un sistem coerent de căi, mijloace de înfăptuire de o instrumentalizare procedurală şi tehnică a paşilor ce urmează a fi făcuţi pentru atingerea scopului propus.

Realizarea idealului educaţional - mai bine spus concretizarea lui în comportamente şi mentalităţi este sigură dacă activitatea de predare şi învăţare dispune de :

Ca dascăl într-o şcoală ce se doreşte compatibilă cu şcoala europeană, se impune:

însuşirea metodologiei şi tehnologiei didactice care - să-l conducă pe copil spre evoluţia sa specific individuală - să ofere sprijin educaţional, dar şi uman, în fiecare etapă a dezvoltării sale.

Aşadar, noi educatoarele trebuie să organizăm astfel procesul de învăţare încât copilul să dobândească noi cunoştinţe dar mai ales să-i oferim cadrul pentru a-şi forma competenţe stabilindu-şi singur, sau în grup sau împreună cu educatoarea, tema, subiectul învăţăturii.F. Froebel, spunea: „scopul educaţiei şi instrucţiei este de a scoate din ce în ce mai multe informaţii de la individ, decât de a introduce din ce în ce mai multe informaţii în mintea acestuia”.

Este necesar ca în activitatea cu preşcolarii educatoarea să dea dovadă de flexibilitate şi creativitate în abordarea situaţiilor didactice, pentru a evita rutina şi a acţiona pentru transformarea învăţământului care încă se bazează pe informaţie, pe reproducerea ei, într-un învăţământ global, integrat şi creativ, bazat pe educaţie, pe formare.

Citându-l pe Gaston Maialorit „orice metodă pedagogică rezultă

din întâlnirea mai multor factori şi, din acest punct de vedere, educaţia va rămâne mereu o artă: arta de a adapta, la o situaţie precisă, indicaţiile generale date de cărţile de metodologie”.

- Pornind de la aceste considerente am încercat experimentarea a două metode interactive de grup la nivel preşcolar pentru a observa beneficiile fiecăreia în dezvoltarea preşcolarului.

Valoarea formativă a metodelor interactive de grup a fost detaliată şi de psihologi, pedagogi în lucrări de specialitate, încă din secolul trecut. J.Piaget susţine că: „Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste este de a asigura o metodologie diversificată, bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de muncă independentă, cu activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de muncă independentă”.

„Învăţarea în grup exersează capacitatea de decizie şi iniţiativă, dă o notă mai personală muncii, dar şi o complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor ceea ce asigură o participare mai vie, mai activă, susţinută de foarte multe elemente de emulaţie, de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă”, susţine Ioan Cerghit.

Dezvoltarea şi stimularea gândirii critice. „Viitorul este al celor care examinează critic informaţia şi îşi construiesc propriile realităţii.” „Aplicarea tehnicilor de dezvoltare a gândirii critice” , Charles Temple, Jeannie L. Steele, Kurtis S.Meredith

Pentru a se încadra cu succes într-o lume în schimbare, copiii vor avea nevoie de :

abilitatea de a selecta informaţiile şi a înţelege corelaţia dintre ele, a decide ce este/nu este important, a pasa în diverse contexte idei şi cunoştinţe noi, a descoperi esenţa lucrurilor întâlnite pentru prima oară, a respinge datele irelevante/false, a da sens critic, creativ şi productiv acelei părţi din universul informaţional cu care se vor confrunta.

Gândirea critică – fundamentare teoretică

Gândirea critică este un mod de abordare

şi rezolvare a problemelor bazate pe argumente convingătoare, logice şi raţionale, ce presupune verificarea, evaluarea şi alegerea răspunsului potrivit pentru o sarcină dată şi respingerea argumentată a celorlalte variante de soluţii.

este deprinderea de a interacţiona cu informaţia în mod activ, de a aduce argumente pro şi contra, de a le evalua pentru a stabili valoarea de adevăr, de a transforma informaţiile şi de a genera noi idei.

„A gândi critic” înseamnă a emite judecăţi proprii, a accepta părerile altora, a fi în stare să priveşti cu simţul răspunderii greşelile tale şi să le poţi corecta, a primi ajutorul altora, şi a-l oferi celor care au nevoie de el.

Gândirea critică şi preşcolaritatea

Deşi se consideră că dezvoltarea gândirii critice este un proces prea greu pentru copiii preşcolari datorită stadiilor dezvoltării inteligenţei copilului (descrise de J. Piaget) acest lucru este posibil cu ajutorul suportului intuitiv.Întrebările care se pun sunt: În ce măsură contribuie gândirea critică la maturizarea prea rapidă a copiilor? Li se „răpeşte” micilor copii copilăria? Ne folosim de un copil ca să gândească precum un adult? Este moral ca un cadru didactic să obţină efecte spectaculoase în prezent cu preţul unor posibile consecinţe târzii plătite de copii? Practica a dovedit că răspunsul este sigur nu.

Nu practicarea timpurie a gândirii critice dăunează, ci practicarea neadecvată sau parţială a ei poate duce la dezvoltarea unui comportament tipic - unui copil pasiv care aşteaptă totul de-a gata. Efectul nu va fi deloc neglijabil: - din punct de vedere moral - dăunător - din punct de vedere educaţional - contraproductiv.

Practica pedagogică preşcolară, în domeniul gândirii critice, trebuie dezvoltată pe două direcţii principale: 1. Un program bazat pe principiul că gândirea de ordin superior începe prin cultivarea curiozităţii naturale a copiilor faţă de natură şi faţă de problemele morale şi în acest caz trebuie desfăşurate activităţi care pun accentul pe stimularea curiozităţii copiilor, pe dezvoltarea deprinderilor analitice şi de rezolvare de probleme. 2. Trebuie demonstrată relaţia dintre calitatea întrebărilor, calitatea gândirii şi calitatea răspunsurilor copiilor deoarece întrebările adecvate adresate copiilor permit formarea unei gândiri abstracte, nuanţate şi sofisticate.

Idei pentru a dezvolta gândirea creativă: se dobândeşte în timp, dacă le permitem copiilor să se manifeste spontan, fără îngrădire, ori de câte ori există o situaţie de învăţare. să –i facem să nu se simtă stingheri, să nu le fie teamă de reacţia celor din jur faţă de părerile lor, să-i convingem că nu riscă să fie ridiculizaţi pentru opiniile exprimate. să aibă încredere în puterea lor de analiză, de reflecţie; să gândească independent, „cu propriul cap”, să speculeze, să reflecteze. să-i învăţăm să accepte diversitatea de opinii şi idei

activităţile cu copiii trebuie astfel realizate încât să genereze un climat de încredere, care să-i determine să se implice în discutarea / dezbaterea unei idei interesante, în rezolvarea cu succes si eficienţă a problemelor. trebuie obişnuiţi cu investigaţia temeinică, cu dezbaterea autentică, cu găsirea unor răspunsuri adecvate la problemele cu care se confruntă.

Avem obligaţia de a asigura atmosfera propice declanşării valului de idei personale, de a le da copiilor senzaţia că ei sunt adevăraţii descoperitori ai „noului”.

De ce este nevoie de gândire critică? Poate pentru că noi, dascălii, urmărim să formăm oameni cu putere de decizie, oameni cu simţul răspunderii, oameni cu idei proprii, oameni în adevăratul sens al cuvântului.

Cadrul pentru dezvoltarea gândirii critice

„Elevii trebuie să-şi spună unii altora şi să spună lumii ceea ce ştiu - pentru a afla ce ştiu. Spunând, vor învăţa. Spunând, vor interpreta lumea aşa cum o văd ei.” Judith Renyi

•Presupune următoarele etape: 1.Evocarea - E (discuţia premergătoare)Corelarea informaţiilor ştiute cu cele noi,

asigură trăinicia celor din urmă.1. Care este subiectul? (identificaţi-1)2. Ce ştiu copiii despre el? 3. Ce vreau şi/sau trebuie să afle despre el? 4. De ce trebuie să cunoască aceste aspecte?2. Realizarea sensului -REste efectuată de copil pe măsură ce caută

informaţii care să-i confirme anticipările.3. Reflecţia - R (discuţia ulterioară)- integrează noile cunoştinţe în sistemul

celor vechi; ne dă o imagine clară asupra reuşitei totale, parţiale sau a eşecului activităţii desfăşurate .

1. Ce au aflat? (răspunsuri cât mai ample)2. Adresarea unor întrebări pentru a extrage

informaţii relevante ce nu au fost menţionate la etapa evocare.

3. Cum argumentează această opinie?Reluarea ciclului . Cu alte cuvinte:Evocarea (pentru următorul segment de

conţinut)Ce altceva cred că vor afla? sau:Ce n-au aflat încă din ceea ce ar vrea să

cunoască?De ce este important acest lucru? sau:De ce cred că este important ?

Resursele procedurale

- pe care le-am utilizat în încercarea mea de a contribui la dezvoltarea gândirii critice a copiilor din grupa pe care o conduc

LOCURI CELEBRE

CĂLĂTORIE MISTERIOASĂ

LOCURI CELEBRE

- este o strategie axată pe joc, în care locul celebru este ales în funcţie de temă sau de interesul pe care acesta îl reprezintă pentru copii.

Scopul: urmăreşte exersarea capacităţii de a obţine informaţii prin efort propriu şi prin cooperare despre un spaţiu (geografic, turistic, monument), un mediu care prezintă interes pentru copii.

Descrierea metodei: - poate fi o etapă în activitatea de cunoaşterea mediului, educaţie pentru societate, o activitate integrată dar şi o activitate de sine stătătoare.Etape: 1. Organizarea pe grupuri: 6 , distribuite în toată sala; - necesită spaţiu pentru amenajare deoarece caracteristicile temei propuse trebuie prezentate sub formă de imagini, fotografii, desen, postere, obiecte specifice, diferite accesorii; - tema se anunţă anterior pentru ca participanţii să se poată documenta sau să adune materiale necesare. 2. Prezentarea sarcinii de lucru: - se vor formula idei/ propoziţii despre locul ales – pe baza materialului pregătit şi care se expune pentru prezentare 3. Activitatea în grup - copiii amenajează spaţiul , ordonează materialul pregătit, alcătuiesc conţinutul pentru prezentare, concep întrebări. 4. Prezentarea rezultatelor muncii în grup - fiecare grup va asculta cu atenţie ce se prezintă pentru a adresa întrebări, sau a răspunde întrebărilor adresate referitoare la locul celebru;

BeneficiiFormează deprinderea

de a se documenta despre un subiect;

Facilitează cooperarea în grup;

Exersează prezentarea de grup;

Stimulează comunicarea şi creativitatea.

Aplicaţie practică: GRUPA: mareTEMA DE STUDIU: Când/ cum şi de ce se întâmplă?SUBTEMA: „Apa – uzina vieţii”TEMA ZILEI: „Călătorim pe valuri în jurul Planetei Albastre”Jocuri şi activităţi la alegere: ŞTIINŢĂ: Călătorie la mare; Călătorie la Poli, Călătorie la munteSCOP: - Dezvoltarea abilităţilor de investigare, cercetare şi utilizare a cunoştinţelor; Dezvoltarea capacităţii lor de gândire critică şi aplicativă; - Îmbogăţirea cunoştinţelor referitoare la mediului natural ( apa şi implicaţiile ei în viaţa oamenilor , a plantelor şi animalelor);

SCENARIUL ZILEI - la centrul tematic este afişată o corabie, o hartă iar centrele sunt etichetate porturi;

Secvenţe din întâlnirea de dimineaţă:Educatoarea le va recita copiilor câteva versuri din poezia „Marinarul”; se va purta o discuţie pe această temă;

Salutul copiilor - li se propune copiilor să se salute marinăreşte; căpitanul identifică copiii absenţi;

Cu ce călătorim pe mare? – activitate de grup - discuţiile pornesc de la această întrebare, discuţii prin care se canalizează atenţia copiilor spre tema zilei

Tema zilei – se anunţă: „Călătorim pe valuri în jurul Planetei Albastre”

TRANZIŢII Joc cu text şi cânt: „Corabia cu pânze” – copiii sunt adunaţi în cerc pentru acest joc; „pasagerii” se aşează asemănător unei bărci şi se plimbă după căpitan pe versurile :

Corabia cu pânzePe apă a pornit

De valuri legănatăEa merge liniştit.Corabia pluteşte

Pe apă liniştitApoi ea se opreşteÎn portul mult dorit.

- corabia se opreşte la un port - centru de interes: Ştiinţă – structurat pe trei grupe;

ALA:ŞTIINŢĂ Călătorie pe ape - metoda: „Locuri celebre” 1. Călătorie la mare; 2. Călătorie la Polul Nord, 3. Călătorie la munte - copiii trebuie să recunoască locul celebru în care au ajuns; vor privi imagini , vor discuta despre ele, vor desena vor decupa; vor fixa pe suport de polistiren – vor ilustra aspecte ale locului celebru; în final fiecare echipă îşi va prezenta lucrarea; - după ce fiecare echipă şi-a prezentat „locul celebru” copiii se consultă şi votează cu buline roşii locul care le-a plăcut cel mai mult;copiii îşi vor aşeza bărcuţele ( realizate anterior la activitatea practică) în jur hotărând că acolo va fi portul unde s-au oprit , denumindu-l;

Călătorie la Polul Nord:

starea solidă a apei legată de temperatura scăzută;

relaţia omului cu mediul - condiţiile naturale de viaţă, animale,

temperatura apei, echipamente şi mijloace

de transport pe apa îngheţată sau zăpadă;

alte aspecte ( ex. Moş Crăciun – Laponia)

Călătorie la mare:

mijloace de transport: bărci , vapoare ;

mijloace de agrement: hidrobiciclete s.a,

proprietăţile apei de mare,

plaja, valurile, temperatura apei, vieţuitoare;

Călătorie la munte:

apariţia izvoarelor formarea cascadelorlacuri de acumulare hidrocentraletemperatura caracteristici ale

apei vieţuitoare;

CĂLĂTORIE MISTERIOASĂ

- este un joc de imaginaţie prin care copiii sunt direcţionaţi să se orienteze în funcţie de poziţiile spaţiale

Scopul: –exersarea orientării în spaţiu pe baza reprezentărilor spaţiale prin indicaţii scurte şi precise

Descrierea metodei:- ocupă un spaţiu temporal mai mare decât o activitate de sine stătătoare, de aceea se desfăşoară în mod integrat: educarea limbajului, activitate matematică, jocuri şi activităţi libere, creative.

Etape 1. Organizarea pe grupuri - copiii se împart în grupuri de câte patru. - fiecare grup primeşte un număr de ordine de la 1 la …. în funcţie de numărul de grupuri formate sau buline colorate diferit, steguleţe etc.- câte un grup, pe rând devine ghidul călătoriei. - un loc stabilit de la început va constitui punctul de pornire în călătorie - ales de comun acord cu toate grupurile (de exemplu: într-un colţ al sălii)

2. Prezentarea temei, a obiectivelor şi a sarcinii didactice „Astăzi vom călători…...” - fiecare grup îşi va alege un loc pentru a se pregăti pentru temă, va concepe întrebări care vor fi adresate celorlalte grupuri. - ajutaţi de educatoare pe un bilet se va trece numărul grupului sau simbolul lui şi locul din sala de clasă pe care l-a ales. - educatoarea ţine evidenţa grupului şi cunoaşte locurile misterioase;

3. Activitatea în grupuri micia.). Instructajul călătoriei - se referă la următoarele aspecte: - în mod secret, fiecare grup îşi alege un loc; - cum să amenajeze locul ales - cum să se documenteze pentru temă - cum vor prezenta la sfârşit elementului principal al locului ales. - acestea se desfăşoară în timpul jocurilor şi activităţile libere, creative.

b.).Acţiunile desfăşurate pe anii de stimulare - se lucrează în grupuri; fiecare îşi va pregăti spaţiul ales; Exemplu : Construcţii – vor construi tarabele din piaţă; sau îşi vor amenaja piaţa folosind mobilierul din grupă;Artă - pot realiza șervețele cu motive naţionale pe care vor expune apoi lucrările din lut;

c.).Îmbinarea elementelor specifice educării limbajului cu cele ale activităţii matematice.Un rol principal îl are gândirea clară a grupului călător prin intermediul poziţiilor spaţiale.

4. Călătoria spre destinaţie - îmbină activitatea pe grupuri, individuală cu cea frontală. - în ordinea cronologică a numerotării grupurilor sau prin tragerea la sorţi se pleacă spre prima destinaţie din punctul stabilit iniţial . - un reprezentant al altui grup va fi dirijat/ghidat de către grupul care a propus destinaţia, prin intermediul poziţiilor spaţiale.Exemplu: „Mergi înainte 2 paşi. Deplasează-te un pas spre dreapta, mai mergi 2 paşi înainte, încă unu în faţă”.Atunci când se depăşeşte distanţa acesta din urmă intervine cu comanda „Stop”.Revine asupra îndrumării cu comanda : „înapoi 2 paşi, spre stânga 1 pas, 3 paşi înainte etc.Prin acest exerciţiu copiii sunt antrenaţi să-şi exerseze capacitatea de a se orienta în spaţiu şi să-şi verifice reprezentările spaţiale.Şi ghidul când îndrumă şi persoana ghidată ţin cont de poziţiile spaţiale.

5. Sosirea la destinaţia locului misterios - acest moment aparţine grupului care a propus vizitarea locului respectiv. - locul trebuie prezentat cât mai interesant pentru a-i atrage pe vizitatori. - după prezentarea grupului ghid, membrii grupului adresează întrebări despre locul vizitat, celorlalte grupuri ;Se pot pune întrebări şi şugubeţe cu scopul de a-i încurca pe ceilalţi colegi sau de a-i amuza. - după încheierea acţiunilor primului grup-ghid se trece la grupul următor, după acelaşi model, respectând aceeaşi paşi, diferenţierea constă în locul vizitat şi modalităţile de prezentare găsite de grupul care îndeplineşte rolul de ghid.6. Evaluarea - se realizează pe mai multe planuri : - prezentare de grup - prezentare individuală - întrebări formulate corect, divergente, clare.

Educatoarea realizează evaluarea. Se poate realiza un concurs între grupe ; este necesară motivarea clară a locurilor din clasament.

Beneficii

Stimulează cooperarea între grupuri;

Stimulează creativitatea;Antrenează toţi copiii;Exersează capacităţile de

orientare spaţială;Consolidează şi verifică

reprezentările spaţialeÎmbină activitatea statică

cu mişcarea;Evaluează cunoştinţe,

priceperi, deprinderi

Reguli necesare în utilizarea metodei :

planificarea foarte bună a timpul acestei „călătorii misterioase”.

crearea unui mediu ambiental plăcut, copiii să îmbine instructiv-educativul cu buna dispoziţie

nu există câştigători, ci copii antrenaţi în activităţi competitive.

Aplicaţie practică:  

GRUPA: mareTEMA DE STUDIU: Când/ cum şi de ce se întâmplă?SUBTEMA: „În ţara legumelor”TEMA ZILEI: „Călătorim în lumea legumelor”Domenii: DS, DECScop: sistematizarea cunoştinţelor despre legumeîmbogăţirea experienţei senzoriale; formarea capacităţii de a dobândi cunoştinţe noi despre legume;

Descrierea activităţii- copiii se aşază în cerc, în picioare; - observă la centrul tematic un coş cu legume; se denumesc şi se expun caracteristicile acestora: formă, mărime, culoare; se fac şi comparaţii stabilindu-se asemănările şi deosebirile; - se formează trei grupuri care vor avea ecusoane cu semne distinctive; - în sală se găsesc diferite materiale pe care copiii le-ar putea folosi la activitate. Anunţarea temei: „Astăzi vom face o călătorie în lumea legumelor”- se stabilesc locurile unde vor lucra grupurile;

Sarcinile de lucru: Grupul nr.1 – „La piaţă” - vor grupa legumele după formă, mărime, culoare - vor recunoaşte asemănările şi deosebirile între grupele formate, motivând apartenenţa la grupă; se vor numi câte o proprietate comună; Ex: legume de la care se foloseşte rădăcina; - compararea grupelor formate - aprecierea globală a cantităţii; legumele se vor aşeza în coşuleţe – lădiţe; - amenajarea tarabelor din piaţă; - pregătirea prezentării; Materiale: - legume naturale; coşuleţe şi găleţi de diferite mărimi; etichete cu imaginea legumelor; - la construcţii se găsesc rafturi sau vor construi din cuburi mari de lemn;

Grupul nr.2 – „Meşterii populari” - modelarea unor legume de diferite forme, mărimi sau culori; - le vor grupa după aceleaşi criterii şi le vor expune pentru a fi admirate de vizitatori; Materiale: plastilină sau lut; castroane, farfurii din lut, măsuţe pentru realizarea expoziţiei – locului misterios; - se pot pune şi alte obiecte de artă populară; Grupul nr. 3 – „Artiştii” - vor realiza lucrări cu acuarele – pictând legume folosind tehnicile învăţate - pictură cu pensula, dactilopictură; pot desena întâi conturul după şablon ; - li se propune să obţină noi culori prin îmbinarea celor mai cunoscute ; - pe fiecare lucrare vor fi legume ce au o caracteristică comună; - vor fi expuse pentru vizitatori; Materiale: fişe de lucru, şabloane cu legume, creioane, acuarele, pensule , vase de apă, şerveţele şi suport pentru expunerea lucrărilor;

Activitatea pe grupuri- fiecare grup merge la locul ales unde : - vor analiza materialele - vor discuta despre acest loc şi despre sarcinile pe care le au de rezolvat; - îşi distribuie sarcinile şi colaborează la realizarea lor - stabilesc ce anume vor prezenta când vor veni celelalte grupuri în vizită; Se stabileşte punctul de pornire în călătorie şi ordinea – în sensul acelor de ceasornic. în care vor fi vizitate Ex: grupurile vor extrage bileţele cu numărul de ordine;

1. La piaţă - grupul – gazdă va încerca să le capteze atenţia vizitatorilor ; le prezintă tarabele cu legume specificând criteriile de grupare; - apoi se vor adresa întrebări despre locul vizitat;

2. Meşteri populari - grupul – gazdă trebuie să găsească altă modalitate de prezentare; - aici copiii vor afla despre tradiţiile populare – modelarea lutului dar şi despre legume care sunt expuse grupate după criteriile stabilite; 3. Artiştii- se va vizita expoziţia de lucrări plastice care sunt grupate după aceleaşi criterii; - se vor evidenţia tehnicile folosite; şi modul de obţinere a unor culori; Fiecare membru din grup va trebui să prezinte câte ceva – o lucrare etc. Se pot utiliza cântece sau poezii în prezentarea locurilor misterioase; Se pot interpretarea cântece cunoscute: „A plecat mama la piaţă”, „Supă de zarzavat” , „Toamna în grădină” – „Gogoşari cu burta mare….” care să atragă vizitatorii,Evaluarea se va realiza pe parcurs, pe măsură ce se face prezentarea.