Obadia – Omul intr-o lume idolatra

1Imparati 18.1-16

1.Omul care se teme de Domnul din tineretea sa v.3, 12

-cine se teme de Domnul nu are frica de oameni

-poti sa fi credincios lui Dumnezeu chiar daca ai o functie importanta

2.Omul care risca pentru a salva viata slujitorilor Domnului v.4-sistemul lumii are scop distrugerea slujitorilor – profetilor-Obadia risca pentru ca pretuieste prorocii v.7-8-Domnul stie sa salveze pe cei credinciosi 2.Petru 2.9- David salvat de Ionatan 1Samuel 20. Generalul Booth povestea despre un om care, după ce a strâns avere în

minele de aur din Australia, s-a hotărât să se întoarcă acasă. Se găseau pe

vas, în mijlocul oceanului, când, a izbucnit furtuna şi vasul a început să ia

apă. Pasagerii erau în primejdie de moarte cu toate bărcile de salvare

pierdute. Acest om puternic tocmai se gândea că se putea lupta cu valurile

până la insula ce se vedea în zare, când un ghem de fetiţă, care îşi pierduse

mama în furtună, l-a întrebat: „Domnule, mă puteţi salva şi pe mine?” S-a

uitat la brâul în care îşi pusese aurul, apoi la fetiţă, apoi la aur şi din nou la

fetiţă. Atunci a aruncat brâul cu aurul, a luat fetiţa în spate şi s-a aruncat în

apă. S-a luptat cu valurile şi în cele din urmă a ajuns la ţărm, unde s-a

prăbuşit fără cunoştinţă. În ziua următoare, când şi-a revenit, şi fetiţa l-a

cuprins cu braţele pe după gât, l-a sărutat pe obraz şi i-a spus „Sunt aşa de

fericită că m-aţi salvat!”, toate acestea i-au fost mai de preţ decât tot aurul din

Australia. Aceasta este cununa câştigătorului de suflete.

3.Omul care consuma resurse pentru slujitorii Domnului “i-a hranit cu paine si apa”v. 4, 13

-in vreme de criza financiara Obadia erae cel care tinea in viata 100 de proroci-Femeia vaduva la care Dumnezeu i-a inmultit untdelemnul a fost sotia lui Obadia 2Imp 4.1-7- Dumnezeu binecuvinteaza pe cei care se dedica 1Imp 4. 6-7

5. În partea de Sud a Statelor Unite sunt multe biserici în care membrii obişnuiesc să răspundă predicatorului. Când predicatorul spune ceva, congregaţia, în mod firesc, răspunde.

Într-o duminică, pastorul vorbea despre ce anume ar fi fost necesar ca biserica să progreseze. „Pentru ca biserica aceasta să ajungă mai bună, trebuie să-şi ridice patul şi să umble.” Comunitatea a răspuns: „Să umble, pastore, să umble!”

Încurajat de răspuns, a continuat: „Pentru ca biserica aceasta să ajungă mai bună, trebuie să lepede orice piedică şi să alerge.” „Să alerge, pastore, să alerge!”

Foarte înflăcărat, pastorul a continuat: „Pentru ca biserica aceasta să ajungă mare, trebuie să prindă aripi şi să zboare!” „Să zboare, pastore, să zboare!”

Pastorul continuă cu avânt: „Pentru ca biserica aceasta să zboare, va fi nevoie de bani!”

Comunitatea a răspuns: „Să umble, pastore, să umble!”

4. Omul care ajuta la implinirea Cuvantului Domnului v.16“Du-te si infatiseaza-te inaintea lui Ahab”v.1-chiar daca a ezitat, pana la urma a implinit porunca data de profet-oamenii ezita sa transmita mesajul divin pentru ca le este frica v.9

Concluzie

Intr-o lume si familie idolatra suntem chemati ca sa fim oameni de caracter.

Alexandru cel MareAlexandru cel Mare, unul dintre cei mai mari generali ai tuturor timpurilor a cucerit cu ajutorul vastei sale armate aproape intreaga lume cunoscuta in vremea sa. Intr-o noapte, in timpul unei campanii, neputand sa doarma, a iesit sa se plimbe printre corturile taberei sale.In timp ce se plimba, a gasit un soldat care dormea in timpul serviciului de garda – o greseala capitala. Pedeapsa pentru asemenea greseli era, uneori, moartea pe loc, alteori, comandantul punea smoala pe soldatul adormit si o aprindea.Soldatul s-a trezit cand Alexandru cel Mare s-a apropiat de el. Recunoscandu-si generalul, tanarului i s-a facut frica.„Stii care este pedeapsa pentru adormit in garda?” l-a intrebat acesta pe soldat.„Da, domnule general”, a raspuns soldatul cu o voce tremuranda.„Soldat, care este numele tau?”, a intrebat Alexandru cel Mare.„Alexandru, domnule general”.Alexandru cel Mare a repetat intrebarea:„Care este numele tau?”„Numele meu este Alexandru, domnule general”, a repetat soldatul.Marele general a intrebat pentru a treia oara, cu o voce mule mai ridicata:„Care este numele tau?”Si din nou, a treia oara, soldatul a raspuns cu si mai multa frica:„Numele meu este Alexandru, domnule general.”Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tanarul soldat, l-a privit drept in ochi si i-a zis:„Soldat, schimba-ti numele, iar daca nu, schimba-ti comportamentul.”AplicatieNoi, cei ce purtam numele lui Christos si ne numim crestini, trebuie sa traim conform numelui pe care il purtam (vezi 2 Timotei 2:19; Iacov 2:7; 1 Petru 4:16).