Universitatea Ovidius din Constanţa

Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport

Master Kinetoterapie

Numele studentului: Geangos Bogdan

Constanţa, 2015

Miscarea si alimentatia, factori de mentinere a

sanatatii omului

Istoria societatii omenesti consemneaza prezenta practicarii exercitiilor fizice in viata sociala a tuturor

oranduirilor sociale

Aceasta prezenta chiar daca in unele stadii ale dezvoltarii societatii omenesti avea un caracter mai

restrans, iar in altele mai larg, a fost permanent legata de ideea perfectionarii omului din punct de

vedere fizic si corporal, ca element important al societatii, al pregatirii pentru exigentele vietii sociale.

Marturii ale culturii popoarelor antice, exprimate prin grafica, pictura, sculptura, opere literare sau

stiintifice, infatiseaza omul armonios dezvoltat, puternic, agil, rezistent si indemanatic in miscari, insusiri

dobandite intotdeauna in urma practicarii unui ansamblu de exercitii fizice, anume intocmit si exersat.

Orientarea practicarii exercitiilor fizice spre realizarea unor asemenea finalitati este intalnita de-a lungul

tuturor stadiilor dezvoltarii societatii omenesti, inclusiv in viata sociala contemporana.

Cu alte cuvinte intreaga evolutie a practicarii exercitiilor fizice demonstreaza ca aceasta a constituit si

constitue si in ziua de astazi o activitate permanenta orientata spre perfectionarea indicilor dezvoltarii

fizice a omului, a capacitatii de miscare si nu in ultimul rand de mentinere si intarire a sanatatii.

Prin exercitiile fizice practicate, omul zilelor noastre urmareste imbunatatirea indicilor morfologici ai

organismului, ( musculatura si aparatul osteo - articular ), ai marilor functii, ( circulatia si respiratia ), ca

elemente de baza a dezvoltarii fizice pe de o parte si a capacitatii motrice a oamenilor, concretizata in

priceperi si deprinderi motrice, (diferite variante de mers, alergare sarituri si aruncari ) si in calitatile

motrice ( viteza, indemanare, rezistenta, forta ), pe de alta parte.

Se poate spune ca exercitiul fizic practicat in mod organizat, la orele de educatie fizica, cat si in mod

independent, reprezinta prin continut o activitate sociala cu un real si puternic caracter biologic,

contribuind intr-un mod determinant la mentinerea si intarirea sanatatii.

Fara a diminua cu nimic caracterul biologic al exercitiului fizic si al sportului, ca activitati sociale, ele nu

pot fi nicidecum intelese ca indeplinind numai functii de ordin biologic, ci dimpotriva si importante

functii educative, contribuind la formarea personalitatii omului.

Exercitiile fizice exercita asupra corpului omenesc o serie de influente binefacatoare.

Acestea au fost studiate si grupate dupa diferite criterii, in: influente locale si generale, imediate sau

tardive, rapide sau lente, trecatoare sau stabile etc.

Se considera ca impartirea in efecte morfogenetice, fiziologice si educative este mai utila.

Aceste efecte au pentru oamenii sanatosi o valoare profilactica, iar pentru unele categorii de bolnavi,

convalescenti si deficienti o valoare terapeutica apreciabila.

Efectul morfogenetic al exercitiului fizic este cu atat mai favorabil cu cat activitatea fizica incepe mai

timpuriu si continua pe o durata cat mai lunga..

Efectul benefic al exercitiului fizic se manifesta asupra elementelor constitutive ale aparatului locomotor,

adica oase, articulatii si muschi.

In general, exercitiile fizice dinamice, vii, ample si de scurta durata, executate frecvent, alternante cu

miscari de relaxare si respiratii profunde, sunt stimulatoare.

Daca pentru obtinerea efectelor morfogenetice este nevoie de eforturi intense pe o lunga perioada de

timp, efectele fiziologice se obtin mult mai usor si repede. Orice exercitiu fizic produce reactii fiziologice

rapide si trecatoare.

Exercitiile fizice produc efecte fiziologice stabile numai printr-un antrenament metodic si de lunga

durata.

Efectele fiziologice ale exercitiului fizic se resimt in primul rand in domeniul locomotiei, dezvoltand

muschii, intarind sistemul osos si imbunatatind functiile articulare.

Exercitiul fizic dezvolta functia aparatului respirator, marindu-se frecventa si profunzimea respiratiei,

creste ventilatia si sporeste schimburile de gaze atat in plamani cat si in tesuturi, se mareste toracele si

capacitatea vitala.

Aparatul cardiovascular isi dezvolta de asemenea functia. La effort frecventa cardiaca creste, sangele

circula mai repede prin vase, asigurand schimburi crescute in muschi si organe.

Practicarea exercitiului fizic are influente benefice si asupra sistemului endocrin si nervos.

Efectele educative ale practicarii exercitiului fizic nu sunt de neglijat. Astfel, practicarea pe o perioada

indelungata si in mod metodic a exercitiului fizic are influente asupra dezvoltarii afective, intelectuale si

de vointa, asupra formarii caracterului si personalitatii individului.

De asemenea influenteaza viata psihica, ascute simturile, dezvolta spiritul de observatie, stimuleaza

gandirea si judecata.

Din cele aratate mai sus se poate trage concluzia ca miscarea in general are un rol foarte important in

mentinerea si intarirea sanatatii individului.

Din studiile realizate la nivel mondial, reiese ca si alimentatia are un rol determinant in mentinerea starii

de sanatate a acestuia.

Respectarea unui regim de viata si alimentar echilibrat, reprezinta un factor de baza in mentinerea

sanatatii organismului.

Toate procesele vitale: respiratie, circulatie, digestie, precum si celelalte activitati ale omului in timpul

vietii se desfasoara pe baza unor cheltuieli energetice si prin incorporarea substantelor nutritive.

Se realizeaza astfel un schimb de substante cu natura inconjuratoare, proces care poarta denumirea de

metabolism.

Elementele care acopera necesitatile energetice, poarta numele de alimente.

Prin asimilarea in organism a acestora se asigura cresterea si refacerea celulelor, precum si desfasurarea

activitatii in conditii optime.

In timpul desfasurarii unor activitati fizice, organismul cheltuieste energie, exprimata in calorii.

Pentru a putea face fata efortului si pentru a-si mentine starea de sanatate, organismul trebuie sa-si

refaca pierderile suferite. Aceasta se realizeaza pe baza unei ratii alimentare corespunzatoare.

Pentru ca ea sa fie corect alcatuita, trebuie sa sastisfaca mai multe cerinte, dintre care mentionam: sa

refaca integral pierderile energetice ale organismului, sa cuprinda toate substantele alimentare de baza,

( proteine, lipide, glucide, vitamine, aminoacizi, carbohidrati, saruri minerale si apa ), sa cuprinda

alimente de buna calitate, usor asimilabile, cu aspect, gust si miros placut si cantitate suficienta, pentru a

da senzatia de saturatie.

In concluzie, ratia alimentara trebuie sa satisfaca atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ.

Astfel, proteinele trebuie sa reprezinte 12 - 15 %, lipidele, 25 - 30 %, iar glucidele, 55 - 60 % din valoarea

calorica.

Din punct de vedere cantitativ, este necesara o adaptare in functie de greutatea corporala si tipul de

activitate pe care o desfasoara fiecare individ.

Se poate afirma ca de modul in care se face alimentatia, depinde in foarte mare masura starea de

sanatate.

Din acest motiv, fiecare dintre noi trebuie sa acordam o atentie deosebita, atat calitatii cat si cantitatii

alimentelor pe care le introducem in hrana zilnica, pentru a ne mentine o stare de sanatate optima, pe o

perioada cat mai mare de timp.

Igiena si sarcinile ei de baza

Igiena educatiei fizice si sportului face parte din domeniul mai mare a al igienei, cu aplicatii la domeniul respectiv.

Cuvantul igiena deriva de la Hygeia, care in mitologia greaca era zeita sanatatii, fiica lui Asklepios (Esculap la romana), zeul vindecator al bolilor si simbol al mediciii curative.

Stiinta igienei este una din cele mai vechi ramuri ale medicinei si a avut intotdeauna ca scop prevenirea imbolnavirilor si pastrarea sanatatii oamenilor, spre deosebire de ramurile clinice, care au ca obiect principal studiul bolii, a proceselor patologice, in scopul vindecarii bolnavilor.

Igiena poate fi definita ca fiind stiinta sanatatii populatiei, a pastrarii si perfectionarii sanatatii oamenilor, a colectivitatilor umane si, de aceea ea este disciplina de baza a medicinii preventive, profilactice si in acelasi timp disciplina de baza a medicinii colectivitatii.

Obiectul de studiu al igienei consta in:

1. cercetarea factorilor mediu – naturali, sociali si actiunea lor aspura sanatatii oamenilor; 2. consecintele sanitare si ecologice produse prin actiunile omului asupra factorilor mediu; 3. capacitatea de adaptare a omului si a colectivitatilor la mediul ambiant in continua

schimbare.

Igiena elaboreaza norme si legi sanitare, masuri de asanare si profilaxie care sa fundamenteze un mediu igienic de viata.

Scopurile igienei sunt:

1. pastrarea sanatatii si perfectionarea ei la nivelul individului si a colectivitatii umane; 2. ridicarea rezistentei organismului; 3. prelungirea duratei medii de viata a populatiei; 4. prelungirea duratei biologice active a vietii.

Medicina muncii studiaza:

1. influenta e care o exercita factorii de munca asupra organismului si a starii de sanatate;

2. imbolnavirile profesionale cauzate in exclusivitate sau preponderent prin actiunea asupra

organismului a noxelor profesionale;

Prin noxe profesionale se inteleg factorii patogeni (nefavorabili) ce pot sa apara in anumite sitatii

in procesul muncii sau datorita unor conditii sanitare neprielnice – considerate ca factori de risc.

Eliminarea sau limitarea noxelor, impreuna cu respectarea conditiilor sanitare optime, constituie o latura

importanta a profilaxiei.

Masurile luate pentru aplicarea in practica a regulilor de igiena poarta denumirea de masuri

sanitare. Prin aplicarea lor se realizeaza obiectivele si scopurile igienei.

Obectivul principal al igienei este sanatatea.

Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea ca o bunastare fizica, mintala si sociala a oamenilor.

Bunastarea fizica presupune:

ü asigurarea de conditii sociale si sanitare pentru o crestere si dezvoltare somatica armonioasa;

ü integritatea si buna functionare a organelor;

ü o buna conditie motorie;

ü o buna capacitate de actiune;

Sanatatea mintala este aptitudinea de a stabili relatii armonioase cu mediul inconjurator. Pentru a

favoriza dezvoltarea libera a personalitatii umane sunt necesare conditii sociale pentru integrarea

corespunzatoare a omului in grupul si in comunitatea de viata in care traieste.

Starea de sanatate ii confera omului o capacitate dinamica de adaptare, in limite fiziologice, la

mediul inconjurator in continua schimbare. Cand organismul nu reuseste sa se adapteze la mediu, apare

starea de boala.

Sanatatea este rezultanta interactiunii permanente dintre om si mediu, a interactiunii factorilor

ereditari, de mediu si comportamentali.

In mentinerea si promovarea sanatatii, ca si in aparitia bolii intervin doua categorii de factori:

- factori endogeni, genetici, si

- factori exogeni din mediul fizic, biologic si social: regimul de viata, regimul alimentar, igiena

locuintei, igiena muncii, fumatul, alcoolismul, sedentarismul.

Obiectivul esential al igienei este profilaxia.

Notiunea de profilaxie cuprinde notiunile teoretice si masurile practice care contribuie la pastrarea,

promovarea si desavarsirea sanatatii oamenilor si la prevenirea imbolnavirilor sau a implicatiilor lor.

Masurile profilactice primare au ca scop pastrarea sanatatii si prevenirea imbolnavirilor oamenilor

sanatosi, in special colectivitatii. Masurile profilactice primare cuprind elemente minim necesare pentru

realizarea unui regim igienic de viata si de munca. Acestea sunt:

▫ aprovizionarea igienica cu apa;

▫ combaterea poluarii;

▫ alimente salubre;

▫ conditii igienice de locuit;

▫ salubritatea localitatilor;

▫ conditii igienice de munca;

▫ desprinderi igienice;

▫ vaccinari;

Masurile profilactice secundare au ca scop:

▫ depistarea precoce a imbolnavirilor;

▫ prevenirea agravarii si complicatiilor bolii;

▫ scurtarea duratei imbolnavirilor;

Metodele de lucru ale profilaxiei. Pentru a cunoaste calitatea factorilor de mediu se utilizeaza

metode fizice, biofizice, biochimice, toxicologice, biologice, microbiologice, tehnico-sanitare.

Pentru a evidentia influenta factorilor de mediu asupra organismului se utilizeaza metode de

exploatari functionale, metode clinice, fizilogice si imunologice.

Masurile elaborate de igiena se adreseaza atat mediului inconjurator, cat si populatiei. Masurile care

se adreseaza mediului inconjurator se numesc masuri de asanare, iar cele care se adreseaza populatiei se

numesc masuri profilacitce.Acestea din urma sunt: vaccinari, vitaminizari, control medical la angajare,

control medical peroidic al populatiei, elaborarea de norme sanitare.

Prin norme sanitare se inteleg parametrii igienici de viata si munca, cu rol in pastrarea sanatatii

oamenilor si in prevenirea efectelor nocive ale factorilor de mediu si asupra sanatatii.