CerereaConcept. Legea cereriiCererea este o categorie economica ce exprima ,in anumite conditii social-istorice, nevoia sociala. Cererea este numai o parte a nevoii sociale, determinata de marimea mijloacelor banesti, de puterea de cumparare de care dispun membrii societatii. Ea reprezinta parte solvabila a nevoii sociale, respectiv acea parte care poate fi satisfacuta de piata. Deci,cererea reprezinta cantitatea totala dintr-un anumit bun, care poate fi cumparata pe piata, intr-o perioada determinata de timp, la un anumit pret dat.Cererea poate fi privita ca cerere pentru un produs sau un serviciu anume, pentru o industrie sau cererea pentru o firma, respectiv pentru productia ei.Dimensiunea cererii pentru un anumit bun, precum si dinamica acesteia sunt determinate de nivelul si dinamica pretului bunului respectiv. Deci, intre evolutia pretului unitar al unui bun si cererea de piata pentru bunul respectiv exista o relatie de cauzalitate.Aceastarelatie este exprimata in mod foarte clar delegea cererii.Conform acestei legi,daca pretul bunurilor, resurselor si servic 838j97i iilor va scadea, in mod corespunzator va creste cantitatea de marfa ceruta intr-o anumita perioada si invers, daca preturile cresc, va scadea cantitatea de marfa ceruta in perioada de timp respectiva ( celelalte conditii raminind neschimbate ).Relatia dintre pretul unitar al unui bun si cantitatea de bunuri ceruta intr-o anumita perioada de timp se poate reprezenta grafic, obtinindu-se curba cererii.Exemplu:Sa presupunemca avem un bun oarecare X, a carei cerere individuala lunara la diferite preturi aratata astfel (tabelul 1):

Tabel 1Cererea individuala pentru bunul X

Grafic, reprezentarea relatiei dintre pretul unitar si cantitatea ceruta se arata in (fig. 1)Deci, de notat, la preturi ridicate se cer cantitati mici si invers.Relatia dintre pretul unitar al unui bun si cantitatea de bun ceruta, intr-o anumita perioada de timp, de catre un individ, este cunoscuta sub denumirea de cerere individuala.Cererea poate fi reprezentata: grafic, tabelar si analitic cu ajutorul functiei.Cererea variaza atit cantitativ, cit si calitativ. Variatia cererii cauzata de schimbarile in pretului bunului se numeste schimbare cantitativa a cererii. Grafic aceasta prezinta deplasarea pe curba cererii de la un punct la altul. Deplasarea curbei cererii intr-o pozitie noua arata ca cererea se schimba calitativ. Aceasta se intimpla cind variaza alti factori diferiti de pret. Deplasarea curbei in dreapta semnifica faptul ca cererea creste, deplasarea curbei in stinga cererea scade.In functie de comportarea curbei cererii, in urma variatiei diferitilor factori, marfurile pot fi clasificate in bunuri substituibile si complementare, precum si in bunuri economice si inferioare. Daca o data cu cresterea pretului la bunul 1 cererea bunului2 creste, aceste bunuri sunt substituibile. Explicatia e simpla : daca creste pretul la mere , consumatorii se orienteaza , sa zicem , la pere , care intr-o masura anumita substituie necesarul de fructe pentru acesti consumatori si ,in consecinta , la pere. Dar reactia consumatorului e cu totul alta cind se schimba pretul la acele marfuri care pot fi folosite numai in amsamblu, completindu-se una pe alta ( bunuri complementare ). Exemplu: Stofa pentru costume si nasturii. Daca stofa se scumpeste, atunci se cumpara mai putina, si cererea si la nasturi scade. Clasificarea marfurilor in marfuri de substitutie si complementare e in mare masura subiectiva. Aceleasi perechi de marfuri, in functie de preferintele individuale pentru un consumator, pot fi substituibile, iar pentru altul complementare.In functie de reactia curbei cererii la schimbarile survenite in veniturile consumatorilor, putem vorbi despre bunuri inferioare si normale. Cind veniturile consumatorilor cresc, creste si cererea la majoritatea marfurilor (carne, imbracaminte, incaltaminte etc.).Astfel de marfuri se numesc normale. Insa, exista o serie de bunuri a caror cerere se reduce o data cu cresterea veniturilor (subprodusele alimentare, tesaturile sintetice). Astfel de marfuri sunt cosiderateinferioare. Cind veniturile cresc, curba cererii la astfel de marfuri nu se deplaseaza la dreapta, ci la stinga.Functia cererii unui bun poate fi analizata ca cerere individuala si ca cerere globala (totala pe piata). Curba cererii individuale ne arata tabloul intentiilor de a procura un bun de catre un consumator concret la un moment dat, pentru diferite niveluri de pret.Factorii ce influenteaza asupra cereriiIntr-o anumita perioada de timp,cererea pentru un bun poate sa se reducasau sa creasca. Factorii sau conditiile care influenteaza cererea in cazurile cind nivelurile de pret unitar nu se modifica sunt urmatoarele : pretul altor bunuri; veniturile indivizilor; perspectiva (asteptarile) privind evolutia pietii; gusturile.1.Pretul altor bunuri.Bunurile, in raport cu un anumit bun (in cazul nostrucu bunul X ), se clasifica in:a)Bunuri substituibile, sunt acelea care satisfac aceleasi nevoi sau trebuinte ca si bunul in discutie. Cind pretul unui bun substituibil creste, curba bunului in discutie ( bunul X ) se deplaseaza spre dreapta si invers ( vezi fig. 2 ).b)Bunuri complementare, sunt acele bunuri care in consum se folosesc impreuna. Cind pretul unui bun complementar fata de altul scade, curba cererii pentru bunul initial ( bunul X ) se va deplasa spre dreapta.c)Bunuri neinrudite. Modificarea pretului la un bun neinrudit cu bunul initial ( bunul X ), nu influenteaza in nici un fel curba cererii la bunul initial.Veniturile.Modificarea veniturilor individuale influenteaza curba cererii in functie de natura bunurilor. Din acedt punct de vedere distingem doua tipuri de bunuri si anume:a) bunuri normale; b) bunuri inferioare.a)Bunurile normalesunt acelea pe care indivizii le atrag mai mult in consum pe masura cresterii veniturilor lor. Curba cererii pentru un bun normal se va deplasa spre dreapta, respectiv creste cantitatea ceruta, atunci cind veniturile individuale cresc. Invers, cind venitul individual scade, curba cererii se va deplasa spre stinga, respectiv scade cantitatea ceruta.b)Bunuri inferioare.Un bun inferior este acela pe care indivizii il cer atunci cind nivelul veniturilor lor sunt mai reduse, decit atunci cind nivelul veniturilor lor sunt mai mari. ( De pilda, s-a constatat ca oamenii care dispun de venituri mici maninca mai multa piine si cartofi decit oamenii cu venituri ridicate ). Faptele arata ca oamenii au tendinta sa reduca consumul la bunurile inferioare, atunci cind se inregistreaza cresterea veniturilor lor la un anumit nivel. Curba cererii individuale( deci si cantitatea ceruta ) la un bun inferior se va deplasa spre dreapta daca veniturile sunt la un nivel scazut si se va deplasa spre stinga odata cu cresterea veniturilor de la un anumit nivel in sus. Invers, cind venitul personal scade, curba cererii individuale pentru un bun inferior se va deplasa spre dreapta pina ce venitul va atinge un anumit nivel, de la care punct, o scadere in venituri va cauza deplasarea curbei spre stinga.3.Perspectiva privind evolutia pietei.Se refera la ceea ce individul se asteapta in viitor, referitor la toate bunurile si faptele, relevante pentru situatia lui economica. De exemplu, o perspectiva de crestere a pretului unui bun oarecare, ce intra frecvent in consumul personal, genereaza, in prezent, o crestere a cererii. Deci, pentru bunul respectiv, curba cererii se deplaseaza spre dreapta.4.Gusturile.Daca au loc modificari in gusturile indivizilor, acestea se vor reflecta in mod direct in cerereade bunuri si, implicit, in deplasarea curbei cererii.In afara factorilor amintiti, cererea este influentata si de alti factori. De pilda, factorii demografici influenteaza asupra volumului si structurii cererii prin variabile ca: numarul populatiei, numarul familiilor, componenta familiilor pe grupe de virste, pe sexe, structura socio-profesionala, s.a. La acestea, se mai adaoga obiceiurile, specificul local, traditiile nationale etc. De asemenea, nu putem sa nu amintim influenta puternica asupra cererii, a factorilor psihologici si sociali. Deosebirile de preferinte, de atitudini fata de un produs sau altul, pot apare si datorita particularitatilor psihice ale indivizilor, puse in evidenta prin grade diferite de receptevitate,de reactii. Cererea mai poate fi influentata si de alti factori, cum ar fi cei natural-climaterici, sezonieri, conjuncturali, etc.Sub influenta factorilor amintiti cererea se manifesta diferit de la un produs la altul, de la o categorie a populatiei la alta, in profil teritorial, precum si in timp.Cererea pietiiCererea pietii pentru un bun oarecare se obtine insumind cererile individualepentru bunul respectiv. Deci,cererea pietii este egala cu suma cererilor individuale.Exemplu:Pentru bunul X avem urmatoarea situatie (tabelul 3):

Tabel 3Aceasta situatie se va regasi in curba cererii de piata (fig. 3.1).Cererea pietei, la fel ca si cererea individuala, este influentata de factoriiprezentati mai sus. In afara acestor factori, cererea pietii pentru un bun este dependenta si de numarul de cumparatori care intra in calculul sumei cererii. Daca numarul cumparatorilor pentru un bun oarecare creste, in mod corespunzator va creste si cererea pentru bunul respectiv. Evident, curba cererii se va depiasa spre dreapta. Invers , daca numarul cumparatorilor pentru un bun oarecare scade, in mod corespunzator va scadea si cererea pentru bunul respectiv. Curba cererii se va deplasa spre stinga.Orisice schimbare in cerere este rezultatul modificarii unuia sau a mai multor factori determinati ai cererii.Marimea cererii depinde de nivelul pretului propus la bunul cerut si de cuantumul venitului cumparatorului, respectiv al partii de venit ce poate fi alocata pentru achizitionarea bunului in cauza.Dinamica generala a cererii atit a celei individuale, cit si a celei de piata este una descrescatoare si se inscrie pe o panta de la stinga la dreapta.Aceasta semnifica faptul ca, la o scadere a pretului, cererea sporeste in cantitate. Acest efect al scaderii pretului asupra dinamicii cererii se explica prin legea utilitatii marginale descrescinde, consumatorul cautind maximum de satisfactie din sporirea cantitatilor consumate. O astfel de relatie da forma convexa curbei cererii fata de originea axelor (fig. 3.2):

Generalizind,se poate spune camarimea cererii pentru un bun variaza in raport invers cu nivelul si modificarea pretului.Relatiile dintre cantitatile cerute dintr-un anumit bun (variabila dependenta) si evolutia pretului mediu (variabila independenta), aceasta se evedentiaza in (fig. 3.3):

Aceste relatii intre dinamica pretuluisi cea a cantitatilor cerute nu se regasesc identic in toate cazurile, la toate bunurile.De regula, natura bunurilor si cea a nevoilor umane fac ca aceste relatii sa fie foarte specifice. De exemplu, intr-un anume fel se prezinta relatia cantitatea ceruta pret in cazul bunurilor complementare, si in alt fel in cel al unor bunuri substituibile. In cu totul alt fel, apare relatia respectiva atunci cind este vorba de bunuri derivate.Notiuni despre elasticitatea cererii.Factorii care determina elasticitatea cererii.Elasticitatea cererii exprima sensibilitatea cererii la modificarea unuia din factori de influenta.Cum cererea este, in primul rind, dependenta de pret, elasticitatea ei se raporteaza, in principal, fata de pret.Elasticitatea cererii este prezenta, atunci cind coeficientul de elasticitate este mai mare de cit 1.Cererea este elastica -atunci cind la un anumit procent de modificare a pretului, procentul de modificare a cantitatii cerute este mai mare.Cererea este inelastica atunci cindla un anumit procent de modificare a pretului rezulta un procent mai mic de modificare a cantitatii cerute.La procentul de modificare a pretului corespunde acelasi procent de modificare a cantitatii cerute, se spune cacererea are elasticitateunitara,deoarece coeficientul de elasticitate (Ce) este egal cu 1.Deci,elasticitatea cererii fata de pret exprima raportul dintre miscarea cererii si modificarea preturilor, proportia modificarii cererii in conditiile cresterii sau scaderii pretului cu un procent.Elasticitatea cererii se poate determina nu numai in functie de pret, dar si de venit. Ea reflecta proportia in care cererea pentru diverse produse se schimba odata cu modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor, ceilalti factori raminind constanti. Fenomenul elasticitatii fata de venit este o manifestare a legitatilor din sfera consumului, care determina o anumita ierarhizare a nevoilor fiecarei categorii de populatie la un anumit nivel al veniturilor.Elasticitatea cererii, mai precis cunoasterea ei, prezinta o semnificatie deosebita in cadrul orientarii agentilor economici. Interesul lor este sa-si maximizeze profitul, deci in conditiile de pret existente pe piata, ei pot sa-si adapteze deciziile cu privire la productie, corespunzator raportului existent intre venitul total si elasticitate.Specialistii in domenuiu, evidentiaza existenta a trei factori principali:1. Gradul de substituire al produselor. Daca pretul unui bun oarecare creste el devine mai scump fata de bunurile substituibile lui. Este firesc ca cererea pentru acest bun sa scada si, in mod corespunzator, sa creasca cererea pentru bunurile substituibile. Invers, daca pretul unui bun scade, el va deveni mai ieftin decit bunurile substituibile lui. In acest caz, cererea pentru el va creste si, in mod corespunzator, va scadea cererea pentru bunurile substituibile.Cu cit gradul de substituire in raport cu un bun oarecare este mai mare, cu atit va fi mai mare elasticitatea cererii pentru bunul respectiv. Invers, cu cit gradul de substituire este mai mic, cu atit va fi mai mica elasticitatea cererii pentru bunul respectiv.Ponderea venitului cheltuit pentru cumpararea unui bun in totalul veniturilor.In general, cererea pentru un bun este mult mai elastica, cu cit este mai mare parte din venit alocata pentru cumpararea bunului respectiv (celelalte conditii ramin neschimbate). Desigur, exista diferentieri intre bunuri din acest punct de vedere. Sunt bunuri pentru care creste ponderea cheltuielilor pentru cumpararea lor pe masura ce creste venitul si bunuri a caror pondere scade pe masura ce creste venitul. De exemplu, in conditiile unor venituri banesti mari, ponderea cheltuielilor pentru procurarea de bunuri alimentare, sau chiar de bunuri materiale se reduce, in schimb creste ponderea cheltuielilor pentru servicii social-culturale, bunuri de lux, s.a.3.Perioada de timp de la schimbarea pretului.Cind pretul unui bun oarecare se modifica este necesar sa treaca un anumit timp pina ce toti cumparatorii vor cunoaste noua situatie si, mai ales, pina ce asi vor adapta comportamentul lor de consumatori ai bunului respectiv. Deci, elasticitatea cererii pentru un bun va fi mai mare intr-o perioada lunga de timp, decit intr-o perioada scurta, deoarece cumparatorii au mai mult timp sa se adapteze la schimbarea de pret.OfertaConcept. Legea oferteiOferta reprezinta cantitatea de bunuri sau servicii pe care un agenteconomic este dispus sa o ofere spre vinzare intr-o anumita perioada de timp.Oferta ca si cererea se refera la un pret anume, si poate fi privita ca oferta a unui bun, a unei industrii, a unei firme si ca oferta totala de piata. Desigur,in functie de nivelul cererii, cantitatea care se vinde efectiv poate sa difere de cantitatea oferita.Oferta, ca si cererea, este si ea functie de pret. Ea pune in evidenta diversele cantitati de bunuri pe care vinzatorii sunt dispusi sa le vinda la diverse preturi date. Deci, intre evolutia pretului un 333d35d itar al unui bun si oferta pentru bunul respectiv exista o relatie de cauzalitate. Aceasta relatie este exprimata sintetic delegea ofertei, ea arata relatia care se stabileste intre cantitatea dintr-un bun pe care un ofertant o ofera spre vinzare intr-o anumita perioada de timp si pretul la care bunul respectiv se vinde.Legea ofertei arata ca ofertantii sunt dispusi sa ofere o cantitate mai mare dintr-un bun oarecare, la un pret mai mare, de cit la unul mai mic. Curba ofertei arata ca nivelul de pret este necesar pentru a-l determina pe ofertant sa ofere o anumita cantitate de bun.Exemplu:Presupunem ca avem urmatoarele date (tabelul 1):Tabel 1Oferta individuala pentru bunul XPret / kg ($)Cantitatea oferitaIn kg/luna5120041100390026001200

Grafic, relatia dintre pretul unitar si cantitatea oferita, este reprezentat in (fig. 1.1):

Asadar, curba ofertei pune in evidenta cantitatea de bunuri pe care un ofertant este dispus sa o ofere, intr-o anumita perioada de timp, la diferite niveluri de preturi. Altfel, se poate spune, ca ea arata care este pretul la care ofertantul este dispus sa ofere diferite cantitati dintr-un bun oarecare, intr-o anumita perioada.Forma curbei arata clar ca daca pretul bunurilor creste, ofertantii vor aduce mai multe bunuri pe piata si invers, daca pretul scade, ofertantii vor aduce mai putine bunuri pe piata. Cresterea pretului influenteaza profitul si ofertantul este motivat in a produce mai mult si a oferi spre vinzare mai mult. Acesta este un motiv important care face ca inclinatia curbei ofertei sa fie in sus si spre dreapta. Un alt motiv este faptul ca de la un anumit punct, cresterea productiei determina majorarea costului pe unitate de produs. Acest lucru se datoreste faptului ca unii factori (cladri, utilaje, masini, etc.) nu pot sa creasca intr-o perioada scurta de timp. De aceea, orice crestere a productiei prin atragerea de mai multi factori variabili (munca, materiale, etc.) suprasolicita factorii fizici (cladiri, utilaje, etc.) cauzind congestionari si gituiri ale productiei. Productivitetea muncii se reduce si costul pe unitate de produs aditional creste. Este firesc, ca pretul sa fie mai mare astfel ca producatorii sa fie motivati sa produca aceste bunuri aditionale.Curba ofertei, ca si curba cererii, se poate determina pentru un ofertant anume, cit si pentru toti ofertantii unui anumit produs .Oferta este adesea identificata cu productia si factorii care influenteaza nivelul, structura si calitatea acesteia vor influenta nuvelul, structura si calitatea ofertei. Oferta poate fi analizata prin caracteristici asemanatoare celor ale cererii. Ea poate fi prezentata grafic, tabelar si cu ajutorul functiei. Intre oferta si pret exista o relatie directa in sensul ca oferta creste pe masura ce sporeste pretul. Deplasarea curbei ofertei spre stinga semnifica reducerea cantitatii de produse vindute si, invers, deplasarea curbei ofertei spre dreapta are ca rezultat reducerea preturilor pentru cantitatea data de bunuri.Realizarea ofertei are loc prin confruntarea sa cu cererea in cadrul tranzactiilor comerciale. Oferta apare sub diferite forme. Pe baza unor criterii complexe, ea poate fi de marfuri corporale si de servicii;ferma sau facultativa;angajament sau cu termen fix;cu grad mediu de complexitate si de complexitate superioara;interna sau externa, etc. In functie de continutul bunurilor, oferta poate fi de:bunuri independente (confectii), bunuri complementare (miere si propolis), mixta.Oricare ar fi forma si tipul ei, oferta se afla in relatie directa cu nivelul si modificarea pretului. Daca pretul unei marfi creste, celelalte conditii raminind neschimbate, vinzatorul este dispus sa cedeze cantitati in plus pe piata; evident, in limitele stocului existent la bunul sau la bunurile in cauza. Dimpotriva, in situatia in care pretul scade, vinzatorul tinde sa reduca oferta.P

Contractia si extinderea ofertei sunt prezentate in (fig. 1.2)

Cresterea ofertei o data cu sporirea pretului are loc numai daca vinzatorul dispune de stocuri in depozit (pe termen scurt) sau daca el dispune de resurse cu care sa suplementeze loturile de marfuri oferite (pe termen mediu). Pe de alta parte, oferta nu poate fi redusa substantial atunci cind preturile scad notabil. Aceasta mai ales daca marfa este perisabila sau nedepozitabila. Comportamentul producatorului in raport de modificarea pretului nu este legat doar de posibilitatile lui de a produce, ci si de costurile de productie pe care acesta le are sau le poate avea.Legea generala a ofertei exprima acea situatie relationala in care, la un anumit nivel al pretului, se ofera o anumita cantitate de bunuri.Factorii ce influenteaza asupra oferteiOferta, ca si cererea, este determinata,in dimensiunea ei, de o serie defactori. Cei mai importanti sint urmatorii: a) pretul resurselor ( a factorilor de productie ); b) pretul altor bunuri; c) tehnologia; d) numarul de ofertanti; e) perspectivele pietei; f) costul productiei; g) taxele si subsidiile; h) evenimente naturale si social-politice.a) Pretul resurselor.Daca pretul factorilor de productie scade, ofertantii unui anumit produs, sint dispusi a produce mai multe bunuri, curba ofertei pentru bunul respectiv inregistreaza o deplasare spre dreapta ( fig.2).

Invers, daca pretul unuia sau a mai multor factori de productie creste, atunci va creste costul de productie si ofertantul nu va fi dispus a produce o cantitate mai mare. Drept consecinte, curba ofertei se va deplasa spre stinga.b) Pretul altor bunuri.Factorii de productie sint atrasi spre acele activitati de productie unde ei sint platiti la un pret ridicat. Daca pretul productieiXcreste, este firesc ca sa se inregistreze o atragere a factorilor de productie spre acest produs, deci curba ofertei la acest produs se va deplasa spre drearta, si invers.c) Tehnologia.Introducerea tehnologiei noi, are ca efect cresterea productivitatii muncii si, implicit, reducerea costului de productie. In acest caz, curba ofertei se va deplasa spre dreapta, deoarece producatorii sint motivati a produce mai mult. Descresterea productivitatii muncii, duce la cresterea costurilor de productie si evident efectul va fi negativ asupra ofertei, deci curba ofertei se va deplasa spre dreapta.d) Numarul de ofertanti.Curba ofertei pietei ( a tuturor firmelor dintr-o anumita ramura care produc acelasi produs ) se va deplasa spre dreapta, daca in ramura vor intra noi firme si invers.e) Perspectivele pietei.Daca in perspectiva se asteapta, intr-o anumita ramura, la scaderea sau chiar la oprirea productiei ( o greva ), in prezent ofertantii vor produce mai mult pentru a contracara efectele actiunilor viitoare. Deci, curba ofertei se va deplasa spre dreapta. Daca ofertantii se asteapta la o crestere a pretului in viitor, atunci in prezent vor reduce productia pentru a o creste in viitor. Deci, curba ofertei se va deplasa spre stinga.f) Costul productiei.Daca costul productiei scade, oferta pentru bunurile respective va creste si invers, cresterea costului va aduce la scaderea ofertei. Specialistii considera ca evolutia costului reprezinta unul din factorii principali care actioneaza asupra ofertei. Deci, curba ofertei se va deplasa spre dreapta daca costul scade si invers.g) Taxele si subsidiile.Firmele platesc taxe asupra profitului obtinut. Daca taxele pe profit se majoreaza, atunci apare tendinta de reducere a ofertei si deci curba ofertei se va deplasa spre stinga. Invers, daca se inregistreaza o reducere a taxelor pe profit, se va inregistra o crestere a ofertei si deci deplasarea curbei ofertei spre dreapta. Statul poate interveni sa sustina unele firme sau o industrie sau alta. Acest lucru se poate realiza cu alocatii de la bugetul statului, respectiv cu subsidii. In aceasta situatie, oferta va creste si evident curba acesteia se va deplasa spre dreapta.h) Conditiile naturalereprezinta un factor important care, in multe ramuri, influenteaza marimea ofertei. De asemenea, anumite evenimente naturale intimplatoare actioneaza, de regula, in directia reducerii ofertei. Conditiile social-politice isi pun si ele amprenta asupra intregii activitati economice. Daca acestea sint favorabile ( stabilitate politica, cadru juridic adecvat, etc.) atunci oferta va creste, daca nu, oferta va inregistra o reducere.Insumarea algebrica a influentei absolute sau relative a fiecarui factor de actiune, in conditiile aceluiasi pret, da ca rezultat modificarea totala a ofertei.Orice modificare de-a lungul curbei ofertei pune in evidenta schimbarea pretului bunului respectiv, asociata cu schimbarea in cantitatea de bun oferita. Deci, schimbarea in cantitate se vede pe curba fixa. Modificarile determinate de factorii amintiti mai sus, duc la schimbarea pozitiei curbei, spre stinga sau spre dreapta. Deci, schimbarea in oferta are ca efect modificarea pozitiei curbei.Notiuni despre elasticitatea ofertei.Factorii care determinaelasticitatea ofertei.Ca si in cazul cererii, elasticitatea ofertei pune in evidenta gradul de modificare a ofertei in conditiile schimbarii pretului, sau a oricareia din conditiile ofertei.Oferta este mai elastica cu cit este mai mare modificarea in cantitatea produsa de ofertanti. Deci, cu cit este mai mare elasticitatea ofertei, cu atit va fi mai mare raspunsul in cantitate la modificarea pretului. Oferta este elastica atunci cind coeficientul de elasticitate (Ceo) este mai mare decit 1. Oferta este inelastica atunci cind coeficientul de elasticitate este mai mic decit 1. Elasticitatea este unitara atunci cind Ceo= 1.Ccunoasterea elasticitatii ofertei prezinta interes pentru agensii economici deoarece, pornind de la preturile de piata ale bunurilor, ea reflecta posibilitatea adaptarii ofertei la cerere. Factorii cei mai importanti care determina elasticitatea sint:1) Gradul de substituire.Cind pretul unuiprodus creste, este profitabil a se produce o cantitate mai mare din bunul respectiv. Cresterea cantitatii oferite dintr-un bun, cind pretul lui creste, depinde, intr-o anumita masura, de cit de usor se pot atrage factorii de productie de la alte utilizari. Aceasta este in functie de usurinta adaptarii factorilor de productie respectivi la productia bunului fara discutie, deci de usurinta trecerii lorde la producerea unor bunuri anumite la producerea bunului respectiv. Cu cit este mai mare gradul de substituire a factorilor de productie de la productia unui bun la productia altor bunuri, cu atit va fi mai mare elasticitatea ofertei bunului respectiv;2) Costul productiei.Daca pe piata pentru un bun oarecare se inregistreaza o crestere a cererii la acelasi nivel de pret, oferta va creste numai daca costul total mediu nu creste. Acesta depinde de pretul factorilor de productie. Cresterea pentru bunul respectiv a ofertei va duce inevitabil la cresterea cererii pentru factorii de productie utilizati la producerea lui, ceea ce va antrena cresterea pretului la acesti factori si implicit cresterea costului total mediu a produsului in discutie. In acest caz, oferta va scsdea. Deci, atunci cind costul creste se va inregistra o scadere a elasticitatii ofertei, iar atunci cind costul scade se va inregistra o crestere a elasticitatii ofertei;3) Timpul,respectiv perioada de timp de la modificarea pretului. Acest factor se afla intr-o relatie strinsa cu gradul de substituire. Cu cit aceasta perioada de timp este mai mare, cu atit pot fi mutati mai multi factori de productie de la o activitate productiva la alta.In general, in economie distingem doua perioade de timp, respectivperioadascurtasiperioada lunga. In perioada scurta, cantitatile a cel putin o parte din factorii de productie utilizati la producerea unui bun sint date, respectiv fixe. Deci, perioada scurta de timp nu este suficient de mare ca sa permita schimbarea cantitatii tuturor factorilor de productie. Perioada scurta de timp in care nici unul din factorii de productie nu se modifica se numesteperioada pietei. In aceasta perioada nu se poate modifica cantitatea oferita in raspuns la modificarea pretului. In consecinta, cantitatea oferita dintr-un bun ramine aceeasi, deci oferta este perfect inelastica. Iar curba ofertei este sub forma unei drepte verticale ( fig.nr.14 ).Inperioada scurta,unii dintre factorii de productie pot fi schimbati si, prin urmare, cantitatea oferita dintr-un bun, poate spori in anumite limite, ca raspuns la modificarea pretului. Oferta este inelastica, dar nu perfect inelastica ca in perioada de piata( fig.3).Inperioda lunga,exista suficient timp pentru modificarea cantitativa a tuturor factorilor de productie. Deci, cantitatea oferita in raspuns la modificarea pretului este mult mai mare decit in perioada scurta. In aceasta perioada se asigura posibilitatea unei oferte elastice, respectiv procentul cresterii cantitatii oferite este mai mare decit cel de crestere a pretului ( fig.3 ).In concluzie, daca pretul creste de lap0lap1, asa cum se observa in graficul de lafig.3, cantitatea oferita dintr-un bun va ramine laqin cazul perioadei pietei, va creste de laq0laq1in perioada scurta si va creste de laq0laq2in perioada lunga.4) Stocarea bunurilor.In cazul bunurilor care se pot stoca o perioada de timp, elasticitatea ofertei acestora creste si invers, daca posibilitatile de stocare sint reduse sau lipsesc. Cheltuielile de stocare se adaoga la costul produsului, astfel incit costul total se mareste. In acest caz elasticitatea ofertei se va reduce.BUNURILE ECONOMICE, NEVOILE SI RESURSELE

Existenta omului atat ca produs al naturii cat si a unei societati umane este una tridimensionala:

-biologic

-social

-rational

Nevoile umane apar si se manifesta mai intai sub forma a cea ce oamenii resimt in

mod direct sau indirect ca fiindu-le necesar ptr. existent ptr. formarea si dezvoltarea personalitatii lor.

In functie de cele 3 dimensiuni ale existentei umane nevoile pot fi grupate in trei

categorii:

1Nevoi fiziologice:-nevoia de hran

-nevoia de imbracminte

- nevoia de locuint

acestea fiind inerente

1Nevoi de grup:-sunt resimtite de oemeni ca participanti la diferitesocio-grupuri si pot fi satisfacute numai prin actiunea conjugal a unor colectivitati.

3.Nevoi spirituale-psihologice-apar pe masura progresului in educatie si

instructie in relatiile de natura moral si presupun din partea indivizilor rationalitate si gandire elevant.

In totalitatea nevoilor economia prezint o serie de particularitati, ins inainte ca acestea s se manifeste este necesar s se fac o distinctie clar intre termeniiNevoie si Dorint.Dorinta este un element abstract (greu de inteles) si apar ca diferent intre o nevoie ideala care presupune o satisfactie ideal si o nevoie concret. In aceste conditii dorintele oamenilor vor fi nelimitatein timp ce nevoile reale sunt limitate calitativ

Prima particularitatea nevoilor este aceea ca acestea sunt limitate in capacitate,

cea ce semnifica faptul ca satisfacerea unei anumite nevoi presupune consumarea unei cantitati determinate dintr-o resursa, ori dintr-un bun material sau serviciu.

Nevoile oamenilor sunt concurente cea ce inseamna ca unele nevoi se extind in defavoarea altora, iar aceast trasatur are la bazlegea substiturii bunurilor( inlocuirea in cadrul consumului a unei mrfi cu o alta care prezinta aceleasi caracteristici nu influenteaza felul de satisfactie provocat utilizatorului.)

Nevoile sunt complementare, adica evoluiaza in sensuri identice ( ex: nevoia de a

calatori cu autoturismul se poate satisface numai daca se manifesta si nevoia de carburant.)

Orice nevoie economica se trage momentan prin satisfacere, cea ce nu inseamna

ca o nevoie satisfacuta nu intarzie sa renasca in timp insa cu periodicitati diferite.

Resursele economice-reprezinta totalitatea elementara direct si indirect ale

actiunilor sociale practice care pot fi atrase si efectiv folosite ptr. producerea de bunuri si servicii.

Bunurile-desemniaza ansamblul elementelor materiale identificabile si

masurabile care pot fi luate din natura, prelucrate sau produse si pot satisface o nevoie umana la un moment dat.Principala clasificare a bunurilor le grupeaza pe acestea in doua mari categorii:

1. Bunuri libere2. Bunuri economice

1.Bunuri libere -reprezinta toate elementele realitatii care in conditii determinate de timp si spatiu sunt nelimitate in raport cu nevoile.2.Bunuri economice-prezinta ca principala caracteristica raritatea-adica insuficienta lor materiala in raport cu nevoile.

Activitatea economica-include faptele,

-actele,

-comportamentele si

-deciziile oamenilor cu privire la atragerea si utilizarea resurselor economice in vederea:

a) - produceri,

b) -repartitiei,

c) - circulatiei si

d- consemnului de bunuri materiale si servicii in functie de nevoile si interesele economice.

a)Productia-consta intr-o transformare a intrarilor in procese productive

denumite:

-input-urisub form de resurse si factori de productie in iesiri,

-output-urisub forma de bunuri economice in scopul obtinerii unui profit sau oricarui alt avantaj material.

In functie de caracterul final al rezultatului productiei, aceasta poate fi tratata caproductie materialasauca prestari de servicii.Productia materiala-cuprinde totalitatea proceselor fizico-chimice, biologice, sociale si economice prin care resurse sau chear bunuri obtinute in procese de productie anterioare sunt supuse unor modificari structurale si substantiale ptr. a produce bunuri materiale noi si a- le face utile.

Prestarile de servicii-cuprind actiuni economice care transformaimput-urilein resursele specifice care nu imbraca forma materiala de tipul serviciilor de transport, turism.

b)Repartitia-cuprinde acea parte a activitatii economice prin care bunurile si

serviciile sunt orientate catre derivatiile lor si prin care se distribuie veniturile participantilor la viata economica intre membri unei forme sau a intregii societati.

a) Circulatia sau schimbul-cuprind activitatile de deplasare in spatiu a

bunurilor materiale si serviciilor, trecerea acestora de la o persoana la alta, pastrarea si depozitarea lor precum si schimbul de servicii intre participantii la viata economica.

b) Consumul-reprezinta activitatea care consta in folosirea efectiva a bunurilor materiale si serviciilor rezultate dintr-o activitate productiva, act prin care se verifica utilitatea bunurilor, concordanta acestora cu nevoile, dorintele si interesele oamenilor.

COSTUL DE PRODUCTIE. PRETULConceptul si tipologia costului de productieDefinitie: Costul de productie este expresia monetara a consumului de factori de productie pentru obtinerea unui bun economic datcostul de productie este o marime agregata (el cumuleaza toate cheltuielile ocazionate de realizarea bunului economic)Functiilecostului de productie:de recuperare a cheltuielilor de productiede decizie microeconomica (decizie privind oferta)de comparare a competitivitatii firmeiTipologie:dupa relatia cu volumul fizic al productiei (produsului global):cost fix(CF): este relativ constant in raport cu variatia produsului global fizicCF = f(q) , cu fq = 0,unde q este produsul global fiziccost variabil(CV): este relativ variabil direct proportional in raport cu variatia produsului global fizicCV = h(q) ,cuhq > 0cost total(CT): suma algebrica a costului fix s a celui variabilCT = CF + CV = f(q) + h(q) dupa baza de raportare:cost global(CG): se refera la costul intregul produs globalcost global fix: CGFcost global variabil: CGVcost global total: CGT = CGF + CGVcost mediu(CM): se refera la costul unei unitati de produscost mediu fix: CMF = CGF / qcost mediu variabil: CMV = CGV / qcost mediu total: CMT = CGT / q = CMF + CMVcost marginal(Cm): arata cresterea costului global total generata de cresterea cu o unitate a produsului global fizicCm = CGT / qsau, in cazul continuu, Cm = CGT / q dupa gradul de cuantificare:cost contabil(Cc): este determinabil pe baza documentelor contabilecost de oportunitate(Co):avantajul maxim la care se renunta atunci cand se ia o decizie economica (de alocare a resurselor) dupa efectivitatea cheltuielilor:cost explicit(Ce): cheltuieli care reprezinta iesiri efective de monedacost implicit(Ci): neintrari scontate de venituri

Figura 32: Structura costului de productie dupa orizontul de timp:cost pe termen scurt(Cts): cost care functioneaza pe un interval de timp in care nu au loc modificari substantiale in factorii de productie (indeosebi la nivelul capitalului sau tehnologiei)cost pe termen lung(Ctl): cost care functioneaza pe un interval de timp in care se produc modificari substantiale in factorii de productie (indeosebi la nivelul capitalului sau tehnologiei)Principiilecostului de productieprincipiul cauzalitatii(al suficientei): nici o cheltuiala care nu contribuie la obtinerea bunului economic nu trebuie sa intre in costprincipiul integralitatii(al necesitatii): nici o cheltuiala care contribuie la obtinerea bunului economic nu trebuie exclusa din costprincipiul omogenizarii(al uniformizarii): toate cheltuielile care intra in cost trebuie aduse la acelasi grad (de complexitate, de intensitate etc.)principiul actualizarii(al scontarii): toate cheltuielile care intra in cost trebuie aduse la acelasi moment

Functia costului pe termen scurtFunctia CGT se determina prin insumarea functiei CGF si a CGVConform definitiei, CGF este o constanta in raport cu volumul fizic al produsului global, prin urmare graficul sau va fi o dreapta paralela la axa pe care se masoara productia fizica (q)Intr-adevar, dinrezulta ca tangenta in fiecare punct al graficului este paralela la abscisa, deci graficul insusi va fi o dreapta paralela la abscisaFigura 33: Curba costului global fixConform definitiei, CGV este o functie crescatoare de volumul fizic al productiei (intrucat CGV = h(q), unde hq > 0)Vom extrage functia CGV din functia de productieintrucat Y = F(i), iar q = Y / p (unde p este pretul de achizitionare a input-urilor, adica a factorilor de productie) si i = CGV (adica chiar valoarea consumata din factorii de productie pentru obtinerea bunului economic), rezulta ca i = h(q) = h(Y/p) = F-1(Y/p) = k-1(Y) = k-1[F(i)]din punct de vedere grafic, aceasta inseamna ca CGV reprezinta imaginea functiei de productie obtinuta prin schimbarea reciproca a abscisei cu ordonataasadar, ca si functia de productie, CGV va fi o functie de gradul 3, avand punctele de inflexiune si panta corelate cu cele ale functiei de productie, dar in oglinda

Figura 34: Extragerea curbei costului global variabil din curba functiei de productie (produsului global)Conform definitiei, CGT este suma algebrica (si, deci, si grafica) dintre CGF si CGV, adica:Figura 35: Diagrama costului globalAlaturi de diagrama costului global, se poate construi sidiagrama costului mediu, de mare utilitate in fundamentarea deciziei microeconomiceSa determinamrelatiile de calculpentru costul mediu fix, variabil si total:CMF = CGF/q = f(q)/qCMV = CGV/q = h(q)/qCMT = CGT/q = f(q)/q + h(q)/qVom determinaderivatele partialede ordinul 1 si 2 ale functiei CMF:Asadar, curba costului mediu fix va fi descrescatoare si convexa in raport de q.Sa determinamderivata partialade ordinul 1 a CMV:Pot exista trei situatii:Deci, pe segmentul crescator al costului mediu variabil, costul marginal este mai mare decat costul mediu variabilDeci, pe segmentul descrescator al costului mediu variabil, costul marginal este mai mic decat costul mediu variabil

Deci, in punctul de minim al costului mediu variabil, acesta este egal cu costul marginal, ceea ce revine la a spune ca curba costului marginal trece prin punctul de minim al curbei costului mediu variabil

Figura 36: Diagrama costului mediu si marginalOBS:Pentru simplificare, in unele analize privind comportamentul economic al firmei, se accepta ipoteza de liniaritate a CMV si CMTPunctul mort al firmei (pragul de rentabilitate)Definitie: punctul mort al firmei (pragul de rentabilitate) este acel nivel al productiei fizice la care firma trece de la pierderi la profitfirma inregistreaza pierderi atunci cand incasarea totala (cifra de afaceri) este mai mica decat costul global total: VT < CGTfirma inregistreaza profit atunci cand incasarea totala (cifra de afaceri) este mai mare decat costul global total: VT > CGTIn cursul evolutiei sale, firma poate atinge, succesiv,mai multe praguri de rentabilitate, in raport de evolutia preturilor si de cea a costurilorDeterminarea pragului de rentabilitate este cruciala in proiectarea oricarei afaceri economiceFunctionarea firmei la nivelul pragului de rentabilitate se mai numestegestiune de echilibrusau, inca, gestiune statica:firma nici nu este eliminata (inca) de pe piata dar nici nu se poate dezvolta din lipsa fondurilor de investitii (care se alimenteaza din profit)Putem determina pragul de rentabilitate, astfel:

Figura 37: Pragul de rentabilitate la nivel microeconomicPunctul de inchidere a firmeiDefinitie: punctul de inchidere al firmeieste acel nivel al productiei fizice la care costul mediu variabil este egal, in punctul sau de minim, cu pretul de piata (si, desigur, cu costul marginal)

Figura 38: Punctul de inchidere a firmeiPretul de ofertaDefinitie: Pretul pe care producatorul il asociaza bunului realizat si oferit pe piata spre vanzare (el nu este intotdeauna si incasat)Mod de calcul: pO= Cp+ e, unde: pOeste pretul de oferta, Cpeste costul de productie, eeste profitul economic (supraprofitul)

Figura 39: Corelatia dintre cost si pret la nivelul firmeiCostul de productie pe termen lungPe termen lung, datorita variabilitatii preturilor, a tehnologiilor, a nivelurilor productiei precum si a altor factori, asupra costului mediu actioneaza doua efecte contradictoriiefectul economiilor de scara: scaderea costului mediu total, ca urmare a actiunii unor factori favorabili si a aparitiei unor oportunitati (cresterea randamentului factorilor, noi piete de desfacere, noi tehnologii etc.)efectul dezeconomiilor de scara:cresterea costului mediu total, ca urmare a actiunii unor factori defavorabili (cresteri de preturi la input-uri, restrangeri ale pietelor de desfacere, costuri cu externalitatile etc.)Efectul final asupra costului mediu total este dat de rezultanta actiunii simultane a celor doua efecteCostul mediu total pe termen scurt (CMTS) isi pastreaza alura de curba convexa de gradul 2, dar ea urmeaza o infasuratoare pe termen lung care da alura costului mediu total pe termen lung (CMTL)Iata efectul economiilor de scara asupra costului mediu total pe termen lung:

Figura 40: Efectul economiilor de scara asupra costului mediu total pe termen lungSi efectul dezeconomiilor de scara asupra costului mediu total pe termen lung:

Figura 41: Efectul dezeconomiilor de scara asupra costului mediu total pe termen lungTEORIA PRODUCTIEI. COMPORTAMENTUL PRODUCATORULUIFunctia de productieProducator: agenteconomic care are functia de a produce bunuri economice in scopul vanzarii lor (functia de a produce marfuri)Criteriul de comportament economical producatorului poate fi, in mod uzual:maximizarea profitului (diferenta dintre incasari si cheltuieli)maximizarea cifrei de afaceri (volumul valoric al incasarilor)Functia de productie: expresia analitica a modului de combinare a factorilor de productie in scopul obtinerii produsului (bunului economic)Expresiagenerala a functiei de productie este: Y = F(f1, f2, , fn), unde:Y este productia (exprimata valoric) sau output-ulF este functia de productiefieste factorul de productie i (exprimat valoric) sau input-ul iOBS.: Pentru moment, nu intereseaza expresia explicita a lui FConditiile matematiceale functiei de productie sunt:1. fi> 0, pentru orice i2. Fi> 0 , pentru orice i: functia de productie este crescatoare in raport de fiecare factor de productie, ceteris paribus3. Fi< 0, pentru orice i: legea randamentelor descrescatoare (cresterea continua a unui factor de productie, ceteris paribus, conduce la o crestere incetinita a productiei); functia de productie este concava in raport de fiecare factor de productie4. F(mf1, mf2, , mfn) = mgF(f1, f2, , fn): omogenitatea functiei de productie (multiplicarea tuturor factorilor cu coeficientul m conduce la multiplicarea productiei cu mg) g este gradul de omogenitate a functiei (de obicei, se considera g=1)5. F(0, 0, , 0) = 0: lipsa factorilor de productie conduce la o productie nula (graficul functiei de productie trece prin originea axelor de coordonate)Vom studia functia de productie in raport de cei doi factori de productie fundamentali: L (forta de munca) si K (capitalul). Se considera ca, in conditiile contemporane, N (natura) este complet dizolvata in capitalDeci: Y = F(K, L)Uneori, prin considerarea distincta a progresului tehnic ca factor de productie, se introduce al treilea factor de productie, M (progres tehnic), ceea ce inseamna ca functia de productie se va scrie: Y = F(K, L, M)Notand curata progresului tehnic si cutimpul, factorul de progrestehnic este introdus sub forma, ceea ce face ca functia de productie sa se rescrie sub forma Y = F(K, L,)Figura 21: Functia de productieDe forma explicita a functiei de productie depindecomplementaritateasisubstituibilitateafactorilor de productieExista patrucaracteristici matematiceale functiei de productie, care sunt importante in analiza comportamentului producatorului:produsul marginal al factorilor de productieelasticitatea productiei in raport de factorii de productierata marginala de substituire a factorilor de productieelasticitatea ratei marginale de substituire a factorilor de productieProdusul marginalal factorilor de productie (vezi pct. 2)Elasticitatea productieiin raport de factorii de productiedefinitie: elasticitatea unui fenomen economic F in raport de o variabila independenta x indica numarul de procente cu care se modifica F ca reactie la modificarea lui x cu un procent mod de calcul:Rata marginala de substituirea factorilor de productie (vezi pct. 3)Elasticitatea ratei marginale de substituirea factorilor (vezi pct. 3)Cea mai uzuala expresie explicita a functiei de productie este functia de tipCobb-Douglas:unde: A este o constanta adimensionala,este elasticitatea productiei in raport de capital,este elasticitatea productiei in raport de munca,este rata progresului tehnic iarteste timpulOBS:1. de regula, pentru analizele uzuale, se renunta la factorul de progrestehnic, retinandu-se numai factorul capital, respectiv factorul munca2. de regula, suma elasticitatilor in raport de capital, respectiv de muncaeste 1, ceea ce inseamna ca functia de productie va fi omogena degradul I (omotetica)Produs global si produs marginal. Productivitatea factorilorY = F(K, L) se numesteprodus global(sau output global)Se poate analiza siprodusul mediu:, respectiv. Aceste doua marimi se numesc, respectivproductivitatea medie acapitalului siproductivitatea medie a munciiPutem scrie:, respectiv

undese numeste capital per capitaDe asemenea, se poate analizaprodusul marginal:respectivAceste doua marimi se numesc, respectivproductivitatea marginala a capitaluluisiproductivitatea marginala a munciiDefinitii:productivitatea medie: valoarea produsului global care revine unui factor de productie, indiferent de contributia acestui factor la valoarea produsului globalproductivitatea marginala: modificarea produsului global care revine modificarii cu o unitate a unui factor, ceteris paribusFactorii de productiese caracterizeaza prin doua trasaturi:divizibilitatea: factorul de productie poate fi divizat in unitati omogene, fara afectarea calitatii luiadaptabilitatea:factorul de productie poate fi asociat, in mod functional, cu alti factori de productieCele doua trasaturi conduc la doua fenomene care caracterizeaza factorii de productie:complementaritatea: exista anumite proportii de combinare a factorilor de productie in procesul de productiesubstituibilitatea: exista anumite proportii de inlocuire reciproca a factorilor de productie in vederea mentinerii constante a produsului globalDemonstratia corelatiei dintre productivitatea medie si cea marginala:

Figura 22: Corelatiile grafice dintre produsul global, produsul mediu si produsul marginalIzocuantaVom considera drept criteriu de comportament al producatorului, maximizarea cifrei de afaceri (valabil pentru afacerile incipiente) la un cost dat al factorilor de productie (cost de productie)va fi tratata, insa, si situatia minimizarii costului de productiela cursurile 7-9 vom trata si cazul maximizarii profituluiIn mod analog cu consumatorul, producatorul trebuie sa aleaga combinatia optima de factori de productie care sa-i asigure maximul de productie (identic cu maximul cifrei de afaceri)Aceasta combinatie depinde de forma explicita a functiei de productie, precum si de gradele de complementaritate, respectiv substituibilitate ale factorilor (continute in functia de productie)Criteriul maximizarii cifrei de afaceri se aplica in cazul (ideal) in care factorii de productie sunt infinit divizibili si perfect adaptabiliDefinitie: izocuanta (curba de indiferenta a producatorului) reprezinta multimea punctelor din planul bidimensional (K, L) care exprima combinatii ale factorilor de productie ce conduc la obtinerea aceluiasi produs globalIzocuanta nu poate avea forma circulara, ea are sens economic, ca ansamblu al combinatiilor posibile de factori de productie, numai pe zona eidescrescatoare si convexaFigura 24: Zona semnificativa economic a izocuanteiPe baza definitiei izocuantei, se poate deduceecuatiaacesteia:

Rata marginala de substitutie(Rms) a factorilor de productie arata cucate unitati se modifica cantitatea utilizata dintr-un factor de productie atunci cand cantitatea utilizata din factorul alternativ se modifica cu o unitate, in sens contrar, asa incat produsul global sa nu se modifice (decizia sa ramana pe izocuanta)Din ecuatia izocuantei rezulta:Figura 25: Imaginea grafica a ratei marginale de substitutie a factorilor de productiePosibilitatile de substituire a factorilor sunt calculate cu ajutorulelasticitatii ratei marginale de substituireDefinitie: elasticitatea ratei marginale de substituire (ERms) arata cu cate procente se modifica raportul dintre factorii utilizati atunci cand rata marginala de substituire a factorilor se modifica cu un procentMod de calcul:notatii: R = K/L ; dR = [(K1/L1) (K0/L0)] ; dR% = dR/(K0 /L0)S = Rms = - () ; dS =; dS% = formula de calcul: ERms= dR%/dS%Bugetul producatoruluiContinut: Suma monetara necesara asigurarii factorilor de productieDefinitie: Ansamblul punctelor din spatiul bidimensional (K,L) care reprezinta decizii de productie (combinatii de factori) ce epuizeaza complet suma monetara alocata asigurarii factorilor de productieFieK, respectivL, cantitatile achizitionate din cei doi factori de productieFieBbugetul producatoruluiFie, respectivepreturile de achizitie a celor doi factori de productieAtunci se poate scrie, conform continutului bugetului producatorului:ultima relatie constituieecuatia bugetului producatorului, undereprezinta pretul relative al celor doi factori de productie.Figura 26: Linia bugetului producatorului si deciziile semnificative economicAlegerea optima a producatoruluiProducatorul va alege in acel punct care satisface, simultan, restrictia sa bugetara (bugetul producatorului) si izocuanta cea mai avantajoasa (mare)Rezulta ca, din punct de vedere grafic, decizia se va lua inpunctul de tangenta dintre linia de buget si izocuanta:Figura 27: Alegerea optima (grafica) a producatoruluiDin punct de vedere analitic, trebuie rezolvatsistemul de ecuatiiformat din ecuatia bugetului producatorului si ecuatia izocuantei:Diferentiind ecuatia bugetului producatorului se obtine:

Eliminand raportul comunintre ecuatiile bugetului, se obtine:unde:se numeste multiplicator Lagrange al productiei si exprima numarul de unitati cu care creste (scade) produsul global atunci cand bugetul producatorului creste (scade) cu o unitate.Asadar, optimul analitic al producatorului este dat deegalitatea rapoartelor dintre productivitatea marginala a fiecarui factor de productie si pretul sau.Variatia bugetului la preturi constantePentrurespectivconstante si buget variabil, ecuatia bugetului conduce la ofamilie de drepte paralele(cu aceeasi panta, respectiv pretul relativ, pr=pK/pL=const.)Fiecare linie de buget din familie conduce la un optim, iar ansamblul acestor puncte de optim genereazamagistrala productiei(traiectoria productiei)Intr-adevar, din, pentru preturi constante si buget variabil, rezultaconstant, iarvariabilFigura 29: Imaginea grafica a magistralei productieiPROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE ECONOMIEI POLITICEIntrebarile fundamentale pe care (si) le pune teoria economica 151b16b Teoria economicaa aparut ca urmare a necesitatii de a gasi fundamente logico-rationale la alocarea resurselor rare pentru utilizari alternative, in scopul atingerii unui grad si structuri acceptabile ale satisfacerii nevoilor economice 151b16b In context, teoria economica (isi) pune urmatoareleintrebari: 151b16b 151b16bCe sa se produca 151b16b 151b16bCum sa se produca 151b16b 151b16bCat sa se produca 151b16b 151b16bPentru cine sa se produca 151b16b Raspunsulla cele patru intrebari esentiale descrie tipul de sistem economic: 151b16b 151b16bSistem economic de comanda: raspunsul este dat de un grup de experti-birocrati, pe baza centralizarii informatiilor si deciziilor la nivelul economiei nationale 151b16b 151b16bSistem economic de piata: raspunsul este dat de fortele impersonale ale pietei, pe baza descentralizarii maximale a informatiei si deciziei 151b16b 151b16bSistem economic mixt: raspunsul reprezinta o combinatie intre centralizarea si descentralizarea informatiei si deciziei, in functie de caracterul public sau privat al bunului/actiunii economic(e) respectiv(e).Nevoile economice sursa activitatii economice 151b16b Definitie:nevoia economica reprezinta o necesitate de natura materiala, destinata sa asigure existenta si dezvoltarea biologica a individului/grupului social 151b16b Trasaturilenevoii economice: 151b16b 151b16beste o nevoie de natura materiala 151b16b 151b16bare, concomitent, un caracter obiectiv si subiectiv 151b16b 151b16beste persistenta: odata satisfacuta, nu dispare, ci revine cu o anumita periodicitate si intensitate 151b16b 151b16beste generatoare de noi nevoi economice: prin satisfacerea sa, nevoia economica poate determina aparitia altor nevoi economice conexe sau explicitarea unor nevoi economice implicite 151b16b 151b16bare caracter dinamic: nevoia economica se modifica, fie ca este fie ca nu este satisfacuta (deseori, chiar in functie de gradul si calitatea satisfacerii ei) 151b16b 151b16bformeaza un sistem, supus caracteristicilor de complementaritate, substituibilitate si competitivitate 151b16b 151b16bare tendinta cresterii nelimitate (cantitativ, structural, calitativ)Bunurile economice 151b16b Definitie:Orice entitate, rezultat al actiunii umane, destinat sa satisfaca o nevoie economica data 151b16b Clasificare: 151b16b 151b16bdupa origine: 151b16b 151b16bbunuri libere nu sunt rezultat al actiunii umane, nu au costuri de procurare 151b16b 151b16bbunuri economice sunt rezultat al actiunii umane, au costuri de procurare 151b16b 151b16bdupa modul de circulatie: 151b16b 151b16bbunuri marfa trec de la producator la consumator prin piata 151b16b 151b16bbunuri non-marfa trec de la producator la consumator fara intermedierea pietei 151b16b 151b16bdupa scopul consumului: 151b16b 151b16bbunuri finale sunt destinate consumului final (bunuri de consum) 151b16b 151b16bbunuri intermediare sunt destinate consumului productiv (bunuri de echipament sau de investitii) 151b16b 151b16bdupa sectorul economic in care sunt produse: 151b16b 151b16bbunuri publice sunt destinate satisfacerii nevoilor economice publice (colective) 151b16b 151b16bbunuri private sunt destinate satisfacerii nevoilor economice private (individuale) 151b16b 151b16bdupa tangibilitate: 151b16b 151b16bbunuri sunt substantiale (tangibile) : momentul producerii lor difera de momentul consumului 151b16b 151b16bservicii sunt non-substantiale : momentul producerii lor coincide cu momentul consumului 151b16b aritatea:proprietatea unui bun (sau resursa economica) de a fi insuficient(a) in raport cu nevoia sau nevoile economice generatoareActivitatea economica 151b16b Definitie:ansamblul de actiuni umane, individuale sau socializate, destinate sa obtina bunurile economice necesare satisfacerii nevoilor economice 151b16b Formeale activitatii economice: 151b16b 151b16bdupa forma de proprietate asupra bunurilor intermediare utilizate: 151b16b 151b16bactivitati economice private produc bunuri si servicii private (individuale) 151b16b 151b16bactivitati economice publice produc bunuri si servicii publice (colective) 151b16b 151b16bdupa gradul de prelucrare a bunurilor de consum: 151b16b 151b16bsectorul primar: bunurile economice au un grad de prelucrare primar, incipient 151b16b 151b16bsectorul secundar:bunurile economice au un grad de prelucrare superior 151b16b 151b16bsectorul tertiar: bunurile economice apar exclusiv sub forma serviciilor 151b16b 151b16bdupa transparenta in raport cu contabilitatea nationala: 151b16b 151b16bactivitati economice oficiale: sunt contabilizabile de catre autoritatea publica 151b16b 151b16bproducatoare de marfuri: agentii economici propriu-zisi 151b16b 151b16bproducatoare de bunuri economice non-marfa: economia casnica (gospodarii) 151b16b 151b16bactivitati economice subterane: scapa contabilizarii autoritatii publiceResursele economice si factorii de productie 151b16b Definitie: Orice entitate, naturala sau artificiala (artefact) susceptibila sa fie atrasa in circuitul economic fundamental in scopul obtinerii de bunuri economice 151b16b Tipologie: 151b16b 151b16bpopulatia sursa factorului munca 151b16b 151b16bresursele naturale sursa factorului pamant 151b16b 151b16bpotentialul creativ sursa factorului capital 151b16b 151b16bpotentialul managerial sursa factorului antreprenoriat 151b16b Barierein calea atragerii resurselor economice in circuitul economic fundamental 151b16b 151b16blimita tehnologica accesibilitatea tehnologica a resurselor 151b16b 151b16bare caracter istoric 151b16b 151b16bare caracter ireversibil 151b16b 151b16blimita economica pretul prohibitiv sau nu in atragerea resurselor 151b16b 151b16bare caracter reversibil 151b16b 151b16bdepinde si de factori non-economici dar care influenteaza factorii economici limita ecologica gradul de deteriorare a mediului ambiant unii analisti considera ca este, de fapt, o specie a limitei economice (in sensul ca poate fi redusa la o chestiune de acceptabilitate/non-acceptabilitate a pretului limita juridica stipularea, prin norme juridice, a regimului de atragere a unor resurse economice in circuitul economic fundamental limita morala cutume, traditii, etc. care reglementeaza, sub sanctiuni non-juridice, regimul de atragere a unor resurse economice in circuitul economic 151b16b Factorii de productie 151b16b Definitie: acele resurse economice care depasesc barierele mentionate mai sus si sunt atrase efectiv in circuitul economic 151b16b Tipologie: 151b16b 151b16bdupa natura:munca, capital, pamant (resurse naturale) 151b16b 151b16bdupa origine: a) primari (munca, resurse naturale); b) secundari (capital)Raritate si alegere. Avantajul comparativ, specializarea si schimbul 151b16b Datorita raritatii, este necesara alegerea intre utilizarile alternative ale resursei economice rare 151b16b Costul alegerii intre alternative se numestecost de oportunitate 151b16b Definitiacostului de oportunitate: avantajul maxim la care se renunta atunci cand se face o alegere 151b16b Trasaturilecostului de oportunitate: 151b16b 151b16bfunctioneaza in orice decizie, nu numai in cele privind activitatea economica (reprezinta o evaluare economica a oricarei decizii) 151b16b 151b16bnu are intotdeauna (si nici in mod exhaustiv)o expresie monetara 151b16b Alegerea rationalase face atunci cand se minimizeaza costul de oportunitate (se realizeaza avantajul comparativ) 151b16b Alegerea rationala conduce laspecializare: capatarea abilitatilor de orice fel (tehnologice, manageriale etc.) de a realiza un anumit bun economic cu costuri mai mici decat realizarea oricarui alt bun economic dintr-o resursa economica data 151b16b Urmarea logica a specializarii esteschimbul economic: cedarea bunului in care s-a realizat specializarea in schimbul altui bun necesar economic, asa incat, pe ansamblul sistemului economic, sa se realizeze satisfacerea globala a tuturor nevoilor economiceFrontiera posibilitatilor de productie 151b16b Definitie: frontiera posibilitatilor de productie reprezinta ansamblul punctelor ce semnifica alegeri eficiente (care epuizeaza resursa) ale agentului economic in ceea ce priveste combinatia de productie dintr-o resursa economica rara, cu utilizari alternative, data 151b16b Particularitati: 151b16b 151b16bestedescrescatoare(explicatie: cresterea cantitatii produse dintr-un bun, din resursa limitata R, are ca efect scaderea cantitatii produse din bunul alternativ si invers) 151b16b 151b16besteconcava: (explicatie: pe masura ce coboram dinspre punctul A spre punctul B, se va renunta la cantitati din ce in ce mai mari din bunul y pentru a produce o unitate suplimentara din bunul x)

Figura 2: Frontiera posibilitatilor de productie 151b16b Ecuatie: Pe baza notatiilor din figura anterioara si pe baza relatiilor cunoscute din geometria analitica, se poate determina ecuatia frontierei (curbei) posibilitatilor de productie:Costul de oportunitate 151b16b Pe baza frontierei posibilitatilor de productie se poate vizualiza costul de oportunitate al unei decizii economice:

Figura 3: Costul de oportunitate al deciziei economiceEconomie pozitiva vs economie normativa 151b16b Economia pozitiva: acea disciplina care, in materia fenomenului economic, stabileste efectul rezultat in urma variatiei unor variabile economice independente, in conditii bine precizate 151b16b 151b16bnu produce judecati de valoare si nici nu pleaca de la ele 151b16b Economia normativa: acea disciplina care, in materia fenomenului economic, este preocupata de aspectul axiologic al procesului economic, inclusiv al masurilor de politica economica 151b16b 151b16bpleaca de la si ajunge la judecati de valoare cu privire la dezirabilitatea, moralitatea etc. dinamicii economice 151b16b Analiza economica nu este niciodata pur pozitiva sau pur normativa, cele doua abordari interconditionandu-se. Totusi, se pare ca, in cercetarea abstracta, domina economia pozitiva in timp ce, in politica economica, domina economia normativaMicroeconomie, macroeconomie, mondoeconomie 151b16b Microeconomie: acel nivel de agregare a (activitatilor) agentilor economici la care decizia economica precum si influentele acesteia se iau si se exercita la nivel de individ (persoana fizica, gospodarie, firma)- practic, sunt considerate decizii microeconomice deciziile individuale 151b16b Macroeconomie: acel nivel de agregare a (activitatilor) agentilor economici la care decizia economica se ia si isi exercita influentele la nivelul ansamblului economiei nationale- practic, sunt considerate decizii macroeconomice deciziile guvernamentale 151b16b Mondoeconomie: acel nivel de agregare a (activitatilor) agentilor economici la care deciziile (fie individuale, fie guvernamentale) se iau si isi exercita influentele de catre/asupra agentilor economici din tari diferite 151b16b Corespunzator celor trei niveluri de agregare a activitatilor (agentilor economici), exista trei categorii depiete generice: piete microeconomice (pentru fiecare bun economic); piete nationale; piete internationale (mondiale)COSTURILE DE PRODUCTIEDesi costurile de productie sunt o categorie economica legata nemijlocit de productie, nu de putine ori ele se coreleaza si cu alte faze ale procesului de reproductie[1].Maniere de abordareTeoria microeconomica face distinctie intre urmatoarele doua categorii mari de costuri: de oportunitate si contabile.a.Costurile de oportunitate(economice)Caracterul limitat al resurselor de care un anumit producator poate dispune il va determina sa opteze pentru fabricarea anumitor marfuri in detrimentul altora, productia oricarui bun fiind dependenta de cantitatea de resurse consumate pentru producerea altora. Ca urmare, ori de cate ori o anumita masa de resurse este cheltuita pentru a fabrica un bun, productia de alte bunuri (care se pot obtine cu aceleasi resurse) se va micsora. Cu alte cuvinte, atunci cand un agent economic decide sa produca o marfa, el decide totodatasa renuntela producerea altora. In felul acesta va ajunge la notiunea decost de oportunitate, care poate fi abordata atat din punctul de vedere al productie, cat si din cel al consumului.Princost de oportunitatesau costeconomic, cum mai este denumit, se intelegecostul optiunii pentru o anumita alternativa in defavoarea alteia,el exprimandu-se inunitati fizice de bunuri materiale sau serviciila care este necesar sa se renunte pentru a produce sau a achizitiona un anumit alt bun (material sau nematerial).a1.Costul de oportunitate al productieiexprima cantitatea de bunuri materiale si de servicii care trebuie sa fie consumata (sacrificata) pentru a obtine o anumita cantitate dintr-un alt 545c21f bun sau serviciuin conditiile in care agentul economic se comportarational. Un producator se comporta rational atunci cand, tinand seama de resursele pe care le detine, ia decizia de a produce acea marfa care permite cea mai buna valorificare a acestora.Acelasi nivel al productiei se poate realiza combinand factorii de productie in mai multe moduri, fiecarui mod corespunzandu-i cate un anumit consum de resurse. Cu alte cuvinte aceeasi productie se poate obtine cu costuri mai mari sau mai mici.Ori de cate ori o productie data se realizeaza in baza unei combinatii a resurselor careia ii corespunde un cost mai ridicat decat alteia, productia respectiva nu este eficienta.a2. Costul de oportunitate al consumuluise defineste plecandu-se de la caracterul limitat alveniturilorconsumatorilor. Datorita acestui caracter o decizie de achizitionare a unui bun va fi in acelasi timp si o decizie prin care se renunta la altul sau la alte bunuri (care se pot cumpara cu aceleasi venituri). Dupa cum se poate foarte usor observa,costul unitar de oportunitate este egal cu rata marginala de substituire (in productie sau in consum) a unei marfi cu o alta,aratand la cate unitati dintr-o marfa trebuie sa se renunte pentru a produce sau consuma o unitate in plus din alta.b. Costurile contabileAcestea se definesc ca fiindexpresia baneasca a consumurilor de resurse ocazionate de producerea si desfacerea unei marfi (sau a unei anumite cantitati dintr-un bun material ori serviciu).De regula, pe producatori ii intereseaza cati bani sunt necesari pentru a achizitiona factorii de productie cu care devine posibila obtinerea unui produs sau a unei anumite mase de bunuri, respectiv la cate unitati banesti se cifreaza consumurile de resurse ocazionate de productia respectiva. De asemenea, efortul economic pe care consumatorii il fac pentru a intra in posesia unei marfi se exprima tot in unitati monetare.Unitatile banesti reprezinta avantajul ca permitomogenizareaconsumurilor de resurse, precum si a rezultatelor productiei, inlaturand dificultatile de exprimare a acestora in unitati fizice. Inclusiv costurile de oportunitate se por exprima, pana la urma, prin intermediul lor. Asa se explica, de altfel, faptul ca, atat in teorie, cat si in practica mai ales, costurile cu care se opereaza curent sunt cele contabile.In functie de dificultatile pe care agentii economici le intampina atunci cand isi propun sa le identifice, costurile imbraca alte doua forme, pe care teoria microeconomica le denumeste: explicite si implicite.Costurile expliciteCosturile de acest gen sunt cele care sunt generate de o serie deplatipe care producatorii le fac furnizorilor de resurse materiale (de toate genurile), salariatilor proprii, proprietarilor care le-au oferit in arenda terenuri etc. Prin urmare, princosturi expliciteintelegemsumele de bani platite pentru procurarea si utilizarea tuturor categoriilor de input-uriprin intermediul carora devine posibila productia de bunuri materiale si nemateriale.Costurile impliciteNu sunt rare cazurile in care, un intreprinzator, pentru obtinerea unei anumite productii, consuma resurse proprii (cum ar fi o parte din productia de alte bunuri care, in loc sa fie vanduta in afara, se introduce in fabricarea produsului in cauza, propria foraa de munca etc.), astfel de consumuri dand continut costurilor implicite. Asadar,costurile implicitenu sunt generate de plati in numerar, ele fiindexpresia consumurilor de resurse sustrase altor intrebuintari (sau vanzarilor) si utilizate pentru obtinerea productiei.Chiar daca nu sunt generate de nici un fel de plati, expresia baneasca a resurselor de acest gen nu poate fi in nici un caz echivalata cu oeconomie,ci cu opierdere de veniturideterminata de renuntarea la vanzarea lor.La fel ca si costurile de oportunitate, costurile implicite si explicite pot sa fie privitesi prin prisma consumului, deoarece si consumatorii, pentru a-si satisface nevoile, pot sa-si achizitioneze bunurile de care au nevoie, efectuand o serie de plati catre vanzatorii acestora, sau pot sa si le produca singuri.George J. Stigler, laureat al premiului Nobel pentru economie in 1982, vorbeste de inca doua tipuri de costuri: private si sociale.a)Costul privateste costul suportat de o firma cu producerea unui anumit bun material sau serviciu.b)Costul socialeste costul care nu este suportat de producatorii diferitelor marfuri, ci de catre societate (cum ar fi cel presupus de inlaturarea efectelor negative ale poluarii, de pilda).A accepta poluarea numai pentru a cumpara produse chimice mai ieftine este acelasi lucru cu a accepta preturi mai mari ale acestor produse si a exclude poluarea. Consumatorii isi maximizeaza satisfactiile atunci cand preturile relative ale produselor sunt egale cu preturile sociale relative.Desi costurile, de regula, au in vedere consumurile de resurse ocazionate de producerea marfurilor,exista si unele costuri aferente schimbului de marfuri, denumite costuri ale tranzactiilor si costuri ale informarii.Costuri ale tranzactiilorDe acest gen sunt costurile care fac posibila functionarea pietei, adica realizarea legaturilor intre vanzatori si cumparatori, ele fiind constituite din cheltuielile care se fac pentru plata comisioanelor comerciantilor care asigura trecerea marfurilor de la producatori la consumatori, pentru plata comisioanelor celor care intermediaza incheierea contractelor de vanzare cumparare, pentru publicitate etc.c)Costurile informariisunt cele care se fac in vederea inlaturarii incertitudinii legate de realizarea tranzactiilor, multi specialisti incluzandu-le in prima categorie.Ultimele doua tipuri de costuri formeaza asa numitelecosturi de desfacere.In cele ce urmeaza, ori de cate ori vom vorbi despre costuri, vom avea in vedere expresia baneasca a resurselor care se consuma cu producerea si desfacerea marfurilor.Costuri totale, medii si marginale pe termen scurtDiferitele componente ale costurilor de productie au un comportament diferit (in raport cu volumul total de productie) in functie de marimea intervalului de timp la care se aporteaza.In studiul costurilor, printermen scurtse intelege un interval de timp in limitele caruia nu sunt posibile cresterile de productie prin dare in folosinta a unor noi capacitati, nici manifestarea evidenta a efectelor pozitive ale revolutiei tehnico-stiintifice.Costuri totaleCosturile totale sunt expresia baneasca a consumului de factori de productie ocazionat de realizarea intregii productiiydintr-o anumita perioada de timp. Marimea lor se determina cu o relatie de urmatorul tip:C = Cv+ Cr= cvQ + Cfin care:Cv,Cf costuri totale variabile, respectiv fixe;cv costuri variabile unitare.Rezulta asadar ca pe termen scurt, costurile totale sunt o functie de volumul productiei, ele grupandu-se in doua mari categorii: variabile si fixe.a)Costurile totale variabile(Cv) sunt acele costuri a caror marime variaza in raport cu volumul Q al productiei.Desi relatia precedenta ne-ar putea sugera ca intre volumul productiei si nivelul costurilor totale variabile exista un raport direct proportional, in realitate costurile totale variabile se impart in proportionale si non-proportionale.a1)Costurile proportionalesunt o categorie speciala de costuri variabile, care cresc si scad in aceeasi proporaie in care sporeste sau se reduce volumul productiei (Fig. 5.1). De acest gen sunt costurile cu materiile prime directe sau cu manopera directa.CV0QFig. 5.1. Costuri proportionalea2)Costurile non-proportionalesunt costurile variabile care se modifica in alta proporaie decat cea in care variaza productia, ele cuprinzand:costurile progresive(Fig. 5.2.a) ,care cresc sau scad mai rapid decat creste sau se diminueaza volumul productiei (datorita actiunii legii randamentelor des-crescande ale factorilor de productie);costuri degresive (Fig. 5.2.b), care se maresc mai incet decat sporeste volumul productiei;costuri regresive (Fig. 5.2.c), care scad atunci cand volumul productiei creste (motiv pentru care se intalnesc foarte rar).

Cv(a)Cv(b)Cv(c)

Fig. 5.2. Costuri variabile progresive (a), degresive (b) si regresive (c)Grafic, costurile totale variabile nu vor evolua deci liniar in raport cu volumul productiei, ci mai intai vor creste cu o rata descrescatoare (pana cand se declanseaza actiunea legii randamentelor descrescande), dupa care vor spori cu o rata crescatoare (Fig. 5.3).a)Costurile totale fixe(Cr)(Fig. 5.4) sunt costurile al caror nivel fie ca ramane neschimbat atunci cand volumul productiei sufera modificari, fie ca variaza intr-o proporaie neinsemnata (care poate fi neglijata). De acest gen sunt costurile cu amortizarea cladirilor si altor categorii de mijloace fixe, cheltuielile cu conducerea si administratia intreprinderii s.a.In principiu, marimea acestor costuri este dependenta de marimea capacitatilor de productie, capacitati care trebuie sa permita obtinerea productiei pe care intreprinzatorul spera sa o vanda (la care, de regula, se adauga o rezerva de capacitate necesara pentru a se putea face fata fluctuatiilor cererii si unor eventuale caderi ale unor masini sau instalatii).Pe masura extinderii gradului de mecanizare si de automatizare a productiei, creste ponderea acestor costuri totale de productie.Curba costurilor variabile pleaca asadar chiar din originea sistemului de axe rectangulare (deoarece la o productie nula, cheltuielile variabile sunt si ele nule), iar curba costurilor totale pleaca de la nivelul costurilor totale fixe (care este acelasi, indiferent de productia realizata).CV

0QFig. 5.3. Evolutia costurilor totale variabileCf

0QFig. 5.4. Evolutia costurilor totale fixeIntr-un astfel de grafic, distantad(masura p verticala) dintre costurilor totale variabile Cvsi costurile totale C este egala cu distanta dintre axa absciselor si curba costurilor totale fixe, deoarece:C = Cv+ Cr=(C Cr) + Cr,ceea ce inseamna:C Cv= C (C Cr) = Cr,ea mentinandu-se aceeasi pe intregul domeniu de variatie a costurilor.In functie de randamentul factorilor de productie, costurile totale (fixe, variabile si globale) se prezinta ca in Fig. 5.5.(a)(b)(c)CCCCCvCf0Q0Q0QFig. 5.5. Evolutia costurilor totale in cazul unui randament al factorilorconstant (a), descrescator (b) si crescator (c)Asadar, cat timp randamentul factorilor este constant, costurile totale globale, la fel ca si celelalte variabile (Cv), au caracter liniar (Fig. 5.5.a), cand randamentul factorilor este descrescator acelasi costuri cresc mai rapid decat productia (Fig. 5.5.b), iar cand randamentul factorilor este descrescator ele cresc mai incet decat productia (Fig. 5.5.c).Costuri mediiCunoasterea, de catre producatori, a costurilor totale (variabile, fixe si globale) prezinta o importanta neindoielnica. Mult mai importanta decat aceasta este insa cunoasterea costurilor unitare, care se coreleaza cel mai bine cu preturile la care se vand marfurile produse, compararea lor cu preturile oferind informatii in legatura cu eficienta productiei.In principiu, costurile medii unitare se determina in felul urmator:Prin urmare, costul mediu unitar este constituit si el din doua categorii de costuri medii: variabile si fixe.a)Costul mediu variabil(cv) exprima cuantumul costurilor variabile care revine in medie la fiecare unitate de produs, calculandu-se prin raportarea costurilor totale variabile la volumul productiei:cv= Cv/Qb)Costul mediu unitar fix(cf), ca si cel variabil, se determina tot ca un raport, de data aceasta intre costurile fixe totale si volumul productiei:.Pe termen scurt, la un anumit nivelQ1al productiei totale, curba costurilor totale trece printr-un punct de inflexiuneI(rata cresterii acestor costuri transformandu-se din descrescatoare in crescatoare). PunctulM, in care tangenta la curba costurilor totale trece prin originea sistemului de axe rectangulare, marcheaza nivelulQMal productiei pentru care costul mediucatinge nivelul minim.Costul mediu unitar global se poate deci stabili fie ca un raport intre costurile totale si volumul productiei (c = C / Q), fie ca o suma intre costurile variabile si fixe (c = cv+ cf).Distanta intre curbele costului mediu variabilcvsi costului mediu globalcse micsoreaza pe masura ce volumul productiei creste, lucru datorat faptului ca, odata cu sporirea productiei, pe unitate de produs, costul fixcfia valori din ce in ce mai mici.Costuri marginaleCostul marginaleste o marime carene aratacu cate unitati monetare creste sau scade costul total atunci cand volumul productiei sporeste sau se micsoreaza cu o unitate. El se determina astfel:,in care:- costul marginal;- variatia costurilor totale in marimi- variatia productiei totale in marimi absolute.O concluzie foarte importanta care reiese din cele prezentate pana aici este urmatoarea: cand productivitatea marginala a factorilor este in crestere, costurile totale se maresc, dar cu o rata descrescatoare, iar atunci cand randamentul factorilor este descrescator, costurile totale se maresc cu o rata crescatoare. Cu alte cuvinte, costul marginal exprima rata cresterii sau scaderii costurilor totale.Relatiile existente intre costurile unitare(variabile si fixe) si cele variabile sunt prezentate in Fig. 5.6.Cccc0Q*QFig. 5.6. Evolutia costurilor medii si marginaleO serie de studii efectuate in baza unor date au ajuns la concluzia ca nu intotdeauna costurile medii si marginale evolueaza dupa curbe in forma de U, acestea variind uneori liniar in raport cu volumul productiei (costurile variabile totale fiind deci proportionale cu nivelul productiei). La acest lucru contribuie faptul ca factorii de productie nu sunt cu totii invizibili. Cel putin o parte din factorii variabili (inclusiv munca) se pot combina in mod progresiv, fara ca productivitatea lor marginala sa scada. In conditiile in care preturile factorilor variabili (incepand cu salariile) nu sufera modificari, productia poate sa creasca si atunci cand productivitatea marginala si costurile marginale raman constante.Luarea in considerare a rezervelor de capacitate (care dau posibilitatea intreprinzatorilor sa faca fata fluctuatiilor cererii) a renovat teoria costurilor. In intervalul de variatie a productiei corespunzator acestor rezerve de capacitate, functiile de costuri pot capata forme simplificate, ecuatia costurilor totale putandu-se scrie si astfel:C = cvQ + CrPrin urmare, curba corespunzatoare acestora se va prezenta sub forma unei drepte cu inclinatia cv, curba costurilor medii fixe () sub forma unei hiperbole echilaterale, in timp ce costurile medii variabile () si cele marginale () se vor suprapune si vor imbraca forma unei linii drepte.Elasticitatea costurilorModul in care diferitele categorii de costuri se comporta atunci cand volumul productiei sufera anumite modificari se poate aprecia si prin intermediul coeficientului de elasticitate a costurilor in raport cu volumul productiei. Un astfel de coeficient ne arata cu cate procente se mareste sau se micsoreaza costul (total, mediu etc.) atunci cand volumul productiei creste sau se reduce cu un procent, stabilindu-se cu relatia:

Asadar, acest coeficient exprima raportul dintre costurile marginale si cele medii.Functii de costuri pe termen scurtAtunci cand costurile sunt abordate pe termen scurt, o parte din ele sunt variabile, iar altele sunt fixe.Ofunctie de costurieste, evident, o functie carepune in evidenta relatiile are exista intre factorii care influenteaza nivelul costurilor si costuri.[2]Daca se tine insa seama de faptul ca factorii de productie pot sa fie combinati in forme foarte diferite pentru a obtine acelasi volum al productiei (prin procedee de fabricatie diferite), nu orice functie care exprima corelatia factori costuri este si o functie de costuri in sensul impus de microeconomie. Pentru a fi acceptata ca o functie de costuri, o astfel de functie trebuie sa reflecte nivelurile minime ale costurilor pe care intreprinzatorii trebuie sa le atinga pentru realizarea anumitor niveluri ale productiei, ele fiind definite deci de combinatiile optime de factori.Costurile pe termen lungDaca pe termen scurt intreprinzatorii sunt obligati sa se incadreze in limitele productiei impuse de capacitatile existente, o buna parte din costuri avand caracter fix, pe termen lung lucrurile se prezinta altfel. Ori de cate ori orizontul de timp in care sunt abordate productia si costurile de productie este indelungat, in cadrul sau intreprinzatorii vor avea posibilitatea sa intervina asupra marimii capacitatilor de productie prin investitii, cu ajutorul carora se dau in exploatare noi capacitati (daca se urmareste cresterea dimensiunilor productiei), sau prin renuntarea la o serie de capacitati, prin casari sau pe alte cai (daca asa ceva devine necesar). In felul acesta, paralel cu volumul productiei, vor creste si costurile cu amortizarea capitalului fix, costuri care din fixe se transforma in variabile. Posibilitatile de schimbare a metodelor de conducere si administrare a productiei, de organizare a productiei etc. vor conduce la transformarea si a altor categorii de costuri fixe in costuri variabile. S-ar putea afirma chiar ca,pe termen lung, practic toate costurile au caracter variabil (datorita efectelor progresului tehnic).Functii de costuri pe termen lungCum toate categoriile de costuri care pe termen lung sunt fixe capata, pe termen lung, caracter variabil, depinzand de marimea capacitatilor de productie, ele vor putea fi estimate cu niste functii de genul:Cf=(T)in care :T capacitatea de productie (dotarea tehnica la care ne-am mai referit).Prin urmare, costurile totaleC, care pe termen scurt erau definite, asa cum s-a vazut, de functia:C =(Q) + Cf,pe termen lung se vor exprima cu o functie de volumul productiei (deQ) si de capacitatea de productie (de T):C =(Q) +(T)Cum functiile de costuri nu pun in evidenta orice relatii de dependenta care exista intre nivelul costurilor si factorii sai de influenta, ci numai cele intre costurile minime si factori, tinand seama de faptul ca fiecare cost minim corespunde unui nivel optim de dotare tehnica, care, la randul sau, se concretizeaza intr-o productie optima, costurile totale pe termen lung se pot defini ca functii de volumul (optim) al productiei:C =(Q)De aici rezulta ca celelalte functii pe termen lung (ale costurilor medii si marginale) vor fi de urmatoarele forme generale:;Reprezentarile lor grafice ne conduc la niste curbe de genul celor de care ne-am ocupat in paragraful anterior, ele punand in evidenta legitatile statistico - economice care guverneaza costurile totale, medii si marginale.Functiile de costuri pe termen lung au utilizari similare cu cele pe termen scurt.Formele concrete pe care le imbraca functiile de costuri se stabilesc plecandu-se de la datele existente cu privire la costuri si productie, utilizand procedeele obisnuite.Maximizarea profituluiSi de aceasta data lucrurile se prezinta diferit in functie de intervalulde timp luat in considerare..Maximizarea pe termen scurt a profituluiDesi mecanismul de formare a preturilor in conditiile concurentei nu a fost inca analizat, in acest stadiu de prezentare a problemelor dispunem totusi de toate cunostintele necesare analizei modului in care se realizeaza maximizarea profitului intreprinzatorilor. Pentru aceasta, preturile vor fi luate in considerare in calitate de parametri ale caror valori nu pot fi schimbate de catre agentii economici individuali (asa cum se intampla de fapt lucrurile in conditiile concurentei perfecte).Orice intreprinzator stie ca pentru a-si maximiza profitul este necesar fie sa minimizeze costurile totale cu care obtine un anumit nivel al productiei, fie sa maximizeze productia care se poate obtine cu un nivel dat al costurilor (al consumului de factori sau de resurse). Cu alte cuvinte, maximizarea profitului se realizeaza prin maximizarea diferentei dintre veniturile brute si costurile totale, deoarece:P = V-Cin care: P profitul total; V veniturile totale brute de intreprinzator in urma activitatii desfasurate (din vanzarea bunurilor materiale sau serviciilor);C costurile totale aferente productiei pe seama careia s-au obtinut veniturile V.Atat veniturile totale V cat si costurile totale C variaza in raport direct proportional cu volumul productiei, fiind deci functii de productia Q.Deoarece:V = QpsiC =(Q) + Cf,rezulta ca:P = Qp -(Q) + Cf,Pragul de rentabilitateIn ipoteza in care pretul marfii se considera constant, veniturile intreprinzatorului vor varia liniar in raport cu volumul productiei. De asemenea, admitand existenta functiilor liniare de costuri, functia de profit P se va prezenta sub urmatoarea forma particulara:P = Qp cvQ - CfSi de aceasta data prima conditie de maxim va fi:sauC = p = cvCum C = 0, cea de-a doua conditie de optim nu este indeplinita (costurile marginale fiind constante, nu crescatoare). De aceea, cand p = cv, cu preturile p ale pietei se recupereaza numai costurile variabile, nu si cele constante, intreprinderea inregistrand pierderi (profitul total fiind negativ);P = cvQ cvQ Cf= -Cf,Pierderile sunt gale cu Cf(costurile totale neputandu-se recupera). Ca urmare, volumul optim al productiei devine nedeterminabil.In astfel de situatii, teoria si practica economica opereaza cu notiunea depunct criticsau deprag de rentabilitate, care desemneaza volumul productiei (sau vanzarilor) corespunzator caruia intreprindereanu realizeaza nici profit, nici pierderi, costurile si veniturile fiind egale.Notand cu Qcvolumul critic al productiei (vanzarilor), marimea sa rezulta din egalitatea:V = C,respectiv din ecuatia:Qcp = cvQc+ CfPrin urmare:

Pentru ca Qcsa fie determinabil, este necesar ca diferenta (p - cv) sa fie diferita de zero (si, evident, pozitiva). Aceasta diferenta poarta denumirea demarja peste costurile variabile. Pentru ca profitul intreprinzatorului sa fie nul este necesar ca aceasta sa fie egal cu cf(cu marimea costului mediu fix unitar).Cu alte cuvinte:

Marimea Qc (volumul critic al productiei) marcheaza pragul de rentabilitate.Daca veniturile totale brute obtinute de intreprinzator in urma activitatii desfasurate (din vanzarea bunurilor materiale sau serviciilor) sunt mai mari decat costurile totale aferente productiei, respectiv daca V>C, firma obtine profit (P>0), iar daca C>V, firma va lucra cu pierderi (P UY(in teoria utilitatii semnul > traducandu-seprin expresia:este preferat);de tranzitivitate, care se exprima printr-o fraza de genul:daca un bun X este preferat unui bun Y, iar bunul Y este, la randul sau, preferat altui bun Z, bunul X va fi preferat bunului Z(dacaUX > UYsiUY > UZ,atunci UX > UZ)de indiferenta (echivalenta), exprimabilaprin urmatoarea fraza:daca bunul X nu este preferat bunului Y, dar nici bunul Y nu este preferat bunului X, atunci cele doua bunuri sunt echivalente sub aspectul utilitatii, consumatorului fiindu-i indiferent pe care il va achizitiona,satisfactia oferita de ele fiind aceeasi.Relatia de echivalenta o implica si pe cea de tranzitivitate, deoarece daca:si, atunci.In functie demodul in care este abordata, utilitatea poate fi totala, medie si marginala.Utilitatea totalaUtilitatea totala (U) este expresiasatisfactiei totalepe care consumatorul (individual) o simte in urma consumarii unei anumite cantitati dintr-un bun dat sau din mai multa bunuri.Daca este vorba deutilitatea totala a unui bunoarecare X, aceasta va fi exprimata de relatia:Ux= f(x)in care: Uxutilitatea totala a marfii X; x cantitatea consumata din marfa X.Prin urmare,utilitatea totala a unei marfi este o functie de cantitatea consumata din acea marfa.Functia de utilitateeste o functie (in sens matematic) ce exprima relatiile existente intre marimea utilitatii si cantitatea consumata din una sau mai multe marfuri. In economie, o astfel de functie se considera a fi:continua, trecerea de la un nivel la altul al utilitatii facandu-se prin parcurgerea tuturor valorilor intermediare (ceea ce in realitate nu se intampla intotdeauna asa);dublu diferentiabila, derivata prima si secunda avand semnificatii economice diferite si clare (dupa cum se va vedea imediat);definita pentru valori nenegative, realitatea economica operand numai cu valori pozitive sau nule (nu si negative).Grafic, evolutia utilitatii totale a unei marfi X are loc dupa curba din Fig. 2.1.

Fig. 2.1. Evolutia utilitatii totale (U) a unei marfi X in functie de marimea consumului (x)Pe baza unui astfel de grafic pot fi facute cateva constatari.1) Inainte de toate se poate observa ca, fara exceptii,curba utilitatii totale pleaca din originea sistemului de axe, ceea ce inseamna ca neconsumand nimic din marfa data, consumatorul nu inregistreaza nici o satisfactie (unui consum nul nu-i poate corespunde decat o satisfactie nula).2) Pe de alta parte, atata vreme cat consumul variaza cu valori pozitive,fara a depasi nivelul optimxo,odata cu cresterea consumului are loc si sporirea satisfactiei