Curs 8 Medicina Muncii

Adaptarea la efort1) adaptarea aparatului respirator

-sarcini->aport de O2,eliminarea CO2 în exces-în cursul unei probe de efort există 3 faze:

1. faza de amorsare cardio-respiratorie->deficit de aport al oxigenului;catabolism anaerob->se acumulează acid lactic

2. perioada de efort constant->aportul de oxigen constant;glicoliză aerobă3. oprirea exerciţiului->deficit de oxigen şi necesar suplimentar de oxigen pentru refacerea depozitelor de

energie;timpul necesar refacerii este direct proporţional cu intensitatea efortului-modificări adaptative->↑ debitului respirator de la 8-10 l/min la 20-40 l/min

-↑ schimburilor respiratorii până la maxim 4 l oxigen/min-consumul de oxigen : QO2 = QV (FiO2-FeO2),unde QV = f * VC

-în repaus schimburile gazoase au loc doar în anumite alveole;celelalte sunt colabate->spaţiu mort fiziologic

-în efort ↑ f,↑ VC->↑ QV;↓ FeO2->↑ fracţiunea de oxigen preluată -alveolele colabate se deschid,↓ spaţiul mort,reflexul alveolo-capilar se anulează prin

normalizarea presiunii parţiale a oxigenului în alveole-consumul de oxigen depinde de greutate,înălţime,CV,concentraţia de Hb (direct proporţional),

precum şi de gradul de dezvoltare al musculaturii,masa musculară în activitate,gradul de antrenament, vârstă,mărimea efortului,starea fiziologică a aparatului cardio-vascular şi a aparatului respirator

-capacitatea aerobică maximă = volumul maxim de oxigen pe care un subiect îl poate prelua din aerul ambiant pe minut în condiţii de efort profesional intens,constant;un efort mai mare va fi condiţionat de toleranţa organismului la acid lactic;V.N. = 50-55 ml/kgc/min la bărbaţi şi 45-48 ml/kgc/min la femei-debitul ventilator->în eforturi moderate adaptarea se face esp.pe seama VC iar în eforturi mari prin ↑ f

-debitul respirator maximal este de aproximativ 120 l/min la tineri-în cursul activităţilor intense cu durată limitată nu trebuie să depăşească 40 l/min la bărbaţi şi 35

l/min la femei;în mediu ambiant mai solicitant limitele ↓-în efortul muscular general,dinamic,VC normal de 500-600 ml ↑ direct proporţional cu

intensitatea efortului;f ↑ de la 15 cicli/min la 30-35 cicli/min,modificându-se în funcţie de intensitatea efortului şi de ritmul de lucru; f > 40 cicli/min->↓ eficacităţii ventilaţiei

-în efortul muscular local,static iniţial ↑ f direct proporţional cu intensitatea efortului;ulterior hipoventilaţie,îngreunarea întoarcerii venoase,insuficienţa debitului sanguin în musculatura activă

-efortul local dinamic şi static intermitent sunt însoţite usu.de normoventilaţie-studiul locului de muncă şi al parametrilor ventilatori

-măsurarea consumului de oxigen pentru studiul consumului de energie se poate face prin:1. metoda calorimetriei respiratorii->schimburile gazoase pulmonare reflectă fidel reacţiile

oxidative din celule;necesită determinarea consumului de oxigen şi determinarea unui echivalent energetic mediu

2. metoda sistemului cu circuit deschis->măsurarea volumului de aer circulant într-un timp dat şi analiza gazelor expirate

3. metode indirecte de studiu ale cheltuielilor energetice-cunoaşterea modificărilor respiratorii permite:

aprecierea intensităţii efortului fizic şi stabilirea limitelor în relaţie cu particularităţile fiziologice şi individuale

aprecierea stării de oboseală evitarea unor poziţii vicioase promovarea muncii ritmice

2) adaptarea aparatului cardio-vascular-sarcini->aport de oxigen şi substanţe nutritive ,îndepărtarea produşilor de catabolism-modificări adaptative->debit cardiac,frecvenţa cardiacă,TA,presiunea arterială pulmonară,capacitatea de transport a sângelui,circulaţia capilarăa) debitul cardiac (Qc)->↑ debitului cardiac se face pe seama frecvenţei cardiace şi a debitului sistolic şi

poate ajunge la 25 l/min)

-la eforturi mici ↑ esp.debitul sistolic (de la 80-90 ml la 100-120 ml)-la eforturi medii ↑ esp.frecvenţa cardiacă-la eforturi mari mai ↑ puţin debitul sistolic->aduce Qc la maximum posibil

b) frecvenţa cardiacă->în repaus are valoarea de 65 bătăi/min-↑ linear cu temperatura corpului,variază în funcţie de poziţie;↑ în condiţii de zgomot-↑ linear cu efortul fizic până la 160-165 bătăi/min-frecvenţa în cursul activităţii exercitate trebuie să fie < 130-135 bătăi/min iar cea măsurată în al 3-lea minut după încetarea efortului trebuie să fie < 110 bătăi/min-frecvenţa maximală = frecvenţa cardiacă măsurată înaintea opririi subiectului dintr-un efort epuizant;are valori la tinerii de 20 ani de 200 bătăi/min

c) TA->în repaus are valori de 120-140/70-90 mmHg-variază în funcţie de postură şi antrenament-în efort ↑ TA se face esp.pe baza TAS->↑ TA diferenţială-la eforturi musculare medii->TAS ↑ cu 40-50 mmHg iar TAD se modifică puţin-la efort intens şi de durată->TAS = 250-300 mmHg iar TAD ↑ cu 20-40 mmHg-la eforturile prea intense,însoţite de epuizare musculară->TA nu mai poate ↑ iar frecvenţa cardiacă este mai mare decât cea corespunzătoare efortului respectiv->tulburări (ameţeli,senzaţia de leşin) ce arată depăşirea capacităţii de adaptare

d) presiunea arterială pulmonară->în repaus are valori de 8-12 mmHg şi variază în funcţie de poziţie-↑ direct proporţional cu intensitatea efortului-mecanismul de adaptare presupune deschiderea unor capilare închise în repaus şi o redistribuţie a circulaţiei în teritoriul capilar pulmonar

e) capacitatea de transport a sângelui-în efort ↑ diferenţa arterio-venoasă a concentraţiei de oxigen pe seama ↑ extracţiei tisulare a oxigenului-↑ temperatura locală->↑ paCO2->↑ concentraţia tisulară de H->↑ 2,3 DPG->curba de disociere a Hb e deplasată la dreapta-↑ cantitatea de Hb şi capacitatea de transport a oxigenului-contracţia splinei cu trimiterea de noi globule roşii în circulaţie

f) circulaţia capilară-în muşchi->↑ debitului circulator local prin vasodilataţie arteriolară şi deschiderea de capilare închise în repaus-la nivel cerebral irigaţia rămâne neschimbată iar la nivel renal şi în muşchii inactivi->vasoconstricţie-travaliul muscular poate fi general sau local (dinamic sau static intermitent şi continuu)-travaliu static continuu->necesitatea menţinerii unei forţe musculare (contracţie izometrică),nu există alternanţa contracţie-relaxare

-forţa de contracţie maximală poate dura 2-5,maxim 10 secunde-dacă forţa de contarcţie >20% din forţa maximală->durata activităţii este invers proporţională cu

intensitatea contracţiei;debitul sanguin în muşchiul activ este oprit (efect de garou)-la nivelul sângelui venos desaturarea ↑ direct proporţional cu intensitatea contracţiei deci cu ↓

debitului sanguin-frecvenţa cardiacă ↑ direct proporţional cu intensitatea contracţiei;↑ TAS

-studiul locului de muncă d.p.d.v.al parametrilor cardiaci:1. metoda celor 3 pulsuri de recuperare (Brouha)

-reacţie normală->P3 < 90 bătăi/min,P1-P3 minim 10 bătăi/min-lipsa reacţiei->P3 > 90 bătăi/minut;P1-P3 < 10 bătăi/minut-reacţie inversă->P3 > 90 bătăi/min;P3-P1 > 10 bătăi/minut->apare esp.la subiecţii ce depun un efort de intensitate moderată în mediu cald şi umed şi se datoreşte vasodilataţiei periferice care ↑ frecvenţa cardiacă-metoda se poate utiliza şi pt.studiul efectului termic,pt.studiul organizării muncii

2. înregistrarea frecvenţei cardiace în cursul activităţii-înregistrări telemetrice->se poate calcula costul cardiac mediu-electrocardiografia continuă dinamică (Holter)-monitorizare ambulatorie a frecvenţei cardiace->cu ajutorul unui captator precordial

-cunoaşterea modificărilor cardio-vasculare este importantă pentru:-aprecierea intensităţii efortului fizic-obiectivizarea suprasolicitării şi a stării de oboseală-urmărirea adaptării la locul de muncă

-aprecierea microclimatului industrial-investigarea SNV-aprecierea stării funcţionale renale sau hepatice

3) adaptarea aparatului digestiv-secreţia gastrică ↓ mult în efortul fizic intens şi rămâne nemodificată în cel uşor şi mediu-mediu de muncă excesiv de cald->↓ până la inhibiţie totală secreţia gastrică şi ↑ secreţia pancreatică-redistribuţia circulaţiei sanguine-efort fizic intens->↓ debitului hepatic până la ischemie,condiţii ce favorizează agravarea unor hepatopatii cronice latente

4) adaptarea aparatului renal-aparatul renal este responsabil de menţinerea unor constante->izoionie,izohidrie,izovolemie-efort fizic mic->diureza variază nesemnificativ-efort fizic mediu->diureza ↑ uşor datorită ↑ debitului sanguin glomerular;nu există modificări de compoziţie-efort fizic intens->redistribuţie sanguină->↓ debitul sanguin renal->↓ diureza;↑ secreţia de acid lactic;↑ creatinina şi ureea

5) adaptarea sistemului endocrin-↑ ACTH->stimulează sinteza şi eliberarea de glucocorticoizi-↑ STH->stimulează eliberarea AG liberi->diminuarea consumului necesar de glucoză în muşchi-↓ TSH->ameliorarea arderilor

6) adaptarea SNC-activităţile profesionale cu solicitare mică sau medie au rol stimulant cortical prin ↑ impulsurilor de trafic din sistemul activator ascendent-încordarea mare cu suprasolicitarea atenţiei şi mişcările foarte precise favorizează starea de inhibiţie şi tulbură dinamica proceselor corticale-efort intens->↓ excitabilitatea corticală,inhibiţie corticală,îngreunează formarea reflexelor coordonate

Oboseala în procesul muncii-oboseala = fenomen fiziologic declanşat de solicitări excesive sau moderate cu caracter cumulativ

-apare în cursul activităţii fizice sau intelectuale şi este controlată de formaţia reticulată din trunchiul cerebral

-instalarea oboselii = semnalul de încetare a activităţii-subiectiv->↓ atenţiei,somnolenţă,stare apatică,dezinteres faţă de activităţile profesionale,dificultatea continuării activităţii-obiectiv->↓ performanţelor profesionale pt.activităţile fizice sau intelectuale-instalarea oboselii duce la ↓ cantitativă a produsului muncii,↑ numărului de erori în activitate,↑ riscului de accidente de muncă1) oboseala musculară acută->fenomen acut,dureros,localizat în muşchi,cu ↓ potenţei funcţionale

-a fost studiată pe muşchiul izolat şi s-au emis 2 teorii:a) teoria chimică->cauza oboselii este epuizarea rezervelor de energie şi acumularea produşilor de

catabolism esp.acid lactic;apare tulburarea homeostaziei->hipoglicemie cu consecinţe perturbatoare asupra SNC-invalidată deoarece fenomenul de oboseală nu se corelează cu acumularea de cataboliţi

b) teoria neurogenă->modificările biochimice din ţesutul muscular acţionează ca un excitant asupra terminaţiilor nervoase senzitive->inhibiţia zonei corticale care corelează răspunsul motor corespunzător muşchiului în activitate-valabilitatea teoriei a fost susţinută pe studii experimentale de electrofiziologie-participarea SNC presupune că efortul fizic nu reprezintă singura condiţie determinantă a oboselii ci intervine şi condiţia psihică a individului

-în condiţii speciale,ca urmare a unei suprasolicitări fizice deosebite->surmenaj supraacut (hipoglicemie,HTA) sau acut (curbatură febrilă)->slăbire generală,anorexie,agitaţie,insomnie,albuminurie de efort2) oboseala generală acută (psihică sau nervoasă)

-este o stare complexă instalată la sfârşitul zilei de muncă ce impune repaus fizic şi intelectual,urmat de recâştigarea rapidă a confortului psiho-fizic şi a capacităţii de muncă-stare fiziologică,se deosebeşte de oboseala cronică sau surmenaj (stări patologice)-concepţia psiho-fiziologică->instalarea unui proces de inhibiţie corticală->↓ activitatea electrică corticală,↑ numărul undelor lente α,↓ numărul undelor rapide β

-punctul de plecare este reprezentat de talamus şi de zonele inferioare ale trunchiului cerebral ce determină inhibiţia activă a scoarţei cerebrale;cercetări electrofiziologice au demonstrat inhibiţia corticală prin stimularea nucleului medial talamic-inhibiţia pasivă->↓ impulsurilor senzoriale (activitate monotonă)-SRA stimulează scoarţa în cursul activităţilor profesionale;scoarţa are efect moderator,de protecţie prin sistemul inhibitor descendent care acţionează pe SRA;SRA favorizează inhibiţia prin diminuarea stimulărilor scoarţei-factori etiologici:

a) factori individuali->definesc inegalitatea individului în faţa fenomenului de oboseală-particularităţi antropometrice,constituţia,starea de sănătate,vârsta

b) factori de organizare a muncii-efortul fizic mare duce la oboseală precoce;mecanizarea şi automatizarea ar putea rezolva problema oboselii dar chiar şi muncile uşoare cauzează oboseală iar extinderea automatizării duce la apariţia fenomenului de stress-durata programului şi organizarea pauzelor-monotonia-organizarea muncii în schimburi alternante-organizarea neergonomică a locului de muncă

c) factorii mediului de muncă->toxice,zgomote,vibraţii,microclimat-pot precipita instalarea oboselii

d) relaţiile psihosociale sau interumane->stress,oboseală,nesiguranţă-aspecte clinice->durere profundă în masele musculare solicitate,stare apatică;solicitări neuropsihice şi senzoriale esp.la nivelul ochilor (conjunctive injectate,ochi roşii,senzaţie de înţepături oculare,tulburări de vedere,cefalee) sau la nivel auditiv (↑ temporară a pragului auditiv)

-obiectiv->facies inexpresiv,palid,hipertonie musculară,neglijenţă vestimentară,tahicardie chiar la eforturi mici-aprecierea gradului de oboseală:

-aprecierea cantitativă şi calitativă a producţiei-analiza accidentelor de muncă-studiul unor indicatori fiziologici->frecvenţa cardiacă

-frecvenţa critică de fuziune optică-examinări psihologice-EEG (unde α şi β,raportul α/β)

3) oboseala cronică->usu.se manifestă ca şi o nevroză anxioasă-este o stare patologică rezultată din depăşirea fazei de oboseală fiziologică-apare în caz de activităţi în condiţii de solicitare psihică deosebită sau conflicte psihosociale-diagnostic->excluderea altor cauze neprofesionale-tratament->program ciclic de odihnă şi de muncă,convenabil,cu respectarea orelor de somn şi alternarea pe parcursul zilei a activităţilor recreative şi a sportului

-asanarea factorilor nocivi din mediu şi vitamino-terapie-profilaxie:

-recunoaşterea factorilor generatori şi combaterea lor-studiu ergonomic al locului de muncă-respectarea orarului de muncă cu pauze-exerciţii fizice în cazul celor cu activitate sedentară-combaterea monotonieip