UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

CATEDRA ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM

IVANOV ELENA

POLITICA MONETAR-CREDITARĂ ÎN REPUBLICA

MOLDOVA

Lucrul Individual

Conducător ştiinţific:

Țurcanu Olesea, lector universitar

CHIŞINĂU – 2015

CUPRINS

Pag

Lista abrevierilor……………………………………………………………………..…......... 3

Introducere………………………………………………………………………………….... 4

I. Aspecte teoretice privind politica monetar-creditară………………………………. 5

II. Evoluția politicii monetar-creditare în Republica Moldova….…...............……...... 8

Concluzii .....................………………………………………….….…….…….................….. 15

Bibliografie………………………………………………………………......…......……….... 16

Anexe………………………………………………………………………………………….. 17

2

LISTA ABREVIERILOR

BNM Banca Națională a Moldovei

TL Termen Lung

BNS Biroul Naţional de Statistică

CBN Certificatele BNM

RO Rezervele Obligatorii

IPC Indicele Preţurilor de Consum

3

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei abordate: Politica monetară este parte componentă a

politicii financiare a statului. Prin politica monetar-creditară înţelegem un ansamblu de măsuri

promovate de Banca Centrală (Banca Naţională a Moldovei) care au ca obiectiv menţinerea

masei monetare la nivelul necesităţilor economiei naţionale, reducerea şomajului şi a inflaţiei,

asigurarea stabilităţii preţurilor şi monedei naţionale în raport cu valutele forte de pe piaţă

valutară naţională şi internaţională, stabilităţii pieţei financiare – toate urmărind scopul

general de creştere economică.

Gradul de studiere a temei În lucrare s-au luat în consideraţie rezultatele cercetărilor

ce relevă anumite aspecte ale politicii monetar-creditare, prin instituţiile financiare a fost pus

fundamentul privind funcţionarea durabilă a sistemului bancar în Republica Moldova. Lucrînd la

această lucrare am analizat mai multe surse care au tanență cu tema abordată, cum ar fi: legea cu

privire la BNM, pagina electronică a băncii naționale etc.

Scopul cercetării : constă în studiul politicii monetar-creditare în Republica Moldova

prin intermediul căreia BNM autorizează, supraveghează şi reglementează activitatea

instituţiilor financiare care au o mare importanţă pentru menţinerea în permanenţă a

unui sistem bancar stabil şi sigur.

În conformitate cu scopul propus sunt formulate următoarele sarcini :

Studierea abordărilor teoretice privind politica monetar-creditară;

Identificarea instrumentelor politici monetar-creditare;

Analiza strategiilor politicii monetar-creditare în Republica Moldova etc.

Obiectul de studiu : îl reprezintă Politica Monetar - Creditară cercetată sub aspect teoretic și

practic în baza exemplului Republicii Moldova.

Referatul a fost elaborat utilizând următoarele metode de cercetare ştiinţifică: metoda

observaţiei, inducţia şi deducţia, analiza logică şi sinteza, analogia şi comparaţia, gruparea,

selectarea. Unele rezultate sunt prezentate sub formă de figuri şi tabele.

Cuvintele -cheie : politică monetară, politică monetar- creditară, instrumentele politicii

monetar-creditare, operațiunile de open-market, rata de bază, masă monetară.

4

I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND POLITICA MONETAR- CREDITARĂ

Politicile monetare pornesc de la ideea ca moneda reprezintă fluxuri bănești care apar în

timpul tranzacțiilor și proceselor economice interne și internaționale. Toate aceste fluxuri și

schimburi se întîlnesc în stabilitatea și creșterea economică, balanța de plăți externe, balanța

comercială, excedentul sau deficitul bugetului statului. La rîndul lor, toate aceste fenomene și

procese economice au legătură cu banca centrală a unei țări. Orice dezechilibru major între

tranzacții, fluxuri bănești, fie pe plan intern, fie între două sau mai multe țări, deci pe plan

internațional, conduce la o rezolvare pe baza de monedă, care afectează nu numai stabilitatea și

puterea de cumpărare a acestei monede, dar și rezerve valutare și puterea economică ale celei ce

suportă operațiunile nefavorabile. În orice perioadă și în orice țară, banca centrală veghează

menținerea stabilității monedei naționale.

Politica monetară şi de credit constituie componente majore ale politicii economice,

dispunînd de instrumente şi pîrghii specifice prin care influenţează cursul vieţii economice. Atît

politica monetară cît şi cea de credit constituie nucleul instituţiilor bancare şi în primul rînd al

băncii centrale, subordonată intereselor promovate de stat. Între politica monetară şi cea creditară

există o strânsă legătură.

Politica monetară poate fi definită ca ansamblul măsurilor monetare luate de către stat şi

de banca centrală pentru realizarea echilibrului dintre masa banilor în circulaţie şi nevoile de bani

ale economiei sau pentru influenţarea într-un anumit sens a conjuncturii economice.

Politica de credit se identifică într-o anumită măsură cu politica monetară aşa cum rezultă

chiar şi din definiţie: politica de credit – politica băncii centrale ce urmăreşte cu ajutorul unor

instrumente specifice, să asigure, prin intermediul creditului, echilibrul general economic.

Este important de subliniat că politica monetară are un dublu caracter:

Monetar - urmărit la nivelul băncii centrale prin modificarea volumului emisiunii

monetare;

De credit - urmărit la nivelul băncilor comerciale prin modificarea volumului

creditelor acordate în economie.

5

Prin politică monetar-creditară se subînţelege totalitatea măsurilor întreprinse în sferele

monetare şi creditare, îndreptate spre reglarea dezvoltării economiei, combaterea inflaţiei şi

şomajului, echilibrarea balanţei de plăţi a ţării.

În scopul realizării politicii monetar-creditare, banca centrală influenţează asupra stării

pieţei de capitaluri creditare şi asupra rotaţiei monetare. Influenţînd asupra volumului de resurse

creditare ale băncilor comerciale, asupra ratelor dobânzii şi asupra volumului masei monetare,

banca centrală influenţează asupra procesului de investiţii de capital, asupra volumului şi

caracterului cererii pe piaţă, asupra nivelului preţurilor şi asupra altor factori care determină

starea economiei. Politica monetar–creditară ca parte integrantă a politicii financiare, reprezintă

activitatea de influențare a proceselor social-economice prin oferta de bani în vederea realizării

principalelor scopuri macroeconomice și obținerii echilibrului general adecvat în economie.

Scopul principal al politicii monetare constă în stabilizarea nivelului prețului pe TL și în

consecința a ratei inflației. Politica monetar –creditară este elaborată și promovată de către Banca

Națională a țării. Fiind unicul organ împuternicit prin lege cu funcțiile de realizare a politicii

monetar –creditare. Banca Națională independent de alte verigi ale puterii executive, pune în

funcție instrumentele politicii monetar –creditare.

Banca centrală – promotorul principal al politicii monetar-creditare în cadrul reglementării

economiei, ce constituie o parte componentă a politicii economice a guvernului. Situația în

domeniul economiei în mare măsură este dependentă de activitatea domeniului monetar-

creditară. Tinînd cont de faptul ca politica monetară a oricărei Bănci Centrale nu poate avea în

același timp mai multe obiective finale, cum ar fi stabilitatea prețurilor, stabilitatea externă a

monedei naționale, creșterea economică, reducerea șomajului, trebuie de menționat faptul că

obiectivul politicii monetare a oricărei Bănci Centrale este strict determinat de doua aspecte

generale:

cadrul legislativ al Băncii Centrale, care este determinat de orientările și

prioritățile social-economice ale fiecărui stat;

nivelul de dezvoltare al economiei (piața financiar-bancara, dezvoltarea

infrastructurii economiei, nivelul de dezvoltare a unor ramuri ale economiei);

6

Instrumentele politicii monetar-creditare:

Operațiuni pe piața deschisă cu hîrtiile de valoare emise de Guvern;

Rata de bază a Băncii Naționale sau rata de refinanțare;

Rata rezervelor obligatorii;

Cursul valutar.

Aceste instrumente cu anumite particularități, condiționate de tradiții, preferințe, sunt

folosite în majoritatea țărilor cu economie de piață.

1. Operațiunile pe piață deschisa - reprezintă cumpărarea-vînzarea de către Banca

Centrală a hîrtiilor de valoare emise de Guvernul țării și urmărește scopul reducerii

sau măririi cantității de bani din circulație. Acest instrument este pe larg folosit în

SUA , dar mai puțin folosit în tarile europene. Operațiunea de „open market" se

realizează pe o anumită piață, unde se formează un anumit preț și anume pe piața

monetară. Pe aceasta piață, unde se schimbă pe titluri : lichiditățile create de banca

centrală, aceasta din urmă inițiază vînzarea sau cumpărarea unor titluri, generînd,

astfel o cerere sau o ofertă de monedă legală. Inițiativa respectivă nu întîlnește însă

adeziunea la schimb a celeilalte parți decît la un anumit nivel al prețului, a cărui

variație reflectă starea lichidității pieței.

Analizînd impactul pe care îl au operațiunile pe piața deschisă asupra scopurilor

politicii financiare putem evidenția:

Cumpărarea hîrtiilor de valoare guvernamentale conduce la creșterea ofertei de bani,

care la rîndul ei duce la descreșterea ratei dobînzii, ce poate să influențeze pozitiv

investițiile (scădere de somaj), însă persistă pericolul de creștere a prețurilor (inflație).

Situația dată este caracteristică politicii monetare expansioniste.

Vinderea hîrtiilor de valoare a guvernului conduce la diminuarea ofertei de bani, rata

dobînzii crește, rentabilitatea investițiilor în producție scade pe fondul stabilității

prețurilor crește șomajul.

2. Un alt instrument de realizare a politicii monetar-creditare este rata de bază a

dobînzii bancare.

Băncile pot să-și mărească rezervele creditare prin:

a) Atragerea de noi depuneri;

7

b) Contractarea de credite de la alte bănci comerciale;

c) Procurarea de resurse creditare de la Banca Centrală.

Ultima sursă este cea mai importantă cantitativ și cea mai dirijabilă atît administrativ cît și

economic. Banca Natională stabilind rata dobînzii la resursele creditare acordate băncilor

comerciale la un anumit nivel, indică de fapt, nivelul dobînzii din economie.

În Republica Moldova băncile comerciale procura resurse creditare la licitația creditară

interbancară, unde cel mai mare furnizor de resurse creditare este Banca Națională. Prin

mecanismul licitației, propunînd oferte mari sau mici de resurse creditare pentru vînzare, Banca

Națională influențează rata dobînzii bancare.

Efectele modificării ratei dobînzii de asemenea pot fi observate analizînd piața monetară:

Scăderea ratei dobînzii stimulează investițiile și creșterea ocupației pe fondul unei

anumite tendințe de creștere a prețurilor

Creșterea ratei dobînzii conduce la diminuarea investițiilor și apariția tendinței de

creștere a șomajului. Pe fondul anumitei stabilități a prețurilor se dezvoltă procesele de

stagnare

3. Al treilea instrument important de realizare a politicii monetar-creditare este

modificarea ratei rezervelor obligatorii.

Pe parcursul dezvoltării activității bancare s-a stabilit ordinea, care ulterior a fost

confirmată prin lege, conform căreia o parte din depozitele bancare și mijloacele primite din alte

surse trebuie să se păstreze în Banca Centrală. Această cerință în primul rînd contribuie la

asigurarea băncii și protejarea intereselor clientelei. În al doilea rînd, Banca Centrală, mărind sau

micșorînd rata rezervelor obligatorii influențează direct volumul creditelor acordate de băncile

comerciale unde ca rezultat, mărește sau micșorează oferta de bani.

II. EVOLUȚIA POLITICII MONETAR- CREDITARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Odata cu adoptarea în iulie 1995 a Legii cu privire la Banca Naționala a Moldovei, a fost

stabilit obiectivul principal al politicii monetare – realizarea și menținerea stabilității monedei

naționale, în funcție de care s-a determinat strategia și tactica politicii monetare a BNM.

8

Astfel, pînă în anul 2006 obiectivul final al politicii monetare și anume stabilitatea

monedei naționale presupunea caracterul sau dublu: pe de o parte – realizarea și menținerea

stabilității interne a monedei naționale, exprimată prin rata inflației și măsurată prin indicele

preșului de consum și pe de alta parte – realizarea și menținerea suplimentară și în paralel a

stabilității externe a monedei naționale, măsurată prin rata de schimb în raport cu principalele

valutele străine. În anul 2006, prin aprobarea Legii nr.191-XVI din 30 iunie 2006 cu privire la

modificarea Legii nr. 548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei,

obiectivul principal al BNM a fost modificat din „realizarea și menținerea stabilității monedei

naționale” în „asigurarea și menținerea stabilității prețurilor”.

Pe parcursul anilor 1994–2008 realizarea obiectivului politicii monetare s-a

efectuat prin intermediul regimului țintirii agregatelor monetare. La acel moment, decizia de

adoptare a

regimului de țintire a agregatelor monetare a fost determinată de necesitatea alegerii unui regim

adecvat situației existente în economia Republicii Moldova.

Implementarea și promovarea de către BNM a regimului țintirii agregatelor monetare a

condus la diminuarea inflației și stabilizarea macroeconomică, a determinat reducerea

incertitudinii și riscurilor în procesul de adoptare a deciziilor în domeniul investițiilor, a

consolidat încrederea populației față de sistemul financiar al statului și a contribuit la o realizare

mai eficientă a reformelor sociale.

Banca Națională a Moldovei a renunțat în anul 2009 la regimul țintirii agregatelor

monetare și a stabilit obiectivul ratei inflației la nivel de 9.0 la suta către finele anului cu o

aproximare posibilă de ± 1.0 puncte procentuale. În această perioadă economia națională a fost

serios afectată de criza economică globală, efectele acesteia fiind resimțite, prin diminuarea

considerabilă a volumului mijloacelor bănești transferate din străinătate de persoanele fizice,

cererii agregate și al comerțului exterior. Consecințele acestor evoluții au încurajat așteptările

negative ale populației și a agenților economici.

În baza conținutului art. 4 din Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei obiectivul

fundamental este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Stabilitatea preţurilor poate fi

definită ca o situaţie în care creşterea preţurilor este suficient de redusă, astfel încât aceasta să nu

exercite o influenţă semnificativă asupra deciziilor economice ale societăţii. Asigurarea

stabilităţii preţurilor şi menţinerea ratei inflaţiei la un nivel redus constituie cel mai important

9

obiectiv al BNM, deoarece aceasta este în măsură să conducă la crearea unui cadru

macroeconomic relative stabil, care permite dezvoltarea economică şi asigurarea unui nivel

susţinut de creştere economică.

În special, Banca Naţională a Moldovei consideră că o inflaţie joasă şi relativ stabilă va:

menţine ratele nominale ale dobânzii la un nivel redus, care vor stimula investiţiile pe

termen lung şi vor permite păstrarea competitivităţii agenţilor economici pe plan intern şi

extern;

descuraja activităţile speculative şi va consolida stabilitatea financiară;

sprijini creşterea economică de durată, crea locuri de muncă şi va duce la creşterea

productivităţii,ce va îmbunătăţi calitatea vieţii populaţiei;

proteja veniturile fixe ale păturilor social-vulnerabile, care sunt în mod special afectate

de rata înaltă a inflaţiei prin erodarea veniturilor din investiţii sau plăţi sociale (pensii,

indemnizaţii, etc.)

STRATEGIA POLITICII MONETARE A BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI

Strategia politicii monetare a Băncii Naţionale a Moldovei (BNM) pentru perioada 2010-

2012 este elaborată ca urmare a implementării şi promovării politicilor monetare şi valutare pe

parcursul anului 2009 şi are drept scop dezvoltarea Strategiei politicii monetare şi valutare pentru

perioada 2010-2012, publicată în Raportul trimestrial al BNM nr. 4, 2008.

Prezenta strategie de politică monetară are un caracter pe termen mediu şi stabileşte direcţiile

prioritare de activitate ale Băncii Naţionale a Moldovei orientate spre atingerea obiectivului

fundamental „asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor”.

Pentru asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor, BNM stabileşte obiectivul inflaţiei –

măsurată prin indicele preţurilor de consum publicat lunar de Biroul Naţional de Statistică (BNS)

– la nivel de 5.0 la sută pentru anul 2010 cu o posibilă deviere de ± 1.0 puncte procentuale. În

perioada 2011 – 2012 BNM va asigura încadrarea inflaţiei în intervalul mijlociu de o singură

cifră cu stabilirea anuală a obiectivului cantitativ.

Pentru anul 2010 Banca Naţională a Moldovei stabileşte obiectivul inflaţiei, calculat prin

indicele preţurilor de consum (IPC), în valoare de 5.0 la sută anual2 cu o posibilă deviere de ±1.0

puncte procentuale. Obiectivul inflaţiei de 5.0 la sută pentru finele anului 2010 este stabilit în

10

baza unor anticipări pe termen scurt şi lung. Anticipările pe termen scurt pentru anul 2010

cuprind revigorarea cererii agregate şi creşterea uşoară în termeni reali a PIB-lui, la fel şi

prognoza actuală a BNM privind preţurile mondiale, în special la energie şi combustibil.

Anticipările relevante pe termen lung ale BNM ţin cont de continuarea convergenţei economiei

Republicii Moldova spre principalii săi parteneri comerciali, creşterea continuă a productivităţii

în toate sectoarele economiei şi transformările structurale din economia naţională. Nivelul stabilit

al obiectivului inflaţiei este mai înalt decât cel al Băncii Centrale Europene (BCE) pentru a evita

aprecierea sistematică şi rapidă a monedei naţionale.

Intervalul de încredere de ± 1.0 puncte procentuale este necesar deoarece:

• transmiterea deciziilor de politică monetară asupra ratei inflaţiei se efectuează cu întârzieri

datorită inerţiei economiei naţionale;

• abaterile statistice care apar în măsurarea inflaţiei necesită existenţa unei marje suficiente

pentru mici modificări ale preţurilor relative care apar în mod consistent în fiecare economie;

• politica monetară trebuie să fie flexibilă în ceea ce priveşte reacţia la şocurile pe termen scurt;

• prognozele economice curente conţin incertitudini de caracter general.

Instrumentele Politicii Monetare în Republica Moldova Realizarea obiectivului fundamental va fi efectuată prin utilizarea instrumentului

principal de politică monetară: operaţiunile de piaţă deschisă şi instrumentelor auxiliare

(facilităţile permanente,norma rezervelor obligatorii şi intervenţiile pe piaţa valutară).

Aceste instrumente au un impact direct asupra nivelului ratelor dobânzilor nominale pe

termen scurt pe piaţa monetară. Condiţiile pe piaţa monetară sunt dirijate de BNM, în scopul

realizării obiectivului inflaţiei, prin stabilirea indicatorului principal pentru piaţa interbancară pe

termen scurt – rata de bază. Nivelul ratei de bază va fi stabilit de către Consiliul de administraţie

al Băncii Naţionale a Moldovei în conformitate cu art. 26 al Legii cu privire la Banca Naţională a

Moldovei.

Operaţiunile de piaţă deschisă vor constitui instrumentul principal al politicii monetare.

Operaţiunile pe piaţa monetară sînt operaţiunile executate pe piaţa financiară la iniţiativa BNM

cu participarea benevolă a băncilor autorizate. 

Operaţiunile de piaţă deschisă:

11

Vânzări de Certificate ale BNM (CBN), care constituie instrumente negociabile de

datorie ale BNM, tranzacţionate în scopul absorbţiei lichidităţii din piaţa monetară. CBN

pot fi emise cu scadenţa pînă la un an, la moment Certificatele BNM se emit de regulă pe

termen de 14 zile. În condiţiile supralichidităţii sistemului bancar din ultimul timp,

Certificatele BNM constituie principalul instrument aplicat de către BNM în această

perioadă.

Repo de vînzare şi Repo de cumpărare a valorilor mobiliare de stat – reprezintă

operaţiuni de vînzare a  valorilor mobiliare de stat cu răscumpărarea ulterioară a aceloraşi

valori mobiliare la o dată anumită sau la vedere şi la un preţ anumit, stabilit la data

vînzării. BNM poate fi atît vînzătorul (repo de vânzare) cît şi cumpărătorul (Repo de

cumpărare) VMS, în dependenţă de situaţia impusă de piaţa monetară.    

Depozite acceptate de BNM de la bănci prin licitaţii sau negocieri directe se utilizează

pentru absorbţia excesului structural de lichiditate.

Vînzări şi cumpărări de valori mobiliare de stat – aceste instrumente se aplică rar.

Operaţiunile pe piaţa valutară sunt intervenţiile valutare, ce se derulează în strictă

conformitate cu obiectivele politicii valutare. Banca Naţională utilizează în calitate de

instrumente ale intervenţiilor valutare atît operaţiunile directe (cumpărări sau vînzări la vedere de

valută contra lei moldoveneşti), care influenţează masa monetară, cît şi operaţiunile de ajustare

(swap-uri valutare), care sunt instrumente reversibile şi nu influenţează masa monetară pe termen

lung. De asemenea, BNM îşi rezervă dreptul de a efectua intervenţii în mod excepţional pe piaţa

valutară în cazul în care acestea vor fi necesare pentru a spori eficacitatea principalelor

instrumente monetare în scopul atingerii obiectivului inflaţiei.

Facilităţile permanente reprezintă facilităţile pe care BNM le pune la dispoziţia băncilor

autorizate la iniţiativa acestora. BNM oferă :

facilitatea de credit overnight

facilitatea de deposit overnight.

12

Facilităţile permanente joacă rolul unui mecanism de siguranţă în gestionarea lichidităţii pe

piaţa monetară: facilitatea de credit overnight oferă posibilitate băncilor să ia credite de la BNM,

iar facilitatea de depozit overnight creează posibilitatea plasării excesului de lichiditate.

Rezervele obligatorii reprezintă nivelul minim al mijloacelor atrase pe care o bancă autorizată

trebuie să le deţină la BNM. Pentru evaluarea îndeplinirii acestei obligaţii se utilizează media

soldurilor zilnice ale contului de rezerve pe durata unei perioade de aplicare.

Băncile menţin rezervele obligatorii separat în lei moldoveneşti şi valută străină (dolari

SUA şi Euro) în conturi deschise la Banca Naţională a Moldovei. Băncile constituie RO din

mijloacele atrase în valutele respective, reflectate în bilanţurile băncilor în conturile din clasa II 

„Obligaţiuni”, la o normă stabilită de Consiliul de administraţie al BNM. Rezervarea

din mijloacele atrase în lei moldoveneşti şi în valute neconvertibile se efectuează prin menţinerea

mijloacelor băneşti în lei moldoveneşti la Banca Naţională a Moldovei în contul  Loro al băncii

în mediu pe perioadă. Pentru rezervele obligatorii în lei moldoveneşti în contul Loro al băncii la

BNM este stabilită o perioadă lunară de urmărire a mijloacelor atrase cuprinsă între data de 8 a

lunii precedente şi data de 7 a lunii curente şi respectiv o perioadă de menţinere a rezervelor

obligatorii  care se va începe cu data de 8 a lunii curente şi se va sfârşi  la data  de 7 a lunii

următoare. Banca Naţională a Moldovei plăteşte dobîndă la cota din rezervele obligatorii ce

depăşeşte 5 la sută din pasivele în baza cărora se calculează aceste rezerve. Plata pentru rezervele

obligatorii se efectuează lunar, după data de 15 a lunii în curs, pentru luna calendaristică

precedentă. Rezervele obligatorii în lei moldoveneşti şi în valută străină se remunerează la rate

distincte, aplicînd pentru rezervele în lei rata la depozitele overnight a BNM, iar pentru rezervele

obligatorii în valută străină - rata medie la depozitele la vedere cu dobîndă atrase de sistemul

bancar în VLC, calculată lunar de Banca Naţională a Moldovei în baza rapoartelor lunare privind

rata medie la depozitele atrase de bănci.

În prezent, impulsurile politicii monetare a Băncii Naţionale Moldovei se transmit asupra

inflaţiei şi a economiei naţionale cu o întârziere de câteva trimestre.

Un lanţ de evenimente este pus în mişcare ce influenţează cheltuielile de consum, vânzările,

producţia, ocuparea forţei de muncă, precum şi alţi indicatori economici. Prin urmare, politica

13

monetară trebuie să se bazeze pe previziuni macroeconomice. Banca Naţională a Moldovei

trebuie să evalueze condiţiile monetare curente şi să întreprindă măsuri pentru a contribui la

menţinerea creşterii economice sustenabile.

Eficienţa mecanismului de transmisie, precum şi realizarea obiectivului de asigurare şi

menţinere a stabilităţii preţurilor depind în mare măsură de stabilitatea şi dezvoltarea sectorului

bancar. În acest sens, Banca Naţională a Moldovei va monitoriza şi va contribui în continuare la

creşterea gradului de credibilitate a sistemului bancar.

În vederea susţinerii dezvoltării sistemului bancar, Banca Naţională a Moldovei va

monitoriza în continuare aplicarea eficientă a procedurilor interne ale băncilor de evaluare şi

gestiune a riscurilor şi va stimula perfecţionarea sistemelor de audit intern, bazate pe sporirea

nivelului de transparenţă al tranzacţiilor bancare.

Ratele dobînzilor la instrumentele de reglementare monetară ale BNM

Banca Naţională a Moldovei promovează politica ratelor la instrumentele de reglementare

monetară, ţinînd cont de conjunctura pieţelor monetară şi valutară, avînd la bază analiza situaţiei

în economia naţională, dinamica proceselor inflaţioniste şi aşteptările prognozate ale

indicatorilor macroeconomici.

La promovarea politicii ratelor, BNM utilizează metoda „coridorului”, cea mai înaltă rată

fiind stabilită la creditele overnight, iar cea mai joasă – la depozite overnight. Rata de bază se

aprobă în calitate de rată de referinţă pentru principalele operaţiuni de politică monetară pe

termen scurt. Ţinînd cont de faptul că BNM continuă deservirea creditelor acordate pe termen

lung pentru realizarea unor programe de stat, BNM determină o rată de dobîndă pentru creditele

pe termen lung (mai mare de 5 ani).

14

CONCLUZII

Politica monetară reprezintă un ansamblu de acţiuni prin care autorităţile monetare

influenţează asupra cantităţii de monedă în circulaţie, nivelul ratelor dobânzii, cursurile de

schimb valutar şi alţi indicatori economico-monetari în vederea realizării obiectivelor generale

ale politicii economice (de stimulare a activităţii economice, ocupare a forţei de muncă,

stabilitate a preţurilor). Banca Naţională a Moldovei prin conlucrare cu Guvernul Republicii

Moldova stabileşte şi promovează politica monetară şi valutară ca parte componentă a politicii

economice unice a statului. În urma elaborării acestui referat am dedus următoarele concluzii:

1. Sistemul bancar al Republicii Moldova s-a consolidat pe  parcursul a 17

ani, transformându-se într-un sistem stabil şi solid. Consider, că este un merit al

Băncii Centrale (BNM), care pe parcursul acestei perioade a promovat

politica monetară şi valutară a Republicii Moldova.

2. A avut o mare importanţă evenimentul din 29 noiembrie 1993 , cînd a fost introdusă

moneda naţională - leul moldovenesc, fapt ce a permis asigurarea independenţei

monetar-financiare a statului şi promovarea unei politici economice eficiente în

Republica Moldova.

3. Politică monetară are menirea de a relansa procesul de stabilizare macroeconomică,

dar in acelaşi timp şi de a spori credibilitatea autorităţii monetare în lupta acesteia cu

presiunile inflaţioniste.

4. Influenţa politicii monetare asupra economiei se poate realiza numai în măsura în

care obiectivele de politică monetară stabilite sunt atinse prin măsurile

adoptate. Eficienţa aplicării măsurilor de politică monetară depinde în final de

acurateţea instrumentelor utilizate pentru atingerea tuturor ţintelor propuse.

5. Politica monetară încearcă să reducă alocarea ineficienței fondului de investiții pe

perioada de inflație.

15

BIBLIOGRAFIE

1. Umaneț Valeriu. Economie politică. Chişinău, 2004, pag. 182-184

2. Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei nr. 122 din 4 iunie 1991

3. www.statistica.md ; (vizitat 04.04.2015)

4. www.bnm.md ; (vizitat 04.04.2015)

5. www.mec.gov.md ; (vizitat 29.03.2015)

6. http://protlc.net/piata-monetara-si-politica-monetar-creditatra/ ; (vizitat 05.04.2015)

7. http://www.scritub.com/economie/finante/POLITICI-MONETARE173116324.php ;

(vizitat 05.04.2015)

16

AnexeAnexa 1

Fig 1. Facilităţile permanente acordate băncilor de către BNM în anii 2014-2015

Sursa: http://www.bnm.md/md/permanent_facilities

Anexa 2

Fig. 2 Ratele dobînzilor la instrumentele de reglementare monetară ale BNM

Sursa: http://www.bnm.md/md/interes_rates_tools_bnm

17

Anexa 3

Fig. 3 Rezerve obligatorii menținute de bănci

Sursa: http://www.bnm.md/md/obligatory_reserves

18