4. 3. PROGRAM LOGOPROFILACTIC ŞI LOGOTERAPEUTIC

4. 3. 1. EFICIENłA EXERCITIILOR LOGOPEDICE

Copiii cu tulburări de limbaj se înscriu printre cei a căror şcolarizare este amânată până înspre vârsta de şapte – opt ani, datorită eşecului şcolar care îi ameninŃă pe aceştia mai ales în prima clasă a ciclului primar.

Abordarea timpurie şi în echipă (logoped, O. R. L. - ist, pediatru, neurolog etc. ) a tulburărilor accentuate de limbaj asigură acestei categorii de copii pregătirea necesară pentru activitatea lor ulterioară în şcoala de masă, terapia logopedică la vârstele mici dovedindu-se a fi una din măsurile utile de prevenire a insuccesului şcolar.

Rezultatele pozitive ale experimentului nostru logopedic aplicat la început într-o singură grădiniŃă din municipiul Cluj-Napoca, ne-au determinat să-l extindem şi la alte grădiniŃe din raza cabinetului nostru logopedic, cu atât mai mult cu cât activitatea logopedică interşcolară trebuie orientată în direcŃia cuprinderii tuturor copiilor preşcolari cu deficienŃe de limbaj.

În prima etapă a experimentului, aceea cu caracter constatativ, am depistat copiii cu tulburări dislalice. La această acŃiune au fost antrenate şi educatoarele grupelor de copii.

În etapa a doua am stabilit mijloacele indirecte de profilaxie a tulburărilor dislalice şi am efectuat un instructaj logopedic, teoretic şi practic cadrelor didactice din grădiniŃă, în scopul familiarizării lor cu problemele de profilaxie a tulburărilor de limbaj. Am pus la îndemâna fiecărei educatoare care participa la experiment lista exerciŃiilor de gimnastică facială şi linguală, precum şi lista exerciŃiilor de onomatopee. Aceste exerciŃii au fost aplicate şi demonstrate în grădiniŃă mai întâi de către logoped.

În etapa următoare – cea dea treia – s-a trecut la efectuarea de către educatoare a exerciŃiilor mai sus amintite, cu toate grupele şi în mod gradat, sub îndrumarea şi controlul permanent al logopedului. ExerciŃiile care erau de scurtă durată (5-6 minute), se efectuau zilnic, în cadrul activităŃilor de înviorare, apoi se reluau pe parcursul zilei în cadrul activităŃilor la alegere, pe grupe mici de copii, în care erau cuprinşi şi copiii care nu întâmpinau nici o dificultate de articulare. S-a recurs la acest procedeu tocmai pentru a evita formarea părerii printre copii că atenŃia educatoarelor ar fi îndreptată în mod special asupra unora dintre ei. S-a evitat astfel naşterea complexului de inferioritate la copiii deficienŃi, una din cele mai mari piedici în activitatea profilactică şi terapeutică a tulburărilor de limbaj. ExigenŃele educatoarelor nu au vizat niciodată un singur copil, ci ele s-au îndreptat mereu spre întregul colectiv de copii.

Într-o etapă mai înaintată, când copiii şi-au însuşit mişcările articulatorii neverbale, s-au asociat treptat şi câteva exerciŃii de dezvoltare a auzului fonetic care constau din emiterea unor sunete mai dificile. Efectuarea acestor exerciŃii s-a făcut într-o anumită ordine, urmărind localizarea rostirii sunetelor respective.

La preşcolari, formarea corectă a sunetelor se poate face sub formă de joc antrenant, cu subiect vesel, în timpul căreia copiii învaŃă să indice singuri locul corect de articulare a sunetelor.

Un exemplu: “Într-o zi de vară, cu soare dogorâtor, am pornit la plimbare prin pădure. Vântul adia uşor, mişca încet frunzele copacilor (şşş). Nici n-am observat când cerul s-a înnorat. Vântul a început să sufle din ce în ce mai tare (vjjj-vjjj) şi s-a pornit furtuna. Dar, vara, ploaia trece repede, soarele străluceşte din nou, iar păsările voioase îşi continuă cântecul (cip-cip-cirip). În drumul nostru am întâlnit un urs, care ieşea mormăind dintr-un zmeuriş (morrr-morrr). La marginea pădurii, lângă o baltă, am asistat la un concert de broaşte (oac-oac), de gâşte (ga-ga) şi de gânsaci (s-s-s). Ne-am întors acasă de-abia seara. Sunetul soneriei (z-z-z) a adus-o în prag pe mama, care ne aştepta nerăbdătoare”.

În timp ce educatoarea lucrează cu întreaga grupă de copii, logopedul se ocupă de cazurile cu tulburări mai pronunŃate de limbaj, utilizând, în scopul corectării lor oglinda logopedică, aparatul de diferenŃiere fonematică şi alte mijloace la care ne-am mai referit în paginile anterioare ale prezentei lucrări. De exemplu, cu sigmaticii interdentali, la care deprinderea de a scoate limba este foarte fixată, am efectuat exerciŃii de pronunŃare a siflantelor du dinŃii strânşi şi cu buzele imobile. Lipsa de mişcare a buzelor şi a maxilarelor a fost compensată prin mişcări linguale mai accentuate. La sigmaticii labio-dentali deprinderile negative de a ridica buza inferioară spre dinŃii superiori (transformând astfel pe s în f) am înlăturat-o prin exerciŃii individuale (desfăşurate în faŃa oglinzii) de pronunŃare a siflantelor cu buzele cât mai întinse, comisurile labiale trase mult, astfel încât buza inferioară să nu atingă dinŃii superiori.

Munca logopedică s-a concentrat îndeosebi asupra formării izolate a consoanelor complexe sub aspect biomecanic (ex.: r), urmând ca introducerea lor în combinaŃiile fluente ale vorbirii să fie realizată de educatoare prin activităŃile din grădiniŃă. DificultăŃile încep odată cu exerciŃiile de coarticulare a sunetelor în silabe, cuvinte, propoziŃii şi fraze. Cu copii care întâmpină greutăŃi la pronunŃarea grupelor consonantice, logopedul lucrează individual, pentru a-i deprinde cu procedeul de coarticulare. Prima consoană se lungeşte uşor, apoi se face o scurtă pauză necesară acomodării organelor vorbirii, după care se pronunŃă restul din combinaŃia fonetică (ex.: s. . . caun). Treptat pauza se reduce (s. . caun, s-caun) până se ajunge la articularea directă (Cf. E. Boşcaiu, 1973).

Pe tot parcursul exerciŃiilor de coarticulare, continuate apoi cu întreaga grupă de copii, se pune un accent deosebit pe poziŃia corectă a limbii, a dinŃilor, a buzelor şi a maxilarelor. Nerespectarea, poziŃiei aparatului fonoarticulator în pronunŃarea unui sunet atrage după sine modificări în pronunŃarea altor sunete. De pildă, poziŃia greşită a sunetului c, la incisivii superiori în loc de incisivii inferiori, face ca sunetul s din cuvântul scaun să devină ş, deoarece noul loc de articulaŃie a sunetului c, cel greşit deci, este vecin cu locul de articulaŃie al sunetului ş, care este un sunet prepalatal. Fenomenul se întâlneşte îndeosebi la copiii cu hipotonie musculară şi cu deficit auditiv. ExerciŃiile de pronunŃare (ex.: mişcări lente, bine conturate, precise, accentuate, vizibile şi ritmice) care contribuie la înlăturarea acestor confuzii nu trebuie prelungite în mod exagerat, pentru că sunt obositoare şi dăunează rezonanŃei vocale. Cele mai eficiente s-au dovedit a fi exerciŃiile în care se îmbină pronunŃarea exagerată a unor sunete noi cu pronunŃarea aproape normală, aceasta contribuind la trecerea accentului de pe latura acustică pe cea articulatorie.

Programul activităŃilor instructiv-educative din grădiniŃele de copii oferă educatoarelor posibilitatea folosirii unei game largi de mijloace indirecte pentru profilaxia tulburărilor de limbaj.

Întregul program terapeutic, din care – cu titlu de exemplificare doar – am prezentat un fragment în acest subcapitol, după ce l-am stabilit până la cele mai mici detalii, l-am aplicat prin intermediul persoanelor care se ocupă de educarea copiilor (educatoare şi părinŃi), logopedului revenindu-i sarcina de-a dirija această activitate logoterapeutică, de a decide asupra cazurilor care necesită un tratament suplimentar în grădiniŃă şi în mediul familial, de a antrena în munca de educare a vorbirii pe toŃi cei interesaŃi şi de a populariza rezultatele pozitive. Descongestionându-se de cazurile mai uşoare, pe care le-a rezolvat prin colaborarea largă cu dascălii şi părinŃii copiilor logopaŃi, profesorului logoped îi rămâne timpul necesar tratării cazurilor mai grave, care necesită uneori, lărgirea stării sale de colaborare cu medicii (pediatrii, O. R. L. -işti, neurologi, psihiatri).

Valoarea mijloacelor indirecte de profilaxie a tulburărilor de limbaj nu este deloc neglijabilă întrucât ele pregătesc suportul psihologic necesar în munca de corectare, stimulează la copii interesul pentru o vorbire corectă, expresivă, frumoasă.

Tabelul nr. 4. 3

SituaŃia copiilor cu tulburări dislalice la sfârşitul anilor şcolari 1973/1974 şi 1978/1979

Ani

i şco

lari

PREŞCOLARI ŞCOLARI

Exa

min

aŃi

Dep

ista

Ńi

Însc

rişi

la

ca

bine

tul

F

recv

enŃi

C A S N

Exa

min

aŃi

Dep

ista

Ńi

însc

rişi

la

ca

bine

tul

Fre

cven

Ńă C A S N

Cif

re

%

Cif

re

%

Cif

re

%

Cif

re

%

Cif

re a

bsol

ute

%

Cif

re a

bsol

ute

%

Cif

re a

bsol

ut

%

Cif

re a

bsol

ute

%

1978

/19

79 95

0 86

13

13

25

29. 0

32

37. 3

9 10. 5

20

23. 2

1100

36

21

21

16

76. 2

3 14. 3

2 2. 9

35

62. 5

1973

/19

74 18

00

159

2 2 60

38. 0

75

47. 1

15

9. 3

9 5. 6

2300

109

30

30

26

86. 8

2 6. 6

2 6. 6

79

72. 5

Legendă: C – corectaŃi; A – amelioraŃi; S –staŃionari; N – netrataŃi.

EficienŃa utilizării exerciŃiilor logopedice în corectarea dislaliei se reflectă, deşi nu în totalitatea ei, în datele cuprinse în tabelul nr. 4. 3. Din informaŃiile sintetizate în acest tabel subliniem doar câteva puncte. ProporŃia copiilor cu tulburări dislalice (din totalul celor cu tulburări de pronunŃie) găsită la cele două sondaje pe care le-am efectuat (în anul şcolar 1973/1974 şi în 1978/1979) este aproximativ aceeaşi (98, 6, respectiv 98, 1%). Acest lucru rezultă din compararea datelor cuprinse în fig. 4. 9. În nici unul din cei doi ani şcolari, care fac obiectul discuŃiei noastre, n-au putut fi trataŃi la cabinetul logopedic toŃi copiii cu tulburări dislalice. Referindu-se la copiii de vârstă şcolară, se vede că am fost nevoiŃi şă lăsăm fără tratament, în amândoi anii şcolari în discuŃie, un număr destul de mare de copii (35 de elevi, adică 62, 5% din totalul celor depistaŃi ca având tulburări dislalice în 1973/1974 şi 79, adică 72, 5% din cei 109 elevi în 1978/1979). SituaŃia mult mai bună la populaŃia preşcolară se datorează utilizării pe scară largă a metodelor de profilaxie, metode despre care am vorbit mai înainte. Numărul preşcolarilor netrataŃi, destul de mic dealtfel (20, adică 23, 2% din cei 86 depistaŃi în anul şcolar 1973/1974 şi 9, adică 5, 6% din cei 159 depistaŃi în anul şcolar 1978/1979), îl formează copiii cu frecvenŃă sporadică la grădiniŃă, frecvenŃă generată de un întreg cortegiu de cauze, asupra cărora nu stăruim acum şi aici. Cele de mai sus îndreptăŃesc întrebarea: de ce un număr atât de mare de copii de vârstă şcolară mică n-au putut beneficia de tratament logopedic, ştiut fiind, că ei, spre deosebire de preşcolari, la care problema frecvenŃei nu se pune cu atâta severitate, au frecventat cu regularitate cursurile ciclului primar? Răspunsul este următorul: n-au putut fi cuprinşi în sfera de activitate a cabinetului logopedic. Fiecare logoped (reamintim aici prevederile Regulamentului învăŃământului de cultură generală pentru copiii cu deficienŃe senzoriale, fizice şi intelectuale) va lucra anual în cabinet cu 35-40 copii. Or, datele din tabelul de mai sus arată că în fiecare din cei doi ani şcolari am cuprins în tratament un număr de copii dislalici apropiat de cel prevăzut în normă: 34 (13 preşcolari şi 21 elevi) în anul şcolar 1973/1974 şi 32 (2 preşcolari şi 30 elevi) în anul şcolar 1978/1979. Dacă la numărul copiilor dislalici aflaŃi în tratament la cabinetul nostru logopedic în anul şcolar 1973/1974, de pildă, mai adăugăm şi pe cei trataŃi de noi de alte tulburări de limbaj decât cele dislalice (aceştia fiind în număr de 12), vedem că numărul total al copiilor logopaŃi cu care logopedul a lucrat direct, în cabinet, este de 45, ceea ce este peste norma stabilită de amintitul act normativ.

Revenind la copiii dislalici aflaŃi în tratament la cabinet, se impune precizarea că numărul foarte redus al preşcolarilor în raport cu elevii trebuie pus pe seama faptului – subliniat şi mai înainte – că

logopedul nu lucrează direct, individual decât cu preşcolarii care au tulburări accentuate de limbaj, celorlalŃi aplicându-li-se un tratament indirect, în cadrul grupelor din care fac parte, cu sprijinul direct al educatoarelor şi părinŃilor.

EficienŃa exerciŃiilor de corectare a dislaliei, exerciŃii pe care ne-am străduit să le îmbunătăŃim de la an al an, se reflectă şi în creşterea numărului de copii corectaŃi de noi, fie direct, în cadrul cabinetului logopedic, fie indirect, cu ajutorul educatoarelor, învăŃătorilor şi părinŃilor cu care am colaborat. DiferenŃa de cca. 10% între copiii (din ambele grupe de vârstă) corectaŃi de noi în cei doi ani şcolari la care ne-am referit (29, 0% în 1973/1974 faŃă de 38, 0% în 1978/1979 la preşcolari şi 76, 2% în 1973/1974 faŃă de 86, 8% în 1978/1979 la şcolari) are pentru noi rolul unui feed-back, ea (această creştere) arătându-ne că ne aflăm pe un drum bun, fapt ce ne-a determinat să împărtăşim şi altora din experienŃa noastră şi prin intermediul cărŃii de faŃă.

• LEGENDA: AT1 – copii cu alte tulburări de limbaj (N = 4; 2, 4%) AT2 – copii cu alte tulburări de limbaj (N = 3; 1, 0%) RF1 – copii cu tulburări de ritm şi fluenŃă (N = 13; 8, 1%) RF2 – copii cu tulburări de ritm şi fluenŃă (N = 19; 6, 5%) D1 – copii cu dizartrie (N = 2; 1, 4%) D2 – copii cu dizartrie (N = 3; 1, 1%) R – copii cu rinolalie (N = 2; 0, 7) SL1– copii cu sigmatism labiodental (N = 5; 3, 5%)) SL2 – copii cu sigmatism labiodental PC1 – copii cu paracapacism (N = 3; 2, 1%)) PC2 – copii cu paracapacism (N = 12; 4, 5%) PL1 – copii cu paralambdacism (N = 1; 0, 7%) PL2 – copii cu paralambdacism (N = 5; 1, 8%) DS1 -copii cu dislalie silabică (N = 1; 0, 7%) DS2 -copii cu dislalie silabică (N = 12; 4, 7%)

În cele ce urmează ne vom ocupa mai în detaliu de cea mai răspândită formă a dislaliei – rotacismul.

4. 3. 2 ROTACISMUL – O FORMĂ A DISLALIEI

Există un număr apreciabil de tulburări dislalice care nu pot fi corecte la vârsta preşcolară, din mai multe cazuri:

• nefrecventarea grădiniŃei de către unii copii printre care se găsesc şi cei cu tulburări de limbaj; • frecventarea de către copiii cu tulburări de limbaj numai a grupei mari, ceea ce este insuficient

pentru formarea deprinderilor de vorbire corectă; • influenŃa negativă a modelelor greşite de educaŃie; • tratamentul medical la care trebuie supuşi unii dintre copiii cu deficienŃe de limbaj depăşeşte,

uneori, graniŃele vârstei preşcolar. Această categorie de copii, ajunşi la vârsta şcolarităŃii trebuie să stea în centrul atenŃiei logopedului, tratarea lor făcându-se la cabinet, unde se lucrează pe grupe de tulburări, efectivul grupelor variind între 1-6 copii, în funcŃie de gradul de dificultate a tulburărilor de limbaj.

Dintre toate sunetele limbii noastre, a căror greşită pronunŃare cauzează şirul lung al tulburărilor dislalice amintite mai înainte, am ales pentru exemplificare varianta r („buclucaşa consoană r”), din mai multe motive:

• datorită complexităŃii sale articulatorii, varianta r este cea mai supusă la deformări;

• este sunetul asupra căruia creşterea în etate a copiilor exercită cea mai mică influenŃă; • în comparaŃie cu alte tulburări, rotacismul cedează mai greu la tratamentul logopedic; • sunetul r ocupă locul al doilea ca frecvenŃă în seria consoanelor din limba română şi locul al

cincilea (după vocalele i, e, a, şi consoana n) între sunetele limbii noastre. De notat, în legătură cu acest din urmă motiv, că statisticile „fonetice” diferă puŃin de la un autor la altul. Sursa bibliografică utilizată de noi (Alexandra Roceric-Alexandrescu, 1968) indică următoarea ordine de rang a fonemelor româneşti:

Rangul 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Litera e i a n r u ă t o s ce m d î l p v (Fonemul) Rangul 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 Litera ş č f Ń g b z h j g

(Fonemul) De ce am ales pentru exemplificare o consoană şi nu o vocală, pe este de pildă, care are frecvenŃa cea mai mare în limba română? Pentru că tulburarea vocalelor se produce mai rar, iar atunci când are loc este un indiciu al unei dislalii grave sau al existenŃei şi a altor handicapuri de limbaj, cum sunt dizartriile, afaziile, alaliile sau al tulburărilor de ritm. Or, se ştie bine acest lucru, tratarea unor astfel de tulburări este de competenŃa specialistului (poate chiar a specialiştilor, având în vedere că terapia lor presupune colaborarea între specialişti din mai multe domenii).

Dacă ne-am oprit la o consoană – din motivele arătate mai sus – atunci de ce-am ales-o pentru exemplificare pe cea de-a doua consoană (în ordinea frecvenŃei) şi nu pe prima, care este n? Ca răspuns la această întrebare, ne reamintim aici părerea educatoarelor şi învăŃătorilor care au răspuns la întrebările chestionarului nostru: cel mai greu de corectat este rotacismul (pararotacismul) – spun 68, 1% dintre dascălii investigaŃi – şi cel mai uşor de îndreptat este nitacismul (paranitacismul) şi mitacismul (paramitacismul) – susŃin 62, 3% dintre subiecŃii noştri. ExplicaŃia este deci cât se poate de limpede: am încercat să-i ajutăm pe cititorii noştri (educatoare, învăŃători şi părinŃi) să înŃeleagă şi să se descurce, apoi, în situaŃia cea mai dificilă pentru că în situaŃiile uşoare se pot descurca şi singuri, mai ales după ce li s-a oferit şi destule exemple şi modalităŃi de lucru.

Dintre toate sunetele limbii noastre, vibranta r este cel mai greu de articulat deoarece are nevoie de o mobilitate deosebită a limbii, de mişcări complexe şi fin coordonate ale muşchilor săi, precum şi de o proporŃie anatomică corectă a limbii în raport cu celelalte organe de vorbire. Lipsa din vorbire a consoanei r dă acesteia un aspect „păsăresc”, făcând-o neclară şi obositoare pentru auditoriu. Nici în alte limbi r nu este considerat un sunet uşor. Astfel, M. E. HvatŃev îl consideră ca pe unul dintre cele mai dificile sunete ale vorbirii, iar K. Gwinner îl socoteşte cel mai dificil sunet al limbii germane (Cf. M. GuŃu, 1975).

În perioada de dezvoltare a vorbirii, sunetul r se conturează foarte diferit. El poate fi format din diferite părŃi ale aparatului de articulaŃie (la vârful limbii, buze, vălul palatin, palatul moale, uvulă, faringe, laringe sau la maxilare), unde fonaŃia se întrerupe şi apar vibraŃii. De aceea întâlnim forme diferite de pronunŃie a acestui sunet: apicală, labială, palatală, velară, nazală, uvulară, faringală, laringuală, mandibulară.

Forma corectă de pronunŃare a sunetului r variază de la o limbă la alta, în funcŃie de specificul ei fonetic. Dintre toate formele de pronunŃie a vibrantei r formele apicală şi uvulară sunt cele mai uzuale.

În limba română, forma specifică de pronunŃare a sunetului r este cea antelinguală-apicală, toate celelalte forma amintite mai sus fiind considerate defecte de pronunŃie. Consoana r – precizează Gramatica limbii române –, numită vibrantă, se produce prin atingerea uşoară a vârfului limbii de alveolele incisivilor superiori, formând una după alta mai multe ocluziuni alveolare foarte slabe şi foarte scurte, presiunea de aer intrabucal desprinde de alveole, de mai multe ori într-un interval de timp foarte scurt, vârful limbii, datorită elasticităŃii muşchilor linguali, vibrează şi revine într-una la alveole.

În pronunŃarea antelinguală – apicală – alveolară a vibrantei r se integrează, într-o acŃiune unitară, mai multe mişcări: vârful limbii, subŃiat şi liber, atinge uşor, fără să apese, regiunea alveolară a incisivilor superiori, iar marginile laterale ale limbii se sprijină pe molarii superiori, spre a împiedica scurgerea laterală a aerului. La mijloc se face o adâncitură prin care se scurge spre vârful limbii aerul expirat. Maxilarele şi buzele sunt îndepărtate, trase puternic în părŃi şi încordate. Vălul palatin este ridicat, blocând trecerea aerului prin cavitatea nazală. Coardele vocale intră în vibraŃie.

Abaterile de la această formă de pronunŃie, care – cum spuneam mai sus – în limba română este considerată corectă, sunt cunoscute în logopedie sub denumirea de rotacism şi pararotacism. Cauzele care afectează pronunŃia sunetului r sunt atât de natură organică, cât şi de natură funcŃională şi psiho-socială.

Dintre cauzele organice enumerăm câteva devieri ale organelor de articulaŃie: • unele mici devieri ale marginii anterioare a limbii, curbată pe locul de joncŃiune apicală împiedică

limba să atingă cu toată marginea sa alveolele incisivilor superiori şi, deci, să vibreze, ea neputând opune rezistenŃă jetului de aer expirat;

• membrana frenulară nedezvoltată face ca limba să se ridice drept, opunând rezistenŃă prea mare curentului de aer expirat şi prin aceasta împiedică vibraŃia vârfului ei;

• din cauza membranei frenulare întinse până la vârful limbii frenul lingual este prea scurt (anchiloglosia sau „legat de limbă”, cum i se spune popular) şi împiedică mişcarea părŃii anterioare a limbii spre alveolele incisivilor superiori, adică spre locul de articulaŃie a sunetului r;

• bolta palatină ogivală slăbeşte presiunea curentului de aer expirat şi, drept urmare, apexul nu poate vibra;

• disproporŃia limbii în raport cu celelalte organe de vorbire creează dificultăŃi în adoptarea poziŃiei corecte pentru articularea sunetului r; în această categorie de cauze organice sunt incluse macroglosia (limba exagerat de mare), microglosia (o limbă nedezvoltată), aglosia (lipsa limbii în cazuri extrem de rare şi numai datorită unor accidente), precum şi dezvoltarea prea mare a părŃii dorsale a limbii;

• leziuni ale nervului hipoglos, care duc la tulburări de motricitate; • leziuni organice ale analizatorului auditiv, care produc deficienŃe în sfera auzului fonematic Din cauzele funcŃionale care generează diferite forme de rotacism amintim câteva tulburări de motricitate ale muşchilor implicaŃi în articularea sunetului r:

• parezele şi atrofiile unilaterale şi bilaterale ale limbii împiedică realizarea mişcărilor fine necesare în pronunŃarea sunetului r;

• atrofierea şi mobilitatea redusă a vălului palatin împiedică ridicarea acestuia pentru expulzarea curentului de aer pe cale bucală şi din această cauză expiraŃia se face pe nas;

• limba hipertonică duce la contracŃii linguale prea mari şi împiedică vibrarea ei; • limba hipotonică nu are mobilitatea necesară pentru încordarea tonică a muşchilor săi în

pronunŃarea sunetului r; • intervenŃia asimetrică a celor două bucăŃi ale limbii duce la lateralizarea sunetului r, ca şi a altor

sunete, cum este, de exemplu, s; • deficienŃele auditive afectează autocontrolul auditiv al producerii sunetului r, articulaŃia fiind mai

labilă, mai precisă. La cauzele organice şi funcŃionale, prezentate mai sus, se adaugă cauzele de natură psiho-socială:

• un model defectuos de articulaŃie duce, prin imitaŃie, la fixarea unei deprinderi de pronunŃie incorectă;

• nestimularea vorbirii împiedică formarea motivaŃiei interioare la copil; • atitudinea copilului faŃă de propriul defect poate accelera sau încetini procesul de corectare a

acestuia;

• slaba dezvoltare a atenŃiei şi memoriei auditive împiedică formarea percepŃiei auditive şi motrico-kinestezice corecte.

În condiŃionarea complexă a rotacismului şi pararotacismului se întrepătrund cauzele organice cu cele funcŃionale şi psiho-sociale, creând un tablou complex al acestor tulburări. A. I. Imberzin (citat de GuŃu, 1975, p. 211) vorbeşte de existenŃa a 28 de variante ale rotacismului, iar E. Verza (1982, p. 51) arată că „pornind de la criteriul simptomatologic şi etiologic, în literatura logopedică sunt descrise peste 30 de forme diferite de rotacism” (sub. n. )

Din gama extrem de extinsă a acestor tulburări se pot desprinde câteva forme tipice. Le vom prezenta în cele ce urmează, Ńinând seama de aspectul calitativ (sau exterior) al criteriului simptomatologic de clasificare a tulburărilor dislalice (vezi figura numărul 2. 15). Ne vom opri doar la formele cele mai răspândite de rotacism, specifice limbii române.

Omiterea din vorbire a sunetului r produce rotacismul afonematic. Sunt însă cazuri în care sunetul r apare la începutul cuvântului (dar numai când este urmat de o vocală) şi lipseşte doar din interiorul şi de la sfârşitul cuvântului. El poate lipsi, de asemenea, din cuvinte cu grupuri consonantice.

Substituirea sunetului r cu unul dintre sunetele i, l, v, h, mai frecvent cu l, datorită asemănării acustice şi articulatorii care există între cele două sunete, duce la formarea rotacismului parafonematic numit pararotacism.

Prin distorsiunea sunetului r rezultă rotacismul disfonematic, care îmbracă mai multe forme:

• rotacismul apical apare atunci când nu sunt respectate cerinŃele fonetice de articulaŃie antelinguală – apicală – alveolară a sunetului r; adică atunci când limba se află, în momentul pronunŃiei, lipită de alveole, ceea ce nu-i permite să vibreze suficient. Această formă de rotacism îmbracă, la rândul său, mai multe variante:

= rotacismul fricativ, când vârful limbii este prea strâns pe alveolele incisivilor superiori, împiedicând vibrarea limbii; sunetul are o nuanŃă fricativă, uşor siflant.

= rotacismul palatal, tipic pronunŃiei engleze, când vârful limbii nu respectă poziŃia de articulaŃie corectă, alveolară, ci alunecă spre vălul palatin, modificând rezonanŃa normală a sunetului r

=rotacismul sonor, când, din cauza presiunii prea mari, a jetului de aer expirat şi a mobilităŃii reduse a vârfului limbii, sunetul r apare forŃat, strident;

= rotacismul polivibrant, atunci când numărul de vibraŃii (2-3) caracteristice aspectului fonetic al limbii noastre este mai mare, sunetul este polivibrant;

=rotacismul monovibrant, atunci când numărul de vibraŃii este mai mic decât cel specific pronunŃiei corecte a sunetului r; în acest caz, vibranta r se aude foarte puternic.

• Rotacismul velar, în care nu vibrează vârful limbii, aşa cum este normal, ci vălul palatin (palatul moale).

• Rotacismul nazal se datorează mobilităŃii reduse sau atrofiei musculare a palatului moale care, nemaiputând închide orificiul palatului faringian, face să apară vibraŃiile între partea posterioară a palatului moale şi peretele posterior al faringelui; emisia lui r este stridentă şi cu caracteristici nazale. Rotacismul uvular apare prin vibrarea uvulei datorită presiunii exercitate asupra ei de un curent intens de aer fonator. Este frecvent în limba română, dar apare nenatural, străin, împrumutat din limba franceză. Seeman afirmă că r-ul uvular, ca şi cel velar sunt dezavantajoase pentru voce prin faptul că la articularea lor are loc o încordare mărită a organelor fonoarticulatorii necesare expirării undei de aer. Forma uvulară a pronunŃiei lui r se întâlneşte şi la copiii mici, cu o manifestare vremelnică, care dispare odată cu perfecŃionare pronunŃiei.

• Rotacismul laringal, produs prin vibrarea puternică a coardelor vocale, care sunt strâns unite, apare ca o formă rară, întâlnită mai ales după o stare patologică, cum este, de pildă, palatoschizis.

• Rotacismul faringal, care este, de asemenea, destul de rar întâlnit, se instalează între peretele exterior al faringelui şi baza limbii.

• Rotacismul mandibular apare datorită mişcărilor rapide ale maxilarului inferior, odată cu care clămpănesc dinŃii.

• Rotacismul bisonor, format prin pronunŃarea rapidă succesivă a două sunete: unul velar sau antelingual şi altul laringal, datorită poziŃiei prea ridicate a laringelui în timpul pronunŃării sunetului r.

• Rotacismul bucal se formează prin vibrarea obrajilor, datorită scurgerii laterale a jetului de aer printre limbă şi obraji.

• Rotacismul marginal apare prin vibrarea marginilor laterale ale limbii. • Rotacismul interdental se caracterizează prin deplasarea apexului lingual spre exterior la

incisivii superiori în contact cu care el vibrează. • Rotacismul labiodental este generat de vibrarea buzei superioare în contact cu incisivii inferiori,

şi invers, prin vibrarea buzei inferioare în contact cu incisivii superiori. • Rotacismul labial se realizează printr-un joc al limbii şi vibrarea buzei.

EvoluŃia tulburărilor de pronunŃare a sunetului r , mai sus enumerate, se prezintă astfel: până la vârsta de trei ani sunetul r este omis, pe urma el este substituit cu i, l, h, v, iar pe la vârsta de şase-şapte ani pararotacismele se transformă, la unii dintre copii, în rotacisme de natură distorsională. Deşi se străduiesc să rostească cât mai corect sunetul r, unii copii nu reuşesc deoarece la ei, în locul limbii care vibrează foarte puŃin sau chiar deloc, vibrează palatul moale, uvula sau alte părŃi ale organelor de articulaŃie ale căror mişcări sunt mai puŃin pretenŃioase decât mişcările apexului lingual.

Constatarea de mai sus se întemeiază şi pe datele sondajului întreprins de noi printre copiii rotacişti şi pararotacişti de vârstă preşcolară şi şcolară mică, date pe care le prezentăm în tabelul nr. 4. 4.

Tabelul nr. 4. 4

EvoluŃia tulburărilor de pronunŃare a sunetului r Formele

tulburărilor

Omisiuni Substituiri Distorsiuni

Grupa de vârstă

Cifre abs. % Cifre abs. % Cifre abs. %

Preşcolari (N = 67) Şcolari mici (N = 36)

36 6

53, 7 116, 7

22 12

32,8 33, 3

9 18

13, 4 50, 0

Etapele corectării dislaliilor, despre care am vorbit pe larg în lucrarea de faŃă, îmbracă forme specifice în cazul fiecărui sunt în parte, deci şi în cazul vibrantei r. Le reamintim;

• emiterea sunetului, care, în cazul sunetului r are două faze; • stabilirea corectă a poziŃiei organelor de vorbire şi • obŃinerea a 2 sau 3 vibraŃii cu vârful limbii la incisivii superiori • consolidarea sunetului r în vorbirea coarticulată; • diferenŃierea sunetului r de sunetele cu care a fost înlocuit; • fixarea şi automatizarea sunetului în vorbirea cursivă.

În literatura de specialitate se vorbeşte de peste 50 de metode şi procedee de corectare a acestui sunet dintre care nu vom prezenta aici decât câteva, şi anume numai pe cele experimentate de noi în tratarea preşcolarilor şi şcolarilor mici.

În prezentarea lor vom urmări linia etapelor mai sus amintite. ExerciŃiile pentru emiterea vibrantei r urmăresc, în principal, dezvoltarea elasticităŃii şi a mobilităŃii apexului lingual, astfel încât acesta să se mişte uşor, precis şi să vibreze de 2-3 ori, odată cu scurgerea curentului de aer. Vârful limbii trebuie să fie ascuŃit, nu lat sau bont, iar frenul lingual să nu fie prea scurt deoarece ar putea împiedica mişcarea apexului la alveolele incisivilor superiori. Pentru stabilirea poziŃiei corecte a limbii în emiterea sunetului r se recomandă exerciŃii de gimnastică linguală, ca limba sus-jos în gură, cu buzele întinse şi cu maxilarele îndepărtate, pentru a-l învăŃa pe copil să-şi ridice limba la marginile alveolelor incisivilor superiori; pentru a-l sensibiliza, apexul lingual se freacă uşor de incisivii superiori spre vălul palatin şi înapoi, lent, relaxat, contribuind la întinderea frenului şi la dezvoltarea supleŃei limbii necesară în pronunŃarea sunetului r; exerciŃii linguale pentru formarea jgheabului lingual, prin care aerul expirat trece şi pune în mişcare vârful limbii.

Antrenamentul lingual se face până când limba ajunge în poziŃie corectă. Oglinda logopedică este un mijloc preŃios pentru demonstrarea poziŃiei corecte a organelor implicate în rostirea consoanei r. ExerciŃiile articulatorii sunt eficiente dacă sunt scurte şi dese. În terapia sunetului r este foarte importantă, pe lângă poziŃia corectă a apexului lingual, tensiunea produsă prin încordarea aparatului de articulaŃie, cu excepŃia vârfului limbii. Ea, tensiunea, favorizează expirarea cu putere a undei de aer spre vârful limbii, făcând-o să vibreze. Prin vibraŃiile apexului lingual se realizează sonorizarea caracteristică sunetului r. Numărul de vibraŃii variază în funcŃie de poziŃia acestui sunet în cuvânt. În poziŃia iniŃială, când r este combinat cu vocale (de exemplu: Rica), vârful limbii nu are vibraŃii. Dacă r se combină cu consoane, atunci apexul lingual are 2-3 vibraŃii, adică atâtea câte sunt caracteristice limbii române (de exemplu: tren). Acest lucru este important de ştiut pentru organizarea muncii de corectare. În poziŃia mediană, când r este intervocalic (de exemplu: pere) limba vibrează mai scurt şi mai puŃin decât în combinaŃii consonantice (de exemplu: latră, vatră, şatră etc. ). De reŃinut este faptul că şi în combinaŃii consonantice există deosebiri în ce priveşte numărul de vibraŃii şi durata lor. Astfel, în cazul în care r este precedat de o consoană (de exemplu: obraz, petrec, către etc.) vibraŃiile vârfului limbii sunt mai puŃine şi mai slabe decât atunci când r este urmat de o consoană (de exemplu perdea, verde etc. ). În poziŃia finală r este foarte slab, de multe ori numai cu o vibraŃie (de exemplu: măr, păr, văr, cer etc.).

Sunt copii dislalici la care sunetul r poate să apară spontan, prin exerciŃiu de motricitate generală. Aşa sunt acŃiunile globale prin care se transmit vibraŃiile de limbă. Dintre ele amintim: mişcări de scuturare a mâinii în timpul emiterii sunetului r; mişcări de exteriorizare a senzaŃiei de frig, prin tremurare; brrr; stând într-un picior, se fac mişcări de vibrare a piciorului liber şi a mâinii, vibraŃii care se transmit la limbă, iar la o expiraŃie puternică apare spontan sunetul r.

Evocarea onomatopeelor poate contribui, în cazuri uşoare de rotacism, la apariŃia spontană a vibrantei r prin intuirea timbrului caracteristic acestui sunet.

Pentru emiterea sunetului r este necesară producerea vibraŃiilor, care se pot intui şi prin alte procedee, ca: logopedul demonstrează în oglindă poziŃia corectă a organelor articulatorii, precum şi modul de producere a vibraŃiilor, prin vibrarea buzelor, ştiut fiind că între nervii motori ai buzelor şi ai limbii există o strânsă legătură; copilul poate fi ajutat să intuiască vibraŃiile limbii sale punându-l să sufle colŃul hârtiei, făcându-l prin aceasta să vibreze; copilul poate simŃi vibraŃiile propriei limbi palpându-i, pe rând, bărbia, dinŃii, obrajii, comisurile labiale; pentru a-i demonstra poziŃia corectă a vibrantei r, în partea anterioară a cavităŃii bucale, îl invită ca, având limba lipită de buza superioară, să trimită un curent puternic de aer între limbă şi buză, până se aude un zgomot.

În cazul în care sunetul r nu poate fi emis prin aceste exerciŃii se recurge la mijloace auxiliare, dintre care amintim: bucăŃi mici de hârtie care, puse pe vârful limbii, trebuie aruncate afară cu vibraŃie; după

exemplul lui Demostene, unii terapeuŃi au pus biluŃe de stofă, pânză, lână, hârtie, vată etc. sub vârful limbii pentru a obŃine poziŃia ei corectă; în cazul unei slabe mobilităŃi linguale, se pun la rădăcina limbii degetele mici, unul în continuarea celuilalt. În felul acesta limba este Ńinută în poziŃie ridicată la incisivii superiori; vibraŃiile vârfului limbii se pot obŃine cu ajutorul spatulei sau a degetului mic plasate sub limbă. Prin mişcarea lor rapidă la stânga şi la dreapta, acestea (spatula sau degetul) fac limba să vibreze.

Alături în completarea metodelor mai sus enumerate (demonstraŃia şi exerciŃiul), în corectarea rotacismului se foloseşte şi metoda derivării sunetului r din sunete corect emise. Concretizările privind aplicarea metodei derivării se vor referi la toate cele trei situaŃii: substituirea, omiterea şi distorsionarea sunetului r.

Substituirea sunetului r prin l este cea mai frecventă formă de dislalie a acestui sunet la copii. Ea se înlătură relativ uşor dacă avem în vedere asemănarea dintre articulaŃia lui l şi r, asemănare care este de fapt şi cauza cea mai frecventă a confundării şi înlocuirii lui r cu l. Se ştie că l este un sunet alveolar-superior, baza lui de articulaŃie aflându-se în imediata apropiere a lui r, care este şi el un sunet alveolar-superior, situat însă cu 1-2 mm mai în partea anterioară a maxilarului superior (Cf. C. Păunescu, 1962, p. 96). Corectarea acestei forme de dislalie necesită exerciŃii relativ simple (cuvinte cu ri iniŃial şi apoi cu re în celelalte poziŃii). Cerem copilului să pronunŃe cuvintele respective, independent sau în propoziŃii, cu gura cât mai deschisă. După câteva încercări, copilul va pronunŃa corect sunetul r (Cf. E. Verza, 1977, p. 132-133). Un alt procedeu de transformare a lui l în r: se pronunŃă un l nesonor şi apoi se expulzează curentul de aer scurt şi energic sau pronunŃarea prelungită a lui LE (LELELE) care se transformă în RE printr-o uşoară apăsare vibrantă pe bărbie, punând în felul acesta vârful limbii în vibraŃie (Cf. M. GuŃu, 1975, p. 226-227).

În cazul în care copilul a fost depistat târziu (nu a frecventat grădiniŃa, bunăoară) şi deci el are constituite o seamă de alte sunete, r poate fi obŃinut şi din sunete mai îndepărtate ca loc şi mod de articulare, spre a înlătura mai uşor confuziile datorate asemănărilor. În astfel de situaŃii, noi l-am derivat pe r din z.

Să ne oprim acum, pe scurt, la câteva modalităŃi de derivare aplicate în cea de-a doua situaŃie, când copilului omite sunetul r.

Derivarea vibrantei r din siflanta z. Consoana r fiind sonoră, se poate pronunŃa corect prin derivarea ei din z de la care împrumută vibraŃiile. Se stabileşte poziŃia organelor participante la pronunŃia sunetului r: se analizează vizual în oglindă poziŃia corectă, apoi se emite un zzz lung.

Procedeul este simplu. Aşezăm limba în poziŃia de pronunŃie a sunetului r, deci al alveolelor incisivilor superiori. Pentru a nu o lăsa să revină la incisivii inferiori, fenomen care se întâlneşte mai cu seamă la copiii cu hipotonie linguală, o sprijinim cu degetul arătător sau cu degetele mici ale mâinilor, unul în prelungirea celuilalt. Cu limba în această poziŃie pronunŃăm sunetul z. Pentru a provoca limbii vibraŃii cât mai accentuate, sunetul z se pronunŃă în timp ce degetul de sprijin se mişcă energic de la stânga la dreapta, sunetul z transformându-se treptat în r.

Devierea vibrantei r din şuierătoarea prepalatală j. Procedeul se bazează tot pe producerea de vibraŃii limbii. Aşezăm limba în poziŃia de pronunŃare a sunetului r. Concomitent cu pronunŃarea sunetului j, cu limba aflată la alveolele incisivilor superiori, apăsăm ritmic cu degetul arătător sub bărbie. Mişcarea ritmică a degetului va imprima apexul lingual vibraŃiile care-l vor transforma treptat pe j în r. În timpul exerciŃiilor de acest gen se pune un accent deosebit pe păstrarea poziŃiei apicale a vârfului limbii, astfel j nu se poate transforma în r, nu se poate produce, deci, derivarea despre care vorbeam mai sus.

Derivarea vibrantei r din dentalele t şi d. Procedeul are la bază locul apropiat de articulare a sunetelor. Se ştie că t şi d, fiind dentale-alveolare-superioare, au locul de rostire la baza incisivilor superiori, deci în vecinătatea vibrantei r, despre care am mai spus că este alveolară-superioară. Se procedează în felul următor: cu limba în poziŃia de pronunŃare a vibrantei r se pronunŃă în mod repetat sunetul t

concomitent cu inspirul puternic sau sunetul d pe fondul expirului puternic. Se recomandă ca inspirul şi expirul puternice să fie însoŃite de ridicarea şi coborârea braŃelor pentru a mări capacitatea cutiei toracice, respectiv pentru a ajuta plămânii să elimine aerul din care a fost reŃinut oxigenul.

Inspirul şi expirul, însoŃite de starea de încordare generală a organismului, pun organele fonoarticulatorii într-o poziŃie de încordare, de tensiune (cu excepŃia părŃii apicale a limbii, care rămâne relaxată pentru a putea vibra), ceea ce contribuie la transformarea lui t, respectiv a lui d în r. ExerciŃiile de gimnastică generală, care facilitează fenomenul descris mai sus, se reduc, treptat, pe măsura formării deprinderii de pronunŃare a sunetului r, iar în final, după automatizarea fonemului, ele sunt eliminate total.

Practica logopedică arată că situaŃia cea mai dificilă este aceea în care sunetul r apical este distorsionat în formele lui uvulare şi velare. ModalităŃile de transformare a lui r uvular şi a lui r velar în r apical nu diferă prea mult, deoarece bazele de articulaŃie ale celor două pronunŃări greşite (distorsionate) sunt foarte apropiate între ele: la r uvular, uvula este aceea care vibrează, iar la r velar intră în vibraŃie diferite părŃi ale vălului palatin. Transformarea r-ului velar în r apical se face prin exersarea grupelor consonantice trrr, drrr, iar a r-ului uvular prin exersarea grupului consonantic brrr. La aceste exerciŃii limba se plasează în poziŃia r-ului labial, pentru ca prin mişcarea buzelor, provocată de aerul expirat cu putere, apexul lingual să fie făcut să vibreze. ExerciŃiile se continuă până când copilul reuşeşte să-şi retragă limba din poziŃia labială în poziŃia corectă, cea apicală.

Sunetul emis izolat, prin exerciŃii de genul celor descrise mai sus, urmează a fi consolidat prin introducerea lui în coarticulaŃii silabice directe, indirecte şi închise (de exemplu: ri, râ, ră, re, ra, ro,ru), în logatomi (ex.: rer, rir etc. ), în grupe consonantice (ex.: tre, tri, tro, tru), în cuvinte cu sunetul în trei poziŃii (iniŃială, mediană şi finală), în cuvinte monosilabice, bisilabice, trisilabice, polisilabice, în propoziŃii simple şi dezvoltate, în fraze. În propoziŃii sunetul trebuie să fie prezent în toate cuvintele.

În alegerea materialului verbal trebuie să se Ńină seama de o serie de cerinŃe. Se vor evita, de pildă, cuvintele în care să fie situate în vecinătatea sunetului afectat sunete care împiedică pronunŃarea lui corectă. Sunetul r nu se exersează în combinaŃii cu sunetele c, g, h, deoarece acestea, fiind consoane velare, împiedică articularea apicală a sunetului r. Vibranta r trebuie combinată – pentru consolidare şi automatizare – cu sunetele care au punctele de articulaŃie în partea anterioară a cavităŃii bucale (ex.: p, b, t, d).

Etapa consolidării vibrantei r, în toate combinaŃiile posibile, ridică probleme mai puŃine decât etapa de diferenŃiere. Logopatul încearcă să se debaraseze de vechiul mod de vorbire prin exerciŃii de diferenŃiere motrico-kinestezică a pronunŃiei corecte de cea greşită, prin exerciŃii de diferenŃiere a vibrantei r de sunetele îndepărtate (ex.: r de z, s), apoi de sunetele cu care se aseamănă sub aspect acustic şi articulatoriu (ex.: r de l). Sunt binevenite, de asemenea, exerciŃiile cu silabe şi cuvinte paronime (ex.: Ri-li. Rică-Lică etc. ). DiferenŃierea se face întocmai ca la consolidare, începând cu combinaŃiile cele mai simple (silabe) până la propoziŃii şi fraze, atât oral cât şi scris. Folosirea din plin a aparatului de diferenŃiere fonematică măreşte eficienŃa exerciŃiilor efectuate în această etapă.

Automatizarea sunetului r prin activităŃi la cabinetul logopedic, asemănătoare cu cele desfăşurate de elevi în clasă, duce la introducerea lui în vorbirea curentă.

Sunetul r se obŃine foarte greu. Durata tratamentului diferă de la caz la caz în funcŃie de forma rotacismului, de cauzele care l-au generat, precum şi de atitudinea copilului faŃă de propria-i deficienŃă.

În cele mai multe cazuri, rotacismul nu este o tulburare solitară. El se asociază cu alte tulburări dislalice, ca: palatizarea unor consoane (mai frecvente fiind: ş, j, c, g), desonorizarea explozivelor peste limita de toleranŃă (ex.: tlac în loc de drag), omiterea de sunete în combinaŃii consonantice (ex.: tadă în loc de stradă), articulaŃia nesigură etc. În acest caz avem de-a face cu o dislalie polimorfă determinată de tulburarea generală a articulaŃiei sunetelor vorbirii.

Am stăruit mai mult, în finalul acestei prime părŃi a cărŃii de faŃă, la o singură formă de manifestare a dislaliei – rotacismul – pentru a concretiza câteva din modalităŃile de aplicare a metodelor şi procedeelor terapeutice, metode şi procedee care, după cum subliniază şi alŃi cercetători (de pildă, E. Verza, 1977, p. 137-140), pot fi aplicate la oricare categorie de dislalici, cu condiŃia să se accentueze acea latură care le este mai accesibilă şi să se Ńină seama de vârstă, de deficienŃele asociate dislaliei, de nivelul dezvoltării intelectuale, de personalitatea dislalicului.

Într-un mod similar poate fi abordată fiecare dintre tulburările dislalice, tulburări la a căror lichidare pot contribui substanŃial şi dascălii (educatoarele şi învăŃătorii) şi părinŃii copiilor marcaŃi de astfel de deficienŃe. ContribuŃia acestor factori educogeni (şcoala şi familia) la eradicarea tulburărilor de limbaj ale copiilor, tulburări care, după cum am demonstrat în paginile acestei cărŃi, influenŃează atât de negativ reuşita lor şcolară, şi în general îngreunează adaptarea lor şcolară şi socială, stă sub semnul strânsei lor colaborări cu profesorul logoped.

ÎN LOC DE CONCLUZII LA PARTEA I Terapia timpurie a deficienŃelor de limbaj este o necesitate. Cercetările au pus în evidenŃă valoarea incontestabilă a măsurilor timpurii de profilaxie şi corectare a tulburărilor de limbaj. Prin urmare: cu cât mai devreme, cu atât mai bine şi mai eficient.

Practica a demonstrat că îmbinarea armonioasă a terapiei directe cu terapia indirectă este cât se poate de binevenită. Colaborarea profesorului logoped cu toŃi cei care se ocupă de educarea copilului (părinŃi, educatoare, învăŃători, în clasele gimnaziale – când este cazul – profesori de limba română) este de natură să preia din sarcinile sale (ale logopedului) pe cele care nu necesită prezenŃa permanentă a specialistului. În felul acesta eforturile sale se pot canaliza spre rezolvarea situaŃiilor mai dificile, a acelor cazuri care au nevoie de un tratament sub un control permanent din partea specialistului. Câştigul este evident: creşte simŃitor numărul copiilor eliberaŃi de această meteahnă (tulburările simple pot fi lichidate complet, iar dintre copiii cu tulburări grave puŃini vor fi aceea care nu vor putea fi măcar amelioraŃi). Toate acestea însă impun cu necesitate o intensă şi competentă muncă de popularizare a logopediei, de familiarizare a factorilor coparticipanŃi la activitatea de profilaxie şi corectare a tulburărilor de limbaj, cu specificul acestei acŃiuni sarcină dificilă care tot profesorului logoped îi incumbă.

Colaborarea logopedului cu alŃi specialişti (pediatri, stomatologi, O. R. L. - işti, neurologi, psihiatri etc. ) este, de asemenea, o necesitate. Cazurile grave şi foarte grave nu pot fi rezolvate decât pe această cale.

Logopedul nu trebuie să piardă din vedere nici un moment că unul dintre cei mai apropiaŃi colaboratori ai săi, alături de cei mai sus amintiŃi, este însăşi copilul logopat. De felul cum va şti să îi atragă stima şi simpatia, de măsura în care va reuşi să-i stimuleze încrederea şi colaborarea, depinde în foarte mare măsură reuşita strădaniilor sale.

Logopedul, ca oricare lucrător care se dăruie muncii sale, este un permanent căutător de mai bine. Ceea ce a reuşit să facă nu reprezintă pentru el decât un modest pas spre mai bine, spre mai eficient. Perpetua primenire a instrumentelor sale de lucru, ceea ce înseamnă implicit informaŃia la zi în specialitatea sa, trebuie să-i fie deviza.

Dacă la tot ce am spus până aici – alăturându-ne opiniilor altor lucrători în domeniul psihopedagogiei speciale, opinii bazate pe datele unor cercetări experimentale – mai subliniem şi faptul că tulburările de limbaj reprezintă una din cele mai importante cauze ale eşecului şcolar va fi întărită îndeajuns, credem, ideea că activitatea logopedică nu reprezintă un scop în sine, ci ea se înscrie – şi nu pe ultimul loc – pe linia cerinŃelor puse în faŃa şcolii, şi anume aceea de a găsi metodele cele mai adecvate pentru a uşura adaptarea copilului la sistemul muncii şcolare.

G L O S A R1. AFAZIE (gr. a –fără şi phasis – cuvânt). Termen substituit de Trousseau celui de AFEMIE (gr. a – fără şi pheme – vorbire) propus de Broca pentru a desemna, la început pierderea limbajului articulat în absenŃa leziunilor nervoase, apoi pentru a desemna pierderea limbajului consecutivă leziunilor creierului, ceea ce o face incurabilă la adult (la copil sunt posibile recuperări).

Obs. Privativul grecesc a (“fără”) indică lipsa totală (ex. afazie, afonie, afrazie, apraxie etc. ), pe când particula grecească dys (“greu”, ”dificil”, ”defectuos”, “alterat”) indică o lipsă, o deficienŃă parŃială (ex. disartrie, disfonie, disgrafie).

AFERENT. Procesul ce se propagă ca influx înspre centrii nervoşi dinspre periferie (de la organele periferice receptoare sau de la reŃele nervoase aflate în organele interne, muşchi, tendoane etc. ). Căile aferente propagă (sub formă de influx nervos) mesaje senzoriale. Nervii aferenŃi sau fibrele nervoase aferente culeg şi conduc impulsurile excitatoare spre centrii nervoşi (vezi: EFERENT).

AFONEMIE (descrisă de unii autori sub numele de MOGHILALIE). PronunŃare eliptică, caracterizată prin lipsă totală, din vorbirea unui logopat, a unui sunet sau a mai multor sunete. Ex. aŃă în loc de raŃă, fate în loc de frate, mă în loc de măr, atunci când este omisă vibranta “r”, ceea ce determină o vorbire ştearsă.

AFONIE (gr. aphonia – muŃenie). Incapacitate de fonaŃie, pierderea totală sau parŃială a vocii datorată paraliziei muşchilor coardelor vocale sau afectării centrilor nervoşi ce-i comandă. Uzual, prin afonie se mai înŃelege incapacitatea de a cânta sau intona corect.

AFRAZIE (termen creat de Fleury). Bolnavul poate pronunŃa dar nu utilizează înŃelesul just al cuvintelor.

AFRICATE (SEMIOCLUZIVE). Consoane cu caracter complex, a căror articulaŃie începe cu o ocluziune şi se termină printr-o constricŃie; africatele se compun din două consoane: una ocluzivă şi alta constrictivă, având, în rostire, durata de timp a unei singure consoane: č (ce) este egal cu t+s, iar ğ (ge) este egal cu d+j. aceste consoane se scriu întotdeauna urmate de vocalele e şi i, dând sunete ce se scriu ce, ci şi ge, gi. Toate aceste vocale şi consoane se rostesc fără rotunjirea buzelor, ba mai mult pentru corecta formare a vocalelor e şi i buzele trebuie să aibă comisurile puternic ridicate ca în surâs.

AGNOZIE (gr. a fără şi gnosis cunoaştere). Tulburare a percepŃiei caracterizată prin lipsa capacităŃii de a recunoaşte obiectele, persoanele, lucrurile etc. Ea se datorează în majoritatea cazurilor unor leziuni ale zonelor corticale din jurul analizatorilor. Forme clinice: agnozia vizuală (sau optică): persoana nu recunoaşte vizual obiecte cunoscute, nu poate citi etc. ; agnozia auditivă (denumită şi surditate verbală sau surditate psihică), caracterizată printr-o audiŃie aparent normală, însă copilul aude în loc de cuvinte zgomote confuze. Reeducarea este foarte dificilă, surdul verbal nu poate repeta cuvintele decât unele silabe izolate; el nu înŃelege sensul cuvintelor; agnozie tactilă (stereoagnozia): bolnavul nu recunoaşte obiectele prin pipăit; alexia agnozică ; tulburări de înŃelegere a limbajului scris, cu conservarea limbajului interior, a comunicării şi înŃelegerii limbajului oral; acalculia: tulburări în recunoaşterea numerelor, în efectuarea operaŃiilor aritmetice, determinate de leziuni situate în orice parte a creierului; tulburări paroxistice ale schemei corporale etc.

AGRAFIE (gr. a - fără şi graphein - scriere). AfecŃiune patologică manifestată prin imposibilitatea de a exprima ideile prin scris, pierdere sau tulburare a funcŃiunii de exprimare a gândurilor prin scris. Ea poate să fie asociată, sau nu, cu tulburări afazice. Este foarte rară la copii, mai frecventă fiind disgrafia (mai puŃin gravă). Agrafia este o formă de apraxie datorată unei disfuncŃii din creierul stâng la dreptaci. Poate fi înnăscută sau dobândită.

AGRAMATISM (formă afazică determinată de Kussmaul – 1878 – sub numele de AKATOFAZIE şi studiată de Pick – 1913 ). Este o tulburare a limbajului caracterizată prin pierderea capacităŃi de a vorbi

1 NOTĂ: Glosarul cuprinde termenii cei mai utilizaŃi în logopedie.

corect din punct de vedere gramatical. Astfel, flexiunea cuvintelor (modificarea cuvintelor după gen, număr şi caz) se face incorect sau este absentă (verbele sunt folosite numai la infinitiv); frazele sunt greşit construite prin lipsa acordurilor gramaticale. Este o formă de afazie cauzată de leziuni ale scoarŃei cerebrale. Unii autori o denumesc afazie sintactică. Forme de agramatism se întâlnesc în tulburările de limbaj mai complexe, cum ar fi alalia, dislexia, disgrafia, etc.

ALALIE (gr. a – fără şi lalein – vorbire). Lipsă sau slabă dezvoltare a vorbirii la persoane ce dispun de auz normal şi de posibilităŃi de dezvoltare intelectuală comună şi care, de regulă, nu pot fi încadrate în clasa debililor mintali. Ea este cauzată de unele disfuncŃii ale zonelor corticale ale vorbirii. Termenul de alalie a fost introdus de Lordat, el înlocuindu-l pe cel de afazie, prin care Trousseau desemna această pierdere patologică a limbajului. Se întâlnesc, la alŃi autori (M. Seeman, C. Launay, S. Borel-Maisonny), şi alŃi termeni pentru a desemna fenomenul alaliei: audiomutitate (mutitatea celor care aud), muŃenie idiopatică, afazie congenitală etc.

ALEXIE (gr. a fără şi lexis citire). Inabilitate şi incapacitate de a citi şi înŃelege limbajul scris, asociată de regulă cu agnozii sau afazii. Este o formă de agnozie vizuală şi este sinonimă cu cecitatea verbală. Subiectul este capabil de a se exprima verbal sau în scris, dar nu poate înŃelege sensul cuvintelor scrise, alexia fiind o tulburare de percepŃie a simbolurilor scrise o disoluŃie perceptivă vizuală cauzată de leziuni ale substanŃei albe a lobului occipital major care interesează lobulii linguali şi fuziformi şi deseori spleniul corpului calos. Ca şi agrafia, şi dislexia poate fi un simptom al afaziei, dar poate exista şi în afara acesteia. Sunt diferite grade de alexie pornind de la incapacitatea de recunoaştere, în lectură, a cuvintelor scrise, până la ilizibilitatea silabelor (asilabie) sau a literelor, cifrelor sau a notelor muzicale (amuzie). Alexia congenitală se manifestă în cazul în care un copil cu intelect normal se dovedeşte incapabil de a-şi însuşi cititul. DificultăŃile parŃiale de învăŃare a citirii se denumesc prin termenul de dislexie de evoluŃie.

APICAL (lat. apex – vârf)(despre consoane) = articulat prin apropierea vârfului limbii de dinŃi, de alveole, de bolta palatului.

APRAXIE (gr. a – fără şi praxis – acŃiune). Termen introdus de Liepman (1900) pentru a desemna dispariŃia capacităŃi de executare corectă a unor acŃiuni obişnuite (de ex. : îmbrăcarea, scrierea, mersul) datorită pierderii înŃelegerii modului de întrebuinŃare a obiectelor uzuale şi a imposibilităŃi de a executa diverse mişcări (într-o succesiune corectă) subordonate unui scop. Subiectul pierde posibilitatea de exprimare gestuală datorită unor leziuni localizate în regiunea parietală sau în corpul calos. După Ed. Claparède, apraxia este în sfera motorie ceea ce este agnozia în sfera percepŃiei. Apraxia îmbracă o multitudine de forme clasice: ideomotorie, ideatorie, melokinetică, constructivă, buco-linguo-facială, amuzia apraxică, vocală etc.

ARTICULEME = mişcările fiecărui organ care participă la pronunŃarea unui fenomen. BETACISM (PARABETACISM). Denumirile specifice ale dislaliilor de sunete (ex. : betacism – parabetacism; rotacism – pararotacism etc. ) sunt construite – în cazul alterării sau omiterii sunetului – din numele grecesc al fenomenului afectat şi terminaŃia “ism”(ex. : betacism); cuvântului astfel format i se adaugă prefixul “para” în cazul înlocuiri unui sunet mai greu de articulat prin altul la a cărui pronunŃare subiectul (copilul) nu întâmpină aceleaşi greutăŃi. Pentru detalii, vezi lucrarea de faŃă p. 25 şi tabelul 1. 2 a.

BÂLBÂIALĂ (logonevroză) = tulburare de vorbire de natură nevrotică. Ea apare mai ales în copilărie în perioada preşcolară şi se manifestă prin greutate în pronunŃarea corectă a unor cuvinte sau repetări şi omisiuni de silabe. Se accentuează si sunt însoŃite de emoŃii, vorbit în public, în schimb, dispar complet când copilul cântă. Tratamentul bâlbâieli se face de către medic şi logoped şi reuşeşte cu atât mai radical, cu cât s-a început mai devreme. Bâlbâiala rapidă (bolboroseala, numită şi vorbire tumultoasă) etc. , este o tulburare de pronunŃie prin alterarea silabelor înlocuirea unora cu altele sau dispariŃia lor prin lipsă de atenŃie. Când subiectul este atent nu comite greşeală de pronunŃare, fapt ce îl

deosebeşte de bâlbâitul adevărat. Vorbirea aceasta tumultoasă este greu de înŃeles, mai ales când individul schimbă o consoană (ex. copilul clecă la plimbare, în loc de pleacă).

BRADILALIE (bradiartrie) (gr. bradys – “lent”şi lalein – “vorbire”). Încetinirea ritmului vorbirii, datorită căreia expresia verbală devine greoaie, lentă, tărăgănată iar cuvintele sunt adeseori pronunŃate silabisit. Face parte din tulburările de ritm ale vorbirii şi mai poartă denumirea de ”vorbire lentă şi monotonă”. Bradilalia apare în intoxicaŃii cronice, stări confuzive, encefalite cronice, stări demenŃiale, epilepsie etc.

CAPACISM (PARACAPACISM) – vezi explicaŃia de la betacism (parabetacism) COMISURĂ. Punct de unire a două părŃi de anatomice (comisura buzelor, comisura

pleoapelor). COMPLEX DE INFERIORITATE. Sentiment de insuficienŃă (personală). Termenul de complex a fost introdus de C. G. Jung pentru a desemna o totalitate de trăiri şi de trăsături personale cu un fond afectiv foarte intens, declanşate de evenimente, situaŃii, relaŃii umane, etc. , mai mult sau mai puŃin generale care au un caracter frustrant. Frecvent observat la copil şi la adult, complexul de inferioritate a fost studiat mai ales de Alfred Adler. Acest complex ia naştere în copilărie când subiectul devine conştient de slăbiciunea sa naturală. Efectele sale sunt deprimante: copilul se repliază asupra lui însuşi, se retrage din acŃiune şi se refugiază în reveria consolatoare, pansându-şi rănile cu iluziile sale. Pentru evitarea formării complexului de inferioritate, este necesară crearea în jurul copilului a unui climat propice pentru dezvoltarea sa.

DEFECTOLOGIE. Disciplină care se ocupă cu studiul psihologic şi pedagogic al persoanelor cu deficienŃe senzoriale, intelectuale etc.

DELTACISM (PARADELTACISM)-vezi explicaŃia de la betacism (para-betacism). DENTALE. Consoane care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinŃii

incisivi superiori sau inferiori. DICłIUNE (dicŃie). Modul de a pronunŃa cuvintele, silabele şi sunetele: arta de a

pronunŃa corect şi clar un text. DISARTRIE (gr. dys - “greu” şi arthon - “articulaŃie”) denumită M. Seeman dislalie centrală. Tulburare de vorbire caracterizată prin confuzie în articularea cuvintelor, ca şi prin modificări ale ritmului intonaŃiei şi expresivităŃii vocii. Se observă în unele boli ale sistemului nervos, în paralizia generală progresivă, în intoxicaŃi alcoolice. Forma extremă a disartriei este anartria, manifestată prin imposibilitatea pronunŃării cuvintelor.

DISFONEMIE = tulburare de articulaŃie cauzată de nerespectarea bazei de articulaŃie a sunetului. Din această cauză învelişul sonor al fenomenului (denaturat) nu mai corespunde tiparului fonetic al acestuia. Un exemplu de disfonemie îl reprezintă sigmatismul lateral, labiodental şi cel adental, în care nu se respectă baza corectă de articulaŃie a sunetelor siflante. Maniera de articulare lingno-prepalatală, a consoanei t, în locul articulării corecte lingno-dentale, bunăoară, dă vorbitorului un accent străin de limba noastră, un accent englez.

DISFONIE (gr. dys “dificil” phone – “sunet”). Tulburare a vocii, a registrului şi calităŃii sunetelor vocale şi a timbrului. PronunŃia poate fi nazală sau răguşită fiind datorată unor defecŃiuni de construcŃie sau de structurare a actului emisiei şi de surmenarea sau uzura aparatului fonematic. Este considerată dislalie de origine laringiană de către unii autori. Se deosebeşte disfonia organică de cea funcŃională, aceasta din urmă fiind produsă de o utilizare incorectă a vocii.

DISFONOGRAFIILE fac parte din tulburările limbajului scris. Cauze ale apariŃiei acestor tulburări sunt aşa-numitele cuvinte conflictuale: cuvintele care conŃin în structura lor fonetică unele tendinŃe contradictorii ale normelor fonetice generând un proces de nesiguranŃă, de oscilare în stabilirea structurii fonografice a cuvântului şi tulburând atât ritmul cât şi unitatea proceselor de analiză şi sinteză corticală.

DISGLOSIE (gr. dys defectuos, alterat şi glossa - limbă, vorbire). Alterarea pronunŃiei unuia sau mai multor foneme, consecutivă anomaliilor de structură ale organelor periferice ale vorbirii. Fiind urmarea unui deficit instrumental, disglosia nu afectează limbajul în structura sa semantico-sintactică. Acest sindrom “instrumental“ se deosebeşte de sindroamele dismaturative, disglosia nefiind regresivă cu vârsta, ci ”persistentă” şi după vârsta de 5-6 ani sau apare după perioada de formare a scrisului, ceea ce justifică în denumirea ei şi adaosul de ”tardivă”. Disglosia mai este denumită şi dislalie mecanică, tocmai pentru că apare în cazul malformării organelor periferice de vorbire.

DISGRAFIE. Perturbare a învăŃării scrisului, anomalie a activităŃii grafice exprimată în substituiri, inversări de litere şi silabe sau fuziuni de cuvinte. Ea se manifestă prin neregularitatea desenului literelor şi dispunerea lor anarhică în pagină. La baza ei sunt deficienŃe ale dezvoltării auzului fonematic şi limbajului oral, deficienŃe motorii şi, în unele cazuri, perturbări emoŃionale. Disgrafia se ameliorează şi chiar poate dispare complet prin grafoterapie şi terapie de susŃinere care stimulează copilul organizându-i mişcările, fapt ce redă copilului încrederea în sine.

DISGRAMATISMUL. Incapacitate de a formula gramatical actul vorbirii, incapacitate care se continuă şi după vârsta de 5 ani. Vorbirea gramaticală trebuie să se termine la vârsta de 3 ani. În această tulburare de articulaŃie fonetică consoanele mai greu de pronunŃat (r, s, g, c) sunt înlocuite cu altele mai uşoare, cum ar fi dentalele sau labialele.

DISLALIE. Tulburare a vorbirii, caracterizată prin deficienŃe în pronunŃarea unor sunete sau grupe de sunete, vorbirea în ansamblul ei fiind normală. Formele ei sunt variate: imposibilitatea pronunŃării unor sunete (r, s, z, j etc. ), pronunŃarea deformată, neclară, incorectă a unor sunete, înlocuirea sunetelor care nu pot fi pronunŃate cu alte sunete (r prin l, v prin f), vorbirea nazonantă etc. , manifestări care ne determină să apreciem vorbirea cuiva ca fiind sâsâită, peltică sau pe nas. Dislalia este frecvent întâlnită în copilărie, ea fiind până la vârsta de 3-4 ani o stare normală, fiziologică. Este cauzată de anomalii sau leziuni ale mecanismelor de fonaŃie şi de articulări periferice (ale limbii, dinŃilor, buzelor, vălului palatin etc. ) de factori psihologici (imitare de către copii a tulburărilor de vorbire ale părinŃilor) sau de o educaŃie necorespunzătoare. Corectarea acestor tulburări se realizează prin aplicarea unor metode şi procedee speciale psihopedagogice de către logoped. De observat că din punct de vedere etimologic, cuvântul ”dislalie” este compus din doi termeni de origine greacă: particula “dis”, care în medicină indică ceva patologic şi verbul “laleo” (a vorbi în sensul vorbirii curente). Termenul de dislalie a fost introdus în literatura de specialitate, în 1830, de către R. L. Schulthess. AlŃi autori descriu această tulburare de pronunŃie sub denumirea de psellismus, termen derivat de la grecescul “psellismós”, desemnând o tulburare de pronunŃie ce împiedică articularea corectă a anumitor sunete. Unii autori francezi descriu dislalia şi sub denumirea de blesitate (blesité).

DISLEXIE (gr. dys – dificil şi lexis – cuvânt). Tulburare a înŃelegerii simbolurilor grafice. Dislexicul înŃelege primele cuvinte ale frazei, după care celelalte componente îşi pierd sensul. La copii dislexia se manifestă prin dificultăŃi de simbolistică a orientării spaŃiale verbale. De cele mai multe ori sunt evidente următoarele: inversiuni de silabe (ra în loc de ar); confuzii de litere simetrice (d şi b, p şi q etc. ); confuzii de fenomene apropiate (v şi f, c şi g etc. ); omisiuni de sunete.

DISLOGIE. Tulburare a ideaŃiei, manifestată printr-o vorbire incorectă; tulburare a asocierii ideilor cu cuvintele.

ECOLALIE. Fenomen patologic de “vorbire după ecou”, de repetare automată a cuvintelor şi gesturilor (atunci se numeşte ecopraxie sau ecokinezie) interlocutorului. Se numeşte ecofrazie când constă din repetarea propoziŃiilor. Survine în schizofrenie, confuzie, stări onirice, catatonice, maniacale etc.

EFERENT. Impuls Ńi traiect nervos ce porneşte de la centrii cerebro-spinali spre periferie, la muşchi, organe de simŃ, organe interne; direcŃie centrifugă proprie nervilor motori (şi altora) prin care se transmit comenzile la efectori. Contrar AFERENT, centripet.

ENCEFALITĂ. AfecŃiune inflamatorie a sistemului nervos central; boală cauzată de inflamarea acută sau cronică a encefalului.

ETIOLOGIE (gr. aitia – cauză şi logos – ştiinŃă). Disciplină care studiază cauzele unui fenomen (în speŃă – maladie) dezvăluind originea şi evoluŃia sa; ramura medicinii care studiază cauzele bolilor şi factorii care influenŃează apariŃia diverselor boli.

FILOGENEZĂ. Procesul evoluŃiei formelor organice ori a unui grup de animale sau plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii.

FITACISM (PARAFITACISM). Vezi explicaŃia de la betacism (parabetacism). FONAłIE. Capacitatea particulară a laringelui omului de a modula cuvintele, capacitate la care contribuie în mare măsură şi cavitatea bucală, faringiană, alături de sistemul rinosinuzal. Defectele de fonaŃie pot să apară în urma unor malformaŃii din aceste regiuni (buză de iepure, gură de lup).

FONAłIUNE. Ansamblul fenomenelor care produc vocea. FONEM. Cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcŃiunea de a diferenŃia cuvintele între ele , precum şi formele gramaticale ale aceluiaşi cuvânt. (În trecut) Sunet.

FONOARTICULARE (PRONUNłIE). AcŃiunea motrică de a exprima verbal sunetele limbii.

FRICATIV –Ă. Consoană sau sunet la a căror pronunŃare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge în tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv (ex. s, z).

GAMACISM (PARAGAMACISM). Vezi explicaŃia de la betacism (parabetacism). GÂNGĂVEALĂ. Defect de vorbire al omului gângav (bâlbâit). GRASEIERE. PronunŃare a sunetului r în mod uvular sau velar (ca francezii).

HEMIPLEGIE. Paralizia unei părŃi a corpului datorată afectării emisferei cerebrale opuse sau a căilor de acces către aceasta.

HIPOACUZIE (SURDITATE). Diminuarea capacităŃii auditive. În general, noŃiunea este folosită în cazul acelor subiecŃi care aud greu, dar care pot distinge sunetele suficient să înŃeleagă cuvântul rostit. Hipoacuzia copilului poate influenŃa negativ însuşirea şi folosirea corectă a limbajului, iar mai târziu – şcolaritatea. Opus: HIPERACUZIE = acuitate auditivă superioară, ieşită din comun; subiectul înregistrează cele mai slabe sunete.

HOTENTOTISM. Formă specifică a “dislaliei universalis” (acea tulburare de pronunŃie ce afectează majoritatea sunetelor: consoane+vocale), caracterizată printr-o vorbire ininteligibilă, constând din articularea unică a consoanei t (ex. : tu te tu atată = tu te du acasă; tu ti tă tité = tu ştii să citeşti). Această vorbire, înŃeleasă numai în cadrul membrilor aceleiaşi familii, constând dintr-o tulburare de structură lingvistică în care limbajul mutilat constă din suprimări de segmente fonice, substituiri de foneme, ecolalie şi deplasări de sunete şi silabe în cadrul cuvântului, cu stereotipii verbale până la apariŃia unor silabe sau cuvinte de neoformaŃie, a fost denumită hotentotism (E. Fournié), tetism (M. E. HvatŃev), limbaj vocal (N. Hovorca), idiolalie (de alŃii).

LABIALE. Sunete care se articulează cu participarea buzelor. LOGONEVROZĂ. Vezi BÂLBÂIALĂ.

LOGOPEDIE. Disciplină psihopedagogică consacrată studierii şi reeducării sau terapiei corective a limbajului deficient sau handicapat. Ea propune metode şi procedee adecvate fiecăreia din tulburările de limbaj.

MACROGLOSIE. Mărirea în volum a limbii, apărând ca un efect congenital sau în urma unei hipertrofii musculare, depunerii de amiloid sau existenŃei unui limf - sau hemangiom. În opoziŃie cu microglosia = limbă de dimensiuni mici, care este un defect de asemenea congenital.

MITACISM (PARAMITACISM). Vezi explicaŃia de la betacism (parabetacism).

MOGHILALIE. Tulburare a limbajului care se manifestă prin omiterea diferitelor sunete, omisiune care, în anumite cazuri grave de dislalie, se poate extinde şi la grupuri consonantice, ori cuvinte. Vezi AFONEMIE.

MUTISM. AfecŃiune câştigată şi caracterizată prin dispariŃia limbajului fără leziune cerebrală, spre deosebire de afazia câştigată, la care dispariŃia limbajului se datorează unei afecŃiuni cerebrale.

OCLUZIVĂ. Consoană care se articulează printr-o ocluziune a aparatului fonator, urmată de o explozie; consoană explozivă.

ONTOGENEZĂ. Dezvoltare individuală a organismelor vegetale şi animale, care cuprinde toate transformările organismului de la stadiul de embrion până la sfârşitul existenŃei lui; ontogenie = ramură a biologiei care studiază acest proces.

PALIGRAFIE. Formă de palikinezie constând în repetarea în scris a unor anumite cuvinte.

PALILALIE (PALILOGIE) (gr. palin – din nou şi lelein – vorbire). Tulburare care constă în repetarea involuntară, spontană şi incorectă, a unuia sau mai multor cuvinte, de obicei a ultimelor sau a ultimului cuvânt dintr-o frază. Se întâlneşte în boala Parkinson, paralizia pseudobulbară, în leziuni striate cu caracter atipic cunoscute sub denumirea de boala Pick şi boala Alzheimer.

PARACAPACISM, PARAGAMACISM. Vezi explicaŃia de la betacism (parabetacism). Aceste două categorii de tulburări de vorbire reprezintă 1, 36% din totalul tulburărilor de articulaŃie depistate. Se întâlnesc în general mai mult la şcolarii mici (primele două clase). În cazul acestor două defecte, sunetele c şi g sunt înlocuite cu sunetele d şi t (de ex. : dară în loc de gară şi Tluj în loc de Cluj).

PARACUZIE. Simptom de percepŃie auditivă denaturată cauzat de leziuni ale analizatorului; surditate insulară manifestată pentru o gamă restrânsă de frecvenŃe, dincolo de care acuitatea auditivă se menŃine în limitele normalului.

PARAFAZIE (gr. para – afară şi phasis – vorbire), deschisă în secolul trecut de către Jackson. Tulburare în care silaba precedată nu devine un excitant adecvat pentru cea următoare. Ex. :bolnavul zice “expres” în loc de “exact”. Aceasta se explică prin faptul că silaba ex a provocat un răspuns condiŃionat fals, a fost un excitant condiŃionat inexact pentru silaba următoare. Parafazia este o tulburare de vorbire proprie afaziei şi caracterizată prin deformarea sunetelor din cuvinte, în aşa fel încât cuvintele sunt confundate după similitudinea de pronunŃare, indiferent de conŃinutul simbolic pe care-l au. Deformarea cuvintelor folosite prin înlocuirea cuvântului oportun prin altul desprins de context se dovedeşte, probabil, amneziei verbale. Expresiile verbale vehiculate de subiect nu corespund actului de gândire.

PARAFEMIE. Tulburare patologică ce constă în deformarea vocalelor unui cuvânt în cursul vorbirii.

PARAFONEMIE (denumită de unii autori cu termenul de PARALALIE). Tulburare a limbajului constând în substituirea sau alternanŃa unor sunete cu altele, în mod permanent, sunete, fie izolate, fie în combinaŃiile fluente ale vorbirii. De exemplu: din limba japoneză, lipsind cu desăvârşire sunetul r, japonezii se vor exprima, în limba română, înlocuind pe r cu l. Vor spune “clemă” în loc de “cremă” şi “lomân” în loc de “român”. De asemenea, în limba germană, lipsind consoana j, unii vorbitori germani, nedeprinşi cu sistemul nostru fonetic, vor spune în limba română “şale” în loc de “jale”, înlocuindu-l pe j cu ş.

PARAGRAFIE. Tulburare de scris observată cu predilecŃie în afazia senzorială, care se caracterizează prin scrierea greşită a cuvintelor, prin confundare a semnificaŃiei lor, a regulilor de ortografie etc.

PARAGRAMATISM. Tulburare a exprimări verbale, studiată de Kleist, care se manifestă prin structurarea incorectă a frazelor, observată în cursul unei regresii

afazice dar care nu a atins faza de agramatism. Expresii bizare sau neoformaŃii care pornesc însă de la rădăcini corecte.

PAREZĂ. Paralizie uşoară, incompletă, care permite mişcări de amplitudine redusă şi cu forŃă diminuată.

PELTICĂRIE. Vorbire peltică: peltic = om care rosteşte defectuos anumite consoane; vorbire care trădează o asemenea rostire defectuoasă.

PITACISM (PARAPITACISM). Vezi explicaŃia de la betacism (parabetacism). PROGNATISM. ConformaŃie a feŃei omului care constă în proeminenŃa exterioară (în formă de bot) a maxilarelor sau a arcadelor dentare ale acestora.

PSITACISM. Tulburare în care manifestarea sonoră a limbajului o ia înaintea ideilor, cuvintele rostindu-se fără înŃeles, neurmărind, în fond, nici o idee; un fel de vorbire similară cu aceea a papagalului întâlnită la idioŃii verbali (unii idioŃi prezintă un mutism total).

RINOLALIE (DISLALIE ORGANICĂ). Vorbire nazalizată; nazalizarea su-plimentară (parazitară) sau insuficientă a vorbirii.

ROTACISM. Defect de pronunŃare a sunetului r. Este întâlnit sub următoarele forme: a) omiterea totală a sunetului din cuvânt (osu în loc de roşu); b) pronunŃarea uvuală sau velară a sunetului r; c) pronunŃarea monovibrantă a sunetului r, realizată printr-o singură bătaie a vârfului limbii şi pronunŃarea polivibrantă, realizată prin mai multe bătăi decât cele necesare; d) pronunŃarea labială a sunetului r, prin vibrarea buzelor; e) pronunŃarea interdentală a sunetului r. Cele mai frecvente forme de rotacism sunt cele guturale (uvulare şi velare) şi rotacismele monovibrante.

SIFLANT –Ă. Sunet, consoană constrictiv(ă), dental(ă), format(ă) prin atingerea vârfului limbii de cele două şiruri de dinŃi sau numai de dinŃii incisivi inferiori; consoană siflantă.

SIGMATISM. Defect de pronunŃie a sunetelor siflante şi sibilante. Forme: a) sigma-tismul interdental constituite cea mai răspândită formă a tulburărilor de articulaŃie, reprezentând 41, 83% din totalul tulburărilor de articulaŃie depistate; b) sigmatismul addentar reprezintă 11, 58% din numărul defectelor de articulaŃie observate; c) sigmatismul lateral reprezintă 4, 08% din numărul tulburărilor de articulaŃie depistate; d) sigmatismul reprezintă 3, 4% din totalul tulburărilor de articulaŃie; e) sigmatismul labiodental reprezintă 1, 36%. Aceste forme se remit prin laborioase, exersări corective, sub supravegherea logopedului. În unele cazuri devine necesară şi intervenŃia chirurgicală.

SOMA. Ansamblul celulelor nereproducătoare ale organismului viu; somatic = care Ńine de corp, privitor la corp.

SUNET. Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulaŃie; sunete lichide: cu proprietăŃi ale vocalelor şi consoanelor; sunete glotate: care nu sunt nici vocale nici consoane (ex. : h aspirat).

TAHILALIE. Tulburare de ritm în vorbire, denumită şi “vorbire accelerată”. Acest termen este apropiat ca sens de cel de TAHIFEMIE = formă patologică de hiperactivitate verbală, constând în accelerarea exagerată a ritmului verbal îngreunând astfel mult comprehensibilitatea comunicării.

TETACISM (PARATETACISM). Vezi explicaŃia de la betacism (parabetacism). TIMIDITATE. Comportament defensiv şi anxios, ezitant şi astenic, exprimând dificultăŃi de adaptare socială (sau o adaptare negativă) ce sunt normale şi explicabile în copilăria mică şi la pubertate, dar ridică probleme în celelalte etape. Cauze: temperamentul hipertonic, nesiguranŃă de sine, complexe de inferioritate etc. Pentru depăşirea timidităŃii, importantă este activitatea socială şi dezvoltarea încrederii în sine şi în alŃii.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Ajuriaguerra, J. (1980). Scrisul copilului, vol. I, II, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Antal, a. , (1978). Igiena şcolară, Bucureşti: Editura medicală. Artemov, v. A. (1962). Natura comunicativă a limbajului oral, în Revista de psihologie, nr. 4. Avram, A. (1955). Asupra clasificării vocalelor româneşti, în Studii şi cercetări lingvistice, VI, nr. 3-4. Bara, s. , (1962). Unele contribuŃii la metoda tratării logonevrozei şcolarului, în Revista de psihologie,

nr. 1. Bara, s. , (1962). ContribuŃii la studiul stereotipului dinamic prin tehnica înregistrării vorbirii

logonevroticului pe banda de magnetofon, în Revista de psihologie, nr. 1. Berca, I. , (1963). Privire critică asupra corelaŃiei dintre citire şi scriere, în Revista de pedagogie, nr. 3. Boşcaiu, E. , Bobaru, R. , Iacob, B. , Olaru, E. , (1965). Procesul de învăŃătură al elevilor cu tulburări

de vorbire din clasele mici, în Revista de pedagogie, nr. 1. Boşcaiu, E. , (1967). ConsideraŃii asupra utilizării aparatelor generatoare de impulsuri în corectarea

rotacismelor, în Revista de psihologie, nr. 4. Boşcaiu, E. , (1970). Corectarea tulburărilor de vorbire, în învăŃământul preşcolar, supliment al

Revistei de pedagogie, nr. 2. Boşcaiu, E. , Popa, I. . , (1971). Îndrumător în tratamentul logopedic al afaziilor expresive, Cluj, (f. e. )

(multigrafiat). Boşcaiu, E. , (1972). ExerciŃii de dezvoltare a dicŃiunii corecte la vârsta preşcolară mică, în

învăŃământul preşcolar, supliment al Revistei de pedagogie, nr. 2. Boşcaiu, E. , (1973). Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire în grădiniŃele de copii, Bucureşti:

Editura Didactică şi Pedagogică. Boşcaiu, E. , Moldovan, V. , (1975). Unele aspecte ale muncii logopedice în grădiniŃele de copii, în

probleme de defectologie, vol. IX, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Boşcaiu, E. , (1983). Bâlbâiala. Prevenire şi tratament, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Boşcaiu, E. , (1983). Îndrumător pentru dezvoltarea vorbirii în colectivităŃile de copii, centrul de

multiplicare al UniversităŃii, Cluj-Napoca. Calavrezo, C. , (1967). Metode şi procedee pentru corectarea disgrafiei şi a dilexiei, în vol. Tulburările

limbajului scris (sub red. C. Păunescu), Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Calavrezo, C. , (1969). ContribuŃii metodice la corectarea dislaliei, în Caiet de pedagogie medicală,

Centrul de multiplicare al UniversităŃii Bucureşti. Calmy, S. , (1967). Cum să facem exerciŃii grafice, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Carol, l. , (1976). ExerciŃii, poezii pentru cei mai mici copii, Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică. Cazacu, T. , (1957). Aspecte ale stilului vorbirii copilului, în Studii şi cercetări lingvistice, nr. 3. Chircev, A. , (sub red. ) (1970). LecŃii de psihologia copilului şi adolescentului, Centrul de

multiplicare al UniversităŃii, Cluj-Napoca. CreŃu, E. , Iliescu, C. , Nichita, S. , Popescu, S. , (1976). Îndrumător metodic pentru dezvoltarea

vorbirii. . . în clasaI , Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Damşa, I. , Damşa-Toma, Maria, Ivănuş, Z. , (1996). Dezvoltarea vorbirii în grădiniŃa de copii şi în

clasele I şi a-II-a, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. * * * (1957). Din munca educatoarelor pentru dezvoltarea vorbirii copiilor preşcolari, Bucureşti:

Editura Didactică şi Pedagogică. Dumitrescu, A. , (1965). Unele probleme teoretice legate de diagnosticarea logopatiilor, în Revista de

psihologie, nr. 2. Edelsberger, l. , (1959). Logopedia şi foniatria, în vol. Logopedia cehoslovacă, Centrul de

documentare medicală, Bucureşti. Edelsberger, l. , (1959). Logopedia ca sector ştiinŃific al defectologiei, în vol. Logopedia cehoslovacă,

Centrul de documentare medicală, Bucureşti.

Farkas, M. , (1980). Patologia limbajului infantil şi procesul de corectare a acestuia în lumina neuro-lingvisticii contemporane, în Probleme de defectologie, vol. X, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

Gârbea, Şt. , Pitiş, M. , (1978). Patologia vocală, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Golu, M. , Verza, E. , (1970). ConsideraŃii metodologice în legătură cu fenomenul de “lateralizare” şi

influenŃa lui asupra dezvoltării limbajului, în Analele UniversităŃii Bucureşti. , Bucureşti. GuŃu, M. , (1975). Logopedia, vol. I, Centrul de multiplicare al UniversităŃii, Cluj-Napoca. GuŃu, M. ş. a. , (1980). Structura acustică şi semnificaŃia fonetică a vocalelor limbii române, în

Probleme de defectologie, vol. X, HvatŃev, M. E. , Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. * * * Logopedia (1959). Ucipedghiz, Moskva, (traducere litografiată) Iancu, I. , Pampu, E. , (1958). Unele modificări fiziopatologice în analizatorul verbo-motor la

logonevrotici, în Revista de psihologie, nr. 3. Jurcău Emilia, (1974). Teoria şi practica tratamentului logopedic al tulburărilor de limbaj, în vol.

Şcoala şi elevii, (sub red. A. Chircev, V. Lăscuş, T. Fodor), Cluj-Napoca, (f. e. ). Jurcău, Emilia, (1974). Valoarea igienico-mintală a logopediei, în vol. Probleme actuale de

psihopedagogie şcolară, (sub red. A. Chircev, V. Lăscuş, T. Fodor), Cluj -Napoca, (f. e. ). Jurcău, Emilia, Jurcău, N. , (1982). Tulburări articulatorii şi terapia lor precoce, în Revista de

psihologie, nr. 1. Kreindler, A. , Fradis, A. , (1970). Afazia, Bucureşti: Editura Academiei R. S. R. Kreindler, A. , (1977). Agnozii şi apraxii, Bucureşti: Editura Academiei R. S. R. Montessori, M. , (1978). Descoperirea copilului, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Neagu, E. , (1961). ObservaŃii preliminare asupra unor cazuri de dislalie printre copiii de vârstă

preşcolară (5-7 ani) din oraşul Cluj, în Probleme de defectologie şi psihopatologie, vol. II, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

Neagu, E. , (1963). ObservaŃii asupra răspândirii tulburărilor de vorbire la copiii de vârstă şcolară mică (clasele I-IV) din oraşul Cluj, în Probleme de defectologie şi psihopatologie, vol. III, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

Neagu, E. , Mareş, V. , (1963). Rolul deficienŃelor motrice ale limbii şi ale musculatorii faciale în producerea tulburărilor de articulaŃie, în Probleme de defectologie şi psihopatologie, vol. III, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

Nicula, I. , (1980). Pedagogie şcolară, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Nikaşina, N. A. , (1961). Defecte de pronunŃare şi scriere la elevii din primele clase ale şcolilor de

masă, în vol. Probleme de pedagogie specilă, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Opriş, V. , (1972). Să secŃionăm frenul limbii?, în Sănătatea, nr. 6. Păunescu, C. , (1962). Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburărilor ei, Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică. Păunescu, C. , (1966). Tulburările de vorbire la copil, Bucureşti: Editura Medicală. Păunescu, C. (1966). (sub red. ), Studii şi cercetări de logopedie, Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică. Păunescu, C. (1967). (sub red. ), Tulburările limbajului scris, Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică. Păunescu, C. (1972). (coord. şt. ), Nedezvoltarea vorbirii copilului, Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică. Păunescu, C. , (1973). Limbaj şi intelect, Bucureşti; Editura ştiinŃifică. Păunescu, C. , (1973). Structuri morfo-funcŃionale în dezvoltarea limbajului, în Probleme de

defectologie, vol. IX. , Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Păunescu, C. (coord. şt. ), (1976). Introducere în logopedie, vol. I, Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică. Păunescu, C. , (1978). Tulburările limbajului scris şi integrarea şcolară, în învăŃământul în clasele I-IV,

culegere metodică editată de Revista de pedagogie, Bucureşti.

Păunescu, C. , (1981). Copilul nostru de la vârsta de 0-3 ani, Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.

Păunescu, C. (sub red. ) (1984). , Tulburări de limbaj la copil, Bucureşti: Editura Medicală. Peneş, M. , Molan, V. , (1997). Îndrumător pentru folosirea Abecedarului, Bucureşti: Editura Aramis. Peneş, M. , Popes, Ana, E. , (1998). DicŃionar de grădiniŃă, Bucureşti: Editura Aramis. Peteanu, M. , (1963). Un caz de mutism electiv la un copil de vârstă preşcolară determinat de greşeli

educative, în Probleme de defectologie, vol. III, Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Piscoi, V. , Jurcău Emilia, Jurcău, N. , (1985). Limbaj şi învăŃare, în Familia, nr. 3(235). Piscoi, V. , Jurcău, Emilia, Jurcău, N. , (1985). Din nou despre limbaj şi învăŃare, în Familia, nr. 9

(241). Popescu, P. , (1978). DicŃionar de psihologie, Bucureşti: Editura Albatros. Pora, E. (coord). , (1978). DicŃionarul sănătăŃii, Bucureşti: Editura Albatros. Predescu, V. , Ionescu, G. , (1970). Psihoterapia în grup, în Revista de neurologie, psihiatrie, şi

neurochirorgie, nr. 1, 3, 4 Pricop, M. , Bîlbîie, V. , (1969). Culegere de material metodic pentru corectarea dislaliilor la elevii

claselor I-IV, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. * * * Regulamentul şcolilor de cultură generală pentru copii cu deficienŃe, apropat de M. E. I. cu

ordinul nr. 861/1971. Roceric-Alexandrescu, Alexandra, (1968) Fonostatica limbii române, Bucureşti: Editura Academiei R.

S. R. Rosetti, Al. , Lăzăroiu, A. , (1982) Introducere în fonetică, Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică. Roşca, Al. , Chircev, A. , (sub red. ), (1972). Psihologia copilului şcolar, Bucureşti: Editura Didactică

şi Pedagogică. Slama-Cazacu, T. , (1957). RelaŃiile dintre gândire şi limbaj în ontogeneză, Bucureşti: Editura

Academiei Slama-cazacu, T. , (1961). Dialogul cu copii, Bucureşti: Editura Academiei R. S. R. Sovak, M. , (1959) Din istoricul logopediei, în vol. Logopedia cehoslovacă, Centrul de documentare

medicală, Bucureşti. Stan, Sandina. , (1972). Arta vorbirii scenice, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, Stănică, C. , Vrăşmaşu, E. , (1997). Terapia tulburărilor de limbaj, Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică, R. A. Străchinaru, I. , (1959). În legătură cu problemele prezenŃei şi evoluŃiei tulburărilor de vorbire la copil,

în Probleme instructiv-educative, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Suciu, A. , (1940). Tulburările de vorbire la copii şi răspândirea lor printre şcolarii din Cluj, în Revista

de psihologie, nr. 3. Şchiopu, U. , (1970). Jocul şi alte activităŃi distractive ca instrumente de psihologie, în vol. Probleme

psihologice ale jocului şi distracŃiilor, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Şchiopu, U. , (1978). DicŃionar de psihologie, Tipografia UniversităŃii Bucureşti. Şchiopu U. , Verza, E. , (1981). Psihologia vârstelor, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Tomescu, M. , (1969) ParticularităŃile psihologice ale formării deprinderii vorbirii corecte la copiii cu

despicări de boltă şi văl palatin, în Analele UniversităŃii Bucureşti, psihologie. Toncescu, S. , Pavel, A. , (1969). Dislalia funcŃională şi dislalia simptomatică, în Caiet de pedagogie

medicală, Centrul de multiplicare al UniversităŃii Bucureşti. Triteanu, S. , Pavel, A. , (1977). Aportul jocului didactic la formarea deprinderilor de vorbire corectă

la elevii clasei I, în perfecŃionarea procesului instructiv-educativ în ciclul primar, Culegere metodică editată de Revista de pedagogie, Bucureşti.

Vasiliu, E. , (1965). Fonologia limbii române, Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică. Verza, E. , (1970). Etape în educarea limbajului copiilor alalici, în Studii de psihologie editate de

Universitatea Bucureşti.

Verza, E. , (1972). Caracteristicile dislexiei şi disgrafiei la şcolari, în Analele UniversităŃii Bucureşti, psihologie.

Verza, E. , (1972). ParticularităŃile psihoterapiei în reeducarea vorbirii şi personalităŃii logonevroticului, în Analele UniversităŃii Bucureşti, psihologie.

Verza, E. , (1973). Conduita verbală a şcolarilor mici, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Verza, E. , (1977). Dislalia şi terapia ei, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Verza, E. , (1982). Ce este logopedia?, Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Verza, E. , (1983). Disgrafia şi terapia ei, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Verza, E. , (1985). Modelarea comportamentului grafic al elevului în raport cu aprecierea cadrului

didactic, în Revista de psihologie, nr. 3. Vişan-Mitea, O. , (1972). Componente vizuale ale limbajului oral. Perceperea vocativelor, în Revista

de psihologie, nr. 2. Vlasova, T. A. , (1958). Munca logopedului cu preşcolarii bâlbâiŃi, Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică. Vlasova, T. A. , (1975). Despre copii cu abateri în dezvoltare, Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică. Voicu, M. (1973). Aspecte ale evoluŃiei comunicării verbale la şcolarii din clasele I—IV, în volumul

InteracŃiunea proceselor cognitive, Bucureşti: Editura Academiei R. S. R. Weinert, Herbert. (1963). Die Bekampfung von Sprechfehlern (Combaterea defectelor de pronunŃare,

trad. din limba germană) Berlin: Veb Verlag Volk und Gesundheit. Zörgö, B. , Neagu—Boşcaiu, E. , (1964). Cu privire la raportul dintre tulburările de vorbire şi

dezvoltarea activităŃii intelectuale la copil, în Probleme de defectologie, vol. IV, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

Zörgö, B. , (1969). Aspecte ale dezvoltării acŃiunilor mintale de autocontrol în învăŃarea verbală, în Revista de psihologie, nr. 4.