1. Leguminoasept boabe: generalitati, importanta, particularitati bio: germinatie-rasarie. Generalităţi

Din această grupă fac parte: mazărea, fasolea, soia,lintea, năutul, bobul, lupinul, latirul, arahidele şi fasoliţa.Ele aparţin ordinului Fabales (Leguminosales), fam. Fabaceae (Leguminosae) şi au anumite însuşiri morfologice, biologice, chimice, ecologice şi tehnologice comune.

Pe plan mondial leguminoasele pt. boabe se cultivă pe cca. 145 milioane ha. Importanţă

Datorită conţinutului ridicat în proteină, leguminoasele pt. boabe au o valoare alimentară şi furajeră ridicată.Soia şi arahidele au şi un conţinut ridicat în ulei, fiind valoroase plante oleaginoase. Soia este planta cea mai mare producătoare de ulei vegetal pe glob, iar arahidele ocupă locul 3 (după soia şi floarea-soarelui).Faţă de cereale, conţinutul proteic din boabele leguminoaselor este de 2-4 ori mai mare.Datorită simbiozei cu bacterii din genul Rhizobium, care fixează azotul atmosferic, după recoltarealeguminoaselor solul se îmbogăţeşte cu 100-150 kg azot la ha.Conţinutul în proteine, grăsimi şi extractive neazotate

Planta Conţinutul mediu în seminţe (%)

Proteină Grasimi Extr. neazotateFasoliţă 26 1,5 52Arahide 25 50 14

Latir 25 2 54Lupin alb 35 9 25

Bob 26 1,5 48Năut 24 5,5 53Linte 26 2 52Soia 38 20 30

Fasole 24 2 52Mazăre 26 2,5 53

Compozitia proteinelorDatorită bogăţiei în aminoacizi esenţiali(triptofan, lizină, leucină, treonină, metionină etc.), proteinele

au un coefficient de digestibilitate ridicat (circa 90 %), şi nu formează acizi urici (ca unele proteine animale) a căror acumulare în organism este dăunătoare.

Particularităţile biologice ale leguminoaselorGerminaţie - răsărireTemperatura min. de germinaţie este de:

-mazăre, 1-3°C la -lupin şi bob, 3-4 °C -soia, 6-7 °C-fasole,10 °C -arahide 12 °C

Apa absorbită de seminţe pt. a germina, raportată la masa lor, este de 80-120 %.Germinaţia leguminoasele pt. boabe poate fi:

-epigeica atunci când axul hipocotil se alungeşte mult, ridicând cotiledoanele la suprafaţa solului (fasole, soia, lupin, fasoliţă, arahide)-hipogeica la care axul hipocotil creşte puţin, cotiledoanele rămânând în sol (mazăre, bob, linte, năut, latir).

Leguminoasele cu frunze trifoliolate şi palmate au răsărire epigeică (excepţie făcând Phaseolus multiflorus), iar cele cu frunze penate au răsărire hipogeică (excepţie: Arachis hypogaea).

2. Leguminoase pt boabe, particularitati biologice: radacina. Nodozitatile si fixarea simbioticaRădăcina leguminoaselor este pivotantă (3 tipuri):

1-lupin, are pivotul principal gros, care pătrunde adânc în sol iar rădăcinile laterale sunt puţine la număr şi scurte.

2-mazăre, linte, bob, năut, arahide are pivotal principal mai subţire, iar ramificaţiile secundare nudepăşesc în lungime pivotul principal.

3-fasole şi soia are rădăcina principală asemănătoare cu tipul II, dar ramificaţiile de ordinul 1 şi 2 sunt foarte numeroase şi uneori depăşesc în lungime axul principal, iar rădăcina apare ca fasciculată.

Nodozităţile şi fixarea simbiotică a azotului.Ca urmare a simbiozei leguminoaselor cu bacterii din genul Rhizobium pe rădăcini se formează nişte

nodozităţi. Bacteriile fixează azotul atmosferic, pe care-l oferă plantei-gazdă, care pune la dispoziţia bacteriei hidraţii de carbon de care bacteria are nevoie.

Infecţia (inocularea) cu bacterii specifice se poate face şi artificial cu ajutorul preparatului “Nitragin” (produs în ţara noastră), care conţine culturi de bacterii. Pt. inoculare, cultura de bacterii din 3-4 flacoane se amestecă cu 0,5-2 litri apă, formându-se o suspensie de bacterii cu care se stropeşte sămânţa folosită pt. un ha.

Tulpina poate fi:- dreaptă (la fasolea oloagă, soia, năut, lupin, bob)- volubilă (la fasolea urcătoare)- culcată (la mazăre şi latir)

3. Leguminoasept boabe, particularitati biologice: frunzele, florile, fructul, seminteleFrunzele acestor plante sunt compuse, având o pereche de stipele mai mult sau mai puţin dezvoltate.

Ele pot fi:- penate - paripenate mazăre, bob, latir, arahide, linte

- imparipenate năut- trifoliate (fasole, soia şi fasoliţă)- palmate (lupin)

Florile sunt hermafrodite şi dispuse în inflorescenţe (raceme) axilare, cu excepţia speciilor de lupin care au racem terminal.Caliciul este format din 5 sepale concrescute (gamosepal), corola din 5 petale libere; androceul estecompus din 10 stamine (gamostemon), gineceul cu ovarul superior, monocarpelar, cu nr. de ovule diferit după gen.Înflorirea este eşalonată (de la bază spre vârful inflorescenţei) şi un procent redus de legare (15–20%).

Fructul leguminoaselor este o păstaie de forme, mărimi şi culori diferite, mono sau polispermă, dehiscentă sau indehiscentă.

Seminţele (boabele) au formă, culori şi mărimi diferite, după specie.La leguminoase sunt numite “seminţe tari”, care germinează greu, deoarece au în înveliş un stratcelular palisadic, dens, greu permeabil pt. apă şi aer.

La exteriorul seminţei se observă: Hilul – care reprezintă urma legăturii seminţei de păstaie şi prin el pătrunde apa necesară germinaţieiMicropilul – orificiu prin care iese radicula la încolţireŞalaza – reprezintă locul unde se ramifică fascicolele conducătoare

Samânţa este exalbuminată şi alcătuită din:Tegument - Testa - strat palisadic

- strat de celule mosor - Tegmen

Embrion format din: două cotiledoane, muguraş, tigelă şi radiculă Leguminoase sunt numite “seminţe tari”, care germinează greu, deoarece au în înveliş un strat celular palisadic, dens, greu permeabil pt. apă şi aer.

După fecundare începe să se formeze fructul şi sămânţa. Leguminoasele au 3 faze de coacere:-coacerae in verde (lapte), când planta, păstăile şi seminţele sunt verzi, continuând să crească, iar conţinutul seminţelor este moale, lăptos;-coacere galbena (sau pârgă), când lanul în întregime devine galben, păstăile sunt îngălbenite, seminţele devin consistente ca ceara, culoarea lor fiind caracteristică speciei, varietăţii şi soiului la care aparţin;-coacerea deplina când lanul este complet uscat, păstăile şi seminţele sunt tari, la cele dehiscente păstăile plesnesc, scuturându-se seminţele şi producând pierderi.

4. Mazarea: importanta, compozitita chimica a bobului, sistematica si soiuri Importanţă Boabele se folosesc:- în alimentaţie, în prepararea diferitelor mâncăruri- pt. furajarea animalelor, Planta întreagă (verde, fân sau siloz) este un furaj foarte valoros, singură, cu secară sau ovăz (borceag)Tulpinile şi vrejii sunt bine consumate de animale, conţin până la 10 % proteineMazărea este o foarte bună premergătoare pt. toate culturile. Este unul din cei 160 de termeni dovediţi a fi de origine geto-dacică

Compoziţia chimică a bobului► Proteinele - cca. 28 %► Amidonul - cca. 43 %► Lipidele - cca. 1 %

Cantitatea mare de substanţe proteice, precum şi calitatea acestora, sunt datorate ponderii importante a aminoacizilor esenţiali din boabele de mazăre. Sistematică. OriginiSistematicăMazărea aparţine: ♦ familiei Fabaceae

♦ genului Pisum,Mazărea comună aparţine speciei P. sativum L.- cu flori mari şi albe.Mazărea furajeră aparţine speciei P. arvense L.- cu flori roşii-violacee şi un inel violaceu de la baza stipelelor.Origine. Centrul principal de origine a mazării este Asia vestică (Afganistanul), apoi Africa de nord (Abisinia) şi Bazinul mediteraneanSoiuri de mazăre, 2008: Aurora, Dorica, Mona si Vedea

5. Mazarea: particularitati bio, cerintele fata de clima si sol, zone ecologice Particularităţi biologiceGerminaţia seminţelor de mazăre este hipogeică.Rădăcina este pivotantă, de tipul 2. Trăieşte în simbioză cu bacteria fixatoare de azot, aparţinând speciei Rhizobium leguminosarum.Tulpina are talia de 60-150 cm şi creştere nedeterminată.Frunzele sunt paripenat compuse, având 1-3 perechi de foliole cu stipele mari la bază şi cârcei la partea superioară. La soiurle de tip „afila”, foliolele frunzelor sunt transformate în cârcei, plantele din lan rămân drepte.Tipul afila (foliole înlocuite de cârcei)Tipul (frunze normale)Florile. Mazărea înfloreşte, începând din luna mai iar fecundarea este autogamă.

Florile sunt grupate în raceme dispuse la subsuoara frunzelor şi apar eşalonat de la bază spre vârf . O plantă înfloreşte în 10-20 zileFructul este o păstaie, conţinând, de regulă, 3-6 boabe.Seminţele au MMB = 200-350 g şi MH = 75-80 kg; ele se sparg cu uşurinţă la recoltare şi la orice manipulări mecanice, iar culoarea poate fi galbenă sau verde.

Cerinţele faţă de climă şi solCerinţele faţă de căldură.- seminţele germinează la min. 1–3 °C- plantele tinere suportă, pe perioadă scurtă, temperaturi scăzute de –5, -6°C.- la înflorit 15–20 °C- iar la coacere 18-20°C- temperaturile de peste 30°C împiedică fecundarea şi umplerea bobului şi favorizează atacul de gărgăriţă (Bruchus pisorum)

• Cerinţele faţă de umiditate.• Sunt ridicate, coeficientul de transpiraţie este de 600-700.• Pentru germinaţie, necesarul de apă este mai mare decât la cereale, raportat la masa seminţei, este de 100-120 %. Cerinţe ridicate faţă apă are în perioada de la înflorire până la formarea boabelor• Lumina. Mazărea este o plantă de zi lungă

Cerinţele faţă de sol.Preferă soluri mijlocii, bine structurate, bogate în humus, P, K, Ca, cu pH = 6,5-7,5.Cernoziomurile, solurile brun-roşcate şi aluviunile, asigură cele mai mari producţii.

Zone ecologice• Zona f. favorabilă - Câmpia de V• Z. favorabilă - Câmpia Română, C. Transilvaniei, a Crişurilor şi N-V a ţării.

6. Mazarea: tehnologia de cultivare: rotatia, fertilizarea, lucrarile solului RotaţiaBune premergătoare sunt:- cereale păioase- unele culturi prăşitoare cu recoltare mai timpurie (porumb, cartof, floarea-soarelui )

Mazărea nu trebuie să revină pe acelaşi teren mai devreme de 3-4 ani, deoarece determină fenomenul de “oboseală a solului”.Este o premergătoare bună pt. majoritatea culturilor şi o foarte bună premergătoare pt. grâu.

FertilizareaConsumul specific pentru o producție de 1000 kg de boabe este de: 60 kg N, 15,5 kg P2O5, 30 kg K2O, 25 kg CaO, 6 kg Mg.Dozele recomandate sunt: 20-50 kg N/ha, 30-60 kg P2O5/ha şi 40- 60 kg K2O/ha.Cultura de mazăre îşi asigură o parte din azot (42-78 %) prin simbioză cu bacteria Rh. leguminosarum.

Gunoiul de grajd nu este indicat să se aplice direct mazării deoarece valorifică efectul remanent al acestuia, aplicat plantei premergătoare în cantitate de 15-20 t/ha.Folosirea îngrăşămintelor cu microelemente sporeşte conţinutul în proteină, în special molibdenul.

Folosirea amendamentelor calcaroase pe solurile acide, în doze de 4-7 t/ha,Ecofertil P are o acţiune biostimulatoare asupra producţiei de cereale, de plante tehnice, leguminoase, pretându-se foarte bine la păşuni şi fâneţe.

Prin administrarea de Ecofertil P, fosforul insolubil din sol este solubilizat, asigurându-se astfel între 30 şi 70% din fosforul necesar plantelor. Produsul conţine două bacterii fixatoare de azot care prezintă avantajul de a determina asimilarea azotului în sol, preluându-l direct din atmosferă.Acest biofertilizator asigură între 30 şi 70 de kg substanţă activă la hectar de azot.

Lucrările soluluiEliberarea terenului cu cultura premergătoare

Arătura se face cu plugul în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de 25-30 cm. Primăvara terenul se lucrează cât mai timpuriu posibil, dar numai după zvântarea terenului, cudiscul în agregat cu grapa cu colți (semănat fals) urmat în ziua semănatului de combinator.

7. Mazarea: tehnologia de cultivare: samanta si semanatul, lucrarile de ingrijire, recoltarea Sămânţa şi semănatulSămânţa - puritatea min. 98 % şi germinaţia min. 80 %.Tratament la sămânță cu sulfat de cupru. Seminţele se tratează înainte de semănat cu preparatul Nitragin-mazăre (care conţine Rh. leguminosarum), folosind 3-4 flacoane pentru samânța de pe un ha (evitându-se acțiunea razelor solare asupra semințelor inoculate)Epoca de semănat. Primăvara timpuriu, (la min 1-3 oC).- în sud în prima jumătate a lunii martie- în celelalte zone în a doua jumătate a lunii martieDensitatea este de 125-140 boabe germinabile/m2, pt. a se realiza 100-120 plante recoltabile/m2.Distanţa între rânduri este de 12,5 cm.Adâncimea de semănat este de cca. 5-6 cm.Cantitatea de sămânţă este de 250-300 kg/ha.

Lucrările de îngrijireCombaterea buruienilorPentru prevenirea îmburuienării culturii se evită amplasarea pe terenuri îmburuienate, se folosește samânță curată, se asigură o densitate corespunzătoare a plantelor în lan, lucrări cu țesala.Combaterea dăunătorilor și bolilor. Se face prin măsuri preventive, ca: respectarea rotației, evitarea revenirii mazării prea curând pe acelaşi teren; folosirea de samânță sănătoasă, cultivarea de soiuri rezistente (soiuri de tip afila).Cultivarea mazării împreună cu Camelina sativa.Doua tratamente cu NeemAzal înainte şi după înflorit(împotriva gărgăriței)Irigarea. În zonele secetoase (2-3 udări).

RecoltareaCând frunzele s-au uscat, 75 % din păstăi sunt galbene şi boabele s-au întărit (iunie-iulie). În 2 faze:- plantele sunt smulse sau tăiate cu maşina MRM - 2,2- după 3-5 zile se treieră cu combina de cereale, prevăzută cu ridicător de brazdă.La soiurile de tip "afila", la care plantele nu se culcă la pământ la maturitate, se permite recoltarea directă a lanurilor de mazăre printr-o singură trecere cu combina.Producţia este de 2,5-3,5 t boabe/ha.

8. Soia: importanta , compozitita chmica a boblui, sistematica si soiuri Importanţă Numele ei derivă din cuvintele japoneze „shi-va” sau „sho-iau” sau cel chinezesc „sau” În Europa, abia în 1739 este cunoscută printer plantele rare ale Grădinii Botanice din Paris În ţara noastră apare în cultură pe suprafeţe restrânse după anul 1876 în Transilavania

Boabele sunt utilizate în alimentaţia oamenilor, în obţinerea furajelor combinate şi pt. extragerea grăsimilor.

Pt. prepararea concentratelor proteice şi a proteinelor texturate (carne vegetală).Seminţele se mai folosesc pentru obţinerea de produse fermentate, sosuri, „lapte” şi „brânzeturi” (în China, Japopnia, Indochina)Uleiul de soia, se utilizează în consumul direct sau la prepararea margarinei, vopselelor şi maselor plastice.Șroturile şi turtele rezultate după extragerea acestuia se folosesc în furajarea animalelor.

Întreaga plantă - furaj verde, fân, sau nutreţ însilozat.Tulpinile şi tecile păstăilor tocate, precum şi turtele rămase după extragerea uleiului reprezintă nutreţuri valoroase.Soia este o plantă bună premergătoare pt. toate plantele, iar soiurile timpurii pt. cerealele de toamnă, lăsând în sol cantităţi de azot (80-120 kg/ha).Soia, este considerată „plantă de aur” a omenirii, „plantă minune” sau „ planta viitorului” menită să rezolve deficitul mondial de proteine (în prezent asigură peste 60% din necesar).Compoziţia chimică a bobului

► Proteinele - cca. 30–45 %► Extractive neazotate – cca 14-26,5 %► Lipidele - cca. 17–27 %

Proteina caracteristică soiei este glicinina, o substanţă complexă cu grad ridicat de digestibilitate, apropiidu-se mult de proteina de origine animală.Cantitatea mare de substanţe proteice, precum şi calitatea acestora, sunt datorate ponderii importante a aminoacizilor esenţiali din boabele de soia.

Grăsimile din seminţele de soia conțin lecitină (2-4%), care are o largă întrebuinţare în medicină. Extractele neazotate sunt formate din monozaharide, zaharoză, amidon, dextrină etc

Fânul de soia este bogat în proteine (cca. 15 %) şi grăsimi (cca. 5 %), depăşind valoarea nutritivă a lucernei şi trifoiului. Sistematică. SoiuriSoia aparţine: ♦ familiei Fabaceae ♦ genului GlycineSpecia cea mai importantă Glycine max, (sin. G. hispida)Soiuri de soia

În funcţie de durata perioadei de vegetaţie şi de suma unităţilor termice utile (Σt > 10°C), soiurile de soia sunt grupate astfel : - soiuri, foarte timpurii (grupa de maturitate 000) care necesită de la semănat la maturitate 1000-1150°C; - soiuri timpurii (grupa 00) ce necesită 1150-1250°C; - soiuri semitimpurii (grupa 0) ce au nevoie de 1250-1350°C; - soiuri semitardive (grupa I) la care necesarul este de 1350-1450°C; - soiuri tardive (grupa II) care necesită peste 1450°C.

9.Soia: particularitati bio, cerintele fata de clima si sol, zone ecologice Particularităţi biologiceSoia are germinaţie epigeică.

Rădăcina la soia este pivotantă de tipul 3, nodozităţile sunt situate îndeosebi pe ramificaţiile mai subţiri ale rădăcinii.Planta trăieşte în simbioză cu bacteria Rh. Japonicum, nodozitățile devin vizibile după 10-14 zile de la infecţie, iar fixarea azotului începe după 15-25 zile de la formarea lor.Culoarea roşie intensă a nodozităţilor (leghemoglobina) arată o fixare intensă a azotului; iar culoarea verde indică inactivitatea.

Tulpina. Este erectă, ramificarea diferită, în funcţie de soi şi spaţiul de nutriţie.Creşterea tulpinii de soia poate fi:- determinată (creşterea se întrerupe după înflorire),- nedeterminată (creşterea continuă după înflorire)- semideterminată (intermediară).

Frunzele sunt dispuse altern, trifoliate, fiind inserate printrun peţiol.Frunzele, ca si tulpina sunt acoperite cu perişori deşi, care la maturitate pot avea culoarea argintie sau roşcată

Florile sunt hermafrodite, grupate câte 3-9 în raceme axilare sau terminale de culoare albă sau violacee. Polenizarea este autogamă, având loc cu floarea închisă

Fructul este o păstaie dreaptă sau uşor curbată, cu 1-5 seminţe, de culoare brună-deschis sau castanie-deschis, cu perişori argintii sau roşcaţi.Pe o planta se formează cca. 30-60 păstăi (dar pot ajunge până la 350-400 păstăi/plantă).

Seminţele au formă sferică, elipsoidală, cu tegumentul diferit colorat, având MMB=100-200 g şi MHL=65-80 kg.

Cerinţele faţă de climă şi solCerinţele faţă de căldură.- seminţele germinează la min. 7 °C- după răsărire plantele rezistă scurt timp la -2 °C- formarea organelor de reproducere la 21-23°C,- înflorirea la 22-25°C,- formarea fructelor şi seminţelor la 21-23°C,- iar maturarea la 19-20°CCerinţele faţă de umiditate sunt ridicate, coeficientul de transpiraţie fiind între 300- 700.La germinare necesită 110-130% apă faţă de greutatea uscată a seminţelorPerioada critică pentru apă se înregistrează în faza de formare a organelor de reproducere, înflorire şi umplere a seminţelorLumina cerinţele faţă de lumină ale soiei sunt ca ale unei plante de zi scurtă.Cerinţele faţă de sol. preferă soluri mijlocii, cu reacţie neutră, slab acidă, bine drenate, bogate în humus, P, K, Ca., din seria cernoziomurilor, solurile brun-roşcate şi aluviale.

Zone ecologice• Zona f. favorabilă - în partea de V a ţării şi Transilvania,• Zona favorabilă în S ţării în condiţii de irigare.

10. Soia: tehnologia de cultivare: rotatia, fertilizarea, lucrarile soluluiRotaţia

Bune premergătoare sunt cerealele păioase (grâu, orz),plantele furajere şi unele plante prăşitoare cum ar fi sfeclapentru zahăr, porumbul şi cartoful.Nu sunt bune premergătoare leguminoasele, floareasoarelui și rapița (având boli comune Sclerotiniasclerotiorum).Este o bună premergătoare pt. cele mai multe planteneleguminoase.

FertilizareaConsumul specific, pentru 1000 kg boabe, este de: 71- 110 kg N, 16-40 kg P2O5, 18-40 kg K2O.Dozele recomandate sunt: 30-40 kg N/ha, 30-90 kg/ha P2O5 şi 10-100 kg/ha K2O.Cultura îşi asigură o parte din azot (50%) prin simbioză cu bacteria Rh. japonicum.Soia valorifică efectul remanent al fertilizării organice şi al amendamentelor după 2-4 ani de la aplicarea lor.

Lucrările soluluiToamna: arătura trebuie să se facă la o adâncime de 25-28 cm, în funcţie de umiditatea solului şi de resturile vegetale care trebuie încorporate în sol.Primavara: semănatul fals cu grapa cu discuri, patul germinativ se pregăteşte în preziua sau ziua semănatului cu combinatorul, care lasă terenul bine mărunţit, nivelat şi puţin tasat.

11. Soia: tehnologia de cultivare: samanta si semanatul, lucrarile de ingrijire, recoltareaSămânţa şi semănatulSămânţa - puritatea min. 98 % şi germinaţia min. 80 %.Seminţele se tratează înainte de semănat cu preparatul Nitragin-soia (care conţine Rhizobium japonicum), în doză de 2-4 flacoane pt. cantitatea de sămânţa/ha.Epoca de semănat este la min. 7–8 °C.Calendaristic, se realizează începând cu prima sau a doua decadă a lunii aprilie în sudul ţării şi în decada a doua sau a treia a lunii aprilie în celelalte zone ale ţăriiDensitatea la semănat este de 45-55 b. germinabie/m2 , pt. a se obţine 30-45 plante/m2.Distanţa. Se semănă:- în benzi de câte 3 rânduri, distanţate la 45 cm şi lăsând 60 cm între benzi.- echidistant, la 50 cm între rânduri.Adâncimea de semănat este de 3-4 cm.Cantitatea de sămânţă este de 80-100 kg/ha.

Lucrările de îngrijireBolile, dăunătorii și buruienile se combat, în sistemul de agricultură ecologică, prin cultivarea celor mai rezistente soiuri, prin asolamente corespunzătoare, procedee mecanice și fizice (țesala de buruieni) Buruienile se pot distruge cu mai multă uşurinţă prin:- praşile mecanice (2-3 în funcţie de gradul de îmburuienare, ultima înainte de înflorirea în masă a soiei),- lucrări cu sapa rotativă,- praşile selective manuale pe rând.Irigarea. În zonele secetoase se fac 3-5 udări.

RecoltareaMomentul recoltării este atunci când cca. 70 % din păstăi sunt brunificate, iar seminţele au cca. 16 %umiditate.La recoltarea cu combina, pt. evitarea pierderilor, înălţimea de tăiere a plantelor va fi coborâtă cât mai mult posibil (4-6 cm).Producţiile - între 2-4 t/ha.

12. Fasolea: importanta, compozitita chimica a bobului, sistematica si soiuriImportanţă

Boabele şi păstăile verzi au calităţi gustative foarte apreciate şi sunt utilizate în diferite preparate culinare. Unele preparate din fasole constituie produse dietetice pentru bolile de ficat, iar lăstarii tineri sunt consumaţi de chinezi şi japonezi sub formă de salată

Vrejii şi tecile reprezintă un furaj valorosTecile se pot folosi şi cu scop medical, sub formă de ceai în tratarea diabetului, în afecţiuni ale

rinichilor şi vezicii urinare şi în bolile de inimă .Fasolea este o foarte bună premergătoare pt. toate culturile.Compoziţia chimică a bobului

► Proteinele - cca. 23-25 %► Glucide - cca. 51-58 %► Lipidele - cca. 1-3 %

Calitatea proteinelor din boabele de fasole, este datorată ponderii importante aminoacizilor esenţiali (lizină, arginină, triptofan etc.) şi au un gust plăcut.Sistematică. SoiuriFasolea aparţine: ♦ familiei Fabaceae

♦ genului Phaseolus,Cea mai importantă specie este Phaseolus vulgaris (fasolea comună) de origine americană.Soiurile de fasole cultivate în România(2010): Ami, Avans, Aversa, Delia, Lizica, Sarter

13. Fasolea: particularitati bio, cerintele fata de clima si sol, zone ecologiceParticularităţi biologiceMajoritatea speciilor de fasole au germinaţie epigeică, iar Phaseolus multiflorus are germinaţie hipogeică.

Rădăcina la fasole este pivotantă de tipul 3, bacteria specifică este Rhizobium phaseoli care formează pe rădăcini nodozităţi rotunde şi mici, fiind situate îndeosebi pe ramificaţiile mai subţiri ale rădăcinii.

Tulpina. Fasolea oloagă (sau pitică) cu creştere determinată are tulpina erectă, scundă, de 30-50 cm înălţime şi ramificată. Formele volubile au înălţimea de 3-6 m.

Germinaţia epigeică , formata din ax hipocotil si cotiledoane.Frunzele la răsărire (primele două) sunt simple, celelalte sunt trifoliate având foliole cordiforme,

ascuţite la vârf, acoperite cu perişori.Florile sunt grupate în raceme scurte de culori diferite, predominând culoarea albă, situate la

subsuoara frunzelor.Fecundarea este autogamă (polenizarea are loc înaintea deschiderii florii), rar alogamă.Fructul este o păstaie, dehiscentă la maturitate, cu seminţe de culoare albă sau alte culori (în număr de

4-10) şi MMB cuprins între 200-400 g.Varietăţile şi tipurile speciei Phaseolus vulgaris:

-Oblongus – Elipticus – Sphaericus - Compressus-Maculatus – Punctatus - Variegatus – Zebrinus

Cerinţele faţă de climă şi solCerinţele faţă de căldură. Fasolea este o plantă iubitoare de căldură (termofilă), are nevoie pe întreaga perioadă de vegetaţie de

1800-2200°C (suma temperaturilor mai mari de 10°C)Temperatura minimă de germinaţie este de 8-10°C, iar temperaturile negative, chiar

de -1°C , distrug plantele răsărite. Temperatura favorabilă de creştere a plantelor este de 20°C, la înflorire - fructificare are nevoie de 20-22°C, iar la coacere de 25°C. Scăderea temperaturii sub 14°C în perioada înfloritului duce la căderea florilor.Temperaturile de peste 40°C şi seceta sunt nefavorabile fecundării şi determină căderea florilor.

Cerinţele faţă de umiditate. Este sensibilă la lipsa umidităţii, mai ales în fazele de germinare-răsărire şi la înflorire-fecundare şi

umplerea boabelor (când se înregistrează consumul maxim de apă). Insuficienţa apei (în sol şi atmosferă) şi temperaturile ridicate la înflorire contribuie la avortarea florilor şi la reducerea numărului depăstăi şi de boabe.Excesul de umiditate este dăunător, deoarece prelungeşte fructificarea şi favorizează atacul de boli.• Coeficientul de transpiraţie are valori cuprinse între 400 şi 750.

În privinţa reacţiei faţă de lumină, fasolea prezintă forme de zi scurtă, de zi lungă sau indiferente.

Cerinţele faţă de sol.Fasole preferă solurile cu textură mijlocie, profunde, fertile, afânate, aerate, care se încălzesc uşor, cu

reacţie neutră (pH=6,7-7,5), bine aprovizionate cu apă şi elemente nutritive.Cele mai bune rezultate se obţin pe cernoziomuri, soluri brunroşcate şi pe aluviuni.

Zone ecologiceZona foarte favorabilă, relativ restrânsă, cuprinde numai o parte din Câmpia de Vest a ţării (în jurul

Aradului, mai ales pe Valea Mureşului, viile Timişului, Crişurilor şi Someşului) şi din Transilvania (luncile Mureşului şi Târnavelor). Zona favorabilă , cuprinde cea mai mare parte din suprafaţa arabilă a ţării (în Muntenia, Oltenia, Moldova şi Transilvania)

Zona puţin favorabilă cuprinde partea centrală şi nordică a Dobrogei, regiunile submontane, cele nisipoase şi sărăturile.

14. Fasolea: tehnologia de cultivare: rotatia, fertilizarea, lucrarile soluluiRotaţia

Având în vedere sistemul său radicular slab dezvoltat, fasolea este bine să se cultive după plante ce nu sărăcesc solul în apă şi elemente nutritive şi care permit o bună pregătire a terenului pentru semănat.Bune premergătoare sunt:- cereale păioase- unele culturi prăşitoare bine întreţinute (porumb, sfeclă pt. zahăr, cartof).

Nu sunt recomandate ca premergătoare culturile de floarea-soarelui, rapiţă, in şi de leguminoase, din cauza bolilor comune.

Nu este indicată cultura repetată (necesar un interval de pauză de 3-4 ani)Este o premergătoare bună pt. majoritatea culturilor şi o foarte bună premergătoare pt. grâu.

FertilizareaAvând sistemul radicular relativ slab dezvoltat, fasolea are cerinţe ridicate faţă de elementele nutritive

din sol. Pentru 1000 kg boabe şi producţia corespunzătoare de tulpini, fasolea extrage din sol: 60-65 kg N, 17 kg P2O5, 45 kg K2O

Din totalul cantităţii de azot fasolea extrage din sol 15%, iar restul de 85% şi-l asigură prin intermediulbacteriilor simbiotice. Pe solurile fertile, îngrăşămintele cu azot nu trebuie administrate înainte de semănat în cazul bacterizării seminţelor cu Rhizobium phaseoli.

Dozele de azot la fasole în funcţie de formarea nodozităţilorNumăr de nodozităţi pe

plantăFrecvenţa plantelor cu

nodozităţi (%)Doze de azot (kg/ha)

Peste 51-5

Lipsă

Peste 80Peste 50

-

0-3030-4040-60

Îngrăşămintele cu azot se vor administra odată cu praşila mecanică, din momentul când plantele au trei frunze până la începutul înfloririi.

Îngrăşămintele cu fosfor se aplică sub arătură, în doze de:- sub 2 mg P2O5/100 g sol se aplică 40-60 kg/ha P2O5;- între 2-5 mg P2O5/100 g sol se aplică 30-40 kg/ha P2O5;- la peste 5 mg P2O5/100 g sol se aplică 0-30 kg/ha P2O5.Potasiul este necesar numai pe soluri sărace, în doze de 40-50 kg/ha K2O, aplicat împreună cu fosforul.

Gunoiul de grajd este indicat să se dea la planta premergătoare, în doze mici de 10-15 t/ha, se aplică sub arătura adâncăFolosirea microelementelor: molibden (în prezenţa căruia fixarea azotului atmosferic se face cu o intensitate mai mare), bor (insuficienţa produce îngălbenirea plantelor), zinc (sporeşte producţia de fasole pe terenurile carbonatate); pot adduce sporuri însemnate de producţie

Pe solurile acide, este necesară aplicarea amendamentelor, în doze de 2-7 t/ha carbonat de calciu.

Lucrările soluluiArătura se efectuează cu plugul în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de 25-30 cm.

Primăvara terenul se lucrează cu grapa cu discuri (semănat fals), iar în preziua semănatului cu combinatorulpt. pregătirea patului germinativ.

15. Fasolea: tehnologia de cultivare: samanta si semanatul, lucrarile de ingrijire, recoltareaSămânţa şi semănatul

Sămânţa - puritatea min. 98 % şi germinaţia min. 80 %. Înainte de semănat se fac tratamente împotriva bolilor cu sulfat de cupru.

Seminţele se tratează înainte de semănat cu preparatul Nitragin-fasole (care conţine Rh. phaseolii), în doză de 2-4 flacoane pt. cantitatea de sămânţă/ha.Epoca de semănat. Primăvara când solul are 8-10 oC, corespunde cu decada a II-a şi a III-a a lunii aprilie, iar în unele zone mai reci chiar cu prima decadă a lunii maiDensitatea este de 40-50 boabe germinabile/m2, pt. a rezulta 35-45 pl/m2.

Distanţa. Se poate semăna:- în benzi de câte 3 rânduri, distanţate la 45 cm şi lăsând 60 cm între benzi- sau echidistant, la 50 cm între rânduri.Adâncimea de semănat este de 4-6 cm. Cantitatea de sămânţă este de 80-200 kg/ha.

Lucrările de îngrijireCombaterea buruienilor.

Datorită faptului că are o crestere lentă în primele faze de vegetație se execută 3 praşile mecanice între rânduri şi 1-2 praşile manuale pe rând sau țesala de buruieni

Combaterea dăunătorilor - doua tratamente cu NeemAzal înainte şi după înflorit (împotriva gărgăriței)Combaterea bolilor - se iau măsuri preventive: folosirea de semințe sănătoase, cultivarea de soiuri mai rezistente, rotația culturilorIrigarea - in zonele secetoase (2-3 udări).

RecoltareaAtunci când 75 % din păstăi s-au maturizat şi boabele au ajuns la 17 % umiditate sau mai puţin. Se face divizat:- se dislocă sau se smulg plantele cu diferite utilaje mecanice MDF-1,5- după 2-3 zile se treieră cu combina prevăzută cu ridicator.

Producţia realizată de fasole pe plan mondial (şi la noi în ţară) este în jur de 1 t/ha, dar speciile de fasole au un potenţial de producţie de cca. 5 t boabe/ha.