Logopedie 5

Deficientele de ritm si fluenta ale vorbirii 

BÂLBÂIALA

Manifesta prin „dezordini intermitente ale pronunţiei, repetări convulsive si blocaje ale unor foneme, omisiuni precipitate, urmate de dificultati în articularea unor cuvinte".

Repetarea unor silabe la începutul si mijlocul cuvântului, cu pauze între acestea, sau apariţia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator, care împiedica desfăşurarea vorbirii ritmice si cursive.

BÂLBÂIALA

Alt tip de simptom al bâlbâielii este reprezentat de anumite modificări psihice cum ar fi:

activitate dezorganizata,  încordare, nelinişte permanenta legata de vorbire, negativism, nevoie permanenta de ocrotire, izolare sociala, emotivitate crescuta, tulburări ale cititului, si ale scrisului, comportament neadaptat.

BÂLBÂIALA

BÂLBÂIALA

5-6 ani si chiar mai târziu - la vârsta adolescentei, ca urmare a unei emoţii bruşte sau a unei spaime mari.

Cursivitatea exprimării este grav afectata, prin apariţia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice, o data cu încercarea de rostire a primelor silabe din propoziţii, sintagme sau chiar din cadrul unor cuvinte.

Tulburare a controlului motor al vorbirii, în care înlănţuirea succesiva a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza după modelul firesc si expresiv al unei limbi.

BÂLBÂIALAReacţii secundare, ca efect al încordării si suprasolicitării sistemului nervos:manifestări neurovegetative, schimbarea culorii fetei, transpiraţie, tulburări de somn, cresc agitaţia si nervozitatea, respiraţia devine scurta si întrerupta, se vorbeşte în timpul inspirului.

Mai puţin accentuata când copilul vorbeşte în şoapta, când trebuie sa cânte (mai ales într-un cor) sau când ceea ce spune el este perturbat de un fundal zgomotos.

în schimb, când este pus sa scrie sau sa deseneze, copilul cu bâlbâiala manifesta particularitati agravante sub forma alungirii grafemelor (Semn vizual al unui sunet) - unirea lor chiar - sau a dispararii lor accentuate.

BÂLBÂIALA – cauze Condiţiile favorizante : - caracteristicile proceselor de excitaţie si

inhibiţie (în hiperexcitabilitate bâlbâiala este mai frecventa), debilitate somato-psihica, mediu familial traumatizant (sufocare afectiva, părăsiri, familii dezorganizate), supraîncordare nervoasa, imitaţia.

Condiţiile agravante: - situaţii în care trebuie sa vorbească copilul,

atitudinea familiei fata de tulburarea de vorbire (ironizare, corectare permanenta etc.), boli debilitante, regim de viata dezordonat (alternarea activităţii cu somnul, alimentaţie bazata pe excitante).

Factori declanşatori  - stresul, emotivitatea crescuta

Forme clinice manifestare: clonica, tonica si mixta. 

Bâlbâiala clonica (sau primara) - repetarea exploziva, involuntara a sunetelor sau a silabelor.

Cauza contracţiilor musculare de scurta durata, când se introduc cuvinte/sunete parazite care se repeta de 2-3 ori, cursivitatea vorbirii fiind astfel întrerupta, iar aspectul discursului dezagreabil.

Aceasta forma de tulburare implica o serie de dificultati la nivelul

fonoarticulator (cele mai mari probleme ridicându-le cuvintele de legătura si pronumele),

extralingvistic (fiind afectate ritmul, intonaţia, tempoul sau pauza în propoziţie/fraza),

la nivel respirator (inversarea tipului de respiraţie caracteristica sexului, cu tendinţa de a vorbi în inspiraţie),

precum si la nivel comportamental (creşterea agresivităţii, a anxietăţii).

Forme clinice2. Bâlbâiala tonica consta în

întreruperea/blocarea cursivităţii vorbirii printr-o încordare subita a organelor de emisie, fiind vorba despre declanşarea spasmului muscular de lunga durata. Atunci când acest spasm cedează, cuvintele blocate anterior erup cu o foarte mare explozie.

De regula, cele doua forme de bâlbâiala se succed,

în I faza apărând tipul clonic (simptome manifestate inconştient, fara efort), urmat apoi de tipul tonic (copilul cu aceasta deficienta devenind conştient de defect si făcând eforturi mari pentru a-l corecta).

3. Bâlbâiala mixta este, la rândul ei, de doua feluri: clono-tonica, în care predomina forma clonica si tono-clonica, în care predomina forma tonica.

LogonevrozaTulburare de ritm si fluenta a

vorbirii care presupune,

◦ pe lângă o repetare a sunetelor, silabelor si cuvintelor, de batere a tactului pe loc, ◦ o modificare a atitudinii fata de vorbire, de

mediul înconjurător si◦ o prezenta a spasmelor, încordării, a unei

preocupări exagerate fata de propria vorbire.

Caracteristica acestei tulburări este logofobia (teama crescuta de a vorbi, mai ales în public sau în condiţii de stres emoţional).

LogonevrozaLogonevroza reprezintă, prin urmare, o bâlbâiala

trăita în mod dramatic, cu conştiinţa defectului ca atare.

Apariţia ei depinde de starea psihofiziologica a subiectului, de felul cum traieste el, în plan psihic, handicapul.

Ea este mult mai complexa, mai profunda decât bâlbâiala, fiind însoţita de modificări comportamentale serioase.

la copii apare întâi bâlbâiala si apoi logonevroza, 

la adolescenţi se poate ca sa apară direct logonevroza (pe fondul unor traume emoţionale puternice, a unui soc afectiv recent etc).

Tahilaliacaracterizata printr-o vorbire exagerat de rapida

si care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasa, cu hiperexcitabilitate.

BradilaliaSe manifesta printr-o vorbire rara, lenta,

încetinita, cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în oligofrenie.

Aftongia Ia naştere atunci când, în muşchii limbii, se

produce un spasm tonic, de lunga durata.

Tulburările coreiceSunt determinate de ticuri nervoase sau coreice

ale muşchilor fonoarticulatorii, mimicii, care se manifesta concomitent cu producerea vorbirii.

Mulţumesc pentru atenţie!