Astmul bronsic

Astmul bronsic este una din cele mai frecvente afectiuni cronice, caracterizata prin inflamatia cronica a cailor aeriene ce determina limitarea fluxului de aer, reversibila.In Europa, aproape 30 milioane de persoane sufera din cauza astmului, prevalenta bolii fiind in continua crestere, cu precadere in randul populatiei pediatrice (intr-o clasa cu 30 copii 2 - 3 dintre ei au astm).Astmul poate sa apara la orice varsta, dar cel mai frecvent apare inca din copilarie. Mostenirea genetica poate sa joace un rol important. La copii, baietii au un risc aproape dublu sa faca astm, comparativ cu fetitele; diferentele intre sexe dispar, pe masura inaintarii in varsta.Prevalenta astmului bronsic in Romania (estimata) este intre 4 - 6 %.

Cei mai multi oameni se gandesc la astm ca la o boala in care apar doar crize sau episoade de sufocare. In realitate, boala astmatica este prezenta in permanenta, chiar daca nu sunt prezente simptome. Cele mai frecvente simptome astmatice sunt :

tusea, in special noaptea, la efort sau dupa un episod de ras intens senzatia de sufocare (dispnee) senzatia de strangere a pieptului suierat in plamani (wheezing)

Cele mai frecvente cuvinte folosite de pacienti pentru a descrie criza astmatica sunt : lipsa de aer, sufocare si frica.

Simptomele astmului bronsic sunt declansate de anumiti factori declansatori - alergeni, infectii respiratorii sau vremea rece. Alti factori declansatori pot fi : aspirina, substante iritante din mediul inconjurator, efortul fizic si, desi mai putin frecvent, anumiti aditivi alimentari sau conservanti din alimente. Alergenii sunt substante care nu au nici un efect asupra plamanilor persoanelor neafectate de astm, dar care, la persoanele sensibile (susceptibile) declanseaza o reactie alergica. Alergenii sunt sursa principala a problemelor respiratorii din astm, atat la copii, cat si la adulti.

Cei mai frecventi alergeni sunt : polenul anumitor plante (copaci, ierburi si buruieni), parul de animale (caini, pisici si altele), acarieni, gandaci, mucegaiuri si anumite alimente. Cand o persoana alergica vine in contact cu un astfel de alergen, se declanseaza in organism o serie de reactii, in urma carora sunt eliberate niste substante chimice numite mediatori. Acesti mediatori declanseaza episoadele de astm.

Aerul rece, fumul, chimicalele industriale, parfumurile si vopseaua sau vaporii de benzina sunt alte exemple de substante iritative chimice, care pot declansa o criza de astm. Ele actioneaza asupra plamanilor prin stimularea receptorilor din arborele respirator si declanseaza simptomele astmatice. Receptorii activati determina

contractia muschilor care inconjoara caile respiratorii si provoaca bronhoconstrictia, care se traduce prin criza de astm.

Infectiile respiratorii virale sunt cauza principala a crizelor de astm. Infectiile bacteriene, cu exceptia celor care determina sinuzitele, nu provoaca crize astmatice.

Boala de reflux gastro-esofagian, care se manifesta prin senzatia de arsura in capul pieptului, poate sa declanseze simptmele astmatice, atunci cand acizii din stomac ajung in esofag.

Anumite medicamente pot declansa crizele de astm la persoanele sensibile. Aspirina si alte medicamente din aceeasi clasa cu aspirina dar si alte medicamente anitiinflamatoare, cum este ibuprofenul. Ca o regula generala, persoanele cu astm ar trebui sa evite folosirea acestor medicamente. O alta clasa de medicamente care poate sa declanseze o criza de astm este reprezentata de beta-blocante, medicamente prescrise pentru scaderea tensiunii arteriale, glaucom, migrene si dureri de cap sau angina. Beta-blocantele pot determina contractia muschilor din caile aeriene, bronhospasmul, care duce la senzatia de sufocare a pacientului cu astm. De aceea, este important ca, inainte de administrarea unor astfel de medicamente, pacientul cu astm sa consulte medicul curant.

Exista o forma de astm cauzat de factori iritativi de la locul de munca - se numeste astm ocupational.

Astmul este cauzat de inflamatia si obstructia (ingustarea) conductelor respiratorii din plamani. Alergiile sunt doar un factor care poate declansa criza de astm. Nu toate persoanele astmatice sunt alergice si nu toate persoanele alergice fac si astm.

Daca aveti oricare din simptomele mentionate mai sus, trebuie sa consultati medicul pneumolog. Masurarea functiei pulmonare furnizeaza o evaluare a gravitatii, reversibilitatii si variabilitatii limitarii fluxului de aer si ajuta la confirmarea diagnosticului de astm bronsic.In stabilirea diagnosticului de astm bronsic, spirometria este metoda preferata de masurare a limitarii fluxului de aer si a reversibilitatii acesteia. Spirometria este testul care masoara cat de bine respirati. Nu doare, este simplu de facut si nu dureaza mult timp. Practic, testul dureaza 10 - 15 minute, iar rezultatul vine pe loc. Tot ce aveti de facut este sa suflati intr-un tub de cauciuc atasat unui computer care inregistreaza modul in care respirati. Rezultatul este imprimat imediat si medicul va va spune cat de sanatosi sunt plamanii dumneavoastra si cat de bine respirati.

Intarzierea diagnosticului poate sa duca la distrugeri ireversibile la nivelul plamanilor.

Cauza exacta a astmului nu este cunoscuta, dar exista in prezent tratamente care controleaza boala si reduc si normalizeaza inflamatia cronica din caile aeriene.

In cazurile severe sau necontrolate, astmul poate fi o boala care ameninta viata. Rata deceselor a crescut semnificativ din anii '70 pana in prezent. Decesele apar ma frecvent la adulti. Daca exista o cauza clar demonstrata pentru aceste crize fatale, care duc la decese, aceasta este lipsa administrarii medicatiei anti-astmatice.

Medicul pneumolog va poate ajuta sa invatati mai mult despre astm si sa construiti un plan de tratament cat mai potrivit pentru dumneavoastra, cunoscand bine factorii declansatori si semnalele precoce ale unei crize, prin monitorizarea atenta a starii dumneavoastra, puteti insa reduce frecventa si severitatea crizelor de astm. Cu cat veti cunoaste mai multe despre astm si despre tratament, cu atat va veti putea controla mai bine astmul.Medicul pneumolog va evalua in primul rand simptomele pe care le aveti in prezent si cum au evoluat ele si in trecut si va decide cum sa le trateze.

Exista in prezent multe tratamente eficiente pentru astm. Medicamentele pentru astm sunt impartite in doua categorii : medicatie de urgenta (de salvare) si medicatie pe termen lung (de control sau de intretinere).Medicatiile administrate prin inhalare sunt preferate pentru ca acestea administreaza medicamentul direct in caile respiratorii unde este nevoie de ele, cu efecte terapeutice puternice, cu mai putine efecte secundare.Medicamentele de control (de intretinere) - se administreaza in fiecare zi, pentru a preveni aparitia simptomelor si a crizelor de astm. Chiar si dupa dobandirea controlului, monitorizarea ramane necesara, intrucat astmul bronsic este o boala variabila; tratamentul trebuie ajustat periodic drept raspuns la pierderea controlului prin agravarea simptomelor sau dezvoltarea unei exacerbari.Medicamentele de urgenta (de salvare) - se administreaza la primele semne de inrautatire a simptomelor.

Reumatism articular acut - Descriere generala

Reumatismul articular acut (RAA)  este o boala inflamatorie sistemica ce debuteaza la aproximativ 3 saptamani de la o infectie streptococica a cailor respiratorii superioare.

Boala afecteaza in general copiii intre varstele 5-15 ani, fiind mai rar intalnita la adulti. Incidenta bolii a scazut foarte mult in tarile dezvoltate, unde infectiile streptococice sunt prompt si corect tratate antibiotic. Boala ramane insa o problema de sanatate in zonele sarace – ex.Africa, estul si sudul Asiei.

RAA apare dupa o infectie de regula faringiana cu streptococ beta-hemolitic de grup A. Streptococul  beta-hemolitic este un microorganism cu capacitate de a induce hemoliza completa– liza globulelor rosii in mediile de cultura.

Modul exact prin care streptococul duce la aparitia bolii nu este cunoscut. Cea mai plauzibila ipoteza este cea legata de asemanarile dintre anumite structuri ale microorganismului si anumite componente din structura organismului nostru, care duc la apritia unei reactii imune incrucisate. Sistemul nostru imun confunda structurile proprii (articulare, cardiace, etc.) cu cele bacteriene si le ataca pe primele.

Nu toti pacientii care fac faringita cu streptococ beta-hemolitic de grup A, dezvolta RAA. De asemenea infectiile streptococice localizate la alt nivel decat cel faringian (ex. infectiile pielii), sunt foarte rar urmate de aparitia RAA (exista cazuri de RAA in populatia indigena a Australiei, care au aparut dupa infectii streptococice ale pielii).

Exista anumiti factori genetici care par a fi implicati in sensibilitatea unora de a face RAA postinfectie streptococica ( ex. HLA DR 4, 2, 1, 3.7, Dw10, DRw53). Cei care au facut un episod de RAA au un risc mai mare de a face un alt episod, la un nou contact cu streptococul beta-hemolitic de grup A. Sunt numai anumite tipuri de streptococ care pot induce RAA, tulpinile cel mai frecvent incriminate fiind – M1, 3, 5, 6, 14, 18, 19, 24.

Factorii de risc din mediu sunt reprezentati de: supraaglomeratie, colectivitatile de copii si adulti tineri (ex. copiii din gradinite, scoli, tabere, militarii), conditiile de igiena precara, saracia. Varsta este si ea un factor de risc – boala fiind rar diagnosticata la copiii sub 3 ani si la adultii peste 35 de ani.

Sursele de infectie sunt reprezentate de bolnavii cu infectii streptococice active sau purtatorii asimptomatici de streptococi (nazofaringian). Modul de transmitere a streptococilor poate fi direct prin eliminare de la nivelul nasului sau faringelui, prin vorbit, tuse, suflatul nasului si indirect prin obiecte contaminate- prosoape, servetele, batiste. Au fost si cazuri de alimente contaminate, precum cele lactate.

Cuprins

Reumatism articular acut - Descriere generalaSimptomele reumatismului articular acut

Investigatii radioimagistice si de laborator

Diagnosticul de Reumatism articular acut

Tratamentul pentru reumatism articular acut

RAA: Evolutie, Complicatii, Profilexie

Recomandari Medicale

sus

Simptomele reumatismului articular acut

Simptomele bolii sunt extrem de variabile. S-a remarcat ca exista o variabilitate in acest sens legata de varsta pacientului. Astfel copiii fac aproape intotdeauna afectare cardiaca, au mai frecvent manifestari cutanate iar manifestarile articulare sunt mai degraba reprezentate de dureri articulare decat artrite. In schimb adultii prezinta un tablou articular mai zgomotos ( pe langa durere articulara, apar si tumefactii) si fac in schimb foarte rar afectare neurologica si cutanata.

Manifestarile sistemice sunt starea generala alterata, febra inalta, fatigabilitate, scaderea poftei de mancare, paloare, uneori ascociate cu dureri abdominale (mimand apendicita), sangerari din nas (la copii).

Afectarea articulara – cea mai frecventa manifestare a bolii se prezinta cu dureri articulare cel mai frecvent localizate la nivelul gleznelor, genunchilor, coate, pumn; mai rar afectate  sunt articulatiile mici ale mainilor si picioarelor, soldurile si umerii. Durerile sunt migratorii – se muta de la o articulatie la alta. O parte din articulatiile afectate incep sa se umfle, inroseasca, fiind rosii si extrem de dureroase la mobilizare sau atingere. Fiecare articulatie este afectata pentru cateva zile – 1 saptamana, timp in care o a doua articulatie este afectata.

Durata intregului episod este in jur de 1 luna, boala nelasand sechele. Artritele care persista peste 1 luna, sau care distrug articulatia, in ciuda tratamentului antiinflamator si antibiotic corect instituit, trebuie sa ridice suspiciunea unui alt diagnostic.

Afectarea cutanata – noduli nedurerosi sub piele, fermi, mobili, sub 2 cm, localizati in preajma articulatiilor (genunchi, coate, umar), asociati cu afectarea cardiaca, eritemul marginat -eruptie cutanata rosie, trecatoare, nedureroasa, bine delimitata, plana sau in relief, cu margini neregulate, mai intens colorate decat centrul, localizata pe trunchi si brate, accentuata de expunerea la cald.

Afectarea cardiaca (cardita) este cea mai severa manifestare a bolii. Simptomele sunt rezultatul afectarii tuturor structurilor cardiace: endocard, miocard, pericard si sunt reprezentate de durere in piept, palpitatii, oboseala, senzatie de sufocare. De cele mai multe ori insa afectarea cardiaca este complet asimptomatica, fiind descoperita tarziu in viata de adult. Medicul, prin examenul clinic auscultator al inimii si uneori examenul ecografic, poate decela afectarea valvulara.

Manifestari neurologice – miscari necontrolate, ciudate ale corpului –cel mai frecvent ale mainilor, picioarelor si fetei – numite dansul sfantului Vitus sau mai cunoscut coreea Sydenham, insotite de comportament bizar – izbucniri de plans sau ras fara motiv, grimase, tulburari de scris, accentuate in conditii de efort fizic sau stres. Coreea apare mai tarziu decat celelalte manifestari ale bolii, putand trece si 2 luni de la episodul infectios. La fel ca afectarea articulara, este in general o manifestare autolimitata, cu recuperare completa dupa cateva luni.

sus

Investigatii radioimagistice si de laborator

Examenele de laborator pun in evidenta prezenta unui proces inflamator – VSH, Proteina C reactiva, Fibrinogen au valori crescute si desi sunt analize nespecifice ( pot creste in multe alte boli), sunt utile in urmarirea raspunsului la tratament. Pentru diagnostic, este obligatorie o dovada de laborator a infectiei streptococice, mai ales la cei care nu au istoric de infectie streptococica recenta.

Exudatul faringian trebuie facut tuturor bolnavilor cu suspiciune de RAA. Un exudat faringian negativ sau pozitiv nu exclude si respectiv nici nu stabileste cu certitudine diagnosticul de RAA. Anticorpii antistreptococici sunt: anticorpii anti Streptolizina O – ASLO (cei mai frecvent folositi), anti deoxiribonucleaza B – anti DNaza B, antistreptokinaza, antihialuronidaza. Titrul ASLO de 240 de unitati sau peste, la adult, este considerat doar usor crescut. Un titru de peste 500 de unitati sau o crestere semnificativa in dinamica (dupa cateva saptamani) a valorii ASLO, poate fi o dovada puternica pentru infectia recenta streptococica.

Electrocardiograma este obligatorie pentru investigarea pacientului suspicionat de RAA. Prelungirea intervalului PR este criteriu minor de diagnostic al bolii. Pentru diagnosticarea afectarii valvulare, ecografia cardiaca are sensibilitate mai mare fata de examinarea clinica efectuata de medic, in plus aducand date legate de afectarea pericardica si a miocardului.

sus

Diagnosticul de Reumatism articular acut

Diagnosticul de RAA se bazeaza pe criteriile Jones modificate. Diagnosticul pozitiv necesita prezenta a 2 criterii majore sau a unui criteriu major si a doua minore, plus dovada infectiei streptococice recente prin culturi faringiene pozitive sau titru crescut sau in crestere de anticorpi antistreptococici.

Criteriile majore sunt: cardita, poliartrita, coreea, eritemul marginat si nodulii subcutanati.

Criteriile minore sunt:  febra, durerea articulara ( artralgia), VSH sau proteina C reactiva crescute, interval PR prelungit pe EKG

sus

Tratamentul pentru reumatism articular acut

- Toti pacientii cu RAA sunt sfatuiti in mod traditional sa evite efortul, repausul fiind indicat pana cand semnele inflamatorii acute dispar. Pentru cei cu afectarea cardiaca, repausul la pat este esential si se poate intinde pe parcursul mai multor saptamani. Ulterior pacientul poate relua activitatile printr-o crestere gradata a intensitatii efortului. Un mediu linistit, fara zgomote sau alti factori stimulanti este necesar in recuperarea formelor cu afectare neurologica.

Tratamentul farmacologic include medicamente antiinflamatoare pentru a reduce inflamatia, antibiotice pentru a preveni o noua infectie streptococica si tratament simptomatic. 

- Tratament antibiotic - in momentul diagnosticului se recomanda  o doza de 1 200 000 UI de Benzantin-penicilina injectabila intramuscular sau 10 zile de penicilina sau eritromicina ( pentru cei alergici) administrate oral.

- Tratamentul antiinflamator - presupune administrarea de acid acetilsalicilic ( aspirina) oral, divizata in 4 doze zilnice, tratament administrat 2 saptamani si apoi treptat scazut pe parcursul a inca 4 -6 saptamani. Corticosterozii trebuie rezervati doar pacientilor care nu raspund la aspirina sau celor cu afectare cardiaca severa. Dozele eficace se mentin 2 saptamani, apoi sunt scazute treptat.

- Medicamentele suportive sunt: diuretice, digoxin, antihipertensive pentru afectarea cardiaca, haloperidol , fenobrabital, diazepam sau acidul valproic pentru coree.  In formele refractare de coree s-au folosit cortizonice, imunoglobuline injectabile si chiar plasmafereza.

sus

RAA: Evolutie, Complicatii, Profilexie

Majoritatea formelor de RAA se vindeca fara sechele. Recuperarea articulara este completa si rapida. Afectarea neurologica poate dura o perioada mai lunga, majoritatea revenind la forma anterioara imbolnavirii in 6 luni, restul prezentand simptome pana la 2 ani. De asemenea in cazul coreei, exista situatii rare de recadere dupa ani de la imbolnavirea initiala, declansate de alte infectii, stres, modificari hormonale (sarcina, contraceptive orale).

Afectarea cardiaca influenteaza semnificativ prognosticul pe termen lung. Pot apare leziuni ireversibile ale valvelor cardiace (mai ales cele de pe partea stanga a inimii – valva mitrala si mai putin cea aortica) cu stenoza ( ingustare, cu limitarea fluxului de sange) sau regurgitare (inchidere proasta a valvei care lasa ca o parte din sange sa se scurga in directia gresita). Consecintele in timp ale proastei functionari a valvei mitrale sunt dilatarea (marirea) atriului stang, cu aparitia fibrilatiei atriale (ritm neregulat, haotic al inimii) si in final insuficienta cardiaca.

Singurul mod cunoscut de a preveni aparitia RAA (profilaxia primara) este tratamentul prompt si corect al infectiei streptococice. Toti pacientii diagnosticati cu RAA trebuie sa urmeze un  tratament profilactic secundar. Preventia reinfectiilor cu streptococ beta-hemolitic de grup A este extrem de importanta, stiut fiind faptul ca atacurile recurente de RAA se asociza cu afectare cardiaca severa. Toti pacientii ar trebuie sa primeasca profilaxie antimicrobiana cu benzantin-penicilina (cu exceptia celor alergici), administrata intramuscular profund, 1 200 000 UI la 4 saptamani.

Durata acestei profilaxii variaza de la 5 ani (pentru cei cu RAA fara cardita) , pana la 10 ani (la cei cu cardita dar fara afectare valvulara sechelara). O categorie aparte sunt cei cu afectare valvulara dupa cardita reumatismala, la care se recomanda profilaxie timp de 10 ani de la ultimul episod sau pana la varsta de 40 ani si in anumite cazuri (cu atacuri recurente) toata viata. De asemenea acesti pacienti trebuie sa primeasca profilaxie antibiotica pentru a preveni aparitia endocarditei bacteriene.Alte scheme de profilaxie secundara includ: Sulfadiazina administrata oral, zilnic sau eritromicina pentru cei alergici la penicilina.

sus

Recomandari Medicale

Este obligatoriu sa duceti copilul la medic ori de cate ori sunt semne si simptome care pot sugera o infectie streptococica faringiana: durere in gat cu dificultate la inghitit, neinsotita de simptome de raceala ( ex. nas care curge) dar asociata cu febra, ganglioni inflamati, eruptie cutanata. Un tratament corect al infectiei streptococice poate preveni aparitia RAA.

Medic pediatru, infectionist, reumatolog, cardiolog, neurolog.- Antiinflamatoare non-steroidiene – salicilati (acid acetilsalicilic)- Glucocorticoizi – Prednison, Metilprednisolon- Antibiotice – Penicilina, Benzantin – Peniclina, Eritromicina, Sulfadiazina

10 reguli pentru regimul de viață al persoanelor cu Diabet Zaharat

1. Incercați să slăbiți câteva kilograme.2. Tratamentul cu antidiabetice orale nu exclude regimul dietetic și exercițiul fizic.3. Nu creșteti în niciun caz doza zilnică de tablete.4. Evitați pe cât posibil consumul de alcool și nu fumați.5. Acordați atenție solicitărilor fizice neobișnuite.6. Învățați simptomele unei hipoglicemii. În cazul unor manifestări deosebite

contactați de urgență medicul.7. Aveți întotdeauna un plic de zahăr la dumneavoastră.8. Măsurați-vă pe cât posibil zilnic: glicemia, greutatea corporală și tensiunea

arterială.9. Inspectați-vă regulat picioarele și acordați atenție sporită prezenței unor leziuni

sau inflamații.10.Comunicați fiecărui medic care vă consultă (de ex. stomatologului) faptul că aveți

diabet zaharat și medicamentele pe care le utilizați.

Bronhodilatatoarele sunt medicamente care au ca efect largirea calibrului cailor respiratorii (bronhiilor), crescand astfel fluxul de aer circulant si ajutand bolnavul sa respire mai usor. Sunt medicamente esentiale folosite in tratarea astmului bronsic si BPCO (bronhopneumopatia cronica obstructiva). Ele combat astfel dispneea (respiratia dificila) care apare la eforturi fizice din ce in ce mai mici in BPCO sau brusc, in crize caracteristice astmului bronsic. Bronhodilatatoarele nu vindeca propriu-zis afectiunea, dar au un efect esential in tratarea, ameliorarea simptomelor si tinerea sub control a maladiei. Exista numeroase medicamente de acest tip. Unele au durata scurta de actiune, adica efectul lor se instaleaza rapid, in cateva minute (2-5 minute) de la administrare si dureaza cateva ore (circa 2-4-6 ore), ele putand fi administrate de mai multe ori pe zi. Acestea sunt indicate atat in scop curativ, pentru combaterea rapida a tulburarilor respiratorii, dar se pot administra si preventiv, cu cateva minute inainte de un eveniment susceptibil de a produce disfunctii respiratorii (inainte de un efort fizic, inainte de contactul cu aerul rece). Bronhodilatatoarele cu actiune prelungita au o durata mare de actiune, de circa 12 ore, controland astfel evolutia bolii si instalarea simptomelor, fiind administrate la ore fixe, de 2-3 ori pe zi . Din cauza acestor efecte diferite si complementare, bronhodilatatoarele de scurta si lunga actiune se administreaza de obicei in paralel. Medicamentele bronhodilatatoare se administreaza sub diferite forme: cu ajutorul unui inhalator, prin nebulizare, dar si ca tablete sau injectabil. Inclusiv bronhodilatatoarele cu actiune prelungita pot fi administrate inhalator, ceea ce scade riscul efectelor adverse. Inhalatorul este un mic dispozitiv sub presiune, care livreaza medicamentele sub forma de aerosol, intr-o forma corect dozata, permitand accesul direct al substantelor in plaman. Exista multe tipuri de inhalatoare, dar in principiu actioneaza astfel: se introduce un capat al inhalatorului in gura si se apasa declansand eliberarea substantelor active, moment in care se inspira. Nebulizatorul este mai usor de folosit pentru pacient (in special in cazul copiilor) si permite administrarea unor doze mai mari de medicamente. Acesta este un dispozitiv (conectat la curent sau baterii) care transforma lichidele in aerosoli (un fel de,, ceata') , care impreuna cu oxigenul sunt inspirate usor pe gura, printr-o masca sau piesa bucala, in decurs de 15 minute.Exista trei tipuri de medicamente bronhodilatatoare: betamimetice, anticolinergice si teofiline, care pot fi administrate separat sau in asociere. ● Betamimeticele stimuleaza receptorii beta2 de la nivelul bronhiilor, determinand relaxarea si dilatarea acestora. In plus unele dintre ele cresc activitatea cililor (mici ,,perisori'aflati pe peretele interior al bronhiilor, care se misca, impingand mucusul spre exterior), permitand eliminarea mai usoara a mucusului. Betamimeticele cu durata scurta de actiune sunt reprezentate de salbutamol, fenoterol sau terbutalina. Cele de lunga actiune sunt reprezentate de salmeterol si formoterol. Mai ales atunci cand sunt administrate sub forma de tablete pot determina reactii adverse ca tremuraturi, dureri de cap, cresterea frecventei cardiace, iritabiliatate, tulburari de somn, ele trebuind a fi administrate cu atentie bolnavilor cu hipertiroidism, boli cardiovasculare si diabet zaharat. 

● Anticolinergicele actioneaza mai lent decat betamimeticele, dar prezinta o mare eficacitate. Sunt reprezentate de ipatropium si tiotropium si au putine efecte adverse, fiind mai usor tolerate decat betamimeticele, trebuind evitate doar in cazul bolnavilor cu glaucom si afectiuni ale prostatei. 

● Teofilina este un bronhodilatator cu actiune prelungita, administrat sub forma de tablete, fiind indicat pacientilor cu forme severe de BPCO. Prezinta numeroase efecte adverse ca aritmii, tremor, insomnii, dureri de cap, tulburari digestive, convulsii, trebuind administrat cu prudenta cardiacilor.

Corticoterapia

Terapie bazata pe folosirea corticosteroizilor de sinteza, în funcţie de afecţiunea de tratat,

administrati pe cale orală, injecţii, creme, loţiuni, pomezi.

Astmul bronsic este o boala inflamatorie cronica a cailor aeriene, care se manifesta prin

hiperresponsivitate bronsica la stimuli variati, manifestata prin obstructie si limitarea debitului aerian

(prin bronhoconstrictie, dopuri mucoase si infiltrat inflamator). 

Cauze: Studiile din domeniu nu sustin rolul determinant al factorilor de risc, considerati pina in prezent

raspunzatori de cresterea prevalentei astmului, cum ar fi: poluarea atmosferica, modificarea climatului

interior, fumatul si alimentatia naturala. Exista, cu siguranta, o componenta genetica in aparitia astmului

bronsic, cu o incidenta ce oscileaza intre 7 si 27% (la martorii non-alergici) si 40 - 65% (la alergici).

Factorii endogeni implicati frecvent in declansarea bolii sint cei psiho-emotionali, refluxul gastro-

esofagian, factorii endocrinieni (astmul premenstrual sau postmenopauza). Dintre bolile asociate cel mai

frecvent cu astmul bronsic se evidentiaza rinita alergica. Aproximativ 75% dintre pacientii cu astm au

rinita si 20% dintre cei cu rinita au astm bronsic. Cele doua afectiuni apar simultan in 25% din cazuri, dar

cel mai frecvent rinita precede astmul cu multi ani. De asemenea, sinuzita acuta sau cronica este

frecvent factor de exarcerbare a astmului si impiedica raspunsul complet la tratament. Factorii exogeni

implicati cel mai frecvent in declansarea astmului sint: alergenii la mediu, poluarea atmosferica,

tabagismul, factorii meteorologici si infectiile virale. Factorii de declansare a acutizarii astmului cei mai

frecventi sint: infectiile virale, alergenii domestici (praf de casa, animale cu blana), polenuri si

mucegaiuri, poluarea atmosferica, fumatul, efortul fizic, emotiile puternice, iritantii chimici,

medicamentele (aspirina, de exemplu). 

Tipuri: Exista doua tipuri de astm: astm alergic sau extrinsec, cind se identifica unul sau mai multi factori

cu actiune dovedita in patogenia bolii si astm intrinsec sau non-alergic, cind nu s-a putut identifica nici un

asemenea factor. In plus, exista patru trepte de diagnosticare: astm intermitent - simptomele apar mai

rar de o data pe saptamina, iar noaptea mai putin de doua ori pe luna; astm persistent usor - simptomele

apar mai mult de o data pe saptamina, dar mai rar de o data pe zi, iar noaptea mai mult de doua ori pe

luna; astm persistent moderat - simptomele apar zilnic si noaptea mai mult de o data pe saptamina,

exarcerbarile afecteaza activitatea; astm persistent usor - simptome continue, activitate fizica limitata. 

Simptome: Din punct de vedere clinic, boala se manifesta prin atacuri de dispnee expiratorie, constrictie

toracica si/sau tuse spastica. 

Diagnostic: Caracterul inflamator este elementul definitoriu al astmului bronsic. In cazuri incerte,

obstructia reversibila a cailor aeriene, care se amelioreaza dupa tratament, sugereaza intens diagnosticul

de astm. Examenul radiologic este util pentru diagnosticul complicatiilor care pot surveni la un astmatic:

pneumonia sau tuberculoza. Cu valoare orientativa in diagnosticul astmului alergic, in special pentru

confirmarea implicarii unui alergen presupus responsabil de declansarea crizelor, este testul cutanat.

Pentru diagnosticarea rapida a alergiei respiratorii se foloseste un test sanguin - fadiatopul. Are o mare

sensibilitate (90%) si specificitate (75%). Testul de efort se recomanda pacientilor care nu sufera de

afectiuni cardiace. 

Tratament: Majoritatea specialistilor introduc ca tratament corticoterapiainhalatorie, inca din faza

precoce a bolii, ca tratament de fond. Durata corticoterapiei inhalatorii este variabila, in functie de

gravitatea bolii si de raspunsul terapeutic. Pauzele terapeutice nu sint indicate, deoarece astmul bronsic

este o boala cronica ce necesita, in marea majoritate a cazurilor, tratament cvasicontinuu, pentru a

impiedica cronicizarea inflamatiei si producerea leziunilor ireversibile a cailor aeriene. Efectele

tratamentului sint cresterea sintezei de proteine antiinflamatoare si scaderea sintezei celor

proinflamatoare. Astfel, tratamentul determina scaderea obstructiei bronsice, diminuarea

hiperreactivitatii bronsice, ameliorarea tolerantei la efort. Pacientilor tratati cu corticoizi li se

administreaza si un tratament adjuvant cu preparate de potasiu, antiacide si antisecretorii gastrice.

Exista doua tipuri de tratament cu medicamente administrate pe cale inhalatorie: medicatia de fond

(corticoterapia) si cea "de criza" sau "de salvare" (betamimeticul). Pentru acest din urma tip de

medicatie, la noi in tara este inca mult folosita o alta vrianta: injectia intravenoasa de Miofilin; aceasta,

spre deosebire de tarile europene si SUA, unde injectia se administreaza doar cind nu s-a obtinut efectul

scontat cu preparatul inhalator. Cele mai noi achizitii in tratament (anul 1996), aplicate recent si in tara

noastra, sint antileucotrinele, folosite ca adjuvant al tratamentului de fond. 

Statistici: In tarile occidentale, prevalenta astmului bronsic este cuprinsa intre 6 - 12% la copii si 6 - 8% la

adulti. La noi in tara, recentele studii, putine la numar, indica o prevalenta cuprinsa intre 5 si 7%. Se

inregistreaza variatii mari in functie de caracteristicile populatiei: sex, virsta, etnie, nationalitate, nivel

social, mediu de viata. Aproximativ 2/3 dintre pacientii cu astm au prima criza inaintea virstei de 20 de

ani. Al doilea virf al debutului se inregistreaza in jurul virstei de 50 de ani - astmul cu debut tardiv.