ANALIZA TRANZACTIONALA SAU PSIHANALIZAREACTUALIZATA SI UMANIZATA
Analiza tranzactionala este o ramura noua a psihanalizei, fondata de psihiatrul Eric Berne in anii
'50 ai secolului trecut. Conform definitiei acreditate de Asociatia Internationala de Analiza
Tranzactionala, analiza tranzactionala este „o teorie explicativa a personalitatii si un sistem
psihoterapeutic dedicat dezvoltarii si schimbarii personale".
Ca teorie a personalitatii, Analiza Tranzactionala descrie modul de structurare psihologica a
individului si felul in care acestia isi exprima personalitatea in termeni de comportamente. In
acest sens, foloseste modelul starilor eu-lui (Parinte-Adult-Copil).
Privita din punct de vedere al teoriei comunicationale, analiza tranzactionala este o metoda de
analiza a sistemelor si organizatiilor.
Analiza tranzactionala introduce ideea de „scenariu de viata" - felul in care individul isi
concepe, de obicei in copilarie, o poveste a vietii sale ca raspuns la intrebari de genul "Ce
conteaza cu adevarat in viata?", "Cum ma descurc in viata?", "Ce fel de persoana sunt?". Aceasta
poveste uneori nu reuseste sa dovedeasca si explice individului situatii ale existentei sale -
rezultand de aici diverse disfunctii psihice: comportament excesiv de auto-protector, inhibare,
durere chiar, disfunctii ce se pot concretiza in tulburari psihice. De aici aplicatiile practice ale
analizei tranzactionale: diagnosticarea si tratamentul acestor tipuri de tulburari psihice ca metoda
de terapie pentru indivizi, cupluri, familii si grupuri.
In afara contextului terapeutic, analiza tranzactionala este folosita in educatie - ajutand profesorii
in comunicarea cu copiii (ne referim aici la adecvarea nivelului de comunicare Adult-Copil), in
consultanta si consiliere, in trainingul pentru organizatii profesionale.
STARILE EU –LUI
1
Starile eu-lui au fost definite de catre Eric Berne drept „modele constante de sentimente si
experiente direct relationate cu un model corespunzator de comportament". Exista trei stari ale
eu-lui, corespunzatoare unor modele constante, separate si distincte de sentimente si
comportamente:
1. Starea „Parinte" a eu-lui - comportamente, ganduri si sentimente copiate de la cei pe care i-
am considerat in copilarie drept figuri parentale (de obicei parintii, dar pot fi si fratii mai mari,
bunicii sau profesorii.) (Starea exteropsihica)
2. Starea „Adult" a eu-lui - comportamentele, gandurile si sentimentele care se constituie in
reactii directe la starile de „aici" si „acum". Starea de Adult nu coincide cu varsta biologica a
individului, si copiii mici, pusi in fata unei probleme de rezolvat „aici" si „acum" isi pot insusi
starea de Adult a eu-lui. (Starea neospsihica)
3. Starea „Copil" a eu-lui - este o colectie de ganduri, comportamente si sentimente preluate din
copilarie. (Starea arheopsihica)
Majusculele sunt folosite pentru a diferentia starile eu-lui de existenta fizica de adult, parinte
sau copil. Starile eu-lui pot coincide in manifestarea lor cu diversele statusuri si roluri sociale sau
profesionale dar pot fi si opuse acestora: la locul de munca, un adult care este supraveghetor sau
sef poate avea comportament consecvent starii de Parinte si isi trateaza subalternul - adult la
randu-i - ca pe un Copil. Un copil isi poate trata parintele fiziologic din aceeasi stare de Parinte,
acordandu-i acestuia, prin reactiile sale fata de acesta si tratamentul la care il supune - starea de
Copil.
La fiecare din aceste stari ale eului depistam subdiviziuni. Figura Parentala este asimilata fie unui
rol educativ/justitiar sau critic (comparat cu traditiile si idealurile familiale - sens negativ),
comportamentele de tip Copil sunt naturale (libere) sau adaptate celorlalti. Fiecare din aceste
2
subdiviziuni confera individului anumite matrite comportamentale - moduri de a gandi si a simti
in legaturi cu sine si ceilalti - fapt ce poate fi benefic (pozitiv) sau disfunctional/contraproductiv
(negativ).
Analiza tranzactiilor
Tranzactiile sunt vectori de comunicare, sau, in sens restrans, vectorii de tip psihologic, non-
verbali care decurg in paralel cu comunicarea. O tranzactie este constituita dintr-un singur stimul
si un singur raspuns. Tranzactiile apar la nivel psihologic si dar si explicit, verbal, adesea
simultan: de exemplu, ceea continutul verbal al unui enunt poate fi alaturat unei mimici contrare
acestuia, pentru a dezvalui dezinteresul sau neacceptarea ideii enuntate (enunturile sarcastice sau
glumete).
In analiza tranzactiilor este folosita metoda starilor eu-lui pentru a explica ce se intampla in
procesul comunicarii:
Tranzactii complementare (reciproce):
O tranzactie este reciproca atunci cand raspunsul este oferit din starea eu-lui care a fost
solicitata
Tranzactiile incrucisate:
3
Tranzactiile incrucisate sunt cele in care vectorii tranzactionali nu sunt paraleli sau starea eu-lui
caruia i se adreseaza tranzactia nu este cea din care se rapsunde solicitarii.
Eric Berne: „Cand o tranzactie este incrucisata, comunicarea este intrerupta."
Tranzactiile ascunse (Tranzactii de tip duplex):
Sunt tranzactiile care, pe langa sensul explicit social, de suprafata au si un sens ascuns, la nivel
psihologic, de obicei non-verbal. Berne aserteaza cea de-a treia lege a comunicarii:
"Comportamentul rezultat in urma tranzactiilor ascunse este determinat la nivel psihologic, si nu
social"
In spatele tranzactiilor - scenarii de viata Scenariul de viata nu este altceva decat o proiectie asupra vietii noastre viitoare, o poveste a
vietii noastre, asa cum ne-o dorim sau ne asteptam sa decurga. Ca orice poveste - aceasta are un
inceput, un mijloc si un final.
Scenariul vine ca o decizie, ca un raspuns dat in copilarie, o reactie la perceptia pe care o
dezvoltam asupra lumii in incercarea de a ii da sens si de a ne gasi locul in aceasta lume. Schita
de baza a acestui scenariu se „scrie" in frageda copilarie, si, desi este revizuita partial si adaugita
de-a lungul intregii vieti, filonul principal al scenariului de viata este finalizat in jurul varstei de 7
ani. Adulti fiind, nu mai suntem constienti de povestea scrisa de noi, pentru noi, in copilarie.
Totusi, urmarim cu sfintenie aceasta poveste, modelandu-ne existenta intru finalul pe care l-am
4
stabilit copii fiind. Scenariul de viata este cea mai buna tactica de supravietuire gasita de noi,
copii fiind, in infruntarea lumii ostile. Adultul, incostient de irelevanta imaginatie a copilului,
aduce lumea la nivelul scenariului, distorsioneaza realitatea pentru a o aduce in intampinarea
convingerilor noastre printr-o operatiune de redefinire a realitatii.
Jocurile
Un joc este o constituit dintr-o serie de tranzactii (atat complementare sau ascunse) bine
ascunse si bine definite in care partile participante sfarsesc prin a incerca o senzatie de disconfort,
scopul acestora fiind atingerea a ceea ce Eric Berne a denumit in engleza „strokes" - cuvant
traductibil prin sintagma „reactie a celorlalti fata de actiunea noastra" sau „recunoastere din
partea celorlalti". Jocurile sunt caracterizate de o schimbare a rolurilor jucatorilor spre sfarsitul
jocului.
Jocurile sunt studiate si din punct de vedere al scopului pe care-l urmaresc participantii, al
rolurilor asumate, din punct de vedere al paradigmelor sociale si psihologice al dinamicii si al
recompenselor.
Pozitiile de baza in viata
Exista patru pozitii de baza ce descriu deciziile noastre, din copilaria timpurie, privind propria
persoana si pe cei din jur:
Pozitia 1 (++) Eu sunt OK. Tu esti OK. Este o pozitie eminamente constructiva. Acceptam
necesitatea protejarii propriei persoane, simtim ca meritam sa fim iubiti si stim ca acest lucru este
valabil si pentru ceilalti.
Pozitia 2 (+-) Eu sunt OK. Tu nu esti OK. Este o pozitie din care ne oferim drepturi
nelimitate asupra celorlalti in vederea atingerii scopurilor personale. Avem tendinta de a-i
invinovati pe cei din jur pentru problemele si esecurile noastre. Desi poate parea multora o
pozitie legitima, gravitatea rezida in neputinta noastra de a ne simti OK decat daca persoanele din
jur NU sunt OK.
Pozitia 3 (-+) Eu nu sunt OK. Tu esti OK. Este pozitia in care ne simtim inferiori celorlalti.
Poate conduce la depresii severe si chiar porniri suicidale.
5
Pozitia 4 (--) Eu nu sunt OK. Tu nu esti OK. Pozitie nihilista prin excelenta. Adoptarea unei
asemenea pozitii fata de sine si de cei din jur poate conduce la sentimentul de respingere de catre
societate.
Alegerea pozitiei de baza de face in copilarie, prin prisma perceptiilor si a senzatiilor ca
mediator al informatiilor ce ne parveneau in perioada respectiva. Putem sa corijam acest tip de
decizii prin alegerea matura, constienta a modului in care relationam cu noi insine si cu cei ce ne
inconjoara.
Conceptele filosofice
Oamenii sunt OK. Aceasta sintagma desemneaza o dubla considerare a individului: a mea si a
celorlalti. Toti suntem oameni si avem aceleasi drepturi si calitati.
Toti oamenii au fost inzestrati cu capacitatea de a gandi. Orice persoana normala biologic
poseda capacitatea de a gandi. Suntem responsabili de actele noastre si de deciziile pe care le
luam.
Destinul oamenilor este decis de catre acestia si poate fi schimbat prin modificarea
deciziilor. Aceasta afirmatie fundamentala deplaseaza responsabilitatea de pe umerii celorlalti pe
umerii nostri.
Metoda contractuala
Analiza tranzactionala introduce un element de inovatie in metodologia terapeutica: clientul si
terapeutul aflandu-se pe pozitii egale. Prin contract se stabilesc responsabilitatile partilor:
clientul, pe de o parte, stabileste ce schimbati doreste sa opereze in personalitatea sa si cat de
mult efort poate implica in acest proiect; pe de alta parte, terapeutul isi ofera capacitatile conferite
de pregatirea sa intru atingerea scopului determinat de catre pacient. Contractele tipice se refera
de obicei la „eliminarea starilor depresive", la „oprirea abuzurilor de alcool" iar, pe termen lung,
scopul analizei tranzactionale este situarea clientului in varful piramidei.
Tipuri de contracte: - Contractul administrativ - prin care se stabileste modalitatea si cuantumul de plata
- Contractul clinic - include: scopurile punctuale care se doresc atinse; definirea si considerarea
eforturilor pe care pacientul este dispus sa le faca in demersul sau; dispozitia terapeutului in
6
sprijinirea atingerii scopurilor clientului si mentionarea contributiei acestuia in procesul de
atingere a scopurilor.
Comunicarea deschisa Comunicarea dintre cele doua parti este sincera (se porneste de la premisa ca toti oamenii sunt
OK) si atat terapeutul cat si clientul isi expun opiniile asupra problemelor intampinate in mod
egal si nediscriminator.
Domenii de aplicabilitate ale analizei tranzactionale Psihoterapie - Analiza tranzactionala ofera un sistem terapeutic ce acopera o paleta larga de
simptome - de la probleme cotidiene pana la manifestari clinice grave (depresie, lipsa cronica de
pofta de viata etc.). Analiza tranzactionala este utila atat in terapia individuala, cat si in terapia de
cuplu sau de grup. Intelegerea naturii problemelor este, prin prisma analizei tranzactionale, doar
un pas catre rezolvarea acestora: schimbarea felului de a privi lumea, de a relationa si de a ne
pozitiona fata de semeni si actiunea de punere in practica a deciziei de schimbare.
Domeniul educational - Analiza tranzactionala ajuta profesorii sa inteleaga mai bine canalele
de comunicare si adaptarea acestora la necesitatile elevului - la nivel individual cat si a grupului
de elevi.
Domeniul organizational - organizatiile pot dezvolta - ca anasambluri - modele anomice de
comportament similare scenariilor intalnite in analiza tranzactionala. Identificarea si indepartarea
acestor modele pot imbunatatii ergonomia si performantele organizatiei. Formularea scopurilor si
a nevoilor specifice acesteia si a indivizilor care o compun urmaresc accederea la o relatie
functionala, benefica pentru organizatie.
Concluzie
7
De vreme ce oamenii s-au nascut OK, este absolut in regula sa presupunem ca se pot intoarce
la acea stare originala - care exista latent in fiecare individ, fiind ingradita de diversele scenarii de
viata pe care le adoptam ca fiind reale si fata de care ne adaptam realitatea dupa care traim.
Ajutorul oferit de analiza tranzactionala se identifica la nivelul depistarii scenariilor de viata si a
modificarii acestora in functie de realitatea existenta .
Bibliografie: Astazi – Ian Stewart , Vann Joines Ed.Mirton
http://www.itaa-net.org/
8