Reflectia personala- un antidot al invatarii

superficiale

Exista modalitati de comunicare nu numai cu altii ci si cu sine insusi. Vorbim aici

despre reflectia personala, capacitate si mod de actiune mintala, strans legata de inteligenta si

puterea de anticipatie de posibilitatile de abstractizare si de creatie, de esenta umanului.

Privita ca tehnica a activitatii mintale, reflectia inseamna o concentrare a intelectului si o

luminare care se produce asupra unor cunostinte, idei, sentimente, actiuni. etc luate in analiza

in examinare.

Expresia spiritului activ si constructiv, ea incita mereu la intrebari, la cautari si

explicatii, la cercetarea adevarului. In procesul de invatamant, elevii/studentii pot ajunge la

descoperirea personala a unor adevaruri si pe calea unor reflectii interioare, abstracte; in

aceeasi maniera, exista si invatare prin cugetare proprie,prim meditatie adanca.

Inteleasa ca modalitate de invatare, reflectia interioara si abstracta- arata JEAN piaget

–se distinge ca una dintre cele mai active si mai fructuoase metode, de mare valoare

euristica(1972,p.65). Operand IN PLAN INTERIOR cu obiecte si fapte imaginate, reflectia

este generatoare de noi structuri operatorii si cognitive. Fara reflectie nu exista cunoastere

elaborare creatie. Simpla informatie lasata in seama memoriei inca nu este cunoastere

adevarata; ea are nevoie de reflectia elevului, dupa posibilittile varstei sale.

In invatamant, reflectia personala poate sa conduca mintea elevilor spre descoperirea

aplicatiilor tehnice in stiinta dar si in domeniul artistic.

Reflectia este o forma interiorizata a inteligentei, este utila fiecarui tanar pentru a se

putea detasa de cele citite, auzite sau vazute de cele intalnite si observate; pentru a putea

patrunde in esenta , in continutul de idei si semnificatii al studiilor parcurse.

Este de dorit ca de fiecare data elevul sa caute sa si valorifice propriile-i cunostinte

doband poate sa constite sa puna in joc structuri operatorii adecvate cerute de solutionarile

posibile ale problemei date.

O reflectie poate premerge unei decizii inainte de a se trece la executarea unei actiuni

practice, prevazandu-se dinainte desfasurarea actiunii si mai ales consecintele ei, ceea ce

poate sa constituie una dintre conditiile hotaratoare ale reusitei acesteia ale succesului dorit.

In procesul de invatamant practicarea metodica a reflectiei este stimulata si sustinuta

in masura in carebacesta acorda atentie formarii ratiunii, ofera sistematic ocazii de reflectie si

asigura climatul si linistea necesare concentrarii activitatii mintale si afirmarii creativitatii

personale.

Exemple de exercitii;

Introducerea in cuprinsul lectiilor a unor teme de reflectie

Expunerea problematizata a materiei

E o variantă modernă. Ca tehnică de instruire, problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar situaţii contradictorii, care urmează a fi rezolvate prin gândire. Prin rezolvări de probleme, profesorul conduce gândirea acestora spre descoperirea adevărurilor.Importanţa învăţării problematizante constă în faptul că antrenează gândirea elevilor, stimulează spiritul de observaţie, reflecţia adâncă, capacitatea de a elabora ipoteze, de a găsi rezolvări ingenioase etc.

Discutia critica

Cooperarea si schimbul de idei si opinii

Activitati de invatare prin cercetare individuala

Cvintetul – este o metodă creativă, prin care în cinci versuri se sintetizează un conţinut de

idei. Este şi un instrument de evaluare a înţelegerii textului şi de exprimare a creativităţii

elevilor. Este o poezie de cinci versuri, iar scrierea ei presupune o reflecţie bazată pe

înţelegerea nuanţată a sensului subiectului ales. Primul vers este un cuvânt-cheie referitor la

discuţie, fiind, de obicei, un substantiv. Al doilea vers este alcătuit din două cuvinte care

descriu substantivul în discuţie, fiind adjective. Al treilea vers este alcătuit din trei cuvinte

care exprimă o acţiune, fiind de regulă verbe la gerunziu. Al patrulea vers conţine patru

cuvinte şi exprimă sentimentele faţă de subiect, iar al cincilea vers este un cuvânt care expimă

esenţa subiectului;