Misterul celor 7 cadrane- Agatha Christie

8/13/2019 Misterul celor 7 cadrane- Agatha Christie

http://slidepdf.com/reader/full/misterul-celor-7-cadrane-agatha-christie 1/213

AGATHA CflRISTiB Wm ŞEVEN DIALS MYSTERV

AfiAIttA OUUH1I



MISTERUL CELOR

JAPTE CADRANETraducere şi cuvînt înâlnfe ANCA

MARIANA PEGULESCU

HN7URA

HERMES" TUKNU-SEVEXIN* î?90

CeperUi fi Hwfrajfol EMllIAWIACMMOVS0



flfărwJ «etalat la I. P. Oîtrate* *- Clratew eorandc nr.

271INVITAŢIE LA...DUELUL MINTII

Celebra autoare a optzeci şi cinci de romane poliţiste cit ecouinternaţional — marea Agatha — a incintat mai multe sute demilioane de cititori timp de peste cincizeci de ani, prin intei'esantelesale demersuri şi deducţii.

Cea care s- a născut pentru a fi numită „Regina Crimei? - şi -aţesut pînza acţiunilor bazindu - se atlt pe, introspecţia psihi -analitică (reuşită deplin), cit şi pe folosirea „nucilor celule cenuşii u (după expresu* unuia dintre faimoasele sale perso naje — detcctiimlbelgian Hercule Poirot J.

B lucru ştiut că orice autor viseazîi o pluralitate şi o bogatăcromatică de interpretări aduse operei sale, că tşi doreşte lecturi,din partea cititorilor, dintre cele mai inedite, care să - i ţmbogăţeascătextul con ceput, scoţînd Io iveală poetica scriiturii şi originalitateaideilor.

Or, prin însăşi structura sa, romanid poliţist rămine, in - discutabil şi tentant, romanul marionetelor, al ipotezelor, ăt logicii şiimaginaţiei, deci, implicit, punct de plecare pentru alte viitoareromane, indiferent de natura lor. în acest sens, Agatha Christie aexcelat, majoritatea cărţilor sale cunoscînd ecranizărea sauconstituind repere pentru o literatură variată ca factură şiinteligentă ca mod de reflectare.



„Misterul celor Şa pte Cadrane " (ediţia de faţă v -o propunem,totodată, şi ca o artti - reţetă a unui veritabil policier) pare să fixeze fi să consacre definitiv tipul magnetic al femeii-detectiv — apărut fn alte romane sub înfăţişarea domnişoarei Marple — , care, de

data a ceasta, se numeşte BundXe Brent — Lady Eileery Brent — ,moştenitoarea Lordului Ca - terham...

Totul începe, deci, intr- un mediu select ţi insolit, castelulChimneys, reşedinţa familiei (Saterham... Fantezie, mister, sus - pans... Fascinaţia e irezistibilă, ea fi nota Inedită a situaţiilordescrise ...

s'



7



Capitolul I

ARTA DE A TE TREZI DIMINEAŢA

Amabilul tînăr care se numea Jimmy Thesîger cobori searacastelului Cliimneys în mare viteză; mişcarea-i era atlt de rapidăincit se ciocni de Tredwell, solemnul majordom, chiar tri

momentul In care acesta din urmă traversa holul, ducînd Unsupliment de cafea. Graţie prezenţei de spirit a impecabiluluiservitor, catastrofa fu evitată.

, — Dezolat*', se pronunţă Jimmy, regretind incidentul.*Sîr.t ultimul care a coborît ?“ .

— Nu, domnule. DL Wade nu a apărut încâ“. — Perfect", declară Thesiger intrind în sufragerie.Nu găsi aici decît pe gazda sa, Lady Coote, a cărei privire

Încărcată de reproşuri ii creă o senzaţie penibilă. In definitiv dece îl privea aşa ?

Niciodată nu se cobora la timp pentru micul dejun. Era ora unsprezece şi. un sfert, ceea ce era poate prea .mult,

eviderft, dar...— Mă tem că sînt puţin In intlrzlere, Lady Coote", zise

tînărul. J — Oh, asta n-are importanţă", replică ea pe 'Un ton

melancolic.

In realitate, nu-i plăcea deloc ca Invitaţii săi să nu fie gata latimp pentru micul dejun. In timpul primilor zece ani al vieţii saleconjugale, Sir Oswald Coote (care nu era pc atunci depît dl.Coote) făcea o scenă Îngrozitoare ort de cîte ori această masă liera servită cu o jumătate de minut, numai, după ora optdimineaţa. Lady Coote se obişnuise, deci, să considereinexactitatea ca un mare păoat. Or, obişnuinţa «ste a douasatură; in plus, Lady Coote era o femeie plină do scrupule şl seîntreba mereu care era rostul existenţei acestor tineri oare sesculau ttrziu dimineaţa.



Sir Oswald ropota totdeauna reporterilor ca şl altor per*soane j

— îmi datorez succesele numai obiceiurilor-mele mati-nale,,frugale fi metodice'V

• Lady Coote era o femeie impunătoare şl frumoasa, eu tră-sături tragice: ochi negri, adinei şt trişti, o voce profundă | -pictorul care ar fi căutat un model pentru «Rachel pUngînda-şlcopiii», ar fl alfs-o fără si ezite.

Părea întotdeauna apăsată de o durere ascunsă şi totuşiexistenţa nu-t fusese marcată de nimic deosebit în afară daascensiunea rapidă a lui Sir Oswald.

Ca domnişoară, fusese o tînără plină de viaţă, veselă şl grozavde îndrăgostită de tînărul Oswald Coote, angajat al unul magazinde biciclete, vecin cu prăvălioara de mobile" a tatalui său. -

L a începutul căsniciei, in primii doi ani, trăiră foarte fericiţi,mai întîi în două camere, epoi intr-o casă mai mare, pe urmă înimobile -din ce în ce mal importante, dar totdeauna in apropiereaUzinei

44 pînă în momentul în care situaţia lui Sir Oswald îi oferi

posibilitatea independenţei şi a închirierii celor mai mari şi maifrumoase locuinţe care se puteau găsi in Anglia.

. Chimneys era un castel istoric şi atunci cînd fu închiriat dela marchizul de Caterham, Sir Oswald crezu că atinsese culmea'ambiţiilor sale.

Dar mai era mult pînă ca Lady Coote să fie fericită. Sa Simţeatot timpul izolată. Principala distracţie a primilor săJ ani de

mariaj fusese să converseze" cu bona şi chiar atunci cîndnumărul lor ajunsese la trei, conversaţia tinerei" femei cupersonalul său continuase să constituie o destindere. Acum, cînddispunea de o armată de servitori: un majordom impozant ca unarhiepiscop, mai mulţi valeţi bine elădiţi, un mare număr deservitoare la bucătărie, un bucătar străin şl o menajeră cu formepline ale cărei fuste foşneau cînd mergea, Lady Coote se simţeaabandonată pe o insulă pustie.

Suspină profund şi ieşi pe uşa ce dădea în grădină, spremurea uşurare a lui Jimniy Thesiger.

Ajunsă pe terasă se adresă grădinarului şef, MacDonald care-şi contempla domeniul cu un ochi autocrat. MacDonald era regeleoamenilor care lucrau sub ordinele lui şi înţelegea să domneascăprecum uii despot.

Lady Coote se apropie de el cu teamă. — Bună ziua, MacDonald". — Bună ziua, milady". Vorbea pe un ton demn şi solemn.



10

— Mă întrebam dacă am putea avea dţiva' ciorchini destruguri pentru dineul din această seară1';

Nu sînt încă buni de cules”, spuse şeful'grădinarilor,calm şi hotărî t

u — Oh l“, se arătă dezamăgită Lady Coote, după care îşiadună curajul şi reluă.

— Totuşi, Ieri cînd am intrat într-una din sere am gustatcîteva boabe care mi s-au părut excelente.

MacDonald o privi, şi ea roşi d&d Işi dădu seama că-şlpermisese p libertate de neiertat. Evident că răposata marchizi deCaterham n-ar fi comis niciodată imprudenţa de a Intra înpropria-i seră pentru a gusta strugurii.

— Dacă milady ar fi poruncit”, declară sec MacDonald, aş fidat ordin să i se taie un ciorchine şi i l-aş fi trimis“.

— Iţi mulţumesc", bîlbîl Lady Coote, aşa voi face dataviitoare".

— Dar strugurii nu sînt încă copţi". — Nu, fără îndoială*1, răspunse nefericită Lady Coote. E

m£i bine să-i lăsăm". MacDonald păstră un moment de tăcere Solemn. Lady Coote se învioră. — Voiam să-ţi vorbesc de peluza care se găseşte in spatele

terenului plantat cu trandafiri: mă întreb dacă nu l-am puteautiliza pentru jocul cu bile. Lui Sir Oswald îi place mult acest

joc“. Lady Coote învăţase istoria Angliei. Ştia că Francis DraRe şi

camarazii săi jucau bile atunci cînd li se semnală apropiereaArmadei. Era-ocupaţia unor gentilomi la care MacDonald nuputea face nici o obiecţie; dar ea nu pusese la socoteală trăsăturadominantă de caracter a oricărui bun grădinar şef i stceea de a seopune propunerilor care ii sînt făcute.

— L-am putea folosi pentru aceasta, fără îndoială", declarăMacDonald pe un ton prea pu(in încurajator.

— Da, nu-i aşa ?... curăţindu-1, tăind...", reluă Lady Cootecu speranţă.

S



Evident'4, declară MacDonald încet. S-ar putea facetucrul acesta, dar asta ar însemna -sâ-1 iau pe WiUiam dc latreaba lui“. '

Intr-adevăr ?“, întrebă Lady Coote pe un ton dubitativ.Cuvintele treaba lui“ pu-i spuneau nimic, dar era evident că

MacDonald vedea In asta un obstacol de nedepăşit. — Şi ar fi mare păcat“, contiţittl grădinarul. — Oh, desigur!“, răspunse Lady Coote, care se întreba In

sinea sa de ce-1 aproba cu atîta convingere.MacDonald o privi cu severitate.— Bineînţeles, dacă miiady îmi porunceşte...**. Nu termină, dar tonul său ameninţător o lipgrozi atît de tare

pe soţia lui Sir Oswald Incit aceasta capitulă imediat. — Oh f nu“, strigă ea, înţeleg ce vrei şă spui MacDo-' nald:

este mai bine ca WiUiam să-fi continue munco“. —.Aceasta este şi părerea mea, mflady**. /

Fără nid o îndoială)1, zise Lady Coote. Oh ! fără nici M Îndoială*1.

— M-am gîndit că miiady va avea aceeaşi părere11, de- darăMacDonald.

— Oh I fără nid o îndoială4*, repetă Lady Coote. Grădinarul salută şi plecă. Sărmana femeie suspină şi 11 privi îndepărtîndu-se.

Jimmy Thesiger care-şi terminase breakfast-ul ieşi pe terasădeclarînd:

M — Ce dimineaţă frumoasă I". Da, poate*4, răspunse Lady Coote cu un aer absent. — Unde sînt ceilalţi, pe lac ?“ — Presupun**.Apoi ea se Întoarse, intră In casă, unde Tredwell examina

cafetiera.— Oh 1 Dumnezeule I*4, spuse nefericita stăpfnă a căsoi. Dl. Wade nu a coborît Încă ?**

— Nu, my ladyM.— Dar e tîrziu41.

— Da, my lady*4.Sper eă va veni în curînd, Tredwell".

— Probabil, my lady, ieri era ora unsprezece treizcci,dimineaţa, cînd dl. Wade a coborît4*. /

Lady Coote aruncă o privire spre pendulă, care arătadouăsprezece fSrfi douăzeci, fi se simţi copleşită de un sentimentumanitar:

— Este foarte neplăcut pentru d-tf TredweU, deoarece eştiobligat să stringi acest tacîm şl să pregăteşti masa pentru ora



12

unu“. — Sînt obişnuit cu manierele tinerilor, my lady'*. Acest reproş era voalat dar de netăgăduit ţi Lady Cobta roşi

pentru a doua oară în dimineaţa aceea. Dar se produse

întrerupere binevenită. Uşa se

deschisa şl un tînăr cu ochelari şi

o mină serioasă, zisei:

/

— Ah, iată-vă Lady Coote,\ Sir Oswald vă cheamă — Vin imediat", răspunse ea. Şi ieşi în grabă din sufragerie. Rupert Bateman care 6ra secretarul particular al lai Sip

Oswald, ieşi de asemeţtea dar pe uşa care dădea pe terasa undese plimba Jimmy Tftosiger.

—• Bună ziua, Pongo", spune acesta din urmâ. Presupun cătrebuie să distrez tinerele invitate. Vii cu mine ?“

Tîn&rul secretar dădu din cap negativ şi intră în casă prinuşa bibliotecii, in timp ce Jimmy surîdea. Fusese coleg cuBateman. Rupert era un băiat serios, cu ochelari şi care. fără vreopricină anume primise porecla de Pongo. Jimmy căscă şi seîndreptă încet spre lac. Acolo se găseau trei tinere dintre caredouă blonde şi una brună şi toate trei aveau părul {uns scurt. Ceacare rîdea mereu se numea Helen, a doua1, FJancy, şi a treia eracea pe care o strigau Socks'*. Erau însoţite de doi prieteni ai lui

Jimmy, Bill Eversleigh şl Ronny Devereux, care lucrau la ForeignOffice.— Ia uitaţl-1 pe Jimmy*1, zise Bill. Este posibil ca Cerry

Wade Să nu se 11 sculat încă ?“. ' Intr-o sa*', declară Ronny, nu se va scula decît la ora

ceaiului".— E ruşinos", spuse tînăra pe caţe o numeau Socks**, o s-

o supere mult pe Lady Coote'*.— . Vino cu mine**, sugeră Bill, o să-l luăm din pat“. —■ Oh!, să fim mai spirituali", 2lse Socks care întrebuinţa

frecvent această expresie. — Nu sînt spiritual", declară Jimmy. — Ei hai”, propuse Ronny. să ne unim ideile şi să încercăm

mîlne dimineaţa să-l obligăm să se scoale la ora "şapte. Tredwell i?i va pierde favoriţii falşi, Lady Coote va avea osincopă, Sir Oswald va spune Ah !“ şi Îndată cursul oţelului vaurca cu un punct11.

— Nu-1 cunoaşteţi pe Gerry", replică Jimmy. L -ar trezipoate nişte apă rece dar ş-ar întoarce pe urmă pe partea cealaltă



13

şi ar adormi din nou". — Oh !, ar trebyj găsit ceva mai spiritual decît apa rece",

strigă Socks. — Dar ce ?“, întrebă Ronny.

Iată-1 pe Pongo“, zise Jimmy. A avut totdeauna uiicreier bine organizat. Să-l consultăm".

Bateman ascultă cu răbdare rifeva intervenţii incoerentedupă care răspunse :

— Vă propun un ceas deşteptător; şi eu mă folosesc d«unul".

Apoi se îndepărtă. -— Un ceas deşteptător ! Ar trebui o duzină ca sâ-1 scoale

pe Gerry Wade !— Ei, , bine, de ce nu ?“, întrebă Bill. Să mergem cu toţii la

Market -Basing şi să cumpărăm fiecare cîte unul“. Rîseră, discutară, după 'care Bill şi Ronny plecară pentru a

pregăti automobilele, iar Jimmy fu expediat să vadă dadi Wadese sculase. Nu întîrzie prea mult şi reveni spunînd)

— Da, este în sufragerie şi recuperează timpul pierdutimncînd pîine prăjită şi marmeladă. Cum o să-l împiedicăm săne însoţească ?“ > Hotărîră să o facă pe Lady Coote complice.

Jimmy, Nancy şi Helen îşi asumară această sarcină, dârgi&da lor se arătă foarte speriată.

— O glumă ? O să fiţi atenţi nu-i aşa, copii ? N-o să ' stricaţinimic ? Sejurul nostru aid se va termina săptămîna viitoare, şi

n-aş vrea ca Lord Caterham să creadă că...**. - - Bill carerevenea dinspre garaj, o întrerupse pentru a-) spune pe un ton

liniştitor : — Nu vă gîndiţi la asta Lady Coote. Bundle Brent, fiica

lordului Caterham este prietena mea din copilărie şi ea vaînţelege. Gluma noastră nu va cauza nid o stricăciune, nici odezordine". '

— Şi va fi foarte spirituală", declara Socks. Lady Coote se plimba întristată pe terasă în momentul In

care Gerald Wade ieşi din sufragerie. Jimmy Thesiger era un tinăr blond cu trăsături serafice şi tot

ce puteai spune despre Wade era. că el avea o faţă şi mai blondăşi mai serafică, a cărei expresie vagă Q făcea pe ffinîmy maiinteligent.

— Bună ziua, Lady Coote", zise el. Unde sînt ceilalţi

— Au plecat la Market Basing".Ca să facă ce anume ?“



14

— O glumă", spuse Lady Coote cu o vode gravă, începchiar de dimineaţă ?“ '

— Nu moi e chiar atit de dimineaţă", spuse gazda p? un tonsemnificativ.

— Mă tem că am coborît puţin in fntîrziere", răspunse Wadecu o sinceritate destul de seducătparc. Este nemaipo- inenit daroriunde 'mă duc în vizită sînt tot ultimul care coboară".

— Este nemaipomenit. Intr-adevăr".

- — Nu ştiu de ce mi se întîmplă lucrul acesta", zise Wad« peun ton meditativ.

— De ce nu te scoli pur şi simplu ?“, sugeră Lady Coote. — Oii P, eiclamă Gerald pe carc simplitatea acestei soluţii

păru să-l stupefioze;Gazda sa reluă cu convingere : — L-am auzit pe Sir Oswald deseori spunind că nimic nu-i

Serveşte mai mult unui tlnăr în existenţă deciţ punctualitatea întoate împrejurările".

— Ştiu bine asta şi sînt obligat să fiu punctual cînd s înt laLondra. Trebuie să mă prezint la Foreign 6fflce la or$ unsprezecedimineaţa. Să nu credeţi că sînt totdeauna leneş, Lady Coote.Aveţi nişte flori foarte frumoase în grădiniţăJ mi se pare că şi noiavem acasă; sorei mele 3 place enorm grădinăritul". •

Lady Coote se interesă Imediat de subiect şi amlndoi în-cepură să discute despre defectele grădinarilor.

Intre timp, prlndpalul bazar din Market Basing fuseseInvadat şi proprietarul său se arătă puţin mirat să vadă atîţiaclienţi cerîndu-i deşteptătoare.

— Regret că Bundle nu e aid", murmură BilL Aţi în- tllnit-o, nu-i aşa, Jimmy ? Oh, o şă vă placă. Este o persoanădelicioasă, excelentă camaradă şi In plus foarte Inteligentă. Ocunoşti, Ronny 7“.

Acesta dădu din cap negativ. /'



— Nu o cunoşti pe Bundle? £ Imposibil t". n — El haide, Bill",Q întrerupse Socks, să Cm puţin mai spirituali i încetează ai fadelogiul acestei tinere, şi să na ocupăm de afacerea noastră".

DL Murgatroyd, proprietarul bazatului, zise atunci:— Dacă Îmi permiteţi să vă dau un sfat, domnişoara, v -aş

sugera să nu luaţi deşteptătorul cu şapte şilingi şi ^unsprezecepenny. Este excelent, n-aţ vrea să-l depreciez, dar l-aş recomandape cel d^ zece^şilingi şi şase penny care e mai bun căci e sigur—

' Dar asta nu are nid o importanţă", interveni una din fete ; ede ajuns o sonerie puternică să aibă". — Ne trebuie un,..“, încercă Bill să se facă auzit, dar nu-şi

putu continua fraza, deoarece Jimmy pusese în mişcare toateceasurile şl timp de cind minute bazarul răsună de zgomotul lor.

în sfjxşit tinerii aleseră şase, apoi Ronny declară : Iau unul şl pentru Pongo; ideea ne vine de la el şi nu

trebuie să-l Uităm î“ Foarte bine I", aprobă BiH, iau unul şi pentru Lady

Coote. De altfel face şi dînsa parte din complot**. Deşteptătoarele fură împachetate, plătite iar dl. Murga- troyd

privi automobilele Incfepărtîndu-se, cu un aer perplex, gîndindu-se că tînăra generaţie era incontestabil foarte inteligentă, dardestul de greu de înţeles. Şi, cu un fel de uşurare, se întoarsecătre soţia vicarului care dorea să cumpere un ceainic.

Capitolul II

UIsDE ESTE VORBA D&P8E DEŞTEPTĂTOARE — Şi acum unde o să le punem ?u Cina se terminase şi Sir Oswald veni In ajutorul Lady-el

Coote care se pierduse în detalii privind servitul sau - datoria, degazdă, propunînd o partidă de bridge. Propuse” nu e chiartermenul exact, căeî Sir Oswald, care devenise membru al revisteiConducătorii industriei noastre" (Nr. 7 din seria 1), îşi exprimasedeja o preferinţă şî cei care-1 înconjurau se grăbiră să-i .satisfacădorinţa.

El şi Rupert Batoman erau parteneri şi jucau contra Lady -eiCoote şi a lui Gerald Wade, ceea ce era perfect.

Sir Oswald juca bridge aşa cum făcea totul, adică foarte bineşi îi plăcea să aibă adversari pe măsură.

Or, Bateman era un tot atît de bun jucător cît era de excelentsecretar. Amîndoi se mulţumeau să rostească fraze laconice : Doifără atu'1, Contrez", Trei de pică**, în timp ce Lady Coote şi Wade

discutau amical, şi tînărui nu uita să spună Ia sfîrşitul fiecărei



13

runde : ,.Partenere al jucat admirabil", ceea ce părea foarteîncurajator pentru Lady Coote. Aveau de altfel, cărţi excelente.

Se presupunea că grupul de tineri era pe cale să dansez® In salonul cel mare ; în realitate se Btrînseserfi toţi în faţa uşii luiGerald Wade. ' x

— Să le punem la rînd sub pat1*, răspunse Jimmy întrebării

lui Bill.— Şi la ce oră să le potrivim ? Toate la aceeaşi oră sau laintervale regulate ?“.

Acest detaliu fu discutat cu aprindere; unii declarară căpentru un somnoros ea Wade, cele opt sonerii combinate erai:indispensabile; ceilalţi erau de părere că ar fi fost mai bine unsunet prelungit. Aceştia din armă triumfară şi deşteptătoarele furăreglate să sune unul după altul Ineepind cu ora 6:30.

Sper să fie o lecţie bună pentru el", zise Bill. Aşezară cele opt ceasuri sub pat, cînd Jimmy strigă : — Sstl, cineva urci scara. Oh 1 nu e decît Pongo“. Bateman,

care era fii afara jocului^ profita de Situaţie ca să meargă să cauteo batistă In camera sa.

Se opri, Înţelese situaţia şl făcu o reflecţie de ordin practic: O să audă tic-tac-urile cînd se va culca".

Conspiratorii se priviră între ei. ►, — Am spus eu întotdeauna că Pongo este inteligent",

declară Jimmy cu un ton admirativ. Bateman se îndepărtă. ^— Este adevărat, zise Ronny De vere ux, aceste opt ceasuri

vor face un Zgomot mare şi pînă şi-un fraier ca Gerry şi-ar daseama1*. "

,v — Mă întreb dacă este clîîar atit de fraier pe cit se crede",spuse Jimmy Thesiger.

,, — Dacă este atît de ce ?“ — Atît de stupid pe cît se presupune*4.Ronny îl privi cu mirare.— Dar îl cunoaştem top !“ — Eşti sigur?14, întrebă Jimmy. Uneori am crezut ca... ar fi

imposibil pentru cineva să fie atît de mărginite pe cît vrea Gerrysă pară*'.

Toţi îl priviră şi faţa lui Ronny deveni gravă. — Jimmy**, declară el, eşti o forţă". ,— Ca Pongo“, adăugă Bill.



17

— Oh i oi-am gîndit numai la .ceea ce aţi spus“, zise' "Jimmyca pentru a se apăra".

- Să fim serioşi! Să nu căutăm sa fim toţi spirituali", strigăSocfas. Ce hotărîm ?“

— Iată-1 pe Pongo revenind. Să-l întrebăm ce e de făcui-",propuse Jimmy.

Bateman, consultat, răspunse. , — Aşteptaţi sa se culce şi să adoarmă, apoi intraţi în

cameră. încetişor şi puneţi-le pe parchet". .— încă odată are dreptate", zise Jimmy. Să le luăm la noi in

cameră şi să coborim pentru a nu trezi bănuieli". Partida de bridge nu se terminase, dar Sir Oswald juca acum

cu soţia sa, căreia îi indica conştiincios toate greşelile pe care cale comitea. Lady Coote accepta observaţiile lui cu bunăvoinţă, darfără a pune prea mare preţ pe ele şi repetă de cîteva ori :

înţeleg, dragul meu, eşti foarte drăguţ că îmi dai acestesfaturi'* — dar continua să facă aceleaşi greşeli.

Din cînd în cînd, Gerald spunea lui Pongo :— Bine jucat, partenere, foarte bine jucatw.Bill Eversleigh schimbă cîteva presupuneri cu Ronny De-

vereux.Dacă se culcă spre miezul nopţii, după cît timp crezi că

vom putea intra ? O oră ?“. Căscă şi adăugă :

E bizar ; de obicei nu mă culc înainte de ora trei di -

mineaţa, dar în seara asta pentru că ştiu că voi fi obligat săveghez, aş da orice ca să pot să mă culc“.

Toţi declarară că aveau aceeaşi senzaţie. — Draga mea Maria**, spuse Sir Oswald, cu o uşoară iritare

în glas, îţi repet mereu că nu trebuie să eziţi atunci cînd încercisă joci o carte mai mică a impasului, căci le dai dc gînditadversarilor'*.

Lady Coote ar fi putut să răspundă victorioasă soţului săucare ieşise din joc, că n-avea dreptul să facă reflecţii asupra

jocului său, dar ea nu spuse nimic, se aplecă şi privi cărţile luiGerald Wade, aşezat în dreapta sa. Temerile sale fiind înlăturatede apariţia reginei, jucă valetul, ridică cartea şi spuse :

—A patra rundă şi terminarea. Am avut noroc". Lady Coote îşi strîngea bancnotele şi monezile. — Ştiu că nu joc bine“, zise ea cu voce gravă, care ascundea

o satisfacţie evidentă, dar am noroc la cărţi".

— N-o să fii niciodată o adevărată jucătoare dc bridge,Maria", opină Sir Oswald.



18

— Nu, dragul meu ; mi-o spui fără încetare, totuşi îmi daudestul de multă osteneală**.

— Fără îndoială", murmură Wade, şi nici nu se ascunde".— Şi-ar pune şi capul pe umărul tău dacă nu ar avea altă

soluţie ca să-ţl vadă cărţile*'. — Ştiu că încerci să faci progrese'*, zise Sir Oswald, ,d«r nu

ai simţul bridge-ului".— Da... dragul meu... dar îmi mai datorezi încă zece jUingi,

Oswald".— Adevărat ?“, se miră acosta. — Da. O sută şaptesprezece puncte înseamnă opt lire şi zece

şilingi şi nu mi-ai dat decît opt lire“. — Vai de mine!“, zise Sir Oswald. E greşeala mea Lady Coote surise trist şi luă hirtia pe care i-o întindea soţul

său. 11 iubea mult dar nu avea intenţia să-i facă cadou zece şilingi. Sir Oswald se apropie de o masă şi oferi whisky cu sifon

invitaţilor săi. Trecuse o jumătate de oră după miezul nopţii cîndse rostiră urările obişnuite de noapte bună.

Ronny Devcreux, a cărui cameră se învecina cu cea a luiGerald Wade, fu însărcinat să-i cheme pe conspiratori la mo-mentul potrivit, şi la două fără un sfert el începu să bată discretpe la uşi.

Tinerii îmbrăcaţi In pijamale şi cu haine de casă pe deasuprase adunară şuşotind şi chicotind.

— A stins lumina acum vreo douăzeci de minute", ziseRonny. Am întredeschis uşa de la camera lui şi cred că doarme1*.Fiecare se duse să-şi caute ceasul deşteptător ; se mai ivi o

problemă. — Nu putem să ne perindăm toţi pe acolo. Am fi un şir fără

sfîrşit. O singură persoană trebuie să facă asta şi ceilalţi pot să ledea pe ale lor la uşă".

Discuţii aprinse se iscară în legătură cu persoana potrivităpentru acest lucru.

Fetele fură respinse pe motiv că aveau să chicotească. BillEversleigh fu eliminat din cauza greutăţii sale, care-i făcea pasulgreoi dar şi din cauza stîngăciei sale, pe care el o negă total.

Jimmy Thesiger şi Ronny Devereux fură puşi în discuţie, dar pînăla urmă majoritatea covîrşitoare hotărî pentru Rupert Bateman.

— Pongo e cel mai nimerit", admise Jimmy. Merge ca opisică — totdeauna a mers aşa. Şi pe urmă, dacă Gerry setrezeşte, Pongo va fi în stare să găsească o explicaţie. Ceva

plauzibil, care să-l calmeze, şi nu să-i trezească bănuieli11

.



19

— Ceva spiritual", sugeră Socks gînditoare. — Exact", acceptă Jimmy. Pongo îşi îndeplini misiunea competent şi indeminatic.

Deschise cu grijă uşa camerei şi dispăru în întunericul încăperii,ducînd două din cele mai mari deşteptătoare. După un



minut sau două reapăru în prag şi i se mal dădură încă douăşl apoi mal făcu lucrul ăsta de două ori. In sfîrşit, apăru. Fiecareîşi ţinea respiraţia şi asculta. Respiraţia ritmică a lui Gerald Wademai putea h auzită, dar era înecată, estompată aproape acoperităde tictacul celor opt deşteptătoare cumpărate la bazarul domnulufMurgatroyd.

Capitolul III

CONSPIRAŢIA EŞUEAZĂ

— Prînzul J“, suspină Socks disperată. Gluma durase prea mult.

Totuşi, ceasurile sunaseră atît do tare încît îl sculaserâ peRonny Devereux, convins că sosise momentul judecăţii ultime.Dacă un asemenea zgomot se auzea din camera vecina cum o fi fostîn camera lui Gerald ?

Ronny îşi lipi urechea de uşa lui Gerry... dar n -auzi nimic înafară de tic-tacul monoton al ceasurilor. Chiar în acel momentsoneria unui alt ceas făcu un asemenea zgomot că ai fi exasperat şiun surd.

Fără nici o îndoială, dl. Murgatroyd nu-şi lăudase degeabamarfa, dar era evident că somnul lui Gerald Wade sfida* oriceîntrerupere.

— E de necrezut**, mormăi Jimmy.— Mi se pare ceva extraordinar1*, declară Bateman pe tonul

său serios. Ar trebui să consulte un medic**. — Cred“, zise tînăra Socks“, că îşi bate joc de noi. S -a trezit,

desigur, dar va coborî prctinzînd că nu a auzit nimic". Toţi o priviră. — Este posibil'*, declară Bill. — E foarte spiritual", zise Socks", asta este tot. Va apare chiar

mai tîrzlu ca de obicei... numai aşa ca să • ne supere'*. Cum era trecut de douăsprezece, această opinie fu împărtăşită

de toată lumea. Numai Ronny Devereux obiectă. — Uitaţi", le aminti el, că mă aflam în spatele uşii cînd cel de

al treilea deşteptător a sunat. Orice ar fi făcut Gerry după acelmoment, atunci trebuie să sc fi mirat şi şi-ar fi manifestat surpriza.Unde l-ai pus Pongo ?

— Pe noptieră'*. — A fost o idee excelentă", reluă Ronny, care adăugă,

adresîndu-se lui Bill:— Dacă o sonerie puternică ţi-ar răsuna la ureche la ora şase



21

şi jumătate dimineaţa, ce-ai zice ?“ — Dumnezeule !“, răspunse Eversleigh, aş zice...", dar se opri

scurt.— Evident", replică Ronny, şi eu la fel..., şi toată lumea ar

face la fel. Ar reapare primitivismul. Or, el nu s-a manifestat".— Şi s-a făcut douăsprezece şi douăzeci", observă una din

fete.Este prea mult'*, zise Jimmy încet. O glumă e o glumă

dar asta o întrece pe toate".Bill îl privi :— Ce vrei să spui ?“. — Ei bine", declară Thesiger .......... Mi se pare câ felul acesta

de a acţiona nu i se potriveşte lui Gerry'*. Nu ştia cum să exprime ceea ce gîndea, căci nu voia să spună

prea mult, şi totuşi... Ronny deveni atent.Chiar în acel moment intră Tredwell care privi în jurul său cu

o nesiguranţă vădită. — Credeam câ dl. Bateman este aici“, zise el in sfirşit. — Tocmai a ieşit pe terasă* răspunse Ronny. Nu pot 6ă-l

înlocuiesc?"Ochii majordomului trecură de la el la Jimmy şi cei doi tineri a

urmară afară din sufragerie a cărei uşă fu închisă cu grijă de Tredurel.

— Ce s-a întimplat ?“ întrebă Ronny. — Dl. Wade necoborînd, domnule, mi-am permis sâ-1 trimit

pe Jones în camera sa, de unde acesta a revenit foarte emoţionat..." Tredwell se opri, apoi reluă : — Mi-e teamă, domnule, ca tânărul domn să nu fi imtfit în

somn“. Jimmy şi Ronny se priviră, şi cei din urmă strigă : $ — Ei, bine, dar e imposibil... Cerry !...“ '*Buzele-i tremurară şi reluă : — Mă duc... mă duc... să văd. Jones s-a înşelat, poate !“



22

Dar Tredwell întinse mîna şl Jimmy îşi dădu scama cu unciudat sentiment de răceală că acest om era sigur de ceea ccspunea.

— Nu, domnule*, reluă el, Jones nu s-a înşelat; am trimisdeja să-l caute pe doctorul Gartwright şi In aşteptarea lui mi -ampermis să închid uşa cu cheia, înainte de a -1 preveni pe Sir Oswaldde ceea ce s-a Intîmplat. Trebuie să mă duc să vorbesc cu dl.Bateman.

Tredwell se Îndepărtă şi Ronny rămase ca împietrit — Gerry !*murmură el. Jimmy îl luă de braţ şi îl conduse către partea pustie a terasei,

unde îl determină să se aşeze. — Ei, haide, revino-ţi, bătrîne“, zise Jimmy încetişor | îl privi

curios pentru că nu bănuia că Ronny fusese atît da ataşat deGerald Wade.

— Sărmanul Gerry !“ zise el gînditor. Părea totuşi, atît desănătos".

Ronny făcu un semn afirmativ. — Gluma noastră cu deşteptătoarele pare macabră acum*,

continuă Jimmy. ,,E atît de ciudat cum se pot ames-* tec a uneoricomedia şi dramau. 4

Vorbea puţin la înttmplare pentru a-1 lăsa timp Iul Ronny să-şirevină ; ace3ta din urmă murmură :

— Aş vrea ca doctorul să vină mai repede pentru că vreau săştiu...“

— Ce anume ?“ — De ce a murit I8

Jimmy se strîmbă : — De Inimă, presupun...* Dar Devereux rîse batjocoritor.— Să fim serioşi, Ronny...**, zise Jimmy.

Ei bine ?“ Jimmy de-abia putu să continue : — Nu crezi... nu presupui că a fost asasinat ?“ Ronny nu răspunse şi continuă să privească drept în faţă.

Thesiger dădu din cap şi aşteptă. Sosirea lui Tredwell întrerupse tăcerea. — Doctorul doreşte să-I vadă pe domni în bibliotecă®. Ronnyse îndreptă grăbit spre casă, urmat de Jimmy, Doctor a! Cartwright era un tînăr cu o faţă inteligentă şi

energică. Bateman care era mai solemn ca niciodată, făcu pre-zentările.

Mi se spune că eraţi prieteni cu dl. Wade", începu



23

doctorul, adresîndu-se lui Ronny., .a [> cel mai bun prieten al său“.

— Ah ! Moartea aceasta deşi foarte tristă pare destul desimplă. Tînărul acesta părea să aibă o bună constituţie. Ştiţi dacăavea obiceiul să ia narcotice !“

Ronny îl privi cu stupoare :— Dar avea un somn de plumb !“ — Nu l-aţi auzit niciodată plingîndu-se de insomnie ?■*

— Niciodată". — Şi totuşi cauza decesului este evidentă şi mi-e teamă că

vom fi obligaţi să cerem o anchetă14.— Care este deci această cauză ?“ — O doză prea mare de cloral ; alături de patul său se găseau

un pahar şi un flacon41. Jimmy fu acela care puse întrebarea pe care o simţea pe

buzele prietenului său şi pe care acesta n-o rostea.— Nu poate fi vorba de... crimă, presupun". Doctorul se întoarse cu o mişcare bruscă către el. — De ce credeţi acest lucru ?“

Jimmy îl privi pe Devereux. Dacă acesta ar şti ceva, ar fimomentul să vorbească, dar spre marea sa surpriză Ronny dădudin cap.

■— Nici un motiv**, declară el convins. — Şi nu credeţi că ar putea fi vorba de o sinucidere ?“

— Cu siguranţă, nu“. Ronny vorbea-hotărît, dar doctorul nupărea tot atît de convins că şi el. — Nu-i cur.onşteţi preocupările ? Probleme băneşti ? O poveste sentimentală ! * Devereux dădu din nou din cap. — Trebuie prevenită familia", reluă Cartwright. — Gerry avea o soră sau mai exact o soră vitregă care

locuieşte in Deane Priory, cam la douăzeci de kilometri de aici.Cind nu era la Londra, Wa^'e locuia la sora sa".

— Ah !" zise doctorul, va trebui să o prevenim". — Voi merge eu", declară Ronny. Este o misiune neplăcută

dar cineva va fi obligat să o ducă la bun sfîrşit. U privi pe Jimmy şiadăugă :

— O cunoşti, nu ?a il — Puţin ; am dansat o data sau de două ori cu ea*. — Atunci, dacă vrei o s.ă mergem cu maşina ta; nit am curaj

să mă duc singur". — Eram gata să-ţi propun acelaşi lucru, aşa că vai pregăti



24

maşina imediat*. Thesiger ieşi, destul de uşurat că avea ceva de făcut, fiindcă

atitudinea lui Ronny îl surprinsese. Ce ştia sau ce bănuia ? Şi dacăavea. îndoieli, de ce nu le împărtăşea doct»* rului ?

Puţin timp după aceea, cei doi tineri se îndepărtau în vitezamaşinii, şi Ronny zise :

— Jimmy — cred că tu eşti cel mai bun prieten care îmirămîne".

— Ei, bine ?“ vorbi accsta răguşit. — Aş vrea să-ţi spun ceva ce ar trebui să ştii...* — In legătură cu Gerrv Wade ?“

Da“. Jimmy aşteaptă. — Dar, nu sînt sigur eu am dreptul...",, — De ce ?“ — Sînt legat de o promisiune1*.— Atunci este mai bine să nu -spui nimic".Se aşternu din nou tăcere. — Şi totuşi, aş vrea... Jimmy eşti mai inteligent decît mine...* — Nu am nici un merit“, replică Thesiger cu brutalitate. — Nu, nu pot !“ zise Ronny deodată. — Foarte bine".După un moment dc gîndire, Devereux reluă J — Cum arată ?“

Cine ?“

— Sora lui Gerry*. Jimmy nu răspunse imediat şi cînd reluă discuţia zise pe un

Ion într-un fel schimbat. *— E foarte bine... într-adcvăr, bine". — Ştii că Gerry ţinea foarte mult la ea ; vorbea adesea despre

ea“. — Ţinea mult la el. Va fi o lovitură grea pentru ea“. — Da, misiunea noastră eîte într-adevăr penibilă" Rămaseră tăcuţi pînă cînd sosiră ia Deanc Priory.. ..

Carierista le spuse că miss Loraine era în grădină, dar dacii domniidoreau să o vadă mai întîi, pe d-na Goker... ( Jimmy declară că nudorea s-o vadă pe d-na Coker.

— Despre cine-i vorba ? întrebă Ronny. — Despre doamna de companie a Lorainei.Mcrseră dc-a lungul unei alei la capătul căreia zăriră o liaără

însoţită de doi prepeiieari negri.Era mică de statură, foarte blondă şi îmbrăcată într-un

costum vechi. Nu era deloc tipul de femeie pe care Ronny se



25

aştepta să-l găsească. Veni în întîmpinarea celor doi prieteni, dupăce-1 luase pe unul din clini de zgardă.

— Ce mai faceţi ? spuse ea. Nu-i daţi atenţie Bsbettei, are pulşi este tare bănuitoare*.

Atitudinea Lorainei Wade era de o mare simplitate şi în timpoe-şi ridica capul surîzînd, obrajii-i se împurpurară. Avea ochii deun albastru foarte închis care se măriră brusc ca şi cînd ar fi ghicito mare nenorocire.

Jimmy se grăbi să spună : Iată-1 pe Ronny Devereux, domnişoară Wade. Trebuie să

fi auzit vorbindu-se despre el destul de des“. — Oh ! da“, răspunse tinăra, adresîndu-i un zîmbet prie-

tenesc lui Ronny“. Sînteţi amîndoi la Chimneys, nu-i aşa ? De cenu l-aţi adus pe Gerry ?“

— N-am... n-am putut“, începu Devereux, apoi se opri. Jimmy revăzu o licărire in privirea Lorainei, şi spuse : — Domnişoară Wade, mi-o teamă... că vă aducem veşti proaste!“

— Gerry ?“ Da... e...“

Ea dădu din picior cu o violenţă nemaipomenită. — Da... vorbiţi, vorbiţi!...“ Apoi adăugă, întoreîndu-se spre Ronny :— Spuneţi-mi adevărul! “

Jimmy se simţi gelos şi în acest moment înţelege ceea ce pînă

atunci nu vrusese să-şi mărturisească sie însuşi : îşi dădu scamade motivul pentru care Helen, Nancy şi Socks nu prezentau nici uninteres pentru el, şi de-abia de-1 auzi pe Ronny răspunzînd cu ovoce gravă :

— Da, domnişoară Wade, vă voi spune totul ; Gerry a murit!“ Tînăra fu curajoasă. Tresări, făcu un pas înapoi dar după un minut începu să pună

întrebări: Cum ? Cînd ?*

Ronny îi dădu detalii, şl ea începu să strige : — Gerry, să ia un narcotic ? ? E imposibil !*

Jimmy ii aruncă o privire care era aproape un avertisment,fiindcă avu impresia că Loraine, purtată de candoaroa-i obişnuită,va vorbi prea mult.

La rîndul său, li explică ctt putu mai bine necesitatea uneianchete.

O trecu un fior şi refuză oferta celor doi tineri de a o duce la

Chimneys, declarind că va veni mai Urau... Avea o maşină mică...cu două locuri...



26

— Şi pe urmă am nevoie si fiu puţin singură*, expluă pe unten care provoca milă.

— Înţeleg foarte bine", rise Ronny. — Da**,, adăugă Jimmy. Apoi amîndoi o priviră fără să ştie ce ar mai putea face.

— V'ă ir ulţumesc că aţi venit, zise Loraine.Plecară în tăcere; un fel de oonstrfngere li apăsa. — Iată o femeie curajoasă!* declară fionny; şi Jimmy

încuviinţă. . — Gerry era prietenul meu, reluă Devereux. Va trebui să amgrijă dc ea.

— Oh, evident i* Apoi tăcură definitiv. Sosind la Chimneys, Jimmy o întîlni pe Lady Coote care

pîingea şi spunea mereu : — Sărmanul băiat 1 Sărmanul băiat 1“ Şi îi povesti cu multe detalii moartea mai multor persoane care

erau prietenele sale. Jimmy o asculta cu o simpatie aparentă ţi o pânfeă de îndată

co putu să o facă, fără să pară lipsit de curtoazie. Urcă scara înfugă şi 11 întâlni pe Ronny care ieşea din camera Iui Gerald Wadesă p&ru descumpănit zărinda-l.

— Tocmai l-am văzut", fi spuse. Te duci şi tu ?* — Nu cred", răspunse Thesiger care era trnâr, plin de

sănătate şi pe care gîndul morţii II impresiona în mod dezagreabil.



— Eu cred că toţi cei ce l-au cunoscut ar trebui să se ducă să-l vadă“.

— Serios ?“ răspunse Jimmy, care socotea în sinea lui eăRonny Devereux se purta ciudat în asemenea circumstanţe.

— Da, e un semn de respect*, Jimmy suspină şi cedă. — Foarte bine", ziae ei şi stiîngînd din dinţi intră în cameră. Puseseră flori albe pe cuvertură şi camera fusesG aran jată.

Thesiger aruncă o privire rapidă asupra feţii palide şi imobile. Era posibil să fie Gerry Wade cel care avea totdeauna o faţăîmbujorată ?

Se simţi străbătut de un fior şi se întoarse pentru a părăsicamera, dar privire»-! căzu pe cămia şi tresări: deşteptătoarelefuseseră aranjate cu grijă... Jimmy i^i şi-l găsi pe Roany afară.

— Se odihne.şte in pace“, mormăi, n-a avut noroc*.Apoi :•— Gine a aliniat deşteptătoarele ?“ — Nu ştiu, unul dintre servitori, fără îndoială*. — Dar lipseşte unul; nu mai sînt docît şapte. Ai remarcat

acest lucru ?“ z— Şapte in loc de ootH. zise Jimmv cu sorihcenele ridicate. De

ce ?®

Capitolul IV

SCRISOAREA

— Declar că accst lucru re te o lipsă de consideraţie®, spuseLord Caterham.

Vorbea cu o voce blîndă şi tînguitoare, părind încîntat deexpresia pe care-o găsise.

— Da, o lipsă totală de consideraţie; de altfel am constatatadesea că aceşti oameni care şi-au făcut singuri un drum, au acestdefect; poate tocmai de aceea şi strîng averi atît de mari“.

în timp ce vorbea îşi privea cu tristeţe domeniul strămoşesc pecare-1 reluase în posesie chiar în acea zi. Fiica sa, Lady EileenBrent, pe care prietenele o numeau Bundle", începu să rîdâ.

— Tu nu vei strînge niciodată o avere marc“, zise ea, şi ai maişi avut neşansa să-l convingi pe bătrinul Coote să închiriezecastelul! Cum e Coote ? Prezentabil ?“

— Face parte dintre oamenii", răspunse Lord Caterham, careau o figură roşie, pătrată şi părul încărunţit. E puternic, are ceea



28

ce numim o personalitate puternică. Prefer mult mai mult oameniiinutili şi amabili”.

— Dar un om inutil şi amabil n-ar fi putut să-ţi plăteascăpreţul pe care tu îl cercai pentru acest bătrîn mausoleu*, declarăBundle.

Lordul Caterham S*Î încruntă. — Nu folosi acest cuvint, Bundle, începem să ne gîndun mai

puţin la acea afecere penibilă".

— Nu înţeleg de ce eşti aşa de sensibil. Oamenii trebuie 6ămoară undeva*4.

— Dar nu e un motiv pentru ca acest lucru să se în- tîmple Iamine acasă", declară Lord Caterham.

— De ee ? Nu aşa s-au întîmplat lucrurile cu generaţii întregide strămoşi ?*

— Este cu totul altceva! Desigur că familia Brent trebuie sămoară aici, dar Îmi displace să fiu amestecat într -o anchetă. Şiasta devine o obişnuinţă. Iată câ sîntem la o a doua !“

îţi aduci aminte neplăcerile pe care le-am avut acum patruani. De altfel era mina lui George Lomax".

— Şi acum îl găseşti pe Coote responsabil ? Sînt sigură câ etot atît de supărat ca şi tine".

— E o lipsă de consideraţie", reluă Lordul cu încăpăţi- oare.N-ar trebui invitaţi oameni care sînt capabili să facă asemenealucruri. Poţi să spui ce vrei, Bundle, dar nu-mi plac anchetele şinu-mi vor place niciodată".

— Dar nu e acelaşi caz ca ultima dată", spuse tînăra pe unton reconfortant. Vreau să spun că nu e vorba de o crimă“.

•— S-ar putea să fie, dacă judecăm lucrurile după im-portanţa pe care şi-o dă acest stupid inspoctor“.

— Nu şi-a revenit de Ia cea de acum patru ani şi iţiImaginează că fiecare moarte care survine aici trebuie sâ fiecauzată de un asasinat dublat de un complot politic. N-ai idee cecomplicaţii poate să scoată asta! Tredwell ml-a povestit tot: acăutat peste tot amprente şi bineînţeles n-a găsit de<rît pe cele alemortului".

Nu este nimic obscur în afacerea asta cu toate că nu seştie dacă e vorba de o sinucidere sau de un accident".

— L-am întflnit odată pe Gerald Wade, zise Bundle. Eraprieten cu Bill; ţi-ar fi plăcut, Tată căci era o persoană insig-nifiantă".

— Nici o persoană care ar muri în felul acesta în casa mea



29

nu mi-ar place", declară Lordul Caterham pe un ton ho- tărît. — Nu pot să-mi imaginez cum ar fi putut cineva să aibă idee

a să-l asasineze", continuă Bundle. Este absurd". — Evident, şl toată lumea e de aceeaşi părere. Trebuie eă

existe un măgar ca inspectorul Raglan să presupună contrariul.— Cred că a vrut să-şi dea aere de savant cînd a luat

amprentele. De altfel s-a ajuns la concluzia unei morţi accidentale,nu-i aşa ?“

Lordul Caterham făcu un semn de încuvinţare : — Da, am fost obligaţi sâ respectăm sentimentele tinersi S3le

surori1*.— Wade avea deci o soră ? Nu ştiam". — O soră vitregă, cred". Se întrerupse, căci Bundle tocmai ieşise pe terasă, strigînd cu

voce autoritară : — MacDonald !“ Regele grădinarilor se apropie şi schiţă un suria de bun* venit

care se pierdu, totuşi, sub aerul său obişnuit, lugubru. — înălţimea voastră ?“ zise eL — Ce mai faci ?“ întrebă Bundle.

— Nu prea bine“. — Voiam să-ţi vorbesc de terenul de mingi ; este invadat de

iarbă. Pune să-l cureţe, te rog“. MacDonald dădu din cap cu îndoială. — Va trebui sâ-1 iau pe WiHiam din partea sudicS

miiady— Cu atît mal rău pentru partea sudică. Să înceapă imediat.

Ah I mai era ceva !...■ — Da, miiady*.— Trimite-ne câţiva ciorchini de struguri. Ştia cS momentul

nu e proci pe pentru tăiat, căci niciodată nu e, dar aş vrea, totuşi". Apoi Bundle intră din nou In bibliotecă» zicînd :

— Voiam să vorbesc cu MacDonaW, Tată. Spuneai ceva ?*— Da, dar n-are importanţă. De ce voiai să-l vezi pe MacDonald7®

Pentru a încerca să-l împiedic să se pompare cu Dum-nezeu ! Dar e ceva imposibil. Presupun că familia Coote a avut oproastă influenţă asupra Iui. Ce gen de femele e Lady Coote ?“ LordCaterham reflectă un minut.

— Cred că îi e frică de tot şi a fost foarte speriată de povesteaeu deşteptătoarele".

,t — Ce deşteptătoare ?“

— Tredwell mi-a povestit: tinerii care veniseră In vizită aici auvrut să facă o glumă cu tinărul Wade, cumpărînd mai multe



30

deşteptătoare şi ascunzindu-le în camera sa; dar bietul băiat amurit, ceea ce a transformat ideea în ceva macabru11. Bundleîncuviinţă. '



31

— TredweII_ mi-a mai povestit ceva ciudat apropo de acestedeşteptătoare. Se pare că cineva le-a aranjat pe şemineu după cesurvenit moartea nefericitului băiat*.

— Şi ce e aşa de extraordinar în asta ?“ întrebă Bundle. — Nici eu nu înţeleg prea bine, dar a apărut o neînţelegere,

deoarece nimeni nu mărturiseşte a fi pus în ordine ceasurile*. Toţi servitorii au fost întrebaţi şi aru jurat că nu au pus

mîna. Asta a creat un fel de mister. Colonelul a pus întrebări în

legătură cu acest lucru în timpul anchetei, dar nu s-a făcutlumină. De altfel, e foarte dificil să înţelegi de la distantă ase -menea lucruri, şi nici n-am înţeles iumătate din cele ce mi-a spus

Tredwell. Apropo, Bundle, băiatul a murit în camera ta !“ Tînăra se strîmbă şi întrebă indignată : — De ce a ales camera mea— E tocmai ce am spus şi eu“. replică Lord Caterham cu un

ton triumfător. ELste 0 Lipsă totală de consideraţie®. — Şi, totuşi, asta nu mi impresionează", declară brav

Bundle. De Ce aş fi impresionată ?* — Ei bine, pentru mine un asemenea lucru ar fi dezagreabil.

' Aş avea coşmaruri în care aş vedea mîîni spectrale sau lanţuriscîrţîintf*.

— Totuşi, declară Bundle. mătuşa Lufsa a murit In patultău. Mă mir că nu-i vezi fantoma învîrtindu-se în ţuru-ţi 1“

— O văd uneori", zise Lord Caterham şi simţi străbătîn- du-1 un fior“. Mai ales cînd mănînc homar*.

— Din fericire nu sînt superstiţioasă*, replică Bundle. ‟Şi, totuşi, în seara aceea cînd stătea în faţa căminului, gîn-

duri le Lady-ei Eillen reveniră către tinărul vesel care fusese GerryWade; era imposibil să presupui că o fiinţă atft de fericită care sebucură de viaţă ar fi putut, cu bună ştiinţă să se sinucidă.

Trebuie să fi luat un narcotic şi accidental să fi forţat doza. Eraposibil, căci Bundle nu-1 imagina pe Wade ca pe o inteligenţăsuperioară.

Privirea sa se întoarse spre şemineu şi începu să se gîn-dească ia deşteptătoare.

Camerista li spusese un detaliu, fără îndoială, omis de Tredwell şi aceasta îi aţlţase curiozitatea tinerei fete : şapteceasornice fuseseră aliniate pe cămin, după moartea Iul Gerry, iara opta penduletă fusese găsită pe iarbă, sub fereastra pc carefusese anuncată, fără îndoială. Dar de cc ?

Acest fapt îi păru bizar Eileenei. S-ar fi putut ca un servitor să fi aşezat deşteptătoarele, npoi,



32

speriat de întrebările referitoare la acest subiect, să fi negat; darnici unui dintre ei nu ar fi aruncat un asemenea obiect în grădină.

Gerry Wade, înfuriat de prima sonerie, să fi avut un qest de ciudă ?

Dar nu: Bundle îşi amintea că auzise spunîndu-se că trebuiesă fi murit înainte de ivirea zorilor, şi rămase un timp în cameră.

Intr-adevăr povestea asta cu deşteptătoarele era bizară, şiBundle se gîndi că i-ar fi plăcut să vorbească de asta cu BillEversleigh, oare fusese unul dintre invitaţi.

Tinăra, avînd obiceiul să acţioneze repede, se ridică, seapropie de biroul său sculptat şi vălţuit, Vrînd să-l deschidă, simţio rezistenţă, şi îşi aminti că i se mai întâmplase odată ţ>entru căun plic astupa mecanismul. Luă, deci, un coupe- papier, îlintroduse în descîii2ătură, şi apăru o hîrtie. Bundle o îuă şi constată că era începutul unei scrisori. Data îi atraseatenţia imediat: 21 septembrie.

— 21 septembrie, zise ea încet,, dar era...“ Se întrerupse, ca să se gîndească. Pe 22 Wade fusese fiăsit

mort. Deci această scrisoare trebuie să fi fost scrisă chiar în searadramei. Bundle o netezi, şi citi:

Draga mea Loraine Voi veni miercuri ,* mă simt minunat şi voi fi bucuros să te

revăd. Uită ceea ce ţi-am spus în legătură cu cele Şapte Cadrane :credeam că e vorba de o glumă, dar e mult mai grav. Regret că ţi -

am vorbit despre asta, căci nu este genul de afaceri in care uncopil ca tine trebuie să fie amestecat. Deci uita... Voiam să-ţi maispun un lucru, dar mi-e atît de somn că nu mai pot să ţin- ochiideschişi... Oh !, apropo de Lurcher! Cred....“

Scrisoarea se oprea aici. v Bundle rămase nemişcată, ai sprîncenele încruntate : Cele

Ş^pte Cadrane! Nu exista oare în Londra un cartier rău famait carepurta acest nume ? De altfel, cele două cuvinte trezeau în ea o altăamintire, dar pentru moment nu putea să-şi amintească despre ceera vorba. Atenţia îi era fixată de două fraze ;



,,Md simt minunat" şl Mi-e atît de somn câ au pot (ine ochiideschişi*. Ele au păreau să se potrivească, căci in seara aceeachiar Gerry Wade luase o doză dă' somnifer atît de puternică încâtnu se mai trezise. Or, dacă ceea ce scrisese era adevărat, atunci dece o mai luase... ?

Bundle scutură din cap, privi în jurul ei şi, fără sa vrea, sesimţi străbătută de un tremur uşor.

Gerald Wade murise .în această cameră. Rămase nemişcată ;

auzea numai tîc-tac-ul micii sale pendule auri te.Apoi, deodată, privirea-i ajunse- la şemineu: cele Şapte

Cadrane îi apărură în fată, tic-tac-ul lor violent umplu încăperea şiîl văzu pe mort culcat în pa t.

\ Capitolul V

OMUL DE PE PRtfM

— Tată", zise Bundle deschizind uşa cabinetului LorduluiCaterham şi băgînd capul, merg în oraş căci nu mai potsuporta monotonia existenţei de aici*.

— Dar nu ne-am întors1 decît ieria, zise tatăl său, mor-

măind. — Ştiu ; mi se pare totuşi că sînt de o sută de ani !

_ Uitasem cît e de plictisitor la ţară". — Nu sînt de părerea ta ; nicăieri nu găseşti confortul şi

liniştea de aici. Nici nu pot să-ţi spun cît. sînt de mulţumit că îlam pe Tredwell cu mine, căci omul ăsta îmi ghiceşte dorinţele44.— Nu-mi ajunge asta“, declară Bundle, îmi plac emo-

ţiile**. Lordul Caterham sări în sus. — N-am avut destule acum patru ani ?“ introbă el pe un

ton lamentabil.Vreaoi altele", replică Eileen. Şi le voi avea !.Nu cred că

o să le găsesc In oraş, dar, oricum, decît să stau să casc aici...“ — Experienţa m-a învăţat", răspunse tatăl, că atunci cînd

cauţi buclucul, dai peste el. Şi, totuşi*', adăugă el; aş merge şieu la Londra”. '

— Atunci, vino cu mine, dar mai repede, căci sînt grăbită". Lordul-Caterham care începuse să se ridice îşi întrerupse

mişcarea. — Eşti grăbită ?“ întrebă. — Foarte"replică Bundlt

— Atunci, asta mă decide să nu mă mişc. Să fiu cu tine Sn



31

maşină cînd eşti grăbită, este prea mult pentru un om de vîrstamea!“



/

35

—• Cura Trei*, li răspunse fiica sa, îndepărtindu-se. De-ahia ieşise, eă TredweU îşi făcu apariţia. — Vicarul doreşte să vorbească înălţimii Voastre, în legă-

tură cu o controversă iscată de statutul brigăzii de băieţi*. LordulCaiterftani scoase un geamăt.

— Am înţeles“, reluă majordomul**, că înălţimea voastrăare intenţia să meargă în sat pentru a vorbi cu el“.

j, — Şi i-ai spus asta ?° întrebă cu vioiciune- stăpinul. tl — Da, înălţimea Voastră ; şi Vicarul a plecat fugind.Sper să nu mă fi înşelat...* — Sigur că nu, TredweU, ai făcut foarte bine“. Majordomulsurise şi se retrase. între timp, Bundle claxona în faţa grilajului parcului ; o

fetiţă ieşi din cabină şi mama sa Ii strigă * — Grăbeşte-te, Katie, este Lady Eileen şi e foarte gră- bitS,

ca de obicci**.Era, Intr-adevăr, ceva obişnuit ca Rundle să fie grăbită, mal

ales cînd şofa. Stătea dreaptă, avea sînge rece şi poseda realetalente de şofer. Dacă nu ar fi fost aşa, alura sa ciudată ar ficauzat şi aşa destule nenorociri! '

Era o frumoasă zi de octombrie: cer albastru, soare stră-lucitor. Aerul proaspăt îi biciuia obrajii; se simţea renăscînd.

Trimisese, de. dimineaţă, Lorainei Wade scrisoarea neter-minată, însoţită de cîteva cuvinte de condoleanţe. Obsesia ciu-

dată şi penibilă pş care scrisoarea o făcea asupra ei se atenuapuţin privind cerul şi simţind viteza maşinii.

Şi, totuşi, voia o explicaţie ; îl va vedea pe Bill Eversleighpentru a obţine detalii asupra întâlnirii de la Chimneys atît detragic terminată.

Deodată, un om ieşi dintr-un tufiş de pe marginea drumuluişi se aşezi drept în faţa maşinii; imposibil să o opreşti la timp.Bundle întoarse cu toată forţa volanul la dreapta şl fucit pe ce săarunce automobilul în şanţ, dar îi redresa, convinsă fiind că nuatinsese omul.

Apoi se întoarse şi avu' un şoc teribil, căci necunoscutul eraîntins cu faţa la pămînt şi rămăsese nemişcat.

Tînăra sări din maşină şi fugi spre el. Nu omorîse pînă atunci decît o găină bătrînă şi gîndul că nu

era vino vaită de accident ^ju-i aducea nici o alinare. \Omul părea beat, dar ea îl omorlse şi inima-i bătea să-ipieptul, iar ecoul ei ii zvicnea în urechi.



Ingenunche aproape de corp şi 9 întoarse cu grijă; necu-noscutul nu scoase nid un geamăt.

Bundle Văzu că era tinăr, 'avea o figură agreabilă şi era bineîmbrăcat. i

Nu zări nici o rană aparentă şi totuşi îşi dădea seama câ eramort sau că -avea să moară.

Pleoapele i se zbătură, ochii i se deschiseră pe jumătate;nişte ochi negri care aveau o expresie dureroasă.

Tînărul încercă să vorbească, şi Bundle se aplecă asupralui. Simţea că necunoscutul aVea ceva urgent de spus. şi .că eanu pCi tea să-l ajute.

Murmură, in sfirşit, cu o voce şuierătoare : — Şapte cadrane... spune-i...“

s — Da?, făcu Bundle. Nefericitul. încerca să pronunţe un nume. — Pe cine trebuie să previn ?“ ,. — Spune-i lui Jimmy ThesigerM, bolborosi în sfirşit. apoi

deodată căzu pe spate şi corpul se înmuie complet. Eileen se dădu înapoi; tremura din c^p pînă-n picioare; Ti-

ar fi crezut vreodată că un lucru atît. de teribil ar fi putut să i se înttmple: omul acesta era mort, şi ea era vinovată deaceasta.

Încercă să-şi revină. Ce trebuia să facă ?

Se gîndi, totuşi, la un medic; era posibil ca necunoscutul săfi fost numai leşinat... Raţiunea li. şoptea contrariul, dar încercă să acţioneze ca şi

cum era vorba de, un leşin. Intr-un fel sau altul, trebuia -să-l instaleze pe tînâr în

maşina sa şi să-l ducă la medicul cel mai apropiat. Era singură pe şosea, deci nimeni nu putea s-o ajute.Bundle era subţire, dar puternică ; avea nişte muşchi de

oţel. îşi apropie maşina cît mai mult de corp, apoi uzînd de toateforţele de care era în stare îl trase şi îl împinse înăuntru.

Era o sarcină sinistră, dar o îndeplini cu bine. Apoi, urcă la volan şi plecă. La o distanţă de doi kilometri intră intr-un orăşel, unde i se

indică de către cineva casa doctorului. Medicul Casseîl, un om simpatic, de. \1rstă mijlocie, fu

toarte mirat să vadă intrind in cabinetul său o tînără care păreaa fi pe punctul dea leşina, dar care. îi spuse subit J

— Cred... că am 'omorît un om; nlaşina mea l-a atins... l-



37

am transportat... conduceam prea repede — merg totdeauna prearepede.'..4*

Dootorul îi aruncă o privire, apoi, apropiindu-se de o eta jeră,luă un pahar, turnă lichior şi spuse, revenind:

,, — Beţi, şi vă veţi simţi mai bine®. Ea ascultă şi obrajii i se colorară puţin. Doctorul făcu un

senin aprobator.Bun, acum aşteptaţi-mă aici, vreau să mă conving dacă

mai pot face ceva pentru nefericitul acela ; voi reveni şi vomdiscuta*.

Ieşi, şi Bundle, care privea maşinal pendula, constată cădoctorul' lipsi douăzeci de minute.

Uşa se deschise, în sfirşit, şi acesta reapăru. Tînăra remarcă imediat că atitudinea lui era schimbat-ă.

Părea în acelaşi timp firav, mai puţin calm, şi ea nu înţelese dece încerca să ascundă o emoţia, atît de puternică.

i, — Ei bine, domnişoară, explicaţi-mi ce s-a întîmpîai.Credeţi că l-aţi omorît pe acest om ? u

Bundle îi povesti cum putu mai bine ceea ce se întâmplase,şi doctorul o ascultă atent.

— ; Deci, maşina nu a trecut peste corpul lai ?“ întrebi» încele din urmă. -■ —" Nu, credeam chiar că l-am evitat'1.

— Spuneţi eă se clătina'?" — Da, am crezut că era beata.—* Ieşea din tufiş ?“ —Era o barieră in acel loc; trebuie să îi trecut pe acolo". D6ctorul încuviinţă, se lăsă pe scaun, îşi luă lomionul de ta

ochi şi spuse : '— Nu mă îndoiesc că sînteţi foarte imprudentă şl„ în- tr-una

din zile o să omorîţi pe cineva, dar de data aceasta mi Sînteţivinovată". ^ ,,-Cumî«

— Automobilul nici măcar nu l-a atins pe tânăr ; acestn a fost omorît de un foc de revolver a ,

Capitolul VI

PiN NOU DESPRE CELE ŞAPTE CADRANE

Bundle îl privi cu stupoare, dar tot ceea ce de trei sferturi deceas i se părea ireal, redeveni normal.



/

38

Timp de un minut sau două rămase tăcută. Cind îşi ţeveni,fiinţa sa înnebunită fusese înlocuită de adevărata Eileen, calină,practică şi înţeleaptă. —

— Cum să se fi întîmplat ?“

— Nu ştiu nimic®, recunoscu doctorul; dar un lucru e clar :arfe un glonte In eoip ; numai că hemoragia a fost internă,de.aceea nu aţi observat®,

Bundle încuviinţă. H — întrebarea este**, continua Cassell, .ycino l-a im,puşc?.t ?

N-aţi văzut pe nimeni ?“ Nu^.

— E ciudat pentru că dacă ,ar fi vorba de Un accident celcare l-ar fi cauzat ar fi venit în ajutorul victimei... numai.-să nu fifost cineva care nu şi -a seama*5.

— Nu era nimeni pe şosea**, zise Bundle. După părerea mea*, reluă medicui, bietul băiat trebuie

să fi fugit, şi glonţul l-a atins exact în momentul în care traversabariera. De .aceea a ajuns in drum clăti mndu-se. Nu «ţi auzit nido împuşcătură ?“

— Doar zgomotul motorului meu...“ *

Intr-adeVăr. N-a spus nimic înainteze a muri ? — A murmurat câteva nume : voia să-l prevină pe unul. dinprietenii săi... a vorbit de oeîe Şapte Cadrane®.

— Hîm 1“ făcu doctorulnu este, totUşi, un cartier frecventatde oameni ca el. Atacatorul lui venea poate de acolo.. De altfel, nuaşta trebuie să ne preocupe acum ; va trebui să anunţăm poliţia,şi aoolo veţi fi nevoită să spuneţi numele şl adresa. Vreţi să veniţila post cu mine ?“

\

Ajunseră la locul respectiv cu maşina, şl găsiră un inspector,care păru foarte impresionat cînd tînăra se prezenţi.

— E vorba de nişte puşti !“ strigă el, nişte pugti-zăpă- ciţi care trag mereu în vrăbii fără să se gmdeascâ că poate fi cineva întufiş".

Doctorul nu păru deloc convins de această ipoteză, dar cum



39

îşi dădu seama că afacerea va fi in fcurînd în itilitii mai bune,consideră inutil să mai facă obiecţii.

— Ştiţi cum îl cheamă pe mort ?a întrebă inspectorul,inmuindu-şi creionul în gură. ' ,

., — Avea un port-vizit asupra Iui şi părea să ii numit RonnldDevereux.

Bundle încruntă din sprîneene. Numele acesta îi amintea deceva. I se părea că auzise do el dar îşi aduse amin te numai cîndse îndreptă din nou spre Chimneys. Roany, ÎDeve- reux era

prieten eu Bîii de la Externe., cu Bill şi, cu Gerald Wade.Cînd îşi dădu seama de acest lucru, tresări şi fu cit pe ce săaj'.mgâ cu maşina în şanţ.

Mal întti Gerald Wade, apoi Ronny Devereux !“ Moartea lui Gerald putuse să fie rezultatul unui accident, dar

cea a lui Ronny avea cu siguranţă un caracter mai tragic. Deodată, tînăra îşi aminti altceva : cele Şapte Cadrane !

Cînd nţuribundul. rostise aceste cuvinte îi păruseră cu-noscute. Gerald Wade amintise ceva de cele Şapte Cadrane înultima scrisoare pe care o scrisese surorii lui, cu cîteva 6reînainte d^ a muri. Era vorba de o coincidenţă careţi scăpadeocamdată. . . Gîndindu-şe Ia aceste lucruri, încetinise atît de oiult încft nimeni nu ar fi recunoscut-o.

îşi duse maşina^ în garaj şi îl căută grăbită pe,tatăl ei. Lordul Caterham, Pare era adiari* în lectura »mjî- catalog de

cărţi rare, fu stupefiat să-ţi revadă fiica.

— Cum 1“ strigă eL Este imposibil ca să te fi dus la Londraşi să, fl revenit într-un timp atît de scurt 1“ — Nu am ajuns acolo. Am călcat un osn“. — Ce spui ? 1°— Nu tam călcat vili; se trăsese asupra Iuia.— Nu e posibil !• — Nu ştiu dacă e posibil, dar asta este®.

Atonei, de ce ai fras m el ?**— Nu eu...“

- - Nu ar trebui să tragi în oameni, continuă Lordul Ca terham.Nu spun că unii n-ar merita-o, totuşi, dar asta poate să creezeneajunsuri".

— Dar îţi spun că nu eu am tras“. — Atunqi cine a tras ?“ — Nimeni nu ştie*. — Ei bine, un om nu poate fi călcat sau omorît fără ca cineva

să fie cauza !* ^

— N-a fost călcat", preciza Bundle. — Dar tu ai spus-o— Ţi-am spus că ara crezut că l-am călcat1*.



40

— Presupun că ai avut o pană de cauciuc. Zgomotul înasemene^ situaţie seamănă ciţ al unei Împuşcături, cel puţin aşase spune în poveştile cu detectivi14. ' .

— -'Tată. nu e adevărat ceea ce spui şi creierul tău'nu parcsuperior unui creier de iepure1*.

— Dar e vina ta,“ replică Lordul, îmi povesteşti o istorienemaipomenită în care oamenii sînt în acelaşi timp căl- ■aţi şiasasinaţi, şi te mai miri că nu înţeleg*.

'Bundle scoase un suspin. ,

—

Ascultă-mă, zise"-.Apoi,' cînd termină : — Ai înţeles, acum ?“ — Da, perfect; dealtfel, te scuz că est» puţin tulburată, dia^a

mea' copilă, şi constat că nu eram prea departe de adevăr dnd ţi-am spus, înainte de a pleca : oamenii careCaută necazuri le găsescîntotdeauna".

Sîftt fericit"; continuă Lordul Caterham cu un uşor fior", căam rămas liniştit aici4*.

îşi reluă catalogul, şi Bundle întrebă ,— Tată, unde sînt cele Şapte Cadrane ?u — In cartierul do

est, dar nu sînt sigur,; nu m-am dus niciodată acolo. Sînt îneîntatcă nu m-am dus pentru nu mi-ar fi plăcut... dar e destul deourios, mi se pare că am auzit vorbiri u-se de el destul do mult**. . ' \

— Cunoşti un oarecare Jimmy Thesiger ?“ Lordul Caterham era din nou absorbit de catalog- Făcuse un

efort pentru a înţelege ceea ce fiica sa îi spunea în legătură cu celeŞapte Cadrane, dar acum nu mai era atent.

— Thesiger", murmură, vag, Este o familie cu acest nume inYorkshire. Face parte din ea ?“

— Tocmai asta te întreb. Ascultă-mă, tată, e important cocace-ţi cer să-mi explici !" ^

Lordul Caterham făcu un efort disperat pentru a părea atent,şi declară :

— Există o familie Thesiger în Yorkshire, dar cred câ mai euna şi în Devonshire. Mătuşa ta Calina se căsătorise cu un

Thesiger".Ce importanţă are asta pentru mine ?“ strigă Bundle.

Lordul Caterham începu să rîdă. — Nici pentru ea n-a prea avut dacă îmi aduc bine aminte". — Eşti imposibil! “ Zise Bundle, rididmdu-se. O să tre-

buiască să vorbesc cu Bill". — Fără îndoială*, replică tatăl său, nu ezita".

Lady Eillen se ridică, suspinînd, şi murmură pentru sine j — Aşvrea să îmi amintesc bine ceea ce se specifica în scrisoarea aceea ;

nu am citit-o cu atenţie. Mi se pare că era vorba de o glumă şi că



41

Wade afirma că afaoerea oelor şapte cadrane nu făcea parte dinea".

Lordul Caterham abandonă brusc catalogul : — Cele Şapte Cadrane ! “ exclanjă eL Am găsit ! Ştiu de ce

aceste cuvinte îmi aminteau ceva. Georges Lomax tocmai a ieşitcînd tu intrai. De data asta, Tredwell s-a înşelat şi l-a lăsat şăîntrer Se ducea în oraş. Se pare câ va avea loc o recepţie cucaracter politic săptămina viitoare, şi Lomax a primit o scrisoarede avertizare".

— Ce înţelegi prin scrisoare de avertizare ?" — Nu ştiu prea bine. Nu mi-a dat detalii, cred, totuşi, că i s-a spus : «Fiţi atent vă paşte un pericol » şi aşa mai departe. Orice arfi, scrisoarea venea din acel cartier, si Lomax se ducea la Londrapentru a vorbi la Scotland Yard. fl cunoşti ?“ Bundle încuviinţă. îlcunoştea, într-adevăr, pe Gţeorge Lomax, subsecretar de stat laExterne' pe care numeroase per-, soane £1 ocoleau pentru că aveaun prost obicei de a-şi garnisi conversaţia cu fraze extrase dindiscursurile pe care le rostea.

— Spune-mi", întrebă tînăra, ,,Lomax părea impresionat jjpfoartea lui Wade ?“ — Nu ştiu, nu am vorbit despre acest lucru".



I

Tînăra rămase tăcută cîteva dipe, înoercind să-şi aducă amintefrazele din scrisoarea pe care o trimisese Lorainei Wade. Căuta, de

asemenea că si-o închipuie pe cea căreia îi ora adresată scrisoarea, căci ou cît se gindea mai mult ou atlt găsea

că stilul era diferit de oel pe care îl foloseşte un frate care scrie surorii sale.'

— Nu tu mi-ai spus că micuţa Wade nu era decit sora vitregăa Iui Gerald ?“ întrebă brusc Bundle.

— în realitate nici măcar nu e, adică nu-i era rudă". — Dar

se numeşte Wade 1“ — Nu, tatăl lui Gerald se căsătorise 5 doua oară cu soţiaunui veritabil bandit; s-a ataşat de micuţă şi a insistat ca ea sâ-ipoarte numele".

— Totul se explică". — Ce se explică ?“ — Ceva ce nu înţelegeam...* — Cred că tînăra Loraine este o persoană destul de

1 dră-

guţă", concluzionă Lordul Caterham. Bundle era gânditoare cînd urcă în camera sa; avea mai

multe lucruri de făcut. Mai întîi să-l găsească pe Jim Thesiger. Billi-ar fi facilitat, fără îndoială, această căutare, căci Ronny Devereuxera prietenul său şi dacă Hiesiger îl cunoştea pe Ronny, Billtrebuie să-I cunoască şl el.

După aceea, Loraine Wade ar putea sâ-i furnizeze cîtevalămuriri asupra enigmei celor Şapte Cadrane, pentru că evident căGerry Wade, 2 vorbise despre aşa ceva... şi faptul că el dorea ca ea

să uite acest lucru, căpăta o întorsătură sinistră.Capitol uf VII

BUNDLE FACE 0 VIZITĂ

Nu-i fu greu tinerei să dea de Bill EversIeigK. , . Se duse In oraş ou maşina, de această dată fără incidente,

şi ii telefonă. Bill păru încântat şi o invită pe Bundle sâ ia masade prînz sau cina împreună, dar ea refuză şi adăugă :

— Mă apuo de o afacere serioasă. Cunoşti vreun tînăr cunumele de Jimmy Thesiger ?“

— Bineînţeles, ca şi tine, de altfel". — Eu, nu“, răspunse Bundle.' —! Dar nu este posibil... Toată lumea II cunoaşte pa Jimmy — Toată lumea poate, dar nu eu“. — L-ai văzut cu siguranţă pe Jimmy, cu faţa-i trand». firie

şi cu aeru-i simplu; are toţ atîta minte ca şi mine*. — Serios 2“ replică veselă Bundle, atunci capul H împingeînainte".



44

, — E un sarcasm ? u / ’ — O simplă tentativă de ironie.,. Ce face Jimmy The - v

siger ?“ — Nimic deosebit".,,— r A, înţeleg. Arc mai mulţi bani decît spirit“. — N-am spus asta; dimpotrivă ţi-am declarat adineaori că

este mai inteligent decît ai crede".' Bundle tăcu căci acest tînăr lenevos părea să nu fie un bun

aliat. Vocea Iui Bill se auzi din nou :— Ronny a avut întotdeauna o părere excelentă despre v el.Il cunoşti pe Ronny Devereux ? Theslger e cel mai bun prieten allui*.

Bundle rămase nehotărîtă. ' Era evident câ Bill nu ştia nimic de moartea lui Devereux şi

tînăra se miră că jurnalele de dimineaţă nu făcuseră nici o aluziela această dramă care era una dintre acelea de care presa

se ocupă cu plăcere. Nu putea să fie decîi o singură explicaţie :pentru motive deosebite poliţia înăbuşea afacerea.

Bill continua să vorbească. ̂— De mult nu r-ara văzut pe Ronny; nu l-am întîlnit de la

moartea sărmanului Gerry..." Se opri apoi reluă : ..^presupun câştii detaliile ? Alo ? Mai eşti pe fir, Bundle ?"

— Desigur".— Cum nu-mi răspundea?, am presupus că ai închis*.

— Nu, reflectam..."

Trebuia să-i anunţe moartea, lui Ronny ? Se hotărî a nu-îspune.,.Şi, pe urmă, nu era o comunicare care putea fi făcută prin

telefon, dar era necesar să poată să vorbească în curînd cuEversleigh.

Bill ? !“ - Alo1“

— Vrei să cinăam împreună jiiîine seară ?“ — Da şi pe urmă mergem să dansăm; am multe sâ-ţl spun...

N-am avut ocazia..."— O să-mi povesteşti mîine", făcu Bundle tăind bnjsc

conversaţia". Dă-oni adresa lui Jimmy Thesiger".— A lui Jimmy Thesiger...", D a “ . — Are un apartament In Jermyn Street. Aşteaptă, îţi dau

numărul..." Urmă o pauză ; apoi : Mai eşti la aparat ?“ — Desigur".

— Numărul lui este 103". — 103. Mulţumesc Bill".



45

— Da, dar... de ce ai nevoie de el ? Mi-ai spus că îvu 8cunoşti".

— O să-l cunosc peste o jumătate de ora". -— O să-l vezi ?"— Bravo, Sherlock !"— Dar... mai întîi de toate hu s-a sculat".— Cum nu s-a sculat ?“ v— De ce s-ar fi sculat devreme dacă nu era nevoie. N-aî idee

ce efort fac să fiu aici la ora unsprezece şi nu ştii ce-mi face Lomaxcînd întîrzii. Ei bine, Bundle, duc o viaţă grea".

—O să-mi povesteşti mîine", zise ea de voidune, apoi închiseşi rezumă mental situaţia ; era douăsprezece fără două-

;



prieteni ai lid-Gerry*.—Ştiu. Ei bine, ...e mort!“ Buzele Loraind sa-întredesch iseră. — Mort I Dar părea atît de sănătos !“ Bundle îi povesti cit putu mai pe scurt evenimentele din ajun,

şi faţa domnişoarei Wade căpătă o expresie de spaimă şideznădejde. \ '

— Atund, e adevărat, este deci adevărat*, murmură ea, —

Ce e adevărat V* y — Ceea ce am crezut. Gerry n-a avut o moartenaturală ; a fost asasinat". - / — A ! v-aţi gînditla aşa ceva ?“

— Da. Fratele meu n-ar li luat nidodatâ un sornniier“ ; rîsescurt şi trist apoi continuă: ,Dormea prea- bine ca s-o facă ;totdeauna am găsit lucrul aoesta dudat, şi el era de aceeaşipărere.

Cine ?“ \n — Ronny. Dar acum şi el e mort!“ Se întrerupte şi reluă : — Tocmai pentru asta sînt aici astăzi. Imediat după ce am

primit scrisoarea dumneavoastră am vrut să telefonez lui Ronny,dar mi s-a spus câ e absent... Atund m-am gîndit să vin.să-l vădpe Jimmy, care era tot atît de bun prieten cu Gerry, sperînd că-miva da un sfat...*

1 \

— Vreţi să spuneţi...* Bundle se opri ...în legătură cu ceie Şapte Cadrane !“■Loraine confirmă : — Vedetf...u, începu ea. .Dar în atjel moment, Jimmy Thesiger intră.



48

r

Capitofuf VW).

MUSAFIRII LUI JJMMY\

/

Să ne întoarcem ciu douăzeci de minute înapoi, la momen tulîn care Jimmy Thesiger fu brusc trezit de o voce familiară.

Creierul său obosit încercă să faţefoagâ cuvintele care îi erauadresate, dar nq reuşi. Căscă şi se întoarse pe partea cca- laltă.

„— O" tînără vă aşteaptă; Vrea să vă vodă, domnule4*, Jimmyse resemnă, deschise ochii şr spuse r „— Ce s-a întîmplat,Stevens?**„— O tînără întreabă de domnal*. — Oh I de ce?“ — Nu ştiu, domnule", şl servitorul adăugă, Juînd o tavă de Ia

capătul celălalt al patului : Voi aduce ceai raid — acesta s-a răcit" — Şi chiar crezi câ trebrâe să mo scol şi sâ o văd pe accastă

doamnă ?“ Stevera nu răspunse, dar se întoarse, :yi Jimmy înţelese. ,,— Bine“, zise. Şi-a spus numele ?“

— Nu, domnule**.— Să fie mătuşa Jemirta ?... In cazut ăata mal bine să fiu

spinziirat decît să mă scol“. 1 • / — Doamna aceasta nu ar potca fi. mfltoşa Aiţnnea- .voastră

î“- ^Ah, ah ! Atunci cum e ? ‟XIn&a şi frumoasă ?“

,, — Este o persoană bine făcută**. Stevebs părăsi camera, şi Jimmy rimase intim, tntrebîn- du-se

cine era tm -lra cnre venise să-l vadă. Servitorul apăru din nou, şi Jimmy fi spuse: — Sper că i-ai dat ziarele 7*'., — Da, domnule. Maniwet Post ţi Puitdx\ Indips urqiătdare, soneria a ebemă pe Stevens »fară; reveni

peste puţin timp, anunţînd r O altă tînără, domnule T“ Cura ?“

— Da, domnule, n-a vrut să-şi spună numele, dar mi-adeclarat ca vine pentru o afacere importantă".

Jimmy îşi privi servitorul.

— Foarte curios, Stevens, foarte curios. La ce oră m-am întorsazi noapte 7“



49

■— La cinci, domnule !“ - Ş i . . . în ce stare ?“ _ >

— Oh, foarte bine dispus, domnule, nimic mai mult. Domnulcînta Rule Britannia — Iată-un lucru pe care nu l-aş fi făcut dacă aş fi Cost într-0 stare

normală. Trebuie să fi băut un pahar în plus. Ghiar să fl dat unanunţ la ziar pentru a cere un perceptor ?“ ,Tot vorbind, Jimmy se

îmbrăcă rapid şi după zecc minute era gata să-şi primească

necunoscutele vizitatoare.Cînd deschise uşa salonului, zări mai întîi o tînără necunoscută,zveltă, brună, care se sprijinea de'şemineu. Apoi privirea se

îndreptă spre fotoliu, şi inima-i tresări : Loraine!“ Aceasta se sculăşi'spuse cu o voce tremurătoare :

- Trebuie să fi mirat că mă vezi dar am fost obligată să vin;am să-ţi explic de ce... Iat-o pe Lady Eileen Brent“.

— Mai comun numită Bundle",. declară aceasta. Trebuie să-lfi auzit vorbind de mine pe Bill Eversleigh*4.

— Bineînţeles*, răspunse Jimmy, care făuta să înţeleagăsituaţia.

— Am venit să te vedem în legătură cu Gerry, reluă Loraine,.şi acum se adaugă şi moartea lui Ronny..."

— Ce vrei. să spui ?“ — Ronny a fost asasinat ieri !“ - Gee 7-

" Bundle povesti pentru a doua oară întimplarea, şi Jimmy oascultă ca prin vis. s

— Ronny omorît...“.murmură el şi se lăsă să cadă pe unscaun. Oe vrea să însemne asta ?“

Reflectă cîteva minute, apoi reluă cu o voce calmă : — Cred că trebuie să vă spun ceva...“

— Ce anume ?“ întrebă Bundle pe un ton încurajator.- — Era tnziua morţii lui Gerry Wade. In timp ce ne îndreptam spre tine,Loraine, pentru a-ţi spune vestea, Ronny Inoepu să-mi facă o

mărturisire dar se opri spunîndcă era legat de o promisiune şii nutermină".

Legat de o promisiune*, repetă Loraine pe un tosmeditativ.

— Cel puţin, aşa mi-a declarat şl bineînţeles, că RU aminsistat; dar il găseam ciudat şi am avut impresia că bănuia™mişcări criminale şi am crezut că o să vorbească despre astadoctorului, dar nu i-a spus un cuvînt; de aceea am crezut că m-amÎnşelat, dar, după aceea, afacerea a părut atît de clară tacit nu mi-am mai pus imaginaţia la Încercare*.



50

— Dar presupui acum că Ronny avea bănuieli ?“ ÎntrebăBundle.

Jimmy încuviinţă. — Da. Niciunul dintre noi nu l-a revăzut de atunci. Cred că

încerca să descopere singur adevărul despre moartea lui Gerry şiIn plus sînt convins că l-a găsit şi pentru asta a fost asasinat AÎncercat să ml-l transmită, dar n-a putut să pronunţe decît acestedouă cuvinte pe care ml le-aţi spus*.

—Şapte Gadraneu

, răspunse Bundle, şi se simţi străbătută deun fior.— Şapte Cadrane", repetă Jimmy pe un ton grav. Orice ar fi,

avem un indiciu*.Bundle se întoarse spre Loraine :

— Voiai să-mi spui...*— Ah, da. Mai întli în legătură cu scrisoarea...* Il privi pe

Jimmy, şi explică : Gerry a lăsat o scrisoare, Lady Eileo...* Bundle!*

— ...Bundle a găsit-o...*Apoi, ea povesti cum a găsit scrisoarea, şi Jimmy o asculta cu

interes. Loraine sooasc scrisoarea din poşetă şi i-o întinse; el o citişi întrebă, privind-o s

— Poţi să ne dai cîteva lămuriri? Ce dorea Gerry să uiţi ?“ Tînăra păru foarte surprinsă. ,t — Nu-mi aduc aminte de detalii; deschisesem din greşeală o

scrisoare adresată fratelui meu şi scrisă intr-un fel ciudat, pe o

hîrtie proastă. Era o adresă din cartierul celor Şapte Cadrane; mi-am dat seama c& această scrisoare nu era pentru mine şi amrepus-o in plic*.

Adevărat î* Loraine începu să rîdă. — Ştiu ce crezi", spuse ea, şi recunosc că femeile sint

curioase, dar scrisoarea de care vorbesc nu ml s-a părut inte-resantă. Era un fel de listă de nume 0 date".

— Nume şi date 1“ zise Jimmy cu un aer gînditer.— Gerry nu a părut emoţionat, continuă Loralne; a rfs şi m-a

întrebat dacă am auzit vorbindu-se de Mafia şi a adăugat că eraciudat că societatea de cara vorbea el s-a Înfiinţat in Anglia. Aadăugat că grupări de acest gen nu ar putea avea succes aici.Criminalii noştri nu prea au Imaginaţie".

Jimmy lăsă su-i scapc un fluierat uşor. — Inccp să înţeleg", spuse el. Cele Şapte Cadrane Iro- buie să

fie cartierul general al unei societăţi secrete şi aşa cum iţi spunea şi

fratele dumitale în scrisoare, a crezut la început că e vorba de o



51

glumă. Dar şi-a dat seama că nu era aţa; in plus dorinţa lui cadumneata să uiţi ceea ce el ţi-a spus nu se poate explica decît într-un singur fel: dacă membrii acestei societăţi aflau câ dumneata lecunoşti existenţa, ai fi in pericol. Gerald şi -a dat seama de acestlucru şi îi era teamă pentru dumneata".

Jimmy se opri, apoi reluă : ,, — Am impresia câ o să fim cu toţii mal mult sau mai puţin în

pericol... dacă ne ocupăm de această afacere".

— Cum dacă ?" strigă Bundle cu indignare. Eu vorbesc de dumneavoastră două. Pentru mine estedificil pentru că eram prietenul sărmanului Ronny". Continua,adresîndu-se Ladyei Eileen : V-aţi îndeplinit misiunea comu-nicindu-mi ultimele sale cuvinte, dar pentru numele lui Dumnezeu,nu vă amestecaţi în această afacere, nici dumneavoastră, niciLorainc".

Bundle o privi pe aceasta din urmă cu un aer întrebător. Ea sehotărîse : nu voia, totuşi, să se vadă ceea ce gtndea, căci nu doreas-o ştie pe domnişoara Wade amestecată într-o aventurăpericuloasă, dar faţa mică a acesteia exprima mînie.

— S-o crezi dumneata 1“ strigă ea. Qredeţi că o să con- simntsă rămln inactivă dnd Gerry a fost omorît, dragul meu Gerry,'celmai bun frate pe care l-a avut o tînără vreodată, singura rudă careîmi mai rămăsese ? I"

Jimmy tuşi încurcat. O găsea pe Loralne nemaipomenită. — Dar nu trebuie să crezi că eşti singură pe lume. Al prieteni

care sînt gata să facă tot ceea ce pet pentru dumneata... Mă înţelegi?...“

Probabil că tînăra înţelese, deoarece roşi şl pentru a-şlascunde încurcătura începu să vorbească foarte repede i

— Este deci hotărît*, declară ea. Nimeni nu mă va îm-piedica sA v4 ajut*.

— Gît despre mine, glndesc la fel, bineînţeles", se pro-nunţă Bundle, şi amîndouă îl priviră pe Jimmy.

— Daa, zise acesta inodt, da... o- să... dar mă întrebcum o să începem

Capitolul

fit

PROIECTE

Fraza lui Jitiimy dădu o turnură mal practică conversaţiei.



52

— Dacă ne gîndim bine, reluă ol, nu avem mare lucru capunct de plecare. In realitate, nimic, in afară de aceste cuvinteŞapte Cadrane. Or, nici nu ştiu măcar unde se găseşte cartierulăsta. De altfel, nu vom putea scotoci casă cu casă, nu ar fiposibil. Evident, ştim locul unde Ronny a fost omorît da» esteprobabil că politia va proceda la cercetări în partea aceea şi o vaface mai bine decît noi".

— Ce-mi place la dumneata1

*, declară Bundle, nu fărăironie, ..sînt tocmai tendinţele optimiste". — Nu fi nerăbdătoare", zise Jimmy. Cei mai buni detectivi

încep prin a-şi imagina cazul, eliminînd toate căutările Inutile şineproductive. Ajung şi la un al treilea punct, adică moartea luiGerald. Ştim că a fost asasinat, căci aşa credeţi, nu-i aşa ?“

— Da", zise Loraine.— Da“, repetă Bundle. — Bine, şi eu la fel. Azi cred că avem şanse de reuşită, căci

dacă Gerry n-a luat singur somniferul, cineva a intrat în camerasa, a pus băutura în paharul cu apă pe care el a băut -o. Peurmă acel cineva a lăsat cutia sau fiola goală pe masă... Sînteţide această părere 7“

— Da... da“, zise încet Bundle, dar...** — Aşteptaţi, persoana de care e vorba trebuie să se fi aflat

!n casă căci dneva din afară n-ar fi reuşit lucrul acesta0. — Desigur că nu“, aprobă Lady Eileen.

— Foarte bine. Dar astfel cercetările îşi restrîng nrull sfera.Pentru început, presupun că cea mai mare parte a servitorilorsînt vechi servitori ai familiei ?“



53

— De, au rămas toţi la Ghimneys cînd ara închiriat casa şicei mai mulţi sînt şl acum acolo. Evident, su fost şl dtevaschimbări în rîndul celor care aveau roluri mai importante3.

— Aid voiam să ajung*, spuse Jimmy, şi dumneata poţifoarte uşor sâ ne spui momentul In care noii servitori au fostangajaţi44.

Unul din valeţii de cameră, care se numeşte John, este

nou4i

.— Încearcă sâ iei informaţii despre cl şi să ştii care alţiservitori au fost recent angajaţi".

— Presupun", spuse Bundle încet, că este vorba de unservitor şi că vinovatul nu a fost unul dintre invitaţi 7“

— Nu ar prea putea fi posibil, într-adevăr“. Cine a fost, de fapt 7“

— Trd tinere : Nancy, Iîelen şi Socks". = Socks Daventry ? O cunosc1*.— Vorbeşte mereu despre lucruri spirituale* ' Ea este !“ — Apoi Gerry Wade, Eversleiyh, Ronny şi eu şi gazde-e

noastre : Sir Oswald şi Lady Coote... Ah ! şi Pohgo“. — Cine e Pongo ?“ — Bateman, secretarul lui Goote, un băiat totdeauna

solemn şi conştiincios, cu care a:n fost coleg de liceu**.— Nu mi se pare că ar fi cineva pe care am putea bănui",

observă Loralne.— Intr-adevăr**, admise Bundle. Gum, de altfel, presu-puneţi trebuie să căutăm printre servitori. Apropo, credeţi cădeşteptătorul aruncat pe fereastră ar putea avea o legături cuacest caz ?**

— Aruncat pe fereastră ?...“, întrebă Jimmy. Ah!, ta- tr-adevar, cînd m-am dus să-l văd pe sărmanul Gerry, am remarcatcă ccasomicele erau aranjate pe şemineu şi că erau numai şapteîn loc de opt'*.

Păru tulburat, păli şl reluă : — Vă cer iertare, dar nu ştiu de ce deşteptătoarele m-au

impresionat atunci dnd l-am văzut în cameră; n-aş mai vreapentru nimic In lume să mai intru din nou in întuneric şi sS levăd**.

— In întuneric nici n-ar mai fi posibil**, zise Bundle,numai dacă au cadrane luminoase. Oh!, sări ea deodată şisîngele ii coloră obrajii: şapte cadrane...*



54

Cui doi interlocutori se priviră surprinşi, dar ca insistă i — Asta nu poate fi o coincidenţă 1“ Se lăsă tăcerea. — Ai dreptate, fără îndoială, zise în sfîrşit Thesiger. E... e

bizar“. Bundle începu să-i pună întrebări. * — Cine a cumpărat deşteptătoarele ?“

Noi toţi !“ — Ei, asta-11 Cineva s-a gîndit, totuşi, primul la asemenea

lucru !“ — Lucrurile nu s-au petrecut chiar aşa. Căutam o soluţie

pentru a-1 face pe Gerry să se scoale şi Pongo ne-a sugerat să-ipunem un deşteptător tn cameră. Unul dintre noi a spus că undeşteptător nu este suficient şi un altul, Bill Eversleigh, cred, aadăugat: De ce să nu luăm o duzină ?“. L -am aprobat cu toţii şiam plecat să le căutăm. Am cumpărat toţi cîte unul şl In plus amluat unul pentru Pongo şl unul pentru Lady Coote... nu eranimic premeditat în toată povestea asta".

— Cred că slrrtem siguri de anumite fapte : există o so -cietate secretă asemănătoare Mafiei. Gerry Wade a auzit vor-bindu-se despre ea; mai întîi a crezut că e o glumă, o absurditatechiar, şi nu s-a gîndit la nimic primejdios; dar ulterior s-aconvins că era vorba de ceva serios şi trai imaginez că i -a spusceva iul Ronny Devereux. Orice ar fi, după moartea sa, Ronny aavut bănuieli şi e probabil că ştia destule urmărind aceeaşi

pistă... Nenorocirea e că sîntem obligaţi să tatonăm căci n -avemaceleaşi indicii pe care ei le-au avut t“

— Aici avem poate un avantaj", observă Loraine. Membriiasociaţiei nu ne bănuiesc şi în consecinţă nu vor încerca săscape de nol“.

— Aş vrea să fiu sigur de acest lucru", zise Jimmy pe un tonpreocupat. Ştii bine, Loraine, că nici Gerry nu dorea să te ştieamestecată în afacerea asta; nu crezi că ai putea ?...“ — Nu“,

afirmă tînăra. Să nu rediscutăm problema, e pierdere de timp*. Auzind aceste cuvinte, Jimmy ae uită Ia pendulă şi scoase

un strigăt de surpriză. Apoi se ridică, deschise uşa şi strigă > — Stevens I*

— Domnule?"— Ai putea să ne improvizezi un dejun ?“

— Am prevăzut că Domnul ar dor! asemenea lucru şinevastă-mea &-a ocupat de tot“.

— Iată un servitor desăvîrşit“, declară Jimmy revenind cu un



55

suspin de uşurare. Stevens apăru, aducfnd dejunul ale cărui feluri demonstrau o

grijă deosebită din partea celui care 0 comandase t omletă,prepeliţă la tavă şi un sufleu deosebit de reuşit.

— De ce celibatarii sînt totdeauna mal bine serviţi decîtbărbaţii însuraţi ?“ întrebă Loraine.

— Iată o idee!“ exclamă Jimmy, şi eu credeam contrariul".Se opri şi Loraine roşi şi mai taro. — Cît sînt de zăpăcită !“ strigă deodată Bundle, ştiam că uit

ceva!“ — II cunoşti pe George Lom ax ?“ — I-am auzit adesea pe Bill şi pe Ronny vorbind despre el*.— Ei bine, Lomax îi adună pe politicieni săptămîna viitoare şi

a primit o scrisoare de ameninţare din partea celor Şapte Cadrane!*

— Nu este posibil", exclamă Thesiger. — Ba da, Lomax a vorbit tatălui meu despre acest lucru. €e

crezi că înseamnă asemenea lucru ?* Jimmy se aşeză comod in fotoliu, reflectă rapid şi vorbi In

sfîrşit cu precizie : — Se va produce ceva în timpul acestei reuniuni*.— La fel cred şi eu", răspunse Bundle. — Totul se înlănţuie perfect", reluă Jimmy pe un ton visător,

apoi adăugă întorcîndu-se spre L oraine : G© virstă aveai cînd a

izbucnit războiul ?“ — Nouă... nu, opt". — Şi Gerry avea douăzeci, presupun ? O» mai mare parte a

băieţilor de douăzeci de ani au fost pe front. Totuşi Gerry nu a fostsoldat".

— Intr-adevăr, răspunse tînăra : dar nu ştiu de ce*. — Cred că pot să-ţi spun eu*, replică Jimmy, sau cel puţin

pot să ghicesc: Gerry nu a rămas In Anglia Intre 1915 şi 1918, sîntsigur. Nimeni nu ştie precis unde se găsea. Cred că se găsea InGermania*.

Loraine roşi şi II privi pe Jimmy cu admiraţie.



55

— Cit eşti de inteligent!“ — Vorbea curent germana, nu-i aşa ?“ — Oh 1 da, perfect*.— Sînt sigur câ am dreptate ; ascultaţi: Gerry Wade a‟a la

Forelgn Office şi părea să fie unul din acei amabili idioţi — scuzaşi termenul — dar înţelegeţi oe vreau s& spun — pe care îipersonificau Bill Eveislelgh şi Devereux; dar în realitate era cutotul altul... Serviciul nostru secret are reputaţia de a fi cel mai

bun din lume şi Gerry ocupa aici un grad înalt Asta explică tot IÎmi amintesc că am spus la fntîmplare în ultima seară laChimneys că Gerry nu putea să fie atît de naiv pe dt avea aerul".

— Şi dacă ai dreptate ?“ întrebă Bundle. — ' In acest caz, afacerea e mai gravă decît ne-o închipuim

şi organizaţia celor Şapte Cadrane nu e numai criminală, dar şiinternaţională. Un singur lucru e sigur : cineva dintne noitrebuie să fie prezent la recepţia carc va avea loc la Londra*.

Bundle se strîmbă uşor. r, — II cunosc bine pe George, dar nu ţine la mine într-atit

incit să aibă ideea să înă invite şi pe mine alături de oamenii -aceia serioşi. Totuşi4.., şi ea rămase o clipă pierdută în gînduri.

— Crezi că aş putea să-l detennin pe Bil! să mă invite ? Va fi prezent, fără îndoială. In calitate dc mina dreaptă a luiLomax şi ar putea să mă ia cu el“.

,, — De ce nu ?!i replică Bun<HeK, dar va trebui să-l montezipe Bill. să-i sugerezi ceea ce va trebui să spună : e incapabil săse descurce singur*1.

— Ce mă sfâtuieşti ?- întrebă cu umilinţă Jimmy. — xOh ! va fi foarte uşor t Bill te va prezenta ca pe un tinăr

care se interesează de politică $1 care doreşte să intre înParlament. George va fi imediat sedus de i<Jee f căci doar ştii cesînt partidele politice : caută fără încetare oameni tineri şl ^bogaţi. Cu dt Bill te va prezenta mai bogat, cu atît va fi malsimplu*.

— Puţin îmi pasă ce va spune, cu condiţia să nu facă dinmine un Cresus*, declară Jimmy.

,, — Atund, lucrurile sînt aranjate. Cinez cu Bill mîine şi li vuicere lista invitaţilor ; va fi utilă*. '

— Regret că nu ai fost inclusă0, zise Jimmy*. Dar la urmaurmelor este poate mai bine“.

Nu sânt deloc sigură că aş fi apărut la Lomax", răspunseBundle". Nu poate să mă sufere... Dar poate mai e o po - sfbiliAate

de a obţine o invitaţie. — Şi eu ?“ întrebă Loraine cu o voce blîndă.



— Nu ai intrare In scenă in acest act“, răspunse Thesifier. Dsaltfel e preferabil să rSmină şi cineva în afară pentru..."

— Pentru ce ?® întrebă Loraine. Dar Jimmy se hotărî să abandoneze această pisită şi făcu apil

la Bundle.,, — Nu e mai bine ca Loraine să rămînă în afară de toate

aceste lucruri ?“ — - Desigur".

— Data viitoare*, reluă Jimmy ou bunătate, vom recurge laserviciile dumitale".

— Şi dacă nu există data viitoare ?* strigă tânăra. — Oh I va exista cu siguranţă*. — Munci, trebuie să mă întorc acasă şi... să aştept ?* — Da“, răspunse Jimmy cu uşurare. Ştiam că vei înţeleg*.— Dacă am reuşi să obţinem invitaţii pentru toţi trei, sar

putea să pară ciudat... mai ales pentru dumneata". — Atunci, nc-am înţeles", reluă Jimmy", nu vei încerca nimic,

nu-i aşa ?“ », — Nu voi încerca nimic", răspunse Loraine cu supunere, şi

Bundle o privi, căci găsi o asemenea supunere puţin obişnuită ;dar ochii albaştri ai domruşoarei Wade se întoarseră cu nevinovăţiespre cei ai Lady-ei Eileen.

Şi, totuşi, aceasta din urmă nu fu prea convinsă de faptul căputeau conta pe pasivitatea Lorainei.



58

Capitolul X

BUNDLE FACE 0 VIZITA LA SCOUAND-YARD

Trebuie să recunoaştem cu cei trei tineri nu-şi dezvăluiserăgîndurile în întregime.

Loraine Wade, de exemplu, era absolut sinceră exprimind

motive!© pentru care venise să-i vorbească hii Jimmy Thesiger ? Pede altă parte, acesta avea, tn legătură cu reuniunea care trebuia săaibă loc la George Lomax, Hei şl proiecte .pe care nu voia să ledezvăluie... să zicem Iul Bundle.

In sfîrşit, aceasta avea un plan bine pus la punot pe care voiasă-l pună în aplicare şl despre care nu suflase o vorbă.

PărSsrnd apartamentul lui Jimmy, îi ceru şoferului să o ducăla Sootland Yard, unde ceru să-l vadă pe Bai/tle. Acesta era unpersonaj destul de important care se ocupa numai de cazuri denatură politică delicată.

Varris<? la Chimneys cu patru ani Înainte pentru o alaccre deacest gen şi Bundle spera ca el să-şi amintească de ea.

După puţin timp fu condusă de-a lungul mal multor culoare încabinetul şefului intendenţei. Era un bărbat cu un aer hotă- rît şicu o figură impasibilă ; nu părea prea Inteligent şi semăna maimult cu un comisionar decît cu un detectiv.

Cînd Bundle intră, stătea la fereastră şi privea păsărelele cu un

aer total inexpresiv.— Bună ziua, Lady Eileen. aşezaţi-vâ. vă rog“. f , — Mulţumesc*, răspunse Bundle. Mă temeam . nu \ă

amintiţi de mine“. — Îmi amintesc de toată lumea“. declară Batfle. E meseria

mea“. — Oh !a murmură Bundle, puţin descumpănită.

Ce pot să fac pentru dumneavoastră ?“ întrebă Batfle. Bundle trecu direot la subiect:— Am auzit afirmîndu-se că Scotland Yatd-ul posedă o listă cu

toate societăţile secrete şi cu alte onţanîzaţii de acevt g«i care existăîn Londra".

„— Incecc&m ai Sm la curent cu asemenea lucrurireplică Battleou prudenţă.

Presupun că sînt desttii« cele care nu prezintă vreunpericol ?*

— Există bi legătură cu acest subiect o regulă generală i cu

cit se agită mal tmdt. cu atît sînt mai inofensive şi nici na şiiţi cit



59

de mult se verifică acest lucru4*.,, — Am auzit şl faptul ci uneori le lăsaţi să acţioneze*. Battle încuviinţă.

' — Bxaot. De ce un om n-ar avea dreptul s3 senumească FrateleLibertăţii* şi ai se întSnească ca alte persoane de două oh pesăptămînă Intr-un loc ferit şl si răspândească puţin sîn^e caretrebuie să curgă... asta nu face nici un rău nld lor nki nouă... şidacă di naştere la tulburări ştim unde să-igăsim".

,, — Totuşi*, replică Bundle, una din aceste societăţi poate fimult mai periculoasă decît s-ar putea crede, nu-i aşa ?* „— Este puţin probabil*, se fndoi Battle. „— Dar acest lucru ar putea si se întîmple*, Insistă tînăra. ,, — Oh, evident*, admise şeful Intendentei. Urmă un moment de tăcere, după care Bundle zise calm: — Aţi putea să-mi daţi o listă cu societăţile secrete care-şl

au mediul în cartierul Celor Şapte Cadrane ?• Battle se mîndrea ou faptul că nu lăsa niciodată să se vadă

nici cea mai mică emoţie; şi, totuşi, tînăra ar fl jurat că timp de o secundă pleoapele Iul s-au zbătut şi că păru descumpănit. Dartotul nu dură decît o secundă, după care redeveni impasibil.

— Nu există cartier care să aibă asemenea nume, LadyEilecn*.

■— Intr-adevăr ?“ — Nu. Cea mai mare parte a fost distrusă şi reconstruită;

era râu faaţat odinioară, dar acum are un bun renume şi nu

există un loc atit de romantic Incit să dea de gîndit că aici arexista societăţi secrete*. Ah !“ zise Bundle uimită.

— Totuşi, aş vrea să ştiu ce v-a dat această idee, LadyEileen ?“

—Trebuie să spun ?a — Dumnezeule, asta m-ar face si cîştiflăm timp.* Bundle ezită o clipă, apoi spuse încet s

— Un om a fost amorfe lai. Am eresul 1b Imput tS l-am loviteu cu maşina0.

— Dl. Rcnald Devereux 7*— Bineînţeles, «înteţi k curent; de ce ziarele au ou făcui nici o

aluzie in ceea ce priveşte această moarte ?* — Chiar vreţi să ştiţi asta, Lady Eileen ?*

Da, vă rog !* — Ei bine, am vrut să vă pierim 24 de ore de linişte.,,

afacerea va fi mSine în ziare".

Ah !« şi Bundle îşi studie, surprinsă, interlocutorul Ceascundea această mască de nepătruns 7 Battle considera oare



«0

asasinarea lui Ronald Devereux ca o crimă obişnuită sau unadeosebită ?

— Murind a pronunţat cuvintele «Şapte Cadrane»®, zise fnestBundle.

— Mulţumesc'1 zise Battle voi nota® — şi sorise cîtevs

cuvintc pe un carneţel ce se alia alături. Bundle încercă altă manevră : — Se pare că dl. Lomax a venit ieri sâ vă vadă In legătură cu

o scrisoare de ameninţare pe care a primlt-o“. — într-adevăr“. *— Şi care venea din cartierul Celor Şapte Cadrane*.

Aceste cuvinte erau scrise & începutul scrisorii, cred*.Eileenei i se păru că bă tea la o uşă închisă. — Dacă aţi vrea să-mi daţi voie să vă dau un sfat, Lady

Eileen".— Ştiu ce vreţi să-mi spuneţi...* ‟ — Mergeţi acasă şi uitaţi această poveste*. — Adică să vă las pe dumneavoastră să vă ocupaţi de ea*. —

Dar...a reluă şeful intendenţei, asemenea sarcină ntf trebuie, oare,încredinţată unul profesionist ?■

— Şi eu nu sînt decît o amatoare... Da, şi totuşi, uitaţi t»detaliu: eu nu am nid experienţa, aici Iscusinţa dumneavoastră...dar am un avantaj faţă de dumneavoastră : pot să acţionez fără săse ştie !“

I se păru că Battle fu puţin tulburat, ca şi cum vorbele «I ÎT

surprinseseră. — Bineînţeles", reluă Bundle, aceasta, dacă îmi da# o listă asocietăţilor secrete8.

— Vă voi da-o*1.



61

Ape» se îndreptă spre o uşii, o deschise, rosti cîteva cuvinte ; şiveni să se reaşeze. Bundle 6e simţi Învinsă, căd uşurinţa cu careel acceptase ceea ce ea Ii cerea, 1 se păru suqpectă. BatUe oprivea calm.

,, — Vă amintiţi de moartea d-fcii Gerald Wade ? întrebă brusc Cuăra.

.. — A murit în reşedinţa dumneavoastră, nu-i aşa ? Luase odoză prea mare de narcotice*.

— Sora lui declară că ei nu lua niciodată narcotice". — Oh la răspunse Battle. Sînt o mulţime de lucruri pe oaresurorile nu le ştiu".

Bundle rămase perplexă, şi liniştea se aşternu pînă cînd Intrăun bărbat ţinlnd o foaie dactilografiată pe care o întinse lui Battle.

— Iată“, zise acesta, cînd agentul ieşi : Fraţii de sînge aiSfîntului Sebastian", Cîinii poliţişti", Companionii Păcii*,C3ubul Prietenilor", Prietenii asupririi", Copiii Moscovei*,Purtătorii Semnului Roşu®, Heringii0, Prietenii învinşilor*... ţiîncă o duzină de asemenea denumiri".

Termirând de vorbit, îi dădu foaia tinerei, iar ochii îi aruncarăun fulger.

— îmi daţi lista pentru că ştiţi că nu-mi serveşte la ninik. Nuvreţi să mă ocup de afacerea £sta, nu-i aşa ?*

— Aş prefera să nu vă amestecaţi, deşi vreţi să descoperiţiceva ; ne veţi face greutăţi1*.

— Pentru că va trebui să mă supravegheaţi, presupun*.■' — Intr-adevăr, Lady Eileen".

Bundle se ridicase în picioare. Acum stătea nehotărftă. Campkiă aici putea să abuzeze de amabilitatea inspectorului Battle.Apoi, Îşi aminti ceva ţi ultima ei speranţă se agăţă de acest fapt.

— Am spns că un amator ar putea să facă lucruri pe care unprofesionist nu ar putea să le facă. Nu m-aţi contrazis. Astapentru că sînteţi un om cinstit, inspectore Battle. Ştiţi efi amdreptate". /

— Continuaţi**, spuse Battle liniştit. — Ia Chimneys m-aţi lăsat să vă ajut. N-aţi vrea să mă lăsaţi

şi acum ?** Battle păru să întoarcă lucrurile pe toate feţde, încurajată de

tăcerea lui, Bundle continuă : — Ştiţi prea bine cura sînt, inspectore. Mă ciocnesc de

lucruri. Siot o curioasă. Nu vreau să vă stau in cale, sau să laclucruri pe care le faceţi 9 } puteţi să le faceţi mult mai bine. Dardacă există vreo şansă pentru un amator, lăsaţi-mi-o".

După o pauză, inspectorul Battle spuse liniştit 1 — Nu aţi fi putut spune lucrurilor pe nume mal corect decît



aţi ficut-o, Lady Eileen. Dar şi eu vă voi spune următorul lucru.Ceea ce propuneţi e periculos. Şi ştiţi că atunci cînd spun««periculos**, este Intr-adevăr periculos

Am priceput acest lucru. Nu sînt proastă". — Nu“, zise inspectorul Battle, ferească sfîntul! Ceea ce pot

face pentru dumneavoastră, Lady Eileen, este următorul lucru. Vădau un indiciu. Şi o fac pentru că niciodată nu m-am gîndit maimult la mofcto-ul fără riscuri întîl de toate". După opinia mea,

jumătate din oamenii care-şi petrec viaţa ferindu-se de accidentear face mal bine să se dea la o parte din calea acestora. Nu cântfăcuţi pentru asemenea situaţii.

Această nemaipomenită concluzie care ieşise de pe buzeleconvenţionale ale inspectorului Battle, aproape că 11 tăie res-piraţia tinerei fete.

— Ce indiciu voiaţi să -mi daţi ?“, întrebă ea ta cele din urmă. — II cunoaşteţi pe dl. Evereleigh, nu-i aţa ?• <. „— Dacă-1 ştiu pe Bill ?... desigur... dar..." — Cred că dl. Eversleigh va 11 în stare să vă spună toi ceea

ce doriţi despre cele Şapte Cadrane". — Bill ştie ceva în această privinţă ?■

Nu am spus acta. Dar cred că, aşa cum vă cunosc ett, otînără domnişoară ageră, veţi fi In stare să obţineţi ce doriţi de ladumnealui Şl acum", zise inspectorul Battte, cu un toa ferm, o săvă mai spun ceva."

Capitolul XI

CINA CU BILL

Bundle începu să se gîndească cu nerăbdare la intllnireafixată cil Bill, pentru seara următoare.

BiiI o Intimpină vesel Bill e într-adevăr drăguţ", îşi zise Bundle. Exact ca un căţel

care dă din coadă cînd te vede*. Căţelul" tocmai rostea mici lătrături* scurte, care însemnau

comentarii şi informaţii. Arăţi nemaipomenit. Bundle, nu pot să-ţi spun cît de

bine îmi pare că te văd. Am comandat stridii — îţi piac stridiile,nu-i aşa ? Şi, cum mai merg treburile ? Ce-ai mai făcut ? Te-aidistrat bine ?“

— A, nuu. m-

am plictisit de moarte: bătrrni colonei moţăind la soare alercftnd prin biblioteci fi biserici*.



63

— Uite Anglia, de pildă. Eu aş închide industria asta cuexcepţia Elveţiei. Elveţia e o minune. Mă «îndese să mă duc acolode Crăciun. Nu vii şi tu ?*

.. — O să mă qindesc la asta*, zise Bundle. Dar ce-ai maifăcut tu, în ultima vreme ?tt

Era o întrebare pusă în pripă. Bundle o pusese din politeţe şipentru a face un început conversaţiei. Şi pentru Bill era începutulaşteptat.

— Tocmai aşteptam ca să-ti spun. Tu eşti o inteligentă,Bundle, ţi voiam să-fi cer sfatul. Ştii mustcal-ul acela «La naiba cuochii-ţi ?>►“

Da*.— Ei bine, am să-ţi spun ceva urît. Doamne I Mulţimea de la

teatru... E acolo o fată — o yankee — o nebunie, o frumuseţe". Inima Eileenel se strinse. Doleanţele prietenelor lui Bill erau

întotdeauna interminabile $1 nimic du le oprea.— Fata aceasta. Babe St. Maur este numele ei...*



6i

Mă întreb cum şi-a dobîndit un asemenea nimic ?•* ziseBuixile sarcastic.

Bill replică cu precizie : Şi l-a luat din Who’s W/io. L-a deschis şi şi-a pus degetul

pe o pagină fără să privească. Straşnică treabă, nu-i aşa ? Numeleei adevărat este Goldschmidt sau Abrameier — ceva imposibil, defelul acesta*.

— Oh, într-adevăr“, adeveri Bundle. — Ei bine. Babe St. Maur este inteligentă. Şi mai are şi forţă.

E una din cele opt fete care înving orice...4*— Bil“, zise Bundle disperată. M-am dus să-l văd pe Jîmmy

Thesiger ieri dimineaţa*. — Bătrînul Jimmy, dragul de el !*, zise Bill. După cum Iţi

spuneam Babe este inteligentă. Trebuie să fii un om al zilelornoastre. A insuflat acest gînd mai multor oameni ai teatrului.Dacă vrei să trăieşti", zice Babe fii un om cu pretenţii*. Şi fiiatentă, e şi atrăgătoare. Poate să joace orice, e nemaipomenit joculei. N-a prea avut noroc în musicalul de care iţi spuneam — a făcutparte dintr-un firup de fefte frumoase. I-am sugerat să incercc

jocul adevărat pe scenă, ştii. d-na Ton- queray — rolul, vreau săspun — dar Babe a rîs“.

— L-ai văzut cumva pe Jimmy ?* — L-am văzut azi dimineaţă. Ia să vedem unde eram? Ah, da,

nu am ajuns încă la scandal. Şi bagă de seamă că era gelozia lamijloc, gelozia pură, duşmănoasă. Cealaltă fată e un fleac pe lingăBabe şi ea ştie asta. Aşa încît a mers în urma ei...“ Bundle seresemna şi auzi întreaga poveste a nefericitelor situaţii care aucondus la dispariţia Babe-ei St. Maur din distribuţia spectacolului.

Trecu destul de mult timp. Cînd Bill făcu în sfirŞit o pauză sărespire, dar şi din simpatie, Bundle zise:

— Ai dreptate Bill, e o adevărată ruşine. Trebuie să fie o maregelozie la mijloc...**

— întreaga lume teatrală e putredă, e mîncată do aşa ceva**. — Aşa trebuie să fie. Ţi-a spus ceva Jhnmy daspre o îiUilnire

la Abbey săptămîna viitoare ?“ Pentru prima oară, BiH fu atent la ceea ce spunea Bundle. —

Trăncănea tot timpul şi voia să-l înghesui pe Cod- ders. Ininteresul Conservatorilor. Dar, după cum ştii, e prea periculos".



66

da. Sir Oswald Coote".— Şi Lady Coote ?“ — Da, cred Că vine şi ea“. Bundle stătu pe gin duri crteva minute. lista lui Bill era

sugestivă, dar nu putea să se gindeăscă la mai multe posibilităţiacum. Trebuia să atace punctul următor.

— Bill", zise ea, ce-I povestea asta cu cele Şapte Cadrane ?“ Bill păru dintr-o dată teribil de încurcat. Clipi şi ocoli privirea

Eileenei.— Nu ştiu ce vrei să spui". — Prostii", zise Bundle, md s-a spus că ştii totul despre

povestea asta".— Despre ce ?"Asta era problema. Bundle simţi că 1 se mişcă pâmîntul sub'

picioare.Nu văd de ce vrei să fii aşa de secretos1*, se plînse ea.

— Dar nu e nimic care sâ mă facă secretos. Nimeni nu se maiduce acolo acum. A fost o nebunie**.

Începu să sune promiţător. — Se pot spune atîtea lucruri din afară-, zise Bundle cu

o voce tristă. — Oh, dar n-ai pierdut nimic*, zise Bill. OrieiAe se ducea

acolo o făcea pentru a se spune că a fost acolo. Era mai degrabăplictisitor, aşa cum te plictiseşti de peşte prăjit**.

— Dar unde se ducea lumea ?“ — La Clubul celor Şapte Cadrane, bineînţeles**, rosti Bill,uitindu-se curios. Nu despre asta întrebai ?"

- — Nu-1 ştiam în formula asta", răspunse Bundle. — Era intr-un cartier pe lingă Tottenham Ctrurt Road. Totul

a fost dărîmat şi curăţat acum. Dar cele Şapte Cadrane maipăstrează vechea atmosferă. Peşte prăjit şi cartofi. In general,mizerie. Atmosferă de East End, dar e teribil de «Ia In- demînă»după un spectacol*.

E un dub de noapte, presupun... Dans 7*— Exact. Destul de aglomerat. Nu era ceva desant. Artişti şi

tot felul de femei ciudate; In general o adunătură pestriţă. Sespuneau o mulţime de lucruri, dar In ceea ce stă priveşte cred căera multă pălăvrăgeală tocmai pentru a se faoa localul rentabil*.

— Bine*, se hotărî Bundle, mccgem diseară acolo*. — Oh,n-aş face asta", replică Bill. încurcătura lui luă

o nouă întorsătură. Iţi spun eu că nu se mai poartă. Nimeni fiu

mai merge acolo".



— Ei bine, ne ducem noi".— Ar trebui să-ţi pese, zău“.

— O să mă duci la Clubul odor Şapte Cadrane şi nu în altăparte. Şi aş vrea să ştiu de ce eşti împotrivă".

— Eu ? împotrivă ?“ — Da, evident. Care este secretul ?“

— Secretul f*— Nu mai repeta ce spun eu. O fad ca să cîştigi timp*. — Nu e adevărat f* replică Bill indignat. Numai că...*

. ,, — Ei bine ?“ — E o poveste lungă. Vezi, am dus-o pe Babe St Maur acolo

Intr-o seară*.* — Oh, Babe St Maur Iarăşi...*

„— De ce nu î“ — N-am ştiu că din cauza ei“, zise Bundle, suprimîn- du-şi

un căscat. — Oum spuneam, am dus-o pe Babe acolo. Ii plăceau racii.

Am comandat raci..." Povestea îşi urmă cursul. Cînd racul a fostîn sfîrşit dezmembrat în deoursul unui incident dintre Bill şl unstrâln prăpădit, Bundle îi atrase din nou atenţia :

— înţeleg. Şl a fost o încăierare". — Da, dar era racul meu. îl cumpărasem şi plătisem pentru

el. Aveam dreptate".— Oh, da, da, aveai dreptate*, spuse Bundle in grabă. Dar

sper că totul e uitat acum. Şi mie, oricum, nu -mi plao racii. Aşacă, să mergem". — S-ar putea să fim vizitaţi de poliţie. E o cameră sus unde

se joacă baccara*. — Tata va trebui să vină şi să plătească cauţiune pentru

mine. Asta-i tot Hal!"Bill păru încă destul de încurcat, dar Bundle era de neclintit,

aşa incit peste puţin timp, Intr-un taxi, se grăbeau spredestinaţie.

Locul unde se duceau era aşa cifiti şi-l Închipuise. Era ocasă înaltă, pe o stradă strimtă, Hunstanton, la numărul 14 jBundle îşi notă numărul.

Un bărbat, cu o' faţă ciudat de cunoscută, deschise uşa.Bundle avu impresia că acesta tresări cînd o văzu, dar H salutăpe Bill cu un gest de respectuoasă recunoaştere. Era un bărbatînalt, cu un păr blond, cu o faţă anemică şi ochi şmecheriBundle se întrebă unde îl mai văzuse.

Bill îşi revenise şi făcea pe omul de societate. Dansară la



70

nesstîmpăratâ, cu picioare lungi, pe vremea cînd tatăl său nusuccedase ia titlu.

— Acum, Howelly*. zise- Bundle. să luăm împreună o ceaşcăbună de cacao şi o să-mi spui toate noutăţile legate de gospodărie**.

Bundle reţinu cîfe ceva din cele ce i se relată, fără prea multădificultate, luînd notiţe, mental, după cum urmează :

Două noi servitoare ia spălat vast= — fete din. sat — , nimicinteresant. O a treia fată in tasă — nepoata mai marei servitoarelor

din casă. Sună bine. Howelly pare s-o fi intimidat mult pe sărmanaLady Coote".— Niciodată nu m-am sîndit că va veni vreo zi cînd voi vedea

Chimneys-ul locuit de ctrăini. domnişoară Bundle*. — Oh, trebuie s-i ne adaptăm vrem urii of zise Btmdle, ,.şi

eşti norocoasă, Howelly, dacă nu7l vei vedea transformat înapartamente servind unor plăceri pŞanintesti**.

Doamna HoweU fu străbătută de un fior de-a lungul aris-tocratica şi conservatoarei sale coloane vertebrale.

„— Nu mi-ai spus nimic de Şir Oswald Cocte“, remarcă Bundle. — Sir Oswald este, fără îndoială, un om deştept", opină d-na

Howell distant Bundle pricepu fcă Sir Olswald nu fusese agreat de personal.

— Desigur, dl. Bateman a avut grijă de toate", continuiimenajera. O persoană foarte capabilă. O persoană foarte com-petentă, intr-adevăr şl o persoană care ştie cum să rezolve pro-

blemele şi să aranjeze lucrurile11

.Bundle conduse conversaţia către moartea lui Gerald Wade. D -na Howell era foarte binevoitoare, vorbea despre acest lucru şi eraplină de păreri de rău la adresa tânărului, dar Bundle nu reţinunimic nou aici.

După ce-şi luă rămas bun de la d-na Howell şi veni din nou jos,sună după Tredwell:

— Tredwell, cînd a plecat Alfred ?**— Cam acum o lună, my lady".

De ce a plecat ?“ — A dorit acest lucru, my lady. Cred că s-a dus la Londra. Nu

am fost nemulţumit de serviciile Iul. Cred că o să-l găsiţi pe noulvalet satisfăcător. Pare să-şi cunoască meseria şi e foarte nerăbdătorsă se remarce".,

— De unde a venit ?“ — A avut referinţe excelente, my lady. Ultima familie la care a

servit a fost cea a lordului Mount Veron“.

— înţeleg" spuse Bundle gînditoare. îşi amintea că lordulMount Vemon era,în prezent Ja vânătoare In Africa de est. — Care e



71

numele lui de familie, Tredwell ?“ — Bower, my lady".

Tredwell făcu o pauză de un minut sau două şi apoi vă- zînd căBundle a terminat cu întrebările, părăsi m tăcere camera. Bundlerămase pierdută în gînduri.

John îi deschisese uşa cînd sosise şi ea II observase fără să parăcă-i acordă marc atenţie. Aparent era servitorul perfect, bineinstruit, cu o faţă expresivă. Avea, poate în comparaţie cu ceilalţi

valeţi, o ţinută mai soldăţească şi era ceva ciudat în ceea oe priveşteforma cefei sale.Dar aceste detalii, aşa cum îşi dădu seama Bundle, nu aveau

importanţă pentru situaţia de fapt. Se aşeză, încruntîndu-se la sugativa din faţa el. Avea un creion

în mină şi trasă numele de Bower iarăşi şi iarăşi. Deodată o idee o străbătu şi se opri uitindu-se la cuvînt Apoi U

chemă pe Tredwell din nou : u — Tredwell, cum se scrie numele de Bower ?“ — B-A-U-E-R, my lady“. — Nu e un nume englezesc".



.72

— Cred că e de origine elveţiană, my lady*.— Oh ! Asta e lot, Tredwell, mulţumesc". De sorginte elveţiană I Nu, germană 1 Ţinuba războinică,'

teşitura de la cap. Şi-a venit la Chimntjr" cu două sâptămlni înaintede moartea lui Gerry Wade“.

Bundle sări în picioare. Ar fi făcut tot ceea ce se putea facepentru a afla adevărul. Şi acum să trecem la fapte! Se duse să -lgăsească pe tatăl său.

— Trebuie sâ plec iarăşi", zise ea. Mă duc s-o văd pe mătuşaMarcia-.— S-o vezi pe'Marcia!“ ...Vocea Lordului Caterham era plină de

mirare. Sărmană copilă cum te-ai lăsat antrenată de toate acestea?“ • — Pentru prima dată®, recunoscu Bundle, mi se în- tîmplă s-o fac din propria-mi voinţă*.

Lordul Caterham o privi uluit. Că cineva nutrea o dorinţanevinovată să dea ochii cu temuta sa cumnată, era destul deneînţeles pentru el. Marcia, marchiză de Caterham, văduvarăposatului său frate, Henry, era o personalitate marcantă. LordulCaterham admitea că fusese o soţie minunată pentru Henry şi căfără ea, el n-ar fi deţinut niciodată postul de secretar de stat laMinisterul Afacerilor Externe. Pe de altă parte, considora moarteatimpurie a'fratelui său ca pe o bine- cuvîntatâ uşurare.

I se părea că Bundle îşi pune prosteşte capul în gura leului.

— Oh“, zise. Ştii, cu n-aş face lucrul acesta ! Nu ştii la ceea cepoate duce".— Ştiu eu la ce spet să ducă“, replică Bundle. fJ-n regulă,

tată, nu-ţi face griji pentru mine". Lordul Caterham oftă şi se aşeiă mai confortabil pe scaun. Se

întoarse la atenta sa lectură a ziarului Field*. Peste un minut saudcuă, Bundle îşi băgă din nou capul pe uşă.

— îmi pare rău“, zise, dar mai e ceva ce voiam să te întreb. Cee Sir Oswald Coote ?“

— Ţi-am spus — un laminorist".Nu vreau părerea ta personală despre el. Cum a făcut bani

— nasturi de pantalon ? construcţii ?“ — Ah, da înţeleg. Oţel. Metalurgie. Are cele mai mari laminoare

sau cum se numesc în Anglia, laminatoare. Acum nu se mal. ocupăpersonal de afaceri. Are a campanie sau mai multe. Sînt şi eu !nconsiliul de administraţie a uneia — director cam aşa ceva. O foarte

bună afacere pentru mine ; nimic dc făcut; mă duc o dată sau dedouă ori pe an fntr-unul din-hotelurile de pe strada Cannon sau



75

adevăr în bine. Te pomeneşti câ avusese vreun amor ne fericit?Amorul nefericit era în opinia Lady-ei Caterham o binecuvîntarepentru tinerele fete.^ Le făcea să ia viaţa !n serios.

— Presupun că George Lomax nu-şi dă seama că ai crescut,dragă Eileen", zise marchiza. Trebuie să-i spun dteva vorbe în acestsens®.

— Nu mă place**, zise Bundle. Ştiu că n-o să mă invite*. — Prostii44, zise Lady Caterham. O să limpezesc eu lucrurile. Il

ştiu pe George de cînd era atîtica**. (Arătă o înălţimenesemnificativă). Va fi mult prea îneîntat ca să-mi facă o favoare. Şio să recunoască singur că este foarte important ca tinerele din ziuade azi, aparţinînd clasei .noastre, să-şi manifeste un interesinteligent pentru bunăstarea ţării41.

Bundle era cît pe ce să zică Aşa, aşa !“ dax se abţinu. — Acum o să-ţi găsesc ceva de citit", zise Lady Caterham,

ridieîndu-se.Chemă cu o voce ascuţită : Domnişoară Connor 1“ O secretară graţioasă, dar cu o expresie speriată, veni aler -

gînd. Lady Caterham ii dădu dteva instrucţiuni. Puţin dupS aceea,Bundle se întorcea în strada Brook cu un teanc din cea maiplictisitoare literatură.

Următorul pas fu de a-1 suna pe Jimmy Thesiger. Primele Iuicuvinte au fost pline de triumf.

— Am reuşit1*, zise el. Deşi am avut greutăţi cu Bill'. Şi-abăgat în cap câ trebuie să fiu un mieluşel printre lupi. Dar l -am

făcut să înţeleagă, totuşi. Am o serie întreagă de



chestii şi le studiez. Ştii, cărţi albastre şi Mrtie albă. Ale dra-cului de plictisitoare, dar trebuie să ne facem meseria. Ai auăf deproblema de frontieră din Santa F4 ?“

— Niciodată*, negă Bundle. — Ei, cu asta mă chinuiesc. A mers ani de-a rindul şi a fost

foarte complicată. Acum mă foiţiez. Trebuie să te specializezi in zilelenoastre.*

— Am şi eu nişte chestii asemănătoare**, zise Bundle. MătuşaMarcia mi le-a dat1*.

— Mătuşa care ?“ — Mătuşa, Msrcia, cumnata tatii. E tare in politica. De- fapt o

să facă în aşa fel încit să fiu invitată la petrecerea Tul George". — Ei nu >spune I Atunci va fi minunat". După o pauzS, 'Jimmy

zise :,i — Cred că nu e cazul să-i spunem Lorainei că...® i, — Poate că nutt.

— Ştii. s-ar putea să nu-i placă că e ţinută în afara eve-nimentelor. Şi trebuie ţinută".

Da°.— Vreau să spun că nu putem pune o fată ca ea în pericol".Bundle consideră că dl. Thesiger era puţin lipsit de tact. Faptul

că şi ea putea fi în pericol, părea să nu-1 neliniştească câtuşi depuţin.

— Ai plecat ?" întrebă Jimmy. — Nu, mă gîndeam numai". — înţeleg, te prezinţi la ancfietă miine".

, — Da, dar tu ?"— Da, apropo, e în ziarele de seară. Dar ascuns într -un colţ.Ciudat credeam că va face senzaţie evenimentul".

— Da, şi eu la fel". • — Ei bine, trebuie să-mi continui munca. Am ajuns unde

Bolivia ne trimetea o noită". — Cred că trebuie să mă împac cu soarta. Ai de gfnd să

buchiseşti toată seara ?w — Da, aşa cred. Şi fu ?" — Probabil. Noajpte bună".

Amîndol mlnţeau fără să roşească dtuşi de puţin. Jimmy Thesiger ştia prea bine cft va dna cu Loraioş Wade. In ceeace-o privea pe Bundle, îndată ce pusese receptorul In furcăse pierdu în admiraţia dtorva podoabe aparţlnîftd cameristeiei.

După ce ţl le puse, ieşi tntreblndu-se dacă ajunge nairepede ca autobuzul sau cu metroul la Qubul celor ŞapteCadrane.



77

Capitolul XIII CLUBUL CELOR ŞAPTE CADRAKE

Bundle ajunse pe strada Hunstantwi la ar. 14 cam pe îa Ora 6 după-amiază. La acea oră, după cum bine gîndise. Clubul celorŞapte Cadrane era un loc mort. Scopul pentru care venise erasimplu. Intenţiona să-l găsească pe fostul valet. Alfred. Era convinsăcă o dată ce punea mina pe el, restul va fi uşor. Bundle dispunea deo metodă autocratică de a trata cu servitorii. Rareori eşuase şi nuvedea de ce n-ar fi reuşit acum.

Singurul lucru de care nu era sicjură era numărul de persoanecare locuiau în local. Dorea să fie văzută de cît mai puţine persoane

In timp cp ezita cu privire Ia cea mai- bună soluţie de atac,problema se rezolvă de la sine. Uşa de la nr. 14 se deschise şl Alfredînsuşi aoăru.

— Bună ziua, Alfred". salută Bundle cu voioşie. ,w — Oh. bună ziua, înălţimea Voastră. Nu v-am recunoscut

pentru moment*.Gîndindu-ne Ia hainele cameristei, Bundle trecu la afaceri i —

Putem schimba două vorbe, Alfred ? Unde sâ mergem 7 a v'— Ei bine — my lady — nu prea ştiu»— stf prea e nlej. un Ioc

ca lumea pe aici, nu prea ştiu, eu...“ Bundle l-O' tăie scurt: — Cine e In Club ?*

Nimeni Ia această oră, my lady". — Atunci să mergem acolo". — Să mergem înăuntru". Alfred găsi o cheie şi deschise uşa. Bundle Intră. Alfred,

tulburat şi sfios o urmă. Bundle se aşeză şi se uită drept la Alfred. — Presupun că ştii", zise ea viol, că ceea ce fad aici este ilegal

?“ r AJîred se muta de pe un picior pe celălalt. — E adevărat câ am fost controlaţi de două ori“, admise ' d,

dar nu s-a găsit nimic compromiţător datorită abilităţii cu care dl.Mosgorovsky a aranjat lucrurile".

— Nu mă refer numai la jocurile de noroc", specifica Bundle.E mai mult decît atît, mai mult decît poate ştii tu. O să -ţi pun oîntrebare directă. Şi aş vrea adevărul. Cît ai fost plătit ca săpărăseşti Chimneys-ul ?“ -

Alfred se uită de două ori la cornişă ca pentru a găsi acolo

răspunsul; înghiţi de trei sau patru ori şi luă poza unei voinţe slabecare se opune unei voinţe puternice.



78

— Totul s-a petrecut aşa, înălţimea Voastră. Dl. Mosgorovskya venit cu un grup să viziteze Chimneys-ul. Dl. Tredwell erasuferind din cauze unei unghii de la picior, aşa incit mi -a revenitmie sardna să prezint castelul. La sfîrşrtul vizitei dl. Mosgorovsky arămas în urma celorlalţi şi după ce mi-a dat ceva, a intrat însubiect“.

— Dak, zise Bundle încurajator.— Ca să n-o mai lungim", cedă Alfred cu o bruscă acceleraţie

a naraţiunii, mi-a oferit o sută de lire să părăsesc cas- Jielul şi săvin la club. Voia pe cineva, aşa cum se folosea în. cele mai bunefamilii, pentru a da locului un anumit ton. Şi părea - de la sineînţeles câ aş fi refuzat Providenţa — ca să nu mal spun că salariulaici e mai mare de trei ori decît cel de-al doilea valet“.

— O sută de lireK, repetă Bundle, e o sumă mare, Alfred. Ţi -au spus cumva cine urma sâ te înlocuiască la Chimneys ?*

— Am şo%răit puţin, my lady. privind plecarea imediată. Aşacum am. arătat nu se obişnuia şi putea provoca neplăceri. Dar dl.Mosgorovsky cunoştea un tip, un tînăr care fusese într-un serviciuasemănător şi put^a să vină în orice moment. Aşa încît, ammenţionat numele său domnului Tredwell şi t6tul a fost aranjat, deminune0.

Bundle dădu din cap. Bănuielile ei se adevereau şi felul în earese acţionase era cel la care se gîndise. încercă să mai afle die ceva.

. — Cine e dl. Mosgorovsky ?“ — DInsul conduce clubul. E rus de origine. O persoană foarte

inteligentă®. Bundle abandonă obţinerea unor informaţii şi trecu la alteprobleme.



79 '

— O sută de lire eate o sumă mare de bani, Alfred", reluă eş. — Mai mare decît am avu* vreodată, my lady“, recunoscu

Alfred plin de candoare.— Te-ai gîndit că e ceva necurat în toată treaba asta ?* — Necurat ?“ — Da, nu vorbesc de jocurile de noroc, mă gândesc la ceva

mult mai serios. Nu vrei să fii implicat în vreo acţiune penală, nu-iaşa ? *

— Oh, Doamne, my lady, vreţi să spuneţi că... ?“ — Am fost la Scotland Yard alalteieri“, accentua Bundle grav,pentru a face impresie. Acolo am auzit dteva lucruri interesante.Vreau să mă- ajuţi şi dacă o faci, în cazul în care lucrurile vor lua oîntorsătură proastă, voi pune o vorbă bună pentru tine“.

— Voi fi bucuros'să fac tot ce se poate, vreau să spun câ aşface-o oricum".

— Ei bine, mai întîi", zise Bundle, vreau să merg peste tot, dela etaj la subsol".

însoţită de Alfred, păcălit şi înfricoşat, Bundle făcu o inspecţiecompletă. Nimic nu-i sări in ochi, pină ajunse la sala de joc. Acolozări o uşă suspectă, într-un colţ şi uşa ora încuiată. Alfred explicărapid.

— Este folosită ca o uşă de trecere, înălţimea Voastră. Există ocameră şi o uşă la capătul casei scărilor care dă în strada vecină.Asta e drumul pe care-1 urmează clienţii cînd e vreun raid“.

— Poliţia ştie de el ?“

— Este o uşă care înşeală, my lady. Parc un dulap,atita tot“.

Bundle simţi o emoţie crescindă. — Trebuie să intru“, spuse ea. Alfred dădu din cap. — Nu puteţi, my lady, dl. Mosgorovsky are cheia*. — Ei bine, mai sînt şi alte chei“, răspunse Bundle. Observă că broasca era una obişnuită care putea fi deschisă t-

.i o cheie care se potrivea la celelalte uşi. Alfred, foarte tulburat, futrimis să aducă cîteva. A patra, care fu încercată, se potrivi. Oînvîrti, deschise uşa şi trecu. Dădu intr-o încăpere mică, murdară.O masă lungă ocupa mijlocul camerei şi avea scaune in jurul ei. Numai era altă mobilă în cameră. Două (dulapuri în perete se aflau deo parte şi de alta a căminului. Alfred îl indică pe cel mai apropiat cucapul. •

— Acela e“, explică el. Bundle încercă uşa dulapului, dar era încuiată şi de dala asta

văzu că această închizătoare era foarte diferită de cele obişnuite. Eradintre acclea care nu se deschideau decît cu cheia potrivită.



80

— Extrem de ingenios44, explică Alfred : Arată în regulă cînd edcschis. Rafturi şi policioare. Nimeni nu bănuieşte că atunci cîndapeşi pe locul potrivit, totul se deschide".

Bundle se întoarse şi se uită prin încăpere, gîndindu-so. Primullucru fie care îl remarcă fu că uşa prin care intraseră era dublată.Asta însemna o izolare acustică perfectă. Qcliii-i rătăciră apoi pescaune. Erau şapte, trei de fiecare parte a mesei şi unul mai înalt încapul mesei. Ochii Eileenei străluciră. Găsise ceea ce căuta. Acestaera locul de întîlnire al organizaţiei secrete. Locul era perfectconceput. Părea- obişnuit, puteai să ajungi aici, numai păşind dincamera de joc, sau prjn intrarea secretă şi orice precauţie eraexplicabilă prin miza mare din camera de alături.

Alene, în timp ce aceste gînduri li treceau prin minte, îşi trecudegetul pe marmura de pe cămin.

— N-o să găsiţi pic de murdărie, nici pomeneală -, zise Alfred.Dl. Mosgorovsky a poruncit să se facă curat di' dimineaţă şi eu m -am ocupat de asta, în timp ce dînsul aştepta".

— Oh**, zise Bundle, gîndindu-se repede, azi dimineaţă ?“ — Acest lucru se face uneori*1, zise Alfred. Deşi nu s-ar spune

că încâpcrea este folosită". Peste un minut avu un şoc. — Alfred11, .11 rugă Bundle, trebuie să-mi găseşti un loc unde

să mă ascund". Alfred se uită la ca îngrozit. — Dar e imposibil, my lady. O să mă băgaţi în bucluc si îmi voi

pierde slujba*4.

— O s-o pierzi oricum, dacă ajungi în închisoare4*, ripostăBundle. Dar nu trebuie să-ţi faci griji, nimeni nu va şti nimic despreasta*4.

— Dar nu e nici un locşor*, se văită Alfred. Priviţi în jur, mylady, dacă nu mă credeţi**.

Bundle fu nevoită sâ admită câ era ceva care susţinea acestargument. Dar ea poseda adevăratul spirit al aventurilor care-şi aufinalitate.

— Prostii*, rosti ea, cu hotărire. Trebuie să fie un loc*. — Dar nu e nici unul“, se lamenta în continuare Alfred. Niciodată o Încăpere nu păruse mai puţin primitoare şl mai

ascunsă. Storuri murdare erau trase la ferestrele ale căror geamuriînnegrite de funingine nu aveau perdele. Pervazul din afară, alferestrei pe oare Bundle 3 examina atent, era lat de peste zececentimetri 1 înăuntru erau masa, scaunele şi dulapurile.

Al doilea dulap avea o cheie In broască. Bundle traversă şi il

deschise. înăuntru erau rafturi cu pahare de tot soiul şi vase de lut.,, — Obiecte pe care nu le folosim1*, explică Alfred. Puteţi să



81

vedeţi singură, my lady, că nu e loc nici pentru o pisică*. Dar Bundle exami nă rafturile. — Proastă lucrare**, zise ea. Ei acum, Alfred, ai un dulap jos

unde ai putea să bagi tot ceea ce e aici ? Ai I Buun ! Adu atunci otavă şi cară-le imediat. Repede, nu-i timp de pierdut".

,, — Nu se poate, my lady. Şi se face tîrzîu. Bucătarii vor fi aiciîn cîteva minute**.

— Dl. Mosgo... şi nu mai ştiu cum nu vine decît tîrziu,

presupun".— Nu vine înainte de miezul nopţii. Dar, my lady...* ,, — Nu mai vorbi atîta, Alfred", zise Bundle. Adu tava. Dacă mai

stai aici să-mi argumentezi, o s-o păţeşti". Făeînd ceea ce obişnuit se cheamă ,,a-şi frînge mlinile", Alfred

plecă. Se întoarse imediat cu o tavă şi dîndu-şi seama că protestelesale erau inutile, acţionă cu o energie nervoasă surprinzătoare.

Aşa cum Bundle observase deja, rafturile erau uşor detaşabile.Le dădu jos, le propti de perete şi pe urmă păşi înăuntru.

— Hîm", remarcă ea, cam strimt. O să fie cam ermetic, închideuşa cu grijă, Alfred. Aşa. Da, merge. Acum vreau un burghiu®.

— Un burghiu, my lady ?“ — E ceea ce am spus".

— Nu ştiu..." — Fleacuri, trebuie să ai un burghiu, poate că ai şi un sfredel I

Dacă nu ai ceea ce vreau, va trebui să te duci să cumperi, aşa câ ai'

fi cazul sâ te strădui eşti sâ găseşti ceea cc trebuie". Alfred plecă şl se întoarse imediat cu o mînă de unelte potrivite.

Bundle apucă ceea ce voia şi procedă repede şi eficient la darea uneimid găuri la nivelul ochiului drept. Făcu lucrul acesta din afarăpentru a fi mai puţin vizibil şi nu mai îndrăzni să o facă mai largă casă nu atragă atenţia.

— Aşa, acum o să meargă®, remarcă ca în cele din urmă. — Oh, dar my lady, my lady..."

Da ?...“ — Dar o să vă găsească dacă vor deschide dulapul". — Nu-1 vor deschide", zise Bundle, pentru că o sâ-1 închizi şi

vei lua cheia la tine“. — Dar dacă se intîmplă ca dl. Mosgorovsky să ceară cheia ?“ — îi vei spune că s-a pierdut4*, zise Bundle cu voiciune. Dar

nimănui nu-i va păsa de dulap, care e aici pentru a distrage atenţiade la celălalt şi pentru a face pereche. Gră- beşte-te, Alfred, cineva ar

putea să vină orieînd. închide-mă, ia cheia şi vino să-mi dai drumulcînd toată lumea a plecat4*.



82

— O să vă simţiţi rău, o să leşinaţi..." — Nu leşin niciodată**, zise Bundle. Dar ai putea să -mi aduci

un cocteil. Voi avea nevoie de el, cu siguranţă. După aceea închideuşa camerei din nou — şi nu uita — potriveşte cheile la uşi aşa cumau fost. Şi, Alfred, nu mai fi atît de fricos. Ţine minte, dacă seintîmplă ceva rău, voi fi cu tine pînă la capăt44.

Ei, acum e acum", îşi zise Bundle, cînd, după ce-i adusesecocteilul, Alfred se retrăsese. Nu-i era teamă că nervii lui Alfred vor

ceda şi o va da de gol. Ştia că spiritul lui de conservare era destul deputernic pentru asta. Antrenamentul îl ajutase să-şi ascundăemoţiile sub masca unui servitor stilat.

Numai un lucru o neliniştea pe Bundle. Interpretarea pe care oalesese privind curăţarea camerei în dimineaţa aceea s-ar fi putut sâfie greşită. Şi dacă era aşa — Bundle oftă in spaţiul strimt aldulapului... perspectiva rămînerii ore întregi înăuntru, pentru nimicîn lume, nu era atrăgătoare.

\



84

Capitolul XIV

ÎNTlLNIREA DE LA CLUBUL CELOR ŞAPTE CADRANE

Ar fi prea uşor să trecem peste suferinţa următoarelor patruore. Bundle găsi că poziţia ei era extrem de incomodă. Era îşi făcusesocoteala că întîlnirea, dacă urma să fie o întîl- nire, va avea loc cîndclubul era în plină activitate — cam între miezul nopţii şi ora douădimineaţa.

Bundle tocmai admisese că trebuia să fie cel puţin şasedimineaţa, cînd un binevenit sunet îi veni la urechi, sunetul unei uşicare se deschidea.

In minutul următor, lumina se aprindea. Murmurul vocilor carevenise la urechile ei pentru un minut sau două, precum rostogolireavalurilor mării, încetă tot atît de brusc pe cît începuse, şi Bundleauzi sunetul unui zăvor care fusese tras. Cineva venise înăuntru dincamera de joc şi fu nevoită să plătească tribut perfecţiunii cu careuşă de comunicare între cele două încăperi, fusese izolată fonic.

Apoi intrusul veni în zona ei de vizibilitate, un spaţiu care eraincomplet dar care se dovedi corespunzător scopului. Un om înalt,lat în spate, masiv, cu o barbă lungă, neagră. Bundle îşi aminti că îlvăzuse la unav din mesele de baccara, cu o scară înainte.

Acesta era aşadar misteriosul rus, proprietarul clubului,sinistrul domn Mosgorovsky. Inima tinerei începu să bată mai tare.

Atît de puţin semăna cu tatăl său în acest minut, înclt era de -adreptul acoperită de glorie în nemaipomenitul disconfort al poziţieisale.

Rusul rămase pdntru cîteva minute stind la masă, mln- gîindu-şi barba. Apoi scoase din buzunar un ceas şi se uită la el. Dînd dincap satisfăcut, băgă din nou mîna în buzunar şi impingînd ceva ceBundle nu putea să vadă, ieşi din aria de' vizibilitate.



86

Cînd reapăru, Bundle de-abia putu să-şi reţină un strigăt desurpriză.

Faţa acestuia era acum acoperită cu o mască dar nu una însensul obişnuit al cuvîntului. Nu era mulată pe faţă. Era o bucată dematerial precum o cortină în care fuseseră aplicata două găuripentru ochi. Ca formă era rotundă şi avea desenată pe ea un cadrande ceas arătind ora şase.

Cele Şapte Cadrane“ îşi zise Bundle.

Şi chiar în acel minut se auzi un nou sunet — şapte bătăiÎnfundate.Mosgorovsky se îndreptă acolo unde Bundle ştia că era uşa

celuilalt dulap. Auzi un sunet ascuţit şi saluturi în limbă străină. • Avu îndată imaginea noilor veniţi. Şi ei purtau măşti cil

cadrane, dar în ceea ce-i privea limbile erau la ore diferite t orapatru, ora cinci. Amîndol bărbaţii erau In ţinută de seară — cu odiferenţă : unul era elegant, subţire, tînăr, purtînd haine de seară cuo tăietură impecabilă; graţia cu care se mişca era mai degrabăstrăină decît englezească. Celălalt bărbat putea fi mai bine descris :drept, slab şi muşchiulos. Hainele îi veneau destul de bine dar numai mult, şi Bundle ghici care-i era naţionalitatea chiar înainte să-laudă vocea.

Cred că sîntem primii la această nouă întîlnire“. Se auzi o voce plăcută, cu o uşoară tărăgănare americani şi un

amestec de irlandeză in ea. Tînărul elegant răspunse intr-o englezăcorectă dar uşor emfatică :

— Am reuşit cu greu să vin în astă seară. Asemenea lucruri nuse potrivesc întotdeauna. Nu sînt precum nr. 4, aici, propriul meustăpîn“.

Bundle Încercă să-i ghicească naţionalitatea. Pînă cînd el vorbi,se gîndi că ar putea să fie francez, dar accentul nu era franţuzesc S -ar putea să f ie australian ori ungur sau chiar rus. Americanul semişcă la capătul celălalt al mesei şl Bundle auzi un scaun împins.

— Ora unu a însemnat un mare succes", zise acesta, şl tefelicit că ţi-ai asumat riscul".

Masca tnfăţişfnd ora cinci, ridică din umerL — Dacă nu ne asumăm riscuri..." Lăsă fraza netermi- natâ.Din nou şapte bătăi se auziră, şi Mosgorovsky sg mişcă iarăşi

spre u-şa secretă. iiundle nu mai reuşi să prindă nimic clar dteva momente,

pentru câ toţi erau în afara zonei de vizibilitate, dar după aceca auzivocea rusului dominînd : începem procedura ?“

El însuşi -ocoli masa şi ocupă locul de lîngă scaunul din capulmesei. Stînd astfel, stătea drept cu faţa la dulapul în caro era



87

ascunsă Bundle. Masca arâtînd ora cinci ocupă scaunul de lîngă el. Al treilea

scaun nu putea fi văzut de Bundle, dar americanul, masca nr. 4 semişcară pe linia de vizibilitate un minut sau două înainte de a lualoc.

Pi; partea opusă a mesei erau vizibile numai două scaune şi întimp ce urmărea mişcarea lor, o mînă întoarse pe al doiiea scaun — cel din mijloc — invers. Şi apoi cu o mişcare uşoară, unul din noii

veniţi trecu pe lîngă dulap şi ocupă un scaii n în faţa luiMosgorovsky.

Oricine ar fi stat acolo, avea, desigur, spatele întors la Bundle — şi spre acel spate Bundle se tot uita cu mare interes pentru căera spatele unei femei de o frumuseţe deosebită, foarte decoltată

Ea vorbi mai intîi. Vocea ei era muzicală, cu accent străin, cu oadîncă notă seducătoare în ea. Se tot uita la scaunul gol din capulmesei.

— Deci nu-1 vom vedea pe Nr. 7 astă-seară T\ zise ea.Spuncţi-mi prieteni, îl vom vedea vreodată T*

— E al naibii de bine 1“ se pronunţă americanul. Al naibii debine ! Cit despre Nr. 7, încep să cred că nu există o astfel depersoană*'.

— Nu te-aş sfătui să crezi asta, prietene", interveni rusul peun ton glumeţ.

Urmă o tăcere — in timpul căreia stinghereala plutea în aer,

simţi Bundle. Sc tot uita fascinată la frumosul spate din faţa ei. Erao aluniţă mică sub omoplatul drept care intensifică albeaţa pielii.Bundle simţi că, în sfîrşit, termenul de frumoasă aventurieră", atîtde des citit, avea un sens real în acest caz. Era destul de sigură căaceastă femeie avea şi o faţă frumoasă, o piele închisă, de slavonă cu ochi pătimaşi.

Fu trezită din visări de vocea rusului care părea să facă pemaestrul de ceremonii.

— Continuăm in ceea ce ne priveşte ? Mai întîi masca nr. 2care e absentă".

Făcu un gest curios, cu mina spre scaunul întors, apropiat decel al femeii, gest pe care ceilalţi îl imitară, întorcîndu-sa la scaunaşa cum făcuse el.

,i — Aş fi. dorit ca Nr. 2 să fie cu noi, astă-seară“, continuă el.Sînt atitea lucruri de făcut. Au apărut dificultăţi neaşteptate4*.

— Ai raportul lui ?“. Cel care vorbi fu americanul.

— Pînă în prezent nu am nimic de la el“. Urmă o pauză. Nupot să înţeleg lucrul acesta4*.



88

— Crezi că a luat-o razna ?“. — E o posibilitate11.— Cu alte cuvinte**, zise Nr. 5, există un pericol1'.Rosti cuvîntul delicat şi totuşi cu farmec. Rusul dădu din cap

cu emfază. — Da, e pericol. Se ştie prea mult despre noi, despre acest

loc. Cunosc cîteva persoane care ne bănuiesc*1.Adăugă cu răceală :

„— Trebuiesc reduşi la tăcere*1.Bundle simţi un fior pe şira spinării. Dacă o descopereau, era

si ea redusă la tăcere ? Atenţia îi fu atrasă deodată de un cuvînt. — Deci nimic nu s-a limpezit în legătură cu Chimneys Mosgorovsky dădu din cap : — Nimic".Deodată Nr. 5 se aplecă înainte. — Sînt de acord cu Anna. Unde e preşedintele nostru

— Nr. 7 ? E cel caro ne-a dat viaţă ? De ce nu-1 vedem niciodată?“

— Nr. 7 are propriile-i metode de lucru4*.— Totdeauna spui asta**.— Voi spune chiar mai mult”, zise Mosgorovsky. Mi-e milă de

bărbatul sau femeia caro va fi împotriva lui“. Urmă o tăcere jenantă. — Trebuie să ne continuăm treburile", zisp Mosgorovsky

liniştit. Nr. 3, ai planurile de la Wyvern Abbey ?“ Bundle ciuli urechile. Nu reuşise nid să-l vadă pe Nr. 3, nici

să-i audă vocea. îl auzi, şi o recunoscu fără, posibilitate deconfuzie. O voce joasă, plăcută, voalată — vocea unui englez binecrescut.

„— Le am, domnule'1 Cîteva hîrtii au fost împinse peste masă. Toată lumea sa

aplecă înainte. Mosgorovsky îşi ridică din nou capul. — Şi lista oaspeţilor ?“.

Iat-o“. Rusul o cili : Sir Stanley Digby, dl. Terence O‟Rourke, Sir

Oswald şi Lady Coote, dL Bateman, Contesă Anna Radzky, d-naMacatta, dl. James Thesiger. Se opri şi pe urmă întrebă ascuţit:Cine e dl. James Thesiger ?“

Americanul rîse.— Cred că nu e cazul să-ţi faci griji din pricina Iul. Tipul de

tînăr dobitoc**.

Rusul continuă să citească : — DL Eberhard şi dl. Eversleigli. Acesta completează lista**.



89

Chiar aşa?“ îşi zise Bundle în tăcere. Ce-aţi putea spunedespre tînăra aceea simpatică, Lady Eileen Brent ?“

— Da, se pare că nu e nimic aici care să ne incomodeze**,zise Mosgorovsky. Privi peste masă. Sper câ nu există nici undubiu asupra valorii invenţiei lui Eberhard".

Nr. 3 dădu o replică laconică tipic englezească. — Nici unul“. — Comercial vorbind, ar trebui să valoreze milioane",

sublinie rusul. Şi internaţional... ei bine, toată lumea cunoaştelăcomia naţiunilor**.

Bundle avu senzaţia că îndărătul măştii sale, acesta suri- deanu prea plăcut.

— Da“, continuă el, o mină de aur“. — Preţuieşte cîteva vieţi**, zise Nr. 5, cinic şi rîse. — Doar ştii ce invenţii sint“, spuse americanul. Cite- odată

asemenea lucruri s-ar putea să nu meargă11.— Un om ca Sir Oswald Coote nu va face o greşeală'*,, zise

Mosgorovsky.— Vorbind ca un aviator", interveni Nr. 5, lucrul este

perfect realizabil. S-a discutat de ani dc zile, dar a fost nevoie degeniul lui Eberhard pentru a fi pus în-practică".

— Ei bine", se pronunţă Mosgorovsky, cred că nu trebuie sădiâcutăm lucrurile mai în amănunt Aţi văzut cu toţii planurile. Nucred că schema noastră originală poate fi îmbunătăţită. Apropo,

am auzit ceva de o scrisoare de-a lui Ge- raid Wade — o scrisoarecare a fost găsită şi la care ac menţionează această organizaţie.Cine a găsit-o)1*

— Fiica Lordului Caterham, Lady Eileen Breal**.— Bauer ar fi trebuit să aibă grijă de acest lucru", zise

Mosgorovsky. A fost o neglijenţă din partea hi Cui era adresatăscrisoarea?"

„— Surorii lui, cred11, zise Nr. 3.— Nefericit eveniment*4, regretă Mosgorovsky. Dar n-avem ce

face. Ancheta asupra cazului Rortald Devereux începe mîine. Spercâ s-a aranjat totul pentru asta 7“

— Luindu-ne după cele spuse de băieţii de ani, s-au ruspînditzvonuri câ s-au făcut exerciţii de tragere co arma", zise americanul.

— Atunci ar trebui să fie totul bina. Cred că nu mai e nimicde spus. Trebuie s-o felicităm cu toţii pe draga noastră Nr. 1 şi să-iurâm noroc în ce va face mai departe**.

— Uraaa !*", strigă Nr. 5. în cinstea Annei ! Toate mîinile zburară în acelaşi gest pe care Bundl» îl văzuse



90

mai înainte.— In cinstea Armei P*Masca Nr. 1 răspunse la salut cu un gest tipie străin. Apoi se

ridică în picioare şi ceilalţi o urmară. Pentru prima dată Bundle îlzări pe Nr. 3, pentru că acesta veni să-i pună Annei mantia peumeri — un bărbat înalt, bine legat. Apoi grupul dispăru prin uşasecretă şi Mosgorovsky o Închise după ei. El aşteptă ei te va clipe şiapoi Buncfte îl auzi trăgfnd zăvorul la cealaltă uşă şi trecînd

dincolo după ce stinse lumina electrică. După vreo două ore, un Alfred alb la faţă şi neliniştit veni s-o

elibereze pe Bundle. Ea aproape li căzu în braţe şi el trebui s-osusţină.

— Nimic**, zise Bundle, numai înţepenită, asta-t tot. La să-mă să mă aşez“.

— Oh, Doamne, my lady, a fost îngrozitor— Prostii14, zise Bundle14. Totul a mers ca pe toate. Nu mai fi

cu gheaţa-n spate, totul s-a terminat. S-ar fi putut să iasă prost,dar, slavă Domnului, n-a fost aşa**.

— Slavă Domnului, cum spuneţi, my lady. Am fost agitattoată seara. Sînt un grup ciudat, ştiţi".

— Al naihii de ciudat", zise Bundle; masîndu-şi braţele: şipicioarele. ,,De fapt sînt soiul de oameni care am crezut că existănumai în cărţi. Dar Alfred, omul învaţă cît trăieşte".



91

Capitoîul XV

ANCHETA

Bundle ajunse acasă pe Ia şase dimineaţa. La nouă şi ju-mătate era in picioare şi îmbrăcată şi-l sună pe Jimmy Thesiger la

telefon.Promptitudinea cu care-i răspunse o surprinse pînă cînd el îispuse câ urma să la parte la anchetă.

,, — Ded, iată-mă", zise Bundle şi am să-ţi spun o mulţime delucruri”.

— Ei bine, să presupunem că mă laşi să- te conduc şi atuncio să-mi povesteşti pe xlrum. Ce zici de asta ?"

— In regulă. Dar mai pune la socoteală şi faptul că trebuie sămă dud la Chimneys. Inspectorul şef vine să mă ia de acolo".

— De ce ?“ — Pentru că e un om amabil", îi răspunse prompt Bundle. — .Şi cu sînt. Chiar foarte amabil". — Oh! dumneata eşti un neghiob", zise Bundle. Am auzit pe

cineva si cînd asta, azi noapte".Cine ?"

— Ca să fiu exactă un evreu rus. Nu, nu era. Era..." Dar un protest indignat îi înecă cuvintele.

,, — Pot să fiu an neghiob şi chiar pot să spun că sînt dar nu-ivoi permite unul evreu rus s-o spună. Ce ai făcut în noapteatrecută 7“

— Tocmai asta am să-ţi povestesc", zise Bundle. La revederepentru moment".

Puse receptorul In furcă Intr-un fel în care-1 lăsă pe Jimmyperplex; tarturîndu-1. Acesta avea cel mai mare respect pentruÎnsuşirile tinerei fete, deşi nu există nici urmă de sentiment Inglodurile Iul vizavi de Bundle.

Pune ea la cale ceva", îşi dădu el cu părerea, în timp ce ;luă oexpediată înghiţitura de cafca. Depinde ce, dar pune 'ea la caleceva“.

Douăzeci de minute mai tîrzia, maşinuţa lui, cu două Jocuri,se opri în faţa casei din strada Brook, şi Bundle, care ii aşteptase,veni coborînd treptele. De obicei Jimmy era un tînăr care nu-şiobserva semenii, dar acum băgă de seamă că ochii tinerei fete

erau încercănaţi şi că ea avea înfăţişarea unei fiinţe care-şipierduse noaptea.



92

— Ei acum", zise el, în timp ce maşina îşi croia drum prinsuburbii, ce fapte misterioase ai pus la cale?“

— O să-ţi spun“, îi promise Bundle, dar nu mă întrerupeînainte de a termina".

Era o poveste cam lungă şi Jimmy trebui să-şi dea toatăosteneala să fie atent ca maşina să nu facă accident. Cînd Bundletermină, el oftă, apoi privi Ia ca iscoditor.

Bundle ?“

Da? !“ — Ia uită-te la mine, nu mă păcăleşti ?“ — Ce vrei să spui ?“ — îmi pare rău“, îşi ceru scuze Jimmy, dar mi* se pare că

am mai auzit asta — într-un vis, ştii..." — Ştiu“, zise Bundle cu simpatie. — E imposibil'*, reacţionă Jimmy, urmărindu-şl gîndul.

Frumoasa aventurieră, banda internaţională, misteriosul Nr. 7, acfîrui identiţate nimeni n-o ştie, am citit asta de sute de ori încărti“.

— Sigur că ai citit. La fel şi eu. Dar pentru asta nu e vreunmotiv să nu se întîmple aievea14.

— Presupun că nu“, admise Jimmy. — La urma urmelor ficţiunea e bazată pe adevăr. Vreau să

spun că dacă lucrurile nu s-ar întîmpla, oamenii nu ar putea să segîndească la ele“.

— Este ceva în ceea ce spui“, fu de acord Jimmy. Dar înacelaşi timp nu pot să nu mă ciupesc ca să văd dacă sînt treaz". — Şi eu simt la fel", răspunse Bundle.

Jimmy scoase un oftat adînc. .— Ei bine, presupun că sîntem treji. Ia să vedem': un rus, un

amcrican, un englez — un posibil austriac sau ungur — şi o doamnă care poate fi de orice naţionalitate — gîndin- ţdu-ne mai degrabă la o rusoaică sau poloneză —, o adunătură destulde reprezentativă1*. '1 — Şi un neamţ“ — completă Bundle. Il uiţi pe neamţ". —

Oh”, zise Jimmy incet. Crezi...1*— Nr. 2, absent, este Bauer, valetul nostru. Mi se pare

'destul de clar din ceoa ce spuneau ei despre un raport aşteptat şicare nu venise — un raport despre Chimneys — nu pot să-miimaginez altceva**.

— Trebuie să fie ceva în legătură cu moartea lui Gerry

Wade**, zise Jimmy. E ceva ce noi n-am aprofundat. Spui câ l-au

numit pe Bauer cu numele său ?“



94

milioane*.— Presupun că aşa ea, zise Jimmy.— Dar tot atît de bine cîteva vieţi — spunea celălalt

bărbat11.— EU bine se pare că ăsta e adevărul8, zise Jimmy, şi faţa lui

se adumbri. UHă-te la ancheta de azi. Bundle, eşti sigură căRonny n-a mai spus nimic altceva ?“

„ Nu*, spuse Bundle. Numai atît. Şapte Cadrane. Spu-

neţi -i lui Jimmy Thesiger, Este tot ceea ce a mai putut rosti,sărmanul". — Aş vrea să ştim ceea ce ştia el“, zise Jimmy. Dar am

descoperit un lucru. Cred că valetul Bauer trebuie să fie cusiguranţă răspunzător 'de moartea lui Gerrv. Ştii, Bundle...*1

— Da ? lu —■ Ei bine sînt puţin îngrijorat uneori. Cine va fi următorul ?

Nu prea e afacerea in care o fată să fie amestecă". Bundle zâmbi fără voia ei. I sc păruse câ Iui Jimmy îi trebuise

cam mult ptnâ a o pune în aceeaşi categorie cu Loraine Wade. — Cred că e mai mult vorba de dumneata decît de mine“,

remarcă ea cu veselie. — I-auzl, i-auzi“, păru a se minuna Jimmy. Dar ce-ai spune

dc cîteva pierderi de partea celaltă, aşa, pentru o schimbare ? Măsimt cam însetat de sînge în dimineaţa aceasta. Spune-mi airecunoaşte pe vreunul din aceşti oameni daci l-ai vedea ?“

Bundle ezită.

,, — Cred că l-aş recunoaşte pe Nr. 6*, zise ea in cele dinurmă. Are un lei ciudat de a vorbi — un fel veninos şi sîsî- itor — pe care cred câ l-aş recunoaşte.*

— Dar englezul ?*Bundle dădu din cap. — L-am văzut puţin — numai o uitătură — şi are o voce

obişnuită. Exceptind faptul că e un bărbat solid nu mai e nimicedificator".

— E femeia, desigur" — continuă Jimmy. Cu ea ar trebuisă fie mai uşor. Şi, totuşi, s-ar putea să nu dai peste ea. îşi duceia bun sfirşit intrigile lăsîndu-se Invitată la cină de miniştri şiobţinînd secrete de stat cfnd sînt In alcov. Cel puţin aşa seîntîmplă în rfirţi. De fapt singurul ministru pe care H cunosc beaapă fiartă cu o bucată de lăraîie". ^

— Uite, George Lomax, de exemplu, poţi să ţi-1 imagineziîndrăgostit de frumoase slujind alte naţiuni ?* zise Bundle rfaînrt.

Jimmy fu d? acord cu nuanţa critică.

— Şi acum despre omul misterios Nr. 7*, continuă Jimmy.



95

N-ai nici o idee cine ar putea fi ?“ ,,— Nici una".— Dacă ne-am lua iarăşi după cărţi — ar trebui să .fie

cineva pe care-1 ştim toţi. Ce-ai zice de Gwrge Lomax însuşi ?*Bundle dădu din cap cu părere de rău.

— într-o carte ar fi fost perfect", fu ea de acord. Darcunoscîndu-1 pe Codders..." Şi se lăsă în vria unei bune dispoziţiinecortrolate. Codders marele organizator al crimei. N-ar fi

minunat ?“ Jimmy încuviinţă. Discuţia lor durase ceva şi el încetinise o

dată sau de două ori. Ajunseră la Chimneys. unde-1 găsiră dejape colonelul Melrose care aştepta. Jimmy fu prezentat şi toţi treimerseră li anchetă.

Aşa cum prezisese colonelul Melrose, întreaga afacere era.foarte simplă. Bundle depuse mărturie. Doctorul o dădu pe a lui.Dovada fu oferită de practica tragerilor fn regiune. Un verdict aldecesului, ca urmare a unei greşeli, fu difuzat.

După ce formalităţile se terminară, colonelul Melrose se oferis-o conducă pe Bundle înapoi la Chimneys şi Jimmy Thesiger seîntoarse la Londra. Deşi era o persoană care lua lucrurile uşor,povestea tinerei îl impresionase. Îşi strînse1 buzele.

Ronny, bătrîne1*, murmură el, voi fi de cealaltă parte abaricadei. Şi tu nu eşti aici ca să intri în joc".

Un alt gînd îi trecu prin minte. Loraine I Era oare în pericol 7

După un minut sau două de ezitare, se duse la telefon şi osună. — Eu sînt, Jimmy. M-am gîndit că vrei să ştii rezultatul

anchetei. Moarte prin imprudenţă'*. Oh, dar !...“

— Da, cred că e ceva în spatele acestui lucru. Medicul legistfăcuse o aluzie. Cineva încearcă să ascundă ceva. Aş zice,Loraine...1*

,Da ?“ — Fii atentă. Sînt nişte chestii care se leagă. O să fii foarte

atentă, nu-i aşa ? De dragul meu**. Auzi nota rapidă de alarmă care-i străbătu vocea. — Jimmy — dar este periculos pentru dumneata*1.El rîse.— Oh, dar e perfect. Sînt pisica care are nouă vieţi. Adio,

trecut!“ Puse receptorul in furcă şi rămase un minut sau două pe pe

gînduri. Apoi îl chemă pe Stevens.



96

— Crezi că poţi să ieşt ca să-mi cumperi un pistol ?**— Un pistol, domnule ?“ Potrivit pregătirii sale, Stevens nu lăsă să se vadă nici o urmă

de surpriză. — Ce fel de pistol aţi dori ?“ — Ceva pe care să pui degetul şi glonţul să lovească pîna

cînd ai luat. degetul de pe el".— Un automat, domnule ?“

., — Exact", zise Jimmy. Un automat. Şi mi-ar place să fie cuţeava ghintuită — dacă vînzătorul şi cu tine ştiţi ce este aceea, tnpovestirile americane, eroul scoate întotdeauna un pistol automatde acest fel din buzunar**.

Stevens îşi permise un surîs palid, discret. — Cei mai mulţi oameni pe care l-am cunoscut, domnule,

aveau cu totul altceva în buzunarul de la sold1*, observă el. Jimmy Thesiger rîse.

Capitolul XVÎ PETRECEREA DE LA ABBEY

Bundle îşi conducea maşina spre Wyvern Abbey pentru aajunge aici la ora ceaiului, vineri după-amiază. George Lomax venisă o întimpine cu multă amabilitate.

— Draga mea Eileen®, zise el, nu pot să-ţi spun cît deîncîntat sînt că te văd. Trebuie să mă ierţi că nu te -am invitat cînd

l-am invitat pe tatSl tău dar nu mi-a trecut prin minte că opetrecere de acest fel te-ar putea interesa. Am fost şi surprins darşi încîntat, cînd I-ady Caterham mi-a povestit de interesul tăupentru politică".

— Am vrut atît dc mult să vin“, mărturisi Bundle simplu,candid.

— D-na Maccatta nu va sosi decît cu trenul următor", precizăGeorge. Vorbea de o adunare la Manchester noaptea trecută. Ilcunoşti pe Thesiger. Un tînăr cu o înţelegere remarcabilă a politiciiexterne. Greu s-ar putea ghici lucrul acesta din înfăţişarea luia.

— îl cunosc pe dl. Thesiger", zise Bundle şi dădu rnînasolemn cu Jimmy, pe care-1 observă că-şi împărţise părul printr-ocărare pe mijloc, pentru a da mai multă seriozitate înfăţişării sale.

— Fii atentă*, o atenţionează Jimmy cu o voce grăbită şi peun ton scăzut, cînd George îi lăsă singuri. Nu trebuie să te superi,dar i-am spus lui Bill despre isprava noastră11.

,, — Bill ?“ zise Bundle, plictisită. — Ei bine, la urma urmelor", spuse Jimmy, Bill e unul din



97

băieţii pe care-i cunoşti. Ronn37 era bun prieten cu el şi hi fel

Gerry*.— Oh. ştiu !“ făcu Bundle. — Crezi că e regretabil faptul că i-am spus ? îmi pare rău“.

Bill e un băiat bun. Nu e asta. Dar... e cam gafist".— Nu e isteţ? !“ sugeră Jimmy. ,,Dar uite rin lucru : are un

pumn puternic. Şi cred că un pumn puternic vine la ţanc“. — Poate ai dreptate. Cum a reacţionat ?“

— S-a apucat cu mîinile de cap, dar pînă la urmă lucrurileau intrat în făgaşul lor. Repetîndu-i faptele în cuvinte simple, amreuşit să-l lămuresc. Şi, firesc, e cu noi pînă la moarte, cum s -arzice".

George reapăru brusc. — Trebuie să fac citeva prezentări. Sir Stanley Digby. Lady

Eileen Brent. DL O‟Rourke14.Ministrul era un om scund şi gras, cu un zimbet vesel. Dl.

O‟Rourke, un tînăr înalt, cu ochi albaştri,, surîzători. cu o faţătipic irlandeză o salută pe Bundle cu entuziasm.

— Şi eu care credeam că va fi numai o petrecere politicăplicticoasă*, murmură el cu un şoptit îndeminatic.

— Ssist!“, făcu Bundle, sînt un om politic, foarte politic1*.— Sir Oswald şi Lady Coote pe care li cunoşti*, continuă

George. — De fapt, nu ne-am întîlnrt niciodată*, zise Bundle

sumbind.ll aplaudă In gînd pe tatăl său pentru descrierea făcută. SirOswald ii luă mină într-o strinsoare de oţel şl ea se crispa uşor.

Lady Coote, după un salut mohorit. se întoarse către Jknmy Thesiger şi păru să manifeste ceva aproape de plăcere, văzîn- du-1. In ciuda obiceiului prost de a întîrzia la micul dejun, Lady Cooteîl simpatiza pe acest tînăr prietenos, cu lata trandafirie. Aerul săude om bun la suflet, care-l transpira prin toţi porii, o fascina.încercă o dorinţă maternă de a-1 vindeca de proaste obiceiuri şl dea-1 forma ca un tînăr înregimentat în muncă. întrebarea dacă,odată format el ar fi fost tot atît de atrăgător, nu şi-o puseseniciodată. începuse să-| povestească acum despre o pană demotor survenită uneia din prietenele ei.

— Dl. Bateman*. zise George scurt» precum cineva care ar fitrecut la lucruri mai bune.

Un tînăr serios, palid, se înclină. — Şi acum" continuă George trebuie să v-o prezint pe



98

Contesa Radzky**.Contesa Radzky conversase cu Bateman. Răsturnată pe

spate, pe sofa, picior peste picior, într-un fel provocator, fuma,trăgînd dintr-un incredibil do lung port-ţigaret bătut cu peruzele.

Bundle aprecia ci era una din cele mal frumoase femei pecare le văzuse. Ochii-i erau mari şi albaştri, părul negru cărbune,avea o piele arămie, un nas uşor turtit, de slavă şi un corp

filiform. Buzeie-i erau înroşite Intr-o manieră cu care, Bundle erasigură, cel de la Wyvern Abbey erau cu totul neobişnuiţi. — Aceasta este d-na Macatta ?u La replica negativă dată de George, care -■> prezentă pe

Bundle, ea dădu din cap cu indiferenţă şi se intor.rse la con-versaţia ei cu dl. Bateman.

Bundle auzi vocea lui Jijnmy în urechi.— Pongo este total fascinat de frumoasa slavă", zise el.

Patetic, nu-1 aşa ?... Hai să luăm nişte ceai". Se lăsară duşi încă o dată în vecinătatea lui Sir Oswald Coote.— E nemaipomenit castelul dumneavoastră Chimneys",

remarcă marele om. — Sînt bucuroasă că v-a plăcut", mulţumi Bundle sfioasă. — Necesită noi lucrări de instalaţie de apă şi canali- zarc-

modernizare — mă înţelegeţi*. Stătu pe gînduri un minut sau două.

închiriez castelul Ducelui de Alton. Trei ani. Numai binepentru a-mi găsi un loc al meu. Tatăl dumitale n-ar putea săvîndâ, dacă ar vrea, presupun".

Bundle !şi simţi răsuflarea tăiată. Avu o viziune dc coşmar cunenumăraţi Coote, prezenţi în nenumărate copii fidele aleChimneys-ului, toate, bineînţeles cu un nou sistem de instalaţiesanitară.

Simţi, deodată un puternic resenţiment care, îşi spuse sieşi,era absurd. Oomparîndu-1 pe Lordul Caterham cu Sir OswaldCoote. nu încăpca nici o îndoială cine era cel pus la zid. SirOswald avea una din acele puternice personalităţi care îi făcea petoţi cei cu care venea în contact să pălească. Era aşa cum LordulCaterham spusese, un Iaminorist. Şi, totuşi, la multe privinţe, SirOswald era fără îndoială, stupid. Lăsînd la o parte cantitatea decunoştinţe în specialitate şi nemaipomenita forţă de conducere, elera probabil în multe domenii de-a dreptul ignorant Multe lucruricare pentru Lordul Ca-

terham constituiau prilej dc desfătare, erau pentru Sir Oswald o



99

carte sigilată. In timp ce se lăsa dusă de aceste reflecţii, Bundle continuă să

pălăvrăgească vioi. Herr Eberhard sosise, auzi ea, dar era ţintuit lapat de o durere de cap. I-o spuse dl. O‟Rourke, care reuşi să-şigăsească un loc lîngă ea, şi-l păstra.

Acestea fiind zise, Bundle urcă să se îmbrace, simţindu-scstrăbătută de o plăcută stare de aşteptare, amestecată cu o uşoarănelinişte cînd se gîndea la sosirea iminentă a d-nei Macatta. Simţea

că timpul petrecut în societatea d-nei Macatta nu se va dovedi a fi opotecă presărată cu primule.

Primul şoc îl avu cînd, îmbrăcată modest într-o rochic dedanielă neagră, trecu prin hol. Un valet stătea acolo — cel puţin, unom îmbrăcat ca un valet. Dar figura aceea pătrată, solidă, nu puteasă înşele. Bundle se opri şi se uită.

— Inspectare Battle", rosti tînăra. — Da, Lady Eileon1*.— Oh\ zise Bundle nesigură. Sînteţi aici să, să...“ — Văd ce se întimpiâV , î n ţ s l o g * * . ,— Scrisoarea aceea de avertizare, pe care o ştiţi“, vpuse

inspectorul, l-a speriat destul de tare pe domnul Lomax. Nimic nul-a putut linişti decît prezenţa mea aici“.

— Doar nu credeţi...", începu Bundle, dar se opri. Nu-i preaplăcea să sugereze inspectorului Battle că deghizarea lui nu era

prea eficientă. Părea să aibă peste tot în jurul lui scris ofiţer depoliţie". Bundle nu putea să-şi imagineze eel mai naiv criminal cafiind păcălit de o asemenea înfăţişare.'

— Credeţi1*, zise inspectorul flegmatic, că voi fi - recunoscut?“

Dădu ultimului cuvînt importanţa cuvenită. ,, — 1 Da, cred asta", admise Bundle.Ceva ce ar fi putut fi luat drept surîs, străbătu nemişcarea

trăsăturilor lui Battle. — O să le atrag atenţia, nu-i aşa ? Ei bine, Lady Eileen, de ce

nu?“ — De ce nu ?„„ făcu ca un ecou Bundle. Stupid1* simţi

ea.Inspectorul Battle dădu din cap încet. — Nu vrem să se întîmple nimic neplăcut, nu-i aşa 7“. zise el.

,,Eu nu vreau să fac pe deşteptul — ci numai să le arăt | unor oameni subţiri care pot fi implicaţi" ;— că sîntem şi noi pe aici,ca să zic aşa“.



100

Bundle se uită la el cu o oarecare admiraţie. Putu să-şiimagineze că apariţia neaşteptată a unui personaj atît de renumit, cainspectorul Battle, ar putea avea un efect depresiv asupra oricăreiîncercări şi a iniţiatorilor ei.

— E o mare greşeală să fii prea deştept**, repetă inspectorulBcittle. ..Singurul lucru care contează este să nu avem vreo neplăcereîn timpul acestui weelţ-end*. !

Bundle trecu mai departe întrebînJu-se cîţi dintre oaspeţi

recunoscu seră sau ar recunoaşte persoana detectivului de laScotiand Yard. în sufragerie, George stătea încruntat, ţinînd un plicportocaliu în mină.

,, — Foarte vexant“, zise el. O telegramă de la d-na Macatta carene spune că nu va mai fi cu noi. Copiii ei au contractat un oreion“.

Inima Eileenei trenări. — îmi parc rău pentru tine, Eileen", zise George cu bljndeţe.

,.Ştiu cît erai de nerăbdătoare s-o cunoşti. Şi Contesa va fi dc-7.amăgitâ“.

— Oh, nu-i nimic14, făcu Bundle. N;i mi-ar fi plăcut :ă vina să-mi transmită oreion“.

— O problemă serioasă", fu do acerd George. Dar nu cred căinfecţia poate fi transmisă astfel. Sînt sigur că d-na. Macatţa n-ar fifost purtătorul unui asemenea microb. Este o femeie cu principiiînalte, cu un adevărat simţ al responsabilităţii faţă de cei din jur. înaceste zile de stres naţional-trebuie să ţinem cont de...“

Pe punctul de a se ambala într-o cuvîntare, George so întrerupsebrusc. *

! — Va fi cu noi altă dată“, zise el. Din fericire nu o nici o grabăîn ceea ce te priveşte. Dar Contesa e numai un vizitator ocazional1*.

— E unguroaică, nu-i aşa ?“ zise Bundle care era curioasă săştie.

— Ai auzit, fără îndoială de Partidul Ungar al Tinerelului.Contesa este un lider în acel partid. O femeie foarte bogată, rămasăvăduvă la o vîrstă tînără ; şi-a dedicat banii şi aptitudinile serviciuluipublic. S-a consacrat în special problemei mortalităţii infantile — ochestiune foarte _actuală în Ungaria de azi. Oh, iată-1 pe HerrEberhard !*

% Inventatorul german era mai tlnăr decît şi-l închipuise

Bundle. Nu avea mai mult de treizeci de ani sau treizeci şi patrude ani. Arita cam nedoplit şi bolnăvicios şi, totuşi, nu era neplăcut

la Înfăţişare. Ochii-i erau mai mult timizi decît aruncători depriviri -furişe, şi manierele lui proaste, ca cele descrise de Bill —



Se întrebă Incă o dată dacă Thesiger fusese înţelept luîndu-1 peBill pe încredere în afacerea lor.

— Contesa", zise Bill, este o femeie incintătoare ţi teribil deinteligentă. Trebuia s-o fi văzut cînd a vizitat casa. A pus tot felulde întrebări1*.

— Ce fel de întrebări", îl întrerupse Bundle brusc. Bill nu preciza.

— Ei, nu ştiu. Despre istoria ci. Despre mobila veche. Şi alteîntrebări în clipa aceea. Contesa pătrunse in cameră. Păru puţin că

atfea răsuflarea tăiată. Era nemaipomenită, intr-o rochie de catifeaneagră. Bundle observă cum Bill gravitâ numaidecit în imediata eiapropiere. Tînărul serios cu ochelari i se alătură.

— Bill şi Pongo au băgat-o pe mînecă amîndoi**, observă Jimmy Thesiger, rîzînd.

Numai că Bunele nu prea mai era sigură dacă ceea ce sepetrecca era, Intr-adevăr de ris-.

Capitolul XVII

DUPĂ CINĂ

George nu era adeptul inovaţiilor sau modernizărilor. Rezidenţaera în afara a tot ceea ce era modern, ca de pildă încălzirea centrală.In consecinţă, cînd doamnele intrară în salon, după cină,temperatura era jalnic de nepotrivită nevoilor ţinutei de seară. Foculcare ardea în căminul cu gratii de oţel strălucitoare, deveni unmagnet. Cele trei femei se îngrămădiră în jurul lui.

— Brrr !“ făcu Contesa, rostind un sunet fin, exotic. — Zilele se micşorează“, zise Lady Goote şi îşi strînse o

atrocitate de şal înflorat în jurul umerilor săi largi. — De ce naiba n-are George casa încălzită cum trebuie ?“ zise

Bundle.— Voi englezii niciodată nu vă încălziţi casele14, zise Contesa.îşi scoase lungul port-ţigaret şi începu să fumeze. — Grătarul ăsta e demodat11, zise Lady Coote: Căldura se

duce în sus pe coş, în loc să intre în cameră". — Oh !“ regretă Contesa. Urmă o pauză. Contesa era atît de evident plictisită de

companie, îneît conversaţia deveni dificilă.



103

— E ciudat", zise Lady Coote spărgînd tăcerea, că micuţii d-nei Macatta au contractat oreion. De fapt, nu vreau să spun chiarciudat..."

— Ce este... oreionul ?“ se interesă Contesa. Bundle şi Lady Coote începură să explice simultan. In cele din

urmă. reuşiră să se facă înţelese. — Presupun că şi copiii unguri au oreion ?“ ,, —■ Poftim ?“ tresări Contesa.

— Cbpiii unguri contractează şi ei oreion ?“. — Nu ştiu", zise Contesa. Cum să ştiu ?“ Lady Coote se uită la ca surprinsă. — Dar ara înţeles că lu c r a ţ i . . . — A, asta era !tt Contesa îşi mişcă picioarele, îşi scoase port-

ţigaretul din gură şi începu să vorbească rapid. — O să vă spun nişte orori“, zise ea. Orori pe care î f - a m

văzut. Să nu vă vină să credeţi!“ Şi îşi începu povestea. Vorbi fluent şi cu o nemaipomenită

putere de descriere. Zugrăvea incredibile scene de foamete şi mizeriepentru publicul care o asculta. Vorbi şi despre Budapesta, la puţintimp după război şi creionă vicisitudinile prezentului. Dramatiza,dar, după opinia Eileenei, povestea ei aducea cu o placă de gramafon. O pui din nou şi asculţi ceea cc ai vrut. La un momentdat, se opri.

Lady Coote era cutremurată pînă în cele mai adînci fibre ale

fiinţei ei — totul era atît de clar. Rămase cu gura uşor doschisă şiochii mari, întunecaţi o fixau pe Contesă. Din cînd în cînd,intervenea în conversaţie.

— Una din verişoarele mele şi-a găsit cei trei copii morţi ; arşi.îngrozitor, nu-i aşa ?“

Contesa nu-i dădu nici o atenţie. Continuă. Şi în celc din urmă,se opri tot atît de brusc cum începuse.

,, — Iată !“ zise ea. V-am spus tot. Avem bani dar nu existăorganizare. De organizare avem nevoie".

Lady Coote oftă. — L-am auzit pe soţul meu spunînd că nimic nu se poate face

fără metode consacrate. El atribuie succesul pe care l -a avut,acestui lucru. Declară că niciodată n-ar fi reuşit fără aşa ceva".

Şi oftă iarăşi. Pe dinaintea ochilor îi trecu o imagine vremelnicăa unui Sir Oswald care nu ar fi reuşit în viaţă. Un .Sir Oşwald carear fi păstrat ca principii de bază însuşirile tinârului vesel care

vindea în magazinul de biciclete. Pentru o secundă îi trecu prin



minte cit de plăcută ar fi fost viaţa dacă Sir Oswald nu ar fi recursla metodele consacrate.

Şi printr-o neaşteptată asociere de idei se întoarse spre Bundle. — Spuneţi-mi, Lady Eileen", zise ea, sînteţi mulţumită de

grădinarul dumneavoastră ?“ — MacDonald ? Ei bine! Dar este un foarte bun gră- dinar“, îl

caracteriza ea pe un ton apologetic.



106

,, — Oh ! Ştiu că este*. întări Lady Coote. — E un om la locul lui, dacă i se dă dc lucru cum trebuie4*,

explică Bundle. — Bănuiesc că aşa este-, zise Lady Coote.Se uită cu invidie la Bundle, care părea foarte şigură pe ea în

ceea ce-1 privea pe MacDonald.— Mi-ar place o grădină frumos aranjată*, spuse Contesa

visătoare.

Bundle se uită la ea, dar pentru moment interveni altccva..Timmy Thesiger intră în încăpere şi i se adresă cu o voce ciudată încare se simţea graba.

— Vrei să vii să vezi gravurile ? Te aşteaptă 1“ Bundle părăsi încăperea, precipitartâ, şi Jimmy închiso uşa

după ca. — Ce gravuri ?“, întrebă ea, după ce uşa salonului ?e închise

în urma sa.— Nid o gravură", zise Jimmy. Trebuia să spun ceva ca să te

iau de acolo. Haide, Bill ne aşteaptă in biblioteca. Nu e nimeniacolo**.

Bill măsura cu paşi mari încăperea, şi se vedea clar ca eratulburat.

— Ascultaţi**, Izbucni el, nu-mi placc asta!*— Nu-ţi place ce ?“ ., — Că v-aţi băgat în aşa ceva. Pun pariu zece Ja unu câ va fi o

încăierare aici şi atunci...* Se uită la ea cu o mîhnire atît de înduioşătoare, îneît Bundle îşi

simţi inima cuprinsă de o dulce emoţie. — Ar trebui s-o ţinem în afara acestei probleme, nu-i aşa,

Jimmy ?“ Apelă la celălalt. — l-am spus şi eu asta1*, certifică Jimmy. — La naiba, Bundle, vreau să spun că cincva ar putc.i ieşi

rănit de aici**. Bundle se întoarse spre Jimmy.— Cit i-ai spus ?**

Oh ! totul !a ,, — N-am prins chiar totul44, mărturisi Bili. Că ai fost la

clubul acela Şapte Cadrane44

şi cam atît.* Se uită Ia ea nefericit.Eu aş zice, Bundle, ca să nu...

44

— Ca să nu, ce?“ — Te bagi în as t/ol de lucruri !*



107

— De ce nu?“ se opuse Bundle. Slnt captivante". — Oh, da, captivante! Dar pot fi şi al naibii de pericu loase.

Ja-1, de pildă, pe sărmanul Ronny“. — Da®, zise Bundle. Dacă

1 n-ar fi fost prietenul tău Ronny,

nici nu aş fi fost amestecată în povestea asta. Dar sînt Şi nu mai ecazul să tot vorbeşti de asta".

— Ştiu că' eşti persoana cea mai loială, Bundle, dar...“ — Lasă baltă complimentele. Să trecem la fapte".

Spre marea el uşurare, Bill reacţionă favorabil la aceastăpropunere.— Ai dreptate în privinţa formulei-, zise el. Eberhard arc ceva

care poate fi numit formulă, sau mai degrabă Sir Oswald o are.Produsul a fost testat în uzinele lui — păstrîn- du-se cel mai maresecret. Eberhard a fost şi el acolo. Acum toţi slnt în birou — sediscută ceea ce s-ar putea numi faptele esenţiale**.

— Cit rămîne aici Sir Stanley Digby ?** întrebă Jimmy. — Se întoarce mîine“. — Hm !“ Un lucru e clar. Dacă, aşa cum presupun, Sir

Stanley va lua formula cu el, va interveni ceva curios în noapteaasta".

— Aşa cred şi eu“. — Fără îndoială. Acest lucru restrînge sfera acţiunii. Dar

întreprinzătorii vor trebui să fie foarte inteligenţi. Să trecem ladetalii. înainte de toate, unde va fi afurisita de formula în aceastănoapte ? O.va avea Eberhard sau Sir Oswald Coote ?“

,, — Nici unul. înţeleg că a fost înmînată ministrului aerului înaceastă seară, pentru a o duce în oraş mîine. In acest caz,O‟flourke este cel care o va avea. Sigur".

— Ei bine, atunci nu se pune decît o problemă. Dacă cineva osâ Încerce să şterpelească hirtia, va trebui să facem de pază lanoapte, Bill, băiatule**.

Bundle deschise gura pentru a protesta dar o închise fără sâzică nimic.

— Apropo", continuă Jimmy, ,,1-am recunoscut oare pecurierul de la Harrods în hol, azi după-amiază, în persoanavechiului nostru prieten Lastrade, de la Scotland Yard T'

— Uimitor, Watson !“, exclamă Bill. — Presupun",, zise Jimmy, câ noi nu ne băgăm peste

el“.



107

— Nu se poate altfel", spuse Bill. Mai ales dacă avem 'de gîndsă descurcăm povestea asta". .1 — Atunci ne-am înţeles", zise Jimmy. împărţim noaptea in douăperioade ?“

Din nou Bundle deschise gura şi o închise fără să vorbească. — Ai dreptate", conveni Bill. Cine va veghea primul — Dăm cu banul ?“ — In regulă. Dacă e capul, tu eşti primul, eu al doilea. Dacă e

pajura, invers.Bill dădu din cap. Moneda sc învîrti în aer. Jimmy se aplecă, ca

să privească. — Pajura*1, zise.— Al naibii lucru !“, exclamă Bill. Tu ai prima parte şi

probabil nu va mai fi nimic după aceea". — Nu se ştie niciodată", zise Jimmy. Criminalii au o purtare

imprevizibilă. La ce oră o să te trezesc ? Trei şi jumătate ?" — Cred că e bine". în cele din urmă, Bundle vorbi. — Cu mine cum rămîne ?“, întrebă ea. — Nu faci nimic. Te duci la culcare şi dormi". — Oh !", zise ea. Nu e prea captivant". — Parcă poţi să ştii ?", zise Jimmy cu bunătate. ,,E posibil să

fii ucisă în somn, în timp ce Bill şi cu mine scăpăm teferi". — Ei bine, totdeauna apare această posibilitate. Ştii Jimmy,

nu prea-mi place uitătura Contesei. O suspectez". Prostii !“, zise Bill cu ardoare. E în afară de oricebănuială".

— Cum îţi dai seama de asta ?“, replică Bundle. — Pentru că ştiu. Unul din băieţii de la ambasada Ungariei a

garantat-o".— Oh !", exclamă Bundle surprinsă de ardoarea Iui. — Voi femeile, sînteţi toate la fel", mormăi Bill. Numai pentru

că e o femeie frumoasă...".Bundle era mult prea obişnuită cu acest argument masculin

nedrept.— De ce nu te duci să-i picuri confidenţe în urechea-i

trandafirie ?“, remarcă ea. Merg la culcare. M-am plictisit destul însalon şi nu mă mai întorc acolo".

Părăsi încăperea. Bill se uita la Jimmy. — Draga de Bundle'*, spuse el. Mi-era teamă câ o să avem

probleme cu ea. Ştii cît ţine să fie de prezentă în toate. Cred că s -acomportat minunat'1.



Capitolul XVIII

AVENTURILE LUI JIMMY

bună. S-ar putea să ai de lucru în a mă trezi, cînd va veni vremea

— dar să nu te dai bătut**. — N-o să prea am succes, dacă ai luat-o pe urma lui Gerry

Wade8, zise Jimmy maliţios.

IIP

Bill se uită la el cu reproş. — L'nJe naiba vrei să ajungi, făcînd pe neliniştitul ?“, întrebă

el.— Tu o să cazi pe spate. Hai, fă paşi f “ Dar Bill zăbovi. Rămase într-o poziţie incomodă, scliim- bîndu-

se de pe un picior pe celălalt. — Fii atent!“, îl atentionă el.

Da ? !“ — Ceea ce vroau să spun este că tu te vei descurca şi totul va

fi bine, nu-i asa ? Dar e tulburător cînd mă gîndssc la sărmanulGerry şi apoi la Ronny...**.

Jimmy se uită la ei cu exasperare. Bill era o persoană caredorea să facă numai bine, dar eforturile lui nu puteau fi descrise caîncurajatoare.

— înţeleg*1, remarcă el. Va trebui să ţi— 1 arăt pe Leo- pold" .

îşi lăsă mina să alunece in buzunarul costumului său al-bastru-inchis în care tocmai se schimbase şi scoase afară ceva,pentru a satisface curiozitatea lui Bill.

— Un automat veritabil, care pledează In favoarea unui codmoral riguros**, zise el cu o mindrie modestă.

— E adevărat ?“ Era, fără îndoială, impresionat. — Servitorul meu, Stevens, mi l-a procurat. Garantat ca

metodic 'şi curat în ceea ce face. Apeşi pe buton, şi Leopold seocupă de rest.

— Oh !“, zise Bill, e nemaipomenit!, Jimmy ?“ Da ? !“

— Fii precaut, te rog ! Vreau să spun să nu laşi jucăria asta la



112

îndemîna oricui. Ar fi o greşeală dacă l-ai împuşca pe bătrînulDiqby, cum e el somnambul-.

— E-n regulă !“, zise Jimmy. Vreau să-l pun în valoare peLeopold, e firesc, pentru câ l-am cumpărat, dar îmi voi limitainstinctele setoase de singe**.

— Ei bine, noapte bună !*', zise Bill a patrusprezecea Oară, şi,de data asta, plecă într-adevăr.

Jimmy fu lăsat singur pentru a-şl începe veghea.

Sir Stanley Digby ocupa o cameră Ia extremitatea aripii de vest.O cameră de baie i se alătura pe o parte, iar de partea cealaltă o uşăcomunica cu o cameră mal miră ce era ocu-i pată de dl. O‟Rourke.Uşile acestor trei camere dădeau intr-uni scurt coridor. Cel carestătea de veghe avea o sarcină uşoară. Un scaun aproapeneobservat, plasat în umbra unui vechi dulap, exact unde coridorulintra în galeria principală, oferea o poziţie avantajoasă.

Nu exista altă cale de a pătrunde în aripa de vest şi oricine ar fiîncercat s-o facă, nu ar fi putut trece neobservat. Un bec luminaîncă.

Jimmy se cuibări confortabil, aşezîndu-se picior peste picior şiaşteptă. Leopold era gata pregătit lîngă genunchiul său.

Se uită la ceas. Era unu fără douăzeci, o oră de cînd în treagasocietate se retrăsese să se odihnească. Nici un zgomot nu tulburaliniştea, doar un tic-tac îndepărtat se auzea undeva.

Intr-un fel sau altul, lui Jimmy nu-i păsa de acel zgomot,

începu să rememoreze faptele. Gerald Wade şi cele şapte tic -tac-uripe cămin. Care mina le plasase acolo, şi de ce ? îl trecu un fior.Era o treabă înfricoşătoare aşteptarea asta. N J se mai miră de

ceea ce se întîmpla la şedinţele de spiritism. Stînd în .întuneric,oricine ar fi putut să aibă totul elaborat, gata sâ acţioneze la cel maimic zgomot. Şi gînduri neplăcute îl năpădiră.

Ronny Devereux şi Gerry Wade! Amîndoi tineri <=i amîndoiplini de viaţă şi energie, tineri obişnuiţi, veseli, sănătoşi. Şi acumunde erau? Sub pămint... viermii îi mîr.cau... Ufff ! De ce nu-şiputea scoate din cap asemenea staluri oribile ?

îşi privi din nou ceasul. Numai unu şi douăzeci. Cit de încet semişca timpul !

Extraordinară fată, Bundle. Să aibă ideea şi curajul săpătrundă în inima Clubului celor Şapte Cadrane. De ce nu avuseseel curajul şi iniţiativa să facă aşa ceva ? Cauza o căută în faptul cătotul i se părea fantastic.

Nr. 7... Cine dracu‟ ar putea fi Nr.-ul 7 ? O fi oare ir, casa asta

în minutul ăsta ? ! Deghizat în servitor. Nu putea fi, desigur, unuldintre oaspeţi. Nu, asta era imposibil. Dar atunci întreaga înlănţuire



113

a faptelor era imposibilă. Dacă nu ar fi crezut-o pe Bundle căspunea adevărul — ei bine — s-ar fi gîndit câ inventase totul.

Căscă. Ciudat, să simţi că-ţi vine somn şi, totuşi, să-ţi încordezinervii. Se uită din nou la ceas. Două fără zece. Timpul se scurgea.



Şi apoi, deodată, îşi ţinu răsuflarea şi se aplecă înainte,ascultând. Auzise ceva.

Minutele treceau... Iarăşi se auzi ceva. Scîrţîitul unei par- dtvst-le... Dar venea de undeva de jop. Iată, din nou I O sclrţîi - turăuşoară, ameninţătoare. Cineva se mişca încet prin casă.

Jimmy ţîşni fără zgomot în picioare. Se tîrî în tăcere pînă lacapătul scării. Totul părea perfect liniştit. Cu toate acestoa eraconvins că auzise, intr-adevăr, acel sunet ascuns. Nu era

închipuire.Foarte sprinten şi cu grijă, cobori scările. Leopold strîns lipit de

mina dreaptă. Nici un sunet în holul mare. Dacă fusese exact Inaprecieri, în sensul că zgomotul camuflat venea clin spatele lui,atunci ar fi trebuit să vină din bibliotecă.

Jimmy se opri la uşă, ascultă dar nu auzi nimic, cînd deodată,azvîrlindu-se asupra uşii, aprinse lumina. Nimic! Marea încăpereera inundată de lumină. Dar era goală. Se încrunt;!.

,,Aş fi putut să jur...“, murmură pentru sine. Biblioteca era o încăpere mare, ou trei ferestre care dădeau pe o

terasă. Jimmy traversă încăperea. Fereastra din mijloc eraneînchisă.

O deschise şi păşi pe terasă, uitîndu-se în dreapta şi-n stinsa.Nimic !

,.'Totul pare în regulă", îşi zise din nou. Şi totuşi..." Rămase pentru un minut pierdut şi îngîndurat Apoi se întoarse

iarăşi în bibliotecă. Străbătînd încăperea, o încuie şi puse cheia înbuzunar, după care stinse lumina. Rămase o clipă ascultînd.Prudent, merse Ia fereastra deschisă şi stătu acolo cu Leopold, gatade atac.

Era sau nu un uşor zgomot de paşi pe terasă ? Nu. Doarimaginaţia lui îl înşfacă strîns pe Leopold şi rămase ascultînd.Undeva un ceas bătea ora două. Din nou, frica îşi făcu loc în el.

Bundle Brent era o tînără descurcăreaţă şi cu o imaginaţie„bogată. Prevăzuse că Bill. dacă nu şi Jimmy, vor face obiecţii laparticiparea ei la posibilele pericole ale acelei nopţi Nu stătea înfirea tinerei fete să piardă vremea cu argumente. îşi făcusepropriul plan şi-şi stabilise ce avea de făcut. O privire de lafereastra dormitorului ei, cu puţin înainte de cină, fusese cutotul satisfăcătoare. Băgase de seamă că zidurile cenuşii alecastelului erau acoperite de iederă, iar cea care se găsea lingăfereastra camerei sale era deosebit de solidă, neprezentînd di-ficultăţi pentru cineva care avea înclinaţiile ei atletice.

Nu putu să reproşeze nimic aranjamentelor lui Bill şi Jimmy, atît cît le stabiliseră. Dar după opinia ei, băieţii nu



115

mergeau prea departe. Nu critică nimic pentru că intenţiona săobserve mai în profunzime acea parte a lucrurilor cu proprii săiochi.

Pe scurt, in timp ce Jimmy şi Bill se dedicau interioruluicastelului, Bundle intenţiona sâ-şi consacre atenţiaexteriorului.

Sfioasa-i acceptare în rolul Imblînzit pe care şi-l impusese,îi oferea o infinită plăcere, deşi se întreba dispreţuitor cumambii tineri pot fi atît de uşor amăgiţi. Bill, desigur, niciodatănu strălucise prin puterea creierului. Pe de altă parte, el ar fitrebuit s-o cunoască pe Bundle. Şi conchise că Jimmy Thesiger,deşi puţin familiarizat cu ea, ar fi trebuit s-o cunoască mai bineca să-şi imagineze că putea atît de uşor să fie redusă la tăcere.

O dată ajunsă în singurătatea camerei ei, Bundle se apucăde treabă. înainte de orice, scăpă de rochia de seară şi de ceeace avea pe dedesubt, şi o luă, ca să zicem aşa, de la bază. Nu-şiadusese camerista şi ea singură-şi făcuse bagajul. Altfel, fran-ţuzoaica nedumerită s-ar fi întrebat de ce stăpîna ei lua o pc-reche de pantaloni pentru călărie şi nimic aVtceva din echi -pamentul de eehitaţie.

îmbrăcată în pantaloni de călărie, In picioare cu pantofi cutălpi de cauciuc şl avînd pe deasupra şi un pulover închis (aculoare, Bundle «ra gata de încăierare. Şl, totuşi, nu era decîtdouăsprezece şi jumătate. Mult prea devreme. Orice urina să seîntâmple, rai avea să se Iratîmple curînd. Cei care ocupau casatrebuiau să aibă timp la dispoziţie pentru a adormi. Bundle fixaseora unu şi jumătate pentru a începe operaţiunile.

Stinse lumina şi se aşeză la fereastră să aştepte. Exact laminutul fixat, se ridică, împinse cereeveaua şi îşi balarjsă piciorulpe deasupra pervazului. Noaptea era minunată, rece şi liniştită.Erau stele, dar nu era lună.

Găsi ooborîrea foarte uşoară. Bundle şi cele două surori ale ei



Capitolul XIX

AVENTURILE EtLEENEl

116

alergaseră ca sălbăticiunile în parcul de Ia Chimneys, copii fiind şitoate puteau să se caţere precum pisicile. Bundle ajunse într-unstrat de flori cam fără respiraţie, dar nevătămată. Făcu O pauzăpentru a-şi inventaria planurile. Ştia că încăperile' ocupate deministrul aerului şi de secretarul său erau în aripa de vest ; astaînsemna partea opusă a casei faţă de unde se afla acum. O terasăînconjura partea de sud şi de vest a casei, oprindu -se abrupt în

faţa unei livezi înconjurată de ziduri, Bundle păşi dinoolo de strat şi dădu colţul casei acolo undeterasa începea în partea de sud. Se furişă foarte uşor de-a lungulei lipindu-se de umbra casei. Dar cum ajunse la al doilea colţ, avuun şoc, pentru că un om stătea acolo, cu intenţia clară de a-i baradrumul. In clipa următoare il recunoscu.

— Inspeotore Battle l M-ai speriat de-a binelea !“ — Pentru asta sînt aici 1“ zise inspectorul cu voioşie. Bundle se uită la el. O izbi faptul, verificat şi mai înainte, cît

de'puţin reuşea camuflajul să-l ascundă. Era spătos, solid şi uşorde observat. Era, într-un fel, foarte englez. De un lucru, Bundle erasigură: inspectorul Battle nu era prost.

— Ce faceţi, de fapt, aici ?“ — Mă uit, numai", zise Battle şi nu .văd pe nimeni din cei

care ar trebui să fie*. — Oh !“, reacţionă Bundle, destul de luată prin surprindere.— Dumneavoastră, de exemplu, Lady Eileen. Presupun că nu

prea vă plimbaţi la ora asta noaptea, de obicei". — Vrei să spui* zise Bundle încet că trebuie să mă întorc ?*



117

, Inspectorul dădu din cap aprobator. — înţelegeţi foarte repede, Lady Eileen. E exact ceea ce

•vreau să spun. Aţi ieşit pe uşă sau... pe fereastră 2“ — Pe fereastră. E mai uşor să te dai jos pe iederă".

Battle sc uită In sus, dus pe gînduri. — Da“, zise, trebuie să admit câ aşa ar fi“. —Şi dumneata vrei să mă întorc?* zise Bundle. ..Nu prea-

mi convine. Vreau să mă plimb *pe partea de vest a terasei*.! „—Poate că nu sînteţi singura care va dori să facă acest lucru 14, opinaBattle.

— Nimeni nu ţi-ar simţi lipsa dacă nu te-ar mai vedea", eiseBundle destul de înciudată.

\ Inspectorul păru mai degrabă încîntat să audă aşa ccva. — Sper să nu fie aşa**, răspunse el. Fără lucruri neplă-

cuta”. Este motto-ul meu. Şi dacă nu aveţi nimic împotrivă, LadyEileen, cred că e timpul să vă întoarceţi în pat*.

Fermitatea cu care vorbi, nu admitea replică. Destul deabătută, Bundle se retrase. Era la jumătatea drumului în sus peiederă, cînd îi veni o idee şi. slăbi strînsoarea.

Presupunînd câ inspectorul Battle o suspecta...Era ceva, da, sigur fusese ceva în felul lui de a se purta, care

sugera acest lucru. Nu putu să se stăpînească să nu rîdă In timpce se strecura pe furiş peste pervazul ferestrei de la camera ei.Inchipuiţi-vă pe solidul inspector suspectînd-o !

Deşi ascultase de ordinele lui Battle pînă acum, întoreîn -du-se în dormitor, Bundle nu avea de gînd să se bage în pat şi săse lase cuprinsă de somn. Nici nu se gîndea că Battle ar fi vrut caea să facă acest lucru. Nu era un om imposibil. Şi să rămîi liniştitcînd ceva îndrăzneţ şi captivant putea să se petreacă, era o imposibilitate. Se uită la ceas. Două fără zece. După un momentsau două de nehotarîre, deschise uşa cu grijă, J* Nici un sunet.

Totul era nemişcat. Se furişă de-a lungul coridorului.Se opri o dată, crezlnd că aude o scîrţîitură undeva, apoi îşi

continuă drumul. Se găsea acum în coridorul principal, cro-indu-şi drum spre aripa de vest. Ajunse la unghiul intersecţiei şiscrută împrejurimile — apoi rămase într-o uimire mută.

" ' Postul de veghe era gol. Jimmy Thesiger nu era acolo.Bundle se mai uită o dată cu şi mai mare uimire. Ce se in -

jtîmplase? De ce-şi părăsise Jimmy postul? Ce putea să semnificeacest lucru ?

Şi, în acel moment, auzi un ceas bătînd ora două. Mai stătea



Capitolul XX

AVENTURILE LORAINEI

118

acolo, socotind ce avea de fâcut, cînd, deodată, inima -1 tresări şiapoi păru că se opreşte.

Minerul uşii de la camera lui Terence O’Rourke se învîrteaîncet.

Bundle urmări fascinată mişcarea. Dar uşa nu se deschise, înplus, minerul reveni la poziţia lui iniţială. Ce însemna asta ?

Şi Bundle ajunse la o hotărîre. Jimmy, pentru un moliv

oarecare, îşi părăsise postul, Trebuia să dea de Bill. Repede şl fără zgomot, Bundle se întoarse pe unde venise.Dădu buzna în camera lui Bill.

— Bill, scoală-te ! Oh, scoală-te !u Şoapta ei era grăbită, dar nu veni nici un răspuns. ,, — Bill !“ şuieră Bundle*. Nerăbdătoare, aprinse lumina şi apoi rămase uluită. Camora

era goală şi patul nici nu fusese desfăcut. Unde era Bill ?Deodată îşi ţinu răsuflarea. j4sfa nu era camera lui BiU.

Neglijeul elegant aruncat pe un scaun, bagajele feminine dc pemasa dc toaletă, rochia de catifea neagră azvîrlită pe un scaun...Desigur, în grabă, greşise uşa. Aceasta era camera ConteseiRadzky. Dai- unde era Contesa ?

Şi chiar în momentul în care îşi punea o asemenea întrebare,tăcerea nopţii fu curmată într-un fel aparte.

Zgomotul venea de jos. Intr-o clipă, Bundle ieşi din camoraContesei şi ajunse jos. Zgomotele veneau din bibliotecă — orăsturnare tumultoasă de scaune.

Bundle bătu în zadar la uşa bibliotecii. Era încuiată. Drtrauzi clar bătaia dinăuntru, gifîiala şi învălmăşeala, înjurăturile,spargerea unor mobile.

Şi apoi sunetul sinistru şi distinct, tulburînd liniştea nopţiipentru totdeauna, a două împuşcături rapide.

Loraine se ridică în capul oaselor şi aprinse lumina. Eraunu fără zece. Se culcase devreme — la nouă şl jumătate. Po-seda nemaipomenita artă de a se scula cînd dorea, aşa că fuseseîn stare să prindă citeva ore de somn.

Cei doi cîtnl dormeau în cameră cu ea, şi unul dintre ei îşiridică uşor capul şi o privi Întrebător.

— Culcat, Lurcher", porunci Loraine, şi animalul îşi pusedin nou botul pe labe, ascultător, urmărind-o printre gene.

Era adevărat că Bundle se îndoise de blîndeţea Lorainei



Wade, dar acest scurt moment de suspiciune trecuse. Lorainapăruse atît de rezonabilă, atît de doritoare de a fi în afaraoricăror probleme...

Şi, totuşi, dacă cineva ar fi studiat faţa fetei ar fi văzut căexista destulă voinţă în bărbia hotărîtă şi că buzele se închideautrădînd fermitate.

Loraine se sculă şi se îmbrăcă într-un taior negru de tweed.Intr-un buzunar băgă o lanternă. Apoi deschise sertarul toaleteişi scoase un pistolaş cu mîner de fildeş — aproape o jucărie, înaparenţă. Il cumpărase cu o zi înainte la Harrods şi era încîntatăde el.

Mai privi o dată în cameră ca să vadă dacă a uitat ceva şi inacel moment marele cîine se ridică şi veni la ea, uitîn- du-se cuochi întrebători şi dînd din coadă. Loraine îl mîngîie pe cap.

— Nu, Lurcher. Nu pot să te iau. Nu merge. Trebuie să staiaid şl să fii băiat cuminte".

11 sărută pe cap, îl obligă să se reaşeze la locul lui şi apoi sestrecură fără zgomot afară din cameră, închizînd uşa după ea.

Ieşi din casă printr-o uşă laterală şi îşi croi drum spre garaj,unde maşinuţa ei cu două locuri stătea în aşteptare. Acolo era opantă uşoară şi ea lăsă automobilul să alunece

uşor, nepunind contactul decît cînd ajunsese la o oareca re de-părtare de casă. Apoi se uită la ceasul de la mînă şl apăsă peacceleraţie.

îşi lăsă maşina într-un loc pe care îl alesese dinainte. Era ; ospărtură în gard, pe unde putea să treacă. Cîteva minute mai tîrziu,uşor noroită, Loraine pătrunsese pe terenul de la Wy- vem Abbey.

Foarte silenţios, îşi croi drum spre venerabila clădire acoperităde iederă. In depărtare, se auzi o pendulă bătând ora două.

Inima Lorainei bătu mai repede, apropiindo-se de terasă. Nu eranimeni acolo — nici un semn de viaţă pe undeva. Totul era liniştit şinetulburat.



120

Ajunse la terasă şi stătu acolo, uitindu-se împrejur.Deodată, fără cel mai mic avertisment, ceva de sus căzu cu o

bufnitură, aproape de piciorul ei. Loraine se opri ca să-l ridice. Eraun pachet învelit în hîrtic maro, desfăcut. Ţinîn- du-1 în mînă,Loraine se uită în sus.

Era o fereastră deschisă chiar deasupra capului ei şi chiar înmomentul în care se uita, un picior se balansa deasupra şi unbărbat începu să coboare ţinîndu-se de iederă.

Loraine nu aşteptă pentru mai mult. îşi luă picioarele Ia spinareşi fugi, stringînd la piept pachetul.

In spatele ei, zgomotul unei lupte străbătu aerul. O vocerăguşită : Lasă-mă‟n pace !“, şi o alta pe care o ştia bine : Nu fărăsă ştiu — ah, îndrăzneşti, nu-i aşa T\

Loraine fugea — orbeşte — cuprinsă de panică — şi exact dupăcolţul terasei, dădu pe neaşteptate în braţele unui bărbat voinic,solid construit.

— încct, încet“, o temperă inspectorul Battle, binevoitor.Loraine se zbatea să vorbească. Oh, repede-repede! Se omoară unul pe celălalt. Oh, grăbiţi-vă

1“ Se auzi o împuşcătură şi apoi o alta. Inspectorul Battle începu sâ alerge. Loraine se luă după el. Spre

colţul terasei şi de-a lungul ferestrei de la bibliotecă ; fugeauamîndoi. Fereastra era deschisă.

Battle se aplecă şl aprinse o lanternă de buzunar. Loraine. era

chiar înspatele lui. uitîndu-se peste umăr. Scoase un uşori suspin. Pe pervazul ferestrei, zăcea Jimmy Thesiger, în ceea ce pulea să

pară o baltă de singe. Braţu-i drept atîrna, legănîn- du-sc într-opoziţie ciudată.

Loraine scoase un sunet ascuţit. E mort", se văicări ea, Oh, Jimmy, Jimmy — e

mort

,, — Ei asta-i!“, zise inspectorul, calmind-o, n-o luaţi cliiar aşa. Tinărul nu e mort, pe onoarea mea. Vedeţi dacă puteţi găsicomutatorul şi aprindeţi lumina".

Loraine ascultă. Dădu peste comutatorul de lîngă uşă şi apăsă.încăperea fu inundată de lumină. Inspectorul scoase un suspin deuşurare.

E-n regulă — e numai rănit la mîna dreaptă. A leşinat dincauza pierderii de sînge. Veniţi să-mi daţi o mînă de ajutor1*.

Se auzi o izbitură in uşa bibliotecii. Voci protestau, întrebau,cereau.



121

Loraine se uită întrebătoare în direcţia accea : Să...“

— Nici o "rabă“, zise Battle. O să-i lăsăm înăuntru imediat.Dar veniţi şi daţi-mi o mînă de ajutor**.

Loraine veni ascultătoare. Inspectorul scoase o batistă mare,curată şi bandajă cu îndemînare braţul rănit. Loraine îl ajuta.

— îi va trece*1, zise Battle. Nu vă faceţi griji. Au o mic de vieţitinerii ăştia. Nu singele pierdut l-a făcut să leşine. S-a lovit la cap

cînd a căzut**. De partea cealaltă, bătăile în uşă deveniseră înfiorătoare. Vocealui George Lomax, furioasă, se detaşă net :

— Cine-i acolo ? Deschideţi uşa imediat1*.Inspectorul căscă. — Presupun că va trebui s-o facem", zise. Păcat". Ochii-i dădură o raită, reţinând scena. Un revolver automat

zăcea lingă Jimmy. Inspectorul il ridică cu atenţie, ţinin- du-1 cudelicateţe şi examinîndu-1. Mormăi ceva şi-l puse pe masă. Apoipăşi şi descuie uşa.

Mai multe persoane aproape căzură, pătrunziod în cameră.Cam toată lumea zicea ceva în acelaşi timp. George Lomax, vorbindîn grabă şi fără şir, rostea cuvinte care refuzau să aibă o înşiruirelogică :

— Ce-ce-ce înseamnă asta ? Ah ! Dumneata eşti, inspec-. lore? Ce s-a întâmplat ? Ce-ce-cc s-a întâmplat

Bill Eversleigh zise :— Dumnezeule! să mi anul Jimmy 1“ şi se holbă la figura fără

viaţă de pe podea. Lady Coote, îmbrăcată într-o nemaipomenită rochie da casă,

purpurie, strigă : — Sărmanul băiat !“ şi trecu pe lângă inspector pentru a se

apleca peste buimăcitul Jimmy, cu o atitudine maternă. Bundle rosti: Loraine Her Eberhard adăugă : Gott im Himmel !‟*, şi alte cuvinte de

acest fel.Sir Stanley Digby zise : Dumnezeule, ce e asta ?“. O servitoare adăugă : Uitaţi-vă la sînge“, şi âncepu să strige cu

o emoţie plăcută în glas. Un valet strigă : Lor !“ Majordomul adăugă cu mult mai mult curaj în purtarea-1 care

trecuse neobservată mai ânainte : Ei, asta-i, acum aşa ceva nu seface !“, şi îndepărtă servitorii.

Eficientul domn Rupert Bateman îi sugeră lui George Lomax :Să scăpăm de cîteva din persoanele de aici, domnule ?“.



122

După care toţi luară o gură de aer proaspăt. — Incredibilzise George Lomax, Battle, ce s-a in~ iitnplat ?“. Battle îi aruncă o privire, şi George îşi recapătă obişnui- ta-i

stăpînire de sine. — Ei, acum", zise el îndreptindu-se spre uşă, toată lumea la

culcare, vă rog. A fost un...“. — Mic accident**, adăugă inspectorul Battle repede.— A-fl — un accident. V-aş rămâne obligat dacă toata lumea

se duce la culcare".Flecare se codea să facă ceoa ce se cerea. — Lady Coote — vă rog —“. — Sărmanul băiat“, zise Lady Coote pe un ton matern. -Se ridică din poziţia ângenunchiată, şovăind. Şi cum ea se

ridică, Jimmy se mişcă şi sări în sus : — Bună la toată lumea !“, salută el cu voce groasă. Ce s-a

întâmplat ?“. Se uită jur-âmprejur pentru un minut sau două şi inteligenţa îi

reveni în priviri.— L-aţi prins ?“, întrebă nerăbdător. — Prins pe cine ?“. — Pe bărbat. Cel care cobora pc Iederă. Eram Jîngii fo-

reaslră. L -am înhăţat, dar n-am terminat să...„ \Unul din acei primejdioşi spărgători, setoşl de .sînge",

presupuse Lady Coote. Sărmanul băiat |“. Jimmy se uită în jurul lui :

— Trebuie să spun — mi-e teamă eă am făcut-o mai degrabăde oaie. Tipul era tare ca un bivol şi ne-am cam in- vîrtit".Starea încăperii era cea mai clară dovadă a celor spuse. Tot

ceea ce era uşor şi casabil, la o depărtare de douăsprezece pic ioare, fusese spart.

— Şi ce s-a întimplat atunci 7".Dar Jimmy se uita in jur după ceva. — Unde-i Leopold, mîndria pistoalelor automateBattle ii arătă pistolul pe masă. — E al dumneavoastră, domnule Thesiger ?'*. — Da. E micul Leopold. Cîte gloanţe au fost trase ?“. — Un glonte11.

Jimmy păru întristat. — Leopold m-a dezamăgit", murmură el. Nici n-am apăsat pc

trăgaci cum trebuia şi el a şi Început să tragă". — Cine a tras primul ?“. — Mi-e teamă că eu“, zise Jimmy. Vedeţi dumneavoastră,

omul a scăpat din strinsoare, răsucindU-se brusc, 1,-am văzutîndreptindu-se spre fereastră, am apăsat trăgaciul lui Leopold şi l-



123

am ţintit. S-a întors de la fereastră şi m-a ţintit, şi presupun cădupă asta am...".

îşi scărpină scăfârlia, destul de amărit. ?Dar Sir Stanley Digby intră deodată In panică r — Coborînd pe iederă, ai zis ? Dumnezeule, Lomax mi crezi că

au fugit cu el ?“. Ţîşni din încăpere. Pentru un motiv bizar, nimeni nu rosti

vreun cuvînt în timpul absenţei lui. După cîteva minute, Sir Stanleyse întoarse. Faţa lui rotundă, bucălată era albă ea varul.

— Dumnezeule, Battle'*, ?ise el, l-au luat. O‟Rourke doarmebuştean — drogat, cred. Nu pot să-l trezesc. Şi Wrtiile s-au dus !“. /Capitolul XXI

RBHMNDIREA FORMULEI

Doamne Dumnezeule l“, zise Herr Eberhard In şoapta Faţa luise făcu albă precum creta.

George întoarse o faţă, exprimînd un demn reproş, către Battle.

— E adevărat, Battle ? Am lăsat totul In seama dumî- tale". Tăria de granit a inspectorului apăru clar. Nici un muşchi al

feţei nu i se mişcă. Cei mai buni dintre noi sînt învinşi cîteodată, domnule".Vrei să spui — vrei, Intr-adevăr, să spui câ documentul a

dispărut ?“.

Dar spre mirarea tuturor, inspectorul Battle clătină din cap.

— Nu, nu, domnule Lomax, lucrurile nu stau chiar atît de răuprecum credeţi. Totul e în regulă. Dar nu trebuie să-ml mulţumiţimie pentm asta. Acestei tinere trebuie să-l mulţumiţi".

O arătă pe Loraine care se uită Ia el cu surprindere. Battle făcudoi paşi spre ea şi ii luă, cu blîndeţe, pachetul învelit in hîrtia maro,pe care ea, Încă, îl strîngea mecanic.

Cred, domnule Lomax", zise Battle, că veţi găsi ceea cedoriţi alci“.

Sir Stanley Digby, mai rapid In mişcări decît George, înhaţăpachetul şi-l dcschise, trecîndu-i rapid In revistă conţinutul. Unsuspin de uşurare ii scăpă, şi-şi şterse fruntea. Herr Eberhard serepezi la fructul creierului său, şi-l strinse la piept, în timp ce untorent de cuvinte nemţeşti ţîşni din gura-i.

Dragi domnişoară", zise el, iţi sîntem infinit de obligaţi,

sînt sigur",— Da, într-adevăr“, zise George. Deşi eu —



124

Tăcu o clipă, perplex, uitîndu-se la tînăra care era o stră- -iiiăpentru el. Loraine se uită la Jimmy rugător, care-i veni în ajutor.

— E... aceasta este d-ra Wade", explică el. Sora lui GeraldWade“.

— ; Intr-adevăr", zise George strîngîndu-i mîna călduros.Dragă d-ră Wade, trebuie să exprim toată gratitudinea mea pentruccea ce ai făcut. Trebuie să mărturisesc că nu înţeleg...“.

Tăcu şi patru dintre persoanele prezente simţiră că explicaţiileaveau să fie încărcate de stinghereală. Inspectorul Battle suri în

ajutor. — Ar fi bine, poate, să nu ne ocupăm de asta, acum,

domnule-1.Competentul domn Bateman creă şi el o diversiune. — N-ar fi bine să vedem ce face dl. O‟Rourke ? Nu crc- doţi că

ar trebui să trimitem după un doctor ?“. Desigur11, zise George, desigur. Destulă indolenţă din

partea noastră să nu ne gîndim la asta, mai înainte”. Privi rătre Bill: Găseşte-! pe dr.-ul Cartwright la telefon. Roagă-1 să -vină. Numaio aluzie, dacă poţi — discreţia trebuie păstrată".

Bill se duse să se achite de misiune. — O să urc împreună cu dumneata, Digby“, zise George. Ceva

ar trebui făcut, dacă e posibil, pînă vine doctorul — să luăm niştemăsuri11.

Se uită cam neajutorat la Bateman. Competenţa se faceîntotdeauna simţită. Pongo era stăpîn pe situaţie.

Să vin cu dumneavoastră, domnule ?“ George acceptă oferta cu un aer de uşurare. Iată, se găsi o

persoană pe care se putea bizui, simţi el. Avea deplină încredere încapacitatea d-lui Bateman de a rezolva problemele, aşa cum aveautoţi care-1 cunoşteau pe tînăr.

Cei trei bărbaţi părăsiră încăperea împreună. Lady Coote,murmurînd pe tonuri diferite : Sărmanul tînăr. Poate că aş puteaface ceva...11. Ieşi repede după ei.

— Este o femeie foare sensibilă11, observă inspectorul dus ţ>cgînduri. O femeie foarte mămoasă. Mă întreb dacă..

11

Trei perechi de ochi priviră la el interogativ. — îmi puneam întrebarea11, zise inspectorul încet, unde poate

fi Sir Oswald'1.



| 1 2 5

— Qh ! „, g.ui Loraine. Credeţi c-a fost omorît ?“. Battle dâdu din cap cu reproş. — Nu e nevoie de ceva aiît de meIodramatic ,'f replică el. Nu.

mai degrabă cred că...“ Făcu o pauză, cu capul lăsat pe o parte, ascultînd — cu o mirul

ridicată pentru a impune tăcerea. După un alt minut, ei toţi au auzit ceea ce urechile Iui mai

ascuţite auziseră mai înainte — paşi venind dinspre terasa de afară.Se auzeau clar, fără nici o posibilitate de a fi confundaţi. Peste unalt minut, fereastra fu blocată de o figură greoaie care stătea acolo şiprivea la ei şi care transmitea Intr-un fel ciudat sentimentuldominării situaţiei.

Sir Oswald, pentru că el era, se uită încet la toţi,, pe rind. Ochiilui ageri, sesizară detaliile situaţiei. Jimmy cu braţul bandajat,Bundle într-o stare puţin anormală, Loraine, o persoană străinăpentru el. Ochii-i poposiră în sfîrşit a§upra lui Battle.

Vorbi cu asprime şi repede. ,, — Ce se intîmplă aici, ofiţerule ?“. — încercare de jaf, domnule*1.,, — încercare, zici ? !“ — Datorită acestei tinere, d-ra Wade, hoţii nu au reuşit să fugă

cu pachetul**.— Ah !“ izbucni Sir Oswald din nou, după ce termină

investigarea. Şi acu:n ce spui de asta, ofiţerule ?“. întinse un mic Mauser, pe care il ţinea delicat de un capăt.

— Unde l-aţi găsit, Sir Oswald ?“. — Pe pajiştea de afară. Presupun că a fost aruncat de unul

dintre hoţi, cînd a luat-o la sănătoasa. L -am ţinut cu grijă, m-amgîndit că poate doreşti să-i examinezi ampron- te!e“

— Vă gîndiţi la toate; Sir Oswald**, aprecie Battle. îi luă pistolul, ţinîndu-1 cu aceeaşi grijă, şi îl lăsă pe masă

alături de Colt-ul Iui Jimmy.,, — Şi acum dacă vreţi“, zise Sir Oswald, aş dori să aud ce s-a

întîmplat“. Inspectorul Battle făcu un scurt rezumat al evenimentelor

nopţii. Sir Oswald se încruntă. — înţeleg'*, zise cu asprime Sir Oswald. După ce !-a rănit şi l-

a scos din luptă pe dl. Thesiger, omul a luat-o tasănătoasa, arunrînd pistolul, după cum s-a văzut. Ceea cc nu potsă pricep e de ce nu l-a urmărit cineva'*.

„— Nu ştiam că exişti cineva care trebuie urmărit, pînă -

cînd am auzit ceea ce ne-a spus dl. Thesiger", remarcă in-spectorul pe un ton sec.



126

— Nu l-aţi văzut cînd aţi dat colţul terasei ?“ „— Nu, se pare ci l-am pierdut cu numai cîteva secunde, aş

zice. Nu e lună şl s-a făcut nevăzut, de îndată ce a părăsit terasa.Probabil ci a sărit de îndată ce a tras".

— Him !• făcu Sir Oswald. Totuşi, cred că ar fi trebuit să seorganizeze o scotocire. Cineva ar fi trebuit pus...*

— Sînt trei oameni de-ai mei în parc“, anunţă irispec-* torulcalm.

— Oh !M exclamă Sir Oswald luat prin surprindere. — LI s-« spus să stopeze şi să reţină pe oricine ar încerca săpărăsească proprietatea*.

— Şi n-au făcut-o pînă acum ?“ r — încă nu*, fu deacord inspectorul cu o voce gravă.

Sir Oswald se uita la el ca şi oum ceva din ceea ce spuseseinspectorul îl nedumerea. Zise deodată t l— Mi-ai spus tot ce ştii, Inspectore ?“

Tot ce ştiu — da, Sir Oswald. Dar ceea ce gîndesc e o altăproblemă. Poate că gîndesc anumite lucruri, dar cum ceea cegîndesc nu a condus pînă acum niciunde, nu e cazul să vorbimdespre asta*.

— Şl, totuşi*, insistă Sir Oswald, aş vroa să ştiu ceea cegîndeştl, inspectore 1“

— Pentru început, Sir, cred că e prea multă iederă de Jurîmprejur; scuzaţi-mâ, aţi luat şl pe haina dumneavoastră, da,mult prea multă Iederă. Complică lucrurile*.

Sir Oswald se holbă la el, şi orice replică ar fi avut de gînd săservească, fu oprită de intrarea lui Rupert Bateman. — Oh, lată-vă, Sir Oswald. Mă bucur atît de mult. Lady

Coote tocmai a descoperit că lipseaţi şi a insistat asupra faptuluică aţi fost omorît de hoţi. Oed c-ar trebui să veniţi la dînsa. £teribil de afectată*

— Maria e o femeie incredibil de necugetată*, zise SirOswald. De ce aş fi fost omorît ? Vin cu d-ta, Bateman", Părăsinîcăpcrea urmat de secretar.

— E un tlnâr foarte capabil*, aprecie Battle, privind după ei,Cum se numeşte — Bateman ?“

ÎTimm''' f‟âdu din cap aprobator. — .atenian —Rupert“, completă el. Mal mult cunoscut sub

num»1? de Pongo. Am fost colegi de şcoală44. — Serios ? Asta e interesant, domnule Thesiger. Ce părere

avea: despre el atunci ?tt — li, totdeauna a fost un nătîng-.

— N-aş fi crezut14

, zise Battle fără asprime, că a fost un



128

— Cînd. ai sunat şi mi-ai spus că poate fi periculos, am fostmai hotărîtă ca oricînd" continuă Loraine. M-am dus la Harrodsşi am cumpărat un pistol. Iată-1".

Scoase drăgălaşa de armă, şi inspectorul Battle o luă şi oexamină.

— O jucărie mortală, d-ră Wade", zise el. Aţi exersat mult cuel ?“

— Deloc", fu răspunsul. Dar am crezut că dacă îl iau cumine — ei bine ! — îmi va da curaj".

— Chiar aşa !“ zise Battle grav. — Ideea mea a fost să vin aici să văd ce se întâmplă. Mi -am

lăsat maşina pe drum şi am trecut prin gard şi am ajuns peterasă. Tocmai *nă uitam în jur cînd — bang! — ceva mi-a căzutexact la picioare. L-am ridicat şi pe urină m-am uitat să văd deunde venea. Şi am văzut omul coborind pe iederă şi am fugit".

— Da“. zise Battle. Acum d-ră Wade, puteţi să-mi descrieţiomul într-un fel ?“

Fata scutură din cap. — Era prea întuneric ca să văd mai mult. Cred că era un

bărbat solid — da, asta e cam tot".— Şi acum, dumneavoastră, domnule Thesiger". Battle se

întoarse spre el: Aţi luptat cu individul, puteţi să ne spuneţi cevadespre el?"

— Era un tip vînjos — e tot ce pot să spun. A scos cîteva

şoapte, cînd l-am luat de gît. A zis «Lasă-mă, şefule* — ceva degenul acesta"./f Doci, un om needucat ?“

— Da, presupun. Vorbea ca un asemenea individ".— Nu înţeleg nimic în legătură cu pachetul", zise Loraine. De cg

să-l arunce ? Pentru că-I incomoda la coborire ?*



130

într-o secundă. Mal luaţi o înghiţitură de apă. Luaţi şi puţin coniac... Asta-i ce avem. Nu crezi, Bundle, că puţin coniac...?"

— Pentru Dumnezeu, Bill, Ias-o în pace", protestă B JH UO

îmbufnată. îşi va reveni*1.Şi, cu o mină de expert, răspîndi destulă apă reco pe. finul

machia] al Contesei.Contesa tresari şi se ridică. Arătă mult mai vioaie.

— Ah !“ murmură ea. Sînt aici. Da, sînt aici“.

— Nu vă grăbiţi1*, zise Bill. Nu vorbiţi pînă nu vă simţiţi binedin nou“.

Contesa îşi adună pe lîngă trup faldurile unui neglijeu foartetransparent.

— îmi amintesc**, murmură ea. Da, îmi reamintesc". Privi la grupul adunat pe lîngă ea. S-ar fi putut ca ceva lipsit

de compătimire de pe feţele celorlalţi s-o fi jzbit în mod deosebit.Oricum, zîmM singurei feţe care arăta o emoţie contrari

cclorlalţi. — Ah, marele meu englez", zise ea şoptit, nu te amărî. Sînt

bine".— Oh! extraordinar, dar sînteţi sigură?- întrebă Bill

temător. - Foarte sigură". Ii zimbi liniştitor. Noi ungurii avem nervi

de oţel". ✓O umbră de mare uşurare trecu pe faţa lui Bill. O privire fără

expresie se aşternu în loc — o privire care o făcu pe Bundle sădorească din toată inima să-l lovească. — Beţi puţină apă", o coiisultă Bundle, rece. Contesa refuză. Jimmy, mai amabil în faţa frumuseţii în

suferinţă, sugeiră un cocteil. Contesa reacţionă favorabil laaceastă propunere. Cînd luă cîteva Înghiţituri, se mai uită o dotăîn jur, de această dată cu un ochi mai vioi.

— Spuncţi-mi ce s^a întîmplat“, întrebă ea brusc. ,, — Sperăm să puteţi să ne spuneţi dumneavoastră, acest

lucru", contracară inspectorul Battle.Oontosa se uită la el tăios. Părea să-şi dea scama de existenţa

acestuia, pentru prima dată. — Am fost în camera dumneavoastră", interveni Bundle

Patul nu fusese desfăcut şi nu eraţi acolo". Făcu o pauză,uitîndu-se acuzator la Contesă. Aceasta îşi închise ochii şi dădudin cap încet.

— Da. da, îmi aduc aminte totul acum. Oh, a fost oribil!“

O trecu un fior. Vreţi să vă povestesc ?“



132

uşa. Eram înspăimintată. Era în cameră, furişîndu-se în întuneric.Ah, e oribil i Să presupunem că ajunge la mine prin întuneric.După un alt minut l-am auzit iarăşi, la fereastră. Apoi tăcere. Amsperat că s-a îndepărtat în direcţia aceea. Cum minutele treceau şinu am mai auzit alt sunet, am fost sigură că s-a întîmplat aşa.Deci, puteam să aprind lanterna şi să mă uit — cînd, cu iuţealafulgerului, începu totul..

,Da ? !“

— Ah ! Dar a fost groaznic, niciodată n-am să uit asia ! > Doi bărbaţi încerclnd să se omoare unul pe celălalt! Oh ! eraoribil 1 S-au rostogolit prin cameră, şi mobila s-a răspîndit intoate direcţiile. Am crezut că am auzit ţipătul unei femei — dar nuîn cameră. Era undeva afară. Criminalul avea o voce răguşită.Croncănea în loc să vorbească. Zicea într-una : «Dă-mi drumul!»-Celălalt era un gentleman. Avea o voce în care se simţea englezacultivată".

Jimmy privi satisfăcut. — Mai tot timpul înjura", continuă Contesa. — Cu siguranţă era un gentleman1*'» afirmă inspectorul

Battle.— Şi apoi“, continuă Contesa, o lumină şi o împuşcătură.

Glonţul a lovit dulapul de lingă mine. Presupun că ani... amleşinat".

Se uită la Bill. Acesta îi luă mîna şi i-o bătu uşor.

— Sărmana dragă", zise acesta. Ce groaznic pentru dumneavoastră". Cretinul", gîndi Bundle. Inspectorul Battle se şi mişcase uşor, fără zgomot spre

dulapul cu cărţi. Se îndoi, căutînd. Se opri şi ridică ceva. — Nu era un glonţ, Contesă", zise el. Era o parte din - tr-uu

cartuş. Unde stăteaţi, cînd aţi tras, domnule Thesiger ?“ Jimmy se postă lingă fereastră. — Cam pe aici“. Inspectorul Battle se aşeză în acelaşi loc. — Aşa este“, fu el de acord: Cartuşul gol a fost aruncat

chiar în spate. E un 455. Nu mă mir că a fost considerat de cătreContesă drept un glonţ. A lovit dtilapul cam la. un picior de dînsa.Glonţul a zgiriat rama ferestrei şi o să-l găsim afară, mîine, numaidacă agresorul dumneavoastră, nu îl poartă cu dumnealui".

Jimmy dădu din cap cu regret.

— Mi-e teamă câ Leopold nu s-a acoperit de glorie", remarcael cu tristeţe.



133

Contesa se. uită la el cu o atenţie din cele mai flatante. — Braţul dumitale !“, exclamă ea. Este tot bandajat!

Dumneata erai atunci..." Jimmy făcu o plecăciune ironică. — Mă bucur că am o voce educată", zise el. Şi pot să vă

asigur că nu aş fi visat să folosesc limbajul pe care l -am folositdacă aş fi bănuit că o doamnă era prezentă'1.

— Nu înţeleg deloc", se grăbi Contesa să> explice. Deşi, amavut o guvernantă englezoaică, cînd eram adolescentă...".

— Nu era tocmai lucrul potrivit pe care, probabil, vi i-ar fiîmpărtăşit*1, fu de acord Jimmy. V-a învăţat dialogul obişnuitdespre stiloul unchiului dumneavoastră şi umbrela nepoateigrădinarului. Cunosc schema11.

— Dar ce s-a întîmplat ?“, întrebă Contesa. E ceea ce vreausă ştiu. Cer să ştiu ce s-a întîmplat!“

Urmă un moment de tăcere, timp in care toată lumea se uităla inspectorul Battle.

— E foarte simplu„ \ zise Battle, blind. încercare de jaf. Cîtevahirtil de importanţă politică furate de la Sir Stanley Digby. Hoţiiaproape reuşiseră, dar graţie acestei tinere domnişoare” — o arătăpe Loraine — nu au reuşit**.

Contesa aruncă o privire fetei — o privire curioasă. — Intr-adevăr", spuse ea, cu răceală. — O coincidenţă foarte norocoasă că s-a întîmplat să fie aici",

zise inspectorul, zîmbind.Contesa scoase un mic suspin, şi-şi închise, pe jumătate,

ochii, din nou.— E absurd dar încă mă simt teribil de slăbită' 1, murmură

ea.M — Desigur'*, întări Bill. Daţi-mi voie să vă conduc in

cameră. Bundle va veni cu dumneavoastră". — E foarte amabil din partea Lady-ei Eileen*', zise Contesa,

dar prefer să fiu singură. Sînt bine. Poate câ, totuşi, mă ajutaţi săurc scările?"

Se ridică în picioare, acceptă braţul lui Bill şi lu.sindu-se cutoată nădejdea pe el, ieşi din încăpere. Bundle îi urmă pînă-n hol,dar Contesa, repetînd asigurarea — cu oarecare ţîfnă — că sesimţea foarte bine, tînăra nu-i mai însoţi sus.

Dar cum stătea, urmărind graţioasa formă a Contesei, spri- jinită de Bill, ureînd încet scara, o fixă cu atenţie pe unguroaică.

Neglijeul Contesei era, aşa cum am mai spus, fin, aproape un voalde culoare portocalie. Prin el, Bundle văzu clar sub omoplatul drept



135

Dar, mi-aţi dat un pont, inspectare. Mi-aţi spus să-l întrebpe Bill Eversleigh".

— E periculos să dai un pont persoanelor ca dumneavoastră,Lady Eileen. N-am crezut niciodată că veţi ajunge aşa departe".

— Ei bine, e-n regulă, inspcctore. Moartea mea nu stă la uşadumitale“.

— Nu, nu încă", zise Battle, neîndurător". Stătu gîndindu-se, întorcînd lucrurile cînd pe o parte cind pe

alta.— Nu pot să'înţeleg la ce s-o fi gîndind domnul Thesiger, cînd

v-a lăsat lntr-un pericol ca acesta*, adăugă el. — N-a ştiut dc asta decît după ce s-a întîmplat*, zise Bundle.

Nu sînt chiar atît de moacă, inspectore Batllc. Şi, oricum, el eraocupat pînă peste cap, avînd grijă dc domnişoara Wade*.

— Chiar aşa ?“ se miră inspectorul, Ah ! “ Avu iarăşi o licărire în priviri. ,, — Va trebui să-l rog pe domnul Eversleigh sâ aibă grijă de

dumneavoastră, Lady Eileen." ,, — Bill ?“ zise Bundle cu dispreţ. Dar inspectore Battle n-ai

auzit sfîrşitul povestirii mele. Femeia pe care am văzut-o acolo — Anna — Nr. 1. Da, Nr. 1 este Contesa Radzky.“

Şi făcu repede descrierea momentului în care recunoscu-sealuniţa.

Spre surpriza ei, inspectorul dădu din colţ în colţ.

— O aluniţă nu e mare lucru, după care să te iei, LadyEileen. Două femei pot avea o aluniţă identică, foarte uşor. Trebuiesă vă'amintiţi că în Ungaria, contesa Radzky este o figură foartecunoscută.

11

— Atunci, aceasta nu este adevărata contesă Radzky. Văspun că sînt sigură că este aceeaşi femeie pe care am văzut-oacolo. Şi, apoi, gîndiţi-vă cum am găsit-o în noaptea asta. Nu creddeloc că a leşinat.

8

— Oh, n-aş zice asta, Lady Eileen. Cartuşul gol, izbin- du-sede dulapul din apropierea âînsei ar fl putut să înspăi- mînte oricarealtă femeie avînd jumătate din curajul ei.“

Dar ce făcea acolo, totuşi, se întrebă el. Nu trebuie săcauţi o carte cu o lanternă.

0

Battle îşi scărpina obrazul. Nu prea părea dispus sâ vor-bească. începu să măsoare camera in lung şi în lat, ca şi cum ar fitrebuit să se hotărască. In cele din urmă, se întoarse spre fată.

Fiţi atentă, Lady Eileen. Am încredere în dumneavoastră.

Purtarea Contesei este bizară. Ştiu asta tot atît de bine ca şi



136

dumneavoastră. Este bizară — dar trebuie să fim



foarte atenţi. Nu trebuie să avem neplăceri cmjambasadele Trobuie să fim siguri .*

— înţeleg. Dacă dumneata at fi sigur..* — Mai e încă oeva. In timpul războiului, Lady Eileen, s-a

zvonit că spionii germani au fost răspîndiţi peste tot. Oameni de totfelul au trimis scrisori ziarelor despre acest lucru. Nu le-am datatenţie. Cuvintele grele nu ne-au rănit. Oamenii mărunţi au fostlăsaţi în paoe. De ce ? Pentru că prin ei, mai devreme sau mai

tîrziu, îl vom prinde pe cel din vîrful piramidei."— Vreţi- să spuneţi ?“ ,, — Nu vă mai întrebaţi ceea ce vreau să spun, Lady Eileen.

Dar ţineţi minte următorul lucru. Ştiu totul despre Contesă. Şivreau să fie lăsată în pace.“

— Şi aeum®, adăugă inspectorul cu menajamente, trobuiesă găsesc ceva să-i spun lui Sir Stanley Digby.“

Capitolul XXIII

INSPECTORUL BATTLf DE SERVICIU

Zece dimineaţa a următoarei zile. Soarele pătrundea prin.ferestrele bibliotecii unde inspectorul Battle lucrase de la ora şase.La apelul lui, George Lomax, Sir Oswald Coote ţi Jimmy Thesiger sealăturaseră, dregînd oboseala nopţii cu un mic dejun substanţial.Braţul lui Jimmy era intr-o eşarfă, insă tînărul nu părea marcat denici o altă urmă a scandalului din noaptea trecută.

Inspectorul se uită la toţi trei cu bunăvoinţă, avînd în- într-unfel acrul unui custode blînd ce explică vizitatorilor exp^nalele unuimuzeu.

Pc masa din faţa sa erau diverse obiecte, ordonat etichetate.Printre ele, Jimmy îl recunoscu pe Leopold.

— Ah, inspectore®, explodă George, eram neliniştiţi in privinţamersului anchetei! L-ai prins pQ tip ?“

— Va fi prins, desigur", 11 linişti inspectorul degajat. Eşecul unei asemenea acţiuni nu părea să-l doară. George Lomax nu prea fu încintat. Detesta lipsa de seriozitate,

oricum s-ar fi manifestat ea.— Am reconstituit totul foarte clara, continuă detectivul.

Luă cftH'.T obiecte de pe masă. — Iată două gloanţe. Cel mai mare este un 455 caro a ieşit

din Coltul automat al d-lui Thesiger. A zqîriat cerecvonv.a ferestrei

şi l-am găsit îngropat in trunchiul unui cedru. Cel mic a ieşit dintr-



138

un Mau ser 25. După ce a trecut prin braţul d-lui Thesiger, s-aîncastrat in acest fotoliu de lîngă mine. Cît despre pistol...".

Ei bine ?“, se interesă Sir Oswald cu nerăbdare. Vreoamprentă ?“

Battle dădu din cap, negînd. — Omul oare l-a folosit, purta mănuşi", zise el in^ot.

— Ce păcat", regretă Sir Oswald. — Un om care-şi eu no oştea meseria, era normal să poarta

mănuşi. Gindesc corect, Sir Oswald, cînd presupun că aţi găsitacest pistol cam la douăzeci de - yarzi de la capătul scărilor careduc spre terasă ?„

Sir Oswald se opri la fereastră. — Da, aproape cxact, aşa zice.* — Nu vreau să vă învinovăţesc, dar ar fi fost mai înţelept din

partea dumneavoastră să-l lăsaţi acolo unde era.® — îmi pare râu®, zise Sir Oswald cu răceală.

— Oh, nu face nimic. Am fost în stare să reconstitui faptele.Au existat urmele paşilor dumneavoastră, mergind de la capătulgrădinii pînă la un loc unde v-aţi oprit şi v-aţi aplecat, lăsind înIarbă o pronunţată şi sugestivă adîncitură. Apropo, care a fostexplicaţia pe care v-aţi dat-o privind prezenţa pistolului acolo ?a

— Am presupus că a fost lăsat să cadă de către individ, infugă.“

Battle clatină iarăşi din oap. — Nu lăsat să cadă, Sir Oswald. Sînt două lucruri împotriva

unei asemenea ideL Unul dintre ele : există un singur .şir de urmeale picioarelor, pe pajişte : ale dumneavoastră. — înţeleg*, zise Sir Oswald gînditor. ,, — Eşti sigur de asta, Battle ?“ interveni George. — Foarte sigur, domnule. Apoi, există încă un şir de urme

t'raversînd pajiştea, şi acela este al domnişoarei Wade, dar ele seaflă mult mai la stinsa.u '

Făcu o pauză, după care continuă : — Şi pe urmă e adîncitură în pămînt. Pistolul a lovit pămîntul

cu oarecare forţă. Toate dovezile duc la ideea că a fost aruncat.* ,, — Da, şi dc ce nu ?* zise Sir Oswald. Să zicem câ omul a

fugit pe cărarea din stîngâ. Nu a lăsat urme pe cărare, şi a arunGaţpistolul, lâ distanţă, în mijlocul pajiştii; ei, ce zici de asta Lomax ?“

George încuviinţă printr-o mişcare a capului. — E adevărat că nu a lăsat urme pe cărare", recunoscu

Battle, dar judecind după urma adînciturii şi după felul în caregazonul a fost ras, nu cred că pistolul a fost aruncat din direcţia

aceea. Cred că a fost aruncat de pe terasa aceasta". — Foarte probabil", zise Sir Oswald. Nu contează, insjîeclDfe



139

!*— Ah, sigur, Battle

14 ! interveni George. E chiar relevant acest

iucru ?“ ' — Po^te nu, domnule Lomax. Doar nouă ne place să ordonăm

lucrurile. Mă întreb dacă unul dintre dumneavoastră, domnilor, aţilua acest pistol şi l-aţi arunca... Sînteţi amabil, Sir Osw ald ?...Mulţumesc. Aşezaţi-vă chiar lîngă fereastră. Şi acum, azvirliţi-1 înmijlocul pajiştii".

Sir Oswald se supuse şi aruncă printr-o puternică rotire abraţului pistolul, care zbură prin aer. Jimmy Thesiger se apropie cuun vădit interes. Detectivul se lansă după el precum un foarte b ineantrenat cîine de aport. Reapăru cu faţa radioasă.

— Asta este, domnule. Exact aceeaşi urmă. Deşi, în parantezafie spus, aţi aruncat cu zece yand mai încolo. Sintoţi im om bineclădit, nu-i aşa, Sir Oswald ?“

— Scuzaţi-mă, cred că am auzit pe cineva la uşă". Urechile inspectorului erau, pesemne, mult mai aseuţite decît

ale oricărei alte persoane. Nimeni nu auzise vreun zgomot, darBattle avu dreptate, pentru că Lady Coote se afla chiar lingă uşă,CM un pahar şi un flacon în mînă.

,, — Medicamentul tău, Oswald", zise ea, intrînd în încăpere. Aiuitat .'.3-1 iei după micul dejun !“

,, — Sînt foarte ocupat, Maria", se justifică Sir Oswald. Nuvreau să-mi iau medicamentul".

— Nu ţi l-ai luat niciodată, dacă n-aş avea eu grijă*, zise LadyCoote, senină, avansind spre el. Eşti exact precum un băieţelneascultător. Bea-1 acum."

Şi cu supuşenie, docil, marele magnat al oţelului îl înghiţi. Lady Coote zîmbi trist şi blind la toată lumea. — V-am întrerupt ?... Sînteţi ocupaţi ? Oh, aceste revolvere !

Dezgustătoare, ucigaşe, unelte asurzitoare I.. Şi cînd te glndeşti,Oswald, că ai fi putut să fii împuşcat de hoţ astă noapte."

— Trebuie să fii fost alarmată cînd aţi descoperit că SirOswald lipsea, Lady Coote", presupuse Battle.

— Nu m-am gîndit în prima clipă,* mărturisi Lady Coote.Sărmanul băiat" — şi-l arătă pe Jimmy —, să fie împuşcat! Totul afost atît de îngrozitor, dar, totuşi, atît de palpitant! Pînă inmomentul în care domnul Bateman m-a

ar

întrobat unde era Sir Oswald, jiu m-am gîndit că ieşise cu o jumătate de oră înainte pentru o scurtă plimbare.®



140

— Fără somn ; aşa este, Sir Oswald?" întrebă Battle. .. — De obicei dorm foarte bine“, zise Sir Oswald, Dar trebuie

să mărturisesc că noaptea trecută am simţit un oarecareneastâmpăr. Am crezut că aerul nopţii o să-mi facă bina".

,, — Aţi ieşit prin fereastra aceasta, presupun ?“ I se păru lui, sau Sir Oswald ezita un moment înainte de a

răspunde. Da“. Şi chiar In pantofii de Iac“, zise Lady Coote, în loc să-ţi

icii nişte pantofi groşi. Ce te-ai face dacă n-aş avea grijă de tine ?“

îşi clătină capul cu tristeţe. — Cred, Maria, dacă nu ai nimic împotrivă, că e timpul să neIaşi — mai avem încă destule de discutat." Ştiu, dragule, plec chiar acum." __

Lady Coote se retrase, luînd şi paharul gol, ca şi cum ducea ocupă în care administrase o licoare mortală.

— Ei bine, Battle", zise George Lomax, totul pare destul declar acum. Da, perfect clar. Omul a tras odată, sco- ţîndu-1 dinluptă pe domnul Thesiger, a aruncat arma, a fugit de-a lungulterasei şi pe cărarea cu pietriş."

— Unde ar fi fost prins de oamenii mei", interveni Battle.— Oamenii dumitale par să fi fost teribil de neglijenţi, dacă

pot să spun aşa, Battle ! Nu au văzut-o pe domnişoara Wadevenind. Dacă au putut să nu-i simtă venirea, au fost în stare săpiardă şi hoţul."

Inspectorul Battle deschise gura să zică ceva, apoi păru să

chibzulască mai bine. Thesiger se uită la el curios. Ar fi dat nu ştiucît să afle ce era în mintea detectivului. — Trebuie să fi fost un campion la alergări", se mulţimii să

spună omul Scotland Yard-ului.— Ce vrei sâ spui, Battle ?"— Exact ceea ce am spus, domnule Lomax. Eram după colţul

terasei, la nici cincizeci de secunde după împuşcătură. Şi pentru caun om să alerge o asemenea distanţă către mine şi să dea colţul pealee, înainte ca eu să apar de după clădire

— ei bine! —, după cum spun, trebuie să fi fost un campion laalergări."

»— Nu te înţeleg, Battle. Ai o idee pc Care eu s-o sesizez încă.

Zici că omul nu a traversat pajiştea şi acum laşi să se înţeleagă... Ceinsinuezi de tapt? Ci omul nu a ajuns pe că- rare ? Atund, dupăpărerea dumitale, unde s-a dus ?*

Drept răspuns, inspectorul Battle arătă cu degetul Iii sus. —

ES ?“ zise George. Detectivul făcu acelaşi gest, George se uită la tavan. — In sus*, explică Battle. Din nou pe iederă.

44

— Prostii, inspectore I Ceea ce sugerezi este imposibil !a — Deloc imposibil,^domnule. O făcuse o dată. Putea s-o f^icâ şi a



141

doua oară.* — Nu spun imposibil, în acest sena. Dar dacă omul voia să

scape, n-ar fi luat-o la fugă inapoi în casă.“ — Cel mai sigur loc pentru el, domnule Lomax.

11 — Dar uşa

domnului O‟Rourke era incâ încuiată pe dinăuntru cînd am ajunsla el I*

,, — Şi cum aţi pătruns înăuntru ? Prin oamera lui SirStanley, e dar. Tot aşa a pătruns şi omul nostru. Lady Eileen mi-a

spus că a văzut minerul uşii domnului O‟Rourke miş- cîndu-se.Asta era cînd omul nostru era kispentru prima dată. Dar ieşirealui e dară, a doua oară, prin uşa care comunică între cele douăcamere şi prin camera lui Sir Stanley, care desigur era goală. Caoricare altul, Sir Stanley s-a grăbit să ajungă în bibliotecă. Omulnostru a avut cale liberă.“

— Şi unde s-a mai dus apoi ?Detectivul dădu din umerii lui largi şi deveni evaziv. ti — Sînt o

mulţime de refugii. Intr-o altă cameră singură şi jos pe iederă dinnou, de pildă, sau printr-o uşă laterală ; sau, dacă era de al casei,a rămas în casă."

George se uită la ei şocat Realmente, Battle, m-ar durea mult dacă unul dintre

servitorii mei — totuşi, am deplină încredere în ei — ar fi unuldintre suspecţi."

— Nimeni nu vă cere să-i bănuiţi, domnule Lomax. Eu vă facsă vede(i toate posibilităţile. Servitorii pot să n-aibă nici-o vină —

probabil nici, nu au.®— M-ai tulburat0, recunoscu George. M-ai tulburat muU.“ Ochii ii erau mai dilataţi decît oricând. Pentru a-i distrage atenţia, Jimmy se juca delicat cu un bizar

obiect înnegrit, luat de pe masă. — Ce este asta ?* întrebă el. — E,ta exponatul numărul 2*, zbe Bat tir. Ultimul din gră-

'adă. Este, sau» mai tâne zis, a fost • mânaţi* O ridică, relicvă prefăcută Sa cărbune, şi o Sutură cu

mîndrie.Unde ai ţăsit-O 7“ întrebă Sir Chwald.

Battle îşi aruncă privirea peste umărul lui. — în cămin — aproape ană, dar mi de tot. Ciudat., arăta ca

şi cînd ar li fost'zmotoeikă de un dane* — Ar putea fi a domnişoarei Wade“, sugeră Jimmy. Are mai

mulţi eîini“. Inspectorul dădu din cap dezaprobator. — Nu e mănuşă de feoiek_ lncercaţi-or domnule, o secundă.*



— Iată omul nostru care lipsea. Ştii tot atit dc bine ca şi mine,Lomax, că mai multe guverne străine urmăresc problema. îmiamintesc omul, perfect, acum, un individ înalt, bine instruit Aapărut cu vreo două săpţămîni înainte de a pleca noi. O tacticăinteligentă. Oricare dintre servitori ar fi fost scrupulos verificat aici,dar la Chimneys, la cinci mile depărtare...®

Nu-şi termină propoziţia. — Crezi că planul a fost pus în mişcare cu atîta vreme înainte

?“ ,, — De ce nu ? Sînt milioane în formula aceea, Lomax. Fără

discuţie că Bauer a sperat s& ajungă la hîrtiile mele la Chimneys şisă priceapă ceva din aranjamentele care erau gata să iasă la iveală.Se pare că a avut un complice în această casă, cineva care l-a dusla vizuină şi care s-a îngrijit de drogarea lui O‟Rourke. Deci peBauer l-a văzut- d-ra Wade, dîndu-se jos pe iederă — bărbatulsolid, puternic.*

Se întoarse către inspectorul Battle. — Bauer era omul dumitale. Şi într-un fel sau altul, 1-al lăsat

să-ţi scape printre degete",, _

Capitoîuî XXIV.

BUNDLE SE MIRĂ

Nn era nici o îndoială câ inspectorul Battle fusese luat prinsurprindere. îşi mîngiie barba, gînditor.

— Sir Oswald are dreptate, Battle", zise George. Acesta osieomul. Vreo speranţă să-l prindem ?“

— S-ar putea să fie, domnule. Pare — ci bine! — ciudat. Omulpoate să apară iarăşi — la Chimneys, vreau să spun,“

— Crezi că e posibil ?“ ,, — Nu, nu e“, mărturisi Battle. Totul se leagă ca şi cum lî i'j.r

ar fi omul. Dar nu prea văd cum a pătruns şi cum a i "'i da pe acest domeniu."

— Ţi-am spus deja părerea mea despre oamenii pe care ni pus de pază“, zise George. Din nefericire — -ineficienţi. Nti vreausă te învinuesc, inspectore — dar...“

Pauza lui fu evidentă. — Ei bine*, acceptă Battls?, umerii mei duc multo.u

Dădu din cap şi oftă. ,, — Trebuie sâ telefonez imediat. Vă rog sâ mă scuzaţi,



144

domnilor. îmi pare rău, domnule Lomax, simt că am cam stricatrînduiala. Dar treburile sînt mai încurcate decît vă în-

Părăsi în grabă încăpere?. — Vino în grădină", îl invită Bundle pe Jimmy. Vreau să-li

vorbesc.®Ieşiră împreună prin uşa cu geam. Jimmy se uita la pajişte,

îricruntlnd din sprincene.

— Ce s-a întîmplat ?“ întrebă Bundle. Jimmy explică împrejurările aruncării pistolului. — Mă întreb,“ sfîrşi el relatarea, ce era in mintea bă-

trinului Battle, cînd l-a pus pe Coote să arunce pistolul. Era ccva, jur. Oricum, a aterizat cam la zece yarzi mai departe dreît a fostgăsit. Ştii, Bundle, Battle e un tip deştept.*

4



146

— E un om extraordinar," întări Bundle. Voiam să-ţi spun denoaptea trecută.“

Ii relată conversaţia cu inspectorul, şi Jimmy asculta atent. ,, — Deci, Contesa e Nr. 1“, zise el gin di tor. Totul se leasă de

minune. Nr. 2 — Bauer — vine de la Chimneys. Se caţără în cameralui O‟Rourke, ştiind că O‟Rourke fusese drogat — de Contesă sau dealtcineva. Planul e ca el să arunco hîrtiile Contesei care urma săaştepte jos. Apoi, ea urma s-o şteargă înapoi prin bibliotecă şi să se

întoarcă în cameră. Dacă Bauer era prins, încercînd să părăseascădomeniul, nu vor găsi nimic asupra lui. Da, era un plan bun, dar pua mers. Nu sosi bine Contesa în bibliotecă, că mă auzi pe minevenind şi trebui t-a se ascundă după paravan. Destul de stîngaci dinpartea ei pentru că nu a putut să-şi prevină complicele. Nr. 2 serepede ia hîrtii, se uită pe fereastră, o vede. cn'de el, pe Contesăaşteptînd, şi lasă hîrtiile să cadă ; începe să se dea jos înapoi peiederă, unde găseşte o surpriză neplăcută : pe mine, aştep - tîndu-1.O treabă care-i pune Contesei nervii la încercare, fă- cînd-o sâaştepte după paravan. Avînd în vedere toaţe aceste lucruri, Contesaa însăilat o poveste frumoasa. Da, totul se leagă foarte bine.“

— Prea bine,“ zise Bundle hotărîtă. — Ei ?“ exclamă Jimmy siirDrins. — Ce zici de Nr. 7 — Nr 7 care nu apare niciodată şi stă în

umbră. Contesa şi Bauer. Nu, nu e chiar atît de simplu. Bauer a fostaici noaptea trecută, da. Dar a fost aici pentru eventualitatea câlucrurile nu merş aşa cum trebuiau să meargă — ceea ce s-a şiîntîmplat. de altfel. Rolul lui e acela de ţap ispăşitor pentru adistrage atenţia de la Nr. 7 — şeful.

— Nemaipomenit, Bundle“, zise Jimmy îngrijorat, ,,n-al cititcumva prea multă literatură de senzaţie ? !

Bundle îi aruncă.o privire în care se vedea reproşul demn. — Ei bine“, conveni Jimmy. Nu sînt precum Regina Roşie. Nu

pot să cred în şase lucruri imposibile, înainte de micul dejun. “ — E după micul dejun," îl corectă Bundle. — Chiar după micul dejun. Avem o ipoteză perfectă care se

potriveşte cu faptele şi n-o sâ dai la o parte aşa ceva pentru simplumotiv, ca in vechea ghicitoare, să faci lucrurile mai complicate.*

— îmi pare rău“, zise Bundle, dar ţin la ideea misteriosului Nr.7, care e unul dintre invitaţi.*

— Ce crede Bill ?“ — Bill“, spuse Bundle cu răceală, e imposibil." —i Oh !“, făcu Jiipmy. Presupun câ i-ai spus despre Contesă ?

Ar trebui să fie prevenit. Dumnezeu ştie ce mai e in stare săvorbească fără rost!“



— Nu va- auzi nici un cuvîni împotriva ei“, zise Bundle. E de-adreptul idiot. Aş vrea să-l faci să priceapă chestiunea in legătură cualuniţa.*

— Uiţi că nu eu eram în dulap ?“ îi aminti Jimmy. Şi, oricum,,n-aş vrea să mă cert cu Bill în legătură cu aluniţa prietenei lui. Doarn-o fi chiar atît de nătîng ca să nu vadă că totul se potriveşte ?“

— Ba e chiar genul de nătîng de care vorbeşti," zise Eundle cuamărăciune. Ai făcut cea mai mare greşeală, spu- nindu-i ceea ce

ştim noi.* — îmi pare rău,** dezamăgi Jimmy. N-am văzut lucrurile chiaraşa atunci, dar le văd acum. Am fost un prost, dar să nudescurajăm, bătrînui Bill...*

— Ştii cum sînt aventurierele străine**, zise Bundle. Cum punmîna pe cîte unul...“

— De fapt, nu ştiu*, spuse Jimmy. Nimeni n-a încercat săpună mîna pe mine.* Şi oftă.

Pentru o secundă, sau două, fu tăcere. Jimmy întorcea lucrurilepe o parte şi pe alta în sinea lui. Cu cit se gîndea mai mult la ele, cuatit păreau mai nesatisfăcătoare.

r Spui că Battle vrea s-o lăsăm în pace pe Contesă ?“ zise.în sfîrşit.

Da.„ — Ideea fiind ca prin ea să se ajungă la„ altcineva*. Bundledădu din oap.

Jimmy- se încruntă, încercînd să înţeleagă unde avea să ducăasta. Era sigur faptul că Battle avea ceva precis conturat în minte.

— Sir Stanley Digby a plecat în-oraş dis-de-dimineaţă, nu-i aşa?“ zise el.

. D a *— O‟Rourke s-a dus cu el ?a

Da, aşa cred.“ — Nu crezi că... nu, e imposibil...“

Ce ?«— Ca OHourke să fie amestecat în treaba asta ?a ,,-r- E

posibil", făcu Bundle gînditoare. Are fceea ce so poate numi opersonalitate dinamică. Nu, nu m-ar surprinde

— ca s-o spun pe-a dreaptă — , nimic nu m-ar surprinde. Dc fapt,sînt convinsă că numai o singură persoană nit poat>- fi Nr. 7“

— Cine să fie aceea ?“ ., — Inspectorul Battle.4'— Oii ! Credeam că o să spui George Lomax.*' — Sst! Iată-1 !a



148

George se îndrepta spre ea, intr-o manieră, de neconfundat. Jimmygăsi o scuză şi dispăru. Se aşeză lingă Bundle. — Draga mea

Eileen, chiar trebuie să ne -părăseşti ?“ — Ei bine, am impresia cătata s-a cam speriat şi cred că e mai bine să mă duc acasă, să-l ţin

de mînă.“ — Mînuţa aceasta va fi într-aedvăr mîngîitoare“, zise George

Iuînd-o şi apăsînd-o jucăuş. Draga mea Eileen, îţi înţeleg motivele,şi ai toată consideraţia mea pentru ceea ca vrei să faci. în zilele

astea schimbătoare şi nesigure..." începe", gîndi Bundle disperată. — ...cînd viaţa de familie mai păstrează ceva din valoarea ei de

odinioară — toate vechile obiceiuri pier — e de datoria clasei noastresă dea un exemplu, să arătăm «1 puţin că noi rămînem neatinşi deschimbările moderne. Sin tem numiţi Conservătorii inveteraţi — sîntmîndru de termen. Sînt lucruri care ar trebui să se stingă încet — demnitate, frumuseţe, modestie, obligaţiile sfinte ale vieţii defamilie, respectul filial — cine piere dacă toate acestea vor trăi ? Aşacum spuneam, draga mea Eileen, te invidiez pentru avantajele tine-reţii tale... Tinereţea f Ce lucru minunat! Şi nu o aprecierii pînă cîndajungem — ăă — la maturitate. Mărturisesc, draga mea copilă, căam fost, în anii din urmă, dezamăgit dc nestatornicia ta. Dar vădacum că era numai nepăsarea şi frivolitatea unui copil. îmi dauseama acum de frumuseţea serioasă şi cinstită a minţii tale. O să-mi dai voie, sper, să-ţi mai îndrum lecturile ?“

Oh, mulţumesc-3 ? rosti Bundle cu sfială.



14‘1

,, — *fi n-ar trebui să-ţi fie frică de mine. Am fost şocat cîndLady Caterham a spus că îţi inspir teamă şi uimire. Pot s?ă asipurcă sînt un om obişnuit.”'

Spectacolul oforit do un George modest o vrăji pe Bundlo.Acesta continuă :

— Să nu fii niciodată sfioasă în faţa mea, copilă dragă. Şi sănu-ţi fie teamă că mă plictiseşti. Va fi o mare Incîntare pentru mine

— dacă pot să spun aşa ceva — să-ţi formezi mintea, care acum... Iţi

voi fi mentorul politic. Niciodată nu am avut mai multă nevoie defermecătoare femei tinere şi talentate în Partid decît avem astăzi. S -ar putea foarte bine să-i urmezi mătuşii tale, Lady Caterham.*

Această groaznică perspectivă o doborî complet pe Bundle. Nuputu decît să se uite neajutorată la George. Acesta nu se simţidescurajat; dimpotrivă, principala lui obiecţie în privinţa femeilor erac'ă acestea vorbesc prea mult. Foarte rar găsea cc-ea ce se cheamăun ascultător răbdător. Zîmbi cu blîndeţe către Bundle.

— P'luturele ieşind din crisalidă. O imagine minunată. Am olucrare foarte interesantă în domeniul economiei politice. O s-o cautacum şi poţi s-o iei cu dumneata la Chimneys. Cînd o vei termina, ovom discuta. Am multe îndatoriri sociale, dar, printv-o muncăneobdsită, pot totdeauna să-mi găsesc timp pentru prietenii mei. Săcaut cartea.*

Şi o porni grăbit. Bundle s-o uită după el cu o expresie uluită.Fu trezită de neaşteptata sosire -a lui Bill.

— Ia uită-tc la mine“, 'zise Bill, de ce dracu îţi ţinea Coddersmîna într-a Iui ?“

— Nu era mîna mea“, replică Bundle răutăcioasă, ..ora mintenmea care se dcschidc ca un boboc.“

— Nu fi caraghioasă, Bundle*» ,. — îmi pare rău, Bill, dar sînt puţin neliniştită. Iţi aminteşti că

ai spus că Jimmy riscă mult venind aici ?“ — Aşa este", aprobă Bill. Este foarte greu să mai scapi de

Coddti-rs odată ce ai intrat în sfera lui de interes. Jimmy va cădeaîn cursă înainte de a şti unde e“.

— Nu de Jimmy e vo'rba — ci de mine*, specifică Bundle aprig.Va trebui să mă întîlnesc la nesfirşit cu doamne de tipul doamneiMacatta, sâ citesc economie politică şi să discut despre asta cuGeorgo. şi Dumnezeu ştie unde se vor sfîrşi toate acestea

Bill fluieră. — Sărmana Bundle. S-a cam îngroşat gluma, nu-i aşa ?;t — Trebuia să fi făcut ceva Bill. Mă simt terlbii de încurcată*. — Nu te mai gindi atîta“, zise Bill încurajator. George nu prea



crede în succesul femeilor in Parlament, şi nu va fi nevoie să vorbeştilepădăturilor sau să săruţi copii murdari în. Bcrmondsey. Vino să ieiua cocteil; e aproape ora prînzului“.

Bundle urcă şl merse alături de el, ascultătoare. Şi urăsc atît de mult politica*, murmură ea într-un fel care-

ţi făcea milă. — Desigur că o urăşti. Aşa simt toţi oamenii sensibili. Numai

oameni precum Codders şi Pongo o iau in serios şi o găsescnemaipomenită. Ou toate acestea", zise Bill, revenind deodată laideea anterioară, n-ar fi trebuit să-l laşi pe Codders să-ţi ţină mina.*

— Dar de ce nu, la naiba ? J“ ripostă Bundle. Mă ştie de cînderam mică.“

— Ei bine, nu-mi place.4

Virtuosul Wîlliam —Oh', uită-te la inspectorul Baţtle“. Tocmai treceau pe lîngă o uşă laterală. O uşă ascunsă sa

deschise în micul coridor. Lăsă să se vadă rachete de- tenis, c rosede golf şi mingi de lemn. Inspectorul cerceta cu atenţie crosele degolf. Păru cam ruşinat de exclamaţiile Eilecnel.

— Veţi face o partidă, inspectore ? !“ — 'S-ar puteai, Lady Eileen. Se zice că niciodată nu-i prea tîrziu.

Şi, pe urmă, posed o calitate care-1 potrivită oricărui joc.“ — Care e aceea ?“ întrebă Bill. — Nu ştiu clnd sint bătut. Dacă pierd, o iau de la

rapăt.“ Şi, cu o privire hotărîtă. inspectorul ieşi şl li se alătură, Minţind

uşa după el.



151

Capitofu) XXV JIMMf i$l EXPUNE PLANURILE

Jimmy Thesiger se simţea deprimat. Ocolindu-1 pe G^or^e, pecare-1 bănuia că avea de gind să-l atace cu subiecte serioase, o-ntinseuşurel, imediat după prînz. Cum era export în problemele de detaliuale evenimentelor de la frontiera Santa Fe, nu era deloc dispus săsuporte an dialog pe această temă.

Ceea cc dorim sâ se întîmple, se kitîmplâ. Loraine Wade, şi easingură, o pomi pe ima din aleile umbroase. într-o clipă, Jimmy fulîngă ea. Merseră o vreme In tăcere, şi, apoi, .limmy spuse tatonîndL— Loraine ?u

— Ascultă-mă, sînt un. lip ncpriceput în a pune lutru: ii>' cap lacap. — dar ce zici de ideea asta ? Ce ar fi să obţinem o aprobarespecială pentru căsătorie şi să trăim de-a pururi fericiţi ?“

Loraine nu păru deranjată de o atît de surprinzăîo irv formulă.îşi dădu capul pe spate şi rîse deschis.

— Nu rîde de un bărbat“, zise Jimmy cu reproş. — Nu pot să mă abţin. Ai fost atît de caraghios !“

— Loraine — eşti un drâcuşor." — Nu sînt. Sînt ceea ce se numeşte o tinără drăguţă.

11 — Numai

pentru cei care nu te cunosc — care sînt păcăliţi de aparenta tablîndeţe şi bunăvoinţă."

— îmi plac cuvintele tale lungi...**

Extrase din rebus.“ — ...atit de educative."— Loraine dragă, na bate şaua sâ priceapă... calul. Eşti sau nu

de âcprd ?“ Faţa Lorainei se umbri. Expresia feţei i se apropie de obişnuita-i

hotârîre de a învinge obstacolele. Gura mică i se înăspri, iar bărbia îiieşi în afară, agresiv.

,, — Nu, Jimmy. Nu, cel puţin atîta timp cit lucrurile se pivzintăaşa cum sînt acum — neterminate.“ x — Ştiu că nu am reuşit ceeace am stabilit sâ facem-, fu de acord Jimmy. Dar, cu toate acestea,ei bine — o vorba de sfirşitul unui capitol. Hîrtiile sînt în siguranţăla Ministerul Aerului. Virtutea a triumfat. Şi pentru moment ouavem nimic de făcut.

,, — Aşa îneît, hai sâ no căsătorim ?“ zise Lornine, cu un.zîmbet uşor.

— Ai spus-o. Adică ideea.“ Dar Loraine dădu iarăşi din cap.



152

— Nu, Jimmy. Pînă cînd afacerea nu e clarificată — pină cîndnu sîntem în siguranţă...

— Crezi că sîntem in pcricol ?“ —■Tu, nu ? !“ Faţa trandafirie a lui Jimmy se întunecă. — Ai dreptate", zise el, în sfîrşit. Dacă trăncăneala lui Bundle

se dovedeşte a fi adevărată — atunci nu sîntem in siguranţă, atîtatimp cit n-am stabilit cine e nr. 7!“

— Şi ceilalţi ?“ — Ceilalţi nu contează. Numai nr.-ul 7, cu metodele lui di>

lucru mă înspăimîntă. Pentru că nu ştiu cine e sau unde să-lqăsesc.“

Pe Loraine o trecură fiorii. — Mi-e frică“, zise ea cu o voce scăzută. De la moartea lui

Gerry...“ ,, — Nu ai de ce să-ţi fie teamă. Lasă lotul în searna mea. Ti-o

spun eu, Loraine. O să -l prind pe Nr.- ul 7, totuşi. O dată ce am pusmina pe el, nu cred că va mai fi multă bătaie dc cap cu restulbandei, oricine ar fi ei.“

— Dacă pui mina pe el... Să presupunem că pune el mina petine ?“

,, — Imposibil," zise Jimmy vesel. Sînt mult prea deştept. Totdeauna să ai o părere bună despre tine — iată deviza mea."

— Cînd mă gîndesc la lucrurile care puteau să se în- tîmple

noaptea trecută®, spune Loraine tremurînd. — Ei, nu s-au întîmplat1*, o linişti Jimmy. Sîntem amîn- doi

aici, sănătoşi şi întregi, deşi trebuie să recuno.sc că braţul mă camsupără*. ,

‟ S ă r m a n u l băiat...* ,, — Trebuie să suferi pentru o cauză bună. Şi, pe urm% cu

rănile mele şi cu maniera mea de a conversa, am cucerit-o pe LadyCoote.“

— Oh ! Crezi că e atît de important P* — Mă gîndesc că poate să fie folositoare treaba.11 — Ai un plan

în minte, Jimmy. La ce te gîndeşti ?“ — Tinărul erou nu spuneniciodată ce are de gînd,“ zise* Jimmy hotărit.

— Planurile lui prind contur în întuneric.“ — Eşti un idiot, Jimmy.11 ,, — Ştiu, ştiu. Toată lumea spune asta. Dar pot să te asigur,

Loraine, că există destulă inteligenţă sub ţeasta mea. Şi acum ce zici

de planurile tale ? Ai vreunul ?“ — Bundle mi-a propus să mă duc cu ea la Chimneys, pentru



153

un timp“. — Excelent", zise Jimmy aprobator. Nimic n-ar fi mai bun.

Oricum aş vrea să păstrăm un ochi deschis pentru Bundle.Niciodată nu ştii ce trăsnaie îi trece prin minte. E atît deînspăimîntător de imprevizibilă. Ceea ce e cel mai rău dintre toate, ecâ are succes. îţi spun eu : ţinînd-o pe Bundle în afara acţiunii, e otreabă nu tocmai uşoară.“

— Bill ar trebui să aibă grijă de ea, sugeră Loraine. — Bil e

ocupat în altă parte." — Să nu crezi asta“, zise Loraine. — Ce ? Nu e vorba de Contesă ? Tipul e leşinat după ea.*Loraine continuă să dea din cap. — E ceva în toată povestea asta pe care nu-1 înţeleg. Dar nu

după Contesă e nebun Bill, ci după Bundle. Azi de dimineaţă, Billvorbea cu mine, cînd domnul Lomax a venit şi s-a aşezat lîngăBundle. I-a luat mîna, şi atunci Bill a pornit ca... ca o rachetă."

— Ce gust, curios pot avea unii oameni", observă domnul Thesiger. închipuieşte-ţi pe cineva care vorbeşte cu tine dar vrea săfacă altceva. Dar, oripum, mă uimeşti, Loraine. Am crezut căscumpul nostru Bill era prins în mrejele frumoasei unguroaice.Bundle crede asta, ştiu;"

— Bundle poate să creadă,“ zise Loraine, dar eu iţi spun, Jimmy, că nu e aşa.“

— Atunci, care e ideea ?“ — Nu crezi, că este posibil ca Bill să facă pe detectivul do unul

singur?",, — 3ill ? NU arc minte pentin; aşa ceva*. — Nu prea sînt sigură. Clnd! tr persoană solidă ca Bill nu se

remarcă prin. subtilităţi, nimeni nu-1 credite în stare.* — Şi de-i.după tine, e£ ar putea, să coacă ceva. Dar s-ar putea să fie ceva.Deşi, eu niciodată nu- l-aş~ fi crezut in stare pe Bill de asemeneaisprăvi. A inttat nemaipomenit de bine in pielea mieluşeluluiContesei. Cred' că te înşeli; Loraine. Contesa e o femeie extraordinarde frumoasă — nu e genul rneu — desigur", adăugă domnul

Thesiger, rapid —, şi bă- tr jiul Bill totdeauna a avut o inimă mare.*1 Loraine dădu iarăşi din. cap; neconvinsă.

— Ei bine", zise Jimmy, gîhdeşte ce vreii Se pare că ani pusmai mult sau mai puţin lucruriife Ur punct. Te întorci cu Bundle laChimneys şi vezi sănu mai ajungă, iarăşi la Clubul oelor ŞapteCadrane. Dumnezeu ştie ce s-ar mai putea intîmplă dacă se duce dinnou acolo !**”

Loraine încuviinţă. — Şi acum", zise Jimmy, cred că ar fi: bine să schimb" cîteva.



154

vorbe cu Lady Coote.".Lady Coote-stătea pe o bancă în grădină; împfetînd. Modelul îl

constituia o tînără nefericita şi- neccmsolkfâ care plîn- gea deasupraunui mormînt.

Lady Coote îi făcu loc lui Jimmy alături de ea, şi el, ca iui tînărplin de tact ce era, ii adkriră munca.

— Iţi place ?“- zise Lady Ctwte' incîiitatâ. A fcst început demătuşa mea Selina, cu o săptSmmă îhainte «fe a muri. Cancer la

ficat, sărmana." — Ce crud!“ spuse Jimmy. — Cum merge braţul ?“ — Oh, e bine. Ptiţine înţepături şi nimic mai mult.“ — Va

trebui sâ fii prevăzător", zise Lady CHnte cu o voce caldă. Mi-a fostdat să văd instaiîndli-se infecţia* şi în ase-, menea cazuri poţi să-ţipierzi braţul.*

Oh, sper să nu se întîmple aşa< ceva." — Eu numai te-am prevenit^, spuse Lady Coote.— Unde sînteţi acum ?“ sa interesă. domnuL Theţi jer. ,,în oraş

sau unde ?“ Ştiind răspunsul, el puse întrebarea cu ® nevinovăţie demnă de

toată lauda. Lady Coote oftă din greu. — Sir Oswald a incliiriat castelul ducelui de Alton, la

Letherbury. Ştii locul, poate ?a — Oh, nu prea. Privelişte irumoasă, uu-i aşa ?“

,, — Oh, nu prea ştiu", zise Lady Coote. E o clădire masivă, darîntunecoasă. Galeria dc pictură, cu nişte fiinţe oribile. Ceea celumea numeşte «Vechil Maeştri», ei bine, te deprimă, cred. Ar iitrebuit să vezi căsuţa noastră din Yorkshire, domniile Thesiger. Cîndfiir Oswald nu era decît domnul Coote. Un hol atît de drăguţ şi unsalon atît de vesel, cu şeminaul şi tapetul In dungi albe şi cu flori deglicină, pe care îl alesesem eu, Îmi aduc aminte. Dungi, ştii, nureflexe. Gust mult mai bun, totdeauna am crezut asta. Sufrageriaera înspre nord-est, aşa că nu aveam prea mult soare, dar un tapetroşu, cu nişte imagini comice de vînătoare, ei bine — era tot atît dcvesel ca la Crăciun."

In încintarea acelor aduceri aminte, Lady Coote lăsă să cadămai multe ghemuţe 'de lînă, şi Jimmy Te ridică grijuliu.

— Miittamesc, .dragul meu“, zise Lady Coote. Ce ziceam ? Oh,da — despre case — da, mie îmi place o casă veselă. Şi alegîndlucruri pentru ea, îţi ocupi timpul aşa de bine.„ ;

— Presupun-că Sir Oswald îşi va cumpăra o proprietate în



155

curînd," anunţă Jimmy. Şi atunci, o veţi avea aşa cum vă place." Lady Coote dădu din .cap, tristă.

Sir Dswald spune că se va ocupa o firmă de aşa ceva — şiasta înseamnă că.." m

— Oh I Dar trebuie să vă consulte !“ — Va fi iunul flin acele locuri mari — şi vechi. Nu se vor uita la

lucrurile ţie care eu le numesc confortabile ţi de casă. Şi asta, nupentru că lui Sir Oswald nu i-ar fi plăcut confortul şi casa, dar cred

ică gusturile lui au rămas aceleaşi. Acum însă nu d se mai[potriveşte decît ceea ce e de cea mai burtă ceditate. -Prosperă şi e -natural să vrea ceva pentru a arăta acest lucru, dar de multe ori măîntreb unde o să se oprească."

Jimmy w -privi cu simptftie.— *E ra an ctfl de cursă", zise Lady Coote. Ia zăbala între

dinţi şi porneşte. La iei şi cu Sir Oswald. Acumulează, acumuleazi,acumulează ţ)înă cînd nn se mai poate opri. E unul din cei maibogaţi oameni din Anglia acum, dar lucrul acesta, îl satisface oare ?Nu, vrea mal mult. Vrea să fie — nu ştiu ce vrea să fie. îţi spun, măînspăimîntă uneori.*

— Ca eroul persan®, zise Jimmy, care a pornit sâ în-genuncheze noi lumi.“

Lady Coote încuviinţă, nepreaştiind despre ce vorbea Jimmy. — Dar mă întreb : îi va rezista stomacul ?“ continuă ea cu

ochii plini de lacrimi. Ca să-l ai invalid — cu ideiie iui — , oh, nici

nu vreau să mă gîndesc !“ — Pare foarte curajos", zise Jimmy consolator.— Are ceva în minte", aprecie Lady Coote. E preocupat de

ceva, asta e, iî cunosc.*,, — De ce e preocupat ?;l

Nu ştiu. Poate ceva la uzină. E mare lucru pentru el că-1arc pe domnul Bateman. Un tînăr atît de cinstit şi dc conştiincios*.

— Nemaipomenit de conştiincios", fu de acord Jimmy. — Oswald ţine mult la părerea ̂ domnului Bateman. Spune că

domnul Bateman are totdeauna dreptate.", — Asta era unul din păcatele lui, cu ani în urmă." Lady Coote păru uşor mirată. — Am avut un week-end foarte vesel la Chimneys," zise

Jimmy. Vreau să spun că ar fi fost foarte vesel dacă n-ar li fostsărmanul Gerry care a mierlit-o. Fete frumoase".

— Găsesc fetele uimitoare", spuse Lady Coote.

— Nu mai sînt romantica. îmi aduc aminte că eu am brodatciteva batiste cu fire din părul meu, cînd eram logodiţi."



156

— Adevărat!“ se miră Jimmy. Minunat. Presupun câ fetele numai au părul destul de lung ca sâ facă luciul acesta azi."

— Asta e adevărat", admise Lady Coote. Dar mai sînt şi altemodalităţi. îmi aduc aminte cînd eram fată — unul dintre — ăă — cavalerii mei — a cules o mînă de pietriş şi o prietenă care era cumine mi-a zis imediat că băiatul îl va păstra cu sfinţenie pentru căpicioarele mele l-au călcat. O idee minunată, cred. Deşi, pe urmă, s-a dovedit că urma un curs de mineralogie — sau se spune geologie ?

— la o şcoală tehnică. Dar mi-a plăcut ideea... Şi furînd batista uneifete şi păstrînd-o... sau alte chestii de genul ăsta.“



— Nefericită întîmplare dacă fata vrea să-şi sufle nasul'1,constata practicul domn Tesiger.

Lady Coote îşi lăsă lucrul şi se uită întrebător, dar blînd,la el.

,, — Ei, haide", zise ca, nu este aici nici-o fată frumoasă caresă-li placă ? Pentru care ai vrea să cîştigi şi să-ţi faci o căsuţă ?;i

Jimmy se roşi. Mormăi : — Cred că ai petrecut de minune cu una din fetele de la

Chimnej‟s — Vera Davcntry".— Socks (ciorapi) ?“ • — Da aşa o stricau", îşi aminti Lady Coote. Dar nu înţeleg do

ce. Nu o frumos deloc."— Oh, e o figură", zise Jimmy. Mi-ar place s-o înîil- nesc din

nou". ,— Vine la noi în week-end-ul următor".

— Chiar aşa?" se minună Jimmy, încercînd să .prelungeascăprin fluierare cele două cuvinte.

—• Da. Ţi-ar place să vii ?" — Sigur că mi-ar place11, răspunse Jimmy i:'.i;nos. Mulţumesc

mult, Lady Coote“. Şi repetînd mulţumirile călduroase, se retrase. Sir Oswald apăru ca din senin lîngă soţia sa. — Cu ce te-a plictisit, filfizonul acela ?" întrebă el. Nu-mi place

tipul !„ l ,, — E un băiat simpatic*, încercă Lady Coote. Şi aş i de curajos

! Gîndeşte-te numai cum a fost rănit noaptea trecută." ,, — Da, băgindu-şi nasul unde nu-i fierbea oala."— Cred că eşti foarte nedrept, Oswald." — Niciodată ma făcut o treabă cinstită în viaţa lui. Un adevărat

pierde vară, dacă mai sînt dintr-ăştia. Niciodată n-ar reuşi în viaţă,dacă s-ar hotărî să se apuce de ceva serios.1*

— Cred că ţi-ai umezit picioarele astă noapte," zise Lady Coote.Sper să nu faci pneumonie. Freddie Richards a murit zilele trecutede aşa ceva. Vai de mine, Oswald, îmi îngheaţă sîngele în vine cîndmă gîndesc cum rătăceai şi un hoţ era pe-aproapo. Putea să teîmpuşte. L-am invitat pe dl. Thesiger pentru viitorul week-end,apropo.u

— Prostii," zise Sir Oswald. ,,Nu-l vreau pe tînărul acela în casamea, mă auzi, Maria ?"

— De ce nu ?"



— £ treaba mea.“ — îmi parc rău, dragule,® ase Lady Coote, placIVI. L -am

Invitat, acum na se mai poate face nimic. Ridică-mi ghemul acela delină, Oswald, vrei ?*

Săr Oswald se supase, cu faţa neagră de mînie. Se uită lancvastă-sa ţi ezită. Lady Coote lucra liniştit.

— Nu-1 vreau pe Thesiger în week-end“, rosti el în sfîrşit. L -amauzit pe Bateman spunind atîţea despre el! Au fost colegi de şcoală.®

,, — Şi oe spunea dl. Bateman ?“ — Nimic bun. Dc fapt, m-a prevenit, foarte serios, în ceea ce-1 priveşte.*

— Aşa ?“ zise Lady Coote gînditoare. — Şi am cel mai mare respect pentru judecata lui Bateman.

Niciodată nu s-a înşelat.® ,, — Vai de mine*, ase Lady Coote. Ce încurcătură am făcut. Nu

l-aş fi invitat dacă aş fi ştiut. Trebuia să-mi fi spus înainte, Oswald.E prea tiran, acum.“

începu să-şi strîngă lucrul cu grijă. Sir Oswald se uită la ea,parcă vru să mai spună ceva, apoi ridică din umeri. O urmă în casă.Lady Coote mergi nd înainte, avea un -zîmbet fucfSr pe faţă. îşi iubea băitratul, dar îi şi plăcea — intr-un fel liniştit, care nu-ţi sărea înochi, foarte feminin — să facă ceea ce dorea.

Ccrpftofirt XXVt

MAI AIES

mm GOLF

— Prietena ta e o fată minunată» Bundle", zise Lordul

Loraine era de aproape a săptămânii £a CTumneys şi cîş-tigase simpatia gasfelor ei — trtat ales pentra că se arătase foartedoritoare să fie instruită în arta lovittirilor la golf.

Plictisit de iarna netrecută în străinătate» Lordul Caterham saIiotărtse să joace golf.

Era un jucător execrabil, dar era nemaipomenit de entu- jda'ţmat de joc. Îşi petrecea mare parte din dimineţi arimcîod mineipeste diferite tufişuri — sau mai degrabă încerdnd să le arunceciopirţind bocăţi mari din ^azannl mătăsos, aduc-în- du-l peMicDonald la disperare.

— Trebuie să facem o întrecere;" zise Lordul Caterham,ţintind o margaretă. „O mică cursă sportivi. Afum, unnă- reşte-mă

Bundle. Pe genrmrfadttl drept îndoit — încet pe spate, ţine capuldrept şî foloseşte-ţi imfeeietura mimn.*



239.

B®n^ea lovită puternic, fu împinsă de vîrrt şî dispăru înadincimile de nepătruns ale un«i tufe de smîf^ar.

— Curios,“ zise Lordul Caterham. Ce am făcut, mă întreb ?Cum spuneam, Bnndle; prietena ta c o fată seampo- menită. Credcă sînt în stare Sr- o hotărăsc să fie interesată de joc. A dat cîtevalovituri excelente m drmincaţa aceasta — tot atît de bune pe cît amputut sâ dau şi eu**-.

LordW Caterham mai făcui un balans greşit si reuşi să taie oimensă parte din gazon. MacDonald, care tocmai trecea, o recuperăşi o puse înapoi hotărât. Privirea pe care f-o aruncă LorduluiCaterham l-ar fi făcut pe oricare jucător <*e golf să piară de pe faţapămnatuPcsl

— Dacă MacDonald a fost vinovat de crazane faţă de familiaCoote, ceea ce cred^ ase Bundle, e pedepsit acum.„„



161

ascultă, Bundle, nu ştii cum se intră In posesia unei monturi dechei, nu-i aşa*. ?

— N-am nici cea mai mică idee. E necesar să iei montura dechei la familia Coote*. ?

— Ei bine;, mi-a venit ideea că ar putea fi necesară. Nu ştiide la ce magazin aş putea s-o procur*. ?

, — Ce vrei tu e ca un hoţ amabil să-ţi arate cum să tragisforile*.

Aşa e. Dar din nefericire, nu cunosc nici unul. M-amgîndit că poate creierul tău inteligent ar putea să rezolve pro-blema. Dar cred că va trebui să ^apelez la Stevens, ca de obicei. Osă-şl închipuie în curînd ceva necurat despre mine: întîi unrevolver automat — apoi chei. Va crede că fac parte dintr-o bandăcriminală**.

,, — Jimmy* ? zise Bundle.Da“. ?

— Ascultă-mă — fii atent, vrei ? încerc să spun că dacă SirQswaid te găseşte dînd tîrcoale la legătura de chei cred că nu va fiplăcut surprins*.

Un tînăr eu înfăţişare plăcută în banca acuzaţilor! E-nregulă, o să fiu atent. De Pongo mi-e frică. Alunecă precum un.şarpe pa labele-i plate. Niciodată nu-1 auzi venind. Şi totdeaunaare geniul să-şi vîre nasul unde nu e dorit Da* lasă pe băiatu‟**.

,, — Ei bine, aş dori ca Loraine şi cu mine sâ fim acolo să

avem grijâ-de tine".— Mulţumesc, soră. De fapt am un plan*.

Da«. ?— Crezi că tu şi cu Loraine aţi putea avea o pană de maşină

lîngă Letherbury, mîine dimineaţă ? Nu e prea departe do tine, nu-i aşa*. ?

— Patruzeci de mile. O nimica toată*. ,, — De fapt m-am gîndit că nu va fi o problemă pentru tine.

Să n-o omori pe Loraine. Ţin la ea. în regulă, atunci, cam pc ladouăsprezece şi un sfert, şi jumătate".

— Aşa ca să ne invite la dejun*. ? — Asta e ideea. Stai să vezi, Bundle. Am dat peste fata

aceea, Socks, ieri, şi ce crezi — Terence O‟Rourke va fi şi ci aici înweek-end*.

Jimmy, crezi că...“. ? Ei bine, bănuiesc pe oricine. Aşa se spune. E un tip

sălbatic dar şi curajos. Nu m-aş mira să facă parte dintr-o



Capitolul XXVII AVENTURĂ NOCTURNA

162

societate secretă. S-ar putea să lucreze împreună cu Contesa. Afost în Ungaria, anul trecut".

— Dar ar putea să ia formula oriclnd*. — Ei, tocmai aşta e. Nu poate. Trebuie s-o facă in con-

diţiile în care nu ar fi bănuit. Să se retragă pe iederă şi înpropriul pat — nu prea merge. Şl acâm, instrucţiunile. Dupăcîteva politeţuri spuse Lady-ei Coote, tu şi cu Loraine puneţimîna pe Pongo şi O‟Rourke, cu blindeţe sau cu forţa şi nu-i

slăbiţi pînă la dejun. Vedeţi ? Nu va fi greu penteTi nişte fetefrumoase ca voi*.,, — Foloseşti cel mal bun unt, după cite observ-.— O înşiruire logică e faptelor-.— Ei, oricum, instrucţiunile tale au fost notaie cum se

cuvine. Vrei să vorbeşti şi cu Loraine acum*. ? Bundle ii trecu receptorul, după care părăsi plină dc tact

camera. Jimmy Thesiger ajunse la Lethersbury într-o djpă-amiază

însorită de toamnă, şl fu întîmpmat cu afccţiune de Lady Coote şicu răceală de Sir Oswald. Conştient de ochiul pus pe căsătorii al



Capitolul XXVII AVENTURĂ NOCTURNA

163

Lady-ei Goote In ceea ce-1 privea, Jimmy îşi dădu toată ostenealasă Ce extrem de prevenitor cu Socks Daventry.

O‟Rourke se afla şl ei acolo, în mare formă. Era înclinat spreo poză oficială dar discretă in legătură cu misterioaseleevenimente de la Abbey, despre care Socks îl interogă fără jenă ;însă versiunea lui oficială lua forma unui roman — adică aîmbinării firului povestirii cu elemente fantastice incit pînă laurmă nimeni nu fu în stare sâ ghicească adevărul.

— Patru bărbaţi mascaţi, cu revolvere ? E chiar aşa“, ?întrebă Socks cu severitate.

— Ah ! îmi amintesc : cam jumătate de duzină mă ţineau cufoi ţa şi mă strîngeau de gît. Oh ! şi am crezut că e vorba deotravă şi am leşinat de tot“.

— Şi ce a fost furat sau au încercat să fure ?“ ., — Ce altceva docît bijuteriile coroanei ruseşti care au fost

aduse în secret domnukii Lomax pentru a le depozita la BancaAngliei". ?

—■ Eşti un mare mincinos", zise Socks fără emoţie. — Un mincinos ? Eu ? Şi bijuteriile aduse cu avionul de cel

mai bun prieten al meu oare pilota ? Asta e istorie secretă, ţi -ospun eu, Socks. Intreabă-1 pe Jimmy Thesiger care-i aici, dacă numă orezi. Nu că aş avea încredere în ceea ce spune el...“.

— E adevărat", !1 chestiona Socks, că George Lomax acoborît fără să aibă proteza dentară ? Asta vreau să ştiu-.

— Au fost două revolvere®, specifică Lady Coote. Dez-gustătoare lucruri, le-am văzut eu însămi. E o minune că acestbiet băiat o-a fost omorît*.

— M-am născut si fiu spinzurat", spuse Jimmy.

/— Am auzit c-a fost acolo şi-o contesă rusoaică, o frumuseţe

nemaipomenită", zise Socks. Şi câ l-a îmbrobodit pe Bill"— Cîteva lucruri care Ic-a spus despre Budapesta au fost



164

cumplite1*, opina Lady Coote. Niciodată n-o să uit, Oswald, artrebui să trimitem o subvenţie1*.

Sir Oswald mormăi. — O să notez asta, Lady Coote", o încredinţa Rupert Bateman. — Mulţumesc, domnule Bateman. Simt că trebuie să fac ceva

din care să mulţumesc cerului. Nu pot să-mi imaginez cum a reuşitSir Oswald să scape fără să fie impuşcat — lăsînd la o parte faptulcâ putea să moară de pneumonie".

— Nu fi ridicolă, Maria", o apostrofă Sir Oswald. Totdeauna mi-a fost frică de hoţi", zise Lady Coote. ■— Gîndiţi-vă că aţi avea norocul să daţi nas în nas cu unul

din ei. Ce palpitant", murmură Socks. — Să nu crezi asta", zise Jimmy. E destul de dureros". Şi îşi

pipăi braţul drept cu gingăşie. — Ce mâi face sărmanul braţ" ? se interesă Lady Coote. — Oh, bine acum. Dar e cel mai mare chin să fac ceva cu mîna

stîngă. Şi-aşa nu prea sînt îndemînatic...** — Orice copil ar trebui educat să se servească de ambele

mîini", spuse Sir Oswald.— Oh !** zise Socks într-un fel dapăşstă de informaţie. E ca şi

în cazul focilor". ?— Nu e vorba de amfibiu, ci de ambidextru, care înseamnă să-

ţi foloseşti amîndouă mîinile la fel“. — Oh" J făcu Socks privind la Sir Oswald cu respect. Chiar

puteţi". ?

— Desigur ; pot să scriu cu ambele mîini". — Dar nu cu amîndouă deodată". ? — Nu ar fi practic", zise Şir Oswald scurt. — Nu", aprobă şi Socks, pe gînduri. Ar trebui să fie prea

.subtil".— Ar fi un lucru mare acum, într-o circumscripţie guver-

namentală", observă Dl, O‟Rourke, dacă cineva şi-ar păstra mînadreaptă să nu ştie ce face stînga".

— Poţi folosi ambele mîini". ? H — Nu, intr-adevăr. Eu sînt un dt-eptaci inăsout“. — Dar joci cărţi cu mîna stingă", zise Bateman cel atent. Am

observat noaptea trecută". — Oh, asta-i altă poveste**, se scuză dl. O‟Rourke repede. Un

gong cu un sunet trist bătu de cîteva .ori, şi toată lumea se duse sussă se îmbrace pentru cină.

După cină, Sir Oswald şi Lady Coote, dl. Bateman şi dl.O‟Rourke jucară bridge şi Jimmy petrecu o seară în care flirtă cuSocks. Ultimele cuvinte pe care Ie auzi în timp ce se retrăgea încamera sa, în seara aceea, a”fost:



165

— Niciodată, nu vei fi un jucător de bridge, Maria". Şi replica ei.

Ştiu, dragule. Totdeauna spui aşa. Ii datorezi domnuluiO‟Rourke o altă liră, Oswald. Aşa da“.

Două ore mai'tîrziu, Jimmy se strecură fără zgomot (sau celpuţin aşa speră) pe scări. Vizită pentru o clipă sufrageria, şi dupăaceea găsi drumul către biroul lui Sir Oswald. Acolo, după ceascultă atent un minut sau două, se apucă de treabă. Cea mai mare

parte a sertarelor erau încuiate, dar cu o sîrmâ ciudată în mînă, Jimmy reuşi repede să le vină de hac. Unul cîte unul, sertarele sesupaseră manevrelor lui.

Scotoci sertar după sertar, avînd grijă să pună totul la loc.Odată sau de două ori se opri şi ascultă închipuindu-şi că audevreun zgomot îndepărtat. Dar totul era liniştit.

Se uită şi în ultimul sertar. Ştia acum sau ar fi fost în stare să-şi aducă aminte — dacă se concentra — multe detalii interesante înlegătură cu oţelul; dar nu găsise nimic din ceea ce voia : o trimiterela invenţia lui Herr Eberhard sau ceva care să-i dea' o idee asupraidentităţii misteriosului Nr. 7. El sperase din răsputeri că va găsiceva. Era o mică şansă şi, totuşi, riscase — deşi nu sc aşteptase lacine ştie ce rezultat — decît la un noroc întîmplător.

încercă sertarele pentru a fi sigur că le Incuiase la loc tot atît debine. Cunoştea agerimea lui Bateman in a observa minuţioslucrurile şi se uită prin cameră ca să fie sigur că nu a lăsat nici o

urmă incriminatoare a prezenţei sale. — Asta-i tot", mormăi el încet, nu-i nimic aici. Poate o să am maimult noroc mîine — dacă fetele se ţin de scenariu"- Ieşi din birou,trăgînd uşa după el şi încuind-o. Pe moment, se gîfldi câ auzi un

sunet chiar lîngă el, dar ajunse la concluzia că se înşelase. îşi urmădrumul în tăcere de-a lungul marelui

f 1M>1. De sus venea destulă lumină pentru a-i permite să-şi urmezedrumul fără să se lovească de ceva.

Iarăşi auzi un qgomot uşor — şl destul de dar de această dată ; şifără să se înşele acum. Nu era singur In hoL Altcineva era in hol,mişcîndu-se tot atît de uşor ca şi el. Inima-1 bătu deodată foarterepede.

Cu o săritură brusca, ajunse la lumina electrică şi apăsâ pecomutator^ Lumina difuză fl făcu să amuţească. La nid patru picioarede el stătea Rupert Bateman.

— Doamne Dumnezeule, Pongo“, strigă Jimmy, m-al speriat, nuglumă strecurirudu-te aşa în întuneric*.! — Am auzit un zgomot*, explică dl. Bateman pe un ton sever.



166

Am crezut că e vorba de nişte hoţi şi am venit să văd se intîmplă*. Jimmy privi gînditor la încălţămintea cu talpă de cauciuc a

domnului Bateman.— Te gîndeşti la toate, Pongo“, zise el jovial. Chiar ş* la arme

mortale14.Ochii lui se opriseră la ieşitura buzunarului lui Bateman,

— E bine sâ fii înarmat, Niciodată nu se ştie cu cine te poţiintîini11.

— Mă bucur că nu al tras“, zise Jimmy. Sînt un pic cam obositca să fiu şi împuşcat". — S-ar fi putut să o fac“, zise dl. Bateman. — Ar fi fost total împotriva legii, dacă ai fl făcut -o*, replică

Jimmy. Trebuia să te asiguri că hoţul intră în casă, ştii, înainte de aţinti. Nu trebuie să te grăbeşti să tragi concluzii. Altfel ar trebui săexplici de ce ai tras într-un oaspete ca mine care se plimbanevinovat".

— Apropo, de ce ai coborît” ? — Mi-a fost foame**, zise Jimmy. M-am gîndit că dau peste

vreun biscuit*4.— Sînt cîţiva biscuiţi într-o cutie lîngă patul tău" îl sugeră

Rupert Bateman.Se uita la Jimmy foarte atent prin ochelarii săi cu ramă de baga. — Ah ! Tocmai aici ae încurcă treaba,' bătrîne. Este o cutie cu

eticheta «Biscuiţi pentru vizitatorii flămlnzl». Dar cînd vizitatorulflsmînd a aeschis-o nlmlo Înăuntru. 'Aşa că am dat o raită prin

sufragerie".



Şi cu un zîmbet dulce, ingenios, Jimmy scoase din buzunarulhainei de casă o mînă de biscuiţi.

Urmă un moment de linişte. — Şi acum o iau încet spre cameră", se hotărî Jimmy. Noapte

bună, Pongo". Cu o afişată nonşalanţă începu să urce scara. Rupert Bateman

îl urmă. La Uşa camerei sale, Jimmy se opri pentru a spune «noaptebună» încă o dată.

— E un lucru nemaipomenit cu aceşti biscuiţi", zise dl.Bateman. Ai ceva împotrivă dacă...“ — Desigur, tihere, verifică". DL Bateman străbătu camera, deschise cutia pentru biscuiţi şi

sc holbă la goliciunea ei. — Foarte neglijent", murmură el. Ei, noapte bună*. Se retrase. Jimm y stătu pe marginea patului şi ascultă un

minut..Am scăpat ca prin urechile acului*, murmură el. Al naibii, de

bănuitor, Pongo. Pare să nu doarmă niciodată. Dezgustător obicei săse plimbe cu un revolver*.

Se sculă şi deschise unul din sertarele mesei de toaletă. Inspatele unui şir de cravate, stătea o grămadă de biscuiţi.

— Nu e nimic de făcut", zise Jimmy, -decît să mănîno toţibiscuiţii. Zece la unu pariez că Pongo va colinda pînâ mîinedimineaţă*.

Cu un oftat el se aşeză la ronţăit biscuiţi pentru care nu avea

nici un fel de atracţie.

Capitolul XXVIII

SUSPICIUNI

La ora stabilită, douăsprezece, Bundle şi Loraine intrară pepoarta parcului, lăsînd-o pe Hispano la un garaj din apropiere.

Lady Coote le salută pe cele două fete cu surpriză, dar şl cuevidentă plăcere, invitîndu-le imediat la masa de prînz.

O‟Rourke, care se odihnea într-un imens fotoliu, începu săvorbească cu mare însufleţire cu Loraine, care asculta cu jumătatede ureche la ceea ce Bundle.explica în termeni tehnici ce seîntimplase cu Hispano.

— Şi aşa cum spuneam, sfîrşi Bundle, cît de fericită situaţiecâ am putut să ajungem aici. Data trecută cînd am păţit la fel, eraduminică, într-un loc numit Little Spedlington sub deal. Şi arăta



168

precum îi e numele, pot să vă spun“. , ,, — Asta ar face senzaţie in lumea filmului", remarcă O‟Rourke. —• Locui de naştere al fetei de la ţară", sugeră Socks. — Mă întreb acum“, zise Lady Coote, unde este • dl. Thesiger*. — Cred că'e in sala de biliard4*, presupuse Socks. tl aduc

imediat".<Şi o porni în direcţia aceea, dar de-abia se scurse un minut,

cînd Rupert Bateman îşi făcu apariţia cu acel aer serios şi hărţuit de

totdeauna.— Da, Lady Coote ? Thesiger spunea că mă căutaţi. Ce maifaceţi, Lady Eileen ?“

Se întrerupse din vorbă pentru a le saluta pe fele, şi Loraineimediat trecu la atac.

— Oh I Domnul Bateman ! Atît am dorit să vâ revăd. Nudumneavoastră mi-aţi spus ce să fac cînd un cîine are răni la labe ?“

Secretarul clătină din cap.



168

— Trebuie să fi fost altcineva, domnişoară Wade. Deşi, de fapt,se întâmplă să ştiu"...

Ce tînăr minunat eşti 'dumneata® 1 £1 întrerupse(Loraine. Ştii orice*.

— Omul trebuie să fie la pas cu tot ce e nou în cunoaştere",zise dl. Bateman serios. Cit despre labele cîinelui dumneavoastră0...

Terence O‟Rourke îi murmură Eileenei : — Un tip ca ăsta scrie mici paragrafe în ziarele săptă- niînale :

«Nu se ştie, în general, că apărătorfle de alamă trebuiesc păstrateuniform de strălucitoare etc.» sau «Gindacul este unul din cele maiinteresante personaje din lumea insectelor», «Tradiţia căsătoriei laIndienii FingalezL.» şi aşa mai departe...

8

— Informaţie de ordin general, de fapt“. — Şi ce altceva mai oribil poate exista* ? zise dl. O‟Rourke, şi

adăugă cu evlavie : Mulţumesc cerului că sînt un om educat şi cănu ştiu nimic despre un subiect anume".

— Văd că aveţi cronometru de golf aici“, spuse Bundle L icly-eiCoote.

— Vă invităm la o partidă, Lady Eileen", zise O‟Rourke. — Hai să-i provocam la o partidă*, întări Bundlo. Loraine şi

cu mine,'domnule O‟Rourke, vrem să vă provocăm pe dum-neavoastră şi pe demnul Bateman la o partidă de golf*.

, —• Trebuie neapărat să joci domnule Bateman*, zise LadyCoote, pentru că secretarul ezită un moment. Sînt sigură că Sir

Oswald nu are nevoie de dumneata".Cei patru ieşiră pe pajişte. — Foarte inteligent manevrat, ce părea ai“ ? şopti Bundle

£iOrainei. Felicitări pentru tactul nostru feminin*. Runda se. termină exact înainte de ora unu, şi victoria

aparţinu cuplului Bateman-Loraine.— Dar cred câ veţi fi de acord cu mine, partencrule, zise d!.

O‟Rourke, că noi jucăm mai sportiv". Zăbovi puţin în urmă cu Bundle. ,, — Bătrînul Pongo e un jucător precaut — nu riscă. în ceca ce

mă priveşte, alura înseamnă totul sau nimic. Şi asta poate fi unnemaipomenit motto pentru viaţa,, nu sînteţi de acord, Lady Eileen*?

— Niciodată nu aţi avut neplăceri din cauză asta" ? intrebăBundle rizind.



170

— Să fiţi sigură că da. De milioane dc ori. Dar cu sintrezistent. E nevoie de funia dc spînzurătoare pentru a-1 învinge pe

Terence O‟Rourke". Chiar atunci Jimmy Thesiger apăru pe neaşteptate dc după

coltul casei.— Bundle, pe toţi Dumnezeii, e minunat*11 exclamă 11.

Ai pierdut competiţia toamnei11, zise O‟Rourke. — Am făcut o plimbare", răspunse Jimmy. De unde a i apărut

fetele". ?— Am venit pe propriile noastre picioare", explică Bundle.

Hispano ne-a trădat". Şi povesti cum au avut pana.

Jimmy ascultă cu atenţie compătimitoare cele relatate. — Al naibii noroc", binevoi el sâ conchidă. ,;Dacă trcvibi

intirzie, o să vă reped cu maşina mea după prînz". 'Gongul sună în momentul în care rostea ultimul cuvint. şl

intrară cu toţii. Bundle îl observă pe Jimmy pe furiş. Crezu căobservă o undă de triumf în vocea lui. Avu sentimentul aîi lucrurilcmerq bine.

După prinz, fetele îşi luară un politicos rămas bun de la LadyCoote, şi Jimmy se oferi sâ le ducă la garajul unde ora maşinaEileenei.

De îndată ce porniră, aceeaşi izbucnire plecă de pe buzdefetelor:

— Ei bine". ? Jimmy vru să fie provocator. — Ei bine? O duc excelent, mulţumesc. O uşoară indigestie

datorată răsfăţului cu biscuiţi uscaţi". — Dar ce s-a întîmplat*. ?— O să vă spun. Sacrificiul pentru cauză, m-a făcut să mânînc

prea mulţi biscuiţi. Şi vă închipuiţi că eroul nostru s-a dat îndărătde la a continua ? ţiu, nid gînd".

— Oh, Jimmy", zise Loraine cu reproş şi el se potoli. — Ce vreţi, de fapt, sâ ştiţi" 7 — Oh, totul. Nu ara făcut bine ceea ce am făcut ? Vreau să

spun: cum i-am reţinut pe Pongo şi pe Terence O‟Rcurko la golf. ? — Vă felicit in privinţa lui Pongo. OTIourke era probabil o

cloşcă — tlar Pongo e făcut din alt material. Există un singur cuvintpentru băiatul ăsta — era la cuvinte încrucişatc în Sunday Newsbag

— săptămâna trccută. Un cuvint din unspre-zece litere însemftînd pretutindeni în acelaşi timp. Omniprezent.Guvîntul ăsta il descrie al naibii de bine pe Pongo. Nu te poţi



171

duce undeva că dai peste el — şi cel mai rău lucru e că nici nu-1 auzi venind-.

— Crezi că e periculos1* ?— Periculos ? Sigur că nu e periculos, lnchipuiţi-vi-1 pe

Pongo periculos. E un netot. Dar, aşa cum am spus, e un netotprezent peste tot. Pare ai nu albă nevoie de somn, ca ceilalţimăritori. De fapt, ca s-o spun pe-a dreaptă, tipul e o pacoste".

Şi Jimmy descrise evenimentele din noaptea trecută înnişte culori sumbre.

Bundle nu-1 compătimi deloc. —“Nu ştiu ce crezi câ poţi să faci aici, umblind, aşa.

creanga".— Nr. 7*, zise Jnmny crispat. Il caut pe Nr. 7“. — Şi creed că o să-i găseşti în casa ăsta". 7 ,, — Am crezut că găsesc o cheie".

Şi ai găsit-o" ?— Nu în noaptea trecută". — Dar în dimineaţă „asta ?“ întrebă Loraine, intervenind.

Jimmy ai găsit ceva in dimineaţa asta, pot să văd lucrul acestadupă fata ta".

,, — Ei bine, nu prea ştiu dacă e ceva. Dar in timpul plim-bării mele"... '

— Care plimbare nu te-a dus departe de casă, presupun". ,, — Nu departe, într-âdevăr. O excursie în interior, aş putea

spune. Ei bine, după cum spuneam, nu ştiu dacă este ceva sau

dacă nu este. Dar am găsit asta“. Cu iuţeala unui conspirator dădu la iveală o sticluţă şi o

agită în faţa fetelor. Era pe jumătate plină cu o pudră albă. — Ce crezi că e“ ? întrebă Bundle. ,, — O pudră albă transparentă^ asta e, zise Jimmy. Şi

pentru orice cititor de romane poliţiste aceste cuvinte sînt şifamiliare şi sugestive. Bineînţeles, dacă se dovedeşte a fi un noupatent pentru pasta de- dinţi, voi fi plictisit şi îndurerat*.

— Unde ai găsit-o" ? intrebă Bundle brusc. — - Ah* 1 zise Jimmy. E secretul meu". Şi de aid nu mai scoase un cuvînt, în ciuda alintărilor sau

insultelor.,, — Am ajuns Ia garaj", zise ol. Să sperăm că marca Hispano lî-a

fost supusă nici unei stricăciuni". Garajrstul prezentă o notă de plată de cinci şilingi şi făcu cîteva

remarci despre nişte piuliţe pierdute. Bundle ii plăti cu un zimbetdulce.



172

— E bine să ştim că noi toţi putem cîştiga bani pentru nimic",murmura Bundle".

Cei trei statură tăcuţi pc şosea, fiecare cîntărind situaţia. — Ştiu", zise Bundle dintr-o dată.

Ştii ce" ? — Ceea ce voiam să te hilrcb şi api'oşpe am uitat. îţi aduci

aminte de mănuşa pc caro inspectorul Battle a găsit-o — pe cea arsă"?

, — Da“.

— N-ai spus că n inccTc/îl-o pc mîna ta" ?— Da, dar era mai marc un pic. I se potrivea unui om solid,

vlnjos".— Nu nsta mă interese;..:'!; Nu mă gîndesc la. mărime. Gccrye si

Sir Oswald erau amlndoi rtcolo, nu-i asa" ?..--Da": ' ■ — Ar fi putut s-o doa oricăruia dintre ei, nu-i aşa" ? — Da, desigur".— Dar nu a făcut-o. Tc- i aîcs pe line, Jimmy. Na înţelegi ce

înseamnă asta" ? Dl. Thesiger .se hplbă la ca. — îmi pare rău, Bundle. E posibil ca bătrînul meu creier să nu

mai funcţioneze atît de bine ca do obicei, dar nu am nici cea mai vagăidee despre ce vorbeşti".

Nu vezi nici tu, Loraine" ?Loraine se uită la ea'curios dar dădu din cap.

— Chiar vrea să spună ccv.?, lucrul acesta" ?. — Bineînţeles. Nu înţelegi — Jimmy avea mînn dreaptă în

eşarfă". — Pentru Dumnezeu",/zise Jimmy încet. E destdl de ciudat

cînd mă gîndesc; era oi mănuşă pentru mina stingă. Battle n-a zisnimic de treaba asta".

— Nu voia să atragă atenţia. Incerclnd-o pe mîna ta, lucrulputea să treacă'neobservat şi a vorbit de mărime pentru a atrageatenţia asupra acestui lucru. Dar asta înseamnă că omul care te-aîmpuşcat a ţinut pistolul în mîna stingă

— Aşa că trebuie să căutării un stîngaci", zise Lorainegînditeare.

— Da, şi trebuie să vă mai spun un lucru. Asia căuta Battle princrosele de golf : căuta un stângaci".

— Dumnezeule" 1 exclamă Jimmy brusc. Ce este" ?

— Ei, presupun, că nu e nimic, dar e destul de ciudat**. Ii reproduse în detaliu conversaţia de la ceai cu o zi mai înainte.



173

— Deci, Sir Oswald e ambidextru" ? zise Bundle.— Da. Şi în noaptea aceea la Chimneys, ştiţi, noaptea în care

Gerry Wade a murit — urmăream jocul de bridge şi mă gindeam cit destîngaci jucau ■—, şi după aceea mi-am dat seama că jucau cu mînastingă. Desigur trebuie să fi fost Sir Oswald".

Toţi trei se uitară unul la altul. Loraine îşi scutură capul. — Un om ca Sir Oswald. E imposibil. Ce ar fi putut cîstiga dintr-

un asemenea lucru" ?

Pare absurd", zise Jimmy. Şi totuşi"... — Nr. 7 are propriile sale metode**, zise Bundle încetişor". Să

presupunem că în felul acesta Sir Oswald a făcut avere". — Dar de ce să pună în scenă toată această comedie do la Abbey

cînd avea formula dinainte" ?— S-ar putea găsi explicaţia pentru aşa ceva", zise Loraine.

Aceeaşi manieră de a explica lucrurile, ai folosit -o şi-n privinţa d-luiO‟Rourke. Bănuiala trebuie îndepărtată de la persoana lui şi plasatăasupra unei alte persoane".

Bundle dădu din cap cu voiciune. — Se potriveşte. Bănuiala trebuie să cadă pe Bauer şi pe

Contesă. Cine l-ar fi bănuit vreodată pe Sir Oswald Coote" ? — Mă întreb dacă şi Battle îl bănuieşte", zise Jimmy încet. O coardă a memoriei vibră în mintea Eileenei. Inspectorul Battle

culegind o frunză de iederă de pe haina milionarulu i.Avea Battle bănuieli tot timpul ?



174

Capitolul XXIX CIUDATUL COMPORTAMENT AL LUI GEORGE

LOMAX

— DI. Lomax este aici“, my lord. Lordul Caterham execută cu zgomot lovitura, pentru câ afc»

sorbit de complicaţiile survenite dm ceea ce nu trebuia să faci cuîncheietura stingă, ou auzise venirea valetului pe gazonul moale. Seuită la Tredwell mai mult cu tristeţe decit cu minie.

— Ţi-am spus la micul dejun, Tredwell, că voi fi grozav; dcocupat In dimineaţa aceasta".

,, — Da, my lord, dar“... Du-te şi spune-i d-lui Lomax câ ai făcut o greşeală, că nu

sînt acasă, câ sînt in saţ, că sînt ţintuit de gută sau dacă nu mergenimic, că sînt mort*.

— Dl. Lomax, my lord, v-a zărit deja cînd a parcat raa- şina“. J

Lordul Caterham oftă din rărunchi. — M-o fi văzut. Foarte bine, Tredwell, vin“. într-un fel al lui caracteristic. Lordul Caterham era genial cînd

simţămintele lui erau contrare vizavi de ceea ce afişa. îl întimpină peGeorge cu o voioşie de neegalat. — Dragul meu băiat, dragul meu băiat. Inclntat sâ tc văd. Absolut

îneîntat. Ia loc. O băutură ? Ei, ei, e splendid* Şi împingindu-1 pe George într-un fotoliu larg, se aşeză în faţalui şt incepu să clipească nervos.

— Am vrut să vă văd neapărat41, zise George.— Oh la zise Lordul Caterham de-abia auzit şi inima-i tresări, în

timp ce mintea-i incepu să alerge căutlnd toate posibilităţileinspăimîntătoare care ar fi putut sâ stea în spatele unei fraze atît desimple.

— Intr-o problemă deosebită", întări George afectat. Inima Lordului Caterham de-a!bia se mai auzea. Simţea că ceva

mai rău decît orice şi-ar fi putut închipui se profila la orizont.— Da?“ zise el cu-o curajoasă încercare de a părea nepăsător

— Eileen este acasă?“ Lordul Caterham se simţi păsuit, dar fu uşor surprins. — Da, da“. zise, Bundle e aici. O are pe micuţa Wade ca ea. O

fată foarte drăguţă, foarte drăguţă. O sa devină o bună jucătoare degolf, într-o zi. O rotire a braţului nemaipomenită.

Sporovăia voios, cînd George il întrerupse cu asprime i — Mă bucur că Eileen e acasă. Poate voi avea ocazia să-i



vorbesc?"— D&sigur, dragul meu, desigur®, Lordul Caterham părea in

că foarte surprins, dar gusta pe îndelete senzaţia de amin are. Dacănu te plictiseşte lucrul acesta*.

— Nimic n-ar putea sâ mă plictisească mai puţin", zise George.Cred, Caterham, dacă pot să spun aşa, că nici nu apreciezi faptul căEileen a crescut. Nu mai e copil. E femeie, dacă pot să spun acestlucru, o femeie talentată şi îneîntătoare. Bărbatul care va reuşi să -i

cîştige dragostea va fi extrem de norocos. Repet: cvtrem de norcoos“ — Oh, sînt convins®, zise Lordul Caterham. Dar e în continuămişcare, ştii. Nu se mulţumeşte să stea locului mai mult de douăminute. Totuşi, îndrăznesc să spun că bărbaţilor tinori nu le preapasă de asta, în zilele noastre*.

— Vrei sâ spui că nu e mulţumită să vegeteze. Eileen einteligentă, Caterham ; e ambiţioasă. Se Interesează de problemele zilei,îşi spune părerea, cu totul originală, despre ceea ce se Intîmplă*.

Lordul Caterham se holbă la el. Il veni In minte faptul că ceea ce eranumit în mod obişnuit „surmenajul vieţii modeme* îşi pusese amprentape Gfeofge Descrierea făcută tie George Eilecnei îi păru LorduluiCaterham absurd de neverosimilă.

„— Eşti sigur că te simţi bine ?“ întrebă Lordul grijuliu. George se foi neliniştit.

— Poate. Caterham, începi să ai o mică bănuială a scopuluivizitei mele din această dimineaţă. Nu slnt omul care să-şi asume noileresponsabilităţi cu uşurinţă. Ani o imagine dară a ceea ce este de datoriamea să fac, potrivit poziţiei pe care o am. Am acordat acestei problemeoea mai mare ?i mai atenta consideraţie. Căsătoria, în special, la virstamea. nu trebuie întreprinsă fără — ăă — o analiză profundă a proble-mei. Egalitatea naşterii, comuniunea de gusturi, potrivire dc ordingeneral şi aceeaşi credinţă religioasă — toate aceste lucruri sîntnecesare şi lucrurile pro ca şi eele contra trebuiesc cîntărite şiexaminate. Pot, cred, să-i ofer soţiei mele o poziţie care nu este dedispreţuit în societate. Eileen va face faţă admirabil acestei poziţii.Prin naştere şi educaţie este potrivita pentru asta, şi inteligenţa ei caşi siihţul ei politic nu pot decît să ducă cariera mea spre avantajereciproce. Sînt conştient, Caterham, de faptul că există — ăă — odiferenţă de etate. Dar pot să te asigur că mă simt plin de vigoare — în floarea vîrstei. Balanţa anilor ar trebui să fie în favoareabărbatului. Şi Eileen are gusturi serioase — un bărbat mai în vîrstâ ise va. potrivi mai bine decît vreun tînăr filfizon fără nici o experienţăsau savoir-faire. Pot să te asigur, dragul meu Caterham, că o voi

ocroti, iubindu-i tinereţea şi câ — ăă — lucrul acesta va fi apreciat. îivoi veghea floarea minţii deschizîndu-se, ce privilegiu ! Şi cînd te



176

gîndeşti că niciodată n-am realizat faptul că...“ îşi clătină capul, cu o expresie de critică aspră pe figură, iar

Lordul Caterham, găsindu-şi vocea cu dificultate, zise inexpresiv : c — Să înţeleg că vrei să spui — oh, dragul meu băiat ! — că vrei

să te căsătoreşti cu Bundle ?“ Eşti surprins. Presupun că e ceva nou. Am, dcci, per-

misiunea dumitale să vorbesc cu ca ?“ Oh, da“, zise Lord Caterham. Dacă permisiunea o vrei •—

desigur că o ai. Dar ştii, Lomax, eu n-aş face-o, dacă aş fi in locultău. Du-te acasă şi mai gîndeşte-te, ca un băiat de treabă ce eşti.Numără» pînă la douăzeci. Sau ceva de genul acesta. E păcat săpropui şi să te faci de ris“.

— Apreciez sfatul dumitale mult, Caterham, deşi, trebuie sămărturisesc că ai pus problema cam ciudat. Dar slnt hotărit să-miîncerc norocul. Pot s-o văd pe Eileen ?“

— Oh, lucrul ăsta n-are nici o legătură cu mine", zise LordulCaterham repede. Eileen hotărăşte singură în ceea ce o priveşte. Dacă vine la mine mîine şi-mi spune că se va mărita cuşoferul — n-aş face nici o obiecţie. E singura modalitate, în zilelenoastre. Copiii îţi fac viaţa Un calvar dacă nu ii aprobi în ceea oe fac.îi spun fiicei mele r Fă ce vrei, numai



> ' 177,

nu mă plistiei şi să spun drept, reuşeşte întotdeauna în privinţaasta*.

George se ridică, atbsorbit de scopul său. „— Unde o-găsesc ?“ ,v — Ei bine, de fapt, nu ştiu“, zise Lordul Cşterham vag. Ar

putea fi oriunde. După. cum ţl-am spus, nu stă două minute într-unloc. Neobosită^.' >

Şi presupun că d-ra Wade e cu ea ? Mi se pare, Caterham, că cel mai

bun plan este să suni şi să-i ceri valetului s-o găsească spunîr\du-i câvreau să-i vorbesc pentru cîteva minute*. '

Lordul Caterham sună, ascultător. Oh,. Tredwell", zise el, cînd valetul răspunse, găseşte-o pe

înălţimea sa, vrei? Spune-i că dl..Lomax doreşte să-i vorbească în sufragerie".

— Da, my lord“. Tredwell se retrase. George apucă mîna Lordului Cater- han> şi

o strinse cu putere şi căldură, spre neplăcerea celui de-al "doilea.— Mii de mulţumiri®, zise el. Sper să-ţi aduc veşti bune în

curind“. Se grăbi să iasă din cameră. ,, — Ei !“ zise Lordul Caterham, Ei -

Şi după o pau^ă lungă : - C e - o fi în stare Bundle să facă ?“

Uşa seideschise din nou. — Dl. Eversleigh, my lord“. Cum Bill se grăbea să intre, Lordul Caterham îi luă mîna şi

vorbi deschis. — Bună Bill. Il cauţi pe Lomax, presupun ? Fii atent, dacâvrei

să faci o'faptă bună, dă fuga In sufragerie şi spune-i că e chemat laPalat pentru o şedinţă urgentă sau, oricum, scoate-1 de acolo. Nu ejcinstit să-l lăsăm pe bietul om să se facă de rîs din cauza ifoselorunei tinere prostuţe*.

— N-am venit după C&dders, zise Bill. ,',Nu ştiam că e aici. PeBundle vreau s-o văd. E pe undeva ?“

—, Nu poţi s-o vezi*, zise Lordul Caterham^ în tot cazul, nuacum. George este cu ea“.

— Ce importanţă are ?“ /

Credcă are“, zise Lordul Caterham. Iml închipui căvorbeşte în grabă şi fără şir, in minutul ăsta şl nu trebuie sâ-ifacem mai rău decît li este?.



- Dar ce spune ?“, — Dumnezeu ştie, zise porduf. >0 mulţime de prostii, probabil.

Niciodată sâ nu spui prea mult. Asta a fost mottiP&l meu. Să aplicimîna fetei şi restul vine de la sine. ' -- Bill făcu ochii mari. .

— Dar, vă rog, domnule,' sînt grăbit. Trebuie să vorbesc . cuBundle".

presupun că n^i vei aştepta--mult. Trebuie să mărtu-risosc că sînt ineînţat să te am aici lîngă mine — îmi imaginez câ

Lomax va insista să revină şi să vorbească cu mine cînd vatermina11. ( i

Cînd va termina pe ?'Ce face Lomax ?“ •;

> Sfit!“ îl atenţicftiâ Lordul.propune*1. "■ ,, — Propune ? Propune re ?“ ,

Cusătoria Eileenei. Să nu mă.întrebi

de cer Bănuiesc ■ că a ajuns la ceea -ce se cheamă vîrsta ingrată. Nu pot să-mi explic altfel*1. 4 : •

y — S^-i • propună J5:lţ;a;neî •? Porcul! La vîrsta lui f® Faţa lui Bill se făcu -purpurie.— Lomax ,ziee câ-i în floarea vîrstei", spuse Lordul Caterham

prudc-nl. . . ...

EI ? E derropit — s enil ! Eu...“. Bill rămase şocat. — Nicidecum1*, zise Lcrdul Caterham rece. E cu 'cinci -animai tînăr decît mine?. - _

— Dintre • toate obH.z viciile lumii ! Codders şi Bundle. "Offată câ- Bundle! N-ar fi trebuit să îngăduiţi aşa ceva !**

— Nu mâ âmc-stoc'ni-',!od',.Jtă*, zisa Lordul. — 'Trebuia sâ-i spuneţi coea ce ijîniiţii despre ol“.

Din nefericire, regulile vieţii nţoderne-'interzic aşa - ceva“,zise Lordul Caterham cu reşret.‟ în epoca de piatră — dar — vai demine — presupun că nici atunci n-aş fi fost în stare să fnc şsa ceva

— fiind un or» mic“. , • ,t — Bundle !'Bundle ! .Ei bine, niciodată n-am îndrăznit sa-i cer să secăsătorească cu mine pentru câ am ştiut că o să rîdă de mine. Şi

George: — un flecar1 dezgustător — un om lipsit de scrupule — uri

fanfaron ipocrit t — un scîrb_os — uii consilier veninos —“ " —' Conţinuă1*, îl îndemnă Lordul, îmi place1?.

— Dumnezeule*1, zise Bill pe un ton simplu dar fierbinte;!,trebuie sâ plec 1“ .'» •



179

Nu, nu, nu pleca. Prefer să stai. Şi, pe urmă, vrei s-o vezi peBundle*. - , ' . ~

— Nu acum. Asta m-a scos -din minţi. Nu ştiţi cumva pe uhde e Jimmy Thesiger Z Cred că era laLfamilia Coote. O mai fi acolo ?“

Presupuo'Că s-a întors în oraş ieri. Bundle şi Loraine ău fostacolo slmoâtă..Dacă o sâ aştepţi..." ■* -

Dar Bill dădu ţi in cap energic şi ieşi' grăbit ţiin încăpere. LordulCaterham se'duse-n vîrfnl picioarelor pînă-n hol, apucă

o pălărie şi ieşi repede prin uşa laterală. De departe, îl văzu pe Billcum brăzda carosabilul cu maşina lui.

Tîndrul acesta va avea uu accidcnt", gîndi el. - Bill, totuşi,ajunse la londra fără probleme şi parcă maşina în scuarul St. James.Apoi căută locuinţa lui Ji>nmy Thesiger. Jimmy era acasă;

■rp - Bună, Bill, oe s-a întimplat ? Nu prea arăţi ca de pbi- cei"*/• , v . .

— Sînt îngrijorat*1, explică Bill. Eram îngrijorat şi pe urmă amai interveniV.ceva cara ini-a mai dat o lovitură*.

—■ Oh !** zise Jimmy. ,,E limpede. Ce s-a întimplat ? Poţ Să teajut eu ccva ?“ — ' -

Bii.1 nu răspunse. Stătea uitindu-se la.covor şi arâtîrid atît doizolat î'noft Jimmy îşi simţi s*.L:mtă curiozitatea.

— S-a intîmplat ceva deosebiţi William ?;„ într--bă el blînd. Ceva foartu 'ciudat.-“Nu i\re nh;i cap nici' coada**..

— Afacerea celor Ş a pte--Cadrane ?**

—■- Da — afacerea colo£ Şapte Cadrans. Am primit o (scrisoareîn dimineaţa ?.cc ‟..sta;t. - O scrisoare ? Ce felde scrisoare 7“ «

— O scrisoare de, la executorii lui Roqny Devereux**.,, — Dunyie^eule ! După, atita vreme f *

1

— Se _pare că a lăsat un testament. Dacă urma şă moarăsubit, un plic sigilat avea şă-mi fie trimis la două săptămîni dupămoartea sâ*. -

— Şi ţi l-au triiţns 7“ Da“. „ - \

— Şi l-ai deschis ?•*• w— Da°.„— Şi oe zfoe ?“

Bill se întoarse şi-l privi atît de ciudat şi de întrebător,incit Jimmy fu tulburat.

—■ Ei, hai", zise, adună-te, bătrîne! Se pare câ-te-a storsafacerea, ori ce-o fi fost. Ia ceva băut“.

Ii turnă nişte wisky cu sifon şi i-1 întinse. Bill îl luă



181

Ce s-a întîmplat ?“ întrebă Loraine privind la ea curios. -— George e problema'. George Lomax".— Ce face ?“ ,, — îmi propune căsătoria. A fost groaznic. S-a bîlbîit şi-a

vorbit în grabă şi fără şir — dar tot pe lîr.gă subiecf — trebuie Băle fi învăţat dintr-o carte, cred. Nu puteam să-l opresc. Oh, cît nu-m'i plac bărbaţii palavragii. Şi, din nefericire, nu am avutreplica*4.

Treb,uia să ştii ce ai' de făcut". Bineînţeles că nu am de gînd să mă mărit cu un idiot

apoplectic ca iGeorge. Ceea ce vreau să spun e că nu am ştiutreplica ce se impuniea de etichetă. Nu am putut să spun decît«Nu, nu o voi face». Ceea ce trebuia să fac era sâ spun ceva desprea fi foarte mişcată -de onoarea care mi se făcea, şi aşa maideparte. Dar mi-am pierdut firea atît de mult, incît în cele dinurmă am sărit pe fereastră şi am luat-o la fugăa.

—Ei, Bundle asta nu prea seamănă cu tine“. — Dar nici nu m-am gîndit câ se poate întîmpla tm ase-

menea lucru cu George — care am avut întotdeauna impresia cămă urăşte, şi era adevărat. Ce lucru fatal sâ pretinzi că teinteresează un subiect favorit al unei persoane. Ar fi trebuit să -lauzi pe George cum bătea cîmpii despre mintea mea copilăroasă şiplăcerea pe care o va încerca cizelînd-o. Mintea mea ! Dacă Georgear şti un sfert din ceea ce-mi cloceşte mintea', ar leşina de oroare"!

1 Loraine rîse. Nu se putut abţine. . — Oh, ştiu câ e greşeala mea. Eu m-am lăsat antrenată‟ In

afacerea asta. Iată-1 pe tata, invirtindu-se pe lîngă tufa de trandafiri.Bună tată" I i Lordul Caterham se apropie cu o expresie cie om josnic şiviclean.



182

i' — S-a dus Lomax, eitt ? Încercă el o întrebare. — M-ai lăsat .singură îhtr-o afacere frumoasă", şise Bundle.

George mi-a spus că a avut permisiunea şi binecuvântarea ta“. , •

—Ei bine“, zise Lordul Caterham, ce aşteptai de la. mine săspun.? f)e fapt, nu am spus asta de loc, sau ceva în genul ăsta". ~ . '

— Nici eu n-am crezut41, zise Bundle. Mi-am închipuit că

George te-a luat într-un colţ şi te-a adus într-o stare in' care ai pututsă dai nuinai uşor din cap“. — Cam aşa ceva. Cum a suportat ? Greu ?“

— N-am aşteptat ca să vâd“, zise Bundle. Mi-e toarnă că amfost cam'repezită11.; '

— Ohu, zise Ijordul Cateh;v:n, .V.- eă a fost cea mai bunămodalitate. Mulţumesc cerului câ în viitor Lomax nu mă va maiplictisi cu asemenea lucruri. Sa zice‟că tot răni e spre bine. Ai. văzut.cumva paharul meu. de. vm pe undeva ?“

O aruncare sau două îmi va potoli nervii, cred"-, -ziseBundle. Te bat, pe -şr.se penny, L^rnin :-11.; Se scurse o oră în linirne. Rojâ- Ţţi, cei trei se întoarseră în casă. Pensasa tlin holera un bi'.oleL

., — Dl. Lon'ax v-a iâsat acest biief; my lord",' explică Tredwell. Afost foarte dc-zamâgit să constate că aţi ic?it*.

Lordul Caterham il deşchir-e. Scoase o exclamaţie ;şi îl trecu

fiicei saie.'TredweU s? retrăsese, — Zău, Bundle, ar fi trebui t să te faci mai bine înţeleasă".

Ce vrei să spui ?!•* / -1 ,

'Bundle luă biletul şi îl citi. Dragă Caterham — îmi pare rău că nu am mai vorbit cu

dumneata. Am crezut că- ai înţeles că vreau să mai vorbim dupăîntrevederea mea cu Eileen. Ea, draga copilă, nu avea nici cea maimică bănuială 5espi*e sentimentele mele în ceea ce-o priveşte. A fost,mi-e teamă, mult prea speriată. Nu vreau, s-o grăbesc. Nedumerirea eifeciorelnică mi-a fost şi mai dragă



i afecţiunea mei pentru ea a discut. Trebuie să-i dau un răgaz să seobişnuiască cu ideea. Zăpăceala ei mi«-a arătat că nu e total indiferentăfaţă de mine şi nu am îndoieli asupra succe-, sului final®.

Crede-mă, dragă Caterham. Prietenul dumitale sincer, '

1

- - - George Lomâx— Ei bine*5, zise Bundle, ei bine, am, încurcat-o“.

'Guvinlele-i lipseau. . . -

— Bărbaţii sfnt nebuni*, zise Lordul Caterham. Nimeni n-arputea scrie as-.-iitcnea lucruri despre tine, Bundle, numai dacă nu epuţin-scrintit. Sărmanul băiat, sârm<t»ul băiat I Ce insistenţă ! Numă mir că a intrat m cabinet. I-ar fi prins -bine dacă te-ai fi mâritat-eu -el, Bundle*:

- 'Telefonul suni şi Bundle so repezi sâ răspundă. George şlpropunerea lui erau .uitate şi îi .făpursemn cu mîna, nerăbdătoareLoraînoi. Lordul Caterham se rbtrase discret.

— E Jiraray*, zise Bundle - Şi e teribil de agitat în legătura cuceva“.-. - .

,, — S!av:î domnvjţui ca te-am piine** se auzi vocea lui Jitamv.Nu e ti-'ip de pierdut. Loraine-e acolo şi ea ?“

„— Da, e aici*. t -» . — î’.i, hai. n-ani timp.să explic lotul — de faptnu pot ..prin xelefon. Bill a irccut pe la mirifc să'mă vadS şt mi-a spuscca n-ai Înfricoşătoare . poycste pe care aţi auzit-o vreodată. .DacJ eadevărată — ©sie cea mai mare lovitură a secolului. Ui te c<:: aveţi defăcut. Veniţi in -oraş imediat, amîndouă. Garaţi maşina .uFndeva şidueeţi-vă direct la Clubul Celor Şapte Cadrane. Credeţi că atunci cindveţi ajunge o- să puteţi scăpa de acel fest "valet ?a ,

. Alîred ? Desigur, Lasă asta in seama mea*. - ----Bun. Scăpaţi de el şi ui taţi-vă " după mine şi Bill. Nu

vă arătaţi la ferestre, dar cînd- ne vede(i, deşohideţi-ne i-Da“. Atunci, e-n regulă, "Bundle. Oh, nu spune că te duci în oraş.Inventează altceva. Spune că o duci pe Lor'aine acasă. O să/meargă aşac&va ?* 1 '' Splendid. Ce să mai zic, Jimmy, sînt înfiorată pînă în adînculinimii1* t

— Şi aţi putea să vă faceţi testamentul înainte de .a porni". _

Din ce în ce mai bine. Dar aş vrea să ştiu despre ce e vorba“. -

— Vei şti de îndată ce i^e vom vedea. Nu pot să spun decît atît. Osâ-1 dăm‟gata pe Nr. 7“.

Bundle puse receptorul în, furcă şi se întoarse spre Loraine,



fâcîndu-i un rezumat expediat al conversaţiei la telefon. Loraine segrăbi să urce şi să-şi împacheteze lucrurile, iar Bundle îşi băgăeăpşorul pe uşa camerei tatălui său.

—O cluc pe Loraine acasă, tată“. ,— De ce ? Nu ştiam că pleacă azi“..

Au chemat-o1*, zise Bundle vag. Tocmai au telefonat. Pa !“ ' .

—, Hei, Bundţe, aşteaptă un minut. 'Cînd te întprci ?“ Nu ştiu.Cind o sâ mă vezi".

Cu această ieşire neeeremonioasă, Bundle se grâbi sus, îşi puse opălărie, îşi luă mantoul de blartă şi fu gata de plecare. Ceruse dejariiaşina. ' . ' -

Călătoria la Londra nu fu cu peripeţii exceptînd maniera de aconduce a Eilesnei. Lăsară maşina într-un garaj şi se îndreptară spreClubul Celor Şapte Cadrane.

Uşa le fu deschisă de Alfred,. Bundle îl împinse din ealeâ «,‟i fărăprobleme, şi Lsraine o urmă.

închide uşa, Alfred !“ îi spuse Bundje. Am venit aici pefitru ate.preveni. î^liţia te caută14.

— Oh, my lady !-“ Alfred se f/icu alb ca varul.

1

—• Am -venit să te previn pentru eă şi tu m-ai ajutat atuncinrtaptea44, continuă Bundle rapid. ,,S-a'emis un mandat de arestare^pentru dl. Mosirr.rovsky şi cel mai bun lucru pe care l -ai face este s-oştergi cit poţi de repede. Dacă nu. te găsesc aici, nu-şi vor pune

întrebări. Ia zece lire ca să ajungi undeva44., '. . . ^ .

După numai trei minute, un Alfred icoerent şi rău de tot speriatpărăsea clădirea din strada Hunstanton nr. 14, avînd o Singura idee înminte : să nu se mai întoarcă niciodată acolo.

— Ei, pe asta am rezolvat-o°, zise Bundle cu satisfacţie. — A fost necesar să fii chiar atît de — să zicerii — drastică ?^a

ezită Loraine. L V — fc mai sigur®, zise Bundle. Nu ştiu ce au de glnd Jimmy şi

Bill dar nu vrem ca Alfred să se întoarcă tocmai îa toiul lucrurilor şi săstrice tot. Ai, uite-i. Ei bine, n-au pierdut prea multă vreme. Probabil îlurmăresc pe Alfred cum pleacă. Coboară şi doschide-Ie uşa, Loraine41.

Loraine ascultă. Jimmyi Thesiger coborî uşor din scaunul deşofer. . '

— Tu te opreşti aici, un moment, ' z i s e el. ,,Dă de vestedacă ai Impresia că cineva yrmâre^ie locul“.

Urcă scările şi trînti uşa' după el. Arăta- aprins şi entuziasmat. ' .



Bucură-tc, Bundle. Fiţi atente, trbbuie sfi-1 ducem în car/!. Să- nerujăm cerului să nu apară vreun poliţai. Dacă cineva zice ceva, el eprietenul nostru bolnav pe care-1 ajutăm să ajilngă înăiuitru“.' ■, ' ^ - „

îl luară pe BiH între ei şi-l duseră în casă. fără prea maredificult-rte. şi '"ffrpfT să .afraqă atenţia' cu excepţia unui trecătorneras'carc 2sse compătimitor : " '

— Un dooomn şi o peerechee, văz*, şi dădu din cap'înţelegător. ^ • ,

— Să-l ducem iir cămăruţa de jos,'zise Jimmy. E T > sofaacolo“.

' Il aşezară fără probleme, pe sofa, şi Bundle îngenunche. lîngăcl.şi-i luă rnîna într-a<ei. ,

— Are puls", zkg ea. „Ce se întimptă cu el ?“7

Era bine cînd .l-am lăsat singur", zise Jimmy.'‟ Mă întrebdacă cineva nu i-o fi făcut ceva. Ar fi foarte uşor.— numai oînţepătifră. Srar fi putut să fie un tip care â întrebat cît e ceasul.Dar-nu e timp de pierdut, trebuie să aduc -doctorul. Staţi aici şiaveţi grijă de el“. , \

Se gj*ăbi la usă şi pe urmă se opri. . ' Fiţi atente —să na vă fie teamă. Mai bine, Insă, vâ las

revolverul meu. Vreau să spun — numai dacă e nevoie. Mă întorc deîndată' ce pot“. '

Lasă revolverul pe măsuţa de lîngă sofa, apoi ieşi. Auziră uşaprincipală închîzîndu-se după eL

Casa părea liniştită acum. Cele două fete stăteau nemişcate lingi-Bill. Bundle ii mai luă încă pulsul. Simţea o bătaie foarte rapidă şineregulată. _

. „— Aş vrea sâ putem face ceva*, şopti către Loraine. „E-iruTO^itor11.; Loraine încuviinţă.

it — ştţu. Mi se pare că au trecut secole de cînd Jimmjr a plecat şinu e dăcît un minut şi jumătate*. ■ .

— Mi se pare că aud ceva", zise Bundle. Paşi şiscîr- ţiituri sus,şi, totuşi, ştiu. că este numai imaginaţia mea“. Mă întreb de ce Jimmyne-a- lăsat revolverul"^ se nîiră Loraine. Nu poate fi yrcun pericolaici". ,

—„ Dacă au reuşit să-l doboare pe Bill", zise Bundle şi se opri.Loraine se înfioră.

,, — Ştiu — dar sîntem în casă. Nimeni nu poate să Intre fjjrâ săauzim. Si. oricum, avem revolverul".

Bundle îşi îndreptă din nou atenţia către BilLr n — Aş vrea săştiu.ce trebuie să fac. Cafea fierbinte. Li .so dă asta cîteodată“.



Am nişte săruri Jn geantă", zise Loraine. Şi nişte brrmdy.Undo o fr ? Trebuie s-o fi lăsat sus".

Mă duc eu duoă^ ca“, zise Bundle. S-ar putea sâpjuts". -

O luă la fugă în sus pc scări, traversă sala de joc şi pă trunse încarnete de întîlhire. • Geanta Lorainei era pe masă.

în timp ce Bundle îşi întindea mîna ca s-o ia, auzi un z-jor.iot înspnteJe ci. Ascuţis după 'uşă, un bărbat stătea cu un săculeţ denisip.în m:nă. înainte ca Bundle să-şi îjitoercâ capul, lovi. -

Cu un suspin uşor, Bundle aluneca precum o grămadăneînsufleţită pa podea. -■

Bundle îşi reveni foarte încet. Era conştientă de întuneric, deun întuneric sfredelitor şi de un centru al unei dureri violente.începu să perceapă sunete.-O voce pe care o cunoştea foarte bine,repeta acelaşi lucru de nenumărate ori.

întunericul începu să fie. mal puţin violent. Diirerea era'acum localizată în propriul cap. Şi era destul de interesată de ceoac6 vocea spunea.

Draga mea Bundle. Oh, dragostea mea. E moartă. Ştiu că emoartă. Oh, draga mea Bundle, iubita mea, draga mea, te'iubescatît de mult, Bundle, iubito', iubito".

Bundle încă mai stătea nemişcată, cu ochii închişi. Dar acumera- perfect conştientă. Braţele lui Bill o ţineau strîns.

Bundle iubito! Oh, draga mea, dragostea mea. OK, ^ Bundle, Bundle. Ce să fac ? Dragostea mea, dulcea mea Bundle. Oh, Doamne,

ce să fac ? Am omorît-o. Am omorit-o*. Fără voie — cu mare părere derâu — Bundle vorbi.

— Nu, nu m-ai omorît, prostule",'zise ea, ~Bill răsuflă uşurat, dar şi uimit.

Bundle — trăieşti ?“ -— Bineînţeles că trăiesc8.— De cit timp ai — vreau să spun — de cît timp ţi-aî revenit

?“ — Cam de cinci minute*.

De ce n-ai deschis ochii sau să spui ceva ?“ — N-am vrut. ST-am răsfăţat*.

Te-ai răsfăţat ?“ ' Da. Ascultam‟ la ceea ce spuneai. Niciodată n-ai să le mai

spui aşa. Vei fi mult prea ţîfnos“. Bill se înroşi tot:

Bundle — chiar nu te superi ? Ştii, chiar te iubesc atît de

mult. De secole. Dar n-am îndrăznit niciodată sâ ţi-o spunM

.' Ndtin'ule". zise Bundle, De ce ?“



— Am crezut că o să rîzi de mine. Vreau să spun că eştiinteligentă şi de condiţie — şi o să te' măriţi cu un mare mahăr".

— Ca George Lomax ?“ stigeră Bunele. — Nu neapărat ca grăsanul ăla neghiob de Codders. Dar cu un

tip care să fie demn de tine — deşi nu cred sâ fie cineva", sfîrşi Bill. — Eşti un dulce, Bill“. — Dar, Bundle. serios, chiar ai putea ? Vreau să spun ■chiar ai

putea să te hotărăşti ?"

— Să mă hotărăsc să fac ce ?" — Să te măriţi cu mine. Ştiu că sînt tare tjreu de cap, dar te.iubesc, Bundle. O să fiu clinele tău sau sclavul tău sau altceva al tău“.'

— Chiar eşti ca un cîine“, zise Bundle. Şi mie îmi plac cîinii. Sîntatît de prietenoşi şi credincioşi şi apropiaţi. Mă gîndesc că aş putea sămă hotărăsc să mă mărit cu tine, Biil — făcînd un mare efoft, şţiiw.

Răspunsul lui Bill la această afirmaţie fu că o lăsă brusc şi sedădu înapoi cu zgomot. Se uită la ea uimit

— Bundle — chiar spui adevărat ?“ — Văd că nu e nimic de făcut", zise Bundle. - Trebuie- să mă

întorc la starea de leşin". — Bundle, iubito !“ Şi Bill o apucă din nou în braţ?. Tremura

puternic. Bundle. chiar spui adevărat, nu-i aşa ? — nici nu ştii cît demult te iubesc".

— Oh, Bill", zise Bundle.Nu mai e nevoie să descriem în amănunt^conversaţia urr

mătoarelor zece minute. Fu presărată mai ales cu repetiţii. — Şi chiar mă iubeşti", zise Bill, neîncrezător, pentru a

douăzecea oară, după ce, în sfîrşit, o lăsase din braţe. — ' Da — da — da. Şi acum, să fim cuminţi. Am un cap care mă

doare inţă şi m-ai strîns de nu mai pot să respir, dar vreau- să pricepşi eu eeva. Unde sîntem şi ce s-a întîmplat ?“

Pentru prima dată, Bundle începu* să facă inventarul a ceea cevedea in jur. Erau în camera secretă, îşi dădu seama, dar uşa tapisatăera închisă şi probabil încuiată, Erau, deci, prizonieri!

Ochii Eileenei se întoarseră la Bill. Foarte conştient de întrebărileei, o urmărea cu ochi în care-se citea adoraţia.

„— Bill, iubitule*, zise Bundle; „revino-U. Trebuie să io- $im de. aici*. . - ' ̂

— Ei?- Ce-anume? Oh, da. E-n regulă^, Nici o pro- bjemă“. . ■y , — Cred că te porţi aşa pentru că eşti îndrăgostit*, zise Bundle

Şi eu simt la fqL Ca şi cînd totul ar fi uşor şi posibil*.Aşa şi e“, 'adeveri Bill. Şi acum că ştiu că.'ţii la m i n e . -

'



4/.pci ijşi, înfund-o în.VJn-ru.Bundle si* tu .pa un scaun. Capul o durea şi/nu se mai. soriţi

în stnre să :*înU i vr-, Bill părea sâ stâpînească bine si-, tun-.ia.Mai devreme .saii mai tîrziu, dncvâ onra scoate de aici.

'.'In-.s: oio trecură. Ceasul tinerei se oprima, dar socoti că'traci! sa mai mult ck o oră de cînd rusul o adusese în încăpere, 'Ce iî.l e ? se i-athnplase ? ■ !

In cele d!n unsă, auzi paşi pe scară. Era Mosgorovsky. Vor bl-foarte forr‟ai. cu c-a. \ , '. LndyTileon -Brcnt sînteţi aşteptată la o întîlnire de urgenţă cuîsmbrii Societăţii Celor. Şapte Cadrane,. Vă rog să mă tTn‟cil-* 1. -

O o .induse jos. şi Bundle îl urmă. Deschise uşa camerei se-cret1. Bundle jxişi înăuntru, ţinîndu-şi respiraţia, de surpriză.

Vedea pentru a doua oară ceea ce văzuse foarte puţin pringŞuricîţ.,făcută în uşa-dulapului. Figurile mascate erau aşezate lamasă. Cum st?tea acotcr, -luată prin surprindere de repeziciuneafaptelor, Mosgorovsky îşi reluă locul punîn3u-şi şi jet masca. -

. 'Dar de accastâ dată, scaunul din capătul mesei era ocupat.Nr.- 7 era la locul lui. '

'Inima Eiieenei începu să bată cu putere. Stătea de parteacealaltă a mesei, uitfrîdu-se la el şi nu-şi putea lua ochii de lamasca in^ăţişînd un cadrande ceas, rare-i ascundea trăsăturile.-Rămase nemişcat, şi Bundle avu o ciudată senzaţie a unei puteri

care ra'dia din acest om. Inactivitatea lui hu era inactivitatea! unuiom 'slab — şi dori din toată fiinţa e}, violent aproape^ ca eî săvorbească, să facă un semn, un gest — nu să stea acolo ca unpăianjen uriaş în mijlocul pînzei şi aşteptîn- dd-şi fără remuşcăriprada.

Eileen se scutură puţin, şi In timp ce făcea acest lucru,Mosgorovsky se ridică. Vocea lui, catifelată, convingătoare, părucurios de îndepărtată.

— Lady Eileen aţi fost prezentă fără să fiţi chemată la-'şedinţele‟secrete ale acestei societăţi. Este deci necesar să cu-noaşteţi scopurile şi ambiţiile noastre. Locul Nr. 2 este gol. Acelloc vă este oferit".

Bundle respiră repede. Totul părea un coşmar, Êra posibilca ei, Bundle Brent, să i se ceară sâ se alăture unei socbtăţ»criminale sşerete ? I se făcuse, oare, aceeaşi ofertă şi lui Bill, şi elrefuzase indignat ? -

— Nu pot să fac asta“, zise.ea fără menajamente.

— Nu răspundeţi precipitat*.



/

V

I se pâru că Mosgorovsky, in spatele măştii sale, zinibea,seîţinifieativ în barbă.

— -Nici nu ştiţi, Lady Eileen, ce refuzaţi". Pot să ghicesc", zise Bundle.

— Chiar puteţi ?“ Era vocea măştii nr. 7. Ii trezi o vagă amintire. Chiar nu

ştia'-ea oare vocea aceea ? .Foarte încet, Nr. 7 îşi ridică mîna'spre cap şi bîjbîi dezle-

gîndu-şi masca. -Bundle îşi ţinu răsuflarea. In sfîrşit va afld.- Masca ele pe figură. Bundle se găsi în faţa inexpresivei figuri a inspectorului

Battle ■ '

—■ Aşa e“, zise Battle în timp ce Mosgorovsky făcu un salt si

,se apropie de Bundle. Ada-i un scaun. A fost un şoc pentru ea. Sepoate vedea“. Bundle se lăsă să cadă pe un scaun. Se simţea fără viaţă,

aproape leşinată de uimire. Battle continuă să vorbcască pe un tonliniştit, care-1 caracteriza.

— Nu v-aţi aşteptat să mă vedeţi, Lady Eileen. Nu, şi ni aiceilalţi care stau în jurul mesei. Dl. Mosgorovsky mi-a fast. într-unfel, locotenent. El a ştiut tot timpul. Dar cea mai mare parte acelorlalţi au primit ordinele direct de la el“.

Bundle nu zicea nimic. Era ceva cu totul curke pentru o.i — incapabilă să vorbească — .



— Nr. 2“, continuă Battle cu o vece mai gravă, ,,ponteprezenta runiai un loc gol. E?te locul aparţinînct d-lui RonaldDevereux, un tînâr foarte întreprinzător care a murit pentru ţarasa ca orice bărbat. Nr. 1 — ef bine — Nr. 1 aparţinea d-lui GeraldWade, alt tînăr care ?&-a dat viaţa, slujindu -şi ţara. Locul lui afost luat — nu fără temeri din partea mea — de o doamnă — odoamnă care tocmai şi-a doyedit ffkic-nţa şi ne-a fost de mare

ajutor".Ultima care-şi scoase masca şi Bundle o privi fără surpriză fufrumoasa faţă a Contesei RaaNty.

— Ar fi trebuit să-mi dau seama“, zise Bundle, ,.oă încarnaţiprea bine frumoasa aventurieră străină pentru ca să fiţi altceva**.

— Dar nu ştii adevărata glumă", zise Bill. Bundle, acestaeste Babe St. Maur — iţi aminteşti că ţi-am povestit despre ea şide faptul că era o actriţă grozavă, şi a dovedit-o".

— Oii ar aşa**, zise d-ra St Maur; ÎBUMJ nazalizare purtransatlantică. Dar nu înseamnă nimic pentru mine, pentru căbătrînii mei au venit dinspre Yurrup, aşa incit am prins şi eu

jargonul foarte repede. Hi, hi, era cît pe ce să mă dau de gol laAbbey vorbind despre- grădini**;

Tăcu şi pe urmă adăugă repede : — N-a fost numai distracţie. Vedeţi dumneavoastră, eram

logodită cu Ronny şi cînd a dat ortul popii — ei tâne! — a trebuitsă fac ceva să iau urma ticălosului care l-a omorrt. Asta-i tot“.

— Sînt complet uimită. Nimic nu e ceea ce pare a fi“. —■ £ foarte simplu, Lady Eileen*4, zise inspectorul Battle.

Totul a început cu nişte tineri care voiau o distracţie. OL Wade avenit primul la mine. Mi-a sugerat înjghebarea tinei bande deamatori care ar face ceva pentru serviciul secrct, L-am prevenit căftoate sâ fie periculos — dar nu era omul care să cîntărească multacest lucru în balanţă. I-am spus clar că oricine ar mol ideitrebuie să ştie lucrul acesta. Dar pe legea mea, asta nu avea sâoprească pe nici unul dintre prietenii d-lui Wade. Şi aşa auînceput lucrurile1*.

Dar care «ra scopul întregii societăţi 7“ întrebă Bundle.— Voiam un anumit personaj — 11 voiam de mult. Nu era unescroc obişnuit Lucra in lumea d-lui Wade, un fel de Raffles, darmult nud periculos decît oricare alt personaj de acest feL Fusesemult •timp în străinătate. Invenţii secrete fuseseră furate de douăori şi era clar că fuseseră furate de cineva care cunoştea problemadinăuntru. Profesioniştii încercaseră o dată şi nu reuşiseră.



196 •

Atunci amatorii au intervenit şi au reuşit'*. — Reuşit — Da, dar n-au ajuns aici nevătămaţL Tipul era periculos.

Două vieţi i-au căzut victimă şi el a scăpat Dar Cele ŞapteCadrane au intervenit şi au reuşit Mulţumită domnuluiEvcrsleigh, omul a fost prins11.

— Cine era 7U întrebă Bundle. H cunosc ?“ — Il cunoaşteţi foarte bine, Lady Eileen. Numele lui este dl.

Jimmy Thesiger şi a fost arestat în după-amiaza aceasta11.Inspectorul Battle începu să explice. Vorbi pe îndelete şi cu

poftă de taifas. — Nici eu nu l-am bănuit multă vreme. Prima bănuială am

avut-o cînd am auzit care au fost ultimele cuvinte ale d-luiDevereux. !n mod normal, dumneavoastră aţi înţeles că dl.Devereux încerca să-i transmită d-lui Thesiger că Cele ŞapteCadrane l-au omorît. Cam asta voiau să spună cuvintele la primavedere. Dar eu ştiam că nu putea fi aşa. Dl. Devereux voia sătransmită ceva Celor Şapte Cadrane şi voia să le spună ceva despredl. Thesiger. Totul părea de necrezut, pentru că dl. Devereux şi dl.

Thesiger erau prieteni apropiaţi. Dar mi-am adus aminte şi altceva — că aceste furturi fuseseră comise de cineva care era în cunoştinţăde cauză. Cineva care dacă nu era salariatul Foreign Office-ului, eracel puţin In cercul tuturor palavrelor de aici. Şi am avut destulă băl.ii o de cap să aflu de unde dl. Thesiger îşi procura banii“.

Venitul pe care i-1 lăsase tatăl său era mic şi totuşi era în staresă trăiască pe picior mare. De unde veneau banii ?

Ştiu că dl. Wade era foarte tulburat de ceea ce a desco peritchiar dumnealui. Era sigur să se afla pe drumul cel bun. Nu s -aconfesat nimănui despre ceea ce a găsit, dar i-a spus ceva d-luiDevereux despre faptul că era pe punctul de a face o maredescoperire. Asta era chiar înainte de a merge la Chimneys, înweek-end-ul acela. După cum ştiţi, dl. Wade a murit acolo — aparent în urma unei supradoze de somnifer. Părea destul deplauzibil, dar dl. Devereux nu a acceptat această explicaţie nici osecundă. Era convins că dl. Wade fusese scos din joc cu abilitate şică cineva din casă era criminalul după care căutam cu toţii.Ajunsese aproape să se confeseze d-lui Thesiger pentru că nu-1bănuia deloc, in acel moment. Dar ceva îl reţinea.

Şi apoi făcu ceva curios. Aranjă cele şapte cadrane pe cămin,aruncîndu-1 pe al optulea, ceea ce voia să spună că Cele Şapte



200

Am găsit mănuşa arsă în cămin, cu urme de dinţi — a- t !nci amştiut că sînt pe drumul oel bun. Dar, pe onoarea meo, a lost băiatdeştept*.

— Ce s-a petrecut, de fapt ?* întrebă; Bundle. Cine era cc-lâbltbirbat T*

— Nu a mai fost nici un bărbat. Ascultaţi, şi vă voi arăta cumam refăcut întreaga poveste. La început, dl. Thesiger şi d-ra Wadelucrează împreună. Şî au un rendez-vous la ora fixată. D-ra Wade

vine cu maşinş,. intră prin gard şi ajunge la clădire. Are o povestedeja fabricată, dacă cineva o opreşte — cea pe care a spus-o, de fapt.Dar a -ajuns fără probleme, exact cmd ceasul a bătut ora două. Şiasta-ca să încep cu făptui că a fost văzută intrînd: Oamenii mei auvăzut-o, dar aveau ordin să nu împiedice pe nimeni să intre - — numai să iasă. Am vrut, vedeţi dumntr-.voastră, să descopăr cit maimult posibil. D-ra Wnde ajunr.D la terasă şi în acel minut un pachetcade la- piciorcle ei, şi ea il ridică. Uh bărbat se dă jos pe iederă şi eaîncepe să fugă. Ce se întimplâ după aceea ?'Lupta — şiîmpuşcăturile. Ce va face toată lumea? Va fugi la locul încăierării. Şid-ra Loraine Wade va putea să părăsească domeniul şi să fugă cuformula în siguranţă, în'posesiunea sa. Dar lucrurile nu s -aupetrecut chiar aşa. D-ra Wade a ajuns în braţele mele. Şi în acelmoment, jocul s-a schimbat; N-a mai mers atacul,

1 ci apărarea. D-ra

Wade îmi spune povestea- Foarte adevărată şi foarte tulburătoare. Şiacum ajungem la dl. Thesiger. Un loeru m-a frapat imediat. Rana de

la glonte nu putea singură să-i cauzeze leşinul. Ori a căzut şi s-alovit — ori n-a leşinat-de loc. Pe urmă, am auzit povestea d-rei StMfiur. Sfe potrivea de_ minune cu cea a d-lui Thesiger, dar era un-punct caredăd^a de gîrtdlt. D-ra St Maur a spus că după ce luminileau fost stinse şt dl. Thesi ger s-a dus la fereastră, a rămas atît de-nemişcată incit a crezut" că a părăsit Încăperea-şi" a ieşit afară.Acum, dacă cireva a' în încăpere, nu poţi.să nu-i auzi respiraţia dacăo asculţi. Sâ presupunem atunci că dl. 'Oîesiger a ieşit afară. Ce aurm.;! ? Sus pe iederă piriă Iă camera d-loi O‟Rourke— şi-n whisky-ul cu sifon al d-ltli Q‟ROurJce se pusese un dfog seara. Ia liirtiîle, learuncă fetei, o ia" din nou pe iederă — şi începe lupta. E destul deuşor cînd te gfftdeşţl. Loveşti mobilele, te datini, vorbeşti cu vocea ta,apoi: cu. o voce răguşită,, şoptită.. Revolverul automat, un Colt — este cumpărat‟cu o-zi înainte şi pus la treabă contra unui asediatorimaginar. Apoi cu mîna . M-ingâ inmânuşaia, îşi ia din b;rzunarmitul Mauser şj se nu- toimpuşcă prin partea cărnoasă a miiniidrepte. Aruncă pistolul pe.fereastră, îşi rupe mănuşa cu dinţii şi o

aruncă în foc. Cînd ou sosesc, el zace pe podea, leşinai".



201

Bundle scoase un oftat adine.— Nu v-aţi dat seama de asta la timp, inspectore ? u - ,, — Nu, de asta, nu. Am fost dus tot aşa de uşor ca oricare altă

persoană. Numai după asta, le-am pus cap la coadă. Cînd am găsitmînuşa a fost începutul. L -am pus pa Sir Oswald sâ arunce pistolulpe fereastră. A căzut mult mai departe decît ar fi trebuit. Dar un omcare este dreptaci nu aruncă tot atît de departe cu mîna stingă. Şichiar şi atunci era numai bănuială şi o bănuială destul de

nefondată. Dar a fost ceva ce m-a-frapat iarăşi. Hîrtiile fuseserăaruncate pentru cineva ca să fie ridicate. Dacă d-ra Wade era acolodin în- timplare, cine era adevărata persoană ? Bineînţeles pentru ceicare nu erau în cunoştinţă de cauză, la accastă întrebare, s -arăspuns destul de uşor — Contesa. Dar pe urmă am avut aceadiscuţie cu dumneavoastră. Ştiam că în privinţa Contesei nu erau,obiectiv vorbind, probleme. Deci, ce urmează ? Ideea că hîrtiilefuseseră, de fapt, ridicate de persoana aşteptată. Şi cu cît măgîndeam mai bine cu atît mai remarcabilă mi se părea coincidenţa cad-ra Wade a trebuit să sosească exact la momentul la care a venit".

., — Trebuie să fi fost foarte greu pentru d-ta cînd ţi-amîmpărtăşit bănuielile care o priveau pe Contesă..."

— A fost, Lady Eileen. A. trebuit să vă-spun ceva care să văînşele intuiţia. Şi foarte greu a fost şi pentru dl. Ever- sleigh, aiciprezent, care nu ştia ce avea să spună Contesa o dată «revenită» dinleşin®.

— înţeleg neliniştea Iui Bill acum“, zise Bundle, şi felul in careo îndemna să nu vorbească pînă cînd nu se simţea foarte bine". — Sărmanul Bill“, zise d-ra St. Maur, sărmanul băiat a trebuit

să se lase dus de improvizaţii împotriva voinţei lui — băgîndu-seîntr-un viespar în fiecare minut“.

— Ei bine“, zise inspectorul, asta a fost. ÎI bănuiam pe fll. Thesiger dar nu aveam o dovadă ultimă. Pe de altă parte, dl. Thesigerera năucit. îşi dădea seama mai mult sau mai puţin de faptul că eraîn vizorul Celor Şapte Cadrane — dar dorea cu ardoare să ştie cineera Nr. 7. A vrut neapărat să fie invitat la familia Coote pentru căavea impresia că SiP Oswald Coote era Nr. 7“.

— L-am bănuit pe Sir Oswald" zise Bundle, în special cînd avenit înăuntru din grădină, atunci, noaptea".

— Niciodată nu l-am bănuit®, zise Battle, dar nu măderanjează să vă spun că l- am bănuit pe tinârul secretar*.

— Pongo ?“ sări Bill. Nu cumva bătrînul Pongo ?“ — Da, bătrînul Pongo, cum îi spui dumneata. Un tînăr foarte

capabil şi o persoană care ar fi putut să-şi ducă Ia bun sfîrşit



202

planul, dacă ar fi avut vreunul. L -am bănuit la început pentru că ela fost persoana care a luat ceasurile şi le-a dus în camera d-luiWade. Ar fi fost uşor pentru el să pună sticla şi paharul pe noptieră,pe urmă. Şi apoi e stîngaci. Mănuşa mă făcea sâ mă gîndesc la el — dacă n-ar fi fost un element®,

— Care ?“ — Urmele de dinţi — numai o persoană a cărei mînă dreaptă

era indisponibilă, ar fi avut nevoie să rupă mănuşa cu dinţii11.

— Deci Pongo e în afară de bănuială14

.— Da. Pongo e în afară de bănuială, cum spuneţi. Sînt sigur căva fi o marc surpriză pentru dl. Bateman să ştie că a fost bănuit".

— Va fi“, fu de acord Bill. Un individ solemn ca Pongo, unnetot ca el. Cum aţi putut vreodată să credeţi ?"

— Ei bine, cam în aceleaşi culori şi dl. Thesiger era ceea ce seputea numi un tînăr idiot, lipsit de inteligenţă. Unul dintre ei jucaun rol. Cînd m-am hotărit că era dl. Thesiger, am fost curios să ştiupărerea d-lui Bateman despre el. De la început, dl. Bateman a avutcele mai mari bănuieli în privinţa d-lui Thesiger şi destul de des i-aspus şi Iui Sir Oswald Coote".

— E curios", zise Bill, dar Pongo are totdeauna dreptate. Tescoate din sărite“.

— Ei, după cum spuneam", continuă inspectorul Battle l-araprins pe dl. Thesiger gata de fugă, năucit de afacerea celor ŞapteCadrane şi nesigur de pericol. Că l-am prins, în sfîrşit, a fost numaidatorită d-lui Eversleigh. Ştia contra cc lupta şi şi->a riscat viaţa cu

nonşalanţă. Dar niciodată nu şi-a închipuit că veţi fi tîrită înpovestea asta, Lady Eileen".

— Pe Dumnezeul meu că nu“, zise Bill cu emoţie. — S-a dus la dl. Thesiger acasă cu o poveste fabricată

continuă Battle. Urma să pretindă că anumite hîrtii ale d-luiDevereux ajunseseră In mlinite safe. A cefe hîrtii sugerau vinovăţiad-lui Thesiger. Firesc ca un prieten cinstit ca> <0. Ev<?r- sleigh să segrăbească să-i spună, convins fiind că dL Thesiger va avea oexplicaţie. Am socotii câ dacă aveam dreptate», dl. Thesiger vaîncerca să-l scoată pe dî. Eversleigh din circulaţie şi mai ştiam cum osă facă acest lucru. Destul de sigur de ceea ce aven să audă, dL

Thesiger oferi musafirului său whisky cu sifon. Cît timp a fost afarădin cameră, pentru un minut sau două, dl. Eversleigh l-a golit uitr-un vas de pe cămin, dar trebuia să se prefaci că drogul şi-a făcutefectul. Nu va avea o acţiune imediată, ştia aata, va fi lent. îşi începupovestirea şi dl. Thesiger, la început negă totul indignat, dar de

îndată ce văzu (sau crezu că vede)* câ drogul îşi făcea efectul, admise



203

totul şi spuse d-lui Eversleigft că dumnealui era a treia victimă.Cînd dl. Eversleigh era aproape inconştient dl. Thesiger îl duse înmaşină şi îl ajută sâ intre. Capota era ridicată. Trebuie să vă fitelefonat deja, neştiut de dl. Thesiger. Vă făcu o propunereinteligentă. Urma să o duceţi pe d-ra Wade acasă. Nu aţi făcut nici oaluzie l!a mesajul lut Mai tlr- ziu cînd corpul dumneavoastră urmasă fie găsit aici, d-ra Wade ar fi jurat că aţi condus-o acasă şi v-aţiabătut la Londra cu ideea de a pătrunde îrt această casă, dî una

singură. Dl. Eversleigh continuă să-şi Joace rolul omului în stare deinconştienţă. Pot să spun că de îndată ce tinerii naştri părăsiserăstrada Jermyn, unul din oanwmii mei pătrunse în casă şi găsiwhisky-ul drogat care avea destulă morfină elorfudncă pentru aomorî doi oameni. Şi maşhta îi! care erau a fost urmărită. Dl.

Thesiger conduse afară din oraş, Ia in» club bine cunoscut de golf,unde se arătă pentru cîteva minute, vorbind despre o rundă pe cereintenţiona si e joace. Asta,, petitru un eventual alibi, dacă ar fi fostnevoie. Lisase maşina cu dl. Eversleigh pe o străduţă, lingă şosea.Apoi conduse înapoi în oraş şi la Clubul Celor Şapte Cadrane. Deîndată ee-1 văzu pe Alfred plecmd, aduse maşina mai, aproape, lauşă, vorbi cu dL Eversleigh, în timp ce se dădea jos din maşină, încaz că l-aţi li ascultat şi veni fn casă şi-şi jucă> nue» comedie, pe careo ştiţi. Cînd pretinse că se duse după. doctor, trmti numai uşa şi apoio luă liniştit pe scări în sus şi se ascunse după uşa acestei camere

unde d-ra Wade urma să vă trimită ca să adu- coţi ceva. Dl.Eversleigh a fost consternat cînd v-a văzut, dar a socotit că e maibine să-şi joace rolul pînă la capăt. Ştia că oamenii noştri sişiraveghoază casa şi îşi imagină că nu vă ameninţa un pericol imediat. Putea,de asemenea, să-şî revină oricind. Cînd dl. Thesiger îşi aruncărevolverul pe masă şi aparent părăsi casa, totul păru mai sigur caoricînd. Cit despre ceea ce a urmat...*

Făcu 9 pauză <uttlnâu-se la Bill.— Poate doriţi să continuaţi, dumneavoastră, domnule. — Stăteam încă întins pe afurisita ana de sofa", zise Bill,

,,înoercmd să par dus de pe lumea asta şi, totuşi, devenind din ceîn ce mai neliniştit. După aceea am auzit pe ci- . nova eoborîndscările ; Loraine s-a ridicat şi s-a dus la uşă. I-am auzit vacea tui

jphwiger, dar nu şi ceea ce au spus. Am auzit-o pe Loraine spumnd: «E-n regulă, a mers splendid».

Apoi el a adăugat: «— Ajută-mă să-l duc suS. O să fie camgreu, dar îi vreau pe amîndoi împreună acolo — o mică surprizăpentru Nr. 7» M . N-am înţeles despre ce sporovăiau, dar m-au cărat



204

sus într-un fel sau altul. A fost o treabă nu prea uşoară pentru ei.Am fost o greutate considerabilă. M-au aruncat aici şi apoi amauzit-o pe Loraine spunînd : «Eşti sigur că e-n regulă totul ? Ea nu-şi va reveni ?» Şi Jimmy ticălosul răspunse : «Nici o grijă. Am lovitcu toată puterea». Au plecat şi au încuiat uşa, şi apoi am deschisochii şi tc-am văzut. Dumnezeule, Bundle, niciodată n-o să maisimt ceva atît de groaznic. Am crezut că'ai murit11.

— Presupun că m-a salvat pălăria", zise Bundle.

— în parte“, zise inspectorul. Pe urmă, mai era şi braţulrănit al d-lui Thesiger. Nu şi-a dat seama nici el — dar nu aveadecît jumătate din forţa obişnuită. Deşi toate acestea nu sînt deadmis pentru Departament. Nu am avut destulă grijă faţă dedumneavoastră, Lady Eileen, — şi asta e o bilă neagră pentru noi întoată afacerea".

,, — Sînt foarte rezistentă", zise Bundle. „Şi destul de norocoasăCeea ce nu înţeleg este' amestecul Lorainei in toată treaba asta. Păreaatît de nevinovată".

— Ah !tl zise inspectorul. Tot aşa a fost şi uci^aşa dinPcntonviile care a omorît cinci copii. Niciodată să nu vă bazaţi peacest lucru. Are sînge rău in vine — tatăl ei trebuie să fi văzutinteriorul unei închisori mai mult decit o dată în viaţa lui“.

— Aţi prins-o şi pe ea ?“ N Inspectorul încuviinţă. — îndrăznesc să spun câ nu o vor spînzura — - membrii

juriului sînt miloşi. Dar tînărul Thesiger va atîma în ştreang, fărăîndoială — un criminal depravat şl crud cum n-am mai întîlnitvreodată44.

,, — Şi acum“ — adăugă el, dacă nu vă mai doare capul, J.atiy "Eileen, ce-aţi zice de o mică sărbătorire. E un restaurantdupâ colţ“.

Bundle consimţi pe dată. — Mor de foame, inspectore. Şi pe urmă*, zise uitindu-se

de jur împrejur, trebuie să-mi cunosc toţi colegii44.— Cele Şapte Cadrane !“ zise Bill. Uraaa 1“ O şampanie e

ceea ce ne trebuie. Or avea şampanie acolo, Battle ?“ — Nu veţi avea a vă plîngc de nimic, domnule. Lăsaţi totul

în seama mea*4.Inspectore Battlea, zise Bundle, eşti un om minunat. Inii

pare rău că eşti însurat. .Aşa stînd lucrurile, va trebui să măîmpac cu Bill“.



Capitolul XXXIV LORDUL CATERHAM (Şl DĂ BINECUVlNTAREA

,, — Tată", zise Bundle, ,,îţi aduc o veste. O să mă pierzi*. — Prostii", zise Lordul Caterham. Să nu-mi spui că suferi

de o tuberculoză galopantă sau dc inimă sau de ceva de felul ăsta,pentru că n-o să te cred".

— Nu e vorba de moarte", zise Bundle. E vorba de că-sătorie".

— Tot atît de rău", replică Lordul. Presupun că va trebui săvin Ia nuntă, îmbrăcat în haine scorţoase, şi să te dau bărbatului.Şi Lomax ar putea să creadă câ o necesar să ma sărute, însacristie".

„— Dumnezeule ! Nu crezi că am de gînd să mă mărit cu George,sper ?“ strigă Bundle.

— Ei, ceva de genul ăsta se zvonea pe aici cînd iţ'-nm văzutultima dată", zise tatăl ei. Ieri de dimineaţă".

— Mă voi mărita cu cineva de o sută de ori mai drăguţ docilGeorge", zise Bundle.

— Sper să fie aşa, sînt sigur", zise Lordul Caterham. Dar nuse ştie niciodată. Nu prea cred că judeci bine caracterele, Bundle.Mi-ai spus că tinărul Thesiger era un om de viaţă, nepericulos şidin ceea ce aud acum se pare că a fost unul din cei mai maricriminali ai zilei. Ceea ce e trist e că nu l-am întîlnit niciodată. M-am gîndit să-mi scriu memoriile în curind — cu un capitol asupracriminalilor pe care i-am întîlnit — şi iată, din pură neglijenţă, nu

l-am cunoscut pe acest tînăr": — Nu fi caraghios", zise Bundle. Ştii prea bine că nu aienergia să-ţi scrii memoriile sau altceva".

— De fapt, nu le scriam chiar eu", zise Lordul. Cred căniciodată nu s-a făcut aşa ceva. Dar am întîlnit o fată îneîn-tătoare, într-una din zilele acestea. Colectează materialul şi ea vascrie asta-i meseria ei".

— Şi tu oe faci ?“ — Oh, ii voi da cîteva fapte, o jumătate de oră pe zi. Nimic

mai mult decît atît".După o mică pauză, Lordul Caterham zise : ‘ — Era o tînără bfaie făcută, liniştită şi simpatică1*.

Tată", constată Bundle, am impresia că fără mine veiajunge In peiâcoi de moarte*. ■

— Diferite feluri de pericole se potrivesc anumitor feluri deoameni pară Lordul Caterham.

Se depărtă, apoi se întoarse brusc şi zise peste umăr 1 —

Apropo, Bundle, cu cine te măriţi ?“ — Mă întrebam®, zise Bundle, cînd aveai de gînd să rosteşti



CAP. XVIPetrecerea de la Abbey I 97 GAP. xvnDupă cină / 104 GAP. XVIII Aventurile lui Jimmy l 110 ■

CAP. XIXAventurile Eileenei / 114 CAP. XX

Aventurile Lorpiiiei / 118 CAP. XXI

Redobîndirea formulei / 123 CAP. XXII

Misterul celor 7 cadrane- Agatha Christie

Documents

Transcript of Misterul celor 7 cadrane- Agatha Christie