Mediator - Ionel Popa - Interne-justitie

FONDUL SOCIAL EUROPEANProgramul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 3 „CREŞTEREA ADAPTABILITĂŢII LUCRĂTORILOR ŞI A ÎNTREPRINDERILOR”Domeniul major de intervenţie 3.3 „Dezvoltarea parteneriatelor şi încurajarea iniţiativelor partenerilor sociali şi societăţii civile"

Titlul proiectului:“Reţeaua Autorităţilor Competente pentru Calificările Profesionale din România (IMI PQ NET România)”Beneficiar: Ministerul Educaţiei NaţionaleContract nr: POSDRU/93/3.3/S/53132

Livrabil 30.1

„Ghidul de certificare şi recunoaştere pentru profesia de mediator”

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI,

PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VĂRSTNICE

AMPOSDRU

Fondul Social EuropeanPOS DRU2007-2013

InstrumenteStructurale

2007 - 2013

ETS dr. ing. Ionel POPA

C U P R I N S

Introducere................................................................................ 3I Situaţia reglementării profesiei de mediator în

România şi în Uniunea Europeană ............................... 51.1 Legislaţia care reglementează profesia de

mediator în România .............................................. 81.2 Condiţii privind accesul la profesia reglementată

de mediator în România ………………………… 101.3 Repere ale profesiei de mediator în statele Uniunii

Europene ………………………………………… 18II Procedurile de validare/certificare a competentelor

aplicate de autoritățile competente din țările în care profesia de mediator este reglementată ……………… 312.1 Cadrul legislativ al medierii în Italia …………….. 32

2.2 Formarea mediatorilor în Italia …………………. 35

IIIProcesele de recunoaştere a calificărilor dobândite în alte state membre ale Uniunii Europene ….…….. 363.1 Procedura recunoaşterii profesiei de mediator …. 363.2 Aplicarea SOLVIT ……………………………… 39

IV Exercitarea profesiei de mediator în Uniunii Europene……………………………………………….. 434.1 Competenţa, numirea şi onorariile mediatorilor,

promovarea serviciilor acestora …………………44

4.2 Independenţa şi imparţialitatea mediatorilor …… 454.3 Procesul de mediere şi soluţionarea …………….. 464.4 Confidenţialitatea mediatorului …………………. 47

Concluzii .................................................................................. 48

2

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

Bibliografie .............................................................................. 51

Introducere

Prezentul „Ghid de certificare şi recunoaştere pentru profesia

de mediator” constituie unul din multiplele rezultate ale proiectului

„Reţeaua Autorităţilor Competente pentru Calificările Profesionale

din România” IMI PQ NET România, realizat cu scopul de a

consolida capacitatea Consiliului de Mediere (CM), atât ca partener

social al proiectului, cât şi ca autoritate competentă, prin informarea

acestuia cu privire la practicile din alte 8 state membre ale Uniunii

Europene (UE) asupra profesiei de mediator.

Activitatea de întocmire a acestui ghid contribuie la atingerea

obiectivului general al proiectului IMI PQ NET România, care

constă în crearea şi consolidarea Sistemului de informare al pieței

interne reţelei IMI, pentru calificările profesionale din România.

Importanţa profesiei de mediator este dată de faptul că atât

persoanele fizice, cât şi cele juridice au dreptul de a-şi soluţiona

disputele prin mediere atât în afara, cât şi în cadrul procedurilor

obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege. În

acest sens, la nivel european s-a emis, Directiva 2008/52/CE a

Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind

3

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială, publicată

în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L136/3 din data

24.05.2008, care se aplică în cazul litigiilor transfrontaliere în materie

civilă şi comercială, exceptând acele drepturi şi obligaţii de care

părţile nu pot dispune, în conformitate cu legislaţia națională.

Prin faptul că medierea facilitează soluţionarea litigiilor şi

contribuie la evitarea problemelor, a pierderii de timp şi totodată

reducerea costurilor aferente litigiilor, care ar fi fost soluţionate în

instanţă, aceasta permite cetăţenilor să îşi protejeze în mod eficient

drepturile legale.

Prezentul „Ghid de certificare şi recunoaştere pentru profesia

de mediator” atinge două mari problematici, pe de-o parte certificarea

profesiei de mediator în România, iar pe de alta recunoașterea acestei

profesii în statele membre (SM) ale Uniunii Europene (UE), unde

această profesie este reglementată. De asemenea ghidul aduce

informații concrete despre profesia de mediator în statele membre ale

UE, considerate ca fiind reprezentative de către managementul de

proiect (Cehia, Spania, Olanda, Danemarca, Germania, Marea

Britanie, Italia și Portugalia).

Fiind convinşi de viitoarea dezvoltare a activităţii de mediere și

importanța profesiei de mediator, atât prin realizarea unei reduceri

semnificative a costurilor soluţionării unui conflict, cât şi a perioadei

4

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

de timp afectate acestuia, am realizat o amplă documentare asupra

acestei profesii cu ajutorul Internetului.

I. Situaţia reglementării profesiei de mediator în

România şi în Uniunea Europeană

Profesia de mediator, cu codul numeric în cadrul Clasificării

Ocupaţiilor din România COR 243202, este reglementată în

România, iar legislaţia actuală care o guvernează, a fost armonizată

complet cu legislaţia europeană. La nivelul UE, în afara României,

mai există un singur stat în care profesia de mediator este

reglementată şi anume Republica Italia.

Medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluţionare a

conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane

specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate,

imparţialitate şi confidenţialitate şi având liberul consimţământ al

părţilor.

Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau

persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv

după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente,

convenind să soluţioneze pe această cale orice conflicte în materie

civilă, comercială, de familie, penală, precum şi în alte materii, după

caz, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

5

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

Activitatea de mediere se înfăptuieşte în mod egal pentru toate

persoanele, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine

etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţa politică, avere sau

origine socială și poate avea loc între două sau mai multe părţi, se

poate realiza de către unul sau mai mulţi mediatori, iar părţile au

dreptul să îşi aleagă în mod liber mediatorul sau după caz mediatorii.

Principalul obiectiv al UE asupra acestui demers juridic este de

a încuraja recurgerea la mediere în toate statele membre. În acest

sens, a fost elaborată Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European

și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii

în materie civilă și comercială, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene nr. L 136/3 din data 24.05.2008, cu scopul de a implementa

în legislaţiile naţionale ale statelor membre UE, a cinci norme

considerate fundamentale, pentru succesul procesului de mediere:

1. obligă statele membre să încurajeze formarea şi

perfecţionarea mediatorilor cu scopul de a asigura o înaltă calitate a

medierii;

2. conferă fiecărui judecător dreptul de a invita părţile

implicate într-un litigiu de a recurge mai întâi la mediere, dacă acesta

consideră că medierea este recomandabilă, date fiind circumstanţele

cauzei;

6

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

3. prevede că acordurile rezultate în urma medierii pot deveni

executorii, dacă ambele părţi solicită acest lucru;

4. garantează faptul că medierea are loc într-o atmosferă de

confidenţialitate. Directiva prevede că mediatorul nu poate fi obligat

să furnizeze probe în instanţă cu privire la cele petrecute pe parcursul

medierii, într-un litigiu ulterior între părţile la respectiva mediere;

5. garantează că părţile nu îşi pierd dreptul de a se adresa

instanţei în urma perioadei de derulare a medierii: termenele de

introducere a unei acţiuni în instanţă sunt suspendate pe perioada

medierii.

În România Autoritatea Competentă care are în jurisdicţie

accesul, practicarea şi monitorizarea profesiei de mediator este

Consiliul de Mediere.

Atribuţiunile de organizare şi funcţionare ale Consiliului de

Mediere, sunt stipulate în „Regulamentul de organizare şi funcţionare

a Consiliului de mediere” 1, aprobat prin Hotărârea Consiliului de

mediere nr. 5/13.05.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.

505 din 27/07/2007 cu modificările și completările ulterioare.

Consiliul de mediere emite certificatele de absolvire a

cursurilor de mediator, pe care le eliberează furnizorilor de formare şi

1 Art. 16, 17 din Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere, aprobat prin Hotărârea Consiliului de mediere nr. 5/13.05.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 27/07/2007

7

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

care sunt depuse de către cei care au absolvit cursul și vor drept de

practică în mediere, la dosarul de autorizare.

1.1 Legislaţia care reglementează profesia de mediator în

România

Profesia de mediator în România este reglementată de

următoarele acte juridice:

a. Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea

profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial Nr. 441 din 22

mai 2006 cu modificările şi completările ulterioare;

b. Ordonanţa Guvernului 13/2010, pentru transpunerea

Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din

12 decembrie 2006, privind serviciile în cadrul pieţei interne

publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 70 din 30 ianuarie 2010;

c. Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru

accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial

714/25.11.2010;

d. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de

Mediere, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din

27/07/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

e. Standardul de formare a mediatorului adoptat de Consiliul

de Mediere prin Hotărârea nr. 12/2007, aprobat de către Consiliul

8

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare, COSA, la data de

28.06.2000.

f. Legea nr. 115/2012 pentru modificarea şi completarea Legii

nr. 192/2006, publicată în Monitorul Oficial 462 din 4 iulie 2012;

g. Ordonanţa de urgenţă nr.90 din 12 decembrie 2012 pentru

modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi

organizarea profesiei de mediator, precum şi pentru modificarea art.

II din Legea nr. 115/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr.

192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator

publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 878/21.12. 2012;

h. Ordonanţa de urgenţă nr. 4 din 30 ianuarie 2013 privind

modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

134/2010 privind Codul de procedura civilă, precum şi pentru

modificarea şi completarea unor acte normative conexe, publicată în

Monitorul Oficial nr. 68 din 31 ianuarie 2013;

i. Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor din

România, publicat ca Anexa nr. 2 la Hotărârea nr. 2.247 din 29 iulie

2011 privind modificarea şi completarea Regulamentului de

organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere, publicat în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 17 august 2011

Modificările legislative cumulate ale punctelor g) şi h)

implică obligativitatea părţilor implicate în procese civile de a

9

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

introduce inadmisibilitatea cererilor înaintate în instanţă, după data de

1 august 2013, dacă nu a fost realizată o informare a părților în

privinţa avantajelor medierii.

1.2 Condiţii privind accesul la profesia reglementată de

mediator în România

Condiţii privind accesul la profesia reglementată de mediator

în România sunt precizate prin lege2, astfel, poate fi mediator

persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:

1.Are capacitate deplina de exerciţiu;

2.Are studii superioare;

3.Are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani;

4.Este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea

acestei activităţi;

5.Se bucura de o bună reputaţie şi nu a fost condamnată

definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natura să

aducă atingere prestigiului profesiei;

2 Art. 7 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial Nr. 441 din 22 mai 2006 cu modificările şi completările ulterioare

10

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

6.A absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în

condiţiile legii, sau un program postuniversitar de nivel master în

domeniu, acreditat conform legii şi avizat de Consiliul de mediere;

7.A fost autorizat ca mediator.

In vederea înscrierii ca mediator autorizat în Tabloul

Mediatorilor din România trebuie parcurse patru etape, astfel:

Etapa I – Depunerea dosarului de autorizare la Consiliul de

Mediere;

Dosarul depus trebuie să conţină actele necesare pentru:

emiterea hotărârii de autorizare;

emiterea autorizaţiei de funcţionare şi a legitimaţiei de

mediator

Cererea3 depusă la dosarul de autorizare trebuie completată

conform modelului din Anexa nr. 2 a Regulamentului de Organizare

şi Funcţionare a Consiliului de Mediere şi va fi însoţită de

următoarele documente4:

1) Act de identitate – copie (certificată „conform cu

originalul”)

2) Certificat de naştere – copie (certificată „conform cu

originalul”)

3 http://www.cmediere.ro/formulare-utile/9/4 http://www.cmediere.ro/page/124/ghid-de-parcurgere-a-procedurii-de-autorizare-actualizat-la-31-03-2013-

11

http://www.cmediere.ro/formulare-utile/9/

http://www.cmediere.ro/page/124/ghid-de-parcurgere-a-procedurii-de-autorizare-actualizat-la-31-03-2013-


UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

3) Certificat de căsătorie – copie, numai dacă este

cazul (certificată „conform cu originalul”)

4) Diplomă de licenţă sau după caz, titlul de studii însoţit de

atestatul de echivalare eliberat de Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului – în copie legalizată.

5) Documente care atestă pregătirea ca mediator –

copie (certificată „conform cu originalul”), după caz, astfel:

Certificatul de absolvire a cursului de formare ca

mediator obţinut în condiţiile Legii, emis de Consiliu sau Adeverinţa

de examen emisă de Consiliu; sau

Dovada absolvirii unui program postuniversitar de nivel

masterat în domeniul medierii, acreditat conform Legii şi avizat de

Consiliul de Mediere; sau

Hotărârea Consiliului privind echivalarea pregătirii ca

mediator în cazul persoanelor care se încadrează în prevederile art.8

şi art.72 din Legea nr.192/2006, cu modificările şi completările

ulterioare (pentru cetățenii străini care au obținut calitatea de

mediator într-un alt stat într-un stat membru al Uniunii Europene, al

Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană).

Mediatorul străin poate desfăşura în România activitatea de mediere

cu caracter ocazional, sub forma prestării de servicii, în baza

documentului care atestă că exercită legal această profesie în statul de

12

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

origine sau de provenienţă, fiind exceptat de la cerinţele de autorizare

şi de înscriere prevăzute în lege, având însă obligaţia înştiinţării, în

scris, a Consiliului de mediere cu privire la desfăşurarea acestei

activităţi

Adeverinţă medicală cu menţiunea „Apt pentru profesia de

mediator”, eliberată de medicul de medicina muncii sau, după

caz, adeverinţă medicală eliberată de medicul de familie, cu

menţiunea “Clinic sănătos” " şi precizarea că include şi un examen

efectuat de un medic specialist în psihiatrie, în termen de valabilitate

(trei luni), la data depunerii cererii la Consiliul de Mediere – original.

Cazier judiciar, aflat în termen de valabilitate la data

depunerii cererii la Consiliul de Mediere, pentru cetăţenii români sau

declaraţie notarială pe proprie răspundere, pentru cetăţenii străini

– original.

Dovada vechimii în muncă – copie (certificată „conform cu

originalul”);

Dovada achitării taxei de autorizare de 980 lei şi respectiv 20

lei, reprezentând contravaloarea legitimaţiei de mediator, în contul5

Consiliului de Mediere.

5 RO 62 BRDE 410S V965 1163 4100, deschis la BRD-GSG, sucursala Calderon

13

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

Actele de înfiinţare a formei de exercitare a profesiei de

mediator6 (actul de înfiinţare a Biroului de Mediatori Asociaţi, trebuie

să conţină şi un acord de asociere, încheiat între mediatorii asociaţi) –

în două exemplare originale.

Dovada spaţiului pentru sediul profesional, care poate fi:

contract de împrumut de folosinţă (comodat), contract de închiriere

sau subînchiriere, etc. – copie (certificată „conform cu originalul”)

2 fotografii tip buletin .

Etapa II – Evaluarea dosarului în cadrul şedinţei lunare a

Comisiei permanente şi emiterea Hotărârii Consiliului de mediere în

vederea aprobării sau respingerii autorizării şi avizării formei de

exercitare a profesiei de mediator;

Etapa III – Înscrierea datelor mediatorului autorizat în Tabloul

Mediatorilor7. Actele necesare pentru înscrierea în Tabloul

Mediatorilor autorizaţi sunt următoarele:

- cerere4 de înscriere în Tabloul Mediatorilor , însoţită de:

6 Art. 34, alin (2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de Mediere adoptat de Consiliul de mediere prin Hotărârea nr. 5/13.05.2007, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 27/07/2007, cu modificările şi completările ulterioare7 Document public întocmit, administrat şi publicat de către Consiliul de mediere

14

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

1. declaraţie pe propria răspundere cu privire la

înregistrarea în evidențele fiscale a activităţii de mediere şi a formei

de exercitare a profesiei de mediator - original

2. dovada înscrierii sau a solicitării de înscriere într-o

asociaţie profesională înscrisă în Registrul Naţional de Evidenţă a

Organizaţiilor din Domeniul Medierii (RNEODM) - copie

3. declaraţie pe propria răspundere privind autenticitatea

datelor de înscriere în Tabloul Mediatorilor – original;

Etapa IV – Emiterea Autorizaţiei de liberă practică şi a

Legitimaţiei de mediator8.

Pe baza cererii şi a achitării taxelor aferente mediatorii sunt

înscrişi în Tabloul Mediatorilor9 autorizaţi. Tabloul Mediatorilor

autorizaţi din România este actualizat anual şi publicat pe site-ul

Consiliului de Mediere și în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Cerinţe privind formarea continuă10 a mediatorilor. Încă

de la înfiinţarea Consiliului de Mediere legiuitorul a avut în atenţie

calitatea pregătirii mediatorilor şi a menţinerii acesteia, “Mediatorii

8 Hotărârea Consiliului de Mediere, Autorizaţia, Legitimaţia şi înscrierea în Tabloul Mediatorilor se pot solicita concomitent9 http://www.cmediere.ro/page/124/ghid-de-parcurgere-a-procedurii-de-autorizare-actualizat-la-31-03-2013-,10 Art. 34 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial Nr. 441 din 22 mai 2006 cu modificările şi completările ulterioare

15



UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

au obligaţia de a-şi îmbunătăţi permanent cunoştinţele teoretice şi

tehnicile de mediere, urmând în acest scop cursuri de formare

continuă, în condiţiile stabilite de Consiliul de mediere”. Mai mult de

atât, aplicând prevederile legale în spiritul Directivei 2008/52/CE a




24.05.200852/2008 a Parlamentului European, Consiliul de Mediere a

decis la 08.05.2010 înfiinţarea comisiei consultative privind calitatea

formării, astfel încât să existe un permanent de dialog între Consiliul

de Mediere şi birourile/asociaţiile de mediere în problematicile legate

de formarea iniţială şi continuă a mediatorilor, ca parte esenţială a

efortului de a asigura o calitate ridicată a serviciilor de mediere în

România. Prin urmare, mediatorul trebuie să acumuleze anual cel

puţin 20 puncte profesionale11, prin participarea la cursuri de formare

continuă, conferinţe, workshop-uri, seminarii etc. (tabelul nr. 1) .

tabelul nr. 1

Nrcrt.

Activitatea Nr. puncte acordate

11 Art. 52 alin 13 Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere

16

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

1Participarea la conferinţe, mese rotunde, simpozioane, etc.

se acorda 0,5 puncte profesionale /ora de participare

2 Cursuri de formare continuă; 1 punct profesional /ora

3Susţinerea de lucrări, materiale în cadrul conferinţelor, etc.

5 puncte profesionale pentru o susţinere

4Susţinerea unei lucrări de doctorat în domeniul medierii

Se acordă 80 puncte

5Publicarea unor articole în domeniul ADR

se acorda 5 puncte/articol

In momentul actual pe site-ul Consiliului de mediere există în

dezbatere publică un nou statul al mediatorilor12, în care condiţia

acumulării celor 20 puncte profesionale anuale, aferente formării

profesionale continue, se menţine.

Nerespectarea de către mediator a obligaţiei de a-și

îmbunătăţi permanent cunoştinţele atrage sancţiunea cu observaţie

scrisă, amendă sau suspendarea din profesie pe o durată de la o lună

la 6 luni, după caz.

Mediatorii care sunt înscrişi în Tabloul Mediatorilor

Autorizaţi13, denumit în continuare Tablou, au obligaţia de a achita,

pentru a putea practica profesia reglementată de mediator autorizat, o

12 http://www.cmediere.ro/page/827/-statutul-profesiei-de-mediator---proiect-rezultat-in-urma-sedintei-comisiei-consultative-a-corpului- profesional---brasov-17-11-2012.13 http://www.cmediere.ro/mediatori/

17

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

taxă profesională anuală. Taxa anuală14, pentru menţinerea autorizării

profesionale, este la momentul actual în valoare de 300 lei.

Datele înscrise în Tablou se actualizează la solicitarea

Consiliului de Mediere sau de fiecare dată când intervin modificări în

aplicațiile depuse inițial de către mediator.

1.3 Repere ale profesiei de mediator în statele Uniunii

Europene

Profesia de mediator nu este reglementată în Cehia, Spania,

Olanda, Danemarca, Germania, Marea Britanie și Portugalia, prin

urmare accesul la profesie constă în îndeplinirea condițiilor similare

de practică a cetățenilor din statele considerate gazdă. Se vor prezenta

în continuare cadrul instituțional al medierii și condițiile în care se

face formarea în statele UE, pentru care profesia de mediator nu este

reglementată. Mediatorii trebuie să respecte regulile codului de

conduită, care sunt specifice fiecărui stat sau asociații profesionale de

mediere în care ar putea profesa.

Danemarca

În Danemarca există posibilitatea de a apela, cu titlu privat, la

serviciile unui mediator. Medierea ca activitate privată nu este

reglementată prin lege, iar costurile aferente trebuie suportate de

14 Se poate consulta pagina web. http://www.cmediere.ro/page/228/taxele-percepute-de-consiliul-de-mediere-incepand-cu-anul-2012-conform-hotararilor-nr-196-si-197-din-25-02-2012-723-din-23-02-2013

18

http://www.cmediere.ro/page/228/taxele-percepute-de-consiliul-de-mediere-incepand-cu-anul-2012-conform-hotararilor-nr-196-si-197-din-25-02-2012-723-din-23-02-2013



UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

părți. Legea prevede, între altele, posibilitatea soluționării pe cale

amiabilă (mægling) a cauzelor civile aflate pe rolul instanțelor

teritoriale (byretterne), al instanțelor regionale (landsretterne), sau al

Tribunalului maritim și comercial (Sø- og Handelsretten) și

posibilitatea recurgerii la mediere în cadrul comitetului de mediere

(konfliktråd) în cauzele penale. Legea nr. 467 din 12 iunie 2009

privind medierea în cauzele penale, care a intrat în vigoare la 1

ianuarie 2010, instituie un regim permanent la nivel naţional al

medierii în cauzele penale. Astfel, în fiecare circumscripţie teritorială,

comisarul şef al poliţiei instituie un comitet de mediere în cadrul

căruia, în cazul săvârşirii unei fapte penale, victima şi autorul faptei

pot să se reunească în prezenţa unui mediator neutru. Medierea în

cadrul comitetului de mediere nu poate avea loc decât în baza

consimţământului părţilor.

Formare mediatorilor. Pot fi desemnaţi ca mediatori:

judecători sau judecători supleanţi ai instanţei respective, ori avocaţii

agreaţi de către Direcţia daneză a serviciilor judiciare

(Domstolstyrelsen), cu titlul de mediator, în cadrul circumscripţiei

teritoriale a instanţei respective.

Germania

La 26 iulie 2012, a intrat în vigoare pentru prima dată în

Germania o Lege cu privire la mediere (Mediationsgesetz), publicată

19

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

în Jurnalul Oficial (Bundesgesetzblatt) I¸ p. 1577) și transpune în

legislația națională Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European

și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii

în materie civilă și comercială, publicată: JO L 136, 24.5.2008, p. 3.

Domeniul de aplicare a Legii germane privind medierea depășește

cerințele directivei europene. În timp ce Directiva 2008/52/CE a


anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială vizează

doar litigiile transfrontaliere în materie civilă și comercială, Legea

germană privind medierea acoperă toate formele de mediere din

Germania, indiferent de tipul litigiului sau de locul de reședință al

părților implicate. Legea germană privind medierea cuprinde doar

dispoziții generale, întrucât mediatorii și părțile implicate necesită

suficient spațiu de manevră în cursul procesului de mediere.

Mediatorii sunt persoane independente și imparțiale, fără putere de

decizie, care îndrumă părțile implicate pe parcursul procedurii de

mediere. Legea evită stabilirea unui cod de conduită precis pentru

procedura de mediere, dar prevede o serie de obligații în materie de

divulgare de informații și de restricții asupra activității, pentru a

proteja independența și imparțialitatea profesiei de mediator. De

asemenea, legislația obligă în mod formal mediatorii să păstreze cu

strictețe confidențialitatea informațiilor legate de client.

20

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

Legea promovează soluționarea amiabilă a litigiilor prin

includerea unei serii de stimulente diferite în codurile de procedură

oficiale (de exemplu, Codul de procedură civilă,

Zivilprozessordnung). Astfel, de exemplu, atunci când părțile

introduc o acțiune în materie civilă în instanță, acestea vor trebui să

declare dacă au încercat deja să soluționeze litigiul pe căi

extrajudiciare, cum ar fi medierea.

Guvernul federal are obligația legală de a înainta un raport

Bundestag-ului (camera inferioară a Parlamentului) cu privire la

impactul legii în termen de cinci ani de la punerea în aplicare a

acesteia. De asemenea, profesia de mediator nefiind reglementată,

Guvernul trebuie să stabilească dacă este necesară introducerea de

măsuri legislative suplimentare cu privire la formarea și

perfecționarea profesională a mediatorilor.

În general, se poate recurge la mediere în toate domeniile în

care părţile au permisiunea să folosească şi alte mijloace în afară de

cele judiciare pentru a-şi soluţiona litigiile sau alte probleme.

Medierea este întâlnită cel mai frecvent în dreptul familiei, în dreptul

succesoral şi în dreptul comercial. Există numeroase organizaţii care

oferă servicii de mediere:

1.Asociaţia Federală de Mediere Familială15 15 Bundes-Arbeitsgemeinschaft für Familien-Mediation e.V.: BAFM, Eisenacher Straße 1, 10777 Berlin

21

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

2.Asociaţia Federală de Mediere16

3.Asociaţia Federală de Mediere în Mediul Economic şi

Profesional17

4.Centrul de Mediere18

5.Asociaţia Avocaţilor Germani19

Formarea mediatorilor. Formarea este oferită de asociaţii,

universităţi, întreprinderi şi persoane fizice și nu există o

reglementare la nivel naţional. De cele mai multe ori atributul

medierii revine avocaților, care dovedesc ca sunt capabili să

gestioneze un conflict între părți.

Marea Britanie.

În Regatul Unit, medierea este organizată în mod specific în

jurisdicția Anglia și Țara Galilor. Responsabilitatea pentru politica

privind medierea revine Ministerului de Justiţie.

Pentru a asigura calitatea medierii recomandate de instanţă în

litigiile civile (cu excepţia litigiilor familiale), autorităţile şi-au

coordonat activitatea împreună cu Consiliul pentru Mediere Civilă

CMC, pentru a introduce un program de acreditare. CMC este o 16 Bundesverband Mediation e.V.: BM), Kirchweg 80, 34119 Kassel17 Bundesverband Mediation în Wirtschaft und Arbeitswelt e.V.: (BMWA), Welserstraße 9, 86368 Gersthofen18 Centrale für Mediation GmbH & Co. KG - CfM - Gustav-Heinemann-Ufer 58, 50368 Köln19 Arbeitsgemeinschaft Mediation im Deutschen Anwaltverein, Littenstraße 11, 10179 Berlin

22

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

organizaţie care reprezintă mediatorii în probleme civile şi

comerciale. În prezent, curţile transmit cazurile doar mediatorilor

acreditaţi de CMC.

În ceea ce priveşte litigiile de dreptul familiei, medierea este

autoreglementată, constând într-o serie de organizaţii membre sau

organisme de acreditare la care sunt afiliaţi mediatorii. Aceste

organisme s-au unit pentru a forma Consiliul de mediere în cauze de

dreptul familiei FMC, cu scopul de a armoniza standardele în

medierea familială.

Deși FMC este un organism neguvernamental acesta are un

rol central în rândul organizaţiilor membre dintre care cele mai

importante sunt: Alternative Dispute Resolution Group - ADR Group,

Family Mediation Association, National Family Mediation, UK

College of Family Mediators, Resolution, The Solicitors’ Regulation

Authority’s Family Mediation Accreditation.

Principalele domenii ale medierii sunt cele de drept

civil/comercial, medierea în problemele familiale, la locul de muncă

şi în probleme comunitare. Normele de procedură civilă „civil

procedure rules” CPR reglementează, atât practica, cât şi procedura

care trebuie respectată în secţiile civile ale Curţii de Apel, ale Înaltei

Curţi şi ale curţilor comitatelor. În aceeaşi măsură, ca normele de

procedură civilă, normele de procedură familială încurajează

23

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

utilizarea metodelor alternative de soluţionare a litigiilor. În plus,

normele privind finanţarea din fonduri publice (obligatorii pentru cei

care utilizează fondurile publice pentru a intenta acţiuni în instanţă)

solicită părţilor aflate în litigii familiale să apeleze la fonduri publice,

în primul rând pentru a participa la o reuniune în vederea discutării

medierii familiale, ca alternativă, înainte de a intenta o acţiune în

instanţă. În acest sens, medierea familială poate fi o condiţie

preliminară pentru acţiunea în instanţă în anumite cazuri.

Pentru mediatori în Anglia şi Ţara Galilor nu există un cod naţional

de conduită. Totuşi, pentru a primi acreditarea din partea CMC,

prestatorul de servicii de mediere civilă trebuie să adere la un cod de

conduită – de obicei, Codul de Conduită al UE. De asemenea FMC

trebuie să se asigure că membrii lor (practicienii din domeniul

medierii familiale) aderă la Codul de Conduită al FMC .

Formarea mediatorilor. Nu există niciun organism naţional

de formare pentru mediatori civili din Anglia şi Ţara Galilor.

Mediatorii sunt formaţi în sectorul privat, care nu este reglementat.

Corpul profesional este autoreglementat şi realizează

formarea propriilor membri. Mediatorii familiali provin dintr-o

varietate de domenii, juridic, terapeutic, inclusiv din cadrul serviciilor

sociale şi nu există cerinţe legale potrivit cărora aceştia trebuie să

efectueze stagii de formare specializată. Cu toate acestea, diversele

24

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

organizaţii care acordă acreditare/calitatea de membru al respectivei

organizații/asociații, organizează propriile cursuri de formare şi au

propriile standarde de pregătire profesională, care includ cerinţele de

formare inițială și continuă.

Olanda.

Deși Olanda poate fi considerată patria medierii, profesia nu

este reglementată, dar există o inițiativă privind medierea la

propunerea instanței, așa numita „Mediation naast rechtspraak”.

Aceasta înseamnă că instanța teritorială sau curtea de apel care

instrumentează cauza, va informa părțile cu privire la posibilitatea de

a opta pentru mediere. Instanța poate face acest lucru în scris, caz în

care ambele părți vor primi o notificare însoțită de o broșură cu

informații, autoevaluarea în vederea medierii și un formular de

răspuns.

În regatul Olandei medierea este întotdeauna posibilă și este

utilizată cel mai frecvent în acțiunile de drept civil și de drept public.

Medierea este extrem de facilă prin faptul că în fiecare instanță

districtuală și curte de apel se găsește un ofițer de mediere, care poate

să răspundă la întrebări, să înainteze propunerea de mediere părții

adverse sau să ajute părțile la găsirea unui mediator.

25

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

Formarea mediatorilor. Organismul guvernamental

responsabil pentru formarea în profesia de mediator din Olanda este

Institutul de Mediere din Ţările de Jos „Netherlands Mediation

Institute” NMI20. Baza de date a NMI conţine datele tuturor

mediatorilor calificaţi din Ţările de Jos și poate fi găsită în „Registrul

mediatorilor NMI”. Mediatorii se pot înregistra la NMI şi ulterior

trebuie să adere la codul de conduită al mediatorilor. Înregistrarea

este voluntară (precum şi aderarea la codul de conduită), însă dacă un

mediator doreşte să activeze în cadrul sistemului olandez de asistenţă

juridică finanţată sau ca urmare a solicitării de către instanţe,

persoana în cauză are obligaţia de a se înregistra la NMI şi trebuie să

deţină o dovadă a acreditării ca mediator.

Mediatorii înregistraţi la NMI sunt instruiţi şi calificaţi pentru

a-şi exercita calitatea de mediatori în conformitate cu normele de

mediere ale NMI. Aceştia se angajează la înregistrare să respecte

sistemul de asigurare a calităţii al NMI. Pentru a fi înscris în registrul

NMI ca şi mediator, respectiva persoană trebuie să îndeplinească

două condiţii de bază: prima, absolvirea cu succes a unui curs de

formare mediatori acreditat de NMI sau susţinerea unei evaluări

privind cunoştinţele necesare, iar cea de a doua condiţie este trecerea

20 Westblaak 150, 3012 KM, Rotterdam. Adresa poştal: PO Box 21499, 3001 AL Rotterdam. Tel: 010 - 201 23 44, Fax: 010 - 201 23 45, E-mail [email protected]

26

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

unui test care evaluează cunoştinţele relevante. NMI a acreditat și alte

instituţii de formare a mediatorilor. Programele de formare variază de

la cursuri de bază, de şase zile, plus cursuri serale, până la cursuri cu

o durată de 20 de zile sau mai mult. Instrumentul de evaluare a fost

dezvoltat pentru NMI de către Universitatea Leiden. Testul de

cunoștințe conţine 50 de întrebări tip grilă, precum şi cinci studii de

caz. Cunoştinţele relevante sunt incluse în cursul „Mediation

Handboek” publicat la Editura Sdu Uitgevers, Haga.

Portugalia

Portugalia are un organism guvernamental responsabil privind

reglementarea activităților de mediere – Oficiul pentru rezolvarea

alternativă a litigiilor GRAL (Gabinete para a Resolução Alternativa

de Litígios), care furnizează inclusiv liste de mediatori. Cu toate

acestea la nivel național nu există un cod de conduită a mediatorilor,

iar aceștia își desfășoară activitățile în conformitate cu Codul

European de Conduită a Mediatorilor. După caz, anumite structuri

juridice și administrative își definesc propriile activități și cerințe

obligatorii pentru practicarea acestei profesii. Nu există instrucțiuni

pentru desfășurarea sesiunilor de mediere sau metodologii care pot fi

utilizate pentru a realiza o comunicare sau un raport constructiv/ă cu

părțile. Conduita mediatorilor este monitorizată de un sistem public

27

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

de mediere, iar tipul sistemului public de mediere utilizat depinde de

domeniul în care mediatorul își desfășoară activitatea. Sistemul public

dispune de un comitet de supraveghere care monitorizează activitatea

de mediere. Cu alte cuvinte, criteriile aplicate pe parcursul instruirii

acordate mediatorilor, au scopul de a insufla etica și principiile

cuprinse în Codul European de Conduită a Mediatorilor.

Portugalia a adoptat măsuri publice pentru creşterea numărului

cazurilor care apelează la sistemele de mediere publică în anumite

domenii ale legii, respectiv, cazuri de familie, muncă, penale, civile

şi comerciale. Medierea cazurilor de familie, muncă şi penale deţin

structuri proprii, cu mediatori specializaţi în aceste domenii.

Medierea civilă şi comercială are loc ca parte a unui proces judiciar în

cadrul Curţilor de Pace (Julgados de Paz).

Formarea mediatorilor. Portugalia nu are un organism

naţional de instruire a mediatorilor, formarea acestora se face de către

organisme private acreditate de către Departamentul de Justiţie.

Acreditarea necesită un anumit număr de ore de studiu, anumite

proceduri pedagogice şi un conţinut specific al programului.

Formatorii în mediere din cadrul organismelor private, care

sunt candidaţi pentru integrare în listele GRAL, trebuie să

îndeplinească criteriile de instruire. Programul de instruire garantează

faptul că aceştia au capacitatea şi credibilitatea profesională de a

28

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

rezolva litigii de familie, muncă, penale şi civile prin intermediul

medierii.

Spania

La nivelul Regatului Spaniei nu există încă o lege a medierii,

deși Ministerul Justiţiei lucrează la transpunerea Directivei

2008/52/CE privind medierea. Cu toate acestea sistemul juridic

spaniol prevede în anumite cazuri pentru litigiile legate de dreptul

muncii este obligatoriu să se iniţieze o mediere, înainte de a recurge

la instanţă. În această privinţă Spania deţine organisme de mediere

specializate a conflictelor de muncă. La nivel de stat există Serviciul

Interconfederal de Mediere şi Arbitraj (el Servicio Interconfederal de

Mediación y Arbitraje SIMA), care oferă gratuit servicii de mediere a

conflictelor ce depăşesc competenţele instanţelor.

În domeniul conflictelor civile şi familiale medierea nu este

reglementată în mod expres de legislaţia civilă, cu toate că părţile pot

recurge întotdeauna la mediere, solicitând o suspendare a procesului.

Serviciile oferite pentru mediere familială diferă considerabil de la o

Comunitate Autonomă la alta şi pot varia chiar şi în cadrul aceleiaşi

Comunităţi. În anumite Comunităţi Autonome, însăşi Comunitatea

este cea care oferă acest serviciu (ca de exemplu, Catalonia), în timp

ce în altele, primăriile sunt cele care oferă servicii de mediere

29

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

familială. Consiliul General al Puterii Judiciare sprijină şi

supraveghează iniţiativele de mediere care se desfăşoară în diferite

instanţe din Spania, cu sprijinul Comunităţilor Autonome,

universităţilor, primăriilor sau asociaţiilor. Medierea conflictelor de

natură penală are ca scop reintegrarea în societate a infractorului şi

despăgubirea victimei.

În ceea ce priveşte justiţia minorilor (cu vârste cuprinse între

14 şi 18 ani), medierea este definită în mod expres drept un mijloc de

reeducare a minorului. În acest cadru, medierea este realizată de

echipe care sprijină Parchetul pentru minori (Fiscalía de Menores).

În ceea ce priveşte justiţia adulţilor, medierea nu este

reglementată, cu toate că, în practică, în anumite provincii, medierea

are la bază regulamentele şi procedurile penale, care permit

conformitatea şi reducerea pedepsei prin remedierea prejudiciului.

Formarea mediatorilor. În general, se cere ca mediatorul să

fie absolvent de studii superioare sau cel puțin studii de nivel mediu,

şi să fi urmat, în plus, un program de formare în mediere, care să

includă şi cursuri practice cu o durată mai mare de 100 de ore.

Programul de formare în mediere este oferit, în mod obişnuit, de către

universităţi şi asociaţii profesionale, precum cele ale psihologilor sau

avocaţilor.

30

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

În ceea ce privește Italia, cel de-al optulea stat european ce

face obiectul acestui ghid, prin faptul că profesia de mediator este

reglementată, se va face o analiză separată asupra acestuia, în

capitolul al II-lea.

II. Procedurile de validare/certificare a competentelor aplicate de autorităţile competente din ţările în care

profesia de mediator este reglementată

Republica Italia și România sunt singurele state din UE în

care profesia de mediator este reglementată21. Italia a reușit începând

cu anul 2010 armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Comisiei

Europene, Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în

materie civilă și comercială, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene nr. L136/3 din data 24.05.2008.

Deşi conceptul de mediere există de mult timp în Italia (în

domeniile familial, civil, comercial, social, etc.), juriştii italieni s-au

împărţit în 2 tabere: cei pro-mediere, respectiv cei contra-mediere.

Prin publicarea de către Comisia Europeană a Directivei CE 2008/52,

medierea a fost promovată pentru multiplele ei avantaje, iar

21 http://ec.europa.eu/internal_market/qualifications/regprof/index.cfm?action=profession&id_profession=12259

31

http://ec.europa.eu/internal_market/qualifications/regprof/index.cfm?action=profession&id_profession=12259

http://ec.europa.eu/internal_market/qualifications/regprof/index.cfm?action=profession&id_profession=12259

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

profesioniştii din domeniul juridic italian au constituit organizaţii de

mediere (Alternative Dispute Resolution) - ADR .

Asemănător situației actuale din România, în Italia Decretul

nr. 28 din 4 martie 2010 impune avocaţilor să ofere sfaturi clienţilor,

acolo unde e cazul, pentru a rezolva litigiile prin mediere. Această

consiliere obligatorie sporeşte ajutorul pe care clienţii îl primesc din

partea avocaţilor lor, în promovarea procedurilor de rezolvare cu

rapiditate a disputelor.

2.1 Cadrul legislativ al medierii în Italia

În Italia, medierea a căpătat recent prioritate, însă aceasta este

practicată de circa 15 ani cu rădăcini legislative începând cu anul

1931 [2]. Cronologic bazele legislative sunt următoarele22:

1931 - „Actul de Siguranţă Publică”, pentru medierea utilizată

de către ofiţerii securităţii publice;

1940 - “Codul Civil Procedural”, pentru medierea ca procedură

finală-procesuală în faţa judecătorilor;

anii 60 - impuneri obligatorii de mediere pentru litigiile de

muncă;

1992 - „Legea nr. 580”, privind abilitatea Camerelor de Comerţ

din Italia de a stabili camere de arbitraj;

22 http://www.mediate.com//articles/BruniA2.cfm

32

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

2003 – „Decretul legislativ nr. 5”, mediere în domenii

corporative, financiare, şi intermediere;

2004 – „Legea nr. 129”, normele de reglementare a francizei;

2005 - “Decretul Legislativ nr. 206”, aşa numitul „Cod al

Consumatorului”;

2006 – „Legea nr. 54”, dispoziţiile privind separarea de părinţi

şi copii din custodie;

2006 - “Legea nr. 55”, amendamentele la Codul Civil cu privire

la “pacturile de familie";

2007- „Decretul Legislativ nr. 179”, cu privire la instituirea

unui arbitraj şi Mediere Camera din cadrul "Comisiei Naţionale

Italiene privind societăţile şi Bursa de Valori (CONSOB)” ;

2009 - “Legea nr. 69”, medierea recunoscută în fiecare dispută

civilă şi comercială ca urmare a armonizării legislaţiei naţionale cu

legislaţia europeană;

2010: “Decretul Legislativ n. 28”, privind medierea în litigiile

civile şi comerciale;

2011- “Decretul Ministerului Justiţiei nr. 180”, pentru

explicaţie cu privire la de a interpret Decretul nr. 28/2010;

2011 - „Decretul Legislativ n. 145”, integrarea normelor

Decretului Legislativ nr. 28/2010;

33

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

2011 - „Legea nr. 148”, articolul 35 - integrarea normelor

Decretului Legislativ nr. 28/2010.

Înainte de ultima lege italiană, Decretul Legislativ nr. 28 din 4

martie, 2010, medierea se numea „reconciliere”, termenul de mediere

având semnificaţii mai relevante, doar în ceea ce priveşte brokerajul

și legislaţia familială. Totuşi, prin noua lege, cuvântul „mediere”, se

referă în primul rând la cauzele civile şi comerciale, conform textului

oficial Italian al Directivei UE 2008/52. În prezent medierea este

aplicată disputelor civile, comerciale, corporative, financiare, bancare

sau sociale. Cu toate acestea, cuvântul „conciliere” este încă aplicat

muncii justiţiare sau disputelor ce țin de protecția consumatorilor.

Medierea în Italia este considerată de către lege „voluntară”

pentru toate disputele, dar pentru admisibilitatea acţiunii juridice este

“obligatorie” pentru anumite dispute cu privire la: condominiu,

drepturi reale, divizarea, succesiunea ereditară, acorduri de familie,

leasing, împrumut, închiriere de companii, daune care decurg din

răspunderea medicală, defăimarea prin intermediul presei sau prin

alte mijloace de publicitate, prejudiciile provocate de vehicule şi

bărci, drepturi de asigurare, litigii bancare şi acorduri financiare.

Părţile implicate în astfel de probleme trebuie mai întâi să încerce să

găsească o soluţie prin mediere, înainte de a se adresa curţii italiene.

34

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

În cazul în care o parte se adresează direct curţii, judecătorul

are dreptul de a respinge cazul şi de a o trimite la mediere. Medierea

trebuie coordonată de unul dintre furnizorii ADR, acreditaţi de către

Ministerul Justiţiei Italian. Procesul de mediere poate dura de regulă

până la 4 luni, după care este considerat încheiat.

2.2 Formarea mediatorilor în Italia. Conform legislației

din Italia, organismele ADR trebuie să se înregistreze, să îşi prezinte

programele de formare la Ministerul Justiţiei din Italia şi de asemenea

să implementeze la nivel organizațional un sistem de management al

calităţii cu privire la formare. Numai organismele ADR înscrise în

Registrul Ministerului Justiţiei pot acţiona ca furnizorii de formare

(cu mediatorii lor acreditaţi) în mediere civilă şi comercială şi în alte

litigii reglementate de legislaţia în vigoare. Profesia de mediator este

considerată reglementată, iar mediatorii sunt monitorizaţi de către

furnizorii ADR în care sunt înscrişi şi, în mod indirect, de către

Ministerul Justiţiei. Conform legii, standardul minim pentru formarea

mediatori civili şi comerciali este de a participa la un curs23 de minim

50 de ore. După formarea iniţială, la fiecare 2 ani mediatorii trebuie

să participe la un curs de formare profesională continuă în domeniul

23 Corso dii alta formaziione per mediiatore professiioniista, Esperto nella gestione e risoluzione delle controversie civili e commerciali, accrediitato dal MIINIISTERO DELLA GIIUSTIIZIIA

35

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

medierii de minimum 18 ore. Cursurile trebuie organizate de către

furnizori ADR, acreditaţi de către Ministerul Justiţiei din Italia.

Pe piața educațională a formatorilor în mediere există o

varietate de cursuri autorizate și cu durată diferite, de exemplu cel de

54 ore organizat de Ordinul medicilor chirurgi sau cel de 120 de ore

organizat în domeniul familial.

Autoritatea competentă de recunoaștere a profesiei de

mediator este Ministerul Justiției din Italia, care deține un registru

privind evidența formatorilor în mediere24.

Pentru a practica profesia de mediator in Italia, recunoașterea

se face automat pe baza experienței profesionale, conform anexei IV

din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor

profesionale.

III. Procesele de recunoaştere a calificărilor

dobândite în alte state membre ale UE

3.1 Procedura recunoaşterii profesiei de mediator

24http://www.giustizia.it/giustizia/it/mg_1_10_1.wp;jsessionid=B4223E1F983D1766804999D8BAB21D5E.ajpAL01

36

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

Recunoaşterea profesie de mediator dobândită în alte sate

membre ale UE se face în România de către Consiliul de Mediere,

profesia de mediator fiind clasată în categoria profesiilor

reglementate ce necesită ca solicitantul să aibă cel puţin trei ani de

studii superioare25. La nivelul Consiliul de Mediere recunoaşterea

profesia de mediator se face în două etape, printr-o procedură ce ţine

cont de faptul că cetăţenii UE trebuie să îndeplinească aceleaşi

condiţii ca şi cetăţenii români.

Etapa I. Prezentarea de către resortisant a documentelor de

calificare în profesia de mediator, obţinute în statul de origine sau

oricare alt stat al UE şi recunoaşterea acestora.

Acte depuse: cerere pentru constatarea îndeplinirii condiţiilor

prevăzute de art.7 lit. a-f din Legea 192/2006 - formular tipizat,

însoţită de următoarele documente, astfel:

- certificat naştere, carte de identitate sau paşaport - traduse

şi legalizate la notar;

- declaraţie de bună purtare (cazier judiciar) eliberat de

autorităţile din statul de provenienţă - tradus şi legalizat;

- declaraţie notarială că resortisantul nu are antecedente

penale – declaraţia poate fi dată la un notariat din România;

25 http://cnred.edu.ro/#Profesii-reglementate

37

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

- certificat de competenţă eliberat de către formatorul

european care trebuie să respecte legislaţia naţională a statului

respectiv - tradus şi legalizat;

- Certificate de recunoaştere program de instruire pentru

mediatori (eliberate de instituţiile în care a urmat cursuri de pregătire

în profesie) - traduse şi legalizate;

- Certificat de sănătate - tradus şi legalizat;

- Diploma de studii - şcoala superioară cu durata de cel

puţin trei ani - tradusă şi legalizată;

Dosarul se soluţionează prin emiterea unei Hotărâri de

către Consiliul de Mediere, în baza art. 8 alin.2 din Legea 192/2006

privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.

Etapa II. Avizarea formei de exercitare a profesiei de mediator

cu caracter permanent pe teritoriul României.

Pentru a avea drept de practică resortisantul trebuie să se

înscrie în Tabloul mediatorilor și în acest sens va depune actele

similare depuse de un cetăţean român, astfel:

- Cerere de avizare - formular tipizat

- Dovada de plată a taxei de înscriere, 880 lei în momentul

actual.

- Declaraţie privind înscrierea datelor cu caracter personal în

Tabloul mediatorilor - formular tipizat

38

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

- Actul de înfiinţare a Biroului de mediator;

- Contract comodat pentru spaţiu birou

Dacă dosarul depus se soluţionează favorabil prin emiterea

unei Hotărâri de avizare a Consiliului de Mediere, resortisantului i se

eliberează o adeverinţă, care ţine loc de autorizaţie de liberă practică

pe teritoriul României.

3.2 Aplicarea la SOLVIT

SOLVIT este o reţea de soluţionare a problemelor, în cadrul

căreia statele membre ale UE și alte trei țări (Islanda, Lichtenstein,

Norvegia), conlucrează fără a utiliza proceduri legale, pentru a

rezolva problemele apărute de aplicarea necorespunzătoare a

legislaţiei privind piaţa internă, de către autorităţile publice.

SOLVIT se ocupă de problemele transfrontaliere între o

întreprindere sau un cetăţean, pe de o parte, şi o autoritate publică pe

de alta, acolo unde există posibilitatea ca legislaţia comunitară să fi

fost aplicată în mod necorespunzător. Domeniile în care frecvenţa

problemelor este mare şi există reclamaţii pentru a fi tratate prin

SOLVIT sunt:

• Recunoaşterea profesională a calificărilor şi diplomelor;

• Accesul la educaţie;

• Permise de şedere;

39

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

• Drepturile la vot;

• Securitatea socială;

• Drepturile de ocupare a unui loc de muncă;

• Permisele de conducere;

• Înregistrarea vehiculelor cu motor;

• Controlul de frontieră;

• Accesul pe piaţă al produselor;

• Accesul pe piaţă al serviciilor;

• Stabilirea ca independent;

• Achiziţiile publice;

• Impozitarea;

Libera circulaţie a capitalurilor şi a plăţilor;

In fiecare stat, membru al Uniunii Europene, la care se adaugă

și cele trei state nominalizate anterior, există un centru SOLVIT, care

furnizează aceste servicii în mod gratuit.

În România centrul SOLVIT are ca date de contact: Guvernul

României, Departamentul pentru Afaceri Europene, Bvd. Aviatorilor

nr. 50A, Sector 1, Bucureşti 011854, România, Tel.:+4021.308.53.60,

Fax:+4021.318.55.24, E-mail: [email protected].

40

mailto:[email protected]

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

Schema26 de rezolvare a cererilor resortisanţilor sosiţi în

România, care consideră că au fost nedreptăţiţi, prin aplicarea

necorespunzătoare a legislaţie pieței internei, este dată în figura nr. 1.

Orice reclamaţie prin SOLVIT implică pentru rezolvare patru

etape:

Etapa 1 – acceptarea cazului, pe baza verificării

legalității demersului, iar dacă documentele incluse în cerere de

către centrul de origine nu sunt suficiente se solicită după caz

documente suplimentare;

Fig. 1 Rezolvarea cererilor prin SOLVIT

26 Romulus BENA, Prezentarea SOLVIT la Conferinţa de promovare a Sistemului IMI PQ NET România, 20 Septembrie, Neptun 2012.

41

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

Etapa 2 – obţinerea soluţiei: se contactează autoritatea

competentă implicată în cazul reclamat şi se colaborează cu aceasta în

vederea obţinerii unei soluţii corecte şi în conformitate cu legislaţia

europeană;

Etapa 3 – propunerea soluţiei (implementată sau nu), care

trebuie să fie reală, practică şi în conformitate cu legislaţia europeană;

Etapa 4 – monitorizarea soluției, dacă aceasta nu a fost

implementată în momentul propunerii.

Un caz se consideră soluţionat, doar atunci când soluţia este

implementată şi rezolvă problema petentului.

Pentru cetățenii români care vor să apeleze la SOLVIT într-un

stat membru al UE, datele de contact ale punctelor naționale și

persoanele de contact se pot găsi pe pagina web a Comisiei

Europene27. Statele membre ale UE trebuie să îşi intensifice eforturile

pentru a se asigura că persoanele fizice şi întreprinderile pot face uz

în mod eficient de drepturile lor legate de piaţa unică, garantând o

aplicare eficace şi o punere în executare a legislaţiei privind piaţa

unică de către instanţele naţionale, prin furnizarea de informaţii de

bună calitate, instrumente şi proceduri de e-guvernare, precum şi prin

realizarea de investiţii în mecanisme destinate soluţionării rapide a

problemelor.

27http://ec.europa.eu/solvit/site/centres/addresses/index.htm#Romania

42

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

Potenţialul SOLVIT este încă insuficient exploatat ca

instrument cheie de soluţionare a problemelor la nivel

naţional/european, parţial din cauza personalului insuficient din

diverse centre ale SOLVIT şi în aceeaşi măsura datorită informării

insuficiente a cetăţenilor europeni despre competenţele acestor centre.

Cu toate acestea Centrele SOLVIT se angajează să ofere servicii

de primă clasă au decis respectarea anumitor standarde de

performanţă şi calitate în soluţionarea problemelor, astfel:

- Existența posibilității de a contacta telefonic, fax sau e-mail a

centrului SOLVIT şi primirea unui răspuns concis;

- Soluţionării problemei în termenul limită de zece săptămâni.

- Primirea de mesaje electronice automate de fiecare dată când

cazul înregistrează vre-un progres;

- Informarea asupra procedurii ce trebuie urmate pentru a

beneficia de soluţia propusă.

Dacă cazul nu poate fi soluţionat de către reţea, centrul local

SOLVIT va încerca să caute o altă cale de soluţionare a petiției.

IV. Exercitarea profesiei de mediator în UE

Majoritatea organizaţiile care furnizează servicii de mediere, cer

mediatorilor, care lucrează sub egida lor, să respecte codul de

43

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

conduită elaborat în cadrul CE „Codul european de conduită pentru

mediatori28” CECM. Prin urmare, toate organizaţiile ce au ca obiect

de activitate medierea pun la dispoziţia părţilor informaţii privind

formarea, evaluarea şi monitorizarea activității și măsurile pe care

acestea le iau, astfel încât să se asigure respectarea codului de către

fiecare mediator. În înţelesul CECM, medierea înseamnă orice proces

structurat, indiferent de modul în care este denumit sau se face

referire la acesta, în care două sau mai multe părţi într-un litigiu

încearcă ele însele, din proprie iniţiativă, să ajungă la un acord cu

privire la soluţionarea litigiului dintre ele, cu asistenţa unei persoane

terţe – denumită în cele ce urmează „mediator”. Acceptarea codului

de conduită impus de o organizaţie de mediere nu aduce atingere

legislaţiei interne sau normelor care reglementează anumite profesii.

Problematicile cele mai importante ce trebuie monitorizate,

conform CECM, sunt următoarele:

4.1. Competenţa, numirea şi onorariile mediatorilor,

promovarea serviciilor acestora

Competenţa. Mediatorii trebuie să fie competenţi şi să

cunoască bine procesul de mediere. Aceştia trebuie să aibă o bună

pregătire şi să-şi îmbunătăţească în permanenţă cunoştinţele teoretice

28

44

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

şi practice privind competenţele de mediere, având în vedere

standardele sau sistemele de acreditare relevante.

Numirea. Mediatorii trebuie să verifice înainte de a accepta

numirea faptul că au calificarea şi competenţele necesare pentru a

efectua medierea într-o anumită cauză. La cererea părţilor, aceştia

trebuie să furnizeze părţilor informaţii privind calificarea şi

experienţa lor.

Onorarii. Atunci când acest lucru nu este deja prevăzut,

mediatorii trebuie, întotdeauna, să furnizeze părţilor informaţii

complete privind modalitatea de remunerare pe care au intenţia să o

aplice. Aceştia nu trebuie să accepte să ia parte la o mediere înainte

ca toate părţile implicate să-şi fi dat acordul asupra principiilor de

calcul a remuneraţiei lor.

Promovarea serviciilor mediatorilor. Mediatorii pot

promova activitatea lor, cu condiţia de a face aceasta într-un mod

profesionist, corect şi demn.

4.2. Independenţa şi imparţialitatea mediatorilor

Independenţa. În cazul în care există circumstanţe care pot

afecta independenţa mediatorului, care pot da naştere unui conflict de

interese sau care pot fi percepute ca atare, mediatorul trebuie să

dezvăluie părţilor acele circumstanţe, înainte de a acţiona sau de a

continua să acţioneze, după caz. Astfel de circumstanţe includ:

45

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

- orice relaţie personală sau de afaceri cu una sau mai multe

din părţi;

- orice interes financiar sau de altă natură, direct sau indirect,

în legătură cu rezultatul medierii;

- faptul că mediatorul, sau orice membru al firmei sale, a

acţionat în altă calitate decât cea de mediator pentru una sau mai

multe din părţi.

În astfel de cazuri mediatorul nu poate accepta să acţioneze sau

după caz, nu poate continua să acţioneze, decât dacă este sigur de

faptul că este capabil să efectueze medierea în deplină independenţă,

pentru asigurarea unei imparţialităţi totale şi numai dacă părţile

implicate în mediere îşi dau acordul expres în acest sens.

Imparţialitate. Mediatorii trebuie să acţioneze întotdeauna

imparţial. De asemenea, ei trebuie să se angajeze să servească toate

părţile într-un mod echitabil pe întreaga durată a procesului de

mediere.

4.3. Procesul de mediere şi soluţionarea

Procedura. Mediatorul trebuie să se asigure că părţile

implicate în mediere înţeleg corect caracteristicile procesului de

mediere şi rolurile pe care le au, atât mediatorul, cât şi fiecare parte în

cadrul acestuia. În special, mediatorul trebuie să se asigure că, înainte

de începerea procesului de mediere, părţile au înţeles şi acceptat în

46

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

mod expres termenii şi condiţiile acordului de mediere, inclusiv toate

dispoziţiile aplicabile privind obligaţiile de confidenţialitate pe care le

au, atât mediatorul, cât şi părţile. La cererea părţilor, acordul de

mediere poate fi redactat în scris. Mediatorul trebuie să asigure buna

desfăşurare a procedurilor, luând în considerare circumstanţele

cauzei, inclusiv eventualele dezechilibre ale raporturilor de forţe şi

orice doleanţe exprimate de părţi, supremaţia legii, precum şi

necesitatea unei soluţionări rapide a litigiului. Părţile pot conveni cu

mediatorul asupra manierei de desfăşurare a medierii, prin raportare

la un set de norme sau în alt mod.

Echitatea procedurii. Mediatorul trebuie să se asigure că

toate părţile au oportunităţi adecvate de a participa în cadrul

procesului de mediere. Astfel, mediatorul trebuie să informeze părţile

şi poate înceta medierea atunci când:

- se ajunge la o soluţie care i se pare imposibil de executat

sau ilegală;

- consideră că sunt puţine şanse să se ajungă la o soluţie în

cazul continuării medierii.

Finalizarea procedurii. Mediatorul trebuie să ia toate

măsurile necesare pentru a se asigura că orice acord ar fi încheiat,

toate părţile îşi dau consimţământul, în perfectă cunoştinţă de cauză şi

înţeleg pe deplin termenii acordului.

47

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

4.4 Confidenţialitatea mediatorului

Mediatorul trebuie să păstreze confidenţialitatea în ceea ce

priveşte toate informaţiile care rezultă din mediere sau având legătură

cu aceasta, inclusiv faptul că medierea urmează să aibă loc sau a avut

loc deja, cu excepţia cazurilor în care există o obligaţie legală sau

întemeiată pe motive de ordine publică de a dezvălui aceste

informaţii. Nici-o informaţie dezvăluită mediatorului de către una din

părţi, cu titlu confidenţial, nu trebuie comunicată celorlalte părţi fără

permisiune, cu excepţia cazului în care există o obligaţie legală de

divulgare.

Concluzii

Rata mare a neînţelegerilor, atât între cetăţeni, cât şi între

organizaţii, care ajung în justiţie, face ca profesia de mediator să

devină o necesitate la nivelul UE, astfel încât o mare parte din

procesele pe rol ale tribunalelor, să fie transferate la birourile de

mediere, realizându-se astfel o deflatare a cauzelor pe rol din cadrul

instanţelor judecătoreşti. Pentru aceasta Directiva 2008/52/CE a




24.05.2008 asigură un aquis comunitar în domeniul medierii,

încercând să implementeze un set de norme în legislaţiile naţionale,

48

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

considerate fundamentale pentru succesul și calitatea procesului de

mediere. Astfel, prin Directiva 2008/52/CE se are în vedere a se

armoniza la nivelul fiecărei ţări membre următoarele aspecte:

formarea şi perfecţionarea mediatorilor, cu scopul de a asigura

o mediere de calitate care să dea satisfacţie părţilor implicate în

dispute şi să creeze un climat de încredere la nivel social în procesele

de mediere;

să dea posibilitatea judecătorilor de a adresa o invitaţie părţilor

implicate deja într-un proces pentru a recurge la mediere, dacă aceasta

este considerată ca fiind potrivită pentru circumstanţele cauzei aflate

pe rol;

finalizarea disputelor mediate, prin urmărirea contractului

rezultat în urma medierii, care poate deveni şi executoriu, dacă

ambele părţi solicită acest lucru;

să fie garantată şi să se asigure confidenţialitate medierii -

directiva prevede că mediatorul nu poate fi obligat să furnizeze probe

în instanţă cu privire la faptele aflate pe parcursul medierii într-un

litigiu ulterior între părţile implicate în respectiva mediere;

asigurarea că, chiar dacă părţile recurg la mediere există

garanţia că, acestea nu-şi pierd dreptul de a se adresa instanţei, dacă

una din părţi este nemulţumită de rezultatul final al medierii.

49

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

Deşi profesia de mediator este reglementată doar în două state

europene, România şi Italia, majoritatea statelor membre au reguli

proprii, prin care se asigură atât formarea mediatorilor, cât şi procesul

de mediere, în unele cauze medierea fiind obligatorie, de exemplu, în

Spania, referitor la conflictele din domeniu muncii sau în Italia în

litigiile ce țin de: condominiu, drepturi reale, divizare, succesiunea

ereditara, acorduri de familie, leasing, împrumut, închiriere de

companii, daune care decurg din răspunderea medicală, defăimarea

prin intermediul presei sau prin alte mijloace de publicitate,

prejudiciile provocate de vehicule şi bărci, drepturi de asigurare, litigii

bancare şi acorduri financiare .

Recunoașterea profesiei de mediator se face în fiecare stat pe

baza respectării de către resortisanți a condițiilor ce trebuie îndeplinite

de cetățenii proprii aplicându-se principiile de transparență,

nediscriminare, obiectivitate și proporționalitate.

În România și Italia profesia a fost reglementată, există

autorități competente, Consiliul de mediere și respectiv Ministerul

Justiției din Italia. De asemenea au fost armonizate legislațiile

naționale cu legislația europeană.

In România recunoașterea se face prin aplicarea sistemului

general, efectiv prin analiza fiecărei cereri și posibilitatea aplicării

măsurilor compensatorii.

50

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

În Italia, recunoașterea profesiei de mediator se face automat,

pe baza experienței profesionale, conform anexei IV din Directiva

2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7

septembrie 2005, privind recunoaşterea calificărilor profesionale.

Majoritatea statelor europene au reguli proprii pentru accesul

la profesia de mediator și coduri de conduită conforme cu documentul

cadru ¸¸Codul european de conduită pentru mediatori´´, CECM.

Surse bibliografice

1. Bruni A., Mediation in Italy, part. 1, 2, December 2011;

2. Dumitriu I., L29.5, Structura standard si metodologia de

elaborare a ghidurilor de certificare și recunoaștere pe profesii, 2013

3. Ionescu N., Materialul suport cu propunerea de termeni de

referinţă standard orientativi pentru procedurile de validare şi

certificare a competenţelor şi procesele de recunoaştere a

calificărilor, 2013

4. Mediation Country Report Italy, by ADR Center;

5. Jürgen T.,Thomas W., EU law on the recognition of

professional qualifications 1 Presentation by, PPF-EPC Roundtable

„Mobility of the Skilled Workforce“ on 29-30 September 2009,

Brussels;

51

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

6. Codul european de conduita pentru mediatori, Comisia

Europeană 4 iulie 2004;

Lista acronimelor utilizate

IMI - Sistemul de Informare al Pieţei Unice;

IMI PQ NET România – proiectul "Crearea și consolidarea reţelei

IMI pentru Calificările Profesionale din România";

SM – State membre ale Uniunii Europene;

UE – Uniunea Europeană;

COSA - Consiliul pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare;

RNEODM - Registrul Naţional de evidenţă a organizaţiilor din

domeniul medierii;

CMC - Consiliul pentru Mediere Civilă în Marea Britanie;

FMC - Consiliul de mediere în cauze de dreptul familiei în Marea

Britanie;

52

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

NMI - Institutul de Mediere din Ţările de Jos;

GRAL - Oficiul pentru rezolvarea alternativă a litigiilor din

Portugalia;

CECM - Codul european de conduită pentru mediatori;

ADR - Organizaţii de mediere (Alternative Dispute Resolution);

SIMA - Serviciul Interconfederal de Mediere şi Arbitraj din Spania;

SOLVIT - Rețea finanțată de către Comisia Europeană pentru a asista

cetățenii și întreprinderile, în cazul în care apare un litigiu între

aceștia și un organism oficial dintr-un stat membru al Uniunii

Europene.

53

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

54

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

55

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

56

UNIUNEA EUROPEANĂ



AMPOSDRU



2007 - 2013

57

Mediator - Ionel Popa - Interne-justitie

Education

Transcript of Mediator - Ionel Popa - Interne-justitie