Mitologia greacă

Capitolul I

Legendele

Europei

Numele dat celei

de-a patra parte

din Eurasia,

provine de la

„Europa”, fiica lui Phoenix in mitologia greaca, sau de la „Ereb”,

cuvant fenician care inseamna „apus”.

Rapirea Europei a fost pictata in anul 1580 de catre artistul

italian Paolo Veronese, si reprezinta relatia dintre zeul grec,

Zeus si frumoasa legendara, Europa. In mitologia greaca, Zeus a

zarit-o pe frumoasa printesa in timp ce culegea flori, si s-a

indragostit de ea. El s-a transformat apoi, intr-un frumos

minotaur, care a purtat-o pana in insula Creta, unde Europa a

nascut trei fii.

1

Cei 12 Zei Olimpieni

1) Demeter

In mitologia greaca, zeita a granelor si a recoltelor bogate,

fiica a Titanului Cronos si a Reei. Cand fiica sa Persefona, a fost

rapita de catre Hades, supararea Demetrei a fost atat de mare

incat a neglijat pamantul; nici o planta nu mai crestea, iar

foametea a cuprins intreaga lume. Inspaimantat de aceasta

situatie, Zeus i-a cerut fratelui sau, Hades sa i-o inapoieze pe

Persefona mamei sale. Hades a fost de acord, dar inainte de a o

elibera, a obligat-o pe fata sa manance seminte de rodie, care ar

forta-o sa se intoarca la el cate 4 luni pe an.

Lipsa de viata a naturii pe timpul iernii, se spunea ca se

datoreaza supararii Demetrei, pricinuita de plecarea fetei sale.

2) Afrodita

In mitologia greaca, zeita a dragostei si a frumusetii, iar in cea

romana, zeita Venus. In legenda Homerica, ea este fiica lui Zeus

si a Dionei, una dintre sotiile acestuia, dar in Theogonia lui

Hesiod, ea este descrisa ca fiind nascuta din spuma marii, si

etimologic vorbind, numele ei ar putea insemna „nascuta din

spuma”. Conform lui Homer, Afrodita este sotia lui Hefaistos,

2

schiopul si uratul zeu al focului. Printre iubitii sai se numara,

Ares (zeul razboiului) care mai tarziu, in mitologie a fost

prezentat ca sotul ei. Ea a fost rivala Persefonei, regina

celeilalte lumi, pentru dragostea frumosului tanar grec, Adonis.

3) Apollo

In mitologia greaca, fiu al lui Zeus si al lui Leto, fiica unui Titan.

El a creat de asemenea epitetele „Delian”(Delos, insula unde s-a

nascut) si „Pythian” (omorarea lui Python, legendarul sarpe care

pazea un mormant de pe Muntele Parnas). In legenda

Homerica, Apollo a fost initial zeu al profetiei. Cel mai important

oracol al sau a fost la Delfi, locul victoriei sale impotriva lui

Python. Acesta uneori, le dadea muritorilor pe care ii iubea

(printesa Casandra) , darul profetiei.

4) Ares

In mitologia greaca, zeu al razboiului si fiu al lui Zeus si al

Herei. Romanii l-au identificat cu Marte, de asemenea un zeu al

razboiului. Agrsiv si salbatic, Ares se identifica cu natura brutala

a razboiului. El era antipatizat atat printre zei cat si printre

oameni. Printre zeitatile asociate cu Ares, se numara si sotia sa

3

Afrodita, si alte cateva zeitati mai putin importante ca Deimos

(Teama) si Phobos (Dezordine), care l-au insotit in lupte.

5) Artemis

In mitologia greaca, una din principalele zeite, iar in cea

romana, zeita Diana. Ea a fost fiica lui Zeus si a lui Leto, si sora

geamana a zeului Apollo. Ea era conducatoarea vanatorii,

pentru zeii si zeitele vanatorii si ale animalelor salbatice, in

special ale ursilor. Artemis era deasemenea si zeita nasterii, a

naturii si a recoltelor. Ca zeita a lunii, ea era uneori identificata

cu zeitele Selena si Hecata.

6) Atena

Una dintre cele mai importante zeite in mitologia greaca,

cunoscuta si sub numele de Palas Atena. In cea romana ea a fost

identificata cu zeita Minerva. Atena s-a nascut si a crescut

alaturi de Zeus, fiind fiica lui preferata. Ea a fost o zeita virgina,

4

numita Parthenos („fecioara”). Principalul sau templu,

Parthenon-ul, era in Atena, si conform legendei, a devenit al

sau, din recunostinta pentru darul facut poporului atenian,

maslinul.

7) Hefaistos

In mitologia greaca, zeu al focului si al metalurgiei, fiu al lui

Zeus si al zeitei Hera, sau fiu numai al Herei. Spre deosebire de

ceilalti zei, Hefaistos era schiop si stangaci. La putin timp de la

nasterea sa, a fost alungat din Olimp, fie de Hera, care a fost

ingrozita de deformarile sale, fie de catre Zeus, pentru ca i s-a

alaturat Herei impotriva sa. In majoritatea legendelor, el a fost

primit inapoi in Olimp, si s-a casatorit cu Afrodita sau cu Aglaia.

Fiind singurul mestesugar dintre zei, Hefaistos le facea armurile,

armele si bijuteriile. Atelierul sau, se spune ca se afla sub

muntele Etna, un vulcan din Sicilia. Hefaistos este deseori

identificat, in mitologia romana cu zeul focului, Vulcan.

8) Hera

In mitologia greaca, regina zeilor, fiica a titanului Cronos si a

Reei, fiind sora si sotie a lui Zeus. Hera era zeita casatoriei si a

femeilor casatorite. Ea a fost mama lui Ares, Hefaistos,

Hebe(zeita tineretii) si a Eileithyei, zeita nasterii. Hera era o

5

sotie geloasa, care le persecuta pe amantele lui Zeus si pe copii

acestora. Suparata pe printul troian Paris, pentru ca a preferat-o

pe Afrodita, Hera i-a ajutat pe greci in Razboiul Troian si nu s-a

linistit pana cand Troia a fost distrusa. Hera este identificata cu

zeita romana Junona.

9) Hermes

In mitologia greaca, curier al zeilor, fiul lui Zeus cu Maia, fiica

titanului Atlas. Hermes era deasemenea zeul comertului, si

protector al negustorilor si al pastorilor. Ca zeitate a atletilor, el

proteja stadioanele si era responsabil atat pentru norocul

sportivilor cat si pentru sanatatea acestora. In ciuda

caracteristicilor sale virtuase, Hermes era un dusman periculos,

un smecher, si un hot. Intr-o versiune a unei povesti

caracteristice, in ziua in care s-a nascut, i-a furat turma fratelui

sau, zeul Apollo. Confruntat de catre Apollo, Hermes a negat

furtul. Cei doi frati s-au impacat in final, cand Hermes i-a dat lui

Apollo, abia inventata lira. La inceputurile artei greci, Hermes

era reprezentat ca fiind matur si cu barba; in arta clasica, el a

devenit un tanar atlet, nud si fara barba.

10) Hestia

In mitologia greaca, zeita fecioara a focului din camin, cea mai

mare fiica a titanului Cronos cu Rea. Se spunea ca ea lua parte la

6

toate sacrificiile, si ca i se inchinau rugaciuni inainte si dupa

masa. Desi apare in foarte putine mituri, multe orase aveau un

camin comun, unde ardea focul ei. In Roma, Hestia era venerata

ca fiind zeita Vesta, iar focul ei era ingrijit de sase preotese

virgine, numite „vestalele virgine”.

11) Poseidon

In mitologia greaca, zeul marilor, fiu al titanului Cronos cu

Rea, si frate al lui Zeus si al lui Hades. Poseidon era sotul

Amfitritei, una dintre Nereide, cu care a avut un fiu, Triton.

Poseidon a mai avut si alte relatii amoroase cu nimfe, si a mai

avut cativa copii, cunoscuti pentru salbaticia si cruzimea lor,

printre ei numarandu-se gigantul Orion si Ciclopii Polifemi.

Poseidon si Meduza Gorgon erau parintii lui Pegas, faimosul cal

inaripat.

12) Zeus

In mitologia greaca,

zeul cerului si

conducatorul zeilor

Olimpieni.

Zeus corespunde cu

zeul roman Jupiter.

7

Zeus a fost considerat, conform lui Homer, tatal zeilor si al

muritorilor. El nu a creat nici zei, nici muritori; el era tatal lor, in

sensul de protector si conducator atat al familiei Olimpiene cat

si al rasei umane. El era zeul cerului, al ploii si al tunetului. Zeus

a condus asupra zeilor de pe Muntele Olimp. Principalele sale

altare erau la Dodona, Epirus (cel mai vechi altar, faimos pentru

oracolul sau) , si in Olimp, unde erau organizate, in onoarea lui,

Jocurile Olimpice, o data la 4 ani. Si Jocurile Nemeene, tinute in

Nemeea, in nord-vesul Argos-ului, erau organizate tot in

onoarea lui Zeus.

Cele 9 Muze

In mitologia greaca, 9 zeite, fiice ale lui Zeus cu Mnemosyne,

zeita memoriei. Se credea despre muze ca ii inspira pe artisti, in

special pe poeti, filosofi si muzicieni. Tarziu, in vremurile

romane(secolele 3-5) , se spunea ca fiecare muza domnea

asupra unei anumite arte: Caliope era muza poeziei epice; Clio a

istorii; Euterpe a poeziei lirice cantata cu acompaniament de

flaut; Melpomena a tragediei; Terpsihora a cantecelor corale si

a dansului; Erato a poeziei de dragoste canatata cu

acompaniament de lira; Polimnia a poeziei sacre; Urania a

astronomiei si Talia a comediei.

Narcis

In mitologia greaca, un tanar frumos, fiu al zeului raului,

Cephisus. Datorita frumusetii sale, multe femei s-au indragostit

8

de Narcis, dar el le-a refuzat. Printre victimele dragostei a fost si

nimfa Echo care a infruntat neplaceile Herei si care a fost

condamnata de catre zeita sa nu mai vorbeasca nicodata, decat

sa repete ceea ce i se spunea. Echo nu a putut astfel sa-i spuna

lui Narcis despre dragostea pe care i-o purta, dar intr-o zi, pe

cand acesta se plimba in padure, el s-a departat de insotitorii

sai. Cand a strigat,”Este cinva aici?”, Echo a raspuns bucuroasa,

„Aici, aici.”. Neputand sa o vada ascunsa printre copaci, Narcis a

strigat,”Vino!”, iar raspunsul a venit inapoi „Vino!Vino!”, in timp

ce Echo a iesit din padure cu bratele deschise. Narcis a refuzat

dragotea lui Echo cu cruzime; ea a fost atat de umilita incat s-a

ascuns intr-o pestera si a ramas acolo pana cand nu a mai ramas

nimic din ea decat vocea. Pentru a-l pedepsi pe Narcis,

razbunatoarea zeita Nemesis l-a facut pe acesta sa se

indragosteasca nebuneste de chipul sau minunat. Privindu-se

insistent, si neputand sa-si mai i-a ochii de la reflexia fetei sale

intr-o fantana, el s-a „ofilit”. In locul in care zacea corpul sau, a

crescut o floare foarte frumoasa, onorand numele si memoria

lui Narcis.

Titus Livius

Titius Livius ( Livy) - 59i.H.-17d.H, istoric roman, a carui

„Istorie a Romei”, a fost una din principalele surse de informare

despre inceputurile Romei si una dintre operele clasice ale

vechii literaturi Romane. Livy s-a nascut si a murit la Patavium

9

(Padova) in nordul Italiei, dar probabil si-a petrecut mare parte

a vietii in Roma. „Istoria Romei” a fost o naratie de evenimente

de la fondarea orasului , in 753 i.H. pana in anul 9 i.H., in 142 de

carti. Dintre acestea numai 35 au supravietuit in forma

completa: Cartile I-X, care cuprind in mare parte bilanturi

semilegendare ale originii si ale inceputului istoriei orasului;

Cartile XXI-XLV, care se ocupa cu Razboiul Macedonian si cu cel

de-al doilea Razboi Punic. Exista fragmente a catorva alte carti,

si continutul celor care au mai ramas, cunoscute din descrierile

altor autori. Cartile au fost publicate in grupuri a cate cinci,

primul in 26 i.H. iar ultimul dupa anul 14 d.H.

Scriind in timpul domniei Imparatului Augustus, cand

Imperiul Roman domina lumea Mediteraneana, Livy a

intentionat ca istoria sa sa demonstreze ca Roma a fost menita

maretiei chiar si in vremea umilei sale origini. El a acceptat si a

folosit materialul gasit in bilanturile inceputului istoriei Romane

fara a incerca sa determine daca unul este mai demn de

incredere decat altul, iar lucrul sau este mai bine evidentiat

pentru stilul sau literar si pentru iscusinta dramatica, decat

pentru acuratetea faptelor. Opera lui a fost cea mai bine citita si

admirata istorie a Romei in vremurile stravechi, si a ramas asa si

de-a lungul Evului Mediu, cat si in perioada Renasterii.

10

Cele 7 minuni

Cele 7 minuni ale lumii sunt opere de arta si arhitectura

privite de catre observatorii Greciei antice si cei Romani ca

fiind cele mai extraordinare structuri ale antichitatii.

(1)Piramidele Egiptului, construite la Giza de-a lungul

celei de-a patra Dinastii (circa 2680-2544 i.H.), sunt cele mai

vechi dintre cele 7 minuni si singurele care au mai ramas intacte

pana in zilele noastre.

(2)Gradinile suspendate ale Semiramidei, probabil au

fost construite de regele Nebuchadnezzar II (600 i.H.) si erau o

serie de terase plantate , asemenea unui munte.

11

(3)Statuia lui Zeus (12 m), construita la mijlocul secolului al 5-

lea i.H. de catre sculptorul grec Fidias, era principala atractie a

Templului lui Zeus din Olimp.

(4)Templul lui Artemis din Efes (356 i.H.), care

combina marimea foarte mare cu ornamentatiile, a fost distrus

de catre goti in 262 d.H..

12

(5)Mausoleumul din Halicarnas (circa 353 i.H.) a fost un

mormant monumental, decorat de catre cel mai renumit

sculptor al acelor timpuri, pentru Regele Mausolus al Cariei, Asia

Mica; din aceasta opera nu au mai ramas decat ramasite.

(6)Colosul din Rhodos era statuia de 30m, din bronz a

zeului soarelui, in mitologia greaca, Helios; a fost inaltata in 280

i.H. pentru a pazi intrarea in portul din Rhodos, dar a fost

distrusa dupa aproximativ 55 de ani.

13

(7)Farul din Alexandria (circa 280 i.H.), aflat pe o insula, in

portul Alexandria, in Egipt, a fost un vechi far de 134m inaltime,

distrus in secolul al 14-lea.

Minotaurul din Creta

Minotaurul, in mitologia greaca, era monstrul cu cap de taur

si corp de om. Era copilul lui Pasifae, regina Cretei, cu un

taur alb ca zapada pe care Poseidon i l-a trimis sotului lui

Pasifae, Regele Minos. Cand Minos a refuzat sa sacrifice

bestia, Poseidon a facut-o pe Pasifae sa se indragosteasca

de acesta. Dupa ce a dat nastere Minotaurului, Minos a dat

ordin arhitectului si inventatorului Dedal sa construiasca un

labirint din care sa nu se poata iesi decat cu ajutorul

cuiva.Aici a fost nascut Minotaurul si crescut cu ramasite

umane pe care Minos i le-a cerut Atenei ca tribut. Eroul

14

grec, Tezeu s-a hotarat sa termine aceste sacrificii inutile si

s-a oferit sa fie una dintre victime. Cand Tezeu a ajuns in

Creta, fiica lui Minos, Ariadna s-a indragostit de el. Ea l-a

ajutat sa scape dandu-i un ghem de sfoara, pe care l-a legat

de usa labirintului, si pe care l-a desfacut pe parcursul

drumului. Cand a ajuns la Minotaur, acesta dormea; l-a

batut pe monstru pana l-a omorat, si apoi i-a condus pe cei

care urmau sa fie sacrificati, ghidandu-se dupa sfoara, pana

la intrarea in labirint.

Mucius Scaevola

Mucius Scaevola, a fost un erou roman in secolul al 6-lea

i.H.Conform legendei, Scaevola a incercat sa-l omoare pe

Lars Porsena (Rege in Closium, in Etruria, ultimul rege dintre

cei etrusci), cand acesta a atacat Roma, in 509 i.H..Scaevola

a intrat in cortul lui Porsena dar l-a omorat pe secretarul

regelui din gresala. El a fost prins si a marturisit in fata

tribunalului lui Porsena ca este unul din cei 300 de tineri

romani care s-au dedicat omorarii lui Porsena. Amenintat cu

tortura si cu moartea, daca refuza sa dezvaluie intreg

complotul, Scaevola si-a bagat mana dreapta in foc si a

tinut-o acolo pana cand a ars de tot. Actul sau l-a

impresionat pe Porsena, astfel incat Scaevola a fost eliberat,

iar Porsena a facut pace cu Roma.

15

Scaevola („stangaci”) a fost numele unei familii renumite

din Roma in Perioada Republicana din secolul al 6-lea i.H.

pana in secolul 1 i.H. Legenda lui Scaevola a fost aparent o

incercare de a explica provenienta numelui familiei.

Horatius Cocles

Horatius Cocles, a fost un legendar erou roman, apartinand

sfarsitului secolului 6 i.H..Cand armata etrusca, condusa de

Lars Porsena, s-a apropiat de Podul Sublician – un pod de

lemn care trecea fluviul Tibru, pana in Roma- Horatius

impruna cu doi prieteni, s-au oferit sa-i tina pe dusmani

departe de pod, pana cand romanii il distrugeau. Horatius i-

a alungat pe insotitorii sai, cand podul mai avea putin si

cadea, si s-a luptat singur cu etruscii pana cand acesta a fost

distrus. El a inotat apoi pana pe partea cealalta a Tibrului.

Ca recunostinta pentru faptul sau eroic, i s-a oferit tot

pamantul pe care il poate ara intr-o zi. Horatius este

binecunoscut in pomul lui Thomas Macaulay, „Horatius la

Pod”.

Capitolul II - Civilizatia greacaPeriodizare:

Epoca arhaica (sec. VIII-VII i.Ch.); perioada mitologica reprezentata de Hesiod

si Homer;

Epoca preclasica (sec. VI i.Ch.); secol arhitectonic

16

reprezentat de Eschil – tragedianul arhitectonic.

Epoca clasica (sec. V i.Ch.); secolul sculptural reprezentat de

Sofocle – sculpturalul atenian, Pericle, Anaxagoras,

Fidias;

Epoca postclasica (sec. IV i.Ch.); secolul pictural reprezentat

de Euripide, Praxiteles; secol reprezentat de decadere,

dupa moartea lui Sofocle; apar comediile lui Aristofan,

picturalizarea sculpturii(Praxiteles)

Epoca elenistica (sec.III-I i.Ch.).

Se cauta succesiunea "primei viori", o orchestratie a formelor

culturale. Intrebarea care se pune este: nu exista in cultura un

instrument care sa dea tonul?

Se incepe de la religie (cu epicul ca arta), prin Hesiod, Homer,

Pindar, Sapho. Dualitatea religie-poezie epica (si chiar lirica) este

un intreg cu doua fete. Urmeaza artele plasticizatoare (in toate

culturile vechi) ajungandu-se pana la marile constructii din Asia

Mica sau Partenonul. Din filosofeme (intelepciune) se

configureaza filosofia, si mai apoi arta si stiintele: incercarea de

a arata evolutia gandirii umane este o incercare asumat

simplificatoare; povestea inteleapta este mitologie care, la

randul ei, este religie.

Trecerea de la Uranus, la Chronos, la Zeus este o incercare de

apropiere a zeilor de oameni; Pallas Athena si Apollo sunt zei

17

tineri, obladuitori ai artei care infrang alti zei pentru a proteja

pe oameni.

Totul evolueaza prin dominante:

Epic, liric, dramatic;

Mitologie, poezie, filosofe, stiinta;

Arhitectura, sculptura, pictura.

Fiind vorba de mai multe straturi, toate aceste elemente se

intersecteaza; filosofii scriu in versuri, poetica este imagistica de

unde rezulta ca se porneste de la mitologie; dar nevoile

filosofiei cer epurarea elementelor fanteziste in beneficiul

elementelor logice. Platon este mitologic si incearca sa se

indeparteze de mitologie, dar Aristotel va face pasul hotarator.

Daca mitologia poetica este punctul de plecare al intregii culturi

se poate spune ca si poezia epica deriva din reprezentarile

mitologice si invers (prin povestitori si prin filosofii presocratici).

Eroicul este transferat in sfera umana; marile intreceri

sportive (Pindar). Mitologia coboara pe pamant prin

elementele de mai sus si prin presocratici.

Stiinta este din ce in ce mai desacralizata, desacralizare care

apare si in sculptura si pictura de mai tarziu.

Totusi rautatea si cruzimea zeilor este inca prezenta, iar aheii,

asediatorii Troiei (care sunt mai "barbari") cuceresc Troia prin

intermediul zeilor; este o foarte complicata reprezentare intre

18

vechi si nou; Ahile care este barbar este infrant de Paris care

este cel mai "lunecos" dintre troieni.

"Odiseea" este un moment "mai modern"; este un prim roman

initiatic: romanul inteleptirii lui Ulise. Astfel cultura greaca se

imparte in: varsta de aur, varsta de argint, varsta de bronz,

varsta eroilor si varsta de fier.

La greci apare asa-numitul timp-cascada (Blaga), care e timpul

luptei dintre Eros si Thanatos (Moartea). Acesta este timpul

vechilor mitologii europene, ca la Platon unde lumea umbrelor

este precedata de lumea Ideilor. Umbra este atinsa de

imperfectiune si atunci, omul, pentru a scapa de depresie, va

incerca sa intrerupta timpul-cascada prin miracol, printr-un

salvator cosmic, prin magie. Grecii au inventat ideea de

"evolutie involutiva".

In mitologia greaca sunt prefigurate marile conflicte tragice,

explorate de tragedia greaca. Zeus este un zeu nou, dar cu un

sentiment de invidie fata de oameni si neagreand pe eroul care

este de partea oamenilor. Tot timpul se inlantuie la modul

viclean opusele. Tragedia generalizeaza aceste uriase rupturi in

viata si mentalitatea oamenilor. Grecia reuseste in cele cateva

secole descrierea destinelor ("Orestia", "Antigona"); se ajunge la

dispute juridice (conflictul dintre logica statalitatii incipiente si

moralitatea familiala); prin Antigona, Sofocle pune bazele unei

moralitati individuale; hybris-ul este realizat prin opunerea fata

19

de destin ("Oedip").

Apare comedia ca o fata opusa tragediei de unde rezulta

degradarea; cand se rade de valorile aratate de Socrate

(Aristofan, "Norii") se arata de fapt starea de decadere a

civilizatiei grecesti. Iar daca rolul artei comice este de-mascarea

se arata ca esenta a ajuns sa fie mai putin valoroasa decat

aparenta.

Care este diferenta dintre filosofe si filosofema (structura

sapientiala)? Filosoful se orienteaza asupra lui insusi…

Secolul VI este orientat pe orizontala Asia – Mica – Italia –

Sicilia, in timp ce secolul V este orientat pe orizontala peninsulei

elene. De aici rezulta ca pe orizontala Mediteranei isi pune

bazele filosofia.

Exista trei cicluri grecesti ale filosofiei:

Thales, Anaximandru, Anaximenes versus Pitagora;

Heraclit din Efes, Parmenide (centrul filosofiei grecesti);

Empedocle, Anaxagora.

Perioada tarzie (elenistica sau alexandrina) se imparte in doua

zone:

in secolul IV, in Grecia si;

in secolele III-I, in Roma antica.

Sculptura se inmoaie spre variante ca si picturale. Praxiteles

20

este asemanat cu Euripide. Precumpanesc zeii si zeitele mai

"lunecoase": Afrodita, Hermes. S-a vorbit de un "baroc" al

acestei epoci.

Sparta infrange Atena, iar centrul de greutate se muta in

Alexandria. Se trece de la "spirit" la "ratiune", la "intelect".

Mutatia e favorizata de trecerea de la Academia lui Platon la

Lykeon-ul lui Aristotel sau de trecerea de la tragedie la comedie

(de la Euripide la Aristofan) – despartire de o lume socotita

invechita si demna de a fi supusa batjocurii.

Condamnarea lui Socrate este asociata in ciclul iudeo-crestin cu

moartea lui Iisus (similitudini tipologice intre criza ciclului

atenian cu criza ciclului iudeu). Perioada tarzie este incercata de

o criza in care nu apare nici un spirit inalt. E pregatita trecerea

de la o gandire inca asociata cu mitul, sau religia, la o gandire

"rationala". Democrit e considerat ca fiind primul atomist, iar

centrul atentiei este luat de om. Aristotel teoretizeaza poezia

("Poetica") cu accent analitic si sintetizator.

Alexandria (infiintata de Alexandru Macedon in secolul III i.Chr.)

preia rolul de centru fizic si spiritual al Greciei, dar de-a lungul

timpului au loc distrugeri succesive ale intregii culturi grecesti

de aici. In Alexandria se aflau peste 300.000 de locuitori: greci,

iudei, romani, crestini, astfel incat acest oras poate fi considerat

un creuzet al lumii antice ce combina elemente grecesti, iudaice

si iudeo-crestine. Aici se traduce Septuaginta, Codul Medicinii

21

(Corpus Hipocratus). Are loc specializarea elenistica pe stiinte

(care provin din spargerea cadrului aristotelic universal), apar

stiinte tehnice, umane (baza geometrica a lui Euclid, geometria

lui Arhimede, analitica lui Aristah), Heron pune bazele mecanicii,

Ptolemeu pune bazele astronomiei s.a.

Epoca elenistica e extrem de bogata in detalieri, in sinteza

partilor (geometrie, aritmetica), dar de asemenea, prin iudaism

si crestinism, patrunde si spiritualismul iudeo-crestin. Astfel

Alexandria este o metropola cu populatii amalgamate care aduc

tragedia, stiintele, dar si o celebra prezenta crestina (sec. II-III

d.Chr.: Elemen, Panten, Origen).

Alexandria, mostenitoarea Atenei, intra in impact cu Roma.

Daca gandim acest ciclu ca pe unul mediu, cel alexandrino-

roman, Grecia isi va lua revansa asupra Romei (Roma va fi

infranta cultural de catre Grecia aparent depasita).

Daca in Grecia au existat istorici mitici sau cate un istoric "real",

Roma pune in prim plan constiinta istoriografica. Pana la romani

nu exista o asemenea abundenta istoriografica (metoda

descrierii parcurge drumul de la mit pana la istorii pretins exacte

– Cato cel Batran, Titus Livius, Suetoniu, Tacit s.a.). Independent

de veridicitate, se ajunge la o stilistica riguroasa. In finalul

acestui ciclu, celebrele paralele ale lui Plutarh pun fata in fata

oameni latini si greci (Alexandru Macedon – Caesar; Pericles –

Fabius Maximus), simtindu-se inrudirea dintre greci si romani.

22

Limba latina este rationala, maximal precisa, iar expresia ei este

jurisprudenta (dreptul roman este de neocolit).

Se ajunge la o dominare a intelectivului. Constructiile romane

nu sunt arta, ci mai degraba tehnica bazata pe stiinta.

Arhitectura are in vedere coeficientul constructiv ("Tratatul de

arhitectura" al lui Vitruviu este de fapt un tratat tehnic); de la

spiritul larg grecesc preclasic si clasic se ajunge la o dominare a

tehnicii: arhitectura este o arhitectonica bazata pe stiinta.

Arhitectonica constructiva este "functionala", tehnica

inginereasca fiind superioara celei grecesti.

Aceasta etapa poate fi considerata ca fiind prima victorie

civilizatorica si de asemenea civilizatoare. Relativa indistinctie

intre constructiile practice si cele artistice este caracteristica

acestei expansive civilizatii. Se explica astfel si patrunderea

elementelor practice in poezie (Vergiliu scrie in versuri "Tratatul

de agricultura"; "Metamorfozele" lui Ovidiu sunt prelucrari

intelectuale ale miturilor grecesti de odinioara; chiar si "Eneida"

se ia la "tranta" cu "Iliada" lui Homer, dar Vergiliu a pierdut

forta primordiala, frusta si s-a cucerit siguranta rafinamentului

lingvistic; Horatiu scrie "Epistola…", poem despre arta poetica,

care este o intoarcere intelectiva asupra spiritului: poetul

gandeste poetic poezie strunind foarte exact, in versurile sale,

obiectul care este chiar poezia; poemele erotice celebreaza ars

amandi ca tehnica erotica; toate exemplele vor sa spuna ca

23

pecetea civilizatoare a acestei culturi este evidenta: aceasta

civilizatie este stapana asupra ei fara marile inflacarari de

odinioara grecesti). Recuperarile spirituale vor fi facute prin

cultura iudeo-crestina care va da un impuls spiritualitatii

propriu-zise.

Filosofia nu se compara in ansamblu cu varfurile filosofiei

grecesti. Care sunt insemnele filosofiei? Luciditate impinsa

pana la demitizare totala (Lucian de Samosata e punctul

final al demitizarii ionice, dar si poemul lui Lucretiu da

seama asupra tendintei de demitizare in profitul

materialismului). Moartea este acceptata ca final al

existentei. Se dezvolta filosofia stoica (Seneca, Epictet, Marc

Aureliu). Epictet si Marc Aureliu sunt reflexe ale unei

decadente, ale unei luciditati asumate. Operele celor doi

sunt monumente ale gandirii stoice tarzii. Se urmareste o

anume resemnare demna in fata mortii, umanitatea fiind

decantata din infrangere (stoicul poate fi considerat cel

dintai Sisif fericit). "Eneadele" lui Plotin poate fi considerata

cu marile varfuri ale filosofiei grecesti (Platon, Aristotel); se

stabileste una din marile legaturi Orient - Atena - Alexandria

- Roma intr-un sens anterior si paralel cu crestinismul;

Platon si Plotin vor intra in structurarea ulterioara a gandirii

crestine. Prin Plotin, se recupereaza, din decantarea iluziilor,

spiritualitatea.

24

25