MIELODISPLAZIA

Mielodisplazia sau sindromul mielodisplazic (SMD) se refera la un grup de

afectiuni ale maduvei osoase sau ale celulelor stem hematopoietice (care se afla la

originea celulelor sangvine). Mielodisplazia se caracterizeaza prin producerea

insuficienta a unuia sau mai multor tipuri de celule sagvine, datorita unei disfunctii a

maduvei osoase.

Mielodisplazia poate fi primara (in absenta unei expuneri) sau secundara unui

tratament agresiv de chimioterapie sau radioterapie. Mielodisplazia primara are un

prognostic mai favorabil decat cea secundara.

Mielodisplazia se caracterizeaza prin numarul scazut de globule rosii (anemie), de

globule albe (leucopenie) cu predispozitie spre infectii si de trombocite

(trombocitopenie).

Este considerata o afectiune premaligna, la un grup de pacienti evoluand frecvent

spre leucemie acuta mieloida (LAM).

Mielodisplazia afecteaza cu precadere subiectii varstnici, media de varsta in

momentul diagnosticarii fiind de 70 ani. La adulti, intre 8 si 10% din cazuri survin peste

varsta de 50 ani.

Tipuri de SMD:

anemie refractara – se caracterizeaza prin numarul scazut de globule rosii, in timp

ce numarul de globule albe si de trombocite este normal

anemie refractara cu sideroblasti inelari – se deosebeste de anemia refractara prin

faptul ca globulele rosii existente contin o cantitate excesiva de fier (sideroblasti inelari)

anemie refractara cu exces de blasti – toate cele trei tipuri de celule sangvine

(globule rosii, globule albe si trombocite) sunt deficitare si au un aspect anormal atunci

cand sunt examinate la microscop

anemie refractara cu exces de blasti in transformare

leucemie mielomonocitara cronica

leucemie mielomonocitara cronica in transformare

Rata de supravietuire variaza de la 6 luni la cativa ani in functie de subtipul de

SMD. Decesul survine ca urmare a hemoragiilor sau infectiilor. Evolutia in leucemie

acuta mieloida (LAM) are loc in 40% din cazuri, cu un prognostic nefavorabil.

Tratamentul

Se axeaza in general pe reducerea sau prevenirea complicatiilor. Tinerii care

sufera de mielodisplazie si a caror stare de sanatate este in general buna pot fi candidati

pentru un transplant de maduva osoasa, care poate prelungi viata.

Semnele si simptomele

Se datoreaza numarului scazut de celule sangvine, ca urmare a anemiei,

trombocitopeniei sau neutropeniei :

starea generala de oboseala, paloarea pielii si a mucoaselor, tahicardia – sunt

manifestari ale anemiei severe

pacientii cu probleme cardiace pot prezenta insuficienta cardiaca congestiva

(ICC),  in functie de gradul de severitate al anemiei

petesie (mici leziuni ale pielii), echimoze (vanatai), hemoragii nazale (epistaxis)

sau ale gingiilor sunt manifestarile obisnuite ale numarului scazut de trombocite

(trombocitopenie)

hemoptizie (expectoratie cu sange), prezenta sangelui in urina (hematurie) sau in

scaun

febra, tuse, disurie - sunt manifestarile unei infectii bacteriene sau micotice grave

(precum pneumonia sau infectiile tractului genital) ca urmare a neutropeniei

(numar scazut de globule albe) asociata cu mielodisplazia

Cauze

Majoritatea sindroamelor mielodisplazice sunt de etiologie necunoscuta. Atunci

cand cauza este cunoscuta, vorbim de mielodisplazie secundara, mai dificil de tratat decat

sindroamele fara o cauza identificata (primare).

Tratamentele anticanceroase

Probabil cea mai sigura cauza a sindroamelor mielodisplazice este tratamentul cu

anumite medicamente anticanceroase (chimioterapie). Aceste medicamente sunt toxice

pentru maduva osoasa si sunt uneori asociate cu radioterapia.

Majoritatea cazurilor de mielodisplazie secundara survin in urma tratamentelor pentru

limfomul non – Hodgkin, boala Hodgkin  si leucemie acuta limfoida (LAL), dar pot

surveni si in urma chimioterapiei pentru alte cancere (mamar, pulmonar, intestinal,

genital). In plus, sindroamele mielodisplazice pot afecta pacientii cu transplant de celule

stem, datorita dozelor ridicate de medicamente citostatice administrate inaintea efectuarii

transplantului.

Toxinele din mediu

Expunerea la o cantitate mare de radiatii ionizante si la unele substante chimice

(benzen) pot constitui cauze ale sindroamelor mielodisplazice. Benzenul, o substanta cu

larga utilizare in industria chimica, se gaseste in benzina, produsele pentru ingrijirea

mobilei, detergenti, fumul de tigara si uneori in apele contaminate. Unele studii indica o

legatura intre sindroamele mielodisplazice si expunerea pe termen lung la metale grele,

pesticide, ierbicide si ingrasamintele chimice.

Factori de risc

Pe langa tratamentele cu anumite medicamente citostatice si expunerea la doze

ridicate de radiatii sau de substante chimice, urmatorii factori pot creste riscul aparitiei

sindroamelor mielodisplazice :

Varsta

Majoritatea sindroamelor mielodisplazice survin dupa 60 ani, deseori in al 7-lea

sau al 8-lea deceniu al vietii. In schimb, SMD este rar la copii si la adultii tineri, desi

incidenta bolii este in crestere, pe masura ce tot mai multi tineri urmeaza tratamente cu

medicamente citostatice.

Sexul

Incidenta mielodisplaziei este usor mai crescuta in randul barbatilor decat al

femeilor.

Tabagismul

Intrucat benzenul si alte substante cancerigene din tigari sunt absorbite in sange,

ele pot afecta maduva osoasa si celulele sangvine. Oamenii de stiinta nu au stabilit inca

daca fumatul pasiv are un efect similar.

Unele boli congenitale

Anemia Fanconi, o afectiune genetica rara, creste riscul survenirii sindroamelor

mielodisplazice. Copiii cu alte anomalii congenitale, printre care sindromul Down,

prezinta de asemenea un risc crescut de aparitie a afectiunilor maduvei osoase.

Tratament

Tratamentul simptomatic include transfuzii de sange (masa eritrocitara sau

plachete), in scopul de a inlocui celulele sangvine care sunt distruse prematur prin

apoptoza (moarte celulara programata).

Tratamentul transfuzional

Pacientii cu anemie moderata pana la severa determinata de sindromul

mielodisplazic pot primi transfuzii de sange, pentru a reduce simptomele precum

oboseala. Transfuziile de masa eritrocitara pentru pacientii anemici au efecte temporare,

doar pe durata de viata a globulelor rosii transfuzate (2- 4 saptamani).

In timp, organismul produce anticorpi indreptati impotriva celulelor sangvine

transfuzate, acestea devenind mai putin eficiente in reducerea simptomelor. In plus,

globulele rosii ale donatorului contin fier ce poate fi stocat in organism, producand

atingeri ale ficatului sau inimii, in special la pacientii cu numeroase transfuzii pe o

perioada lunga de timp. Pentru a reduce riscul acumularii excesive (si toxice) de fier, se

recurge la administrarea de vitamina C alaturi de un agent chelator care leaga fierul,

reducand efectele sale toxice.

Reactiile adverse cauzate de transfuziile de sange pot fi reduse prin utilizarea de

produse sanguine sarace in leucocite. A fost demonstrat ca in acest mod se reduc reactiile

febrile non-hemolitice, se previne aloimunizarea si transmisia de citomegalovirus.

Transfuzia de plachete sangvine este benefica pentru oprirea hemoragiilor la pacientii cu

trombocitopenie. Durata de viata a plachetelor transfuzate este doar de 3 –7 zile, iar

pacientii dezvolta rapid anticorpi impotriva plachetelor donatorului.

Tratamentul medicamentos

Factorii de crestere hematopoietici stimuleaza producerea de celule sangvine. Unii

factori de crestere contribuie la prevenirea infectiilor prin cresterea numarului de globule

albe la pacientii cu sindroame mielodisplazice; altii reduc necesitatea efectuarii

transfuziilor de sange prin cresterea numarului de globule rosii. Efectele adverse ale

factorilor de crestere sunt de obicei minore si includ dureri osoase si febra.

Agentii de diferentiere (azacitidina, retinoizi) stimuleaza dezvoltarea blastilor si

transformarea lor in celule sangvine mature.

Alte terapii

Desi tratamentul simptomatic este tratamentul de electie pentru majoritatea

pacientilor cu mielodisplazie, atat primara cat si secundara, exista si alte terapii:

Chimioterapia

Chimioterapia este uneori utilizata pentru distrugerea blastilor la pacientii cu

mielodisplazie severa. Dar chimioterapia este rareori eficienta, iar riscurile sunt mai

importante decat beneficiile oferite, in special la varstnici.

Transplantul de celule stem

Inlocuirea celulelor stem anormale cu celule sanatoase provenind de la un donator

(transplant alogenic) prezinta cel mai mare potential de prelungire a vietii. Din nefericire,

putini pacienti sunt candidati pentru aceasta procedura din cauza riscurilor prezentate de

efectuarea unui transplant la varstnici – categoria de varsta cu cea mai mare incidenta a

mielodisplaziei. O noua procedura, numita transplant nonmieloablativ, isi propune sa

prezinte mai putine riscuri pentru varstnici, ameliorand rezultatele transplantului de

celule stem. In loc sa utilizeze chimioterapia pentru distrugerea completa a celulelor stem

ale pacientului inaintea efectuarii transplantului, aceasta procedura suprima sistemul

imunitar atat cat este necesar pentru a preveni rejectarea celulelor donatorului.