1. Ma va face sa ma sinucid sau ma va omor elAna Muresan a scris si ea prin ce trece: are 27 de ani, e casatorita cu un barbat cu sapte ani mai n vrsta. Toate sperantele si visele ei au fost spulberate o data cu schimbarea comportamentului acestuia. Ma bate frecvent si ma ameninta cu moartea n bataie n timp ce-mi administreaza bocanci si pumni n cap. Am plecat la ai mei de cteva ori, dar, din prostie sau din slabiciune, m-am ntors. Chiar n momentul n care scriu acest mesaj, sunt vnata pe tot corpul si am sase cucuie care mi dau dureri de cap. De cnd m-am mutat cu el, nu mai am nicio sursa de venit, nicio prietena. M-am ntors la omul care ma va face sa ma sinucid sau ma va omor chiar el, spune aceasta n rndurile postate pe blog2. "Ma bate ca pe un cineSi Lili si-a mpartasit experienta: Am crezut ca el e diferit. Dupa cinci ani a nceput sa ma bata ca pe un cine: cu pumnii si picioarele n timp ce eram gravida n cinci luni. n seara asta este de serviciu, eu mi-am facut bagajul si plec. Nu ma pot opri din plns cnd ma gndesc ca am trait cu acest om cinci ani si m-a terminat cu bataia. Nu l-a interesat unde da: n spate, n burta. I-am spus ca ma doare ngrozitor si nu a contat, dadea n continuare. Mi-am dorit o familie, eram bucuroasa ca vom avea un copil. n momentul de fata cred ca o sa nnebunesc, nici nu mi vine sa cred ce s-a ntmplat, povesteste aceasta. O alta victima, Laura, spune ca nu mai suporta bataile si scandalul si a cerut sfaturi pe blog. Sunt casatorita de 21 de ani, plini de violente fizice si verbale, gelozie excesiva, bolnava chiar. Ultima data, ieri, era ct pe ce sa ma omoare. Deja fac pe muta cnd vin acasa de la serviciu si l gasesc beat. Nu vreau sa i dau motive de cearta si bataie. n afara pumnilor si picioarelor primite, ieri, mi-a pus o punga de plastic pe fata n care erau niste fire de mohair si o apasa cu genunchiul. Era sa ma asfixieze. Am stat cu el doar pentru ca avem o minunatie de copil.3. Alina are 40 de ani si ultimii 10 au fost iadul pentru ea. Barbatul cu care s-a casatorit din dragoste a devenit un monstru dupa ce bautura si drogurile au pus stapnire pe el. A ndurat caznele pna acum trei luni, cnd si-a luat baiatul de clasa a noua si a plecat de acasa.Ma lovea, ma lua de par, dadea cu pumnul, cu picioarele. Ultima oara m-a trntit n fata usii acolo, n strada, de nu stiam ce e cu mine, spune ea.O poveste la fel de trista are si Ioana, care nu a mai suportat umilintele la care o supunea barbatul cu care a trait mai mult de 15 ani. A gasit adapost, dar nu si liniste.4. "Batai cu picioarele, batai cu ce se putea. Ce sa spun? Sa spun ca, copilul meu se baga sub masa, sub scaune cnd mncam bataie. Mi-a fost greu sa iau o decizie. Chiar nu stiu de ce am stat attia ani. Sunt totusi 22 de ani. Nu ma nteleg nici eu de ce am stat, uitndu-ma napoi", asa si ncepe povestea Mariana. Marturiseste ca daca i-ar spune cineva aceasta poveste, nu ar crede nicio secunda ca poate fi adevarata.Si totusi, si-a trait n tacere propria drama, si-a ngrijit ranile sub privirile speriate ale copiilor, pna cnd acestia au pus-o sa aleaga. Acesta a fost momentul n care a nteles ca pretul platit este prea mare."nnebunisem copiii. Eu mam obisnuit. Era ceva normal. Copiii nu mi-au aratat niciodata ct de afectati sunt. Pna cnd, ntr-o noapte m-am trezit cu ei lnga mine. Mi-au zis ca se muta n canale daca nu divortez. Or cu ei, or cu el", povesteste Mariana."Stiti cum bate inima unui iepure cnd simte vulpea n preajma? Cnd se apropia ora sa vina de la serviciu, parca intram n socuri, parca bagam mna n priza", si aminteste femeia.Acum, dupa ce a supravietuit abuzurilor, ar vrea ca vocea ei sa fie auzita. Acum stie ca "nimeni nu merita sa-ti lasi viata calcata n picioare. Daca ma ntreaba cineva de ce am stat attia ani, nu stiu sa explic si sa spun de ce nu am luat nicio masura."5. Mihaela a detaliat mai mult din povestea ei pentru "Adevarul" relatnd situatia n care se gasea: "Eram casatorita de cinci ani si nu am vazut un semn clar ca sotul meu ar fi violent, era o persoana cu studii superioare, la fel ca mine, nsa dupa ce am fost executata silit din casa n care locuiam, au nceput problemele. Mi-am pierdut locul de munca si pe a doua fetita am nascut-o prematur. Copila avea probleme de sanatate si are certificat de handicap. Tatal nu m-a lasat sa vin cu ea acasa amenintndu-ma sa nu cumva sa ma ntorc de la spital cu "handicapata", a povesitit Mihaela, care a iesit pna la urma cu copilul de la maternitate si a revenit acasa. Atunci au nceput bataile. "Stia sa bata fara sa lase urme, dadea doar la cap, ma ridica de par si ma trntea de pamnt. Pe fata cea mare (4 ani) a batut-o de asemenea. Dupa ce dadea n ea, micuta avea crize de respiratie pe fond psihic fiindca o batea. Pe 27 decembrie 2012 am luat decizia sa plec. M-a batut atunci foarte rau si mi-am dat seama ca daca nu plec, ma nenoroceste si pe mine si pe copii", a spus femeia. "Ordinul de protectie este un mit" Momentul plecarii a fost foarte dificil fiindca nu a avut multe persoane lnga ea sa o sustina. Sotul a sunat la politie si a reclamat-o drept persoana disparuta, desi ea era ntr-un centru de plasament special pentru persoanele n situatia ei, unde a ajuns cu ajutorul asociatiilor ADRA si ANAIS. A nceput o lupta legala cu sotul ei, care i trimitea amenintari. "Ordinul de protectie este un mit. L-am obtinut cu chiu cu vai n trei luni, nu n 48 de ore cum scrie n lege. Credeam ca se vor linisti apele dupa aceea, dar politia poate sa i dea agresorului cel mult o amenda si o atentionare daca ncalca ordinul. Cu toate ca am avut n spate oameni care m-au ajutat, odata cu expirarea ordinului de protectie, au nceput din nou amenintarile", a mai spus Mihaela. Acum a trecut peste cea mai grea parte a experientei, nsa traieste din indemnizatii sociale si este n cautarea unui nou loc de munca. "Nu as fi putut sa trec peste situatie daca as fi fost singura. Dupa expirarea ordinului am realizat ca daca o sa clachez, mi ia copiii definitiv si ca trebuie sa fac ceva, sa ma reinventez. Tot timpul acesta am dus o mare rusine n spate ca eu, acea femeie puternica, am fost batuta, umilita. Scoaterea din mediul nociv al femeilor care se afla n situatia mea e un nceput, dar solutia este reintegrarea victimelor n societate. Uitati-va n jur, un gnd bun si o fapta buna la momentul oportun fac totul pentru o victima", si-a ncheiat povestea Mihaela