migrant in romania nr 8

Migrant în România - nr. 8, 2011 1Publicaţie �nanţată de Uniunea Europeanăprin «Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe»

în cadrul unui proiect coordonat de Institutul Intercultural Timişoara migrant.ro

Nr. 8 - 2011

Oficiul Român pentru Imigrari

Direcţia Schengen

Proiect finanţat prin Programul general„Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii“

Ministerul Administraţiei şi Internelor

UnIUneA eUROPeAnă

Migrant în România - nr. 8, 20112

Revista este disponibilă şi online la www.migrant.ro.

Exemplare tipărite pot fi comandate la Institutul Intercultural Timişoara

sau la Punctul Naţional de Contact pentru Resortisanţii

Ţărilor Terţe, Str. Povernei nr. 28-30, et. 1, ap. 3,

Sector 1, Bucureşti

Revista Migrant în România este editată de

Institutul Intercultural Timișoara (coordonator)

Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8 300173 TimişoaraTel. 0256 498 457, Fax. 0256 203 942E-mail: [email protected] Site: www.intercultural.ro

Organizația Femeilor Refugiate în Romania

Str. Povernei nr. 28-30, et. 1, ap. 3, Sector 1, BucureştiE-mail: [email protected] 0771 789 935 Site: www.migrant.ro/ofrr

Acest număr este realizat în cadrul proiectului „Migrant

în România“, finanţat de Uniunea

Europeană prin Programul General „Solidaritatea şi gestiunea fluxurilor

migratorii“, gestionat în România de

Oficiul Român pentru Imigrări.

Comitetul de redacţie:Marian Chiriac, Daniela Crăciun, Romina Matei, Oana Neştian, Mbela Nzuzi, Călin Rus. Grafica: Codruţ Radu Contact: [email protected]

Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor. Aceştia păstrează drepturile de autor pentru articolele publicate. Comitetul de redacţie primeşte propuneri de contribuţii la Revista „Migrant în România“. Detalii pe coperta 3 sau la www.migrant.ro

Migrant în România - nr. 8, 2011 3

Nu ai cum să nu fi urmărit cu fascinație - şi totodată cu teamă – ceea ce s-a întâmplat în țări precum Tunisia şi Egipt. Mişcările de stradă de acolo, aşa numita „revoluție de iasomie“ sau „revoluție arabă“, ne-au reamintit cât de importante sunt democrația şi libertatea pentru oameni, că dorința de a scăpa de autocrații este mai puternică decât orice stat polițienesc.

Principalul factor al schimbării au fost tinerii. Înarmați pe lângă pietre şi sticle incendiare şi cu telefoane mobile de pe care şi-au propagat mesajele direct pe Twitter sau pe alte rețele sociale, aceştia şi-au cerut în primul rând dreptul de a participa la o bunăstare pe care în ultimele decenii o castă conducătoare a confiscat-o în propriul beneficiu. Exemplul Egiptului este elocvent: în rândul tinerilor absolvenți de învățământ superior până în 30 de ani, şomajul este de peste 30 la sută, similar cu cel întâlnit în grupa demografică 15-24 de ani. În tot Orientul Mijlociu, inclusiv Egipt - care e şi cea mai mare țară arabă, această grupă de vârstă reprezintă circa două treimi din întreaga populație. Astfel, dintre cele 80 de milioane de egipteni, cel puțin 50 de milioane au avut destule motive să nu-şi dorească perpetuarea status-quo-ului.

Tot cu fascinație – dar în plus cu emoție şi alt fel de implicare – au urmărit mişcările din Tunisia sau Egipt şi imigranții arabi aflați în România. Printre ei, tot tinerii au fost cei mai implicați, dacă ar fi să amintesc aici cele câteva zeci de egipteni care au cerut demisia lui Hosni Mubarak în fața ambasadei Egiptului la Bucureşti.

Noua generație va avea cu certitudine un rol determinant în ceea ce priveşte viitorul revoltelor arabe. Un viitor care implică şi Europa, ne implică şi pe noi. Asta pentru că dacă revoltele reuşesc, dacă în țările nord-africane – tradițional un furnizor masiv de

imigranți - se instalează regimuri democratice tinerii arabi, care acum spun „Kefaya“ („Destul“), vor circula mai uşor peste Mediterană. Din potențiali emigranți pe considerente politice sau economice ei pot deveni parteneri, contribuind printre altele la economiile europene şi la finanțarea pensiilor unei populații care îmbătrâneşte rapid. Dacă revoltele arabe dau greş şi în regiune se instalează la putere regimuri islamiste nu va fi bine pentru nimeni.

De aceea, tranziția de la autocrație la democrație în Orientul Mijlociu e un subiect care va interesa foarte mult Europa şi care va influența, se pare, şi discuțiile privind viitorul multiculturalismului european.

La câteva luni după declaraţia controversată a cancelarului Angela Merkel cum că societatea multiculturală în Germania a „dat greş“, a urmat pe 5 februarie un discurs al premierului britanic David Cameron. „În conformitate cu doctrina multiculturalismului de stat“, a afirmat Cameron în timpul unei conferințe internaţionale asupra securităţii din München, „am încurajat culturile să trăiască vieţi separate, depărtaţi unii de alţii şi de restul societăţii. Nu am reuşit să oferim o viziune a unei societăţi căreia să dorească a-i aparţine“. Ceea ce, a continuat acesta, a condus la „eşecul ca unii oameni să trebuiască să se confrunte cu ororile căsătoriei forţate“ şi este, de asemenea, cauza principală de radicalizare care poate duce la terorism.

David Cameron a mai spus că Marea Britanie trebuie să adopte o politică de „liberalism musculos“ pentru a susţine valorile de egalitate, legile şi libertatea de exprimare în toate straturile societăţii. El a avertizat grupurile de musulmani că dacă aceştia nu reuşesc să aplice drepturile femeii sau să promoveze integrarea, ei îşi vor pierde finanţarea

guvernamentală. Toţi imigranţii din Marea Britanie trebuie să vorbească limba engleză iar şcolile trebuie să înveţe cultura comună a ţării, a mai fost una din ideile premierului britanic.

Cele spuse de David Cameron rezonează perfect cu ideile exprimate anterior de Angela Merkel. Se pare că la nivelul liderilor europeni se înțelege că a venit vremea depăşirii stadiului unei societăți multiculturale, în care culturile şi grupurile culturale doar coexistă unele lângă altele şi trăiesc „vieţi paralele“.

După cum spunea şi Călin Rus în numărul anterior al revistei Migrant în România, poate că a venit vremea ca la nivelul politicilor publice să se renunțe la multiculturalism, alternativa nefiind asimilaționismul, ci interculturalismul, adică posibilitatea oferită tuturor cetățenilor (inclusiv imigranților) de a-şi manifesta apartenenţele culturale specifice într-un cadru de comunicare, de dialog şi de colaborare pe baze democratice cu restul societăţii.

Iar democrație, libertate, egalitate, respect reciproc şi dialog nu sunt valori care trebuiesc redescoperite şi asumate doar „acasă“ în Europa. Sunt valori care trebuiesc promovate pretutindeni, inclusiv în actuala zonă fierbinte a lumii: Orientul Mijlociu.

„Kefaya!“ („Destul!“)editoRial

Marian ChiriacInstitutul Intercultural

Timișoara


oRGaNiZatii

British Councilrespect pentru diversitate

Pe de altă parte, prin îmbunătățirea cunoştințelor despre accesarea fondurilor europene disponibile în acest domeniu, în principal prin programul „Tineret în Acțiune“, pentru a putea dezvolta astfel proiecte internaționale sau locale pentru tineri.

În cadrul acestui proiect, British Council a organizat cursuri de formare şi dezbateri despre ce înseamnă diversitatea culturală şi şansele egale, cum pot fi abordate valorile şi principiile diversității, ce poate face o organizație pentru a promova înțelegerea şi dialogul intercultural, care sunt politicile europene în domeniul diversității sau cum pot fi accesate fondurile europene „Tineret în Acțiune“ disponibile pentru acest domeniu.

Principalul rezultat obținut ca urmare a derulării acestui proiect a fost îmbunătățirea abilităților cetățenilor

În mod oficial, British Council este o organizație internațională care reprezintă interesele Marii Britanii în ce priveşte oportunitățile educaționale şi relațiile culturale. Altfel, British Council este o instituție vie, cu o paletă largă de activități şi cu programe dedicate realităților concrete.

Printre altele, în România, unul dintre proiectele pe care British Council le-a desfăşurat pe tema diversității culturale şi şanselor egale este proiectul Respect pentru Diversitate, menit să promoveze dialogul intercultural în rândul tinerilor din România.

Iar acest lucru s-a făcut în mai multe moduri. Întâi de toate, prin dezvoltarea competențelor organizațiilor neguvernamentale de tineret care lucrează sau intenționează să lucreze în domeniul diversității şi şanselor egale.


şi a organizațiilor de a înțelege valorile şi principiile dialogului intercultural şi de a contribui la dezvoltarea societății civile din România.

Reprezentanții societății civile, ai profesioniştilor din mass media şi ai formatorilor de opinie care au participat la acest proiect au avut ocazia să se implice în promovarea diversității şi a politicilor de şanse egale către comunități mai largi.

Proiecte diverseUnul dintre cele mai importante

evenimente recente organizate de către British Council a fost sărbătorirea, pe 15 noiembrie, a Zilei Internaționale a Toleranței şi Integrării (care în mod oficial a fost instituită de Națiunile Unite pe 16 noiembrie). Cu această ocazie, dincolo de prezența

tobelor africane şi a gastronomiei tradiționale, a fost organizată o masă rotundă pe tema diversității, urmată de un program artistic susținut de reprezentanți ai diverselor grupuri de imigranți stabiliți în România.

Masa rotundă a adus împreună reprezentanți ai autorităților publice, ai organizațiilor non-guvernamentale şi membri ai unor comunități de refugiați, fiind moderată de Mbela Nzuzi, preşedinta Organizației Femeilor Refugiate în România (OFRR).

Tot cu această ocazie a fost lansat şi ghidul „Respect pentru Diversitate“, un instrument util pentru toți cei care lucrează în domeniul dialogului intercultural.

Ghidul este disponibil în limba engleză la următoarea adresă: http://www.britishcouncil.org/ro/romania-events-respecting-

British Councilrespect pentru diversitate

diversity-toolkit-new-version.pdfNu în ultimul rând, British Council

implementează de mai mulți ani proiectul intitulat Migrant Integration Policy Index (Indicele politicilor de integrare a migranților), un studiu care evaluează cât de deschisă este o țară față de integrarea migranților.

Pentru prima dată, anul acesta, MIPEX III va include şi România, alături de celelalte țări membre ale Uniunii Europene, plus Canada, SUA, Norvegia si Elveția. Fundația Soros, prin Programul Migrație şi Dezvoltare este organizația națională parteneră, iar implementarea în România a proiectului se derulează împreună cu Consiliul Britanic Bucureşti.

Pentru mai multe detalii despre aceste proiecte o puteți contacta pe doamna Alina Constantinescu, Manager Proiecte ([email protected])


iNteRviu

Câteva vorbe despre tine. De când eşti în România? Care a fost prima ta impresie despre România când ai ajuns aici şi cum ţi se pare astăzi?

Sunt în România din anul 1996, mai exact de pe 6 octombrie 1996. De fapt, v-aş putea mărturisi totul de la început. Am fost fermecat de această ţară de când i-am călcat pământul pentru prima oară. N-aş putea să explic cu exactitate fenomenul. N-aş putea să spun dacă e datorită faptului că oamenii sunt mai apropiaţi unii de ceilalţi, mai umani, sau pentru că i-am găsit mai calzi. Pe scurt, România m-a fermecat, România m-a primit, România mi-a deschis uşile.

În anii trecuţi se vorbea despre România ca despre o ţară de tranzit înspre ţările occidentale. Însă din ce în ce mai mulţi imigranţi aleg acum să se stabilească aici. Cum vezi lucrurile? România are o mai mare deschidere faţă de imigranţi prin oportunităţile de integrare?

România, ţară de tranzit… După cum ştiţi, fenomenul imigraţiei este determinat de multiple motive şi fiecare imigrant are mulţimea sa de probleme şi motivaţii. A alege România ca ţară de tranzit... depinde de fiecare om în parte. Mulţi dintre cei care ajung în această ţară încearcă să se stabilească aici, în ciuda anumitor constrângeri culturale, mai ales a celor legate de limbă. De altfel, am remarcat că în fiecare zi vin noi migranţi, care decid să se stabilească în România. Îi întâlnesc des, şi în urma discuţiilor, înţeleg că preferă să rămână aici. Occidentul nu mai este la fel de atractiv ca altădată. Ar putea fi datorită crizei?

A fi străin în Româniareprezintă un atu şi nu un handicap

Interviu realizat deMbela NzuziOrganizația Femeilor Refugiate în România

Jean Louis Kialoungou:

Lucrezi la o bancă renumită. Cum ai reuşit această performanţă?

„Vei mânca din sudoarea frunţii tale“, cum se spune în Biblie. Lucrez într-o mare instituţie bancară. Cum am reuşit? Nu a fost uşor, dar am perseverat şi am reuşit să fiu admis. Trebuie să mărturisesc că am avut mult, mult noroc. Nu ştiu dacă ar trebui să vorbim de performanţă, aş menționa mai degrabă factorul «noroc» şi faptul că am fost prezent în locul şi la momentul potrivit. Ar fi putut fi oricine altcineva în locul meu!

Crezi că în România se poate vorbi despre discriminare? A fi diferit de ceilalţi este un atu sau un handicap? De când eşti în România ai trăit situaţii în care faptul că eşti de culoare a fost o oportunitate, ţi-a deschis anumite uşi?

Discriminarea… Cine practică discriminarea? Împotriva cui? A prefera un român în locul unui străin pentru un anumit post se poate numi discriminare? Sincer vorbind, acest cuvânt este destul de vag şi nedeterminat. Nu o să ne ocupăm de semantică acum, dar fiecare ar putea

România face parte din marea familie europeană. Ce este de făcut din punctul tău de vedere pentru îmbunătăţirea condiţiei imigranţilor, în aşa fel încât să se bucure de drepturi, obligaţii şi oportunităţi similare cu cei care sunt stabiliţi în alte state europene?

Am asistat la integrarea României în NATO şi în Uniunea Europeană. Am fost şi continui să fiu martor al transformărilor acestei ţări. Chiar dacă mai există multe domenii în care diverse aspecte trebuie ameliorate, trebuie să recunoaştem că multe lucruri s-au schimbat, atât pe plan social, cât şi pe plan economic. Ne-am dori ca lucrurile să funcţioneze ca în alte state ale UE, dar trebuie să acceptăm faptul că evoluţia nu poate şi nu trebuie să fie prea rapidă. E adevărat, sufăr pe propria-mi piele datorită faptului că armonizarea legilor este întârziată, în raport cu dispoziţiile UE, dar rămân optimist, fiind convins că lucrurile se vor ameliora în câţiva ani.


A fi străin în Româniareprezintă un atu şi nu un handicap

restrâns. Oamenii preferă să trăiască în conformitate cu preferinţele lor lingvistice sau teritoriale, handicap asemănător cu cel ce erodează ţările noastre de origine. După unii, aceasta se datorează situaţiei economice. Ok! Dar putem să ne unim forţele pentru a depăşi aceste momente dificile? Când vor întinde mâna celorlalţi cei care au reuşit în România, aşa cum o face comunitatea arabă? Să ne depăşim egoismul, să ne unim, să fim mai vizibili, şi poate vom avea O VOCE! Cu o cultură atât de bogată şi de variată, ar trebui să folosim promovarea culturii noastre ca una din modalităţile de a ne face cunoscuţi. De îndată ce toate condiţiile vor fi reunite, voi putea vorbi de finanţe. Vă asigur că ar fi o excelentă intrare pentru cultura noastră africană în România. Pentru moment, mă opresc aici.

Să ne spui câte ceva despre legătura cu cei rămaşi acasă. Ţi-e dor de Congo natal? Care mai este situaţia acolo? S-au liniştit lucrurile?

Am spus-o dintotdeauna şi am repetat-o: dacă inima mea bate acum pentru România, sângele care îmi curge prin vene este congolez. Din 1996 nu m-am mai întors în ţara mea şi nici nu puteţi şti cum mă chinuie acest lucru, sufăr de moarte. Sunt momente în care mă simt atât de dezrădăcinat, încât mă retrag în carapacea mea. Acest lucru are repercusiuni chiar şi asupra familiei mele. Înstrăinarea este ceea ce mă afectează cel mai tare, dorul de ţara mea, îndepărtarea, sunt foarte greu de suportat în anumite momente. Am o fiică, Laetitia, de doisprezece ani, care nu a văzut niciodată ţara de origine a tatălui ei şi asta îmi face rău.

CONGO NA BISO CONGO YA BA KO! CONGO NA NGAI TO BONGISA!

Versuri ale unui cântec al Bantous din Capitala, versuri ce îmi amintesc mereu de ţara mea cea frumoasă. Războiul civil mi-a distrus ţara, a divizat un popor atât de unit şi de mândru. Politicienii mi-au distrus ţara, căci nu au iubit-o niciodată. Astăzi, iată-ne în afara ei, departe, în căutarea păcii, în timp ce ţara noastră continuă să fie distrusă. Situaţia politică este mai stabilă, dar nu o să putem vorbi de o veritabilă pace până când toţi fiii patriei nu se vor aşeza la aceeaşi masă a negocierilor.

Ce ne poţi spune despre tine? Crezi că eşti o persoană care s-a integrat în societate? Care este definiţia pe care o dai tu cuvântului „integrare“? Care sunt lucrurile care te-au ajutat să te integrezi în România?

Aţi citit povestea cameleonului de Hamadou Hampate Ba? Aşa văd eu integrarea. Cameleonul îşi schimbă culoarea în funcţie de mediul înconjurător, se adaptează mediului în care se găseşte, astfel încât devine una cu natura. Mă simt pe deplin integrat în societatea românească, căci mi-am dorit acest lucru şi l-am realizat, chiar dacă nu am obţinut încă cetăţenia. Integrarea este o chestiune de voinţă şi de ambiţie. Vrei să trăieşti într-o ţară, vrei să îţi construieşti viaţa acolo? Atunci adoptă-i obiceiurile şi vei fi acceptat! Cel care mă primeşte nu este obligat să îmi adopte modelul, chiar dacă are lucruri de învățat de la mine. Eu trebuie să accept diferenţa, să-l înţeleg pe celălalt. Iată, pe scurt, ceea ce m-a ajutat să mă integrez şi cred că le-ar putea folosi şi altora, ca sursă de inspiraţie. Dar, de fapt, nu totul se reduce la a se integra – a fi integrat. Trebuie să vrei şi să îi accepţi pe ceilalți, cu defectele şi calităţile lor, fără a te prostitua din punct de vedere cultural.

zice ceea ce crede, la acest capitol. În ceea ce mă priveşte, aş spune că discriminarea nu este atât de virulentă în România, nu aşa cum o putem întâlni în alte ţări. Sunt mulţi străinii care lucrează în România, chiar dacă nu au carte de muncă. Aceasta nu este discriminare, ci efectul legilor şi al (ne)aplicării lor.

În calitatea mea de străin am putut beneficia de mai multe facilităţi decât românii. Chiar şi în viaţa mea familială reuşesc să rezolv probleme datorită faptului că sunt străin, probleme pe care soţia mea, româncă fiind, nu le poate rezolva. Numeroase administraţii îmi deschid uşile pentru că sunt străin şi pot spune că, pentru mine, a fi străin reprezintă un atu major.

Comunităţile de străini, mai ales cea africană, nu sunt foarte vizibile şi active. De ce anume? Ce crezi că poate fi făcut pentru a le ajuta în acest sens?

Comunitatea africanilor este reflexul a ceea ce suntem. Cuvântul UNIUNE nu există în vocabularul nostru. Pentru a fi o forţă, o voce, ar trebui să fim uniţi înainte de toate. Or, constat că fiecare dintre noi rămâne în colţul lui sau în cercul său


studiu

Politicile de integrare a migranților au devenit în ultimii ani una dintre temele recurente ale politicilor generale de migrație ale statelor europene şi nu numai. Migranții au nevoie de oportunități reale pentru a participa pe deplin la viața țării lor de rezidență şi a comunităților locale de care aparțin, într-un mediu lipsit de discriminare. În acest context, fiecare stat trebuie să îşi redefinească semnificația cetățeniei, regândită ca un instrument de construcție a conviețuirii într-o societate tot mai deschisă şi diversă.

Totodată, apare şi necesitatea elaborării şi implementării unor instrumente, standarde şi etaloane precum şi de a creşte capacitatea de a evalua eficiența, eficacitatea, durabilitatea şi impactul politicilor şi practicilor de integrare a migranților.

Privită din perspectiva contribuției pentru dezvoltare, migrația este gestionată în beneficiul tuturor celor implicați: țara de origine, țara gazdă, migrantul şi familia sa.

Migrația nu este o problemă care necesită rezolvare, ci reprezintă un proces care trebuie gestionat de România ca o fundamentare a eforturilor sale de construcție a unei economii durabile şi a progresului social, cu respectarea valorilor unei societăți incluzive şi responsabile. În acelaşi timp, există o asumare normativ-legală în ceea ce priveşte integrarea migranților în România: „Integrarea socială reprezintă procesul de participare activă a străinilor la viața economică, socială şi culturală a societății româneşti în vederea prevenirii şi combaterii marginalizării sociale, şi adaptarea la condițiile societății româneşti.“ (OUG 44/2006)

PROIECTUL Outcome for Policy Change - Common European Monitoring, Analysis and Recommendations from the Migrant Integration Policy Index (MIPEX) indicators se desfăşoară în perioada ianuarie 2010 – iunie 2011 şi este implementat în cele 27 țări membre ale Uniunii Europene, precum şi în Canada, SUA, Norvegia si Elveția. Proiectul beneficiază de susținerea financiară a Comisiei Europene prin Fondul de Integrare a Resortisanților Țărilor Terțe. Coordonarea centrală a proiectului este realizată de către British Council Bruxelles şi Migration Policy Group.

Pentru România, MIPEX reprezintă o premieră. Fundația Soros, prin Programul Migrație şi Dezvoltare este organizația națională parteneră iar implementarea în România a proiectului se derulează împreună cu Consiliul Britanic Bucureşti.

Ce este Indicele Politicilor de Integrare a Migranților (MIPEX)

Indicele Politicilor de Integrare a Migranților (MIPEX) este un ghid de referință şi un instrument în totalitate interactiv pentru evaluarea, compararea şi îmbunătățirea politicilor de integrare. Acesta măsoară politicile de integrare a migranților din 31 de țări din Europa şi America de Nord.

MIPEX utilizează peste 200 de indicatori pentru a releva o imagine comprehensivă şi multi-dimensională a oportunităţilor de participare a migranţilor în societăţile gazdă.

MIPEX utilizează termenul de „migrant“ cu referire la cetăţeni ai ţărilor terţe şi nu include solicitanți de azil sau refugiaţi, migranţi cu

Indicele politicilor de integrare a migranților Migrant Integration Policy Index - MIPEX III

situaţia nereglementată, cetăţeni ai Uniunii Europene care-şi exercită dreptul de liberă circulaţie.

„Definirea unor obiective clare și stabilirea unor indicatori și mecanisme de evaluare sunt necesare pentru adaptarea politicilor, pentru evaluarea progreselor din domeniul integrării și pentru a face mai eficient schimbul de informații“ (Principiul 11 dintre principiile fundamentale comune pentru politica de integrare a imigranților în Uniunea Europeană)

AustriaBelgiaBulgariaCanadaCipruRepublica CehăDanemarcaElveţiaEstoniaFinlandaFranţaGermaniaGreciaUngariaIrlandaItalia

LituaniaLuxemburgMaltaMarea BritanieNorvegiaOlandaPoloniaPortugaliaRomâniaSlovaciaSloveniaSpania Statele Unite ale AmericiiSuedia

Țări acoperite de MIPEX III


Iris Alexe, Fundația Soros

Indicele politicilor de integrare a migranților Migrant Integration Policy Index - MIPEX III

Ce conţine Indicele politicilor de integrare a migranților - MIPEX?

Indicatori ai politicilor referitoare la: NOU: Educaţie Mobilitate pe piaţa muncii Reunificare familială Rezidenţa pe termen lung Participare politică Acces la cetăţenie Antidiscriminare

Date generale ce includ: Informaţii privind percepţia publică Contextul naţional Statistici şi indicatori suplimentari Obiective ale politicii

naţionale privind migraţia Calendarul schimbărilor

MIPEX acoperă şapte arii de politici care evidenţiază traseul migrantului până la obţinerea cetăţeniei complete: accesul la piaţa muncii, reunificarea familială, rezidenţă pe termen lung, participarea politică, accesul la naţionalitate, anti-discriminare, educație.

Indicatorii obţinuţi pentru fiecare arie de politici sunt raportaţi la un standard european creat pe baza Convenţiilor Consiliului Europei

ori a Directivelor Comunităţii Europene. Astfel, MIPEX reprezintă un instrument etalon (benchmarking) care permite măsurarea perfomanţei.

Indicatorii permit realizarea unui clasament al țărilor: fiecare țară primeşte un punctaj care îi măsoară performanța în integrarea străinilor.

De exemplu, o imagine generală a ţării X arată punctele tari şi cele slabe şi schimbările în timp.

Ce aduce nou a treia ediţie a MIPEX?

Cea de-a treia ediţie a MIPEX acoperă mai multe ţări şi mai multe politici. Cu noua analiză în timp se pot identifica tendinţele de schimbare în politicile privind imigrația în Europa.

A treia ediţie adaugă noi state precum Bulgaria, România şi Statele Unite ale Americii; o nouă dimensiune a politicii de integrare privind educaţia copiilor migranţi; noi indicatori conformi noilor standarde ale Uniunii Europene referitoare la integrarea pe piaţa muncii; noi indicatori ai politicilor de implementare; „Obiectivul conferirii de drepturi, responsabilităţi şi oportunităţi pentru toţi se află în centrul cooperării europene privind integrarea.“; Programul de lucru 2010-2014 al Uniunii Europene privind Libertatea, Securitatea şi Justiţia.

Cum puteți utiliza Indicele Politicilor de Integrare a Migranților- MIPEX?

Indicele Politicilor de Integare a Migranților reprezintă un instrument de advocacy în vederea unei mai bune legislații europene şi naționale, în sensul îmbunătățirii capacității țărilor europene, Canadei şi SUA de integrare a migranților şi a managementului imigrației.

MIPEX poate fi utilizat pentru: a analiza şapte zone de

politici ce conturează parcursul legal al unui cetăţean al unei ţări terţe până la obţinerea cetăţeniei

a examina modul în care politicile ţin cont de standardul drepturilor şi responsabilităţilor egale ale migranţilor a vedea poziţia pe care se

situează politicile unei ţări faţă de politici similare ale altor state a urmări dacă politicile se

îmbunătăţesc sau se înrăutăţesc în timp a căuta exemple reale

legate de modalităţile de îmbunătăţire a politicilor a elabora şi a evalua în

permanenţă legi şi propuneri referitoare la politicile de integrare

Datele MIPEX sunt publicate în formă tipărită şi sunt accesibile în acelaşi timp şi ca resursă on-line complet interactivă la adresa www.mipex.eu.

Lansare MIPEX III

MIPEX se lansează la nivel internaţional la Bruxelles, în luna februarie 2011, lansarea fiind urmată de o serie de evenimente naționale. În România, evenimentul de lansare MIPEX care va cuprinde şi profilul de țară ca publicație distinctă se va desfăşura în luna aprilie 2011.


studiu

Australia 1 57% 70% 38% 64% 7.3

Noua Zeelandă 1 57% 68% 41% 63% 7.4

Canada 3 56% 64% 35% 68% 7.5

Irlanda 3 56% 72% 35% 60% 7.0

Elveţia 5 55% 71% 34% 60% 7.5

SUA 5 55% 60% 39% 65% 7.2

Olanda 7 54% 77% 39% 46% 7.6

Marea Britanie 8 53% 73% 29% 58% 5.6

Sri Lanka 8 53% 58% 52% 50% 4.2

Austria 10 52% 69% 30% 58% 7.2

Republica Populară Democrată Lao 11 50% 64% 32% 53% 5.0

Sierra Leone 11 50% 29% 45% 75% 3.0

Malta 13 48% 83% 21% 40% 6.3

Islanda 14 47% 67% 26% 47% 6.9

Turkmenistan 14 47% 17% 61% 62% 6.6

Guyana 16 45% 36% 33% 67% 6.0

Qatar 16 45% 64% 18% 53% 6.4

Hong Kong 18 44% 70% 13% 50% 5.1

Germania 18 44% 49% 28% 56% 6.7

Danemarca 18 44% 67% 20% 45% 8.0

Guineea 18 44% 28% 42% 61% 4.3

Guatemala 22 43% 46% 33% 51% 6.5

Trinidad şi Tobago 22 43% 45% 25% 60% 6.7

Myanmar 22 43% 36% 40% 52% 5.3

IGGIGG%

Bani %

Timp%

Ajutor%

Bunăstarescală 1-10

IGGIGG%

Bani %

Timp%

Ajutor%


Thailanda 25 42% 73% 18% 36% 6.9

Kuwait 25 42% 41% 19% 67% 6.6

Luxembourg 25 42% 58% 28% 41% 7.0

Norvegia 25 42% 43% 38% 45% 7.6

Angola 29 41% 24% 39% 61% 4.2

Italia 29 41% 62% 16% 45% 6.3

Kenya 29 41% 30% 28% 64% 4.3

Malawi 29 41% 29% 35% 58% 5.1

Maroc 33 40% 72% 4% 44% 4.7

Tanzania 33 40% 42% 26% 51% 4.4

Republica Central Africană 33 40% 24% 47% 48% 4.4

Nigeria 36 39% 29% 28% 61% 5.0

Costa Rica 36 39% 38% 23% 55% 7.6

Israel 36 39% 51% 18% 47% 7.3

Sudan 39 38% 26% 20% 69% 4.3

Somalia 39 38% 35% 23% 56% 5.0

Liberia 39 38% 8% 30% 76% 4.1

Chile 39 38% 48% 16% 49% 6.5

Afghanistan 39 38% 35% 23% 55% 4.4

Haiti 39 38% 40% 38% 35% 3.8

Finlanda 45 37% 42% 28% 42% 7.7

Suedia 45 37% 52% 12% 47% 7.5

Zambia 45 37% 25% 27% 59% 4.7

Liban 45 37% 40% 13% 57% 5.2

România pe harta generozităţii globale Unul dintre miturile noastre favorite

descrie ospitalitatea poporului român, iar căldura şi generozitatea cu care ne întâmpinăm oaspeţii a devenit deja legendară. N-am avut însă vreodată un argument ştiinţific care să probeze veridicitatea mitului, ci numai experienţe individuale mai mult sau mai puţin izolate.

„World Giving Index 2010“ (IGG – indicele generozităţii globale) ne povesteşte despre dărnicia popoarelor lumii, despre generozitatea lor în bani, timp şi ajutor acordat celuilalt/străinului/necunoscutului şi ne prilejuieşte cel puţin o mirare: mitul românilor ospitalieri se dărâmă sub ochii noştri. Am convingerea că acest indice, privit cu atenţie, ne permite să vedem cu alţi ochi condiţia străinului migrant.

Locul 142 ocupat de România între cele 153 de ţări analizate – alături de Cambodgia, Pakistan şi Rwanda – ne poate stârni o curiozitate puţin amăruie: care dintre popoare sunt oare mai interesate de nevoile celorlalţi? Şi, nu mai departe, care dintre popoare sunt mai jos decât noi? În tabelul alăturat se află rezultatele obţinute de către Charities Aid Foundation în cercetarea din 2010, rezultatele fiind reprezentative pentru 95% din populaţia lumii (adică 153 de ţări).

După cum vedem, Australia şi Noua Zeelandă sunt cele mai generoase ţări. Mai putem semnala dărnicia Maltei în bani, a

Turkmenistanului în timp, a Sierrei Leone şi a Liberiei în ajutorul acordat. Lituania, Grecia şi Ucraina, state asemănătoare României din punctul de vedere al bunăstării, se află în schimb într-o poziţie şi mai slabă în ceea ce priveşte generozitatea. Dacă aruncăm o privire asupra poziţiei pe care o au ţările de provenienţă a resortisanţilor aflaţi în România surprizele continuă. Numai generozitatea din China, Serbia, Burundi şi Madagascar este plasată mai jos decât cea a românilor. Ţările tuturor celorlalţi resortisanţi au un indice de generozitate superior. Legătura care se poate face devine hilară, imaginându-ne că generozitatea este invers proporţională cu bunăstarea.

Este prin urmare interesant de observat raportul între bunăstarea statelor şi generozitatea acestora. În unele cazuri acest raport poate părea paradoxal – vezi ca exemplu Danemarca, Norvegia, Costa Rica, Israel, Finlanda, Suedia, Belgia, Panama, Mexic, Brazilia şi Venezuela, ţări situate între 7 şi 8 pe o scală a bunăstării de la 1-10, unde nivelul maxim (8) a fost atins doar de către Danemarca. Aceste ţări sunt situate sub nivelul aşteptărilor în ceea ce priveşte generozitatea pe care o dovedesc faţă de cei aflaţi în impas. Alte paradoxuri ţin de statele în care bunăstarea pare mai mult un deziderat, însă generozitatea este o dimensiune vizibilă – Sri Lanka, Sierra

Leone, Angola, Guineea, Kenia, Tanzania, Republica Central-Africană şi Sudan. Este interesant de observat faptul că nu numai banii, dar mai mult timpul şi ajutorul propriu acordat celorlalţi face diferenţa între cele două categorii de mai sus. Este prezentă aici o caracteristică a modernismului – celor înstăriţi şi cumpătaţi le lipseşte timpul din ofertă, un timp care le prisoseşte celor săraci, care îl dăruiesc cu generozitate – încă un motiv pentru care post-moderniştii caută un design mai potrivit pentru o societate în care omul rămâne tot mai singur.

Diana Urechepreședinte de onoare Divers Etica


Ghana 45 37% 22% 31% 57% 4.2

Cypru 50 36% 42% 22% 45% 6.8

Belgia 50 36% 40% 24% 45% 7.1

Bahrain 50 36% 43% 18% 48% 5.7

Filipine 50 36% 25% 36% 48% 4.9

Emiratele Arabe Unite 50 36% 40% 14% 54% 6.9

Jamaica 50 36% 28% 18% 61% 6.2

Columbia 50 36% 24% 20% 63% 6.3

Indonezia 50 36% 45% 27% 35% 5.5

Tajikistan 50 36% 17% 42% 48% 4.6

Belize 59 35% 28% 27% 50% 6.5

Syria 59 35% 33% 9% 62% 5.0

Uzbekistan 59 35% 24% 39% 41% 5.3

Puerto Rico 62 34% 30% 18% 55% 6.6

Honduras 62 34% 35% 27% 41% 6.0

Republica Dominicană 62 34% 25% 25% 52% 4.8

Slovenia 62 34% 35% 27% 40% 5.8

Panama 66 33% 35% 21% 43% 7.0

Mauritania 67 32% 27% 15% 55% 4.5

Azerbaijan 67 32% 22% 27% 48% 4.6

Botswana 67 32% 15% 19% 62% 5.5

Mongolia 67 32% 33% 31% 32% 4.5

Mexico 67 32% 25% 20% 50% 7.0

Uganda 72 31% 13% 22% 59% 4.6

Taiwan, provincie a Chinei 72 31% 37% 15% 41% 5.5

Bolivia 72 31% 22% 20% 50% 6.1

Tunisia 72 31% 19% 12% 61% 5.2

Africa de Sud 76 30% 15% 19% 57% 5.2

Malaesia 76 30% 32% 29% 30% 5.4

Brazilia 76 30% 25% 15% 49% 7.0

Argentina 76 30% 21% 16% 52% 6.4

Nicaragua 76 30% 30% 20% 39% 5.4

Republica Korea 81 29% 27% 22% 38% 5.6

Ciad 81 29% 22% 27% 38% 4.6

Polonia 81 29% 42% 9% 35% 5.8

Camerun 81 29% 18% 12% 56% 4.7

Republica Cehă 81 29% 31% 18% 37% 6.5

Iran 86 28% 35% 12% 38% 5.1

Djibouti 86 28% 20% 16% 49% 4.9

Arabia Saudită 86 28% 27% 12% 45% 6.1

Comoros 86 28% 12% 21% 51% 3.5

Namibia 86 28% 17% 17% 49% 4.9

Spania 91 27% 25% 13% 44% 6.2

Fosta Republică Iugoslavă Macedonia 91 27% 38% 9% 34% 4.5

Senegal 91 27% 16% 13% 52% 4.3

Zimbabwe 91 27% 9% 19% 53% 4.1

Peru 91 27% 20% 19% 42% 5.5

Mali 91 27% 16% 21% 44% 4.1

Franta 91 27% 31% 22% 28% 6.3

Singapore 91 27% 35% 10% 35% 6.1

Republica Congo (Brazzaville) 91 27% 11% 18% 51% 3.8

Republica Moldova 100 26% 17% 20% 42% 5.6

Nepal 100 26% 22% 21% 36% 4.9

Niger 100 26% 11% 11% 57% 4.3

Uruguay 100 26% 20% 15% 43% 6.3

Egipt 100 26% 19% 6% 52% 5.1

Yemen 100 26% 17% 7% 53% 4.8

Algeria 106 25% 17% 9% 50% 5.6

Paraguay 106 25% 31% 17% 28% 5.6

Ethiopia 106 25% 24% 13% 38% 4.3

Benin 106 25% 19% 19% 37% 6.3

Bielarus 106 25% 11% 32% 32% 5.6

Iraq 106 25% 7% 6% 61% 4.8

Slovacia 112 24% 29% 13% 31% 5.3

Albania 112 24% 27% 15% 31% 4.6

Venezuela 112 24% 19% 15% 37% 7.2

Armenia 115 23% 6% 12% 51% 4.2

El Salvador 115 23% 15% 12% 42% 6.8

Ecuador 115 23% 18% 16% 35% 6.0

Letonia 115 23% 16% 18% 34% 4.7

Croatia 119 22% 26% 6% 34% 5.8

Japonia 119 22% 17% 23% 25% 5.8

Estonia 121 21% 12% 15% 37% 5.1

Kazakhstan 121 21% 8% 22% 34% 5.4

Kyrgyzstan 121 21% 8% 25% 31% 5.1

Kosovo 121 21% 35% 9% 20% 5.5

Ungaria 121 21% 22% 9% 32% 4.8

Teritoriile Palestiniene 121 21% 14% 10% 39% 4.5

Republica Democrată Congo (Kinshasa) 121 21% 12% 18% 32% 4.2

Bosnia şi Herzegovina 121 21% 29% 4% 29% 4.9

Burkina Faso 129 20% 6% 14% 41% 3.8

Mozambic 129 20% 12% 14% 35% 4.7

Togo 129 20% 8% 19% 33% 2.8

Iordania 129 20% 22% 4% 33% 6.0

Portugalia 129 20% 15% 11% 33% 5.7

Cote d’Ivoire 134 19% 6% 7% 45% 4.2

Georgia 134 19% 5% 15% 37% 3.8

Turcia 134 19% 14% 7% 35% 5.1

India 134 19% 14% 12% 30% 5.1

Vietnam 138 18% 17% 6% 32% 5.3

Muntenegru 138 18% 18% 6% 31% 5.2

Federaţia Rusă 138 18% 6% 20% 29% 5.2

Bulgaria 141 17% 18% 3% 30% 3.8

Cambodgia 142 16% 34% 2% 13% 4.1

Pakistan 142 16% 20% 8% 20% 5.2

Romania 142 16% 14% 5% 28% 5.4

Rwanda 142 16% 15% 11% 21% 4.0

Bangladesh 146 15% 12% 5% 29% 5.1

China 147 14% 11% 4% 28% 4.5

Lithuania 147 14% 4% 6% 33% 5.5

Grecia 147 14% 8% 5% 28% 6.0

Serbia 150 13% 14% 5% 21% 4.8

Ukraina 150 13% 5% 14% 19% 5.2

Burundi 152 12% 9% 7% 21% 3.8

Madagascar 153 12% 6% 11% 18% 4.6

LegendaIGG – Indicele Generozităţii Globale

(Bani + Timp + Ajutor personal)IGG% - Estimarea procentuală a IGG

Bani% - Procente de generozitate exprimată în bani

Timp% - Procente de generozitate exprimată în timp

Ajutor% - Procente de generozitate exprimată în ajutor personal

Bunăstare – Coeficientul de bunăstare al ţării pe o scală de la 1 la 10

IGGIGG%

Bani %

Timp%

Ajutor%


IGGIGG%

Bani %

Timp%

Ajutor%


România pe harta generozităţii globale


pRoiect

Scopuri principale: Informarea societăţii civile Punerea în reţea a

organizaţiilor migranţilor Facilitarea dialogului între

migranţi şi instituţiile europene

Platforma „Migranţi şi Cetăţenie Europeană“ (PMC) este o asociaţie internaţională cu sediul la Paris, înfiinţată în decembrie 2003 şi reuneşte aproape o sută de asociaţii şi reţele europene care îşi îndreaptă eforturile spre construcția unei societăţi europene deschise tuturor şi spre promovarea unei cetăţenii europene. Platforma îşi propune să contribuie la dezvoltarea asociaţiilor active în domeniul imigraţiei şi să reprezinte un mediator care are rolul de a promova schimbul de informaţii între instituţiile europene şi societatea civilă.

Scopul acestei platforme este şi cel de a promova consolidarea relaţiilor dintre instituţiile europene şi asociaţiile imigranţilor. De aceea PMC îşi concentrează eforturile pentru a dezvolta parteneriate şi a îmbunătăţi comunicarea între aceste asociaţii şi instituţiile Uniunii Europene.

Conştientă de problemele pe care le ridică promovarea cetăţeniei şi diversităţii pe teritoriul european, Platforma „Migranţi şi Cetăţenie Europeană“ face apel la toate asociaţiile active în domeniul imigrației de a se uni pentru definirea strategiilor potrivite în vederea atingerii acestui scop.

Pentru a răspunde acestor provocări, pentru a continua acţiunile demarate deja în parteneriat şi pentru a pregăti adoptarea şi implementarea unor metode comune inovatore, Platforma Migranţi şi Cetăţenie Europeană pune laolaltă cunoştințele ONG-urilor europene şi intenţionează să contribuie la îmbunătăţirea politicilor şi practicilor europene legate de migraţie pentru ca migranţii să devină actori egali în societăţile europene.

Priorităţi: structurarea unei federaţii

a organizaţiilor migranţilor din spaţiul UE prin identificarea de posibilităţi de cooperare, creşterea capacităţii organizaţiilor migranţilor, colaborarea cu organizaţiile care abordează problematica migraţiei la nivel naţional în statele membre UE şi la nivel european; realizarea de acţiuni

interculturale şi de resurse metodologice care să faciliteze succesul unor asemenea acţiuni; cetăţenia europeană pentru

toţi rezidenţii în UE, adică dreptul la liberă circulaţie, accesul la servicii de sănătate şi la locuri de muncă, dreptul de vot la alegerile locale şi europene; susţinerea unei democraţii

incluzive şi echitabile prin oferirea de sprijin organizaţiilor ce promovează implicarea civică a migranţilor.

Principalul proiect derulat de Platforma „Migranţi şi cetăţenie europeană“ din 2009, cu finanţare prin Fondul Social European este intitulat „Metisaj intercultural şi european“. Proiectul include parteneri din Belgia, Franţa şi Portugalia şi are drept grup ţintă persoanele migrante ce au dificultăţi în găsirea unui loc de muncă. Pe lângă organizarea unor evenimente de nivel naţional şi internaţional, partenerii proiectului îşi propun să finalizeze în acest an un kit pedagogic de sensibilizare privind competenţele interculturale,

instrumente pentru măsurarea competenţelor interculturale şi o colecţie de bune practici de includere socio-economică a migranţilor.

Platforma „Migranţi şi cetăţenie europeană“:

Îşi propune să faciliteze comunicarea organizaţiilor imigranţilor cu Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a UE. Consideră că motivele reale ale

propunerilor de amânare a aderării României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen sunt legate de modul în care este percepută în mediul politic al unor ţări din Europa Occidentală migraţia romilor din România şi Bulgaria. Reprezentanţii platformei consideră că aspectele politice trebuie separate de cele tehnice, astfel încât aderarea României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen să fie decisă exclusiv în funcţie de capacitatea autorităţilor din cele două ţări de a asigura respectarea standardelor prevăzute.

Detalii privind activităţile platformei sunt disponibile la www.pmc-europe.info.

Platforma „Migranţişi cetăţenie europeană“

Călin RusDirectorInstitutul Intercultural Timișoara


În 19 ianuarie 2011 Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a adoptat două recomandări adresate statelor membre cu privire la integrarea migranţilor:

Recomandarea privind interacţiunea între migranţi şi societatea gazdă; Recomandarea privind validarea

competenţelor migranţilor.

Prima recomandare se înscrie perfect în demersurile vizând promovarea unei societăţi interculturale, aşa cum a fost ea descrisă în numerele anterioare ale revistei noastre. Ea subliniază nevoia de a se depăşi simpla tolerare a diferenţelor şi de a se ajunge la o reală recunoaştere a demnităţii umane a migranţilor prin dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la comunităţile din ţările unde locuiesc. Pentru aceasta, autorităţile responsabile din ţările membre sunt chemate să favorizeze interacţiuni diversificate şi pozitive între migranţi şi societatea gazdă prin măsuri cum sunt:

crearea de posibilităţi diverse şi îmbunătăţite de interacţiune publică; dezvoltarea competenţelor de

interacţiune ale participanţilor; formarea adecvată a persoanelor

însărcinate să promoveze şi să faciliteze aceste interacţiuni; recunoaşterea contribuţiei

pozitive a migranţilor; dezvoltarea capacităţii

migranţilor de a participa la viaţa publică; analiza modului în care politicile

actuale favorizează sau împiedică interacţiunile, în vederea oferirii de servicii publice flexibile şi adaptate; asocierea migranţilor la

procesele de concepere a politicilor publice, de structurare a serviciilor şi intervenţiilor instituţiilor publice; elaborarea de politici

Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei adoptă recomandări

privind integrarea migranţilor aptitudinilor şi calificărilor trebuie să fie voluntară, cu respectarea confidenţialităţii datelor personale.

6. Colectivităţile locale, organizaţiile patronale şi sindicale, precum şi asociaţiile migranţilor trebuie să participe activ la realizarea şi supravegherea procedurilor de validare şi recunoaştere.

7. Rolul angajatorilor şi al organizaţiilor acestora este esenţial în procesul de validare şi recunoaştere, având în vedere faptul că acest proces vizează în primul rând perspective de angajare adecvate. Astfel, trebuie asigurată recunoaşterea rezultatelor procesului de către potenţialii angajatori.

8. Informaţiile privind procedurile de validare şi recunoaştere trebuie să fie clare, larg difuzate şi disponibile în limbile înţelese de migranţi.

9. Migranţii trebuie să beneficieze de consiliere şi orientare adecvată privind procedurile de validare şi recunoaştere, precum şi asupra celor mai favorabile oportunităţi de valorificare a aptitudinilor lor în sectoare precise ale pieţei muncii.

10. Autorităţile trebuie să ia măsuri pentru ca migranţii care îndeplinesc condiţiile cerute, să beneficieze în condiţii de egalitate de posibilităţi de formare profesională.

11. Validarea şi recunoaşterea competenţelor şi calificărilor trebuie făcute doar de personal calificat.

12. Costurile procesului nu trebuie să reprezinte un obstacol pentru migranţi.

13. Atitudinea personalului serviciilor publice care intră în contact direct cu migranţii trebuie să fie deschisă, primitoare şi profesionistă la adresa acestora.

14. Cooperarea între statele europene, dar şi între acestea şi ţările de origine ale migranţilor ne-europeni reprezintă un factor important pentru asigurarea eficacităţii procedurilor de validare şi recunoaştere.

care să valorifice potenţialul specific al migranţilor; construirea de reţele mai

solide cu implicarea diferitelor grupuri, pe baza legăturilor şi apartenenţelor multiple.

Recomandarea privind validarea competenţelor migranţilor solicită autorităţilor din statele membre să evalueze şi să ajusteze politicile pe această temă pornind de la un set de 14 principii:

1. Sistemele de validare şi recunoaştere a aptitudinilor, competenţelor şi calificărilor migranţilor trebuie să fie parte integrantă a politicilor naţionale de integrare.

2. Migranţilor trebuie să le fie oferite posibilităţi de dezvoltare personală şi profesională adecvate competenţelor, aptitudinilor, cunoştinţelor şi aspiraţiilor lor.

3. Sistemele de validare şi recunoaştere trebuie să garanteze proceduri şi procese echitabile, accesibile, coerente şi transparente, care să includă şi posibilităţi de contestare în faţa autorităţilor administrative şi în justiţie.

4. Mecanisme adecvate de asigurare a calităţii trebuie să garanteze eficacitatea procedurilor de validare şi recunoaştere a competenţelor migranţilor.

5. Participarea la procesul de validare şi recunoaştere a


aNaliZẶ

În anul 2010 au fost înregistraţi 97.395 de cetăţeni străini cu drept de şedere în România. Dintre aceştia, 58.424 provin din state terţe, 48.300 au drept de şedere temporară (82,67%) şi 10.124 au drept de şedere permanentă (17,33%). Cei mai mulţi străini înregistraţi cu şedere legală sunt din Republica Moldova (17.494), Turcia (8.969) şi China (7.049). De asemenea, au fost înregistraţi 38.971 de cetăţeni UE şi SEE precum şi membrii de familie ai acestora, dintre care 37618 sunt cu rezidenţă mai mare de 3 luni şi 1353 cu rezidenţă permanentă.

În ceea ce priveşte numărul solicitărilor de viză depuse la misiunile diplomatice din străinătate, acesta a fost de 15.617. Cele mai numeroase solicitări pentru viză de scurtă şedere sunt cele în scop de vizită, din totalul de 2.566 fiind soluţionate favorabil 1769 cereri (68,9%). Cele mai multe cereri aprobate au fost cele depuse de cetăţenii din Republica Moldova - 701 şi din China - 262.

În ceea ce priveşte viza de lungă şedere, Oficiul Român pentru Imigrări a avizat un număr de 7.756 cereri, principalele state de unde provin solicitanţii acestui tip de viză sunt: Republica Moldova 3.328, Turcia 772 şi China 626.

Deşi a fost intensificată activitatea de control în teren, în cursul anului 2010 au fost înregistrate 3783 de persoane cu şedere ilegală, cu 25% mai puţini decât în anul 2009. În aceeaşi perioadă au fost emise 3.294 decizii de returnare a străinilor de pe teritoriul României, 333 de cetăţeni străini au fost îndepărtaţi sub escortă până la frontieră sau până în ţara de origine iar 51 au beneficiat de programele de repatriere voluntară asistată.

În domeniul azilului, pe parcursul anului 2010 a fost asigurat accesul la procedura

de azil pentru un număr de 887 de străini, situaţie foarte similară cu anul 2009, când au fost înregistrate 837 de cereri. Au beneficiat de cazare şi asistenţă în centrele regionale ale Oficiului Român pentru Imigrări un număr de 953 de solicitanţi de azil. Cei mai mulţi solicitanţi de azil provin din Afganistan, Republica Moldova şi Pakistan. În ceea ce priveşte integrarea persoanelor care au obţinut o formă de protecţie, 113 persoane au beneficiat de programele de integrare derulate de centrele regionale, dintre care 93 nou înscrişi în program.

În domeniul azilului se observă o tendinţă multianuală crescătoare la majoritatea indicatorilor de referinţă (număr de cereri de azil, de cazuri solicitanţi de azil reprimiţi în România conform regulamentului Dublin, număr de solicitanţi de azil aflaţi în nevoie de asistenţă, participanţi la programul de integrare, străini cu drept de şedere asistaţi sau beneficiari ai serviciilor de integrare), aceasta fiind accentuată de conflictele existente în unele zone geografice principale generatoare de solicitanţi de azil (Afganistan, Irak, Congo, Somalia, Sudan etc.), de criza economică manifestată la nivel internaţional.

În anul 2010 au obţinut autorizaţie de muncă 2.260 de persoane. Autorizaţiile de muncă emise în 2009 s-au înjumătăţit faţă de anul 2009 (4.852) şi au scăzut vertiginos faţă de anul 2008 (14.949). Acesta nu reprezintă însă totalul migranţilor care muncesc în România, deoarece există multe cazuri în care aceştia

nu au nevoie de autorizaţii de muncă (de ex. persoanele căsătorite cu cetăţeni români).

Mai jos prezentăm o analiză a distribuţiei pe mai multe criterii a autorizaţiilor de muncă emise de Oficiul Român pentru Imigrări în 2010.

Județ Nr. autorizații emise în 2010

Bucureşti 741

Constanța 317

Timiş 137

Prahova 118

Iaşi 106

Giurgiu 85

Bihor 82

Cluj 73

Galați 46

Bacău 27

Alte județe 528

Total 2260

Cele mai multe autorizaţii de muncă au fost emise, aşa cum era de aşteptat, în Bucureşti (33%) şi în Constanţa (14%), urmate de câteva procente în Timiş (6%), Prahova (5%), Iaşi (5%), Giurgiu (4%), Bihor (4%), Cluj (3%), Galaţi (2%), Bacău (1%). În fiecare dintre celelalte judeţe au fost emise mai puţin de 1% din totalul autorizaţiilor de muncă, însumând 23%.

Oana NeștianInstitutul

Intercultural Timișoara

Statistici privind migraţia în 2010

33%

14%6%5%

5%

4%

4%

3%

2%

1%

23%

Autorizaţii de muncă emise în 2010 în funcţie de judeţ

Bucuresti

Constanta

Timis

Prahova

Iasi

Giurgiu

Bihor

Cluj

Galati

Bacau

Alte judete

0 500 1000 1500

16-18 ani

19-34 ani

35-50 ani

51-65 ani

Peste 65 ani

4

1318

793

143

2

Număr de autorizaţii de muncă emise în 2010 în funcţie de vârstă

Număr autorizaţii


ţara de origine Nr. autorizaţii emise în 2010

Turcia 471

China 366

Republica Moldova 170

Filipine 167

Serbia 130

India 69

Israel 37

Ucraina 29

Vietnam 10

Alte țări 811

Total 2260

Cetăţenii turci sunt cei care au primit cele mai multe autorizaţii de muncă (21%), urmaţi de chinezi (16%), cetăţeni ai Republicii Moldova (8%) şi Filipine (7%). Vecinii din Serbia au însumat 6% dintre autorizațiile de muncă, cetăţenii indieni 3%, cetăţenii israelieni 2%, iar ucrainenii 1%.

Pentru combaterea muncii nedeclarate au fost efectuate 1.943 acţiuni şi controale, în creştere cu 77% faţă de anul 2009 când au fost executate numai 1.092. Astfel, au fost identificaţi 254 străini ce desfăşurau activităţi lucrative fără forme legale, din care 59 se aflau cu şedere ilegală pe teritoriul naţional, iar 195 aveau drept de şedere pe teritoriul României, însă nu îndeplineau condiţiile legale pentru a desfăşura astfel de activităţi.

Situaţia persoanelor care lucrează fără dreptul de a munci în România a fost discutată şi în cadrul seminariilor Migrant în România. De multe ori, aceştia nu cunosc legislaţia în vigoare, iar angajatorii nu sunt dispuşi să parcurgă toate procedurile birocratice şi financiare.

Autorizaţiile de muncă emise pentru bărbaţi (2.450) sunt semnificativ mai multe decât cele emise pentru femei (414). Au fost refuzate 1054 de autorizaţii de muncă, 103 în cazul femeilor şi 951 în cazul bărbaţilor.

Cele mai multe autorizaţii de muncă au fost emise pentru persoane cu vârsta cuprinsă în intervalul 19-34 de ani (58%), şi 35-50 de ani (35%). Persoanele cu vârsta cuprinsă între 51 şi 65 de ani au obţinut 7%

dintre autorizaţiile de muncă, iar cele peste 65 de ani şi sub 18 ani au însumat sub 1%.

Principalele priorităţi ale Oficiului Român pentru Imigrări pentru anul 2011 sunt:

Realizarea unui management corespunzător în domeniul implementării politicilor, asumarea unui rol activ în cadrul cooperării regionale şi internaţionale în domeniul migraţiei şi azilului; Îmbunătăţirea capacităţii administrative

prin dezvoltarea competenţelor profesionale ale personalului necesare îndeplinirii atribuţiilor în vederea creşterii eficacităţii organizaţionale; Creşterea impactului activităţilor

de integrare a străinilor care au un drept legal de şedere în Romania; Continuarea participării active la

eforturile comunităţii internaţionale de identificare a unor soluţii durabile la problema refugiaţilor prin operaţiuni de relocare de urgenţă şi prin programul naţional de relocare; Continuarea implementării

Acordului dintre Guvernul României, Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) privind stabilirea Centrului de evacuare în regim de urgenţă a refugiaţilor de la Timişoara.

Detalii privind statisticile legate de accesul pe piaţa muncii, alături de aspecte calitative, vor fi prezentate într-un studiu realizat de Institutul Intercultural Timişoara, care va fi disponibil în suplimentul revistei Migrant în România nr. 9.

Statistici privind migraţia în 201036%

21%

16%

8%

7%

6%3% 2%

1% 0%

0%

2010

Alte tari

Turcia

China

Republica Moldova

Filipine

Serbia

India

Israel

Ucraina

Vietnam

36%

21%

16%

8%

7%

6%3% 2% 1% 0%

Autorizaţii de muncă emise în 2010 în funcţie de ţara de origine

Alte tari

Turcia

China

Republica Moldova

Filipine

Serbia

India

Israel

Ucraina

Vietnam

0

500

1000

1500

2000

2500

Femei Bărbaţi

Cereri de autorizaţii de muncă

Autorizaţii de muncă emise

29%

30%

11%

8%

5%4%

4%3% 3% 2% 1%

Alte judete

Bucuresti

Constanta

Prahova

Timis

Iasi

Bihor

Cluj

Giurgiu

Galati

Cereri de autorizaţii de muncă în funcţie de judeţ

33%

14%6%5%

5%

4%

4%

3%

2%

1%

23%

Autorizaţii de muncă emise în 2010 în funcţie de judeţ

Bucuresti

Constanta

Timis

Prahova

Iasi

Giurgiu

Bihor

Cluj

Galati

Bacau

Alte judete

0 500 1000 1500

16-18 ani

19-34 ani

35-50 ani

51-65 ani

Peste 65 ani

4

1318

793

143

2

Număr de autorizaţii de muncă emise în 2010 în funcţie de vârstă

Număr autorizaţii


pRoiect

Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) – Misiunea în România implementează în perioada 1 iunie 2010 – 31 mai 2011, în colaborare cu parteneri locali, proiectul „Reţea de centre de informare şi consiliere pentru resortisanţi ai unor ţări terţe“. Proiectul este finanţat de către Oficiul Român pentru Imigrări (ORI) prin Fondul European de Integrare a resortisanţilor ţărilor terţe, Programul Anual 2009, în cadrul Programului general „Solidaritatea şi Gestionarea fluxurilor migratorii“.

Obiectivul general al proiectului este să sprijine integrarea resortisanţilor ţărilor terţe (RTT) în societatea românească prin asigurarea unor servicii relevante de informare şi

Reţea de centre de informare şi consiliere pentru resortisanţi ai unor ţări terţe

1. Bucureşti inclusiv Ilfov serviciul apelCentru de resurse pentru dezvoltarea economiei socialeAdresa: Bd. Regina Elisabeta nr 73, scara 1, etaj 1, ap.2, interfon 02, sector 5, Bucureşti, cod poştal 050016Telefon: 021.311.61.42Mobil: 0730.457.944 / 0730.457.944Ivona LEONTESCU

[email protected] LUCA

[email protected] GAVRIL

[email protected]

2. BacăuFundaţia de sprijin comunitarAdresa: Str. Livezilor nr.1, sc. A, ap. 2, Bacău, Romania, cod poştal 600059Tel./fax: (004)-0234.512.334Email: [email protected]

[email protected] Rusu - Tel. 0753.536.518Ramona Busuioc

3. Braşovasociaţia pentru parteneriat comunitar BraşovAdresa: str. Mihail Sadoveanu, nr.3, etaj II, cam. 19, Braşov, cod poştal 500030Tel./Fax: 0268 - 410.192Fax : 0268 - 410.192Email: [email protected] [email protected] Hamberger

Tel. 0766.282.090Andreea Cătălina Luntraru

4. BuzăuFundaţia pentru tineretAdresa: str. Mesteacănului nr. 1, cod poştal 120024Tel / fax: 0238 - 720. 955Email: [email protected]

[email protected] Bălan - Tel. 0742.503.699Tolea Postovei

5. Clujliga pentru apărarea drepturilor omului (lado) cluj Adresa: Bld. 21 Decembrie 1989, nr. 108, ap. 23-24Tel/Fax: 0264 - 434. 806E-mail: [email protected]

[email protected] Luduşan - Tel. 0742.685.623Daniela Cervinschi

6. Constanţacentrul pentru Resurse civiceAdresa: str. Ştefan cel Marenr. 63, ap. 1Tel. 0341.481.866 / 0742.738.836Fax: 0341.818.835E-mail: [email protected]

[email protected] Bârzan - Tel. 0746.520.815Andrei Şeitan

consiliere care să faciliteze accesul nediscriminatoriu al acestora la bunurile şi serviciile publice (ex: accesul pe piaţa muncii, accesul la servicii medicale, accesul la servicii de învăţământ etc.) precum şi relaţionarea / interacţiunea cu membrii comunităţilor locale, având în vedere că doar prin participarea la viaţa socială se poate ajunge la o eventuală integrare / naturalizare a populaţiei de migranţi în cadrul comunităţilor.

Grupul ţintă al proiectului este reprezentat de resortisanţii ţărilor terţe aflaţi pe teritoriul României, dar şi de autorităţile locale şi alţi operatori care lucrează cu migranţi la nivel local în cele 15 oraşe în care va activa proiectul, respectiv: Bucureşti/ Ilfov, Bacău, Buzău, Braşov, Cluj, Constanța, Craiova, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Ploieşti, Sibiu, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara.

Principalele rezultate care se doresc a fi atinse la finalul perioadei de implementare a proiectului sunt:l realizarea a 15 centre de informare

şi consiliere a migranţilor; l recrutarea şi instruirea a 16 persoane

cu privire la problematica integrării migranţilor, astfel încât acestea să poată oferi consiliere RTT;

l realizarea şi distribuirea a 8.250 pliante şi 750 de postere;

l informarea şi consilierea a cel puţin 7.500 RTT prin intermediul centrelor de informare.


Reţea de centre de informare şi consiliere pentru resortisanţi ai unor ţări terţe

7. Craiovaasociaţia Natională Mutuală România - Franţa „louis pasteur“ (aNMRF louis pasteur)Adresa: Str. România Muncitoare, nr.3, etaj 3, CraiovaTelefon/Fax: 0351.432.042Email: [email protected]

[email protected] Maria Brezniceanu

Tel. 0723.154.085Mirela Smarandache

Tel. 0721.299. 800

9. Iaşiasociaţia alternative socialeAdresa: Şoseaua Nicolina nr. 24, Bl. 949, parter, IasiTel: 0332.407.178Fax: 0332.407.179E-mail: [email protected]

[email protected] Niţă - Tel. 0729.516.117Alexandra Ifrim

11. Ploieşti Biroul de consiliere pentru cetăţeniAdresa: str. General Vasile Milea,bl. A7, parter, Ploieşti, cod poştal 100045Tel: 0244.525.806Fax: 0344.814.141Email: [email protected]

[email protected] [email protected]

Ştefan Olteanu - Tel. 0723.149. 239Irina Simion - Tel. 0764.445.435

14. Tg Mureşasociaţia Filantropia tg. MureşAdresa: Str. Mitropolit Andrei Saguna nr. 2A, cod poştal 540090Telefon: 0265.211.092 Email: [email protected]

[email protected] SAI - Tel. 0743.165.770Pr. Petru SALA - Tel. 0740.244.416

8. GalaţiFundaţia FamiliaAdresa: Str Brăilei nr. 138 / 202Tel. 0236.312.231 sauTel/fax: 0236.477. 423E-mail: [email protected]

[email protected] Robea - Tel. 0749.097.133Ionel Ifrim - Tel. 0722.762.941

10. Piteşti asociaţia solidaritatea umanăAdresa: Bd. Eroilor, nr.4-6 , etaj 3, cam. 5, Piteşti, judeţul ArgeşTel/Fax: 0248 - 220. 013 E-mail: [email protected]

[email protected] Jianu - Tel. 0746.984. 302Nicoleta Gross

13. Suceavaasociaţia pentru Rezolvarea alternativă a disputelor(adRa)Adresa: Str. Universitãtii, Nr. 48, cam. 7, SuceavaTel./Fax: 0230.524. 127Mobil: 0746.529. 736 Email: [email protected] [email protected] Lungu - Tel. 0745.469.459Corina Diacovschi

Tel. 0746.529.736

12. Sibiuasociaţia de ajutor Familial pro vita sibiuAdresa: Str. Litovoi nr. 30, Sibiu, Tel: 0269 - 215. 944Fax: 0269 - 206. 895Email: [email protected];

[email protected] Secu - Tel. 0740.407.870Email: [email protected] Costin Cons Jr.

Tel. 0724-025.191 Email: [email protected]

15. Timişoara serviciul apel timişoaraAdresa: Bd. Haşdeu nr. 11, ap. 1Tel/ Fax: 0256 - 498. 869Email: [email protected]

[email protected]ătălin Mihai Stroe Durina

Tel. 0724 - 267.608Email: [email protected]


local

Comunitatea arabă din Timişoara:un exemplu de implicare civică

Cei peste 1000 de arabi care locuiesc în Timişoara provin din Siria, Egipt, Liban, Palestina, dar şi din Tunisia, Maroc sau Irak. Un rol important în constituirea comunităţii l-au avut cei care au studiat la universităţile timişorene, în special la Universitatea de Medicină şi Farmacie, în anii 1980. Unii practică medicina, dar majoritatea au afaceri, în special în comerţ şi servicii. Acestei prime generaţii, ai cărei membri vorbesc bine limba română şi s-au integrat fără probleme în societatea locală, li s-au adăugat tinerii veniţi la studii în ultimii ani dar şi familii venite mai recent.

Moscheea

Funcţionând sub egida Ligii Islamice, moscheea ocupă un loc central în viaţa comunităţii. Deşi existenţa ei este necunoscută marii majorităţi a timişorenilor, în fiecare vineri numeroşi membri ai comunităţii arabe se reunesc

pentru a participa la serviciile religioase oficiate de imamul Alim Safwan.

Şcoala

O şcoală arabă („siriană“) funcţionează de mai mulţi ani în Timişoara. Nu este o şcoală înregistrată în sistemul românesc de învăţământ, însă copiii şi tinerii care o frecventează pot susţine examenul şi primi diploma de bacalaureat în Siria. Activităţile se desfăşoară în limba arabă, dar sunt şi cursuri de limba română şi de limba engleză. Existenţa şcolii arabe este un bun exemplu de auto-organizare a comunităţii pentru soluţionarea unei probleme importante (accesul la educaţie). La vremea când a fost înfiinţată şcoala arabă, nu exista nici o politică de integrare a copiilor cu limba maternă diferită de limbile de predare utilizate în sistemul de învăţământ din România. Copiii şi tinerii ce urmează cursurile şcolii arabe riscă să aibă

şanse reduse de integrare în societatea locală şi de interacţiune cu colegi români sau cu alte apartenenţe etnice.

Cu toate acestea, un număr semnificativ de copii ai arabilor timişoreni, în special din familii mixte, frecventează şcolile în limba română. A devenit un lucru obişnuit în multe şcoli, nu doar prezenţa unor nume cu rezonanţă arabă, ci şi respectarea unor practici culturale specifice (de exemplu, meniul fără carne de porc).

Centrul Cultural Româno-Arab

Din 2008, existenţa acestei organizaţii a generat treptat o prezenţă publică mult mai vizibilă a comunităţii arabe. Centrul a devenit astfel interlocutor şi partener pentru autorităţile locale şi judeţene, pentru universităţile timişorene, dar şi pentru organizaţiile neguvernamentale. Reflectarea în presa locală a activităţilor centrului a contribuit la conştientizarea

Deși încă din 2006 membri ai comunităţii arabe din Timișoara au fost intervievaţi în cadrul unui studiu pilot privind migraţia în judeţul Timiș, primul contact direct al Institutului Intercultural Timișoara cu reprezentanţi ai comunităţii arabe din orașul nostru a fost în 2008. Am avut surpriza de a constata interesul unei structuri nou înfiinţate, Centrul Cultural Româno-Arab, de a participa la conferinţa pe care am organizat-o de Ziua Europei, împreună cu Biroul Parlamentului European în România, în contextul Anului European al Dialogului Intercultural. Putem spune că s-a iniţiat atunci o relaţie de colaborare ce s-a concretizat, nu doar prin participări la diferite evenimente publice, ci și prin parteneriatul în proiectele pe care organizaţia noastră le-a realizat, cu sprijinul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului, în vederea oferirii de cursuri de limba română pentru rezidenţii străini din state ne-membre ale Uniunii Europene. Prezentăm în continuare o scurtă descriere a percepţiei pe care o avem în prezent asupra comunităţii arabe din Timișoara, construită pe parcursul acestor colaborări.


Comunitatea arabă din Timişoara:un exemplu de implicare civică

timişorenilor asupra existenţei comunităţii arabe şi la echilibrarea imaginii negative generate de relatarea preponderentă a unor situaţii în care arabii sunt prezentaţi în mod negativ.

Activităţi interculturale

Centrul Cultural Româno-Arab a fost implicat activ, în calitate de iniţiator sau de partener, în mai multe activităţi educative ce au reunit copii arabi, în special de la şcoala arabă, şi copii de la mai multe şcoli timişorene. Astfel de activităţi, sprijinite şi de Inspectoratul Şcolar, reprezintă o bună modalitate de evitare a riscului de izolare a copiilor arabi şi deschid noi orizonturi pentru copiii din şcolile implicate.

Cursurile de limba română

Liderii comunităţii arabe, în special prin intermediul Centrului Cultural Româno-Arab, au contribuit în mare

măsură la promovarea cursurilor de limba română oferite în cadrul proiectelor iniţiate de Institutul Intercultural cu finanţare prin Fondul European pentru Integrare. Peste 80% dintre participanţii la cursurile organizate anul trecut la Timişoara au fost membri ai comunităţii arabe. Acest lucru ilustrează clar dorinţa de integrare şi conştientizarea faptului că pentru a putea beneficia cu adevărat de drepturile pe care le au şi de statutul lor de locuitori ai Timişoarei, cetăţenii arabi au nevoie de o bună cunoaştere a limbii române.

Criza a afectat şi afacerile arabilor din Timişoara

Lucrările de reamenajare pe strada Constantin Brâncoveanu, strada pe care sunt situate numeroase magazine ale comercianţilor arabi şi chinezi, au făcut şi mai dificilă depăşirea cu succes a crizei. Deşi era iniţial prevăzut

ca ele să dureze doar câteva luni în 2010, ele s-au prelungit, generând o scădere drastică a volumului de vânzări la aceste magazine. Şi alţi membri ai comunităţii arabe, cu afaceri în alte domenii, ne-au confirmat că situaţia afacerilor lor a devenit mult mai grea în ultimii doi ani din cauza crizei.

Implicare civică şi solicitări adresate autorităţilor

Încă din 2009 reprezentaţi ai comunităţii arabe au participat la mai multe întâlniri organizate de Institutul Intercultural cu autorităţi publice locale şi cu organizaţii neguvernamentale. Mai multe probleme cu care se confruntă comunitatea au fost semnalate şi discutate cu aceste ocazii. Printre problemele cele mai acute este cea a absenţei în zonă a unui cimitir musulman. Cel mai apropiat cimitir musulman este la Salonta, în judeţul Bihor, şi nici acesta nu este într-o stare bună. Solicitările adresate autorităţilor de a oferi un loc pentru înfiinţarea unui cimitir musulman în apropiere de Timişoara au rămas până acum fără răspuns.

Unul dintre cele mai importante succese ale Centrului Cultural Româno-Arab a fost înfiinţarea Lectoratului Arab la Universitatea de Vest din Timişoara, datorită colaborării cu profesorul Ahmed Rashidi Hassan, cetăţean egiptean şi bun cunoscător atât al limbii şi culturii arabe, cât şi al limbii române. După un an de activitate, viza acestuia a expirat şi, din pricina unor inadvertenţe administrative, solicitarea pentru o nouă viză a expirat. Una dintre dorinţele cele mai importante ale membrilor comunităţii arabe este ca, după clarificarea situaţiei politice din Egipt, lectorul Ahmed Rashidi Hassan să poată reveni la Timişoara.

Călin RusDirector

Institutul Intercultural

Timișoara


cuRsuRi

Aşa cum aţi putut citi în numărul 6 al revistei Migrant în România, Institutul Intercultural Timişoara desfăşoară în prezent proiectul „Cursuri de limba română şi orientare socio-culturală pentru RTT“, finanţat prin Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe, gestionat în România de Oficiul Român pentru Imigrări. Prin acest proiect urmărim să continuăm şi să dezvoltăm direcţia iniţiată în 2010 de organizare a cursurilor pentru străinii din România. Faţă de proiectul anterior, cursurile sunt extinse la nivelul întregii ţări, iar profesorii care susţin cursurile au urmat un curs de formare autorizat.

Selecţia profesorilor care vor susţine cursurile a fost realizată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, partener în acest proiect. Sunt 20 de profesori de limba română din Bacău, Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Iaşi, Oradea, Suceava şi Timişoara care au absolvit în ianuarie 2011 cursul de formatori organizat de Institutul Intercultural Timişoara şi autorizat de Ministerul Muncii. Chiar dacă unii dintre profesori aveau deja certificat de formator şi unii dintre ei experienţă în lucrul cu adulţii, au participat cu toţii activ la cursurile din această iarnă, care le-a oferit instrumente utile pentru activitatea de susţinere a cursurilor de limba română şi de orientare culturală pentru rezidenţii din ţări terţe cu drept de şedere în România.

În cadrul cursului au fost propuse activităţi diverse, de la prezentarea manualului şi a metodelor de predare, la planificarea unor lecţii de limba română şi susţinerea efectivă a unor scurte sesiuni de formare de către profesori. S-a urmărit crearea unui mediu de lucru serios dar destins, în care formatorii au pus adesea accent pe interactivitate, subliniind importanţa acesteia şi pentru cursurile cu migranţii. Sesiunile de formare au cuprins şi teme legate de

de mult timp aici. Alţii participaseră anul trecut la cursurile de limba română şi orientare culturală, iar unii doreau să afle mai multe informaţii despre cursuri şi să se înscrie pentru sesiunea următoare. Pornind de la prezentarea fiecăruia, discuţia s-a legat cu întrebări, răspunsuri şi comentarii despre provocările integrării în societatea românească, despre rolul acestor cursuri

analiza nevoilor şi definirea obiectivelor de formare, construirea situaţiilor de învăţare, facilitare, feedback, stiluri de învăţare, rezolvarea conflictelor, dinamica de grup şi cooperare, dimensiunea interculturală în formare.

Mărturisesc că mi-am descoperit cu această ocazie o prejudecată legată de profesori. Chiar dacă încerc să nu generalizez, am descoperit că mi-i imaginam ca pe un grup de dascăli prăfuiţi care au impresia că ştiu ei cum e mai bine şi că nimeni nu mai are ce-i învăţa. Mă aşteptam să nu aibă atâta disponibilitate şi interes pentru un curs de formare. Dar cu bucurie am descoperit că sunt vibranţi şi receptivi, că participă şi îmbrăţişează educaţia non-formală. I-am văzut curioşi în legătură cu motivaţiile străinilor de a se integra în ţara noastră şi doritori să descopere la rândul lor cultura celor care vin din afara Europei.

În ultima zi a cursului profesorii au participat la o întâlnire cu migranţi, ocazie cu care au intrat direct în contact cu grupul nostru ţintă. O parte dintre străinii prezenţi vorbeau bine româneşte şi au mărturisit că locuiesc

Vorbiţi româneşte?Cursuri de limba română și orientare culturală pentru migranţi

Oana BajkaInstitutul Intercultural Timișoara


şi despre asemănările şi compatibilităţile dintre culturile noastre.

Cred că este de o mare importanţă deschiderea acestor profesori, mai ales pentru că ei vor fi primii care să le spună unora dintre cursanţi „Bun venit în România!“ M-a impresionat mai ales exclamaţia unuia dintre profesori care remarca: „Uite, abia acum devenim profesori de limba română!“, punctând atât de simplu cristalizarea rolului de profesor prin raportare la grupul căruia i se adresează.

„Abia aştept să vin la voi la cursuri!“ mi-a spus de curând la telefon un domn originar din Ghana, care sunase pentru informaţii suplimentare despre cursurile de limba română şi orientare culturală. Adevărul este că şi eu aştept cu nerăbdare să înceapă aceste cursuri şi să încep să primesc de la profesori veşti despre evoluţia cursanţilor. Dincolo de sarcinile administrative care într-un proiect trebuie luate ca atare, există şi lucrurile acestea care dau valoare oricărui efort – sentimentul că ceea ce fac este util, că există cineva care se bucură pentru activităţile pe care le pregătesc împreună cu colegii mei.

Vorbiţi româneşte?Cursuri de limba română și orientare culturală pentru migranţi

În luna februarie încep cursurile de limba română şi orientare socio-culturală în Bacău, Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Iaşi, Oradea, Suceava şi Timişoara, urmând ca evaluarea finală a cursanţilor să aibă loc în luna mai.

Cursurile sunt gratuite şi vor avea o durată de 148 de ore, din care 140 ore de limba română cu elemente de orientare culturală şi 8 ore intensive de orientare culturală. Orarul va fi stabilit de fiecare profesor cu grupa sa. Lista şcolilor în care se vor desfăşura cursurile este disponibilă pe www.migrant.ro, la meniul Cursuri de limba română. Locurile sunt limitate, aşadar admiterea la curs se realizează în ordinea înscrierilor.

Persoanele pe care le aşteptăm în continuare să se înscrie la cursurile de limba română şi de orientare culturală ar trebui să întrunească toate condiţiile următoare:

• Să nu aibă cetăţenia română, • Să aibă drept de şedere în România, • Să provină din state non-membre ale UE • Să nu fi beneficiat de un alt curs gratuit de limba română • Să nu aibă limba română ca limbă maternă şi • Să nu fie studenţi, refugiaţi, solicitanţi de azil sau persoane

care au dobândit o formă de protecţie în România.

Pentru înscrierea la curs este suficientă completarea formularului de înscriere şi trimiterea lui prin email la [email protected] sau prin fax la numărul 0256203942. Formularul se află de asemenea pe www.migrant.ro.


euRopa

Grecia plănuieşteun zid anti-imigranţi

Guvernul de la Atena vrea să construiască un zid de-a lungul frontierei sale terestre cu Turcia, pentru a stopa astfel afluxul tot mai mare de imigranți ilegali din Africa şi Asia. Zidul ar avea o lungime de 206 kilometri şi va fi echipat precum cel existent la frontiera Statelor Unite cu Mexicul.

„Cooperarea Greciei cu alte state ale Uniunii Europene (UE) merge bine. Acum, plănuim să construim un zid, pentru a face faţă imigraţiei ilegale“, declara la începutul lunii ianuarie 2011 ministrul grec pentru Protecţia Cetăţenilor, Christos Papoutsis, fost comisar european pentru Energie.

„Societatea greacă a ajuns la o limită a suportabilității în privinţa imigranţilor ilegali. Suntem absolut hotărâţi în această privinţă. În plus, vrem să dăm o lovitură hotărâtoare grupărilor de trafic de imigranţi, care fac comerţ cu oameni şi cu speranţa lor pentru o viaţă mai bună“, a adăugat ministrul grec.

Papoutsis a comparat planul construcţiei cu zidul de 1.050 de

Noi cetățeni româniLuni, 17 ianuarie, 480 de persoane au depus jurământul

de credință, devenind cetățeni români cu acte în regulă. Ceremonia a fost găzduită la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie (ANC) din Bucureşti. Conform legii, cetățenia română se dobândeşte la data depunerii jurământului, după care se eliberează certificatul de cetățenie română.

Oficial, se vor putea angaja 5500 de străini

Oficiul Român pentru Imigrări, în baza Hotărârii Guvernului nr.1345 din 23 decembrie 2010, poate elibera, în anul 2011, cetățenilor străini care îndeplinesc condițiile şi doresc să se încadreze sau să presteze muncă în România, un număr de 5.500 autorizații de muncă.

Tipurile şi numărul de autorizații ce pot fi acordate:l Autorizații de muncă pentru lucrătorii permanenți – 4.000l Autorizații de muncă pentru lucrătorii detaşați – 600l Autorizații de muncă pentru lucrătorii sezonieri – 200l Autorizații de muncă nominale – 100l Autorizații de muncă pentru lucrătorii stagiari – 100l Autorizații de muncă pentru sportivi – 300l Autorizații de muncă pentru lucrători transfrontalieri – 200

Dacă numărul cererilor pentru eliberarea de autorizații de muncă este mai mare decât numărul stabilit, acesta poate fi suplimentat prin hotărâre a guvernului, în baza unui memoriu justificativ, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecției Sociale.

Autorizația de muncă este documentul oficial care dă dreptul străinului, cetățean al unui stat din afara Uniunii Europene şi Spațiului Economic European, să desfăşoare activități lucrative în România. Anul trecut, până la sfârşitul lunii noiembrie, Oficiul Român pentru Imigrări a eliberat 2.528 autorizații de muncă străinilor. Cei mai mulți cetățeni provin din state precum Turcia - 528, China - 444, Filipine - 210.

Guvernul britanic limitează numărul imigranţilor

Guvernul britanic va limita la 43.000 numărul imigranţilor calificaţi din afara Uniunii Europene care vor primi drept de şedere în Marea Britanie în anul 2011, potrivit BBC News. Cifra, inferioară cu 13% celei din 2009, a rezultat în urma unui compromis între conservatori şi liberal-democraţi, parteneri la guvernare. Acordul precizează că angajaţii transferaţi de companiile lor nu vor fi incluşi în această cotă dacă salariul lor anual depăşeşte 40.000 de lire.

Această limitare nu va contribui decât cu 20% la ţinta guvernului de reducere a imigraţiei de la nivelul de „sute de mii“ la „zeci de mii“, restul de 80% trebuind să provină din imigraţia pentru studii şi pentru reîntregirea familiei. Pentru 2011/2012, numărul de vize ce vor fi emise pentru lucrătorii calificaţi va trebui să se situeze între 37.400 şi 43.700, reprezentând o reducere cu până la 12.600 faţă de 2009, conform datelor oficiale.


acte în regulă, dintre care cea mai mare parte au tranzitat prin Turcia.

Pe de altă parte, Comisia Europeană a precizat într-un comunicat de presă că înălțarea unor garduri şi ziduri la frontiere reprezintă doar măsuri pe termen scurt, ce nu vor contribui cu adevărat la combaterea imigraţiei ilegale.

„Gardurile şi zidurile s-au dovedit în trecut a fi măsuri pe termen scurt, ce nu ajută cu adevărat la gestionarea provocării migratorii într-un mod mai consolidat şi structurat“, a explicat un reprezentant al Comisiei Europene. Problemele legate de graniţe în cadrul UE ţin de competenţa naţională, iar disputele legate de frontiere ar trebui soluţionate prin dialog între ţările de origine şi de tranzit ale migraţiei, a precizat purtătorul de cuvânt al executivului european. El a subliniat importanţa supravegherii graniţelor pentru a lupta împotriva traficului cu fiinţe umane, dar şi pe cea a semnării unui acord final de repatriere cu Turcia.

Grecia este principalul punct de intrare pe teritoriul european a imigranţilor ilegali din Africa şi Asia. Cum guvernul elen, concentrat pe propriile probleme economice a declarat de mai multe ori că nu se află în postura de a stăvili afluxul de imigranți, a propus în schimb o abordare comună a problemei la nivel european. Astfel, Atena a solicitat sprijinul pentru trimiterea de trupe ale Echipei de Intervenție Frontalieră Rapidă pe granița terestră greco-turcă. În octombrie, Comisia Europeană a trimis în Grecia o misiune Rabit (Rapid Border Intervention Teams), alcătuită din 175 de gardieni înarmaţi, provenind din 25 de ţări membre, al cărei mandat a fost prelungit până în martie 2011.

În octombrie, înainte de sosirea misiunii, la frontiera

Grecia plănuieşteun zid anti-imigranţi

kilometri lungime care străbate zone din Arizona, California, Texas şi New Mexico, la frontiera Statelor Unite cu Mexicul. Construit în ultimii cinci ani şi având o valoare de 1,8 miliarde de euro, fiind dotat cu camere de supraveghere, radare, patrule motorizate şi avioane fără pilot, zidul, cu o înălţime de 4,5 metri, construit din metal, a produs, iniţial, un val de proteste, din motive umanitare şi de mediu, dar a obţinut, în ultima perioadă, tot mai multă susţinere în Statele Unite.

Turcia nu a reacţionat în primă fază faţă de acest plan al Greciei, în pofida potenţialului său evident de a produce tensiuni regionale. La începutul lunii ianuarie, Ankara a arătat însă că înțelege proiectul Greciei. „Nu ar fi drept să îl numim un zid. Nu este decât o barieră. Am discutat despre chestiune şi avem deplină încredere unii în alții“, a declarat premierul turc Recep Tayyip Erdogan. Acesta a fost impresionat să afle că Grecia găzduieşte aproape un milion de imigranți fără

greacă au fost interceptate 7.586 de persoane. În noiembrie, numărul acestora scăzuse la 4.720.

Grecia face cu greu față numărului de imigranți şi solicitanți de azil, capacitățile de primire ale statului elen fiind suprasolicitate, într-un moment de criză economică şi socială.

Administrația care gestionează cererile de azil este depăşită de situație, iar 47.000 de solicitanți aşteaptă, în unele cazuri timp de mai mulți ani, pronunțarea unei decizii.

Organizațiile pentru drepturile omului au criticat în repetate rânduri tratamentul inadecvat aplicat persoanelor care se refugiază în fața conflictelor din Africa, Orientul Mijlociu sau subcontinentul indian. Solicitanții de azil şi imigranții sunt cazați în centre de detenție, în celule aglomerate şi inadecvate, majoritatea fiind eliberați, în cele din urmă, cu ordine de expulzare.

Ultimii ani au marcat o schimbare în atitudinea Europei față de imigrație şi, în contextul colapsului economic şi al creşterii ratei şomajului, mai multe țări membre ale Uniunii Europene au observat o legătură directă între creşterea ratei infracționalității şi imigrație. Drept urmare, ele au decis să restricționeze tot mai mult accesul imigranților în interiorul granițelor proprii.


euRopa

Care a fost primul tău contact cu România?

În 1975, eram studentă la istorie-geografie şi intenţionam să continui cu antropologia. Voiam să fac o parte din studiile mele într-o altă ţară. Îmi plăcea numele România, am crezut că este o țară caldă (deşi fiind studentă la geografie ar fi trebuit să ştiu mai bine...). Am fost la ambasadă unde am fost primită de către consilierul cultural care m-a sfătuit să cer o bursă. Făceam parte dintr-o trupă semi-profesionistă de dansuri româneşti, am cerut o bursă pentru pregătirea lucrării de diplomă şi, datorită susţinerii consilierului cultural, am şi obţinut-o (ca peste tot şi dintotdeauna, bursele se dau la cunoscuţi) şi am ajuns prima oară la Bucureşti în ianuarie 1978.

Am avut bursă de cercetare de patru ori, din partea Ministerului educației francez şi a Ministerului român şi, în ultimul an, în 1981, din partea unei asociații, pentru că nu mai existau schimburi bilaterale prin intermediul guvernelor. De fapt, am fost ultima bursieră străină în România, până în anul 1990.

Cum ai ajuns să înveţi limba română atât de bine?

Când am luat decizia să cer o bursă am început să frecventez cursurile de limba română la universitatea Paris III-Sorbonne Nouvelle. Primul meu profesor a fost Ion Pop, din Cluj, un profesor de literatură absolut minunat, căruia însă nu îi plăcea să predea gramatica! Cu el, m-am îndrăgostit de cultura română. În al doilea an a venit Gheorghe Doca din Bucureşti, care este cel mai bun profesor de limbă din lume (nu glumesc, fiind şi eu profesoară de limbă ştiu ce spun). Iar apoi, am venit în România.

„După 20 ani, ca în poveşti,ne-am regăsit şi ne-am căsătorit“

În prezent locuieşti în România şi Italia, cum reuşeşti?

Din punct de vedere administrativ nu există nici o piedică, poţi avea domiciliul în două ţări (eu mai am şi în Franţa şi în Republica Centrafricană), totul e să fii gata să plăteşti impozitele! Din punct de vedere al serviciului, trebuie să te organizezi bine şi să ai un serviciu care să îţi permită să te organizezi! Încerc să fac o „navetă“ de 15 zile pe lună, dar nu se poate mereu.

În Franţa mai ai familie, mai mergi acolo?

Mai am familie, rude şi prieteni în Franţa şi mai avem o căsuţă în sudul Franţei (în Provence, pe lângă Coasta de Azur), unde merg cât de des pot, chiar şi pentru câteva zile - de la Milano sunt 420 km, pe autostradă fac circa patru ore şi jumătate. Este un loc extrem de frumos şi liniştit, ne ducem cu toţii acolo când avem nevoie să ne încărcăm bateriile. Foarte des invităm rude sau prieteni din lumea întreagă. Casa este mică, dar terenul este mare, se poate pune cortul, clima fiind foarte plăcută. De obicei merg acolo vara, cu pisicile (numărul lor este variabil). Toată lumea spune că am pisici aristocrate! De fapt, familia mea este la Toulouse şi la Avignon, restul rudelor fiind la Paris sau în Bretagne dar, deşi recunosc că Franţa este o ţară foarte frumoasă, nu-mi place să stau acolo, nu-mi place atmosfera, nu-mi plac francezii. Aşa că încerc să merg cât mai puţin în restul Franţei.

Cum l-ai cunoscut pe soțul tău? Am aflat că ați fost despărţiţi timp de 20 de ani.

În 1985 am fost în Republica Centrafricană unde am stat un an, cu o

asociație de voluntari. Acolo am descoperit realitatea asociațiilor umanitare. Realitatea africană o ştiam de mult, am copilărit în Madagascar, mama în Tunisia, fraţii mei au stat mult în Maroc, Algeria şi Congo Brazzaville, cumnata mea este din Republica Democratică Congo, iar cu familia am vizitat Egiptul, Djibouti, Libanul, Kenya, Tanzania şi arhipelagul Mascareignes. Aş putea spune unele lucruri despre ONG-uri care ar surclasa revelațiile lui Assange...

La Bangui l-am întâlnit pe André Endjikondji, în 1986. După câteva luni a trebuit să merg în Franţa pentru un nou contract cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. André mi-a propus să ne căsătorim imediat, eu am preferat să termin odată cu hârțoagele şi să ne căsătorim atunci când mă voi întoarce. Când am ajuns în Franța, am aflat că nu se făcea deocamdată contract cu voluntari francezi, pentru că Franţa nu-şi plătise cotizaţia. După câteva luni, Bokassa s-a întors în Centrafrica şi toate contractele au fost suspendate, iar ulterior complet anulate. Comunicam cu André prin scrisori, prin unele căsuţe poştale ale asociaţiilor umanitare. Aşa am făcut timp de doi ani, după care persoana

Interviu realizat de Oana NeștianInstitutul Intercultural Timișoara

Anne Guillermou este cetăţean francez, este căsătorită cu un centrafrican și locuiește în Italia și România. Deși atât de diversă, viața ei nu este însă deloc simplă.


„După 20 ani, ca în poveşti,ne-am regăsit şi ne-am căsătorit“

pe la care treceau scrisorile noastre a făcut în aşa fel încât să nu mai primim scrisori.

Am încercat de toate, nu aveam bani, nu ştiam unde să-l găsesc pe André. El fusese dat afară de la locul de muncă (centrul misionar al francezilor, unde ne-am cunoscut), pentru că nu se accepta ideea să fie cu o femeie din Europa. Cred c-am scris cel puțin o dată pe lună până în 2005, am dat sute de telefoane, până când un prieten comun centrafrican, care îşi termina doctoratul în Franţa, m-a regăsit pe internet, la Universitatea Catolică din Milano unde predau şi, deşi nu mai avea nici el veşti foarte recente de la André, mi-a dat nişte sfaturi şi, în sfârşit, o scrisoare a ajuns la destinaţie. André mi-a răspuns prin e-mail-ul unui prieten, am reuşit să-i trimit bani şi iată, după 20 de ani, ca în poveşti, ne-am regăsit şi ne-am căsătorit în septembrie 2006.

Este o poveste foarte emoţionantă, însă nu continuă

ca în basme cu „…şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi“. Nici în prezent nu locuiți în aceaşi ţară, datorită unor formalităţi birocratice, aşa este?

Efectiv, ca să poată veni André în Italia, trebuia să obţină o viză Schenghen din partea consulatului francez la Bangui, singurul consulat Schenghen din Republica Centrafricană. În loc de o viză Schenghen i s-a dat însă o viză doar pentru Franţa, cu care oricum nu putea intra în Franţa, deoarece toate actele mele din dosar indicau Italia ca ţară de reşedinţă.

Zborul trece obligatoriu prin Paris (ciudat, nu-i aşa?). Când a intrat în Italia actele nu i-au fost verificate de poliţia de frontieră, iar el a intrat „ilegal“ pe teritoriul italian, ceea ce am descoperit după o lună, când am vrut sa-i facem actele definitive. Şi aşa a început infernul... Franţa refuzând să recunoască greşeala, Italia refuzând să

corecteze o greşeală a Franţei... Până la urmă, André a plecat înapoi în Republica Centrafricană unde stă şi acum. Măcar acum stă cu copiii şi restul familiei. În Italia, era ca un prizonier şi a căzut într-o depresie foarte gravă, cu halucinaţii. Acum, m-am informat cum să-i fac actele în România, unde nu ar exista posibilitatea unei asemenea greşeli. Doar că aştept vremuri mai bune, economic vorbind, ca să aibă şi el un contract de muncă.

Vreau ca el să iasă în fiecare zi cu capul sus şi să meargă la serviciu. André este artizan, lucrează ratanul (în Europa se lucrează răchita) şi este cunoscut la Bangui ca fiind cel mai priceput artizan; doar că la Bangui, singurii care ar putea cumpăra sunt străinii, iar guvernul francez menţine o stare constantă de tensiune care îi face pe străini să stea tot timpul încuiaţi în casă sau în maşini blindate (în Republica Centrafricană se încrucişează cele două drumuri transafricane, iar şantierul de lucru aparţine guvernului francez. Republica Centrafricană este ţara cea mai bogată în diamante, mai are şi bumbac de calitate superioară, care ar trebui să concureze bumbacul chinezesc. Ca să oblige populaţia să cultive bumbac şi să extragă diamant, guvernul francez menține pe loc un contingent de 3000 de paraşutişti, oameni atât de inteligenți si blânzi...).

După părerea ta, care este ingredientul secret al unei relații la distanţă?

Dragostea care presupune încredere, respectul, răbdarea şi speranța.

Ce ţi-ai dori să se schimbe în legislaţia sau procedurile privind migraţia în Europa?

Ar trebui ca toate ţările să înregistreze în legislaţia naţională dispoziţiile europene. În cazul nostru, va trebui să apelăm la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi vom câştiga, nu suntem primii cu astfel de probleme. Asta înseamnă că, în ciuda marilor discursuri, multe ţări nu-şi respectă angajamentele luate.


iNteRviu

Ca și creștinii, musulmanii ţin anual post timp de 30 de zile. Ramadanul, adică postul musulman, este una dintre cele cinci obligaţii ale musulmanului. Comunitatea musulmană din România nu e mare. Potrivit recensământului din anul 2002, în România trăiesc 67.566 de musulmani, reprezentând 0,3 % din populaţia ţării. Această cifră nu ţine cont de miile de străini de confesiune musulmană imigranţi în ţară. Pentru a afla mai multe despre ramadan, am stat de vorbă cu dr. Ahmed, președintele Fundaţiei și moscheii Semiluna din București.

2011 (in shaa’a Allah) va fi pe 1 august. Luna ramadanului se sfârşeşte cu o sărbătoare de întrerupere a postului, Eid Al-Fitr, de trei zile.

Ce semnificaţie are luna ramadan pentru un musulman?

Aşa cum am spus, în primul rând este o supunere, o ascultare. Când faci ceva abţinându-te de la anumite lucruri permise, cum ar fi spre exemplu mâncarea, care este un act permis, sau băutul, înseamnă că ai ajuns la un nivel la care îţi poţi înfrâna poftele şi dorinţele tale, care sunt duşmanul cel mai mare al omului. Orice om, dacă nu poate să se abţină câteodată, de la anumite dorinţe, înseamnă că este slab.

Dar postul nu înseamnă doar abţinerea de la mâncare şi băutură. Postul are şi o valoare spirituală foarte mare. Aşa cum ştiţi, musulmanul are cinci mari îndatoriri, pe care trebuie să le îndeplinească. Toate sunt realizate în văzul lumii. Când faci shahada (mărturia de credinţă), o faci în văzul lumii, pentru ca lumea să audă; când faci rugăciunea o faci în văzul lumii; când faci hajj , tot în văzul lumii îl faci; când faci donaţie de purificare (zakat) tot aşa trebuie să fie faţă de cineva. Din cele cinci îndatoriri ale musulmanului, postul este singurul care nu se face în public.

Postul este un lucru pe care când îl faci, nimeni nu poate să ştie dacă eşti în post

Care este istoria ramadanului?

Ştiţi că sunt două calendare: calendarul lunar şi calendarul solar. Noi, musulmanii, folosim ambele calendare. Prin calendarul solar se realizează toate calculele care sunt pentru oră, zi, săptămână. De aceea, orele noastre de rugăciuni sunt calculate după soare. Când vorbim de calendarul solar, ne referim la lună (calendaristică) şi toate calculele sunt făcute pentru o lună.

Ramandan este numele unei luni din calendarul islamic, care este cel al Hijri de 12 luni, a câte 29 sau 30 de zile. Dar faptul că este (lună) de post, reprezintă acelaşi lucru ca pentru toate religiile monoteiste. Allah (subhanahu wa ta’ala ), spune în Coran:

„O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă postul, aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră.“

Deci, postul a fost prescris pentru toţi oamenii ca un act de adoraţie. De exemplu, Profetului Zakaria, când i-a spus Allah să se reţină de la vorbe; Mariei (Pace asupra ei), când a născut pe Isus Hristos (Pace asupra lui), tot aşa i-a spus, iar ea a ţinut post de vorbire. Deci, a te abţine de la un lucru permis este o cârmuire pentru suflet; o educare a sufletului, a omului în sine, încât acesta să fie mai răbdător, mai puternic.

Şi pentru noi postul este prescris în Al-Coran Al-Kareem, din al doilea an al Hijri, după emigrarea Profetului de la Mekka la

Madinah, atunci când a fost revelat acest verset din surat al-Baqara, a doua sură din Coran din care v-am citat mai devreme.

Pe ce dată începe postul musulman?

Ştiţi că anul lunar este mai mic decât anul solar cu aproximativ 11 zile şi el este exact de 355 de zile.

Dimpotrivă, anul solar este de 365 de zile plus patru ore şi ceva, şi nu este fix. Pentru că se ajustează la patru ani. Dar anul lunar este fix din punct de vedere astronomic, având 355 de zile. Aceasta înseamnă că în fiecare an, luna ramadanului vine cu 11 zile mai devreme faţă de calendarul solar. Acest lucru este considerat o minune, o milostenie din partea lui Allah (subhanahu wa ta’ala) pentru toţi musulmanii. Dacă ar fi fost fix, atunci cei care ar posti vara, ar posti întotdeauna vara.

În ciclul de viaţă al unui om, postul va fi şi în toamnă şi în iarnă dar şi în vară şi primăvară. Astfel, toată lumea posteşte egal. De exemplu, pentru un om cu o medie de viaţă de 60 de ani, dacă începe să postească, să zicem, la vârsta de 15-16 sau 17 ani, îi rămâne o medie de aproximativ 45 de ani. Acest ciclu (lunar) se repetă la fiecare 33 de ani. Deci pentru fiecare om se roteşte, să zicem, cel puţin o dată în viaţă.

Astfel în 2010, postul a început pe 10 august, anul trecut a fost pe 20 august, iar în

Dr. Ahmed Mazhar

Nakechbandi:


„Ramadanul apropie omul de societate, de vecinul lui, de semeni“sau nu, decât Allah (subhanahu wa ta’ala). Deci nu poţi să spui că îl faci din fățărnicie, pentru a arăta oamenilor că eşti credincios.

Este singurul gest de adorare pe care îl faci doar pentru divinitate, pentru Allah (subhanahu wa ta’ala). Şi de aceea, Allah (subhanahu wa ta’ala), într-un hadith sacru spune: „Toate faptele omului sunt pentru el.“ Câteodată te duci la moschee, la biserică, etc. să vadă lumea că eşti credincios. Dar (în realitate) nu se ştie; poate eşti făţarnic. De aceea, spune Allah (subhanahu wa ta’ala) că fiecare faptă a omului este pentru el şi se întoarce la el. Şi spune în continuare că: „Omul s-a înfometat, s-a însetat, şi-a lăsat poftele, doar pentru Mine.“ Aici nu mai poate fi vorba de fățărnicie faţă de alţii. Şi mai spune Allah (subhanahu wa ta’ala): „Eu o să-l răsplătesc pentru asta“. Şi când Allah (subhanahu wa ta’ala) spune că El îl răsplăteşte, aceasta înseamnă o răsplată foarte mare.

Postul are valoare foarte mare şi în viaţa de zi cu zi, şi în viaţa de apoi.

Jurisconsulții au făcut un fel de gradare a postului, spunând că postul oamenilor de rând este abţinerea de la mâncare, de la pofte, de la relaţiile conjugale, de la răsăritul până la apusul soarelui. Dar acest lucru îl poate face oricine. Îl poate face cineva pentru siluetă, ca dietă, pentru a scădea în greutate etc.

Postul mai deosebit este să te abţii şi

cu limba de la a spune vorbe greşite, să te abţii şi cu auzul, de la a auzi ceva greşit...

Ce este interzis în timpul postului?

În timpul postului trebuie să te abţii de la mâncare, de la tot ce se ingerează – toată hrana, de la răsăritul până la apusul soarelui. Şi, bineînţeles, de la relaţiile sexuale. Acesta este postul. Dacă respecţi aceste prevederi, deja eşti în post.

Dar, ca să câştigi din roadele acestui post, trebuie să te abţii şi de la vorbele urâte, trebuie să te abţii de la făţărnicie, trebuie să te abţii de la bârfă, trebuie să te abţii de la a-i vorbi pe alţii. Trebuie să-ţi cârmuieşti şi vederea, astfel încât să nu te uiţi la ceva care nu este permis. Trebuie să-ţi abţii şi urechile, pentru a nu auzi ceva ce nu este permis. Când omul s-a obişnuit deja să-şi cârmuiască poftele, simte şi foamea sărmanului, foamea oamenilor neajutoraţi, foamea unuia care nu are de mâncare; simte ce înseamnă să-ţi fie sete şi ceea ce înseamnă să nu ai nici o picătură de apă; simte atunci când nu mănâncă, deşi poate să cumpere, ce simt aceia care nu au bani pentru mâncare. El se simte cum se simte un om neajutorat. Şi atunci mulţumeşte pentru darul lui Allah (subhanahu wa ta’ala).

De aceea se spune că luna de post este luna de binefacere, luna de dărnicie,

luna în care se dăruieşte foarte mult. Profetul Muhammad (sallalahu aleihi wa sallam) era foarte darnic. Era şi mai darnic în luna ramadanului când era asemenea vântului care împrăştie.

Acesta este motivul solidarităţii care se întâmplă seara, în sensul că se împărtăşeşte cina cu toată lumea?

S-a început a se face acest lucru care se numeşte Masa Celui Milostiv (al-Rahman). Şi la noi, la Centrul Fundaţiei Semiluna, avem în fiecare seară aproximativ 120 de persoane care iau cina împreună. Dar nu toţi sunt săraci. Facem această masă de aproape 12 ani. Oamenii vin pentru binecuvântare, pentru donaţii, pentru milostenie. Acest lucru apropie omul unul de celălalt, apropie omul de societate, apropie omul de vecinul lui, apropie omul de semenii lui.

Şi avem, de asemenea, rugăciunea de seară care se face în luna ramadanului. Luna ramadanului nu înseamnă că ziua dormi, ci îţi faci treaba şi posteşti, iar seara împlineşti gesturile de adorare: te duci la moschee, faci rugăciunile, citeşti Coranul, asculţi anumite predici. Deci, aceasta este luna ramadanului.

Mesele care se oferă seara au loc în toate moscheile din Bucureşti sau doar în anumite dintre ele?

Acum, cred că toate moscheile fac aceste mese.

Cam câte moschei sunt în Bucureşti?

În capitală sunt moschei şi giamii. Cele unde se fac doar rugăciuni sunt nouă, iar Centre unde se fac şi mese sunt cinci.

Interviu realizat de Amadou Diouma Niang, Asociaţia Cultura Păcii


Doctorul Li Luoxi vorbeşte cu plăcere limba română deşi, adesea, cuvintele sună în gura lui puțin amuzant, în primul rând de la pronunția cu accent specific chinezesc. Lexicul îi este totuşi bogat şi variat. E semn că trăieşte de ceva vreme în România.

„Am ajuns în România acum aproape 12 ani. Nişte prieteni de-ai mei au venit aici să facă afaceri şi, după o vreme, m-au chemat şi pe mine. Am venit la început din curiozitate şi cu gândul ca treptat să îmi dezvolt o afacere.

La început asta am făcut, o afacere, însă după o vreme am decis să îmi deschid un cabinet de medicină tradițională chineză.

Trebuie să spun însă că despre țara voastră ştiu foarte multe lucruri, încă de când eram copil. Pe atunci, vedeam multe reportaje la televizor despre România, iar Ceauşescu era prezentat ca un mare prieten al poporului chinez.

Foarte mult mi-au plăcut şi filmele româneşti, care au fost foarte populare la mine în țară.

Aşadar, eu îmi imaginam că România e o țară foarte frumoasă, însă când am ajuns aici am fost surprins

poRtRet

Dr. Li, medicul chinez ce ține la România

A venit în România de aproape 12 ani și, deși i-a fost mai greu la început, a reușit să se acomodeze aici. România a devenit treptat a doua lui țară. Doctorul Li Luoxi are în București un cabinet de medicină tradițională chineză și aici muncește cu pasiune, dorindu-și să ajute ca oamenii să devină sănătoși pentru că, spune el, „prea mulți români au probleme de sănătate“.

au fost numeroase schimburi, care doreau să contribuie la cunoaşterea reciprocă. De aceea, românii cunosc atât de multe despre chinezi“.

Românii sunt persoane primitoare şi calde. Acesta e deja un stereotip pozitiv, folosit adesea de străinii care trăiesc în țara noastră. Și dr. Li afirmă acelaşi lucru, însă mai ştie că românii nu acordă suficientă atenție propriei sănătăți.

să văd că multe – oraşele, străzile – arată aşa, ca fiind foarte vechi. Însă în acelaşi timp am fost impresionat de faptul că oamenii sunt foarte calzi“.

Cabinetul medical al doctorului Li Luoxi poartă un nume care, la prima vedere, sună straniu, dar care de fapt este foarte frumos: „Foc de vară“. Asta pentru că, printre altele, foloseşte terapiile termice pentru a trata bolnavii.

„Am acum 43 de ani şi mai tot timpul mi-l ocup cu medicina tradițională chinezească. Am absolvit Facultatea de medicină în China şi apoi am lucrat la spital în oraşul Xian. De-a lungul timpului m-am specializat în medicina tradițională chineză, cu cei mai buni terapeuți, de la care am învățat secretele acupuncturii, fitoterapiei şi a altor terapii pe bază de foc.

După ce mi-am deschis un cabinet în România aveam îndeosebi pacienți chinezi, însă treptat au început să vină la tratament din ce în ce mai mulți români. Cei care s-au vindecat la mine m-au recomandat altor oameni şi aşa, încet-încet, am ajuns să am tot mai mulți pacienți.

Trebuie să recunosc că românii sunt foarte interesați de tot ceea ce ține de China: de masaj, de presopunctură, de feng-shui, de multe alte lucruri ce țin de cultura chinezească. E şi firesc aşa ceva, pentru că țările noastre au fost mult timp prietene, tot timpul am fost foarte aproape. Încă de pe timpul lui Ceauşescu


„La cabinetul meu tratez numeroase tipuri de afecțiuni, de la dureri de cap, la sinuzită cronică, hepatită, noduli de sân la femei, reumatism, probleme ale coloanei etc. Din păcate constat că mulți, foarte mulți români au probleme de sănătate, fie că sunt tineri sau mai în vârstă. Eu cred că principala cauză a acestei situații este alimentația. Se mănâncă prea mult sau prea prost, carne cel mai adesea. Peste tot se vorbeşte numai despre grătar şi iar grătar. Dar nici carnea nu mai e aşa de naturală. Diferențele dintre produsele tradiționale şi cele din comerț au devenit tot mai mari. Cele din magazine nu mai au gust, sunt cu prea multe chimicale.

În plus, oamenii nu mai sunt atenți sau nu mai au timp să mănânce cu atenție. Dimineața sunt cu burta goală, la prânz mănâncă ceva fast-food, iar seara mănâncă prea mult. Nu e de mirare că mulți au probleme din cap până în picioare“.

Cât de uşoară a fost integrarea doctorului Li în România? Nici prea grea, dar nici uşoară…

„Am învățat repede limba, cultura română. A trebuit să încep să înțeleg cât mai bine şi oamenii. Nu am avut totuşi probleme deosebite. Au mai fost cazuri când, poate, unii oameni nu m-au înțeles aşa de bine. Cel mai adesea, ei se uitau la mine ca la un străin. Chiar şi când veneau la cabinet să îi tratez tot

se teme că dacă o firmă e pe pierdere, patronul nu plăteşte taxele, impozitele. Înțeleg asta, dar nu e mereu uşor“.

Natura şi oamenii sunt deosebite în România. Deşi aceştia din urmă sunt uneori mai greu de acceptat în ceea ce priveşte atitudinea față de muncă şi corectitudinea.

„Ce îmi place cel mai mult în România? Păi pe aici sunt multe lucruri foarte frumoase. Îmi place mult natura, din punct de vedere geografic România e o țară diversă, cu mare, munte, cu multe locuri naturale.

Pe de altă parte, oamenii sunt în general foarte buni.

Sunt însă unele lucruri pe care nu le înțeleg. Pe aici oamenii fac unele lucruri foarte încet. Sunt unele lucruri care în China se termină în două zile, aici însă durează o lună. Aici oamenii sunt, poate, un pic mai leneşi. Sau poate e vorba şi de neseriozitate.

Chinezii sunt mai harnici. Asta şi pentru că la noi e o tensiune de viață foarte mare, sunt prea mulți oameni şi de aici o presiune continuă. Noi gândim altfel: cum suntem foarte mulți, dacă nu lucrezi nu ai ce să mănânci mâine. În plus, în ultima sută de ani noi am fost foarte săraci şi oamenilor le e frică, dacă nu lucrează riscă să piardă totul. Foamea te împinge de la spate. Oamenii de la noi aşa gândesc. E drept că şi în China au început să apară copii, pe la 14-15 ani care nu ştiu ce înseamnă greul. Nu fac nimic, dacă e să îi împingă cineva de la spate, bine, dacă nu…

Poate că de aici pornesc principalele diferențe dintre români şi chinezi“.

Viitorul?

„Cum îmi văd viitorul în următorii ani? Nu ştiu prea bine. Acum, pentru mine, cel mai bine e aici. În România lucrez, aici m-am obişnuit. Totuşi nu ştiu care îmi va fi viitorul…“

ca pe un străin mă tratau, cu reticență. Mulți doreau, spre exemplu, să îi tratez cât mai repede şi să se vindece astfel în doar câteva zile. Ori asta nu se poate.

Acum am destul de mulți prieteni români. De fapt, petrec acum mai mult timp cu românii, chiar dacă majoritatea îmi sunt pacienți. Ei sunt oameni foarte corecți, prietenoşi, calzi“.

La întrebarea dacă a avut probleme cu autoritățile, dr. Li a avut prima ezitare. A stat parcă puțin să se gândească ce răspuns să ofere.

„Acum eu nu mai am niciun fel de probleme. De fapt, acum este mult mai uşor pentru un străin, atât în ceea ce priveşte problemele cu paşaportul sau cu permisul de şedere. De prin 2003-2004 a început să fie mai uşor. Înainte de această perioadă trebuia însă să aştepți destul de mult pentru reînnoirea permisului, spre exemplu, care era oricum valabil pentru o scurtă perioadă de timp.

Oricum, dacă eşti corect nu ai deloc probleme.

Uneori, pentru mine ca om de afaceri este mai greu. Legea românească spune că străinii care fac afaceri aici trebuie să aibă profit. Altfel nu au voie să stea aici. Eu nu comentez, asta e legea, înțeleg că străinul care vine în România trebuie să aibă o afacere profitabilă, altfel nu ar avea motiv să stea. În plus, cred că statul

Marian ChiriacInstitutul Intercultural Timișoara

FOTO: Mihaela Dumitrascu


culiNaR

Rețetă recomandată de A. V. R. Chandana

INSTRUCŢIUNI:Amestecaţi turmericul şi ¼ de

lingură de sare într-un castron Spălaţi vinetele şi tăiaţi-le

julienne (bastonaşe) şi condimentaţi-le cu amestecul de turmeric.

În timp ce tăiaţi vinetele, puteţi pune uleiul la încins la foc potrivit, într-o tigaie mare.

Când uleiul s-a încins, prăjiţi bastonaşele de vânătă până devin uşor maronii.

Când sunt gata, puneţi-le la scurs pe un şerveţel pentru a elimina uleiul. Procedaţi la fel cu hamsiile.

Wambatu saladaBrinjal / Salata cu vinete. O reţetă din Sri Lanka

De Cristina Florescu, OFRR

Pentru că am fost de faţă când ne-au făcut prima data salata şi am mâncat de mai multe ori, vă mai spun câteva lucruri interesante.

Încep cu un dicţionar singalez-român, ca să ştiţi mai bine ce gătiţi

BOMBAI LUNU = ceapăAMU MIRIS = ardei iute verdePODI

Este o salata minune: uşor de făcut, rapidă, lejeră, gustoasă şi sățioasă

Calificativ: bună de te lingi pe degete

SfaturiToate ingredientele principale

(vânăta, ceapa, peştele) trebuiesc tăiate subţirel şi pe cât posibil egal.

Turmericul este un condiment specific, care se găseşte mai greu în România.

Pentru sucul de lămâie vă recomand cu căldură să folosiţi lămâie verde. Am mâncat cu ambele feluri de lămâie şi diferenţa de gust este notabilă.

Se poate prepara o cantitate mai mare şi păstra la rece 2-3 zile.

Informatii suplimentare Turmericul este rizomul uscat

al plantei Curcuma care mai este numit şi şofran indian.

Rizomii sunt recoltați, fierți câteva ore, uscați în cuptoare şi apoi măcinați într-o pudră galben-portocalie. Praful de curcuma se utilizează ca

ingredient de bază în bucătăria asiatică, ca şi condiment

(ingredient esențial al

preparatelor de curry) sau colorant

alimentar. În medicina Ayurvedică este folosit

ca antiseptic, antibacterian şi antiinflamator. Cercetări actuale sugerează posible efecte pozitive în lupta împotriva cancerului, a bolii Alzeihmer şi a bolilor de ficat.

(Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Curcuma)

pentru patru persoane

INGREDIENTE:vinete (500g) – tăiate în felii subţiri2 cepe mari – tăiate în felii subţiri3 – 4 ardei iuţi verzi – opţional1 frunză de salată – opţional 1 roşie – opţional 100g peşte mărunt – opţional

(folosiți hamsii proaspete)1 linguriţă de piper verde măcinat1 linguriţă turmeric – opţional 1 lingură suc de lămâie (lămâie

galbenă sau „lime“ = lămâie verde)ulei p entru prăjit (baie de ulei, ca

pentru cartofi prăjiţi)sare după gust

Tăiaţi ardeiul iute, roşia si frunza de salată şi puneţi-le deoparte. Tăiaţi peştele mărunt.

Puneţi totul într-un castron mare: bastonaşele de vânătă şi bucăţile de peşte prăjit, ceapa tăiată, ardeii iuţi, roşia şi salata. Adăugaţi piperul măcinat şi sarea.

Amestecaţi bine şi la sfârşit adăugaţi sucul de lămâie şi amestecaţi încă o dată.

SERVIRE:Se poate servi cu

orez, tăiţei sau pâine.

POFTĂ BUNĂ !

COMENTARII


Institutul Intercultural Timişoara solicită contribuţii la revista Migrant în România.

Articolele trebuie să fie relevante

pentru problematica integrării cetăţenilor din ţări ne-membre UE care locuiesc în România, să aibă între 3000 şi 10000 de caractere şi să fie redactate în limbile română, franceză, engleză sau spaniolă. Sunt acceptate texte ce descriu cazuri individuale, comunităţi, organizaţii, activităţi,

interviuri sau mărturii personale, precum şi alte tipuri de texte.

Textele trebuie transmise de către

autori, aceştia asumându-şi întreaga responsabilitate pentru conţinutul transmis. Autorii păstrează în totalitate drepturile asupra textului transmis, prin transmiterea lui permiţând însă Institutului Intercultural Timişoara să îl publice în revista Migrant în România şi pe site-ul www.migrant.ro. Autorii trebuie să aibă vârsta de peste 18 ani şi să aibă o formă de şedere

legală în România, indiferent de cetăţenie. Transmiterea articolelor se va face exclusiv în format electronic (.rtf, .txt, .doc, .docx, .odt) pe adresa [email protected] sau prin postare la secţiunea Contribuiţi la revistă de pe Forumul www.migrant.ro.

Comitetul de Redacţie al revistei

va informa autorii ale căror texte vor fi publicate. Aceştia vor putea fi invitaţi să participe la acţiuni locale, naţionale sau internaţionale privind problematica migraţiei.

Articole pentru revista Migrant în România

„Kefaya!“ („Destul!“) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3British Council - respect pentru diversitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4Jean Louis Kialoungou: A fi străin în România reprezintă un atu şi nu un handicap . . 6Indicele politicilor de integrare a migranților Policy Index - MIPEX III Migrant Integration . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8România pe harta generozităţii globale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10Platforma „Migranţi şi cetăţenie europeană“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei adoptă recomandări privind integrarea migranţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13Statistici privind migraţia în 2010 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14Reţea de centre de informare şi consiliere pentru resortisanţi ai unor ţări terţe . . . . 16Comunitatea arabă din Timişoara: un exemplu de implicare civică . . . . . . . . . . . . . . . 18Vorbiţi româneşte? Cursuri de limba română şi orientare culturală pentru migranţi . . 20Grecia plănuieşte un zid anti-imigranţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22„După 20 ani, ca în poveşti, ne-am regăsit şi ne-am căsătorit“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24„Ramadanul apropie omul de societate, de vecinul lui, de semeni“ . . . . . . . . . . . . . . . 26Dr . Li, medicul chinez ce ține la România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Wambatu salada Brinjal / Salata cu vinete . O reţetă din Sri Lanka . . . . . . . . . . . . . . . . 30

cupRiNs

Migrant în România - nr. 8, 201132 Publicaţie �nanţată de Uniunea Europeanăprin «Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe»

în cadrul unui proiect coordonat de Institutul Intercultural Timişoara migrant.ro

Nr. 8 - 2011

Publicaţie realizată în cadrul proiectului „Migrant în România“, finanţat prin Programul general „Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii“, Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe

Editor: Institutul Intercultural Timişoara Data publicării: Februarie 2011 Adresa de sesizări: Institutul Intercultural

Timisoara, str. 16 Decembrie 1989, nr. 8. Tel. 0040.256.498.457; Fax: 0040.256.203.942; E-mail: [email protected]; Web: www.migrant.ro

„Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene“

migrant in romania nr 8

Documents

Transcript of migrant in romania nr 8