ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE ISTORIE, STAT ŞI DREPT

Cu titlu de manuscris

C.Z.U.342.72(498)(043.2)

POPESCU Nicolae

NON-DISCRIMINAREA PRIN PRISMA PRINCIPIULUI

FUNDAMENTAL DE DREPT AL EGALITĂŢII

Specialitatea: 12.00.01 – Teoria generală a dreptului; Istoria statului şi

dreptului; Istoria doctrinelor politice şi de drept

AUTOREFERATUL

tezei de doctor în drept

Chişinău, 2010

- 2 -

Teza a fost elaboratǎ în cadrul catedrei Drept Public a Facultǎţii de Drept a Universitǎţii Libere Internaţionale din Moldova

Conducător ştiinţific: SMOCHINĂ Andrei,dr. hab. în drept, prof. univ., Universitatea

Liberă Internaţională din Moldova.

Referenţi oficiali: 1. HUMĂ Ioan,doctor în drept, profesor universitar, Universitatea „Danubius”, Galaţi, România.

2.COPTILEŢ Valentina, doctor în drept, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Moldova.

Componenţa Consiliului ştiinţific specializat: 1.ARAMA Elena, preşedinte, doctor habilitat în drept, profesor universitar, USM; 2.TAŞCĂ Mihail, secretar ştiinţific, doctor în drept, IISD al AŞM; 3.BALTAG Dumitru, membru, doctor habilitat în drept, conferenţiar universitar, ULIM; 4.NEGRU Boris, membru, doctor în drept, conferenţiar universitar, USM; 5.GRAMA Dumitru, membru, doctor în drept, conferenţiat universitar, IISD al AŞM. Susţinerea va avea loc la 05 martie 2011, ora 10.00 în şedinţa Consiliului ştiinţific

specializat DH 15 12.00.01- 12 din cadrul Institutului de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, MD-2012, Republica Moldova, mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare nr. 1, sala 408.

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Naţionalǎ a Republicii

Moldova, Biblioteca Stiinţificǎ Centralǎ „ Andrei Lupan” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi pe pagina Web a Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare (www.cnaa.acad.md./theses/).

Autoreferatul a fost expediat la 17 noiembrie 2010 Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat, doctor în drept

TAŞCĂ Mihai,.

Conducător ştiinţific, doctor habilitat în drept, profesor universitar

SMOCHINĂ Andrei

Autor POPESCU Nicolae

©NicolaePopescu,2010

- 3 -

REPERE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII

Actualitatea temei. Problematica discriminării pare a se erija într-un litigiu fundamental al

societăţii umane în contextul actual, atât pe plan internaţional, cât şi naţional. Din multitudinea

de drepturi consacrate de-a lungul evoluţiei normative, principiile egalităţii şi non-discriminării

se evidenţiază ca un element armonizator al jurisprudenţei, dar mai ales al "tendinţelor juridice",

manifestându-se în general ca o "entitate suprastatală" ce impune statelor o afinitate spre

egalitate, sub toate aspectele sale, în demersul de aplicare a legii.

Teza tratează într-un mod nou, printr-o analiză pe terenul disciplinei Teoriei generale a

dreptului o problematică de mare actualitate, extrem de importantă în condiţiile transformărilor

ce se produc în plan social, politic şi economic în România şi Republica Moldova, cu efecte

majore în viaţa juridică a fiecărei ţări.

În esenţă, acest concept se rezumă la o egalitate de tratament între indivizi, fapt ce s-a

evidenţiat necesar ca urmare a evoluţiei divergente a societăţii umane în perioade istorice sau

zone diferite. De-a lungul dezvoltării societăţilor, se diferenţiază două tipuri de inegalitate: una

naturală, determinată exclusiv de legile mediului înconjurator, ca de exemplu diferenţa dintre

indivizi dată de vârstă, de stările de sănătate, de forţa corpului, şi cea de-a două calificată drept

inegalitate morală sau politică. Aceasta din urmă reprezintă adevarata discriminare pusă în

discuţie şi, paradoxal, rezultă tocmai din activitatea omului, având la bază liberul arbitru şi

implicit intelectul evoluat al fiinţei umane. Aceste inegalităţi primitive joacă astăzi rolul de

fundament al unor discriminări de profunzime ce constituie un impediment semnificativ în calea

dezvoltării sub aspect economic, politic, social şi cultural, deoarece discriminare nu înseamnă

numai refuzul de a permite exercitarea unui drept legitim, ci şi, în sens larg, o inegalitate de

şansă, eliminarea oportunităţii de a valorifica resursele existente şi a crea. În acest sens, un

exemplu concludent este chiar cazul României referitor la domeniul economic, unde nu există

suficiente date privind discriminarea la locul de muncă şi, de multe ori, angajaţii nici nu

conştientizează că sunt supuşi unor astfel de tratamente; de asemenea, angajatorii nu realizează

faptul că diferenţierea în sens negativ a persoanelor din firmă face ca acestea să nu mai poată fi

folosite la capacitatea maximă, ceea ce duce la pierderi financiare în activitatea socială viitoare.

Societăţile de astăzi trăiesc sub tensiunea a doi factori determinanţi care sunt, pe de o

parte, norma dreptului internaţional, şi pe de altă parte, realitatea practică a statului naţional. În

măsura în care dreptul internaţional postbelic garantează - la nivel de principiu - drepturile şi

libertăţile individuale, iar acestea includ principiile egalităţii şi non-discriminării, atunci

- 4 -

popoarele care se bucură astăzi de drepturi la autodeterminare sunt concepute ca fiind formate

din cetăţeni liberi şi egali între ei.

Descrierea situaţiei în domeniul de cercetare şi identificarea problemelor de cercetare.

Anumite schimbări prin care trece o societate - de tipul dezvoltării economice, creşterii

nivelului de educaţie, expansiunii sistemelor media - pot duce la modificări ale orientării

generale a populaţiei referitoare la valori

. Întrebările şi problemele legate de fenomenul discriminării obligă la o abordare

interdisciplinară, întrucât fenomenul discriminării este circumscris atât juridic, cât şi mai ales,

determinat de realitatea socială, prin însăşi natura ei, extrem de complexă.

Analiza fenomenului discriminării prin prisma principiului egalităţii ca principiu

fundamental de drept fiind multidisciplinară, din perspectivă juridică şi instituţională, vom face

trimitere la operele unor autori consacraţi, atât în teoria dreptului, cât şi în ştiinţele juridice de

ramură, să evidenţiem şi să luăm în discuţie aspecte controversate ale discriminării, ca realitate

socială.

Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au dreptul fără discriminări, la o egală

protecţie din partea legii. Legea trebuie să interzică toate discriminările şi să garanteze tuturor

persoanelor o protecţie egală şi eficace contra tuturor discriminărilor.

Discriminarea are o conotaţie negativă, a discrimina înseamnă a separa ierarhizând,

tratând mai rău tocmai pe cei identificaţi ca victime ale unei discriminări.

Principiile generale ale dreptului reprezinta o preocupare constantă a doctrinarilor,

exprimând cele mai înalte aspiraţii ale omului: libertatea, egalitatea, dreptatea, unitatea,

determinând în acelaşi timp existentâţa realităţii juridice materiale în calitatea lor de premize ale

ordinii juridice pozitive. În jurul acestor precepte calauzitoare ale dreptului se dezvoltă întreaga

viaţă juridică internă şi internaţională reprezentând un subiect de maximă rezonanţă în gândirea

juridică. [ 13, p. 127]

Polimorfismul principiului constituţional al egalităţii face extrem de dificilă orice

încercare de definire a acestui concept. Indiferent că îl consideram drept un principiu obiectiv de

drept sau un drept subiectiv fundamental, principiul constituţional al egalităţii se exprima printr-

o serie de valori perechi precum: egalitate strictă/egalitate relativă, egalitate formală/egalitate

materială, egalitate în faţa legii/egalitate prin lege, etc.[ 22, p.3 ]

Problematica drepturilor omului reprezintă una dintre temele dominante ale vieţii

politice şi ale dezbaterii publice în cea de a doua jumătate a secolului XX, atât pe plan intern

cât şi pe plan internaţional.

- 5 -

Problema discriminării în Republica Moldova este de actualitate, prevederile legale

referitoare la discriminare sunt dispersate , au un caracter declarativ, nu sunt cuprinse în

documente complexe şi nu sunt adaptate la realităţile concrete, existente în această perioadă.

Scopul şi obiectivele tezei. Prezenta lucrare are drept scop analiza complexă a conceptului de

discriminare prin prisma principiului egalităţii ca principiu fundamental de drept, eliminarea

discriminării cu referire la diferenţele dintre persoane, analiza cadrului normativ naţional şi

internaţional referitor la discriminare şi determinarea atribuţiilor instituţiilor naţionale şi

internaţionale cu privire la eliminarea tuturor formelor de manifestare a discriminării.

Pentru îndeplinirea acestui scop au fost stabilite următoarele obiective: definirea

noţiunii de principii ale dreptului şi stabilirea aspectelor definitorii ale principiilor dreptului ;

a defini şi a analiza conceptul de discriminare între teorie şi realitatea socială; explicarea

corelaţiilor dintre egalitatea în drepturi şi nondiscriminare; a cerceta cauzele necesare la

crearea condiţiilor necesare pentru asigurarea respectării drepturilor omului şi a principiului

nondiscriminării prin prisma principiului egalităţii, din România; a analiza coordonatele

ştiinţifice, criteriile constituţionale ale discriminării şi a specifica faptele ce nu constituie

discriminare; a analiza preocupările mai diminuate pentru justiţia concepută ca egalitate de

tratament decît pentru justiţia concepută ca tinzând să diminueze inegalităţile; a analiza

abordarea istorică în timp şi spaţiu a evoluţiei inegalităţilor care au condus la discriminări; a

analiza relaţia dintre prevederile legale interne şi reglementările internaţionale privind

respectarea drepturilor omului; elaborarea recomandărilor pentru perfecţionarea cadrului legal

şi practic în domeniul nondiscriminării cu respectarea strictă a principiilor acestei instituţii

juridice; a analiza dimensiunile interne şi internaţionale privind protecţia juridică a egalităţii în

drepturi şi a nondiscriminării

Metodologia cercetării ştiinţifice. Fundamentul metodologic al prezentei teze îl

constitue principiile cunoaşterii fenomenelor sociale examinate în evoluţia, legătura şi

condiţionarea lor reciprocă, prin prisma legăturii dintre teorie şi practică, dintre istorie şi

actualitate. Metodologia cercetării include nu numai tehnici, procedee de investigare ca

instrumente ale cunoaşterii, dar şi principii, teze, postulate, ce au stat la baza studierii

fenomenului discriminării şi respectiv la cunoaşterea ştiinţifică a acestui fenomen complex.

Metoda dialectică, sistemică, comparativă şi interpretativă a fost aplicată în cercetarea tuturor

aspectelor tezei, analiza şi sinteza, inducţia şi deducţia, generalizarea care au creat viziuni

obiective, adevărate despre tema tratată.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a rezultatelor rezultatelor obţinute constă în

studierea complexă a unei teme de incontestabilă actualitate teoretică, problema discriminării

- 6 -

şi drepturilor omului prin prisma principiului egalităţii în drepturi şi a principiului non-

dicriminării dar şi cu implicaţii practice în contextul consolidării statului de drept, democratic

şi social în România.

Ştiinţa dreptului fiind o ştiinţă socială, textele normative nu pot fi pe deplin înţelese

decât dacă se au în vedere dinamica sa şi efectele pe care el le determină în practică, elementul

timp devine important şi actualizarea oricărei cercetării în acest domeniu dobândeşte o

importanţă majoră.

Comportă caracter de noutate ştiinţifică studierea complexă a problemei

discriminării şi drepturilor omului care reprezintă un interes aparte pentru orice specialist în

domeniul dreptului, face trainice şi actuale cercetările repetate care îi sunt consacrate, atât în

dreptul românesc cât şi în cel internaţional. Analiza principiului egalităţii şi a principiului non-

dicriminării, este realizată prin utilizarea metodei comparatiste în cadrul mai multor sisteme

normative ce îmbogăţeşte semnificativ lupta împotriva prejudecăţilor şi ideilor false.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute se reflectă în analiza formelor de

discriminare, în evidenţierea măsurilor de diminuare a inegalităţilor, în definirea faptelor care

nu constituie discriminare şi în definirea conceptelor de egalitate în drepturi şi de

nediscriminare abordate din perspectiva teoriei valorilor juridice, pornind de la proclamarea

egalităţii ca valoare universală şi indivizibilă de către Carta drepturilor fundamentale a Uniunii

Europene.

În cuprinsul lucrării este menţionată existenţa duală ca terminologie a egalităţii şi

nediscriminării, atât în constituţiile statelor cât şi în standardele internaţionale din domeniul

drepturilor omului.

Valoarea aplicativă a lucrării. Ideile ştiinţifice şi concluziile conţinute în cuprinsul tezei

pot fi utilizate: în plan doctrinar-teoretic, ca material iniţial pentru o abordare ulterioară mai

aprofundată a problemei analizate la dezvoltarea continuă a ştiinţei teoriei generale a dreptului;

în plan normativ-legislativ, în activitatea de legiferare, în procesul de reformare a legislaţiei ce

reglementează protecţia juridică a drepturilor omului

Rezultatele ştiinţifice principale înaintate spre susţinere:

1. Propunerea unui concept nou al instituţiei non-discriminării a drepturilor omului prin

prisma principiului egalităţii;

2. Definirea inovativă a noţiunilor „discriminare”, „diferenţă”, „prejudecată”, „discriminare

directă”, „discriminare indirectă” referitoare la eliminarea discriminării în teoria generală a

dreptului;

- 7 -

3. Elaborarea bazei legislative pentru instituirea şi funcţionarea unui mecanism de maximă

eficienţă în domeniul asigurării drepturilor omului şi soluţionarea situaţiilor ce ţin de eliminarea

discriminării prin prisma principiului fundamental al egalităţii.

4. Formarea unui studiu ştiinţific favorabil pentru crearea iniţiativei legislative în

adoptarea noilor acte legislative în domeniu.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Tezele, concluziile şi recomandările privind

conceptul, clasificarea, structura funcţională a principiilor non-discriminării şi egalităţii în

drepturi. completează baza teoretică a acestei categorii ştiinţifice.

Studiul analizează discriminarea care se defineşte nu doar prin simpla referire la

diferenţă, ci constă în diferenţa sau distincţia interzisă, interzisă întrucât este nelegitimă,

nelegitimă deoarece este arbitrară.

Lucrarea analizează cadrul instituţional privind eliminarea discriminării. S-au

efectuat cercetări complexe şi comparative referitoare la organismele abilitate cu prevenirea,

constatarea şi sancţionarea actelor de discriminare.

În vederea cercetării cât mai complete a obiectului investigaţiilor, urmărind cu

perseverenţă atingerea graduală a obiectivelor enunţate, am selectat metodele adecvate de

cercetare ştiinţifică a principiilor non-discriminării şi egalităţii în drepturi. Investigaţia ştiinţifică

realizată este amplă şi complexă , baza metodologică fiind compusă din îmbinarea abordării

istorice, sociologice,comparativ juridice, sistematice şi prospective.

Aprobarea rezultatelor. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice efectuate de către autor au

fost prezentate şi aprobate în şedinţa Catedrei Drep Public, ULIM ; Seminarullui Ştiinţific

Interuniversitar de Profil la specialitatea 12.00.01 – Teoria generală a dreptului; istoria statului şi

dreptului; istoria doctrinelor politice şi de drept. Rezultatele menţionate au fost prezentate de

autor într-o serie de expuneri la simpozioane, conferinţe ştiinţifice internaţionale şi publicate în

reviste ştiinţifice

Publicaţiile la tema tezei. Cercetările realizate de autor, unele concluzii şi recomandări

ale investigaţiilor, cu un volum total de aproximativ 12 c.a., şi-au găsit reflectare în 12 publicaţii

ştiinţifice ( 6 – în reviste ştiinţifice de specialitate şi 6 comunicări la forumuri ştiinţifice naţionale

şi internaţionale).

Volumul şi structura lucrării. Teza de doctor în drept este structurată în funcţie de scopul

şi obiectivele cercetării, de cercul problemelor abordate, de gradul de studiere a lor. Teza este

compusă din: adnotare, lista abrevierilor, introducere, 3 (trei) capitole, concluzii generale şi

recomandări, bibliografia, anexe şi CV-ul autorului.

- 8 -

Cuvinte-cheie: egalitate, multiculturalism, diversitate etnică, stereotip, prejudecată,

toleranţă, gender, discriminare, drepturi, libertăţi, ageism, rasism, xenofobie, intoleranţă.

CONŢINUTUL TEZEI

Introducerea reprezintă fundamentarea şi justificarea temei alese pentru cercetare. În

acest sens, ea cuprinde mai multe compartimente ca: actualitatea şi importanţa temei investigate,

gradul de cerecetare a temei, scopul şi obiectivele propuse spre realizare, noutatea ştiinţifică a

rezultatelor obţinute, importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării, baza metodologică,

modalitatea de aprobare a rezultatelor şi concluziilor cercetării.

I. „Analiza situaţiei privind fenomenul discriminării prin prisma respectării

principiului egalităţii ca mijloc de asigurare a drepturilor omului şi de eliminare a

discriminării” reprezintă un compartiment introductiv şi este dedicat analizei şi evaluării

situaţiei din România şi Republica Moldova, precum şi practicii internaţionale în domeniul

respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care constituie esenţa unei societăţi

democratice, pentru că nu poate exista democraţie fără a fi asigurată recunoaşterea şi respectarea

unor valori recunoscute universal. Acesta constitue o analiză detaliată a surselor ştiinţifice la

tema cercetării: monografii, manuale, studii, articole etc., publicate în România şi în străinătate,

în special de dată recentă.

În „Egalitatea şi non-discriminarea în cadrul sistemului principiilor de drept” - este

făcută pe scurt descrierea principiilor de drept în calitate de reguli de maximă generalitate care

sintetizează experienţa socială şi asigură echilibrul dintre respectarea drepturilor şi îndeplinirea

obligaţiilor, aducându-se argumente că spre deosebire de conceptele şi categoriile juridice, care

servesc ca elemente de mijlocire a aplicării principiilor, principiile dau conţinut concret

categoriilor juridice, asigurându-le funcţionalitatea.

Între principiile fundamentale de drept şi normele juridice delimitarea se face potrivit

raportului care există între întreg şi parte, potrivit căreia normele juridice se raportează în

permanenţă la principii.

Garantarea libertăţii şi egalităţii indivizilor ca fundamente ale vieţii sociale, libertatea şi

egalitatea trebuie să-şi găsească expresia lor juridică. Nu poate exista egalitate decât între oameni

liberi, iar libertatea nu poate exista decât între oameni a căror egalitate este consfiinţită

juridic.Egalitatea priveşte echilibrul vieţii sociale, iar libertatea priveşte capacitatea oamenilor de

a acţiona fără oprelişti, dar astfel încât, prin exercitarea drepturilor proprii să nu fie vătămate

drepturile altora.

- 9 -

Principiile dreptului sunt acele idei generale, postulate călăuzitoare sau percepte directoare

care stau la baza întregului sistem de drept dintr-o ţară, orientînd reglementările juridice şi de

aplicare a dreptului.[ 3, p.126 ]

Prin principii fundamentale ale dreptului înţelegem acele idei de bază ale normelor de drept

constituţional, care întemeiază instaurarea, organizarea şi exercitarea puterii publice, drepturile şi

îndatoririle cetăţeanului, consacrate, de regulă, sau degajate din Constituţia statului. Altfel zis,

principiile fundamentale ale dreptului sînt principii generale, exprimate, ca regulă, în legea

fundamentală a statului, care reglementează principalele relaţii sociale.

Egalitatea este un principiu fundamental al dreptului, deoarece dă oamenilor sentimentul

că sunt trataţi cu tot respectul care li se cuvine, că se bucură de dreptatea pe care o merită toate

fiinţele umane. Principiul juridic al egalităţii presupune tratarea tuturor oamenilor în mod egal,

soluţionarea oricărei probleme conflictuale, a oricărei probleme juridice fără nici o

discriminare.

Non-discriminarea ca principiu de drept se regăseşte în toate tratatele asupra drepturilor

fundamentale ale omului, fiind un principiu al dreptului internaţional, un principiu general

reluat şi în documentele cu caracter regional şi naţional, fiind mai întâi formulat ca principiu al

egalităţii oamenilor. Principiul non-discriminării presupune egalitatea tuturor fiinţelor umane,

egalitatea în drepturi (fiind interzisă acordarea de privilegii), tratament egal în faţa legii şi în

faţa autorităţilor statului. [10, p.71-78].

Principiul nediscriminării nu interzice orice deosebire de tratament ci doar acele tratamente

care nu se pot justifica prin motive raţionale, rezonabile, obiective. Atunci când egalitatea de

tratament este încălcată fără a avea o justificare obiectivă şi raţională, avem de-a face cu

discriminare.

Discriminarea poate avea în vedere recunoaşterea unui drept sau a unei libertaţi, dar poate

avea în vedere exercitarea efectivă a acestuia. Nediscriminarea trebuie să se manifeste indiferent

de statutul social, de apartenenţa persoanei la un grup anume determinat prin caracteristici

specifice. Toate fiinţele umane se nasc cu şanse egale „ la viaţă, la instrucţie şi la individual”.

[21, p.7]

„Egalitatea şi nediscriminarea - principii de drept în vederea protecţiei,

promovării şi garantării drepturilor omului” - se referă la protecţia drepturilor omului ca

unul dintre scopurile de bază a eliminării discriminării.

Violarea principiului egalităţii şi non-discriminării există atunci când se aplică tratament

diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o

- 10 -

disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite. Principiul

egalităţii nu interzice reguli specifice în cazul unei diferenţe de situaţii.

Inegalitatea reală, care rezultă din diferenţa de situaţii, poate justifica reguli distincte în

funcţie de scopul legii. De aceea, principiul egalităţii conduce la sublinierea existenţei unui

drept fundamental, dreptul la diferenţă, iar în măsura în care egalitatea nu este naturală a o

impune constituie o discriminare.

Prin această interpretare dată noţiunii de discriminare, a fost suplinită lacuna legislativă

privind existenţa discriminării şi în cazul în care la situaţii diferite tratamentul juridic nu este

diferit.

Discriminarea este o practică ce a parcurs mai multe etape. Deşi nimeni nu este mai presus

de lege, conform Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, iar toate fiinţele se nasc libere în

drepturi, apar deseori neconcordanţe între teorie şi practică. Într-un sistem social în care

funcţionează regulile democratice, legea îi protejează pe oameni de orice discriminare, ce vine în

contradicţie cu spiritul Declaraţiei Universale. Protecţia legii trebuie să opereze şi împotriva

provocărilor la discriminare.[ 16, p.3]

Ca o consecinţă a experienţelor istorice, interzicerea discriminării este stipulată în multe

tratate internaţionale şi legi naţionale care se referă la drepturile omului. Cu toate acestea,

discriminarea bazată pe rasă, culoare, etnie, precum şi pe religie, gen, orientare sexuală etc., este

o formă de violare a drepturilor omului cu cea mai larga raspândire în întreaga lume

Discriminare înseamnă tratament inegal, defavorizat al indivizilor, al categoriilor de

indivizi sau al grupurilor umane, pe bază de diverse criterii, cum ar fi apartenenţa etnică, rasială,

religioasă etc. Uneori, discriminarea este confundată cu prejudecata, care se referă mai mult la

starea psihologică decât la comportament. Aceste doua noţiuni sunt strâns legate, însă este

posibil de a discrimina oamenii fără o prejudecată conştientă .

Legiuitorul român a creat o serie de prevederi legale specifice în ceea ce priveşte

domeniile de discriminare. Astfel, OUG. nr. 137/2000 sancţionează faptele de discriminare în

următoarele domenii: egalitatea în activitatea economică şi în materie de angajare şi profesie;

accesul la serviciile publice administrative şi juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri şi

facilităţi; accesul la educaţie; libertatea de circulaţie, dreptul la libera alegere a domiciliului şi

accesul în locurile publice;dreptul la demnitate personală.[17, p.58]

Prin discriminarea directă se înţelege tratamentul mai puţin favorabil aplicat unei

persoane, decât este, a fost sau ar fi tratată o altă persoană într-o situaţie comparabilă.

Prin discriminarea indirectă se înţelege situaţia în care prevederi, criterii sau practici,

aparent neutre, ar pune diferite persoane într-un anumit dezavantaj, în comparaţie cu alte

- 11 -

persoane, cu excepţia cazului în care prevederea, criteriul sau practica se justifică în mod

obiectiv printr-un scop legitim, iar mijloacele de atingere a scopului sunt adecvate şi necesare

În „Aspecte cu privire la coraportul dintre fenomenul discriminării si respectarea

drepturilor omului prin prisma principiului egalităţii” – se porneşte de la examinarea

aspectelor ştiinţifice a fenomenului nominalizat.

Respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale constituie esenţa unei

societăţi democratice, pentru că nu poate exista democraţie fără a fi asigurată recunoaşterea şi

respectarea unor valori recunoscute universal.

Prin respectarea principiului egalităţii în drepturi pentru toţi indiferent de sex,rasă,religie,

apartenenţă politică,etc se exclude discriminarea. Egalitatea este opusul discriminării, deoarece

discriminarea este limitarea şi încălcarea drepturilor omului după criterii de

rasă,sex,naţionalitate, limbă,religie avere, opinie[ 5, p.65]

Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice nu poate implica ideea de standardizare,

de uniformizare, de înscriere a tuturor cetăţenilor sub semnul aceluiaşi regim juridic, indiferent

de situaţia naturală sau socioprofesională a acestora

În opinia prof. Ion Deleanu, principiul egalităţii presupune că situaţiilor similare li se aplică

un tratament juridic egal. În acelaşi timp, principiul egalităţii implică dreptul la diferenţiere în

tratament juridic, căci, în mǎsura în care egalitatea nu este naturală, impunerea unui tratament

juridic egal ar însemna discriminare. Altfel spus, situaţiilor egale trebuie sǎ le corespundă un

tratament juridic egal, iar în situaţiile diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit[8,

p.116].

În România, egalitatea în drepturi este recunoscută şi garantată prin Constituţie, formând

obiectul de reglementare al articolului 16, inclus în Capitolul II- Drepturile şi libertăţile

fundamentale. Potrivit acestei norme constituţionale, (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii, fără

privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Această egalitate include toate domeniile în care persoana îşi poate desfăşura activitatea,

indiferent dacă ele vizează viaţa socială, economică, juridică, politică sau culturală. În aceste

domenii, nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice, nu

este admisă vreo discriminare între cetăţeni, care în condiţii identice trebuie trataţi în mod

identic.

Constituţia cuprinde pe lângă această formulare generală şi câteva aplicaţii particulare ale

principiului egalităţii în drepturi.[ 6].

O primă aplicaţie particulară o constituie situaţia creată de art.59 alin.(2), acesta oferind

minorităţilor naţionale posibilitatea de a se afirma pe plan politic. Cea de a doua aplicaţie

- 12 -

particulară se referă la poziţia în stat şi societate a femeii.O altă aplicaţie particulară priveşte

copiii şi tinerii datorită interesului special pe care îl are statul pentru formarea morală,

intelectuală şi profesională a acestora precum şi datorită nevoii de a ocroti interesele copiilor şi

tinerilor. O ultimă aplicaţie particulară a principiului egalităţii se referă la ocrotirea persoanelor

handicapate

Fenomenul discriminării comportă nuanţări în funcţie de societăţile şi de grupurile în care

se localizează. Fenomenul discriminării este unul prezent în viaţa cotidiană, prezent în multe şi

diverse sectoare ale vieţii sociale şi ca formele sub care aceasta se manifestă se schimbă

constant. Lucrările de specialitate care au avut în vedere fenomenul discriminării au raportat

aceasta la diferenţele care există între indivizi, între grupuri, între societăţi. De cele mai multe

ori cuvântul „discriminare” aduce în minte cuvântul „diferenţă”; acţiunea de discriminare are

temeiul în diferenţă, fiind o conduită diferenţiată pe bază unor motive ce ţin de rasă, etnie,

gender, religie, vârstă, statut social. Diferenţelor li se adaugă un calificativ, de cele mai multe

ori în sens negativ, ceea ce conduce la un tratament diferenţiat, calificative care se preiau

automat sau se formează prin intermediul propriei experienţe. Deşi conceptul apare mult mai

târziu, discriminarea reprezintă o trăsatură a vieţii sociale, ea fiind prezentă în toate timpurile,

sub diferite forme de manifestare, de la nivel individual şi de grup şi până la nivel societal,

marcând ansamblul tuturor relaţiilor sociale.

Discriminare înseamnă tratament inegal, defavorizat al indivizilor, al categoriilor de

indivizi sau al grupurilor umane, pe bază de diverse criterii, cum ar fi apartenenţa etnică, rasială,

religioasă etc. Uneori, discriminarea este confundată cu prejudecata, care se referă mai mult la

starea psihologică decât la comportament Din analiza coraportului dintre principiul egalităţii şi cel al non-discriminarii rezultă că

principiul non-discriminarii este sinonim cu principiul egalităţii. Prin asigurarea principiului

egalităţii se prezumă asigurarea principiului non-discriminarii, însa în opinia prof. E. Arama, pe

care o susţinem si noi, egalitatea era iniţial concepută doar ca absenţa discriminării şi, în primul

rând, a celei sociale, de religie, rasă, limbă, gen. Treptat, egalitatea a început a fi definită prin

raportarea la scopul urmarit de legiuitor, care, la rândul sau, era obligat sa pună discriminările

stabilite de lege într-o minima concordanţă cu scopul urmarit. Se poate afirma că principiul non-

discriminarii se deduce din principiul egalităţii, însă principiul egalităţii este mai larg dupa sfera

de aplicare decât principiul non-discriminării, majoritatea experţilor în domeniul drepturilor

omului, atunci când fac referire la instrumentele internaţionale cu privire la prevenirea şi

combaterea discriminării, utilizează termenul de „non-discriminare”, iar Constituţiile unor state

- 13 -

europene ( Belgia, România) conţin articole separate referitoare la principiul egalităţii şi

principiul non-discriminării.

Capitolul II - Eliminarea discriminării cu referire la diferenţele dintre persoane prin

prisma respectării principiului egalităţii în drepturi – este structurat în 7 paragrafe şi este

tratată problema eliminării discriminnării prin prisma respectării principiului egalităţii în

drepturi..

Dezbaterile clasice şi contemporane cu privire la rasă şi relaţiile rasiale – evidenţiază

esenţa, apariţia şi evoluţia istoricǎ a conceptului de rasism. Autorul analizeazǎ rasismul prin

intermediul conceptului de „rasǎ”, ce desemneazǎ un grup de persoane de acelaşi neam, care se

deosebesc de altele prin trǎsǎturi fizice, precum culoarea pielii, forma ochilor, tipul de pǎr sau

alte trǎsǎturi exterioare [23, p.214].

În legaturǎ cu termenul „rasism”, care presupune existenţa diferitelor „rase”, autorul

subliniazǎ cǎ în ultimii ani s-a stabilit cǎ „rasa” este, de fapt, o construcţie socialǎ şi cǎ este

imposibil sǎ clasifici oamenii în funcţie de orice altǎ categorie decât cea a „fiinţelor umane”. Prin

urmare, existǎ rasism, deşi nu existǎ „rasǎ”. Astfel, rasismul se referǎ la comportamentul,

cuvintele sau practicile care îi avantajeazǎ sau îi dezavantajeazǎ pe oameni din cauza culorii,

culturii sau a originii lor etnice. Totodatǎ, rasismul include în sine astfel de fenomene negative,

cum ar fi: xenofobia, antisemitismul, intoleranţa, apartheidul, segregarea. In aplicarea

principiului tratamentului egal al persoanelor, indiferent de originea rasială sau etnică,

discriminarea are loc atunci când, „datorită originii rasiale sau etnice, o persoană este tratată mai

puţin favorabil faţă de cum este, a fost sau ar fi tratată o altă persoană într-o situaţie similară.

Discriminarea pe motiv de rasă este o atitudine negativă sau o predispoziţie de a adopta un

comportament negativ faţă de un grup sau o persoană, care, nu are trăsături fizice similare

celorlalţi, ca o prejudecată.

„ Interfaţa dintre ataşamentul faţă de grupul etnic şi naţiune din perspectiva „melting

pot-ului, a multiculturalismului, a pluralismului etnic şi a grupului dominant – dezvălue

noţiunea de etnie, grup etnic şi gradul de ataşament faţă de naţiune.

Etnia defineşte acei indivizi care se consideră sau sunt consideraţi de către alţii ca

împărtăşind caracteristici comune care îi diferenţiază de alte colectivităţi dintr-o societate în

cadrul căreia dezvoltă un comportament cultural distinct. Termenul a fost introdus pentru a

stabili o distincţie faţă de rasă, întrucât, unii sociologi consideră etnia ca o extensie a

sentimentelor de rudenie.

Grup etnic este un grup cu tradiţii culturale comune şi care are sentimental identităţii ca

subgrup în cadrul societăţii înglobate. Membrii unui grup etnic difera de ceilalti membrii ai

- 14 -

societăţii prin anumite trasături culturale specifice: limbă, religie, obiceiuri, îmbrăcăminte,

comportamente[18, p.332].

În cadrul modelului melting pot, gradul de ataşament faţă de naţiune va fi egal pentru toate

grupurile etnice şi, indiferent de apartenenta la un grup etnic. În cadrul acestui model etnic,

loialitatea faţă de grupul etnic va fi mai puternica decât loialitatea faţă de naţiune, lucru valabil

pentru fiecare grup etnic existent, însă ataşamentul naţional reprezintă întregul, prin raportare la

ataşamentul etnic.

În „Persecuţia religioasă şi discriminarea pe motiv religios” – este abordată

problematica persecuţiei religioase şi a discriminării pe motiv religios.

Religia presupune existenţa credinţei, înţeleasă drept cunoaştere şi încredere în divin.

Credinţa nu este numai o aderare intelectuală la un cuantum de principii doctrinare, ci şi

fidelitatea faţă de exigenţa acestor principii, ca expresie a voinţei lui Dumnezeu descoperite de

istorie. Chiar dacă este ceva nedefinit, credinţa este reală, este puterea de a face din ceva dorit

ceva existent. Ea se bazează pe cunoştiinţe, dar şi pe intenţii, elaborări spirituale, meditaţii,

sentimente, emoţii, ficţiune [9, p.64].

Multe documente internaţionale şi regionale ce se referă la drepturile şi libertăţile

fundamentale ale omului vorbesc despre libertatea religiei sau a credinţei, însă nu definesc

termenul „religie”.

Libertatea de gândire, conştiinţă, religie şi credinţă este un drept uman ce izvorăşte din

demnitatea inerentă persoanei umane, garantat tuturor fără discriminare. Statele, în conformitate

cu standardele internaţionale ale drepturilor omului, să acţioneze în aşa fel încât să prevină astfel

de situaţii, să ia toate măsurile necesare pentru a combate ura, intoleranţa şi actele de violenţă,

intimidare şi coerciţie motivate de intoleranţă religioasă şi să încurajeze, prin sistemul

educaţional şi prin alte mijloace, înţelegerea, toleranţa şi respectul în probleme ce privesc

libertatea de religie sau credinţă din demnitatea inerentă persoanei umane, garantat tuturor fără

discriminare.

În continuare este analizată eliminareai discriminării şi asigurării exercitării

principiului egalităţii în drepturi a persoanelor fără deosebire de sex.

Termenul gen presupune studierea diferenţelor biologice şi structurile de putere în relaţie

cu construcţia socială elaborată a diferenţei, încuranjând studiul masculinităţii şi feminităţii, al

relaţiilor dintre sexe/genuri. Feminitatea şi masculinitatea sunt două concepte care pot face mai

clare relaţiile între sexe în stabilirea rolurilor de gen. Feminitatea şi masculinitatea sunt termeni

care de cele mai multe ori se definesc prin raportarea unuia la celălalt [11, p.254].

- 15 -

Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi presupune eliminarea tuturor formelor de

discriminare manifestate în domeniile vieţii sociale, discriminare bazată pe prejudecăţi legate de

ambele sexe. Un prim pas în eliminarea formelor de discriminare de gender este cel al formării

unei mentalităţi de natură să elimine de facto orice schimbare[19, p.41].

Ceea ce se observă cu uşurinţă este faptul că o serie de probleme specifice, şi anume

problema violenţei asupra femeilor, traficul de femei în scopul exploatării sexuale sau

posibilitatea de acces la funcţii de decizie sunt şi ele incluse, în puţine cazuri, ca domenii în care

mecanismul instituţional ar trebui să intervină şi să adopte programe de acţiune. În puţine cazuri

există mecanisme speciale sau planuri speciale de acţiune şi proiecte care să se ocupe de aceste

probleme .

Problemele îmbătrânirii şi ageism-ul contemporan - se referă la protecţia drepturilor

persoanelor în vârstă. Societăţile umane au privit în mod diferit batranii de-a lungul vremurilor;

în timp ce în societăţile antice bătrânii reprezentau autoritatea, bucurându-se de prestigiu, în

societăţile moderne aceştia devin tot mai mut o categorie de persoane defavorizate. Bătrâneţea

devine astfel un mijloc opresiv, o cauză de excludere socială a bătrânilor. Stereotipurilor despre

persoanele în vârstă au în vedere în primul rând rolul acestora în societăţile comtemporane.

Pentru înţelegerea corectă şi cât mai deplină a fenomenului de discriminare a persoanelor în

vârstă este necesară o abordare integrativă a problematicii vârstei a treia şi cea a formării

stereotipurilor şi prejudecăţilor, din perspective psihologice, sociologice [14, p.69-73].

Se poate observa că schimbările produse în interiorul familiei contemporane – tendinţa spre

nuclearizare şi individualizare – au profunde implicaţii asupra relaţiilor dintre vârstnici şi copii,

asupra sistemului de valori proprii fiecărei generaţii. Toate aceste transformări, inclusiv de status

şi de rol personal, pot avea consecinţe atât pozitive, cât şi negative, pe plan individual, familial şi

social[20, p.35].

Urmează analiza problematicii - Eliminarii discriminării şi asigurării exercitării

principiului egalităţii în drepturi a persoanelor cu dizabilităţi. Societatea umană este

alcătuită din toţi membrii, indivizii umani cu caracteristici fizice şi psihice diferite, rezultate ale

interacţiunii dintre mediu şi ereditate. Diferenţele individuale pot şi definite atât în capacităţi, cât

şi în deficienţe. Faţă de aceste diferenţe/incapacităţi, societatea a reacţionat între două extreme:

fie către o eliminare, fie către acordarea de drepturi în plus. Multă vreme s-a ascuns această

problematică a persoanelor cu deficienţe, poate şi datorită prejudecăţilor, persoanele cu

deficienţe purtând asupra lor stigmatul societăţii. Ulterior, atitudinea faţă de aceste persoane s-a

mai schimbat, atitudinea lor variind în funcţie de epocă, societate, educaţie.

- 16 -

Modelul social al handicapului se concentrează nu numai asupra individului precum în

cazul modelului individual, ci şi asupra mediului social (familie, mediu social mai larg).

Handicapul reprezintă un obstacol în realizarea personală, ca incapacitate determinată, dar

şi ca excludere din limitele şi practicile sociale. Handicapul este resimţit ca un obstacol nu numai

datorită deficienţei individuale obiective, ci mai ales ca efect al raporturilor/relaţiilor sociale,

care suferă unele transformări. Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le înţeleagă fiecare dintre

noi. [12, p.25-26].

Handicapul limitează participarea persoanelor de a lua parte la viaţa comunităţii,

impiedicându-le accesul la diferitele sisteme ale societăţii

Statul trebuie să elaboreze politici şi strategii în vederea promovării, conştientizrii şi

respectării drepturilor persoanelor cu disabilităţi, excluderii oricăror forme de discriminare a

acestora. Aceste politici şi strategii trebuie să fie îndreptate spre dezinstituţionalizarea

persoanelor cu disabilităţi mintale. La fel, este necesară crearea de centre juridice şi de avocaţi,

în cadrul cărora persoanele cu disabilităţi să poata beneficia de asistenţă juridică gratuită. Ca

rezultat, va creşte nivelul de informare al persoanelor cu disabilităţi, ele îşi vor cunoaşte

drepturile, se vor implica în viaţa comunităţii, vor avea încredere în forţele proprii.

Discriminarea în domeniul locurilor de muncă în Uniunea Europeană - este dedicată

analizei discriminării în domeniul locurilor de muncă.Discriminarea în domeniul locurilor de

muncă este cel mai des invocată, discriminarea producându-se în etapa de selecţie a resurselor

umane, dar şi pe parcursul desfăşurării activităţii, în ceea ce priveşte avansările în cadrul

structurilor organizaţionale, fiind cel mai subtil şi mai dăunător mod de discriminare. Instituţiile

pot acţiona astfel încât să creeze inegalităţi în ceea ce priveşte accederea la anumite poziţii în

organizaţie sau în ceea ce priveşte repartizarea recompenselor. Angajatorii specifică în ofertele

de angajare calificările pe care trebuie să le întrunească candidaţii pentru înscrierea în competiţia

pentru obţinerea postului. Aceste calificari se referă de regulă la experienţa profesională şi la o

anumită educaţie formală, dar tot mai des apar precizare calităţile pe care trebuie să le

întrunească candidatul pentru a fi selectat: dinamic, sociabil, seriozitate, flexibilitate,

disponibilitate la program prelungit etc.

Protecţia împotriva discriminǎrii în procesul exercitǎrii dreptului la muncǎ, care, în

conţinutul sǎu, include urmatoarele elemente definitorii: libertatea alegerii profesiei; libertatea

alegerii locului de munca, în sensul posibilitǎţii cetǎţeanului de a muncii, potrivit pregǎtirii sale,

o muncǎ liber aleasǎ sau acceptatǎ în domeniul economic, administrativ, juridic, social sau

cultural, posibilitate garantatǎ de catre stat; salarizarea pentru munca depusǎ; ajutorul de somaj;

securitatea şi igiena muncii. Autorul indica tratatele internationale si actele normative ale

- 17 -

României şi Republicii Moldova care reglementeazǎ dreptul la muncǎ, şi aratǎ lacunele

legislaţiei naţionale.

Capitolul III - Protecţia juridică împotriva discriminării, structurat în trei paragrafe şi

este dedicat analizei instrumentelor şi mecanismelor privind eliminarea discriminării.

Instrumentele si mecanismele ONU privind eliminarea discriminarii - descriu şi

analizeazǎ cele mai importante instrumente şi mecanisme ale ONU cu privire la drepturile

omului în general şi eliminarea discriminǎrii în particular [2, p.23].

Prin instrumente se înţeleg diferitele documente care conţin principii, norme (standarde)

privind drepturile omului, inclusiv privind eliminarea discriminǎrii, adoptate de organizaţiile

internaţionale, regionale sau statale, precum: tratate, pacte, convenţii, recomandǎri, rezoluţii,

legi.

Mecanismele reprezintǎ anumite structuri organizaţionale (judecǎtorii internaţionale,

naţionale, organizaţii internaţionale, comitete, comisii, grupuri de lucru ale referenţilor speciali)

abilitate cu atribuţii de control atât în domeniul drepturilor omului, cât şi în domeniul eliminǎrii

discriminǎrii.

În opinia autorului, instrumentele şi mecanismele internaţionale în domeniul drepturilor

omului asigurǎ atât principiul egalitǎţii, cât şi principiul non-discriminǎrii. Printre principalele

instrumente care contribuie la eliminarea discriminǎrii autorul enumarǎ: Declaraţia Universalǎ a

Drepturilor Omului, Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, Convenţia

internaţionalǎ privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasialǎ, Convenţia asupra

eliminǎrii tuturor formelor de discriminare faţǎ de femei, Convenţia internaţionala privind

suprimarea şi pedepsirea crimei de apartheid ş.a.[ 7] .

Documente adoptate în Europa privind eliminarea discriminarii – reflectă exigenţele

internaţionale, inclusiv cele europene şi bunele practici referitor la interzicerea generală a

discriminării.

Drepturile omului, egalitatea şi non-discriminarea sunt elemente-cheie şi preocupări

principale ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, a fost nevoie de cincizeci de ani pentru a

introduce prevederea cu referire la interzicerea generală a discriminării în CEDO. Conform

jurisprudentei Curţii violarea principiului non-discriminǎrii are loc doar atunci când existǎ un

tratament diferenţiat în cazuri egale, fara a fi vorba de o justificare obiectivǎ si rezonabilǎ sau o

proporţionalitate între scopul urmarit şi mijloacele angajate. Totodata, încǎlcarea articolului 14

din CEDO poate fi invocatǎ numai în raport cu drepturile şi libertǎţile protejate de Convenţie şi

protocoalele sale adiţionale, deoarece jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului

- 18 -

evidenţiazǎ caracterul dependent al articolului 14 de încǎlcarea în prima facie a unuia dintre

drepturile şi libertǎţile invocate.

Se analizeazǎ succint cele mai importante mecanisme europene cu atribuţii directe în

domeniul eliminǎrii discriminǎrii: Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi

libertăţilor fundamentale constituie un instrument juridic fundamental prin care statele care au

ratificat-o se obligă la respectarea drepturilor omului indiferent de deosebiri de gender, rasă,

etnie, statut, naţionalitate, etc., Actul Unic European,[ 1] Tratatul de la Amsterdam, Tratatul

privind instituirea Constituţiei Europene, Carta socială europeană revizuită. [ 4 ]

În analiza „Documentelor adoptate în România şi Republica Moldova privind

eliminarea formelor de discriminare – constatăm că situaţia drepturilor omului în România şi

Republica Moldova a înregistrat în ultimii ani o evoluţie demnă de remarcat atât în ceea ce

priveşte elaborarea şi adoptarea unor noi proiecte de acte normative, cât şi în ceea ce priveşte

transpunerea practică a dispoziţiilor legale în vigoare, unde totuşi progresele nu sunt aşa de

însemnate. Gravitatea violărilor drepturilor omului obligă însă la o cunoaştere extinsă la nivelul

întregii polulaţii, profundă, a normelor imperative în domeniu, aşa încât forţa coercitivă a

statului, sesizat cu situaţii de natura celor menţionate, să poata fi exercitată prin organele sale cu

atribuţii specifice. Populaţia trebuie să se simtă apărată de instituţiile statului, obligate să

intervină în situaţii de încălcare a drepturilor sale. Pentru ca ideea enunţată să se concretizeze,

cetăţenii trebuie să cunoască mijloacele pe care le au la dispoziţie pentru înlăturarea cauzelor şi

efectelor nerespectării dispoziţiilor legale.

- 19 -

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI

Fenomenul discriminării este prezent în viaţa cotidiană, prezent în multe şi diverse sectoare

ale vieţii sociale şi formele sub care aceasta se manifestă, se schimbă constant. Lucrările de

specialitate care au avut în vedere fenomenul discriminării au raportat acestea la diferenţele care

există între indivizi, între grupuri, între societăţi.

În această perioadă au fost adoptate, aşa cum s-a arătat un mare număr de documente

internaţionale privind drepturile omului: unele din ele au caracter general (Declaraţia universală

a drepturilor omului, cele două Pacte Internaţionale), altele pentru eliminarea discriminărilor

(rasiale, faţă de femei, în învăţământ), sau altele pentru interzicerea şi pedepsirea unor fapte care

aduc atingere unor drepturi esenţiale (genocid, apartheid, sclavie), altele cu caracter oarecum

special (drepturile copilului, eliminarea torturii şi a pedepselor degradante, dreptul la dezvoltare).

Procesul nu este, fără îndoială, încheiat. În paralel, s-a creat un mecanism internaţional de

promovare a respectării drepturilor şi libertăţilor omului, de înfăptuire a cooperării internaţionale

în acest domeniu, mergând de la comitetele create în baza unora din aceste documente, pentru

examinarea rapoartelor periodice ale statelor părţi şi, dacă statele acceptă, a plângerilor

individuale privind pretinse încălcări ale drepturilor omului, şi până la procedura de examinare

confidenţială a comunicărilor şi la numirea de raportori speciali, pe teme de interes general, ori

cu privire la situaţia dintr-o ţară sau alta.

La opera de cunoaştere a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului a avut loc o

contribuţie esenţiala ONU, prin organismele, reuniunile şi seminariile, prin publicaţiile sale şi ,

mai recent prin campania mondiala în favoarea drepturilor omului.

Perioada care urmează va fi caracterizată, din punctul de vedere al drepturilor omului, prin

consolidarea drepturilor civile şi politice în majoritatea ţărilor lumii, printr-o evoluţie de

ansamblu spre instituţii democratice. Aceasta va depinde, însă, şi de măsura în care ţările

dezvoltate industrial vor reuşi să diminueze şi să elimine fenomenele negative existente, în care

ţările din Europa de Est vor putea asigură eliminarea stării de înapoiere şi dezvoltarea unei

economii de piaţă eficiente şi dacă vor putea evita unele din aspectele negative pentru drepturile

omului care se manifestă în ţările dezvoltate cu economie de piaţă. Pentru ţările dezvoltate, va

depinde de măsura în care vor asigura o dezvoltare economică şi socială generalizată, de care să

beneficieze mase din ce în ce mai largi de oameni, asigurănd un nivel de viaţa acceptabil pentru

majoritatea populaţiei, şi, deci, execitarea drepturilor omului.

Pe plan internaţional al reglementărilor şi instituţiilor, un accent mai mare va avea,

probabil, atât în acţiunea statelor cât şi în deliberările organismelor internaţionale, problematica

drepturilor economice, sociale şi culturale şi a egalităţii în drepturi sub toate aspectele

- 20 -

Cu privire la problema abordată facem urmatoarele recomandări :

1. Recomandăm autorităţilor statale să adopte o lege organică privind eliminarea tuturor

formelor de discriminare în orice domeniu al vieţii sociale cu un mecanism eficient de protecţie a

grupurilor socialmente vulnerabile şi marginalizate, a victimelor discriminării.

2. Cuprinderea instituţiei Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării în Constituţie

3. Reglementarea organizǎrii şi funcţionǎrii CNCD prin lege organicǎ, garantându-i-se

independenţa, asigurându-se asistenţa de specialitate (juridicǎ şi financiarǎ) persoanelor supuse

discriminǎrii şi prevazându-se o structurǎ care sǎ-i asigure posibilitatea realǎ de a aduce la

îndeplinire în mod eficient şi independent numeroasele atribuţii pe care le are conform

legii.Schimbarea fundamentalǎ a concepţiei privind amenda administrativǎ care, în momentul de

faţǎ, este o obligaţie exclusivǎ cǎtre stat, cu ignorarea nevoilor victimelor efective ale faptelor de

discriminare.

4. Interzicerea discriminării se limitează numai la discriminările de drept.Toate persoanele

sunt egale în faţa legii şi au dreptul fără discriminări, la o egală protecţie din partea legii. Legea

trebuie să interzică toate discriminările şi să garanteze tuturor persoanelor o protecţie egală şi

eficace contra tuturor discriminărilor.

5. În acelaşi act normativ (Legea nr. 202/2002) regăsim concepte care sunt tratate ca având

acelaşi înţeles (egalitatea de şanse, egalitatea de tratament, tratament identic), în timp ce în

dreptul comunitar şi în literatura de specialitate acestea sunt noţiuni diferite.

Deşi Legea nr. 202/2002 are ca scop promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi,

în cuprinsul acesteia nu sunt dezvoltate ideile privind înlăturarea discriminării structurale pentru

grupul dezavantajat

6. Într-o viitoare reglementare, alături de reducerea numărului de definiţii, ar trebui

acordată atenţie şi beneficiilor existenţei unui singur organism pentru combaterea tuturor

formelor de discriminare, prin combinarea competenţelor şi aplicarea cunoştinţelor dintr-un

anumit domeniu al discriminării în altul, mai ales că situaţia unui singur caz care cuprinde mai

multe motive de discriminare

7.Legislaţia naţională nu defineşte clar criteriile de discriminare pe care doreşte să le

sancţioneze. În cazul dizabilităţilor nu este clar ce fel de definiţie preferă legiuitorul, cea

medicală sau cea socială, dacă doreşte să facă diferenţa între dizabilitatea percepută sau cea

înregistrată

8.Aceleaşi probleme le regăsim şi pentru criteriul vârstă ori religie sau credinţă: nu sunt

definiţii, ce soluţii se aleg – indicarea numerică a vârstei sau indicatorii biologico-medicali, spre

deosebire de celelalte temeiuri ale discriminării, vârsta este un fenomen flexibil, se schimbă în

- 21 -

mod constant; iar conceptul de religie sau credinţă, conform art. 9 CEDO şi jurisprudenţei Curţii

de la Strasbourg, trebuie interpretat în sens cât mai larg, inclusiv dreptul de a nu avea o religie.

9. Nu sunt transpuse în legislaţia naţională conceptele din directive referitoare la adaptările

corespunzătoare în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi justificarea unui tratament diferenţiat

întemeiat pe funcţiile esenţiale ale unei meserii sau profesii (pentru criteriul dizabilitate al

discriminării), justificarea unui tratament diferenţiat pe motive de vârstă. Importanţa acestora

este demonstrată de o situaţie ipotetică, evident exagerată: într-un grup de candidaţi pentru

angajare, cele mai mari şanse (dacă angajatorul nu doreşte să fie acuzat de discriminare) le are o

doamnă în vârstă, cu un handicap locomotor, aparţinând unei minorităţi şi unei credinţe

necreştine.

10. În ceea ce priveşte sancţiunile pentru discriminare, conform directivelor, acestea trebuie

să fie efective, proporţionale şi descurajante. Sancţiunile prevăzute în dreptul naţional: amenzi,

acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei

create prin discriminare, dispunerea de către instanţă a retragerii, de către autorităţile emitente, a

autorizaţiei de funcţionare a persoanelor juridice care, printr-o acţiune discriminatorie, cauzează

un prejudiciu semnificativ sau care, deşi cauzează un prejudiciu redus, încalcă în mod repetat

prevederile legislaţiei, ar trebui completate şi cu alte sancţiuni prevăzute în legislaţia statelor

membre UE, respectiv excluderea de la procedurile achiziţiilor publice şi de la acordarea

ajutorului de stat şi dispunerea de către instanţă a schimbării procedurilor de angajare,

promovare, pregătire.

11. De asemenea, ar trebui completate sancţiunile şi pentru discriminarea înainte de

angajare. În cazul refuzului discriminatoriu al angajării, CEJ a considerat că acordarea unei sume

compensatorii echivalentă cu salariul pe 3 luni poate fi considerată adecvată, atunci când

candidatul care a fost declarat neeligibil pe bază de sex era mai puţin calificat decât candidatul

acceptat, conform afirmaţiei angajatorului. Deşi directivele încurajează folosirea datelor statistice

ca mijloace de probă, se vor ridica o serie de probleme în ceea ce priveşte folosirea unor date

„sensibile”, precum cele privind originea rasială, sănătatea, orientarea sexuală, a căror procesare

are un regim distinct, conform art. 7- 9 din Legea nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecţia

persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor

date. Magistratul român va fi confruntat cu un paradox: folosirea acestui tip de date este

reglementată de un regim juridic plin de restricţii, ceea ce îi poate determina pe unii operatori să

renunţe la procesarea automată a datelor de acest gen, dar, în acelaşi timp, va avea nevoie de

aceste date pentru a se pronunţa cu privire la existenţa sau nu a discriminării. În acest moment

legislaţia naţională nu conţine prevederi care să soluţioneze acest conflict.

- 22 -

12. O altǎ problemă , este cǎ partajarea sarcinii probei în materia discriminării este exclusă

din sistemul justiţiei penale. Raţiunile pentru această excludere îşi au originea în prezumţia de

nevinovăţie, care ar fi încălcată dacă magistratul nu ar avea obligaţia de a dovedi comiterea unei

infracţiuni. De aceea, modul în care sunt reglementate anumite forme de discriminare în

legislaţia penală în vigoare, precum în cazul infracţiunii de hărţuire sexuală, fără precizarea că nu

se aplică partajarea sarcinii probei, va determina discuţii legate de încălcarea dreptului comunitar

de către statul român, după data aderării.

13. Grădiniţele de copii, şcolile, liceele, colegiile şi universităţile trebuie să includă în

programele educaţionale problemele de egalitate între oameni, indiferent de rasă, naţionalitate,

sex, origine etnică, cetăţenie, stare a sanatăţii, origine socială, religie, convingeri, educaţie,

limbă, opinii, apartenenţă politică, disabilitate, vârstă, orientare sexuală, stare civilă, stare

materială, boală cronică necontagioasă, infectare a HIV/SIDA. Statul, prin intermediul

instituţiilor de învâţământ şi educaţie, trebuie să întreprindă acţiuni afirmative de promovare a

participării echilibrate a femeilor şi bărbaţilor la exercitarea profesiilor specifice unde se atestă

suprareprezentarea persoanelor de un anumit sex.

- 23 -

BIBLIOGRAFIE 1. Actul Unic European semnat la Luxemburg, la 17 februarie 1986 şi la Haga, la 28 februarie

1986- publicat în JOCE nr.L.169 din 29 iunie 1987, a intrat în vigoare la 1 iulie 1987

2 Azarov A. şi alţii, Drepturile omului: mecanisme de protecţie (internaţionale şi din Republica

Moldova), editura Periscop, Chişinău 2007, p. 476

3. Baltag D. Teoria Generală a Dreptului. Chişinău: Tipografia Reclama, 2002.335 p.

4. Carta Socială Europeană revizuită adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificatǎ ulterior prin

Legea nr.74/1999, publicată în “Monitorul Oficial al României””, Partea I, nr.193 din 4 mai 1999

5.Cârnaţ T. Non-discriminarea în condiţiile constituţionalismului contemporan din .Republica

Moldova. Chişinău: Pontos, 2008. 388 p.

6.Constantinescu M., Iorgovan A., Muraru I. şi Tǎnǎsescu E.,S., Constituţia României

revizuitǎ, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p. 363

7.Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale

Adoptatǎ în 1950 şi intratǎ în vigoare în 1953; ratificatǎ de Romania prin Legea nr.30/1994,

publicatǎ în “Monitorul Oficial al Romaniei”, nr.135 din 31 mai 1994.

8 . Deleanu I., Drept constituţional şi instituţii politice, Lumina Lex, Bucureşti, 1991, p. 447

9. Dogaru I., Dănişor Gh., Dănişor D.,C. , Filosofia Dreptului-Marile Curente, All Beck,

Bucureşti, 2002, p.598

10 .Freeden M., Drepturile,editura Du Style, Bucureşti, 1998, p.185

11. Hayek A. F., Constitutia libertaţii, Institutul European, Iaşi, 1998, p.584

12. Mazilu D., Dreptul instrument indispensabil de realizare a şanselor fiinţei umane, în Teoria

generală a dreptului, Editura All-Beck, Bucureşti, 1999, p.350

13.Negru B., Teoria generală a dreptului şi statului, Secţia editare a Academiei de administrare

publică pe lângă Guvernul Republicii Moldova, Chişinău, 1999, p .314.

14. Peters G.R .,Self-conceptions of the aged, age identification and aging in The

gerontologist, nr.4/1971, p.108.

15. Popescu N., Discriminare şi prejudecată, în Revista Naţională de Drept, Chişinău, 2007,

nr.9, p.88.

16.Popescu, N. Prejudecată şi Discriminare în Lumea Contemporană, în Legea şi Viaţa,

Chişinău, 2008,nr.6, p.58.

17.Popescu, N., Prevenirea şi combaterea faptelor de discriminare, în Legea şi Viaţa, Chişinău,

2008, nr.8, p.58.

- 24 -

18. Popescu N., Prejudecată şi discriminare în societatea contemporană la Conferinţa

Internaţională; Omul în Societatea Bazată pe Cunoaştere, Sibiu, România, 2006, p.335.

19.Popescu, N., Egalitatea de şanse în România, Legea şi Viaţa,Chişinău, 2008, nr.11, p.25-58.

20.Popescu N., Problemele îmbătrînirii în ageismul contemporan în revista Legea şi Viaţa nr.4,

Chişnău, 2009, p.58.

21. Sidarius J., Feshbach S., Levin şi Pratto F., The Interface Between Ethnic and Naţional

Attachement: Ethnic Pluralism or Ethnic Dominance? În Public Opinion Quarterly, vol.6, nr.1,

special Issue on Race, 1997, p.245

22.Tǎnǎsescu S., E., Principiul egalităţii în dreptul românesc. Bucureşti: Editura All

Beck,1999, p. 392

23.Zanden. J.,Sociology of race and ethnic groups, Ronald Press, New York, 1999, 229 p.

- 25 -

LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE LA TEMA TEZEI

Articole în reviste recenzate

1.Popescu N., Discriminare şi prejudecată. În: Revista Naţională de Drept, Chişinău, 2007,

nr.9, p.83-85.( 0,35 c.a.)

2. Popescu N., Prejudecată şi Discriminare în Lumea Contemporană. În: Legea şi Viaţa,

Chişinău, 2008, nr.6, p.39-43.( 0,40 c.a.)

3.Popescu N., Prevenirea şi combaterea faptelor de discriminare.În:Legea şi Viaţa,

Chişinău, 2008, nr.8. p.44-47,(0,35 c.a.)

4.Popescu N., Egalitatea de şanse în România. În: Legea şi Viaţa, Chişinău, 2008, nr.11,

p.25-31, (0,75 c.a.)

5.Popescu N., Neagu N., Dreptul la liberă circulaţie a persoanelor în spaţiul U.E.,

Bucureşti: Ed. Bren , 2008, p.11-123, ( 7,0 c.a.)

6.Popescu N., Problemele îmbătrînirii în ageismul contemporan. În:Legea şi Viaţa,

Chişinău, 2009, nr.4, p.32-36, (0,45 c.a.)

Teze ale comunicărilor ştiinţifice

7. Popescu N., Instituţia Avocatul Poporului. Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice în

Domeniul Ştiinţelor Juridice (19 octombrie 2006 – Constanţa, România),p.08-15, ( 0,7 c.a.)

8. Popescu N., Prejudecată şi discriminare în societatea contemporană.În :Materialele

Confereinţei Internaţionale « Omul şi societatea bazată pe cunoaştere », Sibiu, România, 2006,

p.328-335, ( 0,5 c.a.)

9.Popescu N., Discriminare în lumea contemporană. În : Materialele sesiunii de

comunicări ştiinţifice cu participare internaţională – strategii XXI, Spaţiul Sud-Est European în

contextul globalizării, Bucureşti, România, 2007, p.339-348, (0,5 c.a.)

10. Popescu N., Conflictele şi apariţia discriminării dintre mărci. În: Materialele

Simpozionului internaţioanl “Marca, Desenul şi Modelul Comunitar – Conflictul dintre Marca

Comunitară şi Marca Naţională”, Constanţa, România, 2008, p.130-138, (0,5 c.a.)

11.Popescu N., Consacrarea principiului discriminării.În:Materialele Conferinţei

internaţionale ştiinţifice “Protecţia Socio-Juridică a Drepturilor Omului”,Constanţa, România,

2009, p.111-117, (0,5 c.a.)

12.Popescu N., Fenomenul discriminării prin prisma principiului egalităţii în drepturi.În:

Materialele Sesiunii de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională – Strategii-XXI,

Securitate şi apărare europeană în contextul crizei economice. Bucureşti, 2010, p.526-541.(1,0

a.)

- 26 -

ADNOTARE

POPESCU Nicolae „Non-discriminarea prin prisma principiului fundamental de drept

al egalităţii” . Teză pentru obţinerea gradului ştiinţific de doctor în drept. Chişinău, 2010.

Structura tezei: introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie din 155

titluri, 177 de pagini de text de bază, 7 tabele, 2 anexe.

Numarul de publicaţii la tema tezei: Rezultatele tezei de doctorat au fost expuse în 12

lucrări ştiinţifice publicate în culegeri şi reviste de specialitate din Republica Moldova şi

România.Volumul total al publicaţiilor la tema dată este de circa 12,00 c.a..

Cuvinte cheie: egalitate, multiculturalism, diversitate etnică, stereotip, prejudecată,

toleranţă, gender, discriminare, drepturi, libertăţi, ageism, rasism, xenofobie, intoleranţă,

Domeniul de studiu şi obiectivele lucrării: examinarea multiaspectuală a conceptului

de discriminare prin prisma principiului egalităţii ca principiu fundamental de drept, eliminarea

discriminării cu referire la diferenţele dintre persoane, analiza cadrului normativ naţional şi

internaţional referitor la discriminare şi determinarea atribuţiilor instituţiilor naţionale şi

internaţionale cu privire la eliminarea tuturor formelor de manifestare a discriminării.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică constă în studierea complexă a a unei teme de

incontestabilă actualitate teoretică, problema discriminării şi drepturilor omului prin prisma

principiului egalităţii în drepturi şi a principiului non-dicriminării dar şi cu implicaţii practice în

contextul consolidării statului de drept, democratic şi social în România.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute se reflectă în analiza formelor de discriminare,

în evidenţierea măsurilor de diminuare a inegalităţilor, în definirea faptelor care nu constituie

discriminare şi în definirea conceptelor de egalitate în drepturi şi de nediscriminare abordate

din perspectiva teoriei valorilor juridice, pornind de la proclamarea egalităţii ca valoare

universală şi indivizibilă de către Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Valoarea aplicativă a lucrării Ideile ştiinţifice şi concluziile conţinute în cuprinsul tezei

pot fi utilizate de asemenea: în plan doctrinar-teoretic, ca material iniţial pentru o abordare

ulterioară mai aprofundată a problemei analizate la dezvoltarea continuă a ştiinţei teoriei

generale a dreptului; în plan normativ-legislativ, în activitatea de legiferare, în procesul de

reformare a legislaţiei ce reglementează protecţia juridică a drepturilor omului

Implementarea rezultatelor ştiinţifice: rezultatele cercetării şi propunerile efectuate pe tema

tezei au servit drept suport pentru elaborarea unui concept teoretic despre racordarea legislaţiei

naţionale la cea internaţională în domeniul eliminării discriminării.

- 27 -

ANNOTATION

POPESCU Nicolae."Non-discrimination in terms of fundamental legal principles of

equality ". The thesis for obtaining the academic degree of Doctor in Law. Specialty

12.00.01 - General theory of law, history and state law, the history of political and legal

doctrines. Kishinev ,2010.

Dissertation structure: introduction, three chapters, conclusions and recommendations,

bibliography of 155 titles, 2 annexes, 177 pages of basic text, 7 tables.

Number of publications on the topic sentence: 12 results are published in scientific

papers.

Key words: equality, multiculturalism, ethnic diversity, stereotypes, prejudice,

tolerance,gender,discrimination,rights,freedoms,ageism,racism,xenophobia,intolerance,ombuds

man,democracy .

Study domain and objectives of the work: complex examination of the phenomenon of

discrimination in light of contemporary constitutionalism, by building a society of non-

discrimination in Romania and development, by virtue of this, the concept of eliminating

discrimination.

Scientific novelty and originality: to study complex phenomena of discrimination and, in

this sense, the concept of local development in contemporary doctrine of the elimination of

forms of discrimination by developing and proposing new principles results, which allow to

draw conclusions, generalizations and laws of scientific likely to generate original solutions for

science and practice in eliminating discrimination.

Theoretical significance: the results of investigations will contribute to further

development of science to the general theory of law, the legal protection of human rights and in

particular, to deepen the theoretical knowledge on forms of discrimination.

Practical value of the work: the analysis of forms of discrimination in terms of social

practice has been argued that discrimination can lead to separatism, terrorism, mass disorders

and other social movements.

. Implementation of scientific results: the results of research and proposals made on the

sentence served as support for developing a theoretical concept about the conformity of

national legislation to the international in eliminating discriminati

- 28 -

Аннотация

Попеску Николай "Недопущение дискриминации в свете основополагающего

принципа равенства "Диссертация на соискание ученой степени кандидата

юридических наук, Кишинев, 2010.

Структура диссертации: введение, 3-х глав, общие выводы и рекомендации,

библиографический список из 155 названий, 2 приложения, 177 страниц основного

текста, 7 таблиц.

Количество публикаций по теме диссертации: результаты кандидатской

диссертации были изложены в 12 научных работах.

Ключевые слова: многообразие культур, этническое разнообразие, стереотипы,

предрассудки, терпимость, равенство, дискриминация, права, свободы, старение.

Предмет исследования и задачи работы: докторская диссертация посвящена

комплексному анализу проблематики и определению теоретических и практических

проблем в свете ликвидации всех форм дискриминации, aнализa и выделении основных

форм дискриминации, а также разработки , в силу этого, концепции и механизмов

недопущения дискриминации на базе правового регулирования национальных и

международных норм права..

Новизна и оригинальность исследования: Научная новизна исследования

обеспечена аргументацией в необходимости разработки концепции и механизмов

упразднения сложного явления, как дискриминация, и в этом смысле была предложена

его политико-правовая характеристика и анализ основных национальных и

международных нормативного актов.

Теоретическое значение: Использованная методология свидетельствует о

междисциплинарном характере исследования и соответствует современным тенденциям

развития теории государства и права, а полученные выводы и рекомендации могут быть

использованы в совершенствовании правовой базы в данной области.

Практическая значимость работы: Результаты исследования могут служить

дополнением к лекциям по такой фундаментальной дисциплине как теория государства

права или могут быть использованы в разработке новых специальных курсов.

- 29 -

Nicolae POPESCU

NON-DISCRIMINAREA PRIN PRISMA PRINCIPIULUI

FUNDAMENTAL DE DREPT AL EGALITĂŢII

Specialitatea 12.00.01 –Teoria generală a dreptului; Istoria statului şi

dreptului; Istoria doctrinelor politice şi de drept

AUTOREFERATUL

tezei de doctor în drept

Aprobat spre tipar: 16.11.2010. Formatul hârtiei 60x84 1/16 Hârtie ofset. Tipar ofset Tirajul 50 ex. Coli de tipar: 1,5 Comanda nr.333 Centrul Poligrafic al USM Str.A.Mateevici,60, Chişinău, MD 2012