ANALIZA TRANZACTIONALA SAU PSIHANALIZAREACTUALIZATA SI UMANIZATA

Analiza tranzactionala este o ramura noua a psihanalizei, fondata de psihiatrul Eric Berne in anii

'50 ai secolului trecut. Conform definitiei acreditate de Asociatia Internationala de Analiza

Tranzactionala, analiza tranzactionala este „o teorie explicativa a personalitatii si un sistem

psihoterapeutic dedicat dezvoltarii si schimbarii personale". 

   Ca teorie a personalitatii, Analiza Tranzactionala descrie modul de structurare psihologica a

individului si felul in care acestia isi exprima personalitatea in termeni de comportamente. In

acest sens, foloseste modelul starilor eu-lui (Parinte-Adult-Copil).

    Privita din punct de vedere al teoriei comunicationale, analiza tranzactionala este o metoda de

analiza a sistemelor si organizatiilor. 

    Analiza tranzactionala introduce ideea de „scenariu de viata" - felul in care individul isi

concepe, de obicei in copilarie, o poveste a vietii sale ca raspuns la intrebari de genul "Ce

conteaza cu adevarat in viata?", "Cum ma descurc in viata?", "Ce fel de persoana sunt?". Aceasta

poveste uneori nu reuseste sa dovedeasca si explice individului situatii ale existentei sale -

rezultand de aici diverse disfunctii psihice: comportament excesiv de auto-protector, inhibare,

durere chiar, disfunctii ce se pot concretiza in tulburari psihice. De aici aplicatiile practice ale

analizei tranzactionale: diagnosticarea si tratamentul acestor tipuri de tulburari psihice ca metoda

de terapie pentru indivizi, cupluri, familii si grupuri.

In afara contextului terapeutic, analiza tranzactionala este folosita in educatie - ajutand profesorii

in comunicarea cu copiii (ne referim aici la adecvarea nivelului de comunicare Adult-Copil), in

consultanta si consiliere, in trainingul pentru organizatii profesionale.

 

   STARILE EU –LUI

1

Starile eu-lui au fost definite de catre Eric Berne drept „modele constante de sentimente si

experiente direct relationate cu un model corespunzator de comportament". Exista trei stari ale

eu-lui, corespunzatoare unor modele constante, separate si distincte de sentimente si

comportamente:

1. Starea „Parinte" a eu-lui - comportamente, ganduri si sentimente copiate de la cei pe care i-

am considerat in copilarie drept figuri parentale (de obicei parintii, dar pot fi si fratii mai mari,

bunicii sau profesorii.) (Starea exteropsihica)

2. Starea „Adult" a eu-lui - comportamentele, gandurile si sentimentele care se constituie in

reactii directe la starile de „aici" si „acum". Starea de Adult nu coincide cu varsta biologica a

individului, si copiii mici, pusi in fata unei probleme de rezolvat „aici" si „acum" isi pot insusi

starea de Adult a eu-lui. (Starea neospsihica)

3. Starea „Copil" a eu-lui - este o colectie de ganduri, comportamente si sentimente preluate din

copilarie. (Starea arheopsihica)

Majusculele sunt folosite pentru a diferentia starile eu-lui de existenta fizica de adult, parinte

sau copil. Starile eu-lui pot coincide in manifestarea lor cu diversele statusuri si roluri sociale sau

profesionale dar pot fi si opuse acestora: la locul de munca, un adult care este supraveghetor sau

sef poate avea comportament consecvent starii de Parinte si isi trateaza subalternul - adult la

randu-i - ca pe un Copil. Un copil isi poate trata parintele fiziologic din aceeasi stare de Parinte,

acordandu-i acestuia, prin reactiile sale fata de acesta si tratamentul la care il supune - starea de

Copil.  

La fiecare din aceste stari ale eului depistam subdiviziuni. Figura Parentala este asimilata fie unui

rol educativ/justitiar sau critic (comparat cu traditiile si idealurile familiale - sens negativ),

comportamentele de tip Copil sunt naturale (libere) sau adaptate celorlalti. Fiecare din aceste

2

subdiviziuni confera individului anumite matrite comportamentale - moduri de a gandi si a simti

in legaturi cu sine si ceilalti - fapt ce poate fi benefic (pozitiv) sau disfunctional/contraproductiv

(negativ).

    Analiza tranzactiilor 

    Tranzactiile sunt vectori de comunicare, sau, in sens restrans, vectorii de tip psihologic, non-

verbali care decurg in paralel cu comunicarea. O tranzactie este constituita dintr-un singur stimul

si un singur raspuns. Tranzactiile apar la nivel psihologic si dar si explicit, verbal, adesea

simultan: de exemplu, ceea continutul verbal al unui enunt poate fi alaturat unei mimici contrare

acestuia, pentru a dezvalui dezinteresul sau neacceptarea ideii enuntate (enunturile sarcastice sau

glumete).

    In analiza tranzactiilor este folosita metoda starilor eu-lui pentru a explica ce se intampla in

procesul comunicarii:

 

Tranzactii complementare (reciproce):

 

 

 

 

   O tranzactie este reciproca atunci cand raspunsul este oferit din starea eu-lui care a fost

solicitata 

     Tranzactiile incrucisate:

3

   Tranzactiile incrucisate sunt cele in care vectorii tranzactionali nu sunt paraleli sau starea eu-lui

caruia i se adreseaza tranzactia nu este cea din care se rapsunde solicitarii.

Eric Berne: „Cand o tranzactie este incrucisata, comunicarea este intrerupta."

    Tranzactiile ascunse (Tranzactii de tip duplex):

  Sunt tranzactiile care, pe langa sensul explicit social, de suprafata au si un sens ascuns, la nivel

psihologic, de obicei non-verbal. Berne aserteaza cea de-a treia lege a comunicarii:

"Comportamentul rezultat in urma tranzactiilor ascunse este determinat la nivel psihologic, si nu

social"

    In spatele tranzactiilor - scenarii de viata         Scenariul de viata nu este altceva decat o proiectie asupra vietii noastre viitoare, o poveste a

vietii noastre, asa cum ne-o dorim sau ne asteptam sa decurga. Ca orice poveste - aceasta are un

inceput, un mijloc si un final.

Scenariul vine ca o decizie, ca un raspuns dat in copilarie, o reactie la perceptia pe care o

dezvoltam asupra lumii in incercarea de a ii da sens si de a ne gasi locul in aceasta lume. Schita

de baza a  acestui scenariu se „scrie" in frageda copilarie, si, desi este revizuita partial si adaugita

de-a lungul intregii vieti, filonul principal al scenariului de viata este finalizat in jurul varstei de 7

ani. Adulti fiind, nu mai suntem constienti de povestea scrisa de noi, pentru noi, in copilarie.

Totusi, urmarim cu sfintenie aceasta poveste, modelandu-ne existenta intru finalul pe care l-am

4

stabilit copii fiind. Scenariul de viata este cea mai buna tactica de supravietuire gasita de noi,

copii fiind, in infruntarea lumii ostile. Adultul, incostient de irelevanta imaginatie a copilului,

aduce lumea la nivelul scenariului, distorsioneaza realitatea pentru a o aduce in intampinarea

convingerilor noastre printr-o operatiune de redefinire  a realitatii.

Jocurile

    Un joc este o constituit dintr-o serie de tranzactii (atat complementare sau ascunse) bine

ascunse si bine definite in care partile participante sfarsesc prin a incerca o senzatie de disconfort,

scopul acestora fiind atingerea a ceea ce Eric Berne a denumit in engleza „strokes" - cuvant

traductibil prin sintagma „reactie a celorlalti fata de actiunea noastra" sau „recunoastere din

partea celorlalti". Jocurile sunt caracterizate de o schimbare a rolurilor jucatorilor spre sfarsitul

jocului.

    Jocurile sunt studiate si din punct de vedere al scopului pe care-l urmaresc participantii, al

rolurilor asumate, din punct de vedere al paradigmelor sociale si psihologice al dinamicii si al

recompenselor.

  Pozitiile de baza in viata

    Exista patru pozitii de baza ce descriu deciziile noastre, din copilaria timpurie, privind propria

persoana si pe cei din jur:

   Pozitia 1 (++) Eu sunt OK. Tu esti OK. Este o pozitie eminamente constructiva. Acceptam

necesitatea protejarii propriei persoane, simtim ca meritam sa fim iubiti si stim ca acest lucru este

valabil si pentru ceilalti.

    Pozitia 2 (+-) Eu sunt OK. Tu nu esti OK. Este o pozitie din care ne oferim drepturi

nelimitate asupra celorlalti in vederea atingerii scopurilor personale. Avem tendinta de a-i

invinovati pe cei din jur pentru problemele si esecurile noastre. Desi poate parea multora o

pozitie legitima, gravitatea rezida in neputinta noastra de a ne simti OK decat daca persoanele din

jur NU sunt OK.

    Pozitia 3 (-+) Eu nu sunt OK. Tu esti OK. Este pozitia in care ne simtim inferiori celorlalti.

Poate conduce la depresii severe si chiar porniri suicidale. 

5

    Pozitia 4 (--) Eu nu sunt OK. Tu nu esti OK. Pozitie nihilista prin excelenta. Adoptarea unei

asemenea pozitii fata de sine si de cei din jur poate conduce la sentimentul de respingere de catre

societate.

    Alegerea pozitiei de baza de face in copilarie, prin prisma perceptiilor si a senzatiilor ca

mediator al informatiilor ce ne parveneau in perioada respectiva. Putem sa corijam acest tip de

decizii prin alegerea matura, constienta a modului in care relationam cu noi insine si cu cei ce ne

inconjoara.

    Conceptele filosofice

    Oamenii sunt OK. Aceasta sintagma desemneaza o dubla considerare a individului: a mea si a

celorlalti. Toti suntem oameni si avem aceleasi drepturi si calitati.

    Toti oamenii au fost inzestrati cu capacitatea de a gandi. Orice persoana normala biologic

poseda capacitatea de a gandi. Suntem responsabili de actele noastre si de deciziile pe care le

luam.

    Destinul oamenilor este decis de catre acestia si poate fi schimbat prin modificarea

deciziilor. Aceasta afirmatie fundamentala deplaseaza responsabilitatea de pe umerii celorlalti pe

umerii nostri.

     Metoda contractuala

   Analiza tranzactionala introduce un element de inovatie in metodologia terapeutica: clientul si

terapeutul aflandu-se pe pozitii egale. Prin contract se stabilesc responsabilitatile partilor:

clientul, pe de o parte, stabileste ce schimbati doreste sa opereze in personalitatea sa si cat de

mult efort poate implica in acest proiect; pe de alta parte, terapeutul isi ofera capacitatile conferite

de pregatirea sa intru atingerea scopului determinat de catre pacient. Contractele tipice se refera

de obicei la „eliminarea starilor depresive", la „oprirea abuzurilor de alcool" iar, pe termen lung,

scopul analizei tranzactionale este situarea clientului in varful piramidei.    

    Tipuri de contracte:       - Contractul administrativ - prin care se stabileste modalitatea si cuantumul de plata

   - Contractul clinic - include: scopurile punctuale care se doresc atinse; definirea si considerarea

eforturilor pe care pacientul este dispus sa le faca in demersul sau; dispozitia terapeutului in

6

sprijinirea atingerii scopurilor clientului si mentionarea contributiei acestuia in procesul de

atingere a scopurilor.  

    Comunicarea deschisa         Comunicarea dintre cele doua parti este sincera (se porneste de la premisa ca toti oamenii sunt

OK) si atat terapeutul cat si clientul isi expun opiniile asupra problemelor intampinate in mod

egal si nediscriminator.   

    Domenii de aplicabilitate ale analizei tranzactionale       Psihoterapie - Analiza tranzactionala ofera un sistem terapeutic ce acopera o paleta larga de

simptome - de la probleme cotidiene pana la manifestari clinice grave (depresie, lipsa cronica de

pofta de viata etc.). Analiza tranzactionala este utila atat in terapia individuala, cat si in terapia de

cuplu sau de grup. Intelegerea naturii problemelor este, prin prisma analizei tranzactionale, doar

un pas catre rezolvarea acestora: schimbarea felului de a privi lumea, de a relationa si de a ne

pozitiona fata de semeni si actiunea de punere in practica a deciziei de schimbare.

    Domeniul educational - Analiza tranzactionala ajuta profesorii sa inteleaga mai bine canalele

de comunicare si adaptarea acestora la necesitatile elevului - la nivel individual cat si a grupului

de elevi.

    Domeniul organizational - organizatiile pot dezvolta - ca anasambluri - modele anomice de

comportament similare scenariilor intalnite in analiza tranzactionala. Identificarea si indepartarea

acestor modele pot imbunatatii ergonomia si performantele organizatiei. Formularea scopurilor si

a  nevoilor specifice acesteia si a indivizilor care o compun urmaresc accederea la o relatie

functionala, benefica pentru organizatie.

   

 

  Concluzie  

7

    De vreme ce oamenii s-au nascut OK, este absolut in regula sa presupunem ca se pot intoarce

la acea stare originala - care exista latent in fiecare individ, fiind ingradita de diversele scenarii de

viata pe care le adoptam ca fiind reale si fata de care ne adaptam realitatea dupa care traim.

Ajutorul oferit de analiza tranzactionala se identifica la nivelul depistarii scenariilor de viata si a

modificarii acestora in functie de realitatea existenta .

Bibliografie: Astazi – Ian Stewart , Vann Joines Ed.Mirton

http://www.itaa-net.org/

8