T-34De la Wikipedia, enciclopedia liberaT-34Char T-34.jpgT-34/85 la Musée des Blindés din Saumur, Fran?a.Tip Tanc mediuLoc de origine Uniunea Sovietica Uniunea SovieticaIstoric opera?ionalÎn uz 1940-prezentFolosit de Uniunea Sovietica ?i alte 39 de ?ariRazboaie Al Doilea Razboi Mondial, Razboiul din Coreea, Revolu?ia ungara din 1956, Orientul Mijlociu, conflictele din Africa, Razboiul din Vietnam, Razboiul Bosniac, Razboiul Croat de Independen?aIstoric produc?ieProiectant Birourile MorozovAn proiectare 1937�1940An produc?ie 1940�1958Buca?i construite ~84.070Date generale (T-34 Model 1941)Greutate 26,5 toneLungime 6,68 mLa?ime 3 mÎnal?ime 2,45 mEchipaj 4, ulterior 5Blindaj 15-63 mmArmamentprincipal tun 76,2 mm F-34(pentru T-34/76)?i tun 85 mm ZiS-S-53(pentru T-34/85)Armamentsecundar 2 mitraliere DT 7,62 mmMotor 500 CP (368 kW) diesel,12 cilindri, model V-2Putere specifica 17,5 CP/tSuspensie ChristieAutonomie 400 kmViteza maxima 53 km/hModifica text Consulta?i documenta?ia formatuluiT-34 a fost un tanc mediu fabricat în Uniunea Sovietica din 1940 pâna în 1958. Prima data a fost produs la uzina KhPZ din Harkov, R. S. S. Ucraineana. A fost principalul tanc de lupta al Armatei Ro?ii în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. A ramas în istorie ca fiind al doilea tanc ca produc?ie din istorie, dupa succesorul sau din seria T-54/55. A fost exportat masiv, aflându-se înca în inventarul unor armate din lume.

T-34 a fost dezvoltat din seria de tancuri rapide BT ?i trebuia sa le înlocuiasca pe acestea ?i pe tancul u?or T-26 pe câmpul de lupta.[1] Când a fost introdus prima data în dotarea armatei, era cel mai echilibrat tanc din punct de vedere al armamentului, mobilita?ii, blindajului ?i fiabilita?ii. Cu toate acestea, eficacitatea sa în primele lupte era redusa din cauza numarului relativ mic de tancuri disponibile, ergonomiei, lipsei acute de echipament radio ?i tacticii gre?ite. Turela fusese proiectata pentru 2 persoane, iar comandantul tancului se ocupa ?i de armament.

Designul ?i construc?ia tancului au suferit numeroase modificari în timpul razboiului pentru a permite cre?terea eficacita?ii ?i a produc?iei. La începutul anului 1944, modelul T-34/85 a fost introdus în dotarea trupelor de pe front. Având o turela îmbunata?ita (pentru 3 persoane) ?i un tun de calibrul 85 mm, T-34 a înlocuit multe dintre tancurile u?oare ?i grele, devenind principalul tanc de lupta al Armatei

Ro?ii. Succesorul sau este tancul T-44 care a fost produs aproape pâna la sfâr?itul celui de-al Doilea Razboi Mondial, fiind urmat de seria T-54/55, care a fost fabricat pâna în 1981.

Cuprins [ascunde] 1 Proiectare2 Produc?ie3 Variante4 Utilizare4.1 Al Doilea Razboi Mondial4.2 Utilizare dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial4.3 Utilizare în România5 Note6 Bibliografie7 Legaturi externeProiectare[modificare | modificare sursa]

De la stânga la dreapta: tancul BT-7M, prototipul A-20, T-34 model 1940 ?i T-34 model 1941În 1939, majoritatea blindatelor din dotarea Armatei Ro?ii erau tancurile u?oare T-26 ?i tancurile rapide din seria BT. T-26 era un tanc lent, menit sa ?ina pasul cu infanteria ?i sa asigure sprijin acesteia. Tancurile BT erau tancuri u?oare ?i rapide, de cavalerie, menite sa atace ?i sa distruga alte tancuri. Cele doua tancuri erau foarte u?or blindate, fiind gândite sa reziste la focul mitralierelor. Prin urmare, erau foarte vulnerabile la atacurile pu?tilor antitanc ?i tunurilor anticar de calibrul 37 mm. Ambele tancuri erau echipate cu motoare pe benzina care luau foc u?or[2] ?i erau bazate pe proiecte din ?ari straine: T-26 avea la baza carul de lupta britanic Vickers de 6 tone, iar seria BT se baza pe schi?ele inginerului american Walter Christie.

În 1937, Armata Ro?ie l-a numit pe inginerul Mihail Ko?kin la conducerea unei echipe care trebuia sa vina cu planuri noi pentru succesorul tancului BT. Tancul urma sa fie produs la uzinele Kharkiv Komintern Locomotive Plant (KhPZ) din Harkov, Ucraina. Primul prototip, denumit A-20, avea un blindaj gros de 20 mm, era echipat cu un tun anticar de calibrul 45 mm ?i un motor V-2 diesel. Prototipul era gândit sa poata rula la nevoie direct pe gale?i, fara ?enile.[3] Acest detaliu a marit viteza maxima la 85 km/h, dar nu aducea nici un avantaj real în lupta. A-20 avea blindajul înclinat, fiindca testele anterioare dovedisera ca un blindaj înclinat avea mai multe ?anse sa devieze un proiectil decât blindajul vertical.

Ko?kin l-a convins pe Iosif Stalin sa-l lase sa construiasca un alt prototip, un �tanc universal�.[4] Acesta urma sa fie mult mai bine protejat ?i înarmat decât prototipul anterior. Denumit A-32, noul proiect avea un blindaj frontal cu o grosime de 32 mm, un tun de calibrul 76,2 mm ?i era echipat cu acela?i model de motor diesel, mult mai fiabil decât cele pe benzina. Ambele prototipuri au fost testate în poligonul de la Kubinka, unde modelul A-32 s-a dovedit a fi la fel de mobil ca predecesorul sau A-20. O versiune ?i mai grea a prototipului A-32 a fost aprobata: blindajul era marit la 45 de mm, iar ?enilele urmau sa fie mai late. În urma acestor modificari, tancul a intrat pe linia de produc?ie sub numele de T-34. Ko?kin a ales numeralul 34 pentru ca în 1934 a început sa puna la punct planurile pentru noul tanc universal. Tot atunci, armata sovietica a decretat marirea numarului de tancuri ?i l-a numit pe Sergo Ordzhonikidze responsabil de produc?ia tancurilor.[5]

În ianuarie 1940, Ko?kin a terminat 2 prototipuri. În lunile aprilie ?i mai, acestea au fost supuse unui test de anduran?a. Câteva modificari au fost aduse transmisiei ca urmare a acestor teste. Succesul diviziilor Panzer în Fran?a ?i performan?a foarte slaba a tancurilor sovietice în timpul razboiului cu Finlanda au risipit orice discu?ii legate de performan?a tancului ?i costul de produc?ie. În septembrie 1940, T-34 a înlocuit complet produc?ia de tancuri T-26, BT ?i T-28 la uzina KhPZ.

Ko?kin a murit din cauza unei pneumonii în aceea?i luna. Alexander Morozov, proiectantul transmisiei T-34, a fost succesorul sau la conducerea proiectului.

T-34 avea o suspensie Christie dupa modelul tancurilor BT, un motor diesel puternic, un blindaj superior, ?enile late potrivite pentru condi?iile din Rusia ?i un tun de calibrul 76,2 mm. Germanii au denumit acest model T-34/76 din cauza calibrului tunului. În 1944, o varianta îmbunata?ita a fost proiectata. Aceasta avea o turela mai mare ?i un tun de calibrul 85 mm. Modelul a fost numit T-34/85 în consecin?a.

Produc?ie[modificare | modificare sursa]

Tancuri T-34 construite la fabrica Uralma? în drum spre front.T-34 a pus unele probleme industriei sovietice. Era cel mai greu tanc mediu produs pâna atunci în Uniunea Sovietica ?i piesele necesare construc?iei tancului proveneau de la mai multe uzine: motorul diesel V-2 era fabricat la Harkov, fabricile Kirovsky (denumite anterior Putilov) produceau tunul ini?ial L-11, iar fabrica Dinamo din Moscova asigura echipamentul electric. Toate piesele erau asamblate ini?ial la Harkov. La începutul anului 1941, produc?ia a început ?i la fabrica de tractoare din Stalingrad, apoi în iulie, la scurt timp dupa invazia germana, produc?ia a fost demarata ?i la fabrica Krasnoye Sormovo din Gorky. Din cauza problemelor de logistica ?i produc?ie, fabrica din Gorky a montat ini?ial motoarele de la tancurile BT pe T-34. Acestea erau pe benzina ?i luau foc relativ u?or. O transmisie ?i un ambreiaj inferior au fost folosite pâna când fabrica a pus la punct deficien?ele. Doar tancurile comandan?ilor erau dotate cu aparate radio. Restul tancurilor erau coordonate prin semnalizarea cu stegule?e speciale.

Tunul L-11 nu s-a dovedit a fi o alegere inspirata. Rapoartele de pe câmpul de lupta nu erau încurajatoare. Fabrica din Gorky a venit cu o solu?ie: a fost proiectat tunul F-34, având acela?i calibru. De?i nu a fost aprobat oficial, uzinele KhPZ ?i cele din Gorky au montat tunul oricum. Aprobarea a venit mult mai târziu, dupa ce noul tun a fost laudat de tanchi?tii ru?i.[6] Produc?ia a avut de suferit ini?ial ?i din cauza presiunilor politice. Competi?ia dintre proiectele T-34 ?i tancurile grele KV-1 ?i-a adus aportul la numarul mic de tancuri T-34 disponibile la începutul razboiului. Din cauza vitezei armatei germane, fabricile de tancuri au fost mutate dincolo de mun?ii Urali. Aceasta mi?care a întarziat ?i mai mult produc?ia de tancuri. Din cauza acestor dificulta?i, au fost luate masuri urgente pentru simplificarea produc?iei. Dupa doi ani de zile, costul unui T-34 a scazut de la ~270.000 de ruble, la 193.000, apoi la 135.000.[7] Noi tehnici de asamblare au fost folosite. Tunul principal F-34 a fost simplificat: de la 861 de componente cât avea ini?ial, a ajuns la 614 componente.[8] Pâna la sfâr?itul anului 1942, timpul necesar produc?iei a fost înjumata?it, de?i muncitorii experimenta?i fusesera trimi?i pe front. For?a de munca din uzine era alcatuita astfel: 50% femei, 15% baie?i ?i 15% batrâni ?i invalizi. Numai 20% dintre cei mai experimenta?i muncitori fusesera pastra?i în uzine. Calitatea construc?iei a avut de suferit, însa nu ?i eficacitatea.[9]

Pâna la sfâr?itul anului 1945, peste 57.000 de tancuri T-34 fusesera construite: 34.780 de tancuri T-34/76 ?i 22.559 de tancuri T-34/85. În 1946, 2701 de tancuri T-34 au fost construite. Produc?ia în masa a încetat. Produc?ia sub licen?a a continuat în Cehoslovacia (3185 tancuri) ?i Polonia (1380 tancuri). La sfâr?itul anilor 1960, tancurile T-34/85 au fost modernizate pentru export ?i pentru a fi ?inute în rezerva strategica a Armatei Ro?ii. Ele au fost dotate cu transmisia tancului T-54/55, o dovada a nivelului standardizarii din Uniunea Sovietica.

Numarul total de tancuri fabricate este estimat la 84.070 de exemplare. În plus, 13.170 de tunuri autopropulsate au fost construite pe ?asiul folosit de T-34.[10]

Variante[modificare | modificare sursa]

T-34 model 1941

T-34 model 1943Din cauza numarului imens de exemplare construite ?i fiindca erau produse în multe fabrici, modelele de T-34 sunt greu de identificat.

Tancul T-34 (sau T-34/76 cum erau denumite de germani) a fost modelul ini?ial:

Model 1940 (T-34/76A) � Modelul ini?ial cu tun L-11 de calibrul 76,2 mm ?i turela pentru 2 oameniModel 1941 (T-34/76B) � Principalul model de produc?ie cu blindaj marit ?i tunul superior F-34Model 1942 (T-34/76C) � Multe modificari minoreModel 1943 (T-34/76D, E, si F) � O noua turela hexagonala, denumita �Mickey Mouse� de catre germani din cauza aspectului turelei când trapele superioare erau deschise.T-34/57 � Mai pu?in de 324 T-34 au fost dotate în 1941 ?i 1943-1944 cu tunul anticar M1943 ZiS-4 sau ZIS-4M cu energie cinetica mare la gura ?evii, de calibrul 57 mm, pentru a fi folosite ca vânatori de tancuri. Câteva vehicule au participat la Batalia pentru Moscova.Tancul T-34-85 (T-34/85) a fost o modificare majora, cu o turela mai mare pentru 3 persoane ?i un tun de calibrul 85 mm.

Model 1943 � Produs în numar mic între lunile februarie ?i martie 1944 cu tunul D-5T de calibrul 85 mmModel 1944 � Principalul model de produc?ie, dotat cu tunul ZiS-S-53 de calibrul 85 mm; echipamentul radio a fost mutat în turela, iar sistemul de ochire a fost îmbunata?it.În 1944, planurile pentru un model T-34 mai avansat au fost reluate. Acestea s-au concretizat sub forma tancului T-44. Acest model avea o turela bazata pe cea a modelului T-34/85, dar cu o suspensie noua ?i un motor montat transversal. Avea un profil mai mic decât T-34/85 ?i era mai simplu de fabricat. Între 150 ?i 200 de tancuri T-44 au fost construite pâna la sfâr?itul razboiului. Câteva au fost transformate în T-54, dupa schimbarea transmisiei, turelei ?i tunului.

Alte variante:

OT-34 si OT-34-85 - Tancuri dotate cu aruncatoare de flacari în locul mitralierei din carcasa blindata.PT-1 - Tancuri folosite pentru deminare (Protivominniy Tral).Tunuri autopropulsate - ?asiul lui T-34 a stat la baza autotunurilor SU-122, SU-100 ?i SU-85.Vehicule specializate - Câteva T-34 au fost folosite de catre pontonieri ?i la recuperarea tancurilor defecte.Utilizare[modificare | modificare sursa]Al Doilea Razboi Mondial[modificare | modificare sursa]

Un T-34 distrus în apropierea Marii Negre (iunie 1942)Efectul psihologic al apari?iei tancurilor T-34 pe câmpul de lupta din vara anului 1941 a fost imens. Armata germana se a?tepta sa înfrunte un inamic inferior,[11] însa T-34 era superior tancurilor germane ?i aproape invulnerabil în condi?ii normale de lupta. Singurele arme eficiente împotriva noului tanc sovietic erau tunul antiaerian de calibrul 88 mm, avia?ia ?i folosirea obuzierelor de la distan?a mica. Infanteria germana era dotata cu tunul anticar PaK de calibrul 3,7 cm. Acesta a fost denumit ulterior �ciocanitorul de u?i� de catre infanteri?tii germani fiindca era complet ineficient împotriva tancului T-34. Pâna la apari?ia în numar mare a tunurilor anticar de 5 cm PaK 38 ?i celui de 7,5 cm PaK 40, infanteria germana nu a avut mijloacele de a raspunde unui atac al tancurilor T-34.

Totu?i, numarul mic ?i problemele tehnice au redus eficacitatea tancului sovietic. Practic, în vara anului 1941, jumatate dintre pierderile consemnate de sovietic

i erau tancuri defectate.[12] Lipsa unui filtru de aer eficient, a unei transmisii bune ?i a unui ambreiaj rezistent au facut ca în vara anului 1941 impactul tancurilor T-34 sa nu fie atât de mare. Turela de 2 oameni era un dezavantaj notabil pe câmpul de lupta, lipsa echipamentului radio ?i tactica gre?ita a dispersarii tancurilor printre infanterie în loc de concentrarea lor în unita?i compacte a contribuit la succesul ini?ial al armatei germane.

În iarna dintre anii 1941 ?i 1942, T-34 a continuat sa domine câmpul de lupta. ?enilele late au facut diferen?a, tancul sovietic fiind mult mai mobil decât cele germane. Panzer III ?i Panzer IV se afundau în noroi fiindca aveau ?enilele mult mai înguste ?i o suspensie inferioara.[13] Motorul diesel era mult mai puternic, mai rezistent ?i consuma mai pu?in carburant decât motoarele Maybach pe benzina folosite de germani. Acestea din urma trebuiau pornite din 15 în 15 minute pentru a le men?ine func?ionale în condi?iile iernii din Rusia.

Coloana de tancuri T-34/85 pe Frontul de Rasarit.Între anii 1942 ?i 1943, Armata Ro?ie s-a concentrat pe refacerea pierderilor din 1941 ?i îmbunata?irea tacticii. Produc?ia a crescut rapid, ajungând la 1300 de tancuri T-34 pe luna, dar designul a ramas acela?i, în ciuda apari?iei unor tancuri germane mai bune. Nevoia unui numar crescut de blindate a fost mai presanta decât modernizarea tancului. Pierderile au ramas mari, din cauza tacticii ineficiente ?i din cauza echiparii armatei germane cu arme capabile sa contracareze atacurile tancurilor T-34.

De?i începând cu 1942 armata germana a folosit tunul de 7,5 cm PaK 40 pentru luptele antitanc, T-34 nu a fost îmbunata?it pâna în 1943. Atunci au aparut pe câmpul de lupta tancul mediu Panther ?i tancul greu Tiger I. T-34 a fost îmbunata?it, fiind echipat cu un tun de 85 de mm capabil sa perforeze blindajul noilor tancuri germane.

În ultimii ani de razboi, tacticile tanchi?tilor sovietici erau înca inferioare tacticii germane, însa numarul tancurilor germane nu era suficient pentru a înclina balan?a. În 1944, T-34/85 era superior tancului german Panzer IV ?i vânatorilor de tancuri StuG III, dar nu era la fel de bine protejat ?i înarmat ca tancul mediu Panther. Tancurile de fabrica?ie germana erau superioare, însa mult mai complexe, fiind dificil de între?inut ?i fabricat. Tactica sovieticilor de a produce T-34 în numar mare a înclinat balan?a razboiului.

La începutul razboiului în 1941, procentajul tancurilor T-34 în Armata Ro?ie era de 4%. La sfâr?itul razboiului, 55% dintre tancurile sovietice erau T-34 sau bazate pe acest model.

Utilizare dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial[modificare | modificare sursa]

?arile care au folosit tancul T-34 (în ro?u)

T-34/85 expus la Muzeul Militar Na?ional �Regele Ferdinand� (Bucure?ti)T-34 a fost folosit de multe dintre statele sovietice. În Razboiul din Coreea, T-34 a fost folosit înca de la început, când 120 de tancuri echipate cu tunul de calibrul 85 mm au fost vârful de lance al invaziei nord-coreene. Alte tancuri au ajuns pe front la scurt timp dupa acest eveniment. T-34/85 au avut confruntari cu tancurile u?oare M24 Chaffee, cu tancurile medii M4 Sherman ?i cu tancul greu M26 Pershing.

Armata finlandeza a folosit T-34 atât în timpul razboiului (exemplare capturate), cât ?i dupa razboi pâna la începutul anilor 1960. Multe au fost îmbunata?ite cu echipament din Vest, precum sistemul optic.

T-34 a fost folosit ?i de catre ?arile Pactului de la Var?ovia. Tancul a fost folosit pentru reprimarea revoltelor din 1953 (RDG) ?i 1956 (Ungaria). A mai fost

folosit în razboaiele din Orientul Mijlociu, în Razboiul din Vietnam ?i în Razboiul din Bosnia. Tancurile T-34/85 au fost folosite în diverse ac?iuni ?i conflicte din fosta Iugoslavie. Armata irakiana avea tancuri de acest tip în timpul razboiului din 1990. Statele africane au folosit T-34 în diverse conflicte, iar Cuba a trimis ?i ea tancuri din acest model în Africa. În 1974, tancurile de fabrica?ie sovietica au fost folosite în conflictele din Cipru.

China a produs o copie a tancului T-34 pentru o scurta perioada. Aceste tancuri au fost denumite Model 58. Când Modelul 59 (bazat pe T-54A) a fost disponibil, produc?ia a încetat. Câteva au fost transformate în vehicule utilizate de pompieri.

Utilizare în România[modificare | modificare sursa]În timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, trupele române au capturat un numar mic de tancuri T-34,[14] însa acestea nu au fost folosite decât pentru o scurta perioada din cauza lipsei pieselor de schimb. Majoritatea tancurilor capturate au fost trimise în România pentru teste ?i instruc?ie. Planurile Statului Major de a fabrica o copie a tancului în România nu s-au concretizat din cauza industriei autohtone embrionare. Toate tancurile de fabrica?ie sovietica au fost confiscate de Armata Ro?ie dupa 23 august 1944.

T-34/85 expus la Arsenal Park, Ora?tie.În 1949, Armata Româna a înlocuit tancurile Panzer IV (denumit T-4 în România) ?i Panther (denumit T-5 Pantera) din dotare cu tancuri T-34 fabricate în URSS, Polonia ?i Cehoslovacia.[15] Toate tancurile de fabrica?ie germana au fost scoase din uz ?i casate pâna în 1954. La începutul anilor 1960 au fost importate ?i tractoare de evacuare SPK-5 construite pe ?asiul tancului T-34.[16] Dupa anul 1961, tancurile T-34 au fost revitalizate ?i modernizate.[17] Majoritatea pieselor de schimb au început sa fie fabricate în ?ara (demaroare electrice, generatoare, acumulatoare, discuri de ambreiaj, pinioane pentru cutia de viteze, patine, bol?uri, gale?i etc.).[18][19] Tancurile au fost etan?ate pentru a traversa cursuri de apa cu o adâncime de maxim 5 metri, au fost montate girodirec?ionale, cutii de viteze cu 5 trepte ?i preîncalzitoare pentru pornirea motorului pe timp de iarna, filtre suplimentare la motor pentru a prelungi durata de exploatare a acestuia ?i au fost înlocuite sta?iile radio sovietice 9 RS cu sta?ii moderne RM-31-T (de fabrica?ie cehoslovaca).[20] Între 1960 ?i 1965, tancurile T-34 au fost adaptate pentru a folosi la nevoie aparate de vedere pe timp de noapte cu raze infraro?ii.[18] Tractoarele pe ?asiu de T-34 au fost echipate cu scripe?i ?i palane pentru scoaterea tancurilor avariate.[18]

La mijlocul anilor 1980 a fost propusa o modernizare a tancurilor T-34/85 cu urmatoarele componente: telemetru laser, stabilizator în doua planuri pentru tun, mitraliera antiaeriana de cal. 12,7 mm D?K, proiector în infraro?u Luna, man?on termic pentru ?eava tunului, ?or?uri laterale anticumulative din covor de cauciuc, grenade fumigene, lama de buldozer op?ionala, motorul tancului T-55, ?enile modernizate (cu articula?ie metal-cauciuc), gale?ii tancului T-55 ?i amortizoare moderne. Îmbunata?irile nu au fost implementate, de?i un prototip a fost construit. Ulterior, unele tancuri au fost transformate în utilaje pentru agricultura în cadrul programului SOL, ca urmare a unui referendum privind reducerea efectivelor for?elor armate.

În 1990, România avea în dotare 1060 de tancuri T-34.[21] Acestea au fost retrase din uz în 1994 (de?i Steven Zaloga afirma ca în anul 1996 erau înca în dotarea armatei[22]).

Note[modificare | modificare sursa]^ Zaloga & Grandsen 1984, p. 66, 111^ Zaloga & Grandsen 1984, p.111^ Zheltov 1999, p. 13^ Zaloga 1984, p. 114^ Zaloga 1994, p. 6

^ Zaloga & Grandsen 1984, p.130^ Zaloga & Grandsen 1984,p.131^ Zaloga & Grandsen 1984, p. 131^ Zaloga & Grandsen 1983, p.17^ Zaloga & Kinnear 1996, p. 18^ Zaloga & Grandsen 1984, p. 127^ Zaloga & Grandsen 1984, p.127^ Perrett 1999^ Axworthy, p. 219, 221^ Scafe? (2005), p. 40^ Vasiliu, p. 158^ Dr. Petre Opri? (12 mai 2009). �Nicolae Ceau?escu ?i programele industriei de aparare�. Accesat la 12 ianuarie 2012.^ a b c Vasiliu, p. 160^ Col. dr. Gheorghe Tudor, For?a de ?oc. Schi?a istorica a trupelor de tancuri din armata româna., Editura Militara, Bucure?ti, 1982, p. 207^ Vasiliu, p. 159^ S.Zaloga (1996), p. 34^ S.Zaloga 1996, p. 34Bibliografie[modificare | modificare sursa]en Cristian Craciunoiu; Mark W. A. Axworthy; Cornel Scafe? (1995). Third Axis Fourth Ally: Romanian Armed Forces in the European War, 1941-1945. London: Arms & Armour. pp. 368. ISBN 1-85409-267-7en Perrett, Bryan and Jim Laurier (1999). Panzerkampfwagen IV Medium Tank, 1936�45 (New Vanguard 28). Oxford: Osprey Publishing. ISBN 1-85532-843-7ro Scafe?, Cornel I; Scafe?, Ioan I; ?erbanescu, Horia Vl (2005). Trupele Blindate din Armata Româna 1919-1947. Bucure?ti: Editura Oscar Print. ISBN 973-668-084-3en Zaloga, Steven, James Grandsen (1983). T-34 in Action, Carrollton, Texas: Squadron/Signal. ISBN 0-89747-112-1en Zaloga, Steven J., James Grandsen (1984). Soviet Tanks and Combat Vehicles of World War Two, London: Arms and Armour Press. ISBN 0-85368-606-8en Zaloga, Steven J., Jim Kinnear (1996). T-34-85 Medium Tank 1944�94, Oxford: Osprey Publishing. ISBN 1-85532-535-7ru Zheltov, I., M. Pavlov, I. Pavlov (1999). �Tanki BT. chast 3. Kolyosno-gusenychny tank BT-7� (�BT Tanks, part 3: BT-7 wheeled/tracked tank�), in Armada no. 17, Moscow.ro dr. ing. col.(r) Vasiliu, Chiriac ?.a. - Motorizarea ?i mecanizarea armatei Române, Editura Transport. Rutier, Bucure?ti, 2000, ISBN 973-98146-8-9Legaturi externe[modificare | modificare sursa]CommonsWikimedia Commons con?ine materiale multimedia legate de T-34Tancul T-34/76Tancul T-34/85Tancul T-34/57T-34: tancul care a câ?tigat al Doilea Razboi Mondial, 16 martie 2012, Descopera[ascunde]v � d � mVehiculele blindate ale Armatei Române dupa al Doilea Razboi MondialTancuriT-4 � T-5 � T-34 � T-55 � T-72 � TR-77 � TR-85Ma?ina de lupta a infanterieiMLI-84Transportoare blindateBTR-40 � BTR-50 � BTR-60 � BTR-152 � MT-LB � MLVM � TAB-71 � TAB-77 � B33 Zimbru � Piranha IIIAutoblindateAB � BA-64 � BRDM-1 � BRDM-2 � TABC-79 � ABI � AM7 � HMMWV � URO VAMTAC � Wolf � VM 90P � MaxxTunuri autopropulsateHummel � TAs T3 � TAs T4 � SU-76 � SU-100 � ISU-152 � 2S1 GvozdikaAruncat. de proiectile reactiveR-2 � BM-21 � APR-21 � APRA 40 � LAROM

Arme antiaeriene autopropulsateZSU-57-2 � 9K33 Osa � 2K12 Kub � CA-95 � GepardSisteme balistice sol-solR-11 (SS-1 Scud-A) � 2K6 Luna (FROG-3) � 9K52 Luna-M (FROG-7) � R-17 (SS-1 Scud-B)PrototipuriTAB-63 � TR-125 � PMA-50 � APR Aurora � RN-94 � ATROM � Saur 1 � Saur 2Proiecte propuseTAA Md.85 � TR 2000 � Saur 3 � Saur 4Vezi ?iEchipamentul Armatei RomâneInforma?ii bibliotecareGND: 4239348-6 modificareCategorie: TancuriMeniu de navigareNu sunte?i autentificatDiscu?iiContribu?iiCreare contAutentificareArticolDiscu?ieLecturaModificareModificare sursaIstoric

CautareSaltPagina principalaPortaluri tematiceCafeneaArticol aleatoriuParticipareSchimbari recenteProiectul saptamâniiAjutorPortalul comunita?iiDona?iiTiparire/exportareCreare carteDescarca PDFVersiune de tiparitÎn alte proiecteWikimedia CommonsTrusa de unelteCe trimite aiciModificari corelateTrimite fi?ierPagini specialeNavigare în istoricInforma?ii despre paginaElement WikidataCiteaza acest articolÎn alte limbiAfrikaans??????????????????????????? (???????????)??????????BosanskiCatalàCe�tinaDanskDeutsch????????EnglishEsperantoEspañolEesti

?????SuomiFrançaisGalego?????HrvatskiMagyar???????Bahasa IndonesiaItaliano????????????????????????????LëtzebuergeschLietuviuLatvie�u??????Bahasa MelayuNederlandsNorsk nynorskNorsk bokmålOccitanPolskiPortuguês???????Srpskohrvatski / ??????????????SlovencinaSloven�cina?????? / srpskiSvenska???Türkçe???????/tatarça??????????Ti?ng Vi?t??Modifica legaturileUltima modificare a paginii efectuata la 19 decembrie 2015, ora 19:01.Acest text este disponibil sub licen?a Creative Commons cu atribuire ?i distribuire în condi?ii identice; pot exista ?i clauze suplimentare. Vede?i detalii la Termenii de utiliz