În general, societățile achiziționează mijloace fixe cu scopul de a le utiliza pe parcursul

unei perioade îndelungate de timp (mai mare de 1 an) precum și în scopul de a obține

avantaje economice (profituri) pe toată durata (normată sau normală) de utilizare a

acestora. Drept urmare este normal ca în fiecare exercițiu financiar să fie inclusă o

cheltuială echivalentă cu avantajele obținute ca urmare a utilizătii acestora. Amortizarea

reprezintă recuperarea treptată a cheltuielilor făcute cu mijlocul fix, pe durata de

utilizare a acestuia.

Exista mai multe tipuri de interpretări a amortizări:

Amortizarea contabilă are în vedere uzura, deprecierea ireversibilă a mijloacelor fixe

Amortizarea financiară – este privită ca o metodă de reânoire a capitalului investi

Amortizarea fiscală – urmărește modul în care a fost diminuat rezultatul fiscal, în

funcție de gradul de utilizare a mijloacelor fixe și a ratei de actualizare a inflație.

Amortizarea fiscală reprezintă acea cheltuială acceptată la deductibilitate

Orice mijloc fix poate fi amortizat dacă îndeplinște cumulativ următoarele criterii:

a) este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servic ii,

pentru a fi inchiriat tertilor sau in scopuri administrative;

b) are o valoare fiscala mai mare decat limita stabilita prin hotarare a Guvernului, la

data intrarii in patrimoniul contribuabilului; 

c) are o durata normala de utilizare mai mare de un an.

Pentru imobilizarile corporale care sunt folosite in loturi, seturi sau care formeaza un

singur corp, lot sau set, la determinarea amortizarii se are in vedere valoarea intregului

corp, lot sau set. Pentru componentele care intra in structura unui activ corporal, a caror

durata normala de utilizare difera de cea a activului rezultat, amortizarea se determina

pentru fiecare componenta in parte.

Metodele de amortizare practicate pentru determinarea și repartizarea cheltuielilor cu

amortizarea pe durata de utilizare a acestora sunt:

-       Amortizare liniară sau constantă – repartizarea uniformă a cheltuielilor cu

amortizarea asupra duratei de utilizare a unei imobilizări. Cu alte cuvinte se împarte

valoarea mijlocului fix la durata normală de funcționare. De exemplu: 3000 ron valoarea

unui mijloc fix cu durata de utilizare 4 ani. Amortizarea anuală v-a fi: 3000:4=750 ron/an.

Lunar 750:12=62,5 ron. Această metodă de amortizare este considerată cea mai

apropiată de deprecierea reală a imobilizărilor și prin urmare cea mai justificată

economic.

-       Amortizarea degresivă – se începe cu o amortizare mai mare diminuându-se treptat.

Se merge pe principiul că cheltuielile cu întreținerea și reparațiile cresc pe măsură ce

bunul se învechește, cheltuiala cu amortizarea se uniformizează în timp, deoarece unei

amortizări mai ridicate i se asociază o cheltuială cu întreținerea mai scăzută în primii ani

de funcționare și invers, în perioada de depreciere a bunului.

-       Amortizarea progresivă – este inversa amortizării degresive, este rar folosită în

practică

-    Amortizarea accelerată – constă în includerea, în primul an de funcționare, în

cheltuielile de exploatare, a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a

mijlocului fix respectiv.

În perioada 01.02.2013 - 30.06.2013, cheltuielile cu amortizarea fiscală nu au mai fost

deductibile integral pentru autovehiculele achiziționate pe firmă. Autovehiculele cu cel

mult 9 scaune, inclusiv scaunul șoferului, din categoria M1, puteau fi amortizate în limita

a 1.500 ron/lună.

Începând cu 01.07.2013, conform Legii nr.168/2013, nu vor mai fi supuse limitării de

1.500 ron/lună următoarele categorii:

vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenta, servicii de paza si protectie si

servicii de curierat;

vehiculele utilizate de agentii de vanzari si de achizitii, precum si pentru test drive si

pentru demonstratii;

vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plata, inclusiv pentru serviciile de

taximetrie; vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plata, inclusiv pentru

inchiriere catre alte persoane, transmiterea dreptului de folosinta, in cadrul contractelor

de leasing operational sau pentru instruire de catre scolile de soferi. 

Care este valoare de intrare în patrimoniu a unui mijloc fix? 

Valoarea de intrare (valoarea fiscală) a mijloacelor fixe în patrimoniu a cunoscut diferite

valori în cursul anilor, această valoare este stabilită prin hotărâre a guvernului,

actualizându-se din trei în trei ani, în general, în funcție de indicele de inflație.