Metode benchmarking

7/28/2019 Metode benchmarking

http://slidepdf.com/reader/full/metode-benchmarking 1/15



2

METODE DE BENCHMARKING SPECIFICE ECONOMIEI ŞI SOCIETĂŢII BAZATE PE CUNOAŞTERE

Pe plan internaţional există diverse sisteme de indicatori şi metode de măsurare şi de benchmarking specifice economiei şisocietăţii bazate pe cunoaştere. Prezentăm sintetic în continuare doar unele dintre aceste metode de benchmarking şi sisteme deindicatori pe care le considerăm relevante pentru economia şi societatea bazate pe cunoaştere.

2.1. Necesitatea utilizării unor noi indicatori. Dincolo de PIB. Măsurarea progreselor într-o lume în schimbare

Produsul intern brut (PIB) este unul dintre cele mai cunoscute instrumente de măsurare a activitătii macroeconomice. PIB-ul număsoară însă gradul de sustenabilitate a mediului sau de incluziune socială, iar aceste limite trebuie luate în considerare atunci când seutilizează în cadrul analizelor şi dezbaterilor dedicate privind politicilor economice şi sociale. Necesitatea de a îmbunătăţi indicatoriicare completează PIB-ul este tot mai des recunoscută şi constituie elementul unor iniţiative internaţionale. Astfel, în noiembrie 2007,Comisia Europeană (împreună cu Parlamentul European, Clubul de la Roma, WWF si OCDE) au organizat conferinta „ Dincolo de

PIB”. În momenrul în care s-a aprobat Planul european de redresare economică, Consiliul European a recunoscut că actuala crizătrebuie privită totodată ca o oportunitate de a răspunde competent unor provocări care scot în evidentă necesitatea apelării la indicatorimai cuprinzători decât PIB-ul, care să încorporeze şi planul social şi dimensiunea de mediu (de exemplu îmbunătăţiri în domeniulcoeziunii sociale, educaţiei, sănătăţii, calităţii mediului), precum şi probleme complexe de tipul sărăciei, criminalităţii, epuizăriiresurselor naturale etc. Aceşti indicatori ar putea contribui la stabilirea unor noi obiective strategice în cadrul Agendei Lisabona, pentru

perioada post-2010. Uniunea Europeană finanţează o serie de proiecte de cercetare pentru constituirea şi utilizarea unor noi indicatoricare să reflecte aceste noi preocupări.

Concertarea eforturilor interna ţ ionale şi ale statelor membre ale UE pentru îmbunătăţirea indicatorilor şi a metodelor debenchmarking în raport cu exigenţele noii economii şi ale societăţii bazate pe cunoaştere

Eforturile concertate de îmbunătăţire a indicatorilor şi metodelor şi de completare a PIB-ului nu sunt o noutate. Astfel Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ( PNUD) a promovat utilizarea indicelui de dezvoltare umană (IDU) pentru ierarhizareaţărilor. Banca Mondială a promovat includerea aspectelor sociale şi de mediu în evaluare. OCDE sprijină proiectul de măsurare a

progresului la nivel social, care favorizează utilizarea unor noi indicatori. Mai multe ONG -uri măsoară aşa-numita „amprentă

ecologică” care a fost recunoscută oficial ca obiectiv în materie de progres ecologic de către unele autorităţi publice. Uniunea

Europeană şi statele membre au dezvoltat şi utilizează o gamă largă de indicatori sociali şi de mediu, adesea grupaţi în seturi deindicatori ai dezvoltării sustenabile. Comisia UE a propus implementarea a cinci acţiuni mai importante care ar putea fi modificateşi/sau completate cu ocazia revizuirii precoizate a avea loc în 2012. Franţa a creat recent Comisia la nivel înalt pentru măsurarea

performan ţ ei economice şi a progresului social , prezidată de către Joseph Stiglitz, care are drept misiune identificarea limitelor PIB-ului ca indicator al performanţei economice şi al progresului social. Un sondaj Eurobarometru din 2008 arăta că mai mult de douătreimi din cetăţenii UE consideră că indicatorii sociali, de mediu şi economici ar trebui să aibă o pondere egală în evaluarea

progresului. Mai puţin de o sesime dintre cetăţeni preferă o evaluare bazată în cea mai mare parte pe indicatori economici. Un sondajinternaţional realizat în 2007 a avut rezultate similare. Comisia UE a propus implementarea a cinci acţiuni mai importante care ar puteafi modificate şi/sau completate cu ocazia revizuirii precoizate a avea loc în 2012.

Comisia UE intenţionează să creeze un indice de mediu cuprinzător şi să îmbunătăţească indicatorii referitori la calitatea vie tii.Astfel de instrumente de măsurare acre să includă şi componentele sociale şi de mediu ar contribui la promovarea unei dezbateri publice mai echilibrate asupra obiectivelor sociale şi a progreselor. Am prenta ecologică si amprenta de carbon sunt indicatori care ar putea fi utilizati în acest scop, însă au o arie de aplicabilitate restrânsă. Comisia UE intenţionează să prezinte în 2010 o versiune pilot aunui indice al presiunii asupra mediului. Acest indice va reflecta gradul de poluare şi alte efecte nocive asupra mediului în interiorul

UE pentru a evalua rezultatele scontate a se obţine prin politicile dedicate protecţiei mediului. Indicele va cuprinde axele majore ale politicii de mediu: schimbările climatice şi utilizarea energiei; natură si biodiversitate; poluarea atmosferică si efectele asupra sănătătii;utilizarea si poluarea apei; generarea deseurilor si utilizarea resurselor. Initial, indicele va fi publicat anual pentru UE si statele membre,obiectivul pe termen lung fiind publicarea lui în paralel cu PIB-ul. Comisia UE va continua în acelasi timp eforturile pentru comparareaindicatorilor care surprind efectele asupra mediului atât în cadrul Ue cât şi în afara UE.

Cetătenii sunt preocupati de calitatea vietii pe care o duc si de bunăstarea personală. Ştiinţele sociale dezvoltă metode din ce în cemai solide de măsurare a calitătii vietii şi a bunăstării, iar acesti indicatori „de rezultat” ar putea completa cu succes indicatorii „deintrare”. Fundat ia Europeană pentru Îmbunătătirea Conditiilor de Viat ă şi de Muncă se concentrează în prezent asupra acestei

chestiuni. Pe lângă aceasta, Comisia UE a lansat studii cu privire la fezabilitatea indicatorilor de bunăstare si la responsabilizareaconsumatorilor si, în parteneriat cu OCDE, la perceptia bunăstării.

Informatii în timp cvasi-real pentru luarea deciziilor

Pentru elaborarea politicilor este nevoie de informatii cât mai pertinente oferite în timp cvasi real deoarece trebuie reactionat rapidla noile evolutii. PIB-ul si datele referitoare la somaj se publică frecvent în termen de câteva săptămâni de la sfâr situl perioadei la carese referă, ceea ce permite luarea deciziilor în timp cvasi-real. În schimb, datele sociale si de mediu sunt adesea prea vechi pentru afurniza informatii operationale, de exemplu cu privire la calitatea aerului si a apei sau la modelele de lucru, aflate în schimbare rapidă.Comisia îsi propune îmbunătătirea caracterului actual al datelor sociale si de mediu. Satelitii, statiile de măsurare automată si internetulfacilitează tot mai mult monitorizarea mediului în timp real. Comisia a adoptat măsuri pentru utilizarea acestor tehnologii odată cu

Directiva INSPIRE si cu initiativa GMES (Global Monitoring for Environment and Security - sistemul de monitorizare globală pentrumediu si securitate.). Un prim exemplu de „raportare în timp cvasi-real” îl constituie proiectul Ozone web al Agentiei Europene de

Mediu (AEM ), care furnizează date despre concentratiile nocive de ozon troposferic pentru a sprijini luarea deciziilor zilnice precum

alegerea autovehiculului sau a transportului public sau decizia de a desfă sura sau nu activităti în aer liber. Date actuale pot fi obtinute prin modelul „now-casting ”, care utilizează tehnici statistice similare celor folosite în domeniul prognozelor pentru a efectua estimărifiabile. De exemplu, AEM intentionează să producă estimări pe termen scurt ale emisiilor de gaze cu efect de seră pe baza statisticilor energetice existente pe termen scurt. Eurostat intentionează să extindă modelul „now-casting ” si la conturile de mediu.



3

Indicatorii sociali în actualitate

Datele sociale sunt colectate de regulă prin intermediul anchetelor, realizate prin intervievarea directă a unor eşantioane mari şireprezentative de respondenti, sau prin utilizarea unor surse de date administrative (de exemplu, registrele fiscale). Comisia a colaboratcu statele membre în vederea simplificării si a îmbunătătirii anchetelor, precum şi pentru reducerea intervalului de timp scurs întrecolectarea şi publicarea datelor. Ancheta europeană privind for ta de muncă colectează trimestrial date referitoare la ocuparea for tei demuncă, iar rezultatele sunt publicate în termen de şase luni. De asemenea, se colectează si se publică anual date despre speranta mediede viaţă. Se intenţionează operarea unor îmbunătăţiri şi prin noul Sistem european de modele de anchetă statistică socială.

Asigurarea coeziunii sociale şi economice presupune şi reducerea disparitătilor dintre regiuni şi categorii sociale. De exemplu,chiar dacă PIB-ul pe cap de locuitor al unei ţări creşte, numărul de persoane care trăiesc la limita pragului de sărăcie poate fi în creştere.Politicile care afectează coeziunea socială trebuie să măsoare, pe lângă agregate precum PIB -ul sau PIB-ul pe cap de locuitor, si

disparitătile. Cu prilejul lansării Agendei sociale reînnoite: oportunităti, acces si solidaritate, Comisia UE a reiterat angajamentul de alupta împotriva sărăciei, a excluziunii sociale si a discriminării. În plus, s-a acordat o atentie sporită surprinderii legăturii existente întreexcluziunea socială si degradarea mediului înconjurător. Un studiu recent al UE a confirmat faptul că, deşi poluează mai putin, persoanele mai sărace trăiesc în zone cu o calitate mai scăzută a mediului, aceasta având ca rezultat o sănătate mai precară, stress sivulnerabilitate în fata dezastrelor naturale. Se preconizează ca astfel de analize să fie publicate şi actualizate periodic.

Dezvoltarea sustenabilă (durabilă ) reprezintă un obiectiv general al Uniunii Europene. Scopul constă în îmbunătăţireacontinuă a calităţii vieţii şi a bunăstării atât pentru generaţiile prezente cât şi pentru cele viitoare. Indicatorii dezvoltării durabile (IDD)ai UE au fost elaborati împreună cu statele mem bre pentru monitorizarea progreselor înregistrate în privinta numeroaselor obiective ale

strategiei de dezvoltare durabilă a UE si sunt reflectati în raportul intermediar bienal al Comisiei UE ( Measuring progress towards a

more sustainable Europe, 2007 ). Pentru a stimula schimbul de experientă între statele membre si între păr tile interesate cu privire larăspunsurile posibile la nivel de politică este nevoie de un ansamblu de date mai actual. De aceea, Comisia explorează posibilitatea de aelabora, în cooperare cu statele membre, un tablou de bord al dezvoltării durabile. Acest tablou, bazat pe setul de IDD ai UniuniiEuropene, ar putea include si alte informatii publice cantitative si calitative. Cercetătorii caută să identifice valorile limită ale mediuluifizic si subliniază consecintele potentiale pe termen lung sau ireversibile ale depăsirii lor. La elaborarea politicilor este important să secunoască „zonele periculoase” înainte să fie atinse efectiv punctele critice si să se stabilească niveluri de alertă. În iunie 2006, ConsiliulEuropean a invitat UE si statele membre să extindă conturile nationale la aspectele esentiale ale dezvoltării durabile. Conturilenationale vor fi completate asadar cu o contabilitate economie-mediu integrată care va furniza date pe deplin coerente. Odată ce vor fistabilite metodele si vor exista date disponibile, acest sistem va fi completat, pe termen mai lung, cu conturi referitoare la aspectelesociale. În acest fel va exista o bază de cunostinte integrată care va putea s prijini analiza politicilor si va contribui la identificareasinergiilor si a compromisurilor între diferite obiective politice, furnizând date, de exemplu, pentru evaluarea ex-ante a impactuluidiverselor propuneri de politici. Pe termen lung se preconizează asigurarea unei contabilităţi de mediu, sociale si economice integratăcare să ofere o bază pentru determinarea unor noi indicatori sintetici. Comisia a prezentat prima strategie asupra „contabilitătii

ecologice” în 1994. De atunci, Eurostat si statele membre, în cooperare cu ONU si cu OCDE, au elaborat si testat diverse metodecontabile, astfel încât o serie de state membre furnizează deja regulat primele seturi de conturi de mediu. Obiectivul Comisiei este caaceste conturi să fie disponibile în scopul analizei politice până în 2013. O a doua categorie de conturi de mediu se referă la capitalul

natural, mai exact la modificările resurselor, cele mai avansate dintre acestea fiind conturile referitoare la păduri si la stocurile de peste.Comisia va contribui la lucrările desfăsurate în prezent de ONU. O altă provocare legată de elaborarea unei contabilităti de mediu estecompletarea conturilor fizice de mediu cu date financiare, bazate pe evaluarea pagubelor produse si a celor evitate, pe modificărilestocurilor de resurse naturale si ale bunurilor si serviciilor ecosistemelor, obtinându-se astfel măsuri monetare reprezentative, robuste,comparabile si fiabile la nivel national si la nivelul UE. Transpunerea în valoare monetară a costurilor cauzate de pagubele adusemediului si de protectia mediului poate contribui la concentrarea dezbaterii politice asupra măsurii în care prosperitatea si bunăstareanoastră depind de bunurile si serviciile oferite de natură. La nivel micro, o asemenea evaluare este sănătoasă din punct de vedereconceptual. Aceasta face obiectul mai multor studii, în principal al initiativei TEEB (The Economics of Ecosystems and Biodiversity,economia ecosistemelor si a biodiversitătii), o evaluare de amploare, aflată în curs, a serviciilor ecosistemelor întreprinsă de UNEP,diverse state si Comisie. AEM intentionează să îsi continue lucrările asupra evaluării bunurilor si serviciilor ecosistemelor si asupracontabilitătii aferente, cu scopul de a institui metode acceptate la nivel international. Traducerea acestor studii la nivel macro într-unmod adecvat necesită însă lucrări de cercetare si teste suplimentare. Comisia intentionează să îsi intensifice lucrările asupra evaluăriimonetare si să continue elaborarea de cadre conceptuale.

2.2.Metoda KAM (Assessment Knowledge Methodology ) a Băncii Mondiale şi Indicele Economiei Cunoaşterii

Banca Mondială a pus bazele metodei KAM ( Assessment Knowledge Methodology). KAM este o metodă de benchmarking creată decătre Programul pentru Dezvoltare al Băncii Mondiale pentru a veni în sprijinul ţărilor interesate să identifice provocările şioportunităţile legate de tranziţia la o economie şi societate bazate pe cunoaştere. În raport cu KAM componentele esenţiale pentru oeconomie bazată pe cunoaştere sunt: mediul economic, instituţional şi reglementările specifice; oamenii educaţi, creativi şi competenţi;o infrastructură informaţională dinamică; sisteme naţionale inovative eficace şi eficiente. KAM permite determinarea a doi indicatori:

Indicele Economiei Cunoaşterii ( Knowledge Economy Index-KEI) ( Knowledge Index-KI).

Indicele Cunoaşterii (Knowledge Index-KI).

Indicele Cunoaşterii (KI) măsoară abilitatea unei ţări de a genera, adapta şi disemina cunoaşterea. KI este media scorurilor de performanţă normalizate pentru o ţară sau după caz pentru o regiune. Se au în vedere doar trei variabile: educaţia şi resursele

umane; sistemul de inovare; tehnologiile informatice şi de comunicare (ICT). Indicele Economiei Cunoaşterii (KEI) îşi propune să identifice în plus şi dacă mediul de afaceri şi reglementările instituţionale dinacea ţară sunt stimulative pentru ca cunoaşterea să fie utilizată efectiv şi eficient pentru dezvoltarea economică. Aces t indice

agregat reflectă nivelul general de dezvoltare al unei ţări şi/sau regiuni pe drumul către economia cunoaşterii.

KEI se calculează pe baza unor scoruri normalizate de performanţă pentru toate cele patru dimensiuni : iniţiativa economică şiregimul instituţional; educaţia şi resursele umane; inovarea; tehnologiile informatice şi de comunicare.

http://info.worldbank.org/etools/kam2/KAM_page5.asp








4

Tabelul 1. Primele zece ţări în raport cu valorile KEI determinat pe baza metodei KAM, în anul 2008

Ţara Poziţia deţinută în raport cu

valorile KEIValoarea KEI

Danemarca 1 9,58

Suedia 2 9,56

Finlanda 3 9,37

Olanda 4 9,30

Norvegia 5 9,29

Canada 6 9,14

Elveţia 7 9,13

SUA 8 9,10

Australia 9 9,09

Germania 10 9,01

Sursa: World Bank, Knowledge for Development Programme 2008, KAM 2008

KAM este construită pe baza unei platforme Web interactive care oferă o abordare multisectorială despre factorii relevanţi îneconomia cunoaşterii. KAM permite fiecărei ţări să îşi monitorizeze evoluţia în timp a performanţei (în perioada 1995 pînă la ultimulan pentru care există date mai recente). Pe baza KAM se pot face însă şi analize comparative cu alte state ale lumii. Poziţia României însistemul de benchmarking promovat prin metoda KAM este redată în tabelul 2.

Tabelul 2. Valoarea indicelui cunoaşterii (KI) şi, respectiv, a indicelui economiei cunoaşterii (KEI) şi a subindicatorilor care intră în compoziţia KEI pentru România, înanul 2008

KI KEI Subindicatorul inovaţional Subindicatorul

regimului instituţional Subindicatorul

educationalSubindicatorul

ITCScorul 5,95 6,18 5,65 6,87 6,04 6,16

Sursa: Banca Mondialaă, KAM 2008

Dintr-o listă de 140 de ţări, în anul 2008, România s-a clasat pe locul 45 la KEI, cu o valoare de 6,18 şi, respectiv, pe locul 47la KI , cu o valoare de 5,95. Ceea ce este inedit în cazul KAM, comparativ cu alte sisteme de benchmarking, este caracterul holist,integrator complex al acestei metode care înglobează unele dintre variabilele utilizate în mod tradiţional cum ar fi PIB -ul şi Indicele de

Dezvoltare Umană ( Human Development Index). Considerăm util să prezentăm în continuare alte sisteme de indicatori şi metode de benchmarking specifice societăţii şi economiei bazate pe cunoaştere.

2.3. Forumul Economic Mondial şi sistemele sale de benchmarking

Forumul Economic Mondial (WEF-The World Economic Forum) este o organizaţie independentă internaţională care îşi propune să angajeze leaderii mondilai într -o relaţie de parteneriat pentru a include acţiuni comune în cadrul programelor strategice

derulate la nivel global şi regional. Înfiinţat ca o fundaţie not-profit în anul 1971, Forumul Economic Mondial are sediul la Geneva, înElveţia. Dintre numeraosele rapoarte publicate de către Forumul Economic Mondial vom prezenta în cele ce urmează doar trei pe carele considerăm a fi relevante în raport cu problematica economiei şi societăţii bazate pe cunoaştere.

2.3.1. Raportul Global de Competitivitate (The Global Competitiveness Report-GCR)

Raportul Global de Competitivitate (The Global Competitiveness Report-GCR) este publicat anual de către Forumul Economic Mondial . Primul raport a fost lansat în anul 1979. Raportul din anul 2008-2009 utilizeaza pentru a construi GCI urmatoarelevariabile: instituţiile; infrastructura; macro economia; sănătatea şi educaţia de nivel primar; educaţia şi instruirea de nivel superior;eficienţa pieţei; pregătirea şi deschiderea faţă de implementarea noilor tehnologii; gradul de sofisticare al lumii afacerilor; inovarea.

Tabelul 3. Ierarhizarea ţărilor în cadrul Raportului Global de Competitivitate 2008-2009Rang Ţara Scorul

1 SUA 5.742 Elveţia 5.613 Danemarca 5.584 Suedia 5.535 Singapore 5.586 Finlanda 5.507 Germania 5,468 Olanda 5,419 Japonia 5,3810 Canada 5,37

Sursa: Global Competitiveness Report 2008-2009

GCR clasifică ţările lumii în raport cu cele trei stadii specifice de dezvoltare competitivă:stadiul bazat pe dotarea cu factori (factor-driven);stadiul bazat pe eficienţă (efficiency-driven);

stadiul bazat pe inovare (innovation-driven).

http://hdr.undp.org/en/statistics/






5

Poziţia Romaniei în raport cu GCR

În viziuina Grupului de Economie Aplicată (GEA), partenerul din Romania al Forumului Economic Mondial, rezultateleobţinute de ţara noastră în raportul GCR pot fi sintetizate prin locul 68 pe care il detine tara noastra , în uşoară creştere faţă de locul 74ocupat cu un an în urmă. Pentru a conferi un contur mai bine definit indicatorilor şi metodelor de benchmarking specifice societăţii şieconomiei bazate pe cunoaştere prezentăm în continuare un sistem de indicatori specifici pentru analiza şi monitorizarea performnţelor deţinute de statele europene member ale UE în raport cu Agenda Lisabona. Acest sistem de indicatori face parte tot din sistemulcomplex pus la dispoziţie de către Forumul Economic Mondial.

2.3.2. Raportul Global al Tehnologiilor Informatice

Forumul Economic Mondial publică şi raportul “The Global Information Technology Report ”. În conformitate cu ultima ediţiedin anul 2008 a acestui raport ierarhia ţărilor amplasează pe prima poziţie Danemarca, urmată de către Suedia şi Elveţia. În topul primelor zece ţări cele mai importante îmbunătăţiri în raport cu ultimele evaluări le-au înregistrat Republica Coreea (amplasată acum pe poziţia 9) şi, într -o mai mică măsuă SUA (poziţia 4).

Tabelul 4. Ierarhizarea în raport cu pregătirea pentru implementarea ITC . 2007-2008Rangul Ţara Scorul

1 Danemarca 5,782 Suedia 5,723 Elveţia 5,534 SUA 5,495 Singapore 5,496 Finlanda 5,477 Olanda 5,44

8 Islanda 5,449 Coreea 5,43

10 Norvegia 5,3861 ROMANIA 3,86

Sursa: The Networked Readiness Index 2007 – 2008 rankings, The Global Information Technology Report 2007-2008, 2008 World Economic Forum

Ediţia din acest an reprezintă cea de-a şaptea ediţie consecutivă de rapoarte publicate anual de către Forumul Economic Mondial de

ompetitivitate (World Economic Forum).

2.3.3. “Diamantul Li sabona ” şi Monitorul European al Creşterii şi Ocupării

În martie 2000 Consiliul European întrunit la Lisabona, în Portugalia, a stabilit un program strategic pe zece ani prin care s-a prevăzutn plan de acţiuni ambiţioase în virtutea căruia UE urmează să devină “cea mai dinamică şi competitivă economie bazată pe cunoaştere din

me, capabilă să asigure o creştere economică sustenabilă, precunm şi tot mai multe şi mai bune locuri de muncă şi o mai mare coeziunecială.” “Lisbon Review” reuneşt e o serie de publicaţii care apar din doi în doi ani sub egida Reţelei Globale de Competitivitate (GCN -lobal Competitiveness Network) în cadrul Forumului Economic Mondial . Se urmăreşte progresul înregistrat de ţările membre UE îningerea obiectivelor Strategiei Lisabona.

Sunt opt dimensiuni:

crearea unei societăţi informaţionale pentru toţi; dezvoltarea la nivel european a unei zone a inovării şi cercetării-dezvoltării (C&D); liberalizarea (piaţa unică; ajutorul de stat şi politicile dedicate competiţiei); constituirea şi dezvoltarea unor industrii de tip reţea; crearea unor servicii financiare eficiente şi integrate; îmbunătăţirea mediului de afaceri din întreprinderi;

amplificarea incluziunii sociale; dezvoltarea sustenabilă.

“Lisbon Review 2008”, cea de-a patra ediţie se bazează atât pe date statistice disponibile public cât şi pe datele care provin din World

Economic Forum’s Executive Opinion Survey (EOS ), o cercetare selectivă anuală derulată la nivlul top managerilor, pentru 130 de ţăritabelul I.5). În conformitate cu Lisbon Review 2008, publicat pe data de 27 octombrie 20081, Suedia este cea mai competitivă economie

bazată pe cunoaştere din Europa şi este urmată de Danemarca, Finlanda şi Olanda. Rezultatele relevă existenţa unui mare grad dedispersie în ceea ce priveşte performanţele obţinute de către diversele ţări în raport cu criteriile şi cu cele opt dimensiun i Lisabona (figra

). Ţările nordice sunt cele mai performante şi continuă să conducă ierarhia europeană. Între celelalte ţări aflate în topul primelor zece dinclasament, gradul de performanţă trebuie privit nuanţat întrucât progresul este mai notabil doar în anumite dimensiuni specif ice dintre celeopt luate în considerare în acest tip de metodă de benchmarking.

1 http://www.weforum.org/lisbon2008



6

Tabelul 5. Scorul obţinut de ţările membre UE la criteriile Lisabona, în 2008 şi 2006

Ţara Rangul deţinut în

anul 2008

Scorul din anul

2008

Rangul deţinut înanul 2006

Suedia 1 5,71 1Danemarca 2 5,64 1

Finlanda 3 5,64 2Olanda 4 5,44 4Austria 5 5,34 7

Germania 6 5,34 5Luxemburg 7 5,22 8

Franţa 8 5,12 9Regatul Unit al Marii Britanii 9 5,12 6

Belgia 10 5,11 10

Irlanda 11 5,03 11Estonia 12 5,02 12Cipru 13 4,68 21

Portugalia 14 4,61 13Slovenia 15 4,58 16

Republica Cehă 16 4,53 14Spania 17 4,52 15Malta 18 4,43 19

Lituania 19 4,39 20Republica Slovacă 20 4,34 18

Letonia 21 4,25 22Ungaria 22 4,18 17Grecia 23 4,10 23Italia 24 4,05 24

România 25 3,84 26

Polonia 26 3,76 25Bulgaria 27 3,68 27Media înregistrată în cele 27

ţări membre ale UE 4,73

SUA 5,44Asia de Est 5,26

Sursa: Lisbon Review 2008, p. 7

Figura 1.Dispersia scorurilor obţinute la cele opt dimensiuni Lisabona în cadrul ţărilor membre ale UE


Diamantul Lisabona este o hartă care permite compararea performanţelor individuale ale ţărilor membre ale UE în raportcu cele ale SUA şi ale ţărilor din Asia de Est luate în considerare în această metodă de benchmarking. La modul ideal, o ţară ar puteaavea maximă performanţă pentru cele opt dimensiuni dacă ar înregistra un scor de şapte. De aceea, cu cât diamantul este mai mare,cu atât o ţară este mai competitivă, în raport cu criteriile Lisabona. În fiecare hartă, performanţele individuale ale unei ţări suntreprezentate pritr-o linie de culoare albastră, cele ale SUA cu o linie de culoare gri, iar cele ale ţărilor din Asia de Est cu o linie de

culoare neagră. În figura următoare se prezintă diamantul Lisabona pentru România.



7

Figura 2. Diamontul Lisabona pentru România


Caracterul multidimensional al programelor de reformă incluse în Agenda Lisabona explică de ce, în ciuda actualei crizeglobale financiare, nu se resimt încă mutaţii semnificative în ierarhizarea ţărilor în raport cu acest sistem de benchmarking specificnoilor metode de evaluare a competitivităţii.

Monitorul European al creşterii şi ocupării. Indicatori care reflectă succesul în economia cunoaşterii

Consiliul Lisabona şi Allianz SE publică de două ori pe an un studiu care monitorizează progresele înregistrate în raport cuobiectivele de creştere şi ocupare. Indicatorul agregat Lisabona s-a redus cu 0.9 puncte procentuale în al doilea trimestru al anului2008, faţă de valoarea de 1,2 puncte în cel de-al doilea trimestru al anului 2007. Indicatorul agregat Lisabona monitorizează progresulînregistrat pentru şase criterii în raport cu strategia originală de la Lisabona. Un scor cu o valoare de 1 indică faptul că o ţară este în

grafic pentru a atinge obiectivele de la Lisabona, în anul 2010 (figura I.3).

Figura 3. Indicele agregat Lisabona şi Monitorul European al creşterii şi ocupării

Sursa: “The European Growth and Jobs Monitor: Indicators for Success in the Knowledge Economy”, p.10

Un scor de 0, 9 înseamnă că Europa ca întreg este doar în proporţie de 90% la nivelul unde ar trebui să fie pentru a îndeplini obiectivele. Cele şase criteriisunt:creşterea economică, creşterea productivităţii, ocuparea, obiectivele din domeniul educaţiei şi sustenabilitatea finanţelor publice.

2.4. Obiectivele strategiei de la Lisabona în domeniul educaţiei şi formării profesionale derulate de-a lungul întregii vieţi

Educaţie şi formarea profesională au un loc important în orientăr ile integrate pentru atingerea obiectivelor de ansamblu aleStrategiei Lisabona. Consiliul European a stabilit la nivelul anului 2010 obiectivul în virtutea căruia sistemele de educaţie şi formaredin Europa vor trebui să ajungă de referinţă sub aspect calitativ. In cadrul acestei strategii au fost stabilite obiective distincte pentrudomeniul educaţiei şi instruirii pe care le-am prezentat detaliat într-o lucrare publicată anterior. Periodic Comisia şi Consiliul Europeanmonitorizează progresul obţinut în atingerea acestor ţinte. Raportul din anul 2008 e intitulat sugestiv " Progresele realizateîn atingerea

obiectivelor strategiei de la Lisabona în educaţie şi formare profesională". Acest raport e cel de-al cincelea raport în seria de rapoarteanuale care examinează performanţa şi progresul înregistrat în atingerea obiectivelor Programului de lucru “ Educaţie şi formare 2010”.Raportul stabileşte progresul realizat în direcţia apropierii de obiectivele convenite în domeniul educaţiei şi instruirii de către ConsiliulEuropean. Ţările au fost grupate în patru clustere: ţările aflate într -un real progress (moving ahead ). În acest cluster sunt incluse ţări precum: Finlanda, Danemarca, Suedia, Regatul

Unit al Marii Britanii, Irlanda, Polonia, Slovenia, Norvegia şi Islanda-ţări care au depăşit deja obiectivul agregat pentru toate celecinci ţinte stabilite pentru anul 2010 şi progresează în mod continuu;

cele care îşi încetinesc ritmul şi care par să piardă şansa ( losing momentum-din fericire în această categorie nu regăsim nici o ţarăîn raportul din 2008):

ţări care încearcă să reducă din decalaje şi să le ajungă din urmă pe celelalte (catching up) în cadrul cărora este inclusă şi România;



8

ţări a căror evoluţie îngrijorează în sensul că acestea par să rămână în urmă ( falling further behind ). În acest cluster sunt incluseşări precum Franţa, Olanda Belgia şi Spania, ţări care au înregistrat în medie o performanţă mai joasă comparativ cu ţintelestabilite şi, fie nu au făcut progrese, fie aceste progrese au fost mult prea mici în raport cu ţintele stabilite.

Figura 4. Progresul înregistrat de către statele membre ale UE legat de atingerea ţintelor Lisabona în domeniul educaţiei şi formării profesionale derulatede-a lungul întregii vieţi

Sursa: Progress towards the Lisbon objectives in education and training. Indicators and benchmarks 2008, Comisia UE, SEC 2293, iulie 2008, p. 11

Figura 5. Gruparea statelor membrea le UE în raport cu performanţele medii obţinute de statele europene membre ale UE în perioada 2000-2006, în raport cu ţintele Lisabona din domeniul educaţiei


Una dintre cele mai ambiţioase ţinte unde se înregistrează un mare decalaj între ţări şi unde România înregistrează performanţe joase este legată de participare la învăţarea derulată pe toată durata vieţii ( LLL-Lifelong Learning ). Ţinta stabilită pentru toate statelemembre ale UE la nivelul anului 2010 este de 12,5%.



9

Figura 6. Procentul populaţiei cuprinsă în grupa de vârstă de 25-64 care au participat la diverse forme de educaţie (formală, non- formală. informală), în perioada 2000-2007


Figura 7. Gruparea statelor member ale UE în raport cu performanţele medii obţinute de statele europene membre ale UE în perioada 2000-2006, în raport cu

ţinta Lisabona din domeniul educaţieiderulate de-a lungul întregii vieţi


2.5. Indicele european de capital uman

Pentr u a măsura nivelul de dezvoltare a capitalului uman în Europa, Lisbon Council şi Deutschland Denken au apelat la Indicele European al Capitalului Uman ( European Human Capital Index) care a inclus iniţial 13 state europene membre ale UE. Acestindice identifică abilitatea ţărilor de a dezvolta propriul capital uman. Capital uman este definit în raport cu costul educaţiei formale şiinformale exprimat în euro şi înmulţit apoi cu numărul de locuitori dintr -o ţară. Apoi s-a aplicat o rată de depreciere, dedusă ţinând contde faptul că o parte a cunoaşterii se depreciază în timp. Statelor europene membre au fost ierarhizate în raport cu Indicele Eurpean al

Capitalului Uman (tabelul 6).Suedia se află în topul primelor zece ţări europene în ierarhia făcută în ra port cu indicele de capital uman (ICU), în anul 2006,

în timp ce Germania şi ţările mediteraneene se află în partea de jos a tabelului pe poziţiile 10-13. Viitorul evoluţiei indicelui europeanal capitalui uman este influenţat de o multitudine de factori, inclusiv de tendinţele demografice previzibile.

În Europa se constată o reducere a natalităţii, însoţită de o creştere a speranţei medii de viaţă, ceea ce presupune o îmbătr înirea populaţiei Europei şi o reducere a populaţiei de vîrstă şcolară cu impact direct asupra indicelui european de capital uman.



10

Tablelul 6. Ierarhizarea statelor ţărilor europene în raport cu Indicele Eurpean al Capitalului Uman Poziţia ţării în ierarhie Ţara Scorul agregat

1 Suedia 82 Danemarca 143 Regatul Unit al Marii Britanii 194 Olanda 215 Austria 236 Finlanda 297 Irlanda 308 Franţa 309 Belgia 3110 Germania 3611 Portugalia 3712 Spania 3813 Italia 48

Sursa: P. Ederer , Innovation at Work: European Human Capital Index, Lisbon Council, 2006, p.3

Amploarea fenomenelor demografice şi indicele europeanal capitalului uman este diferită în Europa, de la o ţară la alta(tabelul 7). În ultimele două decenii rata de utilizare a capitalului uman a crescut de la o rată medie de 50% la 58%,

Tabelul 7. Ierarhizarea ţărilor europene în raport cu I ndicele Eurpean al Capitalului Uman în raport cu dimensiunea demografică

Poziţia ţării în ierarhie Ţara Scorul agregat

1 Irlanda 17,32 Suedia 0,23 Regatul Unit al Marii Britanii 0,14 Olanda -4,45 Franţa -4,6

6 Danemarca -4,77 Spania -6,38 Belgia -7,99 Austria -8,0

10 Portugalia -8,811 Finlanda -11,612 Germania -11,413 Italia -15,7


Dacă modelele actuale de pensionare nu se modifică sensibil în următorii ani în raport cu evoluţiile demografice, indicele deutilizare a capitalui uman se va reduce în medie cu 52% la nivelul anului 2030. Tabelul 8 arată că asistăm la diferenţe semnificativeîntre economiile europene. Rata de utilizare a capitalului uman variază între 52% în Italia şi 64% în Olanda.

Tabelul 8. Ierarhizarea ţărilor europene în raport cu rata de utilizare a capitalului uman

Poziţia ţării în ierarhie Ţara Rata de utilizare a capitalului uman1 Olanda 642 Danemarca 633 Portugalia 624 Suedia 615 Regatul Unit al Marii Britanii 606 Austria 607 Spania 598 Finlanda 599 Irlanda 56

10 Germania 5511 Franţa 5512 Belgia 5413 Italia 52


În octombrie 2007 Peer Ederer, Philip Schuller şi Stephan Willms au publicat un raport referitor indexul de capital uman în

Europa Centrala şi de Est.

Tabelul 9. I ndicele de Capital Uman în Europa Centrală şi de Est Poziţie Ţară Scor

1 Slovenia 22.3

2 Turcia 24.9

3 Lituania 25.6

4 Cehia 26.3

5 Estonia 26.8

6 Letonia 28.2

7 România 29.9

8 Ungaria 30.69 Slovacia 31.7

10 Bulgaria 32.7

11 Polonia 34

12 Croaţia 35

Sursa: Lisbon Council Human Capital Index, p. 3



11

Componentele indicatorului european de capital uman

Indicatorul de capital uman are la bază următoarele patru categorii de date: Investiţia în capitalului uman-se referă la costul educaţieiUtilizarea capitalului uman pe piaţa muncii

Productivitatea capitalului uman Factorii demografici –analizează tendinţele demografice pentru a estima numărul total de angajaţi în anul 2035.

Investiţia în capitalul uman

Această categorie se referă la costul tuturor formelor de educaţie la care are acces o persoană. Studiul elaborat sub auspiciile Consiliului Lisabona ia în considerare cinci niveluri diferite ale investiţiilor în competenţe:

1. Educaţia informală parentală: competenţe transmise de părinţi.

2. Educaţia şcolară formală: abilităţi dezvoltate până în şcoala secundară.

3. Educaţia formală universitară şi învăţământul superior: competenţe specifice acumulate de studenţi în timpul studiilor terţiare.

4. Educaţia formală şi informală a adulţilor: competenţe dezvoltate de adulţi în afara mediului de lucr u zilnic care sunt în mod direct sauindirect legate de slujbă.

5. Învăţare informală la locul de muncă: abilităţi dezvoltate în timpul practicării slujbei ca rezultat al activităţilor de la locul de muncă şi aadaptării continue.

Figura 8. Calitatea învăţământului secundar şi investiţiile în educaţia secundară

Sursă: Altinok, Murseli (2007): International Database on Human Capital Quality, UNDP

În priviţa investiţiilor in educaţie, raportul observă ca România se află pe ultimele locuri şi nu consideră ca viitorul apropiat vaaduce îmbunătăţiri. Această concluzie este susţinută prin rezultatele slabe obţinute de elevii români la testele PISA şi TIMM S (Trends

in International Mathematics and Science Studies), rezultate care se plasează cu circa 30-50 de puncte sub media ţărilor vest Europene.

Figura 9.. Compoziţia investiţiei în capitalul uman în Europa Centrală şi de Est

Sursa: Lisbon Council Human Capital Index, pag.9

România se situează pe ultimul loc din UE. Se poate observa nivelul scăzut de investiţie în afara sistemului de învăţământformal. Figura următoare reliefează legătura dintre nivelul de consum al unei economii şi acumularea de capital uman.



12

Figura 10. Investiţia în capitalul uman in mii de dolari comparată cu consumul per capita pentru ţările din Europa Centrală şi de Est


Utilizarea capitalului uman

Utilizarea capitalului uman reflectă cât din capitalul uman al unei ţări este utilizat pe piaţa muncii. Utilizarea deficitară acapi

talului uman reflectă fenomenele de excluziune versus incluziune socială. Nivelurile înregistrate de ţările analizate sunt scăzute şisunt în medie cu circa 7% mai mici comparativ cu ţările UE-15.

Figura 11. Utilizarea capitalului uman în Europa Centrală şi de Est


R ata de utilizare a capitalului uman este scăzută în această regiune şi datorită ratei înalte a şomajului – figura 12.

Figura 12. Utilizarea capitalului uman şi rata şomajului în ţările din Europa Centrală şi de Est


Utilizarea deficitară a capitalului uman se oglindeşte în multe ţări îşi printr -un nivel mai redus de conectare la TIC(tehnologiile informatice şi de comunicare), ceea ce reprezintă o pierdere prin faptul că resursele online permit o creştere a eficienţei

proceselor. Deşi România se situează la jumatatea clasamentului, rezultatul nu este unul satisfăcator. Recomandările agendei Lisabonase adresează şi acestor probleme legate de utilizarea capitalului uman.



13

Tabelul 10. Utilizarea capitalului uman

Capitalul uman uti li zat ca procent din stocul de capital uman (2006)

Poziţie Ţară Scor

1 Cehia 55.2%2 Slovenia 54.8%3 Estonia 52%4 Letonia 50.5%5 Lituania 50.3%6 România 48.5%

7 Ungaria 45.8%8 Turcia 45.8%9 Bulgaria 44.9%10 Polonia 44.2%

11 Croaţia 42.5%12 Slovacia 42%

Media EU-14 54.8%Sursa: Lisbon Council Human Capital Index, pag.13

Utilizarea capitalului uman se află într -o strânsă legătură cu investiţia în capitalul uman. Figura următoare ilustrează faptul cănivelurile înalte de investiţie în capital uman generează cu mai multă uşurinţă locuri de muncă, fapt care la rândul său generează noiacumulări de capital uman. Aceasta este o dovadă că avantajul competitiv al României, de exemplu, nu trebuie să mai vizeze un costscăzut al forţei de muncă, ci el trebuie să se reflecte în competenţe şi talente competitive pe piaţa globală a muncii.

Figura 13 Investiţia în capitalul uman şi utilizarea sa (2006)

Sursa: Lisbon Council Human Capital Index, pag .13

Productivitatea capitalulu i uman

În ceea ce priveşte productivitatea se apreciază că aceasta a crescut pe termen lung cu aproximativ 2% pe an datorităschimbărilor tehnologice şi a creşterii capitalului financiar disponibil. Acest lucru se datorează, însă, în mare măsură şi creşterii calităţiicapitalului uman.

Figura 14 Performanta de administrare a utilizarii si productivitatii capitalului uman (2006)


Prin contrast, în raportul Consiliului Lisabona măsurarea productivităţii se face prin compararea cu procentul de consum dinPIB la fiecare dolar de capital uman investit. Rata de creştere este stabilă deoarece incorporează în mod eficient schimbăriletehnologice. Prin această modalitate de măsurare, productivitatea capitalului uman poate fi influenţată în două moduri:



14

a. Creşterea eficienţei intrărilor prin îmbunătăţirea calităţii educaţiei care generează dobândirea unor competenţe uşor de asimilat pe piaţa muncii.

b. Creşterea eficienţei ieşirilor prin îmbunătăţirea calităţii cadrului instituţional pentru a facilita comercializarea mai eficientă pe piaţă a intrărilor (factorilor).

Tabelul 11. Productivitatea capitalului umanConsum pe cap de capital uman angajat in dolari, puterea de cumpărare ajustată (2006)

Poziţie Ţară Scor

1 Slovacia 0.252 Bulgaria 0.253 România 0.234 Turcia 0.21

5 Letonia 0.216 Lituania 0.207 Croatia 0.208 Polonia 0.199 Ungaria 0.1910 Estonia 0.1811 Slovenia 0.1512 Cehia 0.14

Media EU-14 0.14Sursa: Lisbon Council Human Capital Index, pag.14

Utilizarea capitalului uman şi productivitatea sa sunt interconectate. În România se obsevă un raport invers proporţional între utilizareacapitalului uman şi productivitate. Principalul motivul are în vedere faptul că dezvoltarea capitalului uman suferă din cauza diminuării rezultatelor,ceea ce face ca capitalul uman să fie utilizat cât mai eficient.

Capitalul uman şi factorii demografici

Pentru a analiza tendinţele de evoluţie ale capitalului uman în raport cu factorii demografici se pun în evidenţă trendurileeconomice, demografice şi migratorii specifice la nivelul anului 2035. În timp ce investiţia în capitalul uman descrie variatele tipuri deeducaţie primite de o persoană angajată, capitalul uman privit prin conexiunea cu evoluţia previzibilă a factorilor demografici urmăreştesă evidenţieze câţi cetăţeni vor fi în anul 2035 şi care va fi structura pe vârste.

Tabelul 12. Capitalul uman în conexiune cu evoluţia factorilor demografici, în perioada 2005-2035

Poziţie Ţară Schimbareproiectată

1 Turcia 37.3%2 Slovacia -13%3 Polonia -13.3%4 Croatia -14.6%5 Lituania -15%6 Ungaria -15.2%7 Cehia -15.5%8 Estonia -16%9 România -16%

10 Slovenia -16.8%11 Letonia -19.4%12 Bulgaria - 26.1%

Media EU-14 -9.9%Sursa: Lisbon Council Human Capital Index, pag.16

Din acest punct de vedere, România se confruntă cu următoarele constrângeri: 1. Rată de natalitate scăzută 2. Lipsa unor oportunităţi de muncă atractive, fapt ce determină migrarea forţei de muncă spre alte ţări.

Aceste constrângeri vor fi dificil de depăşit, iar România va fi nevoită să crească vârsta de pensionare pentru a acoperi def icitul deforţă de muncă activă. Capitalul uman este o entitate organică ce este compusă dintr -o varietate de subcomponente. La bază se situeazăaspecte precum educaţia, ocuparea, factorii demografici, aspecte care sunt afectate de diferite politici. Folosind Indicele European de

Capital Uman România poate încerca să adreseze o serie de aspecte negative cu impact pe termen lung. Recomandările ConsiliuluiEuropean sunt legate de: îmbunătăţirea investiţiilor publice în educaţie; armonizarea grupurilor socio-profesionale; conectarea lareţelele cunoaşterii ale întregii lumi; pregătirea pentru o societate care devine tot mai îmbătrânită demografic.

2.6. Măsurarea capitalului intelectual european

Una dintre cele mai recente lucrări referitoare la metodologia măsurării capitalului intelectual al naţiunilor este semnata d eDorota Weziak prin studiul din noiembrie 2007 intitulat simbolic „ Măsurarea capitalului intelectual naţional: aplicaţie pe ţarile UE” (Weziak., D., 2007). Weziak porneşte în analiza sa de la premisa că indicatorii folosiţi în analiza capitalului intelectual ( CI) suntsuficienţi, deşi în mod evident lista de indicatori poate fi mult extinsă. Weziak foloseşte acest model pentru a determina un indiceagregat folosit pentru a compara capitalul intelectual al ţărilor member ale UE. În primul rând, se detaşeză ţările nordice, unde capitaluluman este cel mai ridicat, la polul celălat fiind ţări precum Cehia, Estonia, Grecia. Excepţie face Slovenia. Supriza vine din partea Irlandei, tigrul celtic, care se situează în acest raport departe de poziţiile fruntaşe. Prezentăm acum celelalte două compon ente alecapitalului intelectual care au un rol cheie alături de capitalul uman.



Capitalul relaţional În raport cu capitalul relaţional ierarhia la nivel European include pe primele poziţii: Elveţia, Germania, Finlanda şi Suedia. La

celălalt capăt se află ţări intrate în ultimele valuri, cu excepţia Sloveniei.

Concluziile la care Weziak a ajuns în urma acestei analize sunt similare cu cele ale rapoartelor efectuate de Centrul de

Cercetare asupra Capitalului Intelectual .

Capitalul structural

În raport cu ca pitalul structural primele ţări în ierarhie sunt Finlanda şi Suedia. Metoda folosită de Weziak confirmă existenţaunei legături între capitalul intelectual şi PIB per capita. Indicatorul de capital intelectual justifică parţial diferenţele dintre nivelurile dedezvolatare ale ţărilor membre ale UE.

2.7. REMARCI FINALE

Produsul intern brut (PIB-ul) este un indicator la crea se apelmaza într-o mare măsură pentru a monitoriza fluctuatiilor pe termenscurt şi mediu ale activitătii economice, în special în perioada de recesiune. PIB-ul nu este însă conceput pentru a măsura cu precizie progresul economic şi social pe termen mai lung. PIB-ul un surprinde o serie de probleme complexe precum schimbările climatice,eficienţa resurselor sau incluziunea socială.

Devine astfel imperios necesară completarea PIB-ului cu indicatori şi metode de benchmarking care să acopere un spectru maIamplu de aspecte economice, sociale şi de mediu de care depinde în ultimă instante într -o măsură tot mai mare bunăstarea cetătenilor.

Studiile realizate pentru a completa PIB-ul au fost iniţiate în urmă cu mai mulţi ani, atât la nivel naţional, cât şi la nivelinternaţional. În acest capitol s-au prezentat doar unii indicatori şi metode de benchmarking care se adresează predilect economei şisocietăţii bazate pe cunoaştere.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Addressing the social dimensions of environmental policy, studiu comandat de DG EMPL, iulie 2008; a se vedeahttp://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=88&langId=en&eventsId=145.

Consiliul Uniunii Europene. (2008 b). Progress towards the Lisbon objectives in education and training. Indicators and benchmarks 2008, SEC 2293/2008, BrusselsEuropean Council 10/11 July 2008

Directiva INSPIRE , Directiva 2007/2/CE.

Ederer, P., Schuller Ph., Stephan Willms, (2007), The European Human Capital Index:The Challenge of Central and Eastern Europe, Lisbon Council

Ederer, P., (2006), Innovation at Work: The European Human Capital Index, Lisbon Council

GMES Global Monitoring for Environment and Security - sistemul de monitorizare globală pentru mediu si securitate.

Grupul de Economie Aplicată este partenerul pentru Romania al Forumului Economic Mondial.

Huggins, Robert, Hiro Izushi, (2008), "Competing for Knowledge: Creating, Connecting, and Growing ", the Centre for International Competitiveness

Iancu, Aurel (2008), coordonator, Convergenţa economică, Editura Academiei Române

Measuring progress towards a more sustainable Europe – 2007 , Eurostat, COM(1994) 670.

OCDE, Comisia Europeană, Centrul Comun de Cercetare, Handbook on Constructing Composite Indicators: Methodology and User Guide, 2008.

Progress towards the Lisbon objectives in education and training. Indicators and benchmarks 2008, Comisia UE, SEC 2293, iulie 2008

Schwab, Klaus, World Economic Forum, Michael E. Porter, Harvard University. Co-Directors, The Global Competitiveness Report 2008 – 2009, World Economic Forum,2008

Suciu, Marta-Christina, Ţintele Lisabona şi obiectivele commune europene în domeniul educaţiei şi înstruirii derulate de -a lungul întregii vieţi, în Academician AurelIancu (coordonator), Converrgenţa economică, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2008, p. 241-251

Suciu, Marta-Christina, Gheţău Vasile, Roman Monica, “Demographic trends and higher education in Europe”. Raportul pentru Romania, seria “ Higher Education for A Knowledge Society”,. http://www.cepes.ro/publications/knowledge.htm

Suciu, Marta-Christina, (2004), (2002) Economie. Noua economie şi societatea bazate pe cunoaştere, Economics. New economics & knowledge-based society, ediţie bilingvă (română-engleză), Editura ASE, Bucureşti, volumul I şi II

Suciu, Marta-Christina, (2002), Economia cunoaşterii şi civilizaţia globală. Investiţia şi speranţa în om, Editura ASE, Bucureşti

The 2008 European Growth and Jobs Monitor: Indicators for Success in the Knowledge Economy, Autumn 2008, Consiliul Lisabona şi Allianz SE , 23 octombrie 2008

Teece D., 1998, Capturing Value from Knowledge Assets: The New Economy, Markets for Know-How, and Intangible Assets. California Management Review, vol. 40(3), (spring), pp. 55-79.

World Bank, World Bank Knowledge Assessment Methodology, 2008; http://info.worldbank.org/etools/kam2/KAM

www.beyond-gdp.eu

www.weforum.org

http://www.eea.europa.eu/maps/ozone/map

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=88&langId=en&eventsId=145


http://www.cepes.ro/publications/knowledge.htm






http://info.worldbank.org/etools/kam2/KAM



http://www.beyond-gdp.eu/

http://www.weforum.org/






http://www.beyond-gdp.eu/






Metode benchmarking

Documents

Transcript of Metode benchmarking