Strategii de stimulare a motivatiei elevilor

Conditiile interne ale invatarii Motivatia, baza dezvoltarii umane Motivatia de autorealizare Nevoia de stimulare Formele motivatiei Alte sfaturi

Majoritatea parintilor asteapta cele mai bune performante scolare de la copiii lor. Insa sunt aceste rezultate influentate strict de numarul orelor de studiere, nivelului cunostintelor si de dorinta parintilor? Desigur ca nu si, de aceea, iti vom prezenta, in acest articol, cateva aspecte legate de invatare si cum iti poti ajuta tu copilul sa obtina rezultate mai bune la invatatura.

Conditiile interne ale invatarii

Pentru a reusi sa aiba performante scolare, un copil trebuie sa beneficieze atat de un cumul de conditii interne, cat si de anumite externe. Astfel, daca acestea sunt proprice, dezvoltarea copilului va fi direct influentata, aceasta fiind un produs al celor doi factori.

Initial, conditiile interne constau doar din fondul ereditar al copilului. Intr-un cuvant, daca acesta a mostenit de la parintii sai o dorinta de invatare sau abilitati de invatare, acestea vor influenta intregul proces al educatiei. Pe parcurs, acestora li se vor adauga si alte elemente, venite spontan sau pe calea educatiei scolare.

Printre acestea, cele mai importante sunt abilitatile, deprinderile si capacitatile, alcatuind, astfel, particularitatile sale individuale.

Astfel, pentru a realiza o educatie permanenta, sunt necesare trei conditii: ocazia, motivatia si educabilitatea. Daca ocazia se poate ivi in mediul scolar, iar educabilitatea este un factor strict intern, ce poate fi influentat prin diferite metode scolare si creste pe baza factorilor ereditari, motivatia este mult mai problematica, atunci cand vorbim despre un copil, ce nu are un plan de viata si nu stie ce pondere pot avea cunostintele in calitatea viitorului sau.

Asadar, cum motivam un copil, ce inca nu a invatat prea multe despre consecinte si responsabilitate, sa invete ce i se preda la scoala sau acasa?

Motivatia, baza dezvoltarii umane

Asa cum definesc psihologii motivatia, aceasta este un proces de baza ce „activeaza, directioneaza si mentine comportamentul uman”. Intr-un cuvant, daca vrei ca un copil sa invete, acesta trebuie sa aiba propria sa motivatie, a ta neavand nici un rol, decat in cazul in care el va vrea sa te multumeasca.

Spre deosebire de motivatia biologica, pentru comportamente menite sa ajute supravietuirea (precum setea sau foamea), motivatia psihologica este legata de experienta. Cu unele motive psihologice te nasti (ca cel prin care vrei sa obtii o pozitie sociala mai buna sau prin care doresti sa fii parte a unui grup), insa altele trebuiesc invatate. Din aceasta categorie face parte si invatarea. Astfel, o prima intrebare ce se va naste in capul unui copil pus sa invete pentru scoala va fi „De ce?”. Fara un raspuns concret, pe intelesul lui, acesta nu o va face asa cum trebuie.

Sfat: Majoritatea parintilor raspund, acestei intrebari cu ideea ca „te va ajuta in cariera”, insa un copil nu are, inca, notiuni si nevoi de acest tip, asadar nu va intelege. Oricum, atunci cand esti copil, ai senzatia ca viitorul e la kilometri lumina distanta si ca vei cuceri lumea. De aceea, un raspuns adecvat ar fi „pentru ca asa vei intelege lumea mai bine”.

Cati dintre noi am urat matematica, in scoala? Sau fizica? Cati am

inteles, la acel moment, importanta acestor doua materii si aplicabilitatea lor in viata de zi cu zi? Cati dintre noi nu folosim, acum, ceea ce am invatat? De aceea, primul pas in motivarea unui copil spre a invata, este sa ii explici la ce ii foloseste acest lucru (atentie, este vorba despre „acum” si nu „in viitor”).

Motivatia de autorealizare

O categorie aparte din aria foarte larga a motivatiilor este reprezentata de motivatia de autorealizare. Inca de mici simtim o nevoie de a fi in competitie, de a fi mai buni decat ceilalti. Studiile au arata ca cei care au un nivel ridicat al acestui tip de motivatie sunt mult mai putin anxiosi atunci cand intampina un esec si profesiunile alese sunt cele in care au sanse sa inregistreze succesul. Acesti oameni se vor bucura mai mult decat ceilalti atunci cand vor avea succes in actiunile lor.

De aceea, este important sa iti ghidezi copilul spre actiuni competitive legate de scoala. Un exemplu in acest sens este acordarea unui premiu periodic, daca ia mai multe note bune decat un frate, un prieten sau un coleg. Pe acest principiu functiona premierea, in vechiul sistem de invatamant romanesc (stiu, si eu m-am mirat atunci cand l-au scos).

Nevoia de stimulare

Totusi, premiile nu vor functiona la infinit. Natura umana este condamnata la o continua evolutie, deoarece, daca stimularea este slaba sau ramane neschimbata, acestia se vor plictisi. Asta se va intampla si cu copilul tau, daca nu vei inventa alte si alte motivatii.

Un experiment, in care s-a pus un sobolan intr-o cutie in forma de T, in care aleea din dreapta era gri, iar cea din stanga era dungata, a dovedit natura dornica de stimulare continua a tuturor fiintelor vii. Astfel, sobolanul alegea sa mearga intai pe aleea dungata, care i se parea mai interesanta, apoi mergea pe aleea din dreapta. Maimutele, asezate intr-o cusca monotona, incercau in permanenta sa deschida o fereastra prin care sa priveasca ce faceau alte maimute. Daca, insa, li se dadea un puzzle, acestea incercau sa il rezolve, fara a mai incerca sa deschida fereastra.

Asadar, avem nevoie, in permanenta, de actiuni mai interesante decat cele precedente, pentru a ne mentine interesul viu. Astfel, un elev preocupat, la inceput, de scrierea temelor, se va plictisi, in scurt timp, de aceasta activitate. Iti aduci aminte cu cata fervoare rasfoiai, in primele zile de scoala, manualele, si cum, pe masura ce trecea timpul, le deschideai doar atunci cand era nevoie?

Sfat: creste, in permanenta, cantitatea sau obiectul premiului. Intr-o luna poate fi o iesire la un cinematograf, in alta luna poate fi vorba despre o jucarie noua sau despre libertatea de a iesi mai mult cu prietenii, in cazul unui elev mai mare. Cauta, in permanenta, noi modalitati de invatare si aplicare a celor invatate.

Totusi, nu dispera, gandindu-te ca va trebui sa nascocesti sute de noi feluri si scopuri pentru o materie precum chimia. Spre fericirea educatorilor, profesorilor si parintilor, exista un nivel optim de stimulare, fiecare individ mentinandu-si starea de alerta, odata ce l-a atins. Pentru a sti cand se intampla acest lucru cu copilul tau, poti folosi acelasi stimul pana cand observi ca motivatia incepe sa scada. Atunci cand motivatia ramane continua, copilul a atins acest nivel optim.

Trebuie sa stii cateva aspecte despre nivelul optim de motivare: persoanele active, asa cum sunt copiii, au un nivel mediu de motivare. Cele anxioase sau aflate intr-un moment de panica, insa, au un nivel foarte ridicat de stimulare. (Iti aduci aminte cat de bine invatai cu o zi inainte de examene?). Acesta este si motivul pentru care multe persoane realizeaza mai bine lucrurile, daca le fac pe ultima suta de metri. La fel se intampla si in cazul unui elev. Uneori, faptul ca isi amana temele sau invatatul pana mai tarziu, nu este chiar un lucru rau. Lasa-l sa lucreze in ritmul sau si fii gata sa il ajuti daca are nevoie de asta.

Formele motivatiei

Exista doua feluri de motivatii: cea care vine din interiorul nostru – intrinseca – si cea venita datorita factorilor din exterior – extrinseca. Intr-un limbaj comun, motivatia interioara reprezinta cea oferita de natura activitatii desfasurate sau consecintele pe care acestea le pot avea, in timp ce cea exterioara este exemplificata prin recompense.

De exemplu, un copil cu motivatie intrinseca va invata matematica pentru ca stie ca este necesar acest lucru. Altul, cel cu motivatie extrinseca, o va face pentru ca asteapta o nota buna sau un alt premiu, de la ceilalti. Care este cea mai buna motivatie, in acest caz? Desigur, cea intrinseca.

Asadar, cum ii creem unui copil dorinta de a invata matematica? In primul rand, daca acesta pare sa aiba si un pic de motivatie interna, este recomandat sa nu aplici nici un fel de motivatie exterioara. S-a demonstrat ca acelor subiecti care manifestau motivatie intrinseca, carora li s-s acordat si motivatie extrinseca, le-a scazut nivelul primului tip de motivatie. De exemplu, daca unui copil care face multe teme la matematica, i se va acorda o diploma pentru acest lucru, acesta nu va mai face atat de multe teme.

Alte sfaturi

Efectul Pygmalion a fost descris in articolul „Efectul Pygmalion. Cercul vicios ce ne defineste rezultatele". Nimic nu poate fi mai motivant, pentru o persoana, decat asteptarile sale si ale celorlalti de la el. Puterea autoprofetiilor este, de multe ori, subestimata insa, acestea functioneaza de minune in cazul elevilor.

Psihologii folosesc, in scopul cresterii motivationale, atat terapii cognitiv – comportamentale, cat si unele special concepute pentru acest lucru, numite motivationale. De fapt, exista o intreaga ramura a psihologiei ce studiaza acest capitol, fiind disponibile nenumarate tratate a caror citire iti poate oferi cateva idei foarte bune despre cum iti poti motiva copilul sa intreprinda anumite actiuni. In cazul in care problema este una grava, iti recomand sa apelezi la ajutorul unui psiholog, majoritatea cazurilor de acest tip rezolvandu-se in doar 4 sedinte, daca nu este vorba de un alt factor psihologic, mai grav, ce are drept consecinta lipsa performantelor scolare.

Discuta cu profesorii elevului, care, avand cunostinte pedagogice, vor reusi sa dezvolte o strategie de crestere a motivatiei elevului. In cazul in care profesorul nu este capabil sa faca acest lucru (ai fi surprins/a sa afli cat de putini sunt cei ce intr-adevar cunosc pedagogia sau aplicatiile ei practice, desi studierea acestei materii este conditie esentiala pentru aceasta meserie), poate ar fi cazul sa

iti transferi copilul la alta clasa sau sa discuti si cu restul parintilor, sa vezi daca problema nu este,cumva, de la el si nu de la copii.

Este indicat sa faci si o autoevaluare, pentru a evita posibilitatea in care standardele tale sunt mult prea ridicate pentru posibilitatile copilului. Am intalnit, de exemplu, parinti care asteptau de la copilul lor ca acesta sa isi petreaca 10 – 12 ore pe zi invatand, ori acest lucru este absurd si imposibil. Invatatul este o munca intelectuala, si pana si adultii intampina probleme cand sunt nevoiti sa depuna un efort de o asemenea durata. Fiecare copil are propriul ritm si, de aceea, este bine ca parintii sa il evalueze corect, inainte de a decide ca acesta are nevoie de o crestere a motivatiei.

Sursa: http://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1340#ixzz2zzg5hbFS

Se aud de multe ori din partea elevilor remarci de genul: „teorie”, „este greu”, „nu mă atrage deloc”, „nu-mi va folosi niciodată” sau „am învăţat ceva practic”, „nu ştiu cum, dar m-a atras, am participat cu atenţie”, „un profesor ... altfel”. Diferenţa dintre aceste remrci ale elevilor este motivaţia.

Educaţia nu trebuie să doară sau să producă suferinţă. Ea trebuie să placă, să fie de folos, să formeze cetăţeni responsabili, echilibraţi şi motivaţi spre acţiune şi schimbare.A fi motivat înseamnă a face ceva, a tinde spre ceva, a acţiona. Un elev care nu simte nici un impuls sau nici un fel de nevoie de a acţiona este un elev amotivat, în timp ce un elev care este activat sau energizat de a acţiona, de a tinde spre un obiectiv, este considerat un elev motivat. Este important ca elevul să manifeste interes pentru şcoală, să realizeze sarcinile pe care le primește în cadrul activităților școlare şi să-şi îndeplinească obiectivele stabilite.

Motivaţia nu poate fi abordată în mod singular. Elevii manifestă grade diferite de motivare, ca intensitate şi sunt sensibili la diferite tipuri de motivaţie. Un elev poate simţi un sentiment neplăcut faţă de obligaţiile şcolare, pe care le îndeplineşte, dar cu un

mare efort, în timp ce altul vede în aceeaşi sarcină şcolară încântare , provocare, plăcere.

Pentru a avea succes trebuie să ne formăm un stil de predare învăţare care să motiveze elevii. Acest stil trebuie centrat pe argumentarea utilităţii, stimularea abilităţilor şi competenţelor existente, asigurarea trecerii la acţiune.

Fixarea obiectivelor constituie o etapă important în procesul de creştere a motivaţiei elevilor pentru învăţare. Profesorii trebuie să încurajeze elevii să-şi asume obiective ambiţioase sau să-i convingă să accepte obiectivele pe care aceştia le propun, în funcţie de interesele şi aptitudinile identificate.Un impact profund pozitiv sau profund negativ asupra motivaţiei şi performanţei şcolare îl are stima de sine. Oferirea de feedback pozitiv, atitudinea optimistă faţă de elevi, tratarea echitabilă a tuturor elevilor, comunicarea deschisă şi caldă (modul de adresare asupra rezultatelor evaluării, găsirea unui cuvânt bun pentru fiecare elev, chiar şi atunci când acesta creează dificultăţi în clasă), răbdarea, tactul sunt abilităţi importante pentru un profesor care motivează învăţarea elevilor. 

Ca o concluzie, deși nu este ușor, găsirea strategiei optime de motivare depinde până la urmă de noi, profesorii! Noi trebuie să valorizăm oportunitatea de a contribui în mod competent la dezvoltarea elevilor ca personalități de success și bine integrate în societate.

1. http://www.didactic.ro/revista-electronica/revista-electronica-didactic-ro-issn-aa844-4679-mai- 2-aaaa/motivatia-in-invatare-prof-lemnaru-liliana-s-a-m-prisacani-iasi

6.MOTIVAREA ELEVILOR PENTRU PARTICIPAREA LA LECŢII

Există mai multe modalităţi prin care se poate asigura un nivel optim de motivare: 1.Desfăşurarea unor lecţii interesante, agreabile, lipsite de monotonie și în care sunt implicați toți elevii, pentru a nu apărea plictiseala sau timpii morți; felul în care profesorul anunță temele și conținutul acestora este foarte important pentru elevi.

2. Crearea unui climat afectiv și plăcut în colectivul şcolar şi utilizarea unor tehnici de

ridicare a tensiunii emoţionale la elevi, reprezintă o condiţie favorizantă pentru manifestarea activă a tendinţelor emulative.

3. Utilizarea în cadrul lecţiilor a întrecerilor care să stimuleze spiritul competitiv al elevilor; a jocurilor pentru că astfel elevii vor face totul cu plăcere și cu mult mai multă atracție decât atunci când totul este făcut monoton, fără să existe stimuli ludici.

4. Organizarea unor întreceri între grupe, clase sau școli îi motivează pe elevi să dea ce e mai bun din ei și să caute să progreseze în activitățile în care sunt implicați.

5. Prezentarea unor modele de identificare pentru elevi (profesori, sportivi, elevi care au reușit anumite performanțe la nivel de școală sau mai mare);

6. Prezentarea unor materiale audio-vizuale pe teme sportive (filme documentare, diapozitive, etc).

7.Afisarea planificării anuale îi ajută pe elevi să știe la ce anume să se aștepte și să fie oarecum pregătiți pentru ceea ce urmează.

8.Afişarea sistemului de evaluare la probele de control și a baremurilor care stau la baza verificării, aprecierii și notării elevilor este încă o sursă de informare a elevilor, deoarece aceștia știu ce anume au de făcut pentru anumite probe de control și sunt motivați să ia note cât mai mari.