58 59www.cariereonline.ro

specialist

De Luiza Gireadă

„Cred că e nevoie în primul rând de o «spargere» a mesajului că nu se poate face nimic. Se poate! Dacă vrei să schimbi ceva, aşteaptă-te să nu reuşeşti în primele cinci minute, dar să reuşeşti până la urmă, dacă insişti. Implică-te, vezi cine mai face acelaşi lucru, creează alianţe, parteneriate şi o să re-uşeşti”, spune Mihai Dragoş după cei peste 10 ani de când face politică – a se citi repre-zentare –, pentru cei asemenea lui. „Reco-mandarea mea ar fi ca tinerii să înceapă cât mai devreme. Şi chiar să-şi îngăduie să nu reuşească de la început”, adaugă el bazându-se pe propria experiență.

liderul care i-a scos pe studenți în stradăÎn 2013, aproape 10.000 de studenți

au protestat, în toată țara, cerând aloca-rea a 6% din PIB pentru educație. Mi-hai Dragoş era pe-atunci preşedintele ANOSR şi crede că mesajul transmis a fost auzit, iar importanța finanțării educației a fost mai bine înțeleasă după mobilizarea tinerilor. „În mandatele de preşedinte al ANOSR am reuşit să creştem cumva mo-bilizarea. Mi-aduc aminte că era extrem de greu să faci un protest, să scoţi nişte oa-meni în stradă. În primul rând trebuie să înţelegi tu dacă eşti într-o poziţie de repre-zentare. Să înţelegi tu problemele pentru care le ceri sprijinul. Am avut o campanie

pentru 6% din PIB pentru educaţie, cu un site frumos, cu grafice, cu date. Ca protest studenţesc a fost cel mai bine organizat din 2000 încoace, cel puţin. A fost un me-saj pe care oamenii l-au înţeles. Am reu-şit să influenţăm şi cât de mult se discută despre asta.”

Cum îi convingi pe studenții din Bucureşti şi Cluj de la medicină sau mate-matică să iasă în stradă pentru burse sau finanțarea sistemului? „Nu cred că îi con-vingi, ca majoritate”, spune Mihai. E o aştep-tare pe care el a pierdut-o în timp. „Nu mă mai aştept ca majoritatea să susţină o cauză.

Liderul tinerilor care luptă cu „nu se poate face nimic”Are doar 28 de ani, dar deja o istorie personală care îl plasează printre liderii tinerilor din România. După ce a condus Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România timp de doi ani, inclusiv în timpul protestului din 2013 care a scos 10.000 de tineri în stradă, Mihai Dragoș este acum la al doilea mandat de președinte al Consiliului Tineretului din România. Poziție din care încearcă să aducă mai multă vizibilitate, dar și mai mulți bani într-o zonă despre care spune că nu este suficient de luată în seamă de autorități.

Nu se prea întâmplă asta. Trebuie însă să se creeze o masă critică, iar aceasta să ducă mesajul în dezbatere şi local, în grupurile de la «firul ierbii» – cu colegii de grupă, de an, şi în spaţiul public, astfel încât şi societatea în ansamblu să audă despre respectiva temă. Dacă se aude şi acolo şi dincolo nu trebuie neapărat ca toată lumea să participe. Deja e o temă importantă şi decidenţii politici ştiu, din sondaje, care sunt temele importante şi îşi dau seama că trebuie să facă ceva. Şi aşa cresc şansele să obţii influenţarea unei decizii.”

Mihai consideră esențial să existe oa-meni care să lupte pentru un sistem de edu-caţie mai bun, care să nu-şi piardă speranța şi să cedeze opiniei că nu se poate face ni-mic. Ba se poate, spune el. Şi dă ca exemplu adoptarea Statului Studentului, documentul din 2012 care reglementează drepturile şi obligaţiile studenţilor în sistemul de învăţă-mânt superior. „A fost un efort al federaţiei

care deja dura de şase ani, apropo de timpul până când influenţezi ceva. Unele lucruri durează, dar până la urmă se întâmplă”.

cine se ocupă de problemele tinerilor?În vara aceasta, Mihai Dragoş a fost

reales pentru un mandat de doi ani la con-ducerea Consiliului Tineretului din Româ-nia, o federație care se ocupă cu politicile de tineret. Un domeniu despre care spune că nu e destul de bine reprezentat la nivelul administrației publice centrale din Româ-nia. „Ne-am implicat în dezvoltarea Stra-tegiei Naţionale pentru Tineret. Lucrăm la modificarea Legii Tinerilor. Am reuşit să introducem destul de multe amendamen-te în discuţiile cu Ministerul Tineretului şi Sportului. La nivel central nu prea sunt foar-te clare atribuţiile pe zona de tineret, dinco-lo de concursurile pe proiecte. Guvernul ar trebui să gândească integrat când e vorba

despre politică de tineret, pentru că sunt şi elemente de sănătate, de muncă, de educaţie, de voluntariat. Şi nu vedem o integrare. Mi-nisterul Tineretului nu prea e băgat în seamă în discuţiile pe Schema de garanţie pentru tineri, când se vorbeşte despre Prima Casă, despre politicile de sănătate, despre salariul minim. E absurd să nu existe la nivel de Gu-vern cineva care să se gândească ce facem cu tinerii, uitându-se la toate aceste domenii de politică publică, cu impact asupra lor”.

Preşedintele CTR speră ca modifi-carea Legii Tinerilor, aflată în dezbate-re publică, să ajungă în această toamnă în Parlament. Ea ar trebui să includă obligativitatea existenței unei strategii naționale în acest domeniu, a unor pla-nuri de acţiune şi a unor monitorizări pe-riodice. „Tot periodic trebuie să existe un sondaj ca să vedem ce mai gândesc tine-rii şi ce mai fac: lucrează, nu lucrează, ce cred despre muncă, despre viitorul țării,

Foto

: AN

OSR

60 61www.cariereonline.ro

specialist

despre implicarea în ONG-uri, despre implicarea politică.”

Strategia pentru 2015–2020, adopta-tă anul trecut, nu are încă planuri de im-plementare. Adică nu se ştie câți bani vor fi cheltuiți şi câți tineri implicați. „Noi am avut un proiect, «Tineri pentru democrație: transparență şi bună guvernare în alocarea şi gestionarea fondurilor publice pentru ti-neret la nivelul autorităților locale». Ne-am dus la primării şi la consiliile judeţene şi le-am spus că au obligaţia prin lege să dea nişte bani pentru tineret. În 2016 faţă de 2015 am obţinut în total o creştere de 3 milioane şi jumătate de lei, prin eforturile noastre şi ale membrilor şi partenerilor noştri de la nivel local. Pe lângă ce dă Guvernul. Guvernul dă 5 milioane de lei şi noi am obţinut 3,6 mili-oane de la primării. Ceea ce e cumva absurd – am obţinut o sumă comparabilă cu ce dă Guvernul.”

Preşedintele CTR mai atrage atenția asupra necheltuirii fondurilor europene pentru sprijinirea tinerilor care nu sunt nici la şcoală şi n-au nici serviciu – 560 de mi-lioane de euro pentru perioada 2014–2020, dar şi asupra faptului că nu există o legisla-ţie în România care să-i protejeze pe tinerii aflați în internship. Alte probleme ale tine-rilor țin de abandonul şcolar şi de faptul că mai mult de jumătate dintr-o generație nu

ia bacalaureatul, în condițiile în care UE şi-a propus ca până în 2020 40% dintre ti-neri să fie absolvenți de studii superioare.

mihai dragoș, lider de pe banca școliiMihai este din Alba Iulia şi acolo a în-

ceput drumul lui spre vârful organizațiilor de reprezentare a tinerilor. Era în clasa a VI-a când s-a dus la Consiliul Elevilor din şcoala în care învăța. Nu era şef de clasă, dar făcuse până atunci diverse activități extraşcolare, de la sport şi şah la teatru şi era obişnuit să nu se limiteze la lecții. „Pur şi simplu mi se părea interesant să văd ce se discută în Consiliu. Erau decizii legate de şcoală, de colegii care nu respectau re-gulamentul. Era şi o profesoară care încerca să ne facă să gândim.” Discuțiile din Con-siliu i-au deschis ochii, aşa încât în liceu avea deja idei de proiecte pentru elevi. Nu ştia însă cum să le realizeze. Punerea lor în practică a venit după câțiva ani de încer-cări, de multe ori nereuşite. „Nu mi-au ieşit câțiva ani buni lucrurile pe care voiam să le fac. De exemplu, voiam să fac un festival de artă, iar colegii mei să-şi expună operele în parc. Altele s-au materializat: chiar un con-curs de implicare extracuriculară. A fost o perioadă de încercări.”

În clasa a XII-a a fost desemnat autor subtematic în cadrul unui raport al Consi-liului Copiilor „Spune!” privind respectarea drepturilor copilului în România. A reuşit, de asemenea, să convingă conducerea li-ceului să-l trimită, împreună cu câțiva co-legi, la conferința Model United Nations, la Galați. „A fost o perioadă foarte interesan-tă. Mai ales în contextul Raportului privind

drepturile copilului, am început să mă gân-desc mai mult la zona de reprezentare: cine reprezintă drepturile, ce drepturi, ce putem să facem ca să influenţăm decizii. A fost şi perioada în care am simţit multă neimpli-care, oameni care se plâng că «Domne, nu putem să facem nimic». Mi-am dat seama că se promovează concepția asta, dar nu se folosesc instrumentele pe care le avem la dispoziţie. Oamenii nu prea protestează, nu prea scriu petiţii, nu prea spun public ce au de spus. Vorbesc doar la cafea.”

În paralel cu interesul față de repre-zentarea tinerilor, Mihai a devenit tot mai preocupat de psihologie, pe care a ajuns să o studieze la facultate, în Bucureşti. A fost ales şef de serie şi a intrat în Asociaţia Studenţi-lor la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, tram-bulina care l-a propulsat apoi în Alianța Națională a Organizațiilor Studențeşti din România. „Am început să citesc psihologie în vara dintre clasele a VIII-a şi a IX-a. Deja la finalul liceului avansasem destul de mult şi eram pasionat. Când am venit la Bucu-reşti voiam să mă fac psiholog. Tot timpul au fost aceste două drumuri din viaţă mea: cel de politică, de reprezentare a intereselor unui grup în raport cu decidenţii, şi zona de training, dezvoltare personală, terapie, con-siliere. Până la urmă lucrurile s-au aşezat în sensul în care am continuat mai degrabă pe zona de influenţare a deciziilor.”

Mihai Dragoş a fost desemnat, de ase-menea, membru în Consiliul Economic şi Social, structură consultativă a Guvernului şi Parlamentului care avizează actele nor-mative, şi lucrează voluntar, câteva ore pe săptămână, în calitate de coordonator al Alianței pentru o Românie Curată.

Oamenii, dacă văd că cineva e perseverent şi îşi menţine cât de cât o linie şi luptă pentru nişte lucruri, se adună în timp. Unii mai pleacă, alţii mai vin. Mai ales când încep să apară rezultate, atunci şi liderul respectiv are credibilitate şi va avea mai puţine obstacole, cel puţin va fi mai puţin contestat