NULITATEA CĂSĂTORIEI

1. Noţiune

Nulitatea căsătoriei este sancţiunea aplicabilă în cazul nerespectării cerinţelor prevăzute de lege pentru încheierea acesteia.

Constatarea nulităţii sau, după caz, anularea căsătoriei semnifică desfiinţarea acesteia.

2. Particularităţi

Dată fiind importanţa căsătoriei şi consecinţele grave pe care le generează desfiinţarea acesteia, legiuitorul a creat un regim juridic aparte, deosebit (într-o oarecare măsură) de cel al nulităţii (absolute sau relative) din dreptul comun.

Astfel, în primul rând, ofiţerul de stare civilă are obligaţia de a refuza încheierea căsătoriei în cazul în care cerinţele legale nu sunt îndeplinite, iar orice persoană poate face opoziţie.

În al doilea rând, chiar dacă la încheierea căsătoriei nu au fost respectate anumite cerinţe, legiuitorul caută să evite, pe cât posibil, desfiinţarea căsătoriei, prin dispoziţii specifice privitoare la:

1. restrângerea cazurilor de nulitate; 2. reducerea termenelor de prescripţie a acţiunii în anulare; 3. posibilitatea acoperirii unor cazuri de nulitate absolută; 4. atenuarea efectelor desfiinţării căsătoriei prin reglementarea căsătoriei putative şi

înlăturarea efectelor nulităţii în privinţa copiilor rezultaţi dintr-o căsătorie desfiinţată.

Nulitatea căsătoriei este diferită de instituţia desfacerii căsătoriei.Ambele instituţii juridice pun capăt căsătoriei, însă între ele există deosebiri esenţiale.

Astfel, cauzele care determină nulitatea căsătoriei constau în nerespectarea unor cerinţe impuse de lege, anterior sau concomitent încheierii ei, efectele nulităţii fiind retroactive (ex tunc), pe când cauzele care duc la divorţ sunt posterioare încheierii căsătoriei, care a fost valabil încheiată, şi produc efecte numai pentru viitor (ex nunc).

Codul familiei consacră nulităţii căsătoriei un întreg capitol (cap.II din Titlul I), format din art.19-24, capitol care cuprinde dispoziţii speciale, derogatorii de la dreptul comun, ce se completează cu prevederile dreptului civil în materie de nulităţi, în măsura în care acestea din urmă nu sunt incompatibile cu cele ale dreptului familiei.

3. Clasificare

Dintre criteriile de clasificare a nulităţii în general, în materia dreptului familiei prezintă relevanţă deosebită: modul de exprimare şi caracterul nulităţii.

Utilizând primul criteriu, cel al modului de exprimare, nulităţile se clasifică în:- nulităţi exprese;- nulităţi virtuale.

Nulităţile exprese sunt prevăzute ca atare de lege1.

Nulităţile virtuale există în două cazuri, şi anume: a) căsătoria fictivă; b) lipsa de diferenţiere sexuală a soţilor.

Sub aspectul caracterului nulităţii această sancţiune vizează: - nulitatea absolută;- nulitatea relativă.

4. Cazuri de nulitate absolută

4.1. Căsătoria încheiată cu încălcarea dispoziţiilor legale cu privire la vârsta matrimonială

Căsătoria încheiată înainte de împlinirea vârstei matrimoniale este lovită de nulitate.Cu titlu de excepţie, soţii se pot căsători pentru motive temeinice dacă au împlinit 16 ani,

cu acordul părinţilor sau, după caz al tutorelui şi cu încuviinţarea direcţiei generale pentru protecţia copilului si asistenţă socială.

Cu toate că încălcarea prevederilor legale privitoare la vârsta matrimonială atrage nulitatea absolută, această nulitate poate fi acoperită dacă, până la constatarea nulităţii apar următoarele situaţii.

a) soţul care nu avea vârsta legală pentru încheierea căsătoriei a împlinit-o între timp;

b) soţia a dat naştere unui copil;c) soţia a rămas însărcinată.

Această cauză de nulitate se acoperă şi căsătoria se menţine chiar dacă a născut un copil mort ori dacă femeia a întrerupt cursul sarcinii, deoarece s-a dovedit că, în pofida vârstei impubere, soţii pot avea relaţii conjugale normale.

4.2. Căsătoria încheiată de o persoană care era deja căsătorită

Acest caz de nulitate are ca scop apărarea principiului monogamiei.Nulitatea nu se acoperă prin încetarea cauzei ei după încheierea căsătoriei, ceea ce

înseamnă că, cea de-a doua căsătorie este lovită de nulitate chiar dacă prima căsătorie a fost desfăcută sau a încetat după data încheierii celei de-a doua, până la constatarea nulităţii ori anularea ei.

Momentul în funcţie de care se verifică starea de bigamie este acela al încheierii celei de a doua căsătorii.

În cazul declarării morţii prin hotărâre judecătorească, cea de a doua căsătorie este valabilă, dacă a fost încheiată în intervalul de timp de la data fixată prin hotărâre ca fiind aceea a morţii şi data rămânerii irevocabile a hotărârii declarative de moarte.

1 A se vedea: art. 19-21 din Codul familiei şi art. 7 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, cu modificările ulterioare.

Potrivit reglementării actuale, când, după declararea morţii unuia dintre soţi prin hotărâre judecătorească, s-a încheiat o nouă căsătorie, iar soţul declarat mort s-a întors şi s-a anulat hotărârea declarativă de moarte, se dă prioritate celei de a doua căsătorii, prima căsătorie fiind desfăcută pe data încheierii celei de a doua.

4.3. Căsătoria încheiată între rude în grad prohibit de lege

Încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă, precum şi între rudele în linie colaterală până la gradul IV inclusiv este oprită de lege, fiind sancţionată cu nulitatea absolută.

O asemenea căsătoriei este nulă indiferent dacă rudenia este din căsătorie sau din afara ei.

Este lovită de nulitate absolută şi căsătoria încheiată între adoptat – indiferent dacă adopţia este cu efecte restrânse sau cu efecte depline – şi rudele fireşti în acelaşi grad prohibit de lege.

4.4. Căsătoria încheiată între persoane legate prin adopţie

Potrivit art.1 din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adopţiei2: "Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului".

Pe cale de consecinţă, rudenia adoptivă se substituie rudeniei fireşti, fiind lovită de nulitate căsătoria încheiată între rudele în linie dreaptă, precum şi între rudele în linie colaterală, până la gradul IV inclusiv.

4.5. Căsătoria încheiată între tutore şi persoana minoră aflată sub tutela sa

Având în vedere dispoziţiile art.8 din Codul familiei, considerăm că este lovită de nulitate căsătoria dintre tutore şi femeia minoră ce se află sub tutela sa.

4.6. Căsătoria încheiată de către alienatul mintal sau debilul mintal ori, după caz, de către cel lipsit vremelnic de facultăţile mintale

În acest caz căsătoria este oprită din motive biologice.Încălcarea acestei prohibiţii este sancţionată cu nulitatea absolută, chiar dacă o atare

căsătorie a fost încheiată într-un moment de luciditate.De asemenea, este irelevant dacă aceste persoane au fost sau nu puse sub interdicţie

judecătorească.Persoanele lipsite temporar de facultăţile mintale nu se pot căsători în intervalul de timp

în care discernământul le lipseşte, întrucât nu pot exprima un consimţământ valabil.Există, deci, o deosebire de tratament între situaţia persoanelor alienate mintal sau debile

mintal şi cea a persoanelor lipsite numai temporar de discernământ, în sensul că, în cazul primelor, interdicţia este absolută – din motive de ordin biologic şi social – iar în cazul celor din urmă, acestea pot să se căsătorească, cu excepţia momentelor în care le lipseşte

2 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.

discernământul, interdicţia fiind instituită numai pentru exprimarea unui discernământ valabil.

4.7. Lipsa de solemnitate

Lipsa (totală sau parţială) de solemnitate la încheierea căsătoriei atrag nulitatea absolută a căsătoriei astfel încheiate.

De exemplu, atrag nulitatea absolută: a) lipsa ofiţerului de stare civilă de la celebrarea căsătoriei; b) lipsa, de la celebrarea căsătoriei, a unuia dintre viitorii soţi;c) neexprimarea consimţământului conform legii; d) nedeclararea încheierii căsătoriei de către ofiţerul de stare civilă; e) lipsa martorilor la încheierea căsătoriei.

4.8. Lipsa de publicitate

Publicitatea este o condiţie de formă distinctă de solemnitate, fiind impusă de legiuitor ca o garanţie pentru respectarea celorlalte condiţii necesare unei căsătorii valabile.

Sunt elemente ale publicităţii: a) afişarea declaraţiei de căsătorie; b) accesul publicului la celebrarea căsătoriei.

Căsătoria încheiată cu încălcarea publicităţii este o căsătorie clandestină.Căsătoria clandestină este diferită de căsătoria secretă, care, deşi se încheie cu

publicitate, este ţinută secretă de către soţi.

4.9. Necompetenţa ofiţerului de stare civilă

Încălcarea competenţei personale sau a competenţei teritoriale nu atrage sancţiunea nulităţii.

Căsătoria este nulă doar dacă a fost încheiată de un funcţionar care nu avea împuternicirea de ofiţer de stare civilă (competenţa ratione materiae), cu excepţia cazului în care a exercitat, în mod public, atribuţia de ofiţer de stare civilă (error communis facit jus), caz în care nulitatea va fi acoperită.

4.10. Frauda la lege

Frauda la lege constituie caz de nulitate absolută a căsătoriei atunci când unul din viitorii soţi urmăreşte, prin încheierea căsătoriei, să se sustragă rigorilor legii sau să aludeze anumite dispoziţii ale acesteia, pentru a obţine un folos3.

3 Exemplu: atunci când autorul unui viol se căsătorea cu victima, pentru a se sustrage răspunderii penale Art. 197 alin. (5) din Codul penal prevedea drept cauză de nepedepsire pentru infracţiunea de viol intervenirea căsătoriei dintre autor şi victimă. Această dispoziţie a fost abrogată prin Legea nr. 197/2000, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 568 din 15 noiembrie 2000.

4.11. Căsătoria fictivă

Căsătoria este fictivă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:1. consimţământul exprimat (de unul sau de ambii soţi) nu reflectă voinţa

reală, astfel că o atare căsătorie nu s-a încheiat în scopul de a întemeia ofamilie;

2. scopul urmărit (de unul sau de ambii soţi) a fost de a obţine fie uneleefecte secundare căsătoriei (cum ar fi folosinţa locuinţei), fie de a eludaanumite dispoziţii legale imperative, altele decât cele care reglementeazăcăsătoria.

Consimţământul exprimat în vederea încheierii unei căsătorii fictive nu este sincer, nu exprimă o voinţă reală. Din acest punct de vedere, căsătoria fictivă apare ca o formă a simulaţiei.

Sub aspectul celei de a doua condiţii, căsătoria fictivă apare ca o fraudare a legii, folosindu-se mijloace legale pentru a se obţine rezultate ilegale. Părţile se căsătoresc, ceea ce este legal, dar cu scopul de a obţine rezultate care, altfel, nu le-ar fi putut obţine şi care sunt ilegale, câtă vreme nu s-au urmărit şi stabilit raporturi specifice căsătoriei.

Rezultă că o căsătorie fictivă presupune atât o simulaţie, cât şi o fraudare a legii.Nulitatea se acoperă dacă între soţi se stabilesc relaţii conjugale reale. De exemplu, dacă din căsătoria fictivă au rezultat copii, ceea ce presupune că soţii au

convieţuit, cauza de nulitate se acoperă şi, în consecinţă, nu se mai poate declara nulitatea căsătoriei

4.12. Căsătoria de convenienţă

Potrivit art.2 lit.h) din Ordonanţa de Urgenţă nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, prin căsătorie de convenienţă se înţelege "căsătoria încheiată cu singurul scop de a eluda condiţiile de intrare şi şedere a străinilor şi de a obţine dreptul de şedere pe teritoriul României"4.

Art.64 alin.2 din acelaşi act normativ stabileşte, cu titlu exemplificativ, elementele pe baza cărora se poate stabili faptul că o căsătorie este de convenienţă, şi anume:

1. nu există coabitare matrimonială;2. soţii nu s-au întâlnit niciodată înaintea căsătoriei;3. lipsa unei contribuţii efective la îndeplinirea obligaţiilor născute din

căsătorie;4. soţii nu vorbesc o limbă înţeleasă de amândoi;5. unul dintre soţi a mai încheiat o căsătorie de convenienţă;6. există inconsecvenţă în declaraţiile soţilor cu privire la datele personale

şi circumstanţele în care s-au cunoscut;7. încheierea căsătoriei a fost condiţionată de plata unei sume de bani

între soţi, cu excepţia sumelor primite cu titlu de dotă.

Căsătoria de convenienţă este o variantă a căsătoriei fictive. Şi în acest caz, nulitatea absolută se acoperă prin convieţuirea reală a soţilor.

4 Această definiţie legală priveşte exclusiv domeniul reglementat de actul normativ menţionat. în general, prin căsătorie de convenienţă se înţelege acea căsătorie încheiată pentru anumite interese.

4.13. Căsătoria între persoanele de acelaşi sex

Este lovită de nulitate absolută căsătoria persoanelor de acelaşi sex, precum şi a acelora al căror sex nu este suficient precizat ori care suferă de malformaţii sub forma nediferenţierii sexuale, fiind cu neputinţă consumarea căsătoriei.

4.14. Lipsa consimţământului

Lipsa consimţământului constituie caz de nulitate atât atunci când este vorba de lipsa sa materială, cât şi atunci când este vorba de lipsa psihică a acestuia.

4.15. Lipsa aprobării prealabile a ministrului apărării naţionale

Căsătoria încheiată de un cetăţean român ofiţer, maistru militar sau subofiţer în activitate cu o persoană apatridă sau care nu este numai cetăţean român, fără aprobarea prealabilă a ministrului apărării naţionale este lovită de nulitate absolută.

4.16. Lipsa aprobării prealabile a conducătorului instituţiei în care este angajat preotul militar

Nulitatea absolută intervine când preotul militar (cetăţean român) se căsătoreşte cu o persoană apatridă sau care nu are exclusiv cetăţenia română, fără a avea aprobarea prealabilă a conducătorului instituţiei în care este angajat acesta.

5. Cazuri de nulitate relativă

În raport de dispoziţiile art.21 alin.1 din Codul familiei, constituie cazuri de nulitate relativă vicierea consimţământului soţului prin: eroare, doi (viclenie) sau violenţă.

5.1. Eroarea

Falsa reprezentare a realităţii vizând identitatea fizică a celuilalt soţ constituie temei pentru anularea căsătoriei pentru vicierea consimţământului prin eroare.

5.2. Dolul (viclenia)

Eroarea provocată prin manopere dolosive constituie caz de nulitate relativă a căsătoriei, chiar dacă nu vizează calităţile esenţiale ale soţului care a provocat-o, dacă acea împrejurare a determinat consimţământul celuilalt soţ.

Dolul poate fi săvârşit prin acţiune (denumit "dol comisiv") sau prin inacţiune (care se cheamă "dol omisiv" sau „dol comis prin reticenţă").

5.3. Violenţa

Constrângerea exercitată asupra unuia sau ambilor soţi viciază consimţământul, constituind caz de nulitate relativă a căsătoriei.

Date fiind condiţiile prevăzute de lege pentru încheierea căsătoriei, violenţa fizică este mai degrabă o ipoteză de şcoală.

Violenţa morală se apreciază in concreto, în raport de gravitatea şi intensitatea sa, ţinându-se cont de starea psihică a soţului a cărui consimţământ a fost viciat.

CAPITOLUL VI ÎNCETAREA CĂSĂTORIEI

1. Noţiune

Încetarea căsătoriei poate fi definită ca fiind oprirea (definitivă) de drept a căsătoriei, care intervine în cazurile determinate limitativ de lege.

Există două cazuri de încetare a căsătoriei, şi anume:1) moartea unuia dintre soţi;2) declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi.

2. Analiza

Căsătoria fiind încheiată intuitu personae, moartea (constată fizic) unuia dintre soţi conduce la încetarea ei; aceeaşi consecinţă apare şi în cazul declarării judecătoreşti a decesului unuia dintre soţi, data morţii fiind cea stabilită prin hotărârea irevocabilă declarativă de moarte; în cazul declarării morţii prin hotărâre judecătorească, dacă soţul persoanei declarată moartă s-a recăsătorit şi, după aceasta, soţul declarat mort reapare şi anulează hotărârea declarativă de moarte, noua căsătorie rămâne valabilă, iar căsătoria veche este considerată că a încetat pe data încheierii noii căsătorii.

Aceeaşi soluţie este valabilă şi în cazul în care, după recăsătorirea soţului declarat judecătoreşte mort, se rectifică data morţii, noua dată fiind ulterioară recăsătorim.

Dacă soţul care s-a recăsătorit a fost de rea credinţă, ştiind că persoana declarată moartă se află în viaţă, noua căsătorie se consideră încheiată prin fraudă, fiind lovită de nulitate absolută.

3. Efecte

Încetarea căsătoriei se produce de drept şi are efecte doar pentru viitor (ex nunc). Acestea sunt următoarele:- soţul supravieţuitor care, în timpul căsătoriei, a purtat numele soţului decedat, poate purta acest nume şi după încetarea căsătoriei. El poate să poarte acest nume şi după recăsătorirea sa, chiar împreună cu noul soţ;- dacă soţul supravieţuitor nu împlinise vârsta de 18 ani la încetarea căsătoriei, îşi menţine capacitatea deplină de exerciţiu dobândită prin căsătorie;

- comunitatea de bunuri încetează;- ocrotirea părintească se exercită numai de către părintele rămas în viaţă;- obligaţia de întreţinere între soţi încetează;- dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor se naşte la moartea celuilalt soţ.