METODE DE EXECUTIE A TUNELURILOR

Alegerea metodei de execuţie se face în funcţie de urmatorii factori:

1. Natura terenului strabatut; 2. Lungimea tunelului si caracteristicile traseului în plan de situaţie si profil în lung; 3. Tipul convoaielor ce trec prin tunel si gabaritele de circulatie corespunzatoare; 4. Dotarea cu utilaje a constructorului si nivelul tehnic al acestuia. Exemplu: Pentru tuneluri în roci se va utiliza noua metoda austriaca. Pentru tuneluri în pamanturi se va utiliza metoda scutului. În cazul existentei unei panze de apa freatica, utilizarea unor scuturi presurizate este indicata.

CLASIFICAREA METODELOR DE EXECUTIE 1. Metode de executie clasice; 2. Metoda scutului; 3. Noua metoda austriaca; 4. Alte metode.

METODELE CLASICE DE EXECUTIE

Caracteristica acestei metode este utilizarea lemnului pentru realizarea sprijinirii provizorii a conturului excavat. Aceasta metoda se mai utilizeaza doar accidental, renuntandu-se la ea datorită consumului mare de material lemnos, a costurilor ridicate si a numarului mare de muncitori calificati folositi. Aceste metode sunt:

1. Metoda austriaca clasica (sau a sectiunii complet sprijinite); 2. Metoda belgiana (sau a boltii sprijinite); 3. Metoda germana sau a miezului central de sprijinire); 4. Metoda americana (sau a galeriei centrale).

METODA AUSTRIACA CLASICA

Se utilizeaza în terenuri slabe (pamanturi) care necesita o sprijinire a conturului excavatiei. Dezavantaje:

- consumul foarte mare de material lemnos (40 m3/ml tunel pentru tunel CF care are sectiunea excavata de 75 m2).

Avantaje: - posibilitatea atacarii lucrarii tunelului din mai multe puncte simultane

Faze de executie:

1. Realizarea galeriei de baza cu sectiune de cca. 6 m2; 2. Realizarea galeriei de crestet cu sectiune de 6 m2 si a puturilor de legatura cu galeria de

baza; 3. Realizarea excavatiei si a sprijinirii pe zona calotei; 4. Realizarea excavatiei si a sprijinirii pe restul sectiunii; 5. Realizarea excavatiei fundatiilor si betonarea acestora; 6. Betonarea picioarelor drepte, a hidroizolatiei la extrados si a zidariei din piatra bruta;

7. Realizarea zidariei pe zona boltii, a hidroizolatiei la extrados si a zidariei din piatra bruta la extrados.

8. Excavarea pe zona radierului bolta intoarsa si betonarea acestuia; 9. Realizarea betonului de umplutura, a canalelor de evacuare a apelor si a suprastructurii caii.

METODA BELGIANA

Aceasta metoda se utilizeaza în terenuri bune (pamanturi tari sau roci slabe). Fazele de executie:

1. Realizarea galeriei de crestet cu aceleasi dimensiuni ca la metoda austriaca clasica dar cu distanta între cadre mai mare si grosimea acestora mai mica;

2. Realizarea excavatiei si a sprijinirii pe zona calotei (prin extindere din galeria de crestet în partile laterale concomitent cu coborarea vetrei);

3. Betonarea boltii si executia hidroizolatiei la extrados si saltelei de piatra bruta; 4. Excavarea miezului central cu longrina între nasterile boltii; 5. Realizarea excavatiei pe zona picioarelor drepta, pe slituri, cu eventuale sprijiniri ale nasterii

boltii daca este cazul; 6. Realizarea excavatiei pentru fundatie si betonarea acesteia; 7. Betonarea picioarelor drepte; 8. Realizarea excavatiei pe zona radierului si betonarea acestuia; 9. Realizarea betonului de umplutura si a elementelor caii.

Avantajele metodei:

- Utilizarea unei cantitati de lemn mult reduse fata de metooda clasica austriaca si deci a unei forte de munca mai redusa si deci a unui cost mai redus;

- Probabilitatea mecanizarii lucrarilor prin introducerea unui excavator la excavarea miezului central si introducerea unor mijloace auto la evacuarea sterilului.

Dezavantajele metodei:

- Posibilitatea tasarii nasterilor boltii avand drept consecinta fisurarea sau chiar ruperea acesteia.

Metoda poate fi utilizata si cu doua galerii: una de crestet si una de baza, dar aceasta varianta sporeste pericolul tasarilor nasterilor boltii.