SUPORT DE CI]RS

TULBURARI DE PRONT]NTIE

lef lucriri dr. GEORGETA BURLEA

tr

"r''""r

"i

d"

cE8lTrilT.tr#

DISLALIAdis-lipsi-deficienldlalie

-

vorbie, glas, voce

Dislalia: este cea mai frecventi tulburare intdlniti. Etimologia cuvAntului, inseamntr: dia = a trece prin, a trece de question = cunoagtere, recunoagterea bolii prin semnele bolii descrise de bolnav sau terapeut. Se mai traduce gi astfel: dis = dificil, defrcienfi padiald; lalie = vorbire, glas, voce.

Dislalia este tulburarea de pronun{ie, articubre, provocstl de afec{iuni organice sau func{ionale ale organelor periferice ale vorbirii 9i care constl in imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete (combina{ii de sunete). Ea cuprinde nu numai deformarea sunetelor, ci gi substituirea, omiterea,inversarea unor sunete ln vorbirea spontan[ sau reprodusi2. Dacd pAnd la 4 5 ani pronuntiile defectuoase se intilnesc frecvent, ftrd a fi considerate patologice intrucdt depind de ritmul propriu al dezvoltirii, deci natura fiziologici, cele ce persisti dupd vfusta de 6 -7 ani au aspect patologic, at6t din punct de vedere etiologic c6t gi psihofiziologic. Din punct de vedere simptomatologic dislalia poate fi diferit5 in funclie de aspectele cantitative, calitative, fonematice (fonemele implicate) Si morfo-structurale (punctul de articula{ie).

-

funcfie de gradul de extindere (numiirul de sunete alterate) sunt dislalii care se limiteazi numai la nivelul utror sunete izolate 9i in genere se referi la sunete din aceeagi clasii fonetici, acestea fiind dislalii simple sau monomorfe. Atunci insi cAnd sunt afectate majoritatea sunetelor gi chiar grupe de silabe, prin deformare, omitere, srbstituirii, inversiri sau inlocuiri, ea este denumiti dislalie polimorfii

in

(generaltr sau totali).

literatura de specialitate frecvenpa gi gravitatea dislaliei se raporteazi la specificul limbii, la etiologie c6t 9i la existenla altor handicapuri qi particularitiili

in

psihoindividuale ale persoanei.

Dupi modul de afectare a aparatului verbo-motor se poate distinge dislalia organici, datorati anomaliilor organelor periferice ale vorbirii (din{i, limb6, boltii, buze, maxilare) 9i dislalia funcfionali catrzati de func{ionarea defectuasi a aparatului verbo-articulator (atrofia mugchilor linbii, buzelor, vilului palatin, maxilare deformate, inerva{ie nedeterminattr)' traseu gregit al curentului de aerexpirat, insuficienti dezvoltare a auzului fonematic gi a aten{iei auditive.

n

"r

ru"'r;

0". c

nlHc?H""ff

ffi

Dupi intinderea Si structura fonemului afectat, vom intiilni diferitediftongi, triftongi sau consoane compuse'.

aspecte

marcate prin omitere, prin alterarea sunetului deficitar, prin inlocuirea lui (para-). Tot din acest punct de vederre sunt fiecvente dislaliile de cuvinte, prin alterarea unor silabe cu

Dupn C. Piunescu, urmitoarele forme clinice:

in

func{ie de cele trei zone de articulafie, lnt0lnim

-

de articulare: pitacismul (p), betacismul (b), mutacismul (m), datorate insuficientei inchideri a

A. in prima zoni

buzelor; fitacismul qi vitacismul (f; v) produs prin alterarea acestor labiodentale, cauza fiind malformarea buzei superioare (scurti) a incisivilor superiori (rari sau lipsd) c6t $i a prognajiei (mugciturd deschistr).

Prognatismsuperior Prognatisminferior MuScdturddeschisd(progenie) cea de.a doua regiune de articulare reprezentatii prin arcada dentard 9i regiunea mediopalatali: Aici limba este pa(icipant6 in diferitele ei p6(i. Se atticuleazd linguadentalele t - d - n gi din alterdrile lor apar urmitoarele forme dislalice: tetacismul (t), cind ocluzia este mai posterioare, foarte rar intilnit; detacismul (d), cauzat de mutarea locului de articulare spr partea mediani a palatului gi "d" sunt inlocuite cu "l"sau cu "n" cdnd dur. in aceste cazuri, fonemele vdrful limbii este apdsat pe incisivii superiori, llsAnd aerul liber pe pnrfile laterale sau este dirijat pe cale nazal6. Alteori inlocuite tot cu "1" - "n" se pronunfd interdental; nutacismul, tulburarea sunetului "n" se datoreste inlocuirii lui cu "d" - "1" sau chiar cu "m". Tot in aceasti regiune apar majoritatea signatismelor, pentru sunetele: s, l, t, 9, j, ce, ci, datoritd locului gregit de articulare; )'s" "2" suferl deformlri sau sigmatismul adental qi interdental, cdnd sunetele lipsesc cu totul. $i alte sunete se produc interdental: l, t, d, n, r, cdnd limba se prelunge$te intre din{i gi buze in loc sd se facd articularea la baza incisivilor superiori; sigmatismul palatal se produce prin ridicarea vdrfului limbii spre palat; adesea aceastii abatere se produce in prognalie qi progenie (vezi figurile de mai sus) sigmatismul -

B. in

-

"t"

-

-

-

-

1. Pdunescu

"Tulburarile de limbaj la copil' Ed. Medicale Buc. 19E4, Pag. 29 -38

n

er

ru"*"i

or.

*8Hclrll

?""f

ltr

-

lateroflex, situat intr sigmatismul interdenal gi adental, care se evidentiazb prin dirijarea curentului de aer lateral cu vdrfirl limbii; sigmatismul guierat, cdnd sunetul iese guierat din cauza suflului prea tare al aerului printr-un jgheab median prea mic intre incisivi sau cdnd intre incisivii superiori 9i inferiori distanla este prea mare; sigmatismul labio-dental, care apare cdnd incisivii superiori se aplictr pe buza

inferioard deqi limba pistreazd pozifia corectii penhu "s" sunetul produs este aproape un "f '; sigmatismul "cacuminalis", cAnd sunetul "'s" este articulat cu v6rful ei (cacumen) care atinge partea superioari a palatului, mult posterior fap de pozilia normal6. Din tulbur[rile ce apar in aceaste a doua regiune de articula]ie, determinatii de func{ionarea defectuoasd a vilului palatin fac parte: sigmatismul nazal, cdnd aerul iese la articularea sigmaticelor prin canalul nazal (total sau par{ial); sigmatismul sforiit, cdnd sunetele se formeazd pe peretele posterior al faringelui (sigmatism velaris) gi iese pe ambele cdi (nazal - oral) sau numai nazali; sigmatiosmul faringian, cdnd sunetele apar r6gugite, ugor nazal, articulate tot pe peretele posterior al faringelui; sigmatismul laringian produs cu participarea epiglotei, ceea ce face ca sunetul "'s" s6 apari uneori normal, alteori "'pulbit". $i tot la acest nivel se produc parasigmatismele, concretizate prin inlocuirea lui "s" cu alti consoand (h, t, d, f, v,

-

-

-

zitacismul este modificarea lui "'2" modificarea perechii sale "'s"; in plus, "'2" poate fi desonorizat, pronunlat ca un ' ' 's'' modificat. care se datore$te Defofindrile africatelor: se produc in cazurile sunetului de putemicA, iar aerul nu impinge cu destull fo46 pentru a o ocluziei ce nu este destul inchide; Alterarea prepalatalelor I - intri tot in grupa signratismelor. Diferenfa dintre ele, consti in faptul cd "g" este surd6, iar "j" sonor6; una se produce apical, alta dorsal aspectul sonor fiind recunoscut ca guierdtoare.

etc);

"'p"

j

Alteririle lor apar cdnd distanla dintre dinli e prea mica, sunetul devine slab, alteori, ocluzia nu se realizeazl, cici limba e prea ridicatii 9i lipse$e Sanlul mijlociu de scurgere a se simte bine pe dosul miinii: la "'s" suflul emis este aerului. Deosebirea intre rece, la "'9" este cald. Sigrnatismele consoanei "J" sunt aceleaqi ca pentru "'s". Parasigmatismele se produc prin inlocuirea unuia cu celdlalt sau cu "s" - "2". De asemenea, sunetul "'ce" combinatia intre "'t" 9i "'s" (ts) 9i perechea lui sonori "'ge" (combinalie intre "'d" 9i "J") prezinti acelea5i forme de sigmatism ca 9i sunetele dinacest nivel de articulare apar ratacismele concretizate prin tulburarea prepalatalei vibrante "'r". CAnd "r" se produce cu varful limbii mult inapoi 9i vilul palatin vibreazi, se produce rotacismul palatal: rotacismul uwlar sau graseiat este produs de numai prin vibrarea vdlului palatin; rotacismul dorsal este produs prin vibralia pddii dorsale a limbii; (' cel laringual, se produce printr-un "'r vibrant (foarte rar intilnit' scdrpiit);care sunt compuse.

Tot la

-

n

"r

ro"x"i 0".

crSrl[off ??f

tr

-

h6r6it (aerul iese pe nas); cel nazal, apare ca un cel bucal se produce prin vibrarea obrajilor; cel lateral se produce prin vibrarea din marginile limbii; cel lingual este lipsit de sonoritate, se produce prin emiterea unui cel uvular, f6rd sonoritate;

"'r"

"'r"

monovalent gi

cel faringian, reprezintii vibratia peretelui faringian la trecerea aerului prin canalul format cu ajutorul luetei; rotacismul bilabial este produs de vibrarea buzelor sunetul semdndnd cu sforiitul calului sau opritul cailor "prrr"; rotacismul interdental, esle produs prin vibralia limbii agezatd inue dinli.

Tot la nivelul acestei a doua regiune a articulirii se produc tulburdrile de pronuntie a consoanei "l"respectiv lambdacismele. Locul ei de articulare poate fi regiunea alveolard sau regiunea prepalatald sau mediopalatald. Se articuleazi cu partea dorsald a limbii ridicatii spre palat. Este sunetul ce prezinti cele mai puline tulburdri: lambdacismul lacunar, in care sunetul este omis; lambdacismul semi-muiat, cdnd aerul se scurge pe pddile laterale 9i sunetul igi pierde

-

-

sonoritatea;

lambdacismul nazal, cdnd aerul trece in cea mai mare parte pe cale nazald gi asta pentru cd vdlul nu inchide suficient trecerea spre cdile nazale, din cauze organice sau funclionale; lambdacismul bilabial, c6nd sunetul este pronunlat cu limba intre buze; lambdacismul interdental, produs de limba in form6 de lopati, cu vArful prins intre dinli sau chiar iegit in afartr qi ridicat pe incisivii superiori; lambdacismul nesonor sau mut, cAnd este bine articulat, dar f6ri sunet laringal; lambdacismul fiicativ retropalatal, cAnd partea posterioarE a limbii se apropie de cea a palatului, iar aerul emis produce un sunet asemenetor lui "'h".

Paralambdacismul este mai frecvent, cdci din zona sa de articulare.

sunetul

inlocuit cu toate sunetele

C.

Sunetele oroduse

in

cea ds'a treia zoni de articulare, cunosc urmdtoarele

modificiri: - in general se produce inlocuirea uneia cu alta sau cu oclusivele linguo-dentale; - La "c" poate apArea paraziw "h" (ch) sau (gh) cend fo4a de emisie a aeruluicerebrald qi constituie cea mai gravd formd a dislaliei (E. Frdschels).

e

foarte mare. Aceste sunete asociate la unele vocale dau o vorbire asemdnatoare cu cea a hotentotilor, de aceea gi tulburarea se nume$e hatentotism, fiind de naturtr organicd

Dislalia vocalelor este foarte rar intilnitd la cei cu auzul normal qi adesea intrilniti la hipoacuzici. Ea se datoreazd unei pozilii 9i deschideri intermediare a limbii 9i maxilarelor, fald de cea normali. Cele mai frecvente dislalii vocalice se datoresc anomaliilor emisiei sonore laringiene, necorespunzatoare verstei sau sexului'

n

"r

rn"*a o" cn

lH?rfi ,T#tr

Lipsa unuia dintre sunetele diftongilor sau triftongilor datoriti trecerii foarte rapide prin pozilia sunetului omis. Alti formi de tulburare a vocalelor: poate fi addugatd o vocal5 sau consoani intre cele ale diftongului sau triftongului gnrpurilor consonantice (cr, Tabloul clinic de articulare incorectii tr,pr,bl,st,pl,cl,w,fr,etc.) in absenla unei patologii organice, se regdse$te in urmbtorul cadru clinic: vorbire spontane, aproape neinteligibili datoritii devia{iilor consoanelor, considerate

a

-

-

separat;

versta copilului mai mare deauz normal;

4 ani, adicd v6rsta la care vorbirea copilului

este

inteligibili pentru persoanele strdine acestuia; nici o anomalie anatomicd sau fiziologicd a mecanismelor de producere a vorbirii;

nici o disfunclie neurologicl; abiliteti intelective adecvate verstei mentale; abilit{i de exprimare mesurate in bogd{ia vocabularului, a lungimii enuntului (in cazurile mai grave); limbaj neinteligibil. Acegti parametri nu pot fi mdsur4i. O sintezd a descrierii dislaliei funclionale ce apare pe fondul dislaliilor functionale nerezolvate la timp optim, ca urnare a permanentizdrii unui mod defectuos de vorbire, ln incriminate gi cauze scciogene (atmosferi familiald mentinerea ei putAnd necorespunzetoaxe) o avem in tabelul urmitor.

-

fi

Tabelul sunetelor consonantice cu tulburdrile de articulalie sryciJice

Criterii de Clasificare Denumirea Grupei Siflante s ZuuierdtoareJ

Neparticiparea Sau participarea Coardelor vocale

Modul deFormare

Locul de Articulare

Denumirea Sunetului Omis sau Distorsionat

Denumirea Sunetului Substituit

SurdiSonord

Constrictivi Constrictivd

Prepalatal6

Alveolard InferioariPrepalatat6

Sigmatism

Parasigmatism

Surdd Sonor6

Constrictivd

Sigmatism

Parasigmatism

Africate(compuse)

cG p Vibranta

Surd6Sono16 SurdE

Semiocluzivd

Prepalatal6 dental6

'l'

Sonord Sonord

Ocluzivd(succesivd)

AlveolariiSuperioar6

RotacismLambdacism

PararotacismParalambdacism

Laterala"l"Nazalele

Semiocluzivi

Alveolaard Superioard

SUPIORT DE CURS

oef lucrtrri dr. GEORGETA BURLEA

Criterii de Clasificare Denumirea Grupei

Neparticiparea Sau participarea Coardelor vocaleSonord

Modul de Formare

Locul de Articulare Bilabial6AlveolarS Superioari

MNBilabialeP

Ocluzivi

Denumirea Denumirea Sunetului Sunetului Omis sau Substituit Distorsionat Paramitacism Mitacism Paranitacism Nitacism

BLabiodentale F

Surdd Sonord Surdd

Constrictivd

BilabialS

Pitacism Bitacism Fitacism Vitacism Tetacism Deltacism

Parapiracism Parabetacism

ConstrictivE

LabiodentalE

SonoriDentale

Parafitacism ParavitacismParatetacism Paradeltacism

TD

Surdd Sonord

Ocluzivd

Linguodental6

AlveolarS superioard

Velare C G

Surdd Sonord Surdd

Ocluzivd

Velard

Capacism Gamacism

Paracapacism Paragamacism Parahamacism

H

constrictivd

Hamacism

Dislaliile senzoriate sunt cauzate de diliculti{i de discriminare a sunetelor la nivel corticat, deficien{e ale memoriei auditive, ale auzului fonematic, lipsa memorii suditive chiar $i la copiii cu o motricitate articulatorie normali'

Dislalia motricl frecventi la nivelul componentei verbo-kinestezice' a analizatorului motor se manifesti prin intarzieri ale dezvoltdrii motrice' dificulttr{i de coordonare gi control I misdlrilor vorbirii, dizabilitate motrice'organizarca neuromotorie permite adaptarea func{ionald in limite largi. Literatura abundd dJ cazuri clinice in care defecte anatomic nu au influen{at cu nimic rostirea corecta. Practica ne-a dovedit ins6 c6 uneori, anomalii minime detemind o dislalie persistenti. in general cauzele organice sunt predispozante disglosiei'

Dislaliile paralitice de tip periferic, numite gi pareze ale nervilor periferici' persistente dupi gripi, rujeoli, rubeoltr, tuse convulsivi, pneumonie, uneori provocate prin "'compresii prin tumori", altereazi pronunllr (chiar o fac imposiuili) 9i determintrp diferite dislalii. Deficitul nervqlui facial afecteazd pronunfia

n

"r

ro""r.i o"

cnlH8H.T":ffi

in special vibranta glosofaringian, pneumogastric qi spinal determind dislalia nazonanti.labialelor, a celui hipoglos afecteazi dentalele qi

"r"; iar cel

in anomaliile de dezvoltare a maxilarelor gi in cele de structurl gi inervare a buzelor sunt frecvente anomaliile labialelor (p, b, m) sau a labiodentalelor (f, v, ). Cicatricile vicioase duptr rdniri sau operali ale buzelor superioare (buzi de iepure) sau prin microgenie, sunt tot cauze ale alterdrii labialelor sau siflantelor. Macroglosi4 microglosia sau ankiloglosia (limba prea mare, scurtd sau frenul scurt) ca qi paraliziile linguale, determinate de leziuni centrale, determini dizartriile (mai grave decit dislexia) dar pot condiliona altertrri dislalice ale diferitelor sunete linguale gi mai ales ale lui "' r" lingual. Mobilitatea limbii 9i a fo4ei ei de contractie este extrem de necesard in multiple miqcdri care indicd aspecte importante ale diagnosticului. Chiar 9i forma 9i indlJimea palatului dur este acuzatii in pronunlia defectuoasd a sunetelor pre-medio- qi postpalatale, atAta c t articularea lor nu se poate realiza la locul indicat, modificdnd spa{iul derezonanfi bucald Despre despicitura palatului (palatoschizisul) vom aminti la dislalia rinolalic6. Modificbrile de structurd ale laringelui duc la dislalia laringualS, atunci c6nd pe corzile vocale apar noduli sau apar dupd laringectomie, producAnd "'disfonii" sau rdgugeald" care estompeazi aspectul sonor, mai ales al vocalelor. Lueta despicatii sau pareticd influenleazi rezonania fonemelor bucale prin dirijarea coloanei de aer citre ciile nazale. Astfel se creeazl nazalizarea gi rSgugeala chiar prin devierile septului nazal, hipertrofia adenoidian4ca 9i prin hipotonia generali a musculaturii organelor fonoarticulatorii.

"'

Diagnosticul dislalieiDespre importanla diagnosticului in general in logopedie qi al celui diferential, s-a vorbit in partea a doua a lucririi noastre. pentru evidenlierea deficienlei dislalice in general se impune urmtrrirea a dou6aspecte:

-

modul, structura $i funclionarea elementelor fonoarticulatorii; evidenliereaaspectuluitulburdrii sunetului. Aceste dou6 aspecte sunt cu prioritate urmErite in examenul logopedic inilial, dar 9i pe parcursul terapiii logopedice. in acest scop se pot solicita subiectului cAteva exerci{ii de gimnastica articulatorie (mobilitatea limbii, a maxilarelor, forma palatului' a luetei, miscarea limbii in sensul punctelor cardinale). in vorbirea independlntd, ca 9i in cea reflec1ute , prin analiza vorbirii, c6t 9i prin pronunJia liberd a aliabetului ilustrat prin imagini, in care sunetul este prezent in pozitie ini1ial6, mediane 9i finali, prin diverse probe orale se va testa at6t valoarea vocabularului activ cdt gi legitura vorbire-gdndire. Pentru evidenlierea defiiienlei dislalice, in general se poate interveni cu un sistem de probe care s6 releve modul deficitar de pronun{ie al copilului. Aceste probe hebuie sd indice pronunlia fiecarui sunet din alfabetul limbii rom6ne, a silabelor 9i a cuvintelor uzuale, a gnrpelor de consoane qi vocale, precum qi pronunlia propozitiilor.

SUPORT DE CURSo

ef lucrtri dr. GEORGETA BURLEA

Terapia dislaliilorExemplificdm o serie de exercitii 9i in programul terapeutic al dislaliei, adecvate diverselor etape ale terapiei complexe:

a b

E!@_pfjE!!ilSg49, care consti in acomodarea copilului, indbuqind inhibi{ia, negativismul, familiarizarea lui cu mediul logopedic, aspir6nd la crearea uneiatitudini pozitive fald de posibilit6lile sale in cadrul terapiei;

Etaoa teraoiei orooriuzise. cu doui subdiviziuni: prima, generald, iar aspecial6.

doua

Cea generald se efectueazi prin dezvoltarea motricittrlii aparatului articulator (exercilii de gimnastici ) cAt gi a dezvoltdrii respiratiei corecte, verbale Ei neverbale

-

c

(spirometrie) 9i cu prisosin{i educarea auzului fonematic (vezi anexa 4); Terapia specifici consti in oblinerea sunetului de corectat: emiterea sunetului, introducerea lui in silabe, apoi in structuri care pot avea sens sau nu (logatomi) (vezi anexa 5); Introducerea sunetului in cuvinte bi-, i- "i polisilabice, in diferite pozifii. Etapa automatizdrii, deci a consoliddrii sunetului in propozi(ii scurte, in texte, ghicitori, proverbe cdt gi citirea (la qcolari) curentd a lor. O sintezA de program terapeutic pentru corecatrea unui fomen este datd de anexa 6. Nu neglijdm in toate aceste etape respectarea principiilor psihopedagogice, c6t 9i metodologia adecvati la care ne-am referit pe larg in partea a doua a lucririi. Tipul 9i gradul de deficienli, nivelul de gcolarizare cit 9i particularitiitile de vdrstii qi individuale, dar mai ales structura fonoarticulatorie, vor conferi etapelor terapeutice un 56 amintim qi continuitatea actiunii terapeutice in familie gi gcoala cu care suntem in respectarea principiului interdisciplinaritilii (terapie medico parteneriat, ca farmaceutic6, kinetoterapie, neuropsihiatrie). Ludoterapia, in special la vdrstele mici, cat qi in dislaliile grave, introduce logopatul intr-un contxt afectiv normal de comunicare. Trebuie sd ne conturIm cu grij6 gi metodologia specifictr fieciei etape de cofectare, diferenliatE in raport cu obiectivele etapei 9i specificul tulburdrii. Aga de exemplu, in emiterea sunetului vom folosi: demonstrali4 analiza, qi sinteza articulirii fonemului; articularea lui in fala oglinzii cu voce qoptitS, cu voce normala" asociat (cu logopedul) iar apoi reflectat (singur); repetat in fiecare gedinli la fonemele in lucru urmdrind fonatia 9i articularea ""erii1iu prin imitalie, reproducere spontani; tomparalia sunetului (ortofonic: surdi - sonord) dar qi fonem grafem; compamrea lui cu cele cu punct de articulare apropiat gi precizarea sunetului respectiv; in etapa consoliddrii sunetelor se situeazi pe primul plan conversalia qi teme specifice individuale sau in grup.aspect corect 9i diferenliat.

gi

-

-

n"rro""r.io"cr8hnJtH,TrfrHAcum, analiza fonematicd cu diferenliere motricd - kinestezici, acusticd gi fonicd capitii un aspect calitativ superior etapelor precedente. La gcoald, aceasta are loc 9i la nivel de citire - scriere, in propozitii dupd imagini, apoi in texte scurte de copiere gidictare.

La pregitirea impost?irii se vor folosi onomatopee, pllcute gi antrenante. Preinvdfarea acestor sunete cere multe exercilii de buze, de respiralie, de suflat, de ridicatul limbii spre dintii superiori (cu spatula, degetul). Rdbdarea gi creativitatea logopedului, apropierea de copil cu afectivitate va fi in mdsuri sI obJind prin imitare sau mecanic pozi{ia elementelor de articulare intr-un punct anume, care poate fi numai al lui.

-

Iati citeva aspecte ale terapiei unor grupe de sunete cu punct dearticulare apropiat, sunetele linguodentale: s' t,

t

d., n, l, r.

+

Pentru qrnetul "'s": buzele bine intinse (rdnjet), comisurile ridicate,din{ii ugor depnrtati, limba sprijinitii pe incisivii inferiori, fiind bombat6, se formeazd un canal pe mijlocul ei prin care se scurge aerul, frn6nduJ pe pacient sdl simti, iar corzile vocale nu vibreazi. Pentru signatismul lateral se coreacteazd indicAnd cu aretiitorul logopedului centrul, cerandu-I s5-qi indrepte privirea (in oglindd), qi curentul de aer spre degetul ar6tdtor. il putem ajuta prin strangerea obrajilor cu degetele pentru a nu l[sa aerul str se scurgi lateral (pot fi puse gi doud tampoane de gumi sau vati lateral).Pentru sunetul ' 'z' ' : limba, buzele, din{ii au aceeaqi pozitie, cu deosebirea corzile vocale.

+-)

ci vibreazi

Pentru sunetul "!": limba se sprijini in spatele incisivilor superiori, iar aerul iese in explozie, nu continuu. Se mai poate pomi de la t+s intre care pauztl se scurteazi din cein ce mai mult, ele unindu-se 9i optindnd "f", apis6nd putemic limba pe alveolele superioare ale incisivilor. Buzele trebuie sd fie intinse putemic. Pentru "t" , " d" , "n": modul de pronunlie se diferen{iazi foarte pulin: vArful limbii se plaseazi la nivelul gingiei incisivilor superiori, buzele nu se implicd, in schimb palatul moale se ridicd-iar curentul de aer expirat trece repede intre limb[ 9i gingie. 'corzile interlabial (ca sd-l aud5) vocale nu vibreazi. Se poate pomi 9i de la un apoi ridici limba la gingia superioari gi astfel treptat se obline sunetul corect.

+

"t"

-+ Pentru

"d"

buzele se intind, dintii sunt dep6rta{i, corzile vocale vibreazd, iar

intensitatea aerului expulzat este mai slab6.

-> pentru "n"

se pomegte de la aceeagi pozilie a elementelor fonoarticulatorii ca la sunetul "d", dar v6lul palatin se lasi in jos, iar aerul expulzat trece prin nas' cavitatea nazaltr vibreazi (se poate palpa). Se mai poate pomi de la "m" dep6rt6nd buzele cu degetele, rezultAmd un "n" interdental.

.)

sunetul "1": cu buzele larg deschise, limba incordati , cu varful incordat atingand gingia superioard, pulin retrasd inapoi, astfel inc6t rdd[cina este ridicati. Aerul nu

10

n

"r

r'"*"i o" cr,3LFJnH.T.ffi

pdtrundevibreaz6.

in

cavitatea nazalS, palatul moale inchizdnd intrarea. Corzile vocale

-+

la "l", limba capdtd forma unei lingurite, cu o addncitur5, cu marginile sprijinite pe molarii superiori, deoparte qi de alta, iar virful vibreazl sub presiunea aerului, ca gi corzile vocale. inv5larea se face prin educarea atenliei auditive gi a vointei, prin exerci{ii de gimnastici linguali, ca gi de vibrare corect?i a limbii. Se mai poate pomi 9i de la "t d, n" in ritrn crescut 9i termindnd cu "trrr". Se mai poate pomi qi de la "la - la la", apds6nd ugor pe b6rbie gi trec6ndu-l pe "1" in "r" vibrant. Se mai poate pomi de la cuvinte cu "ra - re" initial (radio, repede, rade, Rdzvan, Radu) rostite cu guraSunetul

"r"

se ob{ine cel mai greu. Buzele sunt deschise ca 9i

larg deschisa. Dupd cateva incercari va pronunla corect sunetul "r", urmat 9i de alte apical cu cel uvular, este bine sd se vocale.Pentru cei care il inlocuiesc pe porneascd de la bilabial inhibdnduJ pe cel uwlar, datoritd unui suflu energic care face sd vibreze buzele.

"r"

"r"

-+

Corectarea gnrpei sunetelor prepalatale: "9,

j,

ce, ci, ge,

gi",

se face

prin imitalia in

fala oglinzii.

+

Sunetul "9" se ob{ine cu buzele uqor rotunjite gi luguiate sub formd de pdlnie, iar limba sub forma unei lingurile, cu vdrful rdmas liber 9i marginile laterale atingdnd molarii superiori. corzile vocale nu vibreazi, palatul moale este ridicat, iar suflul de aer este putemic qi catd. Se intervine la nevoie 9i mecanic, apdsdnd obrajii, cer0nd sd rotunjeascd buzele gi, la nevoie, ridicdnd vdrful limbii cu sonda bucal6'

+

.J" se imposteazi cu aceeagi pozilie a elementelor fonoarticulatorii ca 9i la Sunetul "o", deosebirea constAnd in pozi{ia limbii, care e mai apropiatii de cerul gurii' iar corzile vocale vibreazi. Se pomegte de Ia "9" cu o mind pe laringe qi una la guri in dreptul jetului de aer pronunlanduJ prelung 9i retrdgSnd limba spre partea posterioard jetul de a pulatului pAnn cdnd corzile 9i maxilarul inferior vibreaz5, se aude "j", iar aer este rece.

-+ Pentru "ce-ci"elementele fonoarticulatorii sunt la fel ca al "9", specificd fiindu-i evacuarea expansivd a aerului , mai putemic $i tot cald ca la "9"' lnchidereaexpulzarii aerului o face limba, alternativ cu pronunfia. corzile vocale nu vibreazd.

+

sunetele guturale,"c, g, h": pentru sunetul "c"buzele 9i dintii se deschid at6t c6t uo"uL ce urmeazd. Vdrful limbii atinge palatul) sau numai se ridicd spre el), iar ""." rSddcina se lipege de palat, iar palatul moale inchide cavitatea nazali, ridicdndu-se. Se obtine pomind de la "1", retrhgdnd limba pAne se obtine "c"'

+

Sunetul "g" se obline la fel, deosebirea constand in deschiderea mai mare a maxilarului incordand pu{in mugchii obrajilor 9i ai gatului 9i vibnand corzile vocale. La nevoie se poate interveni gi mecanic, impingdnd limba spre fundul gurii'

l1

r

"r

Io"*"i

0".

crlHcoff ?ff

ffi

+ -) -)

Sunetul

"h".

"h"

se obline pomind de la

"c",

impingAnd cu spatula limba pAnd apare

Sunetele palatale"che-chi" se oblin prin intinderea buzelor, marginile laterale ale limbii atingdnd incisivii, iar v6rful la baza incisivilor inferiori. Corzile vocale nu vibreaz6.

Sunetele "ghe-ghi",pozi1ia organelor fonoarticulatorii fiind aceeagi ca chi"', dar de astl dati corzile vocale vibreazi.

la "'che-

Pentru impostarea vocalelor, maiurmltoarele cerinfe:

rar lntAlnite' deformiri, se respecti

+-+

la "a", deschiderea gurii trebuie sd fie de aproximativ 15 mm, iar limba sd apese pe plangeul inferior. Poate fi afectat la dizartrici qi hipoacuzici, ca gi "e". Se palpeazl toracele care vibreazi. Pentru "e", buzele se lin intinse, iar vArful limbii pe incisivii inferiori, iar partea dorsald mai ridicatji; comisurile buzelor se retrag mult lateral, vArful limbii se sprijind ugor pe incisivii inferiori, iar partea posterioari este incordatA 9i ridicatn spre palat. Cu palma se palpeazd laringele gi cregtetul capului care vibreaztPentru Pentru vocala "o"se rotunjesc buzele, limba se retrage in interiorul arit6nd gi cu degetul rotundul gurii.

-r

"i"

-) +

cavitilii

bucale,

Sunetul "u" se realizazi prinft-o deschidere mici, rotundd a gurii, cu buzele ugor fuguiate, in timp ce partea posterioard a limbii este ridicatE. Diftongii "oa, ea ia"se pronung cu prelungirea primei vocale, apoi articularea mai rapid[ a celei ce urmeazi (vezi anexa 7).

Grupurite de consoane: "pl, fl, bl, tr, cr, gl, sc, st, sf, etc.", se corecteazd prin Grupurile pronunlarea prelungitii a primei consoane 9i legatii qi de vocala consoanelor fbrmate prin alipirea unei consoane de "r" (tr, etr, br, cr, fr' pr) se pot obtine gi prin apasarea puternicd a limbii pe alveolele incisivilor gi prin suflarea puternic explozivi a aerului din gur6. precizam ci la fieiare etapd de corectafe este importanti respectarea ciclului de pronunfie: demonstratie - model * imitalie, inlelegdnd pronun{ia model, apoi concomitent cu logopatul gi aPoi reflectat. in utti*u etap5, consolidarea $i automatizarea sunetelor in silabe, cuvinte, propoziJii, se folosesc silabe directe gi inverse, cat $i structuri reversibile (oz - zo, iz - zi). Se vor utiliza structuri silabice cu ritm: sa sa sa, se se se... 9i structuri silabice consonatice: sos, ses, sos, stra, stri, stro... etc. (vezi anexa) La gcolari exercitiul fonetic Ai ortofonic se completeazd cu exercitiul grafic'

"i"'

-

-

-

-

l2

I

"r

r'"*"i o" cnl$off ??r:ffi

sunetelor corectate, memorarea poezilor dd posibilitatea exersdrii tuturor cuvintelor dificile, inainte de a incepe memorarea. O alti formd de testare a limbajului, dar 9i a intelegerii (gAndirii) este convorbirea liber[ dupl imagini, in serie de trei (J. Piaget).

Pentru etapa de consolidare

a

Se cere copiilor si se orienteze gi ca timp (ordinea intAmplirior) qi ca spaliu, fdcdnd aluzie gi la expresia fe{ei (bucurie, spaimE" interes, curiozitate). De asemenea, cele expuse oral se pot cere apoi qi in scris, urmtrrind gi disgrafia, disortogafia sau disfonografiile.

Dislalia audiogeniEste o formd clinici ce se incadreazl in dislaliile organice numite disglosii. Ele slnt cauzate de o leziune a apatului auditiv gi ca urmare nu permit recep{ia normali a vorbirii gi nici un rutocontrol al propriei articuliri. Leziunile ariilor corticale gi subcorticali (talamus, cdi talamo-corticale), dau o hipoacuzie de percep{ie. in practica actuald hipoacuzia provocatd prin leziuni ale urechii medii care afecteazd 9i biomecanic4 este numitii hipoacuzie de tramismisie. Acestea se constituie intr-o categorie aparte a dislaliilor gi se definesc ca o intArziere in structurarea vorbirii cdt qi in deform6ri fonoarticulatorii, caracteristice, determinate prin deficit auditiv congenital sau dob6nditprecoce. Studii statistice gi de clasificare atestii cd:

-

hipoacuzia ugoard existl in afara oricirui deficit intelectual 9i psihic care nu afecteazi limbajul chiar daci exist{ unele imperfecfiuni fonoarticulatorii; hipoacuziile medii se incadreazi intre 40-70 de decibeli' in special pentru aspectele de conversafie qi atrag o intiirziere in dezvoltarea limbajului; hipoacuziile grave, sub 70 db, fac imposibili apari{ia oricirui limbaj' copilul Iiind mut, dactr nu sint preocupiri de educafie speciald 9i protezare. De fapt nu pierderea de auz este singura cauzi hotiiratoare in explicarea de structurare a limbajului, ci confluenla mai multor factori. - Varietatea tablourilor clinice atesti o interacliune dinamicd in funclie de: tipul qi

-

gravitatea hipoacuziei, sediul lezional responsabil de asociatiile simptomatologice, data apari{iei hipoacuziei.

mijloacelor unui limbaj normal. Hipoacuzia de perceplie influen{eazd hotirdtor capacitatea de recuperare 9i auzul rcmanent. Prezen{a resturilor auditive este valoroasi 9i nu poate fi ignoratii nici in explicarea dezvoltiirii limbajului, nici in programul terapeutic, nici in.aprecierile prognostice. Practicarea unor audio-encefalograme in stare de veghe 9i de somn, detJrmin[ resturile de auz. Discrepan{a intre rdspunsurile la sunet in stare de veghe 9i in somn indici posibilitatea ca "surditatea" sd fie datorati leziunilor situate in tmnchiul cerebral. Cu privire la data aprariliei "surditilii" sau hipoacuziei, dac6 este prenatalE (congenitalel sau surveniti inaintea vdrstei de doi ani, vor provoca cu siguranl5 mutitate, dacd nu vor intra in sfera preocupirilor medico-pedagogice.

Hipoacuzia de

tip

transmisie (40-50

db) este supusi eficacit4{ii

terapeutice moderne gi nu impiedicd dezvoltarea

13

0

"r

r"".r"i d"

cE:HTEH?"":ffi

Deficienla auditivd instalati dupl vArsta de gase ani afecteaz mult mai pu{in vorbirea, cici simbolizirile verbale au fost deja consolidate prin corespondentele lor grafice, iar achizi{iile lingvistice sunt numeroas at6t pe plan semantic, cdt qi gramatical, consolidate prin activitatea scris - cititului. Sint greutiti in sesizarea diferenleriisifl antelor, puierdtoarelor

Pierderile de peste 70db soliciti terapie speciald pentru demutizarea copilului 9i pentru insugirea deprinderilor de labiolecturd, altfel, pentru el, limbajul nu va avea niciodatE funclia de comunicare, fiind izolat de societate. Tulburarea se risfrdnge atdt asupra calitiilii vocii, cAt qi asupra sunetelor gi cuvintelor din punct de vedere al integritnfii qi structurdrii lor in pronun{ie. Ca simptomatologie deficitul auditiv determini alterdri in calitatea vocii gi in articulafie (fondul expunerii) cu mari consecinle asupra dezvoltirii psiho-intelectuale gi comportamentale (in acpiune). Vocea copilui este durd" ascutitS, timbrul este speciflc $i nazalizat, intensitatea crescuti sau scdzutii fati de normal datorit6 unor fenomene de distorsiune-rezonanta. Au loc alteriri ale articula{iei, cdci " sdsAitul, pelticia"sunt datorate unor pierderi tonale ln zona frecvenlelor acute. Durata emisiei este incetiniti., pronunlarea monotond, tArtrginatn" cu dificultili 9i eforturide articulare, de vocabular, iar melodia este aproape normald la cazurile ugoare, mult afectatii la cele grave. in cele gnve apar dificultlli in diferenlierea grupelor deconsoane sau vocale.

Primul loc il ocupi deformarea africantelor (p, ce-ci, ge-gi) 9i ocusivele palatale (chechi, ghe-ghi), care se inlocuiesc cu: 1, S, s, j. Siflantele gi guierdtoarele (s - z, I - j) sunt inlocuite intre ele (gapte - sapte, joczoc).

-

Asurdizarea sonelor, omiterea finalelor, rotacismul gi nazalizarca (fdrd legdturd cu rinolalia deschisi), alterarea diftongilor 9i triftongilor, ca qi a grupelor consonantice (bl, cr, br, scr, str) apar in mod frecvent. Toate aceste4 cdt gi alte anomalii in structurarea limbajului, confiibuie cu preponderenld la neinteligibilitatea vorbirii copilului hipoacuzic grav, cu rol deosebit in plan lingvistic. in ceea ce privefte relalia cu dezvoltatea intelectualA, se admite ln general, ci dezvoltarea lor intelectuald este sub nivel normal. Avem in vedere cd aceasti subnormalitate este alimentatd de leziuni concomitente ale sistemului nervos central (sechele meningo-encefalitice) cdt 9i de deficitul auditiv. Absenfa stimulirii auditive, cdt qi absen{a limbajului in toat?i plenitudea sa qeazi dificultdti de abstractizare, analizd gi sintez6, comparare cu consecinte severe asupra dezvoltErii ralionamentelor. Acest deficit intelectual fiust este insolit de tulburdri comportamentale,chiar pAnd la psihopatii. Inferioritatea in care se afl6 9i pe care o congtienti eazA (fre cI nu aude, fie ci nu poate exprima bine ceea ce doreqte) il fac sd fie ursuz, nesociabil, trist, retras sau dimpotrivi gildgios, irascibil, violent, agresiv' -Cunoscind formele clinice (de transmisie, de perceplie 9i mixte) cat gi caracteristicile vocii, ale alterfuilor de articulare, emisie, recep{ie, ritm, etc, in functie de sediul lezional gi de virsta apariliei tulburdrii, se poate stabili audiometria obiectivb pe baza impedansmetriei (timpanograma) 9i diagnosticul, dar qi in funclie de etapele de dezvoltare a limbajului.r Comportamentul fata de jucnrii, fali de vocea mamei 9i fat6 de zgomotele semnificative este edificator chiar gi p6ni la un an.

-

t4

r

"r

r,"*.i o"

m3*?11"J#tr

Existi teste suficiente pentru aprecierea capacitefi de diferen{iere fonematicd lalimbajului, pe care specialistul ORL le aplicd in scopul unei diagrosticiri cdt mai apropiate de realitate. Cu toate aceste4 variatiile dezvoltirii limbajului sunt determinate , in mod paradoxal, mai putin de gradul deficitului de auz, cet de gradul dezvoltErii mintale, de cpacitatea copilului de a suplini auzul prin celelalte simfuri vdz, tactil, atenlie gi limbaj impresiv, cu toate cd cel expresiv este redus enorm. La nivelul resturilor auditive s-a instalat o labiolecturi spontanS" careJ ajutl sI st6pAneasci un minim vocabular. Ei inteleg gi executi ordine verbale simple, folosind expresii verbale gata fdcute. Diagnosticul diferential se pune fa{5 de: - int6rzierea in aparilia gi dezvoltarea vorbirii (copilul dispune de un limbaj pasiv 9iantepregcolar, pregcolarul mic, mijlociu, mare, cdt 9i a intrirzierii in aparitia 9i dezvoltarea

-

reacfioneazd la ordine verbale); audimutitate (copilul foloseqte un limbaj rudimentar (ideoglosie), prezintil tulburare a motricit6tii generale gi locale, are sincinezii, iar int6rzierea psihicl e consecutivd lipsei de dezvoltare a limbajului. Anamneza gi observarea conduitelor auditive ne conduc la diagnosticul diferential: afazia, unde diagnosticul este inlesnit tot de anamnezi gi de istoricul bolii, de analiza

limbajului, care in afazia motori are un caracter anartric sau dizartric, iar in cea senzoriali logoreic, fapt ce nu se intAmpld la deficitul de auz.; oligofrenia se constatii prin anamnezi, intArzierea globald in dezvoltare , motricitate, deficiente anatomo-fiziologice la nivelul aparatului fonoarticulator (prognatism superior, progenie, despiciturd velo-palatind, etc. $i ceea ce trebuie retinut este perceplia unor sunete semnificative, un element de bazd in diagnosticul diferenlial; mutismul psihogen (electiv), provocat prin dificultate de contact verbal mirit in unele situtii fala de unele persoane. Anamneza pune in evidenfi traumatismul afectiv, emotional, ceea ce ajuti la stabilirea diagnosticului. Trebuie sd subliniem cA toate aceste afec{iuni pot exista qi impreuni cu deficitul de auz, ceea ce dd aga-numitul deficit cuplat: "intArziere in dezvoltarea vorbirii+ deficit de auz; audimutitate+ deficit de auz"'.

Dislalia centrali (de evolu{ie)Aceasta este favorizatd de doud tipuri de condilii: condilii intrinseci, manifestate

printr-o labilitate neuro-psihici, consecuttivd unui factor ereditar sau dob6ndit qi-condi{ii Lxtrinseci, int6lnite in cadrul unor tulburlri de limbaj din mediul ambiant sau a bilingvismului impus inainte de constituirea limbajului in limba materntr' Dislalia centrati constii in incapacitatea de a pronunfa corect anumite sunete sau grupe de sunete gi se manifesti prin alterarea, inlocuirea sau omiterea unor evolufie' indicl foneme in structura silabelor sau cuvintelor. Termenul de caracterul ei regresiv, spontan' sau dupi un scurt tratament logopedic. Ea are un caracter dismaturativ care se verifici prin faptul ci scade invers propor{ional cu vArsta $i in mod deosebit prin asistenfa psihopedagogicii a copilului.

"

'Toncescu N., Neagu M., Dumitrescu Adriana'Aspecte neuropsihiatrice la copilul cu delicit de auz; Orientari diagnostice' - Rev. Oto-Rino-Laringologie' Buc.15

n"r

ro"*'io"cn8ffnHTrffi

Factorii etiologici sunt de naturi: organici: factori neurogeni ce determini o leziune micro-sau macrosechelard, care exerciti o frAnd in procesul maturizlrii fono-articulatorii; factori somatopsihici gi factori constitulionali, reprezentati prin ascendenJi pe linie patemald care au avut int6rzieri in maturizarea fonoarticulatorie. functionald: psihogeni, cum ar fi gregelile ca: de educalie, supraprotec{ie, vorbire infantild dincolo de limita fiziologicd; copii lipsili de afec{iune, maltratali, abandonati. Atat factorii organici cdt gi cei psihogeni au rol patogen qi determind fie declangarea sindromului, fie a unor forme diverse ale acestuia. Simptomatologia dislaliei centrale include in evolutia sa foarte frecvent intirziere in apariJia gi dezvoltarea vorbirii, ca gi in dezvoltarea motorie (mersul, linerea capului, a corpului, controlul sfincterian). Acestea atesti caracterul dismaturativ al dislaliei centrale. Maturizarea structurilor motorii sunt implicate atat in structurile kinestezice 9i auditive, cdt 9i in cele fonoarticulatorii, care se vor perfectiona cu mare int6rziere. Impulsurile nervoase din schema perceptiv-motorie au un circuit lent, ceea ce explicl labilitatea in pronuntie, tonusul sc6zut, eliziunile. Cel mai frecvent sunt alterate siflantele: s, z, t qi vibranta (lingual5) "'r", apoi "'g" qi mai rar sunetele: m, p, b, d' n gi vocalele' sunetele palatale posterioare "'c" Este de inleles cd vor fi mai uEor gi mai des alterate sunetele a ciror biomecanici articulatorie este mai dificild, pentru cA acestea soliciti o capacitate discriminativi care este diminuati de oarece microsechele corticale. intre tulburfuile de pronuntie, care imbrac6 diferite forme amintim: omisiunea unui sunet: moghilalie, inlocuire lui = paralolie (pararotacism, parasigmatism etc.)' Aceasta poate fi simpll sau monomorfr (c6nd intereseazi o singurd grupi de articulare) 9i polimorfr (care intereseazd mai multe gnrpe de articulare) dar poate fi 9i total5 interesand majoritatea sunetelor. Tulburarea de pronunlie se poate manifest4 chiar dactr sunetul izolat este articulat corect, dar in silabd devine alterat, ddnd dislalia de silabe. Cdnd sunetele qi silabele sunt pronunlate corect izolat, dar in structura cuv6ntului devin alterate, dau dislalia de cuvdnt. Dar omisiunile gi inversirile por fi foarte frecvente aproape la fiecare cuvdnt, ceea ce face vorbirea neinteligibiln, dislalia fiind numiti tetism, hotentotism sau idiolalie. Dacd tulburtrrile de pronunfie formeaza tabloul principal, nu sunt de neglijat nici cele de motricitate generald, care intarzie achizilia deprinderilor motorii 9i condilioneazi proasta

l.

2. -

-

coordonare a migcirilor. Cu deosebire, amintim 9i deficitul de maturizare intelectuala, frecvent intdlnit prin intdrziere in dezvoltarea intelectuaH (intelect liminar sau lacunar), deficit de concentrare

a atenliei, lentoare intelectuali cu fatigabilitate sporitii . Tulburdrile de afectivitate 9i comportament sunt de asemenea exprimate prin sindrom anxios-obsesiv, ticuri, (oniiofagie, ritualuri), iar comportamentul prin negativism, crize coleroase, timiditate,mutism electiv, inapetenle, etc.

Datoritii nivelului dismaturativ al zonei de receplie 9i sintezi auditivi sau eventualelor leziuni corticale, are loc Si tulburarea auzului fonematic, manifestat prin insuficienta discriminare a sunetelor din fluxul verbal, ca gi in slaba capacitate dememorare a structurilor verbale (farfurie-arfarfrie).

16

SIJPORT DE CURSE

cf lucrlri dr. GEORGETA BUnLEA

Dislalia centrali cunoagte urmitoarele forme clinice: 1. Dislalia motorie. 2. Dislalia receptiv - senzorialii. Forma psihogeni sau reactivl. 3. in cadrul primei forme, poate fi un deficit motor global sau numai forfa musculard in precizia unor migc{ri fonoarticulatorii (grafice) ale muqchilor implicati in fonatiea

articulalie, de lateralizare, intelectuale gi comportamentale. Forma receptiv-senzoriald cuprinde mai multe situatii: dislalia prin deficit de auz fonematic caracterizatd prin modul nediscriminativ de receptare a vorbirii gi a incapacititii de a se corecta; dislalia prin deficultili de articulare a siflantelor gi explozivelor, confundarea sunetelor s-9, z-j, r-1, chiar atunci cind trebui articulate izolat. De asemenea, sunt frecvente inversiuni de sunete gi silabe. Se diferenfiazd qi un deficit auditiv, in receptarea sunetelor cu frecvenfi inalti (s, i). Dislalia prin hipoacuzie nucleara, cu o simptomatologie de tip afazic se evidentiazt in unele cazuri in aceastii categorie a dislaliilor receptiv-senzoriale. Este o formi consecutivl deficitului de auz frust. Forma psihogend sau reactivl se manifesti printr-un limbaj infantil peste v&sta cronologicd, cdt gi printr-o mare varietate a alteratiilor fonetice qi este cauzati de: traume psihice, stdri conflictuale, suprasolicitare care se asociazd gi cu o simptomatologie nevroticd (onicofagie, enurezis, convulsii, crize de vlrsituri, insomnii, labilitate vasculard) etc. Diagnosticul diferenfial; de cea mai mare importantd este forma $i starea organelor periferice ale vorbirii:limbd, buze, palat, lueti. Examinarea psihologici va aprecia vdrsta mintal6, care va fi comparati cu varsta osoasd prin radiografia oaselor pumnului. in func1ie de vArsta copilului folosim diferite tehnici care ne informeazd asupra capacitilii de concentrare qi de adaptare afectivosociald, asupra comportamentului. Diagnosticul diferenlial se va face in funclie de tulburarea de pronunlie (monomorft sau polimorf6), in funcfie de componenta de transmisie (daci este sau nu deranjatd de leziuni timpano-osciculare care diminueazd audiiia, in principal a sunetelor cu tonalitate joasi 9i mijlocie). Se va preciza dacd este o dislalie centrali motorie sau periferici" deosebind-o de dizartrie gi afazie sau anartrie. Terapia care se impune este asemenea terapiei dislaliei periferice. Se urmdregte eliminarea factorilor care o intretin prin:gimnasticd generald qi articulatorie, misuri educative pentru accelerarea maturizdrii psihice, indepdrtarea persoanelor cu defecte de vorbire, servindu-i ca model cei cu vorbire corecti, clard gi expresivi. Indiferent de forma clinici a dislaliei se folosesc exercilii pentru dezvoltarea auzului fonematic Ai pentru dezvoltarea motricitetii. Evolulia gi prognosticul sunt favorabile, uneori se elimind spontan, dacd auzul este normal gi motriciwea corespunzitoare, iar intelectul nelezat.. Cele care persistii peste 7 ani sunt de obicei rezultatul unui deficit motor cortical gi a unui deficit intelectual cu elemente dizartrice gi de tip afazoid.

t7

SUPORT DE CURS

tref lucrlri dr, GEORGETA BURLEA

Dislalia de tip rinolalicfa{a clasificlrii fenomenului de rinofonie, care se produce in condilii de modificare patologici in cadrul cavitiililor supraglotice ale aparatului fonator, la copii cu despiciturd de buzd, palat gi vdlpalatin, de naturd congenitald sau dobdnditii. Deficitul de rezonanli este cauzat de deficitul mecanic al elementelor periferice efectorii, de sciderea presiunii intraorale gi nu numai aici, Are loc i o diminuare a suflului in cavitiilile faringo-buco-n'"al{ care modificd timbrul vocii, influenlrind gradul de inteligibilitate al comunicdrii mesajului. Denumirea vine de la grecescul rhinos = nas qi lalie = vorbire, insemnind vorbire pe nas. Borel Maisonnej3 indic6 chiar 9i termenul de: "nazonare", "nazalizarc", deperdilie nazal6" pentru notele zgomotoase care se suprapun sunetului fundamental vocal, Lucrdrile de specialitate (foniatrie, fonetici logopedie), acordi o importanfd crescdndi acestor tulburdri, mai ales in fiziologia fonaliei. Terminologia capdtd extindere, deoarece nazalilatea timbrului vocal se rdsfrdnge asupra melodicitilii vocii gi este numitii gi

Cercetirile gtiinlifice

in plan nalional gi mondial ne pun in

-

"rinofonie".ea trebuie si se numeascd "'rinolalie", iar cdnd va fi vorba gi de deformarea vocii, defectul de formare al sunetelor se va numi "'rinofonie". "i, prin faptul cI in rinolalie se constati 9i tulburdri de pronunfie, suntem indrepti{i}i numi aceasti formd

M. Sovac face unele precizAri de terminologie. in m6sura in care nazalitatea suneteor, provenitii din cauze patologice se manifestii in special prin deformarea sunetului

a

"'rinodislalie".Etiopatogenia constati aparilia dislaliei de tip rinolalic in afectiunile congenitale labio-maxilo-palatine, dar qi a celor dobdndite ale palatului dur, ale vdlului moale (fisuri postraumatice sau postvirale, pareze, hemipareze ale vilului li ale luetei). De asemenea, mai apare gi in insuficienJa functionald a miqcirilor vdlului 9i a limbii (hipotonie velard, linguali, cdt qi lipsa de contact a vdlului cu peretele posterior al faringelui).

Din punct de vedere etiopatogenic se deosebesc doui forme: organici 9i func{ionali, cu trei modaliti{i clinice:

-

rinolalia deschisi (apperta) - prin insuficienta velari (nu se poate forma istmul velo - faringian, care separl cei doi rezonatori: oral gi nazal; rinolalia inchisi (clausa) - prin abstracfie nazalh qi blocarea faringelui (vegeta(ii, tumori ale cavitifii nazale, rinofaringelui, faringelui). in acest caz presiunea intraorali se realizeazi liri participarea rezonatorului nazal, iar vorbirea are rezonanta "unui fund de sac". rinolalia mixtii, cind coexistii factori etiologici din ambele forme citate anterior.

in3

rinolalia func{ionalii sunt aceleaSi forme gi denumiri cu factori etiologici

specifrci:Veau V oi Susanne Borel Maissonny "Les troubles du langage de la parole et de la voix chez l'enfant" Masson et Cie - Paris '1972, pag. 332 oi urm.

18

n

er ru""r"i o"

crlh*cXTTrffi

-

cauzati de tulburilri respiratorii hipoacuzie, surditate, bilbiiali, dar mai ales in hipotonia velari (sunt deformate siflantele); cea lnchisi (clauza) este determinati de asemenea de hipotonie velari, de vil cu lueti lungii 9i inchidere mare otoJaringiand; cea mixtii este mai rar intilniti Si este determinatl de asocieri etiologice diverse.cea deschisi:

Practica gcolii romdnegti de stomatologie ne prezinti urmetoarea clasificare aformelor de aspecte patologice: - despicituri padiale, asociate gi totale. Cele asociate prezinti o combina{ie intre cele padiale anterioare gi cele parfiale posterioare, creasta alveolari rdmdndnd intactd; - vegetatiile adenoide: hipertrofia nodulilor limfatici din peretele posterior al naso faringelui, care alcdtuiesc "'amigdala nepereche" (a lui Luschka). Aceasta obstrueazi calea de expirare a coloanei de aer prin ndri, reducAnd participarea rezonatorului nazal in vorbire gi creeazi condilii pentru rinofonia inchisi posterioari. Se menlioneazd f4tul cd, prin adenoidectomie, rinofonia inchisd se transformd in deschisd, coexist6nd " un vdl scurt congenital" care insotegte o fisuri submucoasi a palatului dur. Este sindromul Sedlak - Kova, caz in care se consideri cd hipertrofia amigdalei Luschka ar fi un mecanism compensator al insuficientei velo-faringiene. Nu este indicat?i adenoidectomia amigdalei.

BIBLIOGRAF'IE:

l.2.

I Burlea, G. (2001)

Normal si patologic in evolutia limbajnlui.Esentialul in logopedie, Spiru Haret, Iasi

Burlea, G. (2003)

Caruselul cuvintelor. Curriculum de support

pentru activitatile metodologice, Spiru Haret, Iasi

3. 4. 5.

Burlea, G. (2011) Yerza, E, (2003)

Dictionar explicativ de logopedie, Polirom, Iasi

Tratat de logopedie, Editura FundatieiHumanitas, Bucuresti

Verza, E. (1997)

Dislalia si terapia ei, E.D.P. Bucuresti

t9