Martorul În Procesul Penal

30
Valoarea probatorie a declaraţiilor martorilor Aprecierea probelor reprezintă unul dintre cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de organele de urmărire, instanţele judecătoreşti precum şi de părţile din proces se concretizează în soluţia ce va fi dată în urma acestei activităţi. În art.63 alineatul 2 Cod procedură penală, modificat prin Legea nr.281/2003 se prevede că ” probele nu au valoare dinainte stabilită”. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Din cele expuse rezultă următoarele principii: § nedeterminarea anticipată de către legiuitor a valorii probelor ce se administrează în procesul penal; § libertatea de apreciere a probelor de către organele de urmărire penală şi de instanţele de judecată; § stabilirea scopului pentru care sunt examinate şi apreciate probele administrate, anume pentru “aflarea adevărului”. Potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, declaraţiile martorilor au aceeaşi forţă probantă ca şi celelalte mijloace de porbă cu deosebirea că în timp ce declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului precum şi cele ale părţilor pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coraborate cu alte probe art.69 şi art.75 Cod procedură penală. Declaraţiile martorilor pot servi la aflarea adevărului în mod necondiţionat. Aceasta conduce la ideea că în situaţia în care într-o cauză penală există un singur martor, organele judiciare îşi pot întemeia soluţia pe declaraţia acestuia dacă produce încredere deplină că relatează adevărul. Declaraţia unui singur martor considerată sinceră poate fi suficientă pentru condamnarea inculpatului dacă confirmă cu fermitate vinovăţia acestuia. Declaraţiile martorilor au un caracter relativ, concluzie desprinsă din îndelungata experienţă judiciară. Mărturia care prin ea însăşi produce forţa probantă, trebuie examinată atât în raport cu persoana, cu sursa din care provine, cu faptul la care se referă, cu datele şi informaţiile furnizate. Principalele cauze ale relativităţii mărturiei sunt următoarele: § imperfecţiunea organelor de simţ ale omului însoţite de o serie de factori obiectivi sau subiectivi care influenţează nu numai percepţia ci şi procesul de memorare sau de redare a celor percepute; § formarea unor opinii specifice organelor judicare doritoare să vadă în declaraţia martorului o reproducere absolut fidelă a faptelor la care au asistat. Importanţa şi complexitatea administrării şi aprecierii probei testimoniale este deosebită, astfel încât pentru a stabili că martorul audiat a fost sincer, că depoziţia sa corespunde realităţii obiective, magistratul trebuie să posede o bogată cultură judiciară, să stăpânească reguli tactice criminalistice de ascultare. Evaluarea probei testimoniale presupune necesitatea reconstituirii drumului pe care îl parcurge procesul de formare a mărturiei: recepţia informaţiilor, stocarea memorială a acestor informaţii, comunicarea lor sub forma reproducerii şi recunoaşterii precum şi luarea în considerare a factorilor obiectivi şi subiectivi. Aprecierea unei mărturii se bazează pe două principii fundamentale şi anume cel al sincerităţii martorului şi cel al fidelităţii declaraţiei, al reproducerii datelor cu privire la făptuitor şi la împrejurările faptei.[1] În situaţia în care există un singur martor şi declaraţia acestuia se află în contradicţie cu celelalte probe existente în dosar, dar martorul este sincer, se impune efectuarea şi a alor activităţi procesuale şi procedurale pentru a se stabili cauza acestei situaţii. Literatura de specialitate prevede şi cauzele ce pot determina ca mărturia să fie de rea-credinţă: § martorul trece sub tăcere anumite împrejurări esenţiale pentru a convinge organul judiciar de inutilitatea chemării sale în scopul de a se elibera de obligaţia de a depune mărturie; § martorul trece sub tăcere anumite împrejurări esenţiale ori denaturează împrejurări favorabile învinuitului sau inculpatului datorită resentimentelor faţă de

description

Martorul În Procesul Penal

Transcript of Martorul În Procesul Penal

Valoarea probatorie a declaraiilor martorilorAprecierea probelor reprezint unul dintre cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece ntregul volum de munc depus de organele de urmrire, instanele judectoreti precum i de prile din proces se concretizeaz n soluia ce va fi dat n urma acestei activiti. n art.63 alineatul 2 Cod procedur penal, modificat prin Legea nr.281/2003 se prevede c probele nu au valoare dinainte stabilit.Aprecierea fiecrei probe se face de organul de urmrire penal sau de instana de judecat n urma examinrii tuturor probelor administrate, n scopul aflrii adevrului.Din cele expuse rezult urmtoarele principii: nedeterminarea anticipat de ctre legiuitor a valorii probelor ce se administreaz n procesul penal; libertatea de apreciere a probelor de ctre organele de urmrire penal i de instanele de judecat; stabilirea scopului pentru care sunt examinate i apreciate probele administrate, anume pentru aflarea adevrului.Potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, declaraiile martorilor au aceeai for probant ca i celelalte mijloace de porb cu deosebirea c n timp ce declaraiile nvinuitului sau ale inculpatului precum i cele ale prilor pot servi la aflarea adevrului numai n msura n care sunt coraborate cu alte probe art.69 i art.75 Cod procedur penal. Declaraiile martorilor pot servi la aflarea adevrului n mod necondiionat. Aceasta conduce la ideea c n situaia n care ntr-o cauz penal exist un singur martor, organele judiciare i pot ntemeia soluia pe declaraia acestuia dac produce ncredere deplin c relateaz adevrul. Declaraia unui singur martor considerat sincer poate fi suficient pentru condamnarea inculpatului dac confirm cu fermitate vinovia acestuia.Declaraiile martorilor au un caracter relativ, concluzie desprins din ndelungata experien judiciar. Mrturia care prin ea nsi produce fora probant, trebuie examinat att n raport cu persoana, cu sursa din care provine, cu faptul la care se refer, cu datele i informaiile furnizate. Principalele cauze ale relativitii mrturiei sunt urmtoarele: imperfeciunea organelor de sim ale omului nsoite de o serie de factori obiectivi sau subiectivi care influeneaz nu numai percepia ci i procesul de memorare sau de redare a celor percepute; formarea unor opinii specifice organelor judicare doritoare s vad n declaraia martorului o reproducere absolut fidel a faptelor la care au asistat.Importana i complexitatea administrrii i aprecierii probei testimoniale este deosebit, astfel nct pentru a stabili c martorul audiat a fost sincer, c depoziia sa corespunde realitii obiective, magistratul trebuie s posede o bogat cultur judiciar, s stpneasc reguli tactice criminalistice de ascultare. Evaluarea probei testimoniale presupune necesitatea reconstituirii drumului pe care l parcurge procesul de formare a mrturiei: recepia informaiilor, stocarea memorial a acestor informaii, comunicarea lor sub forma reproducerii i recunoaterii precum i luarea n considerare a factorilor obiectivi i subiectivi.Aprecierea unei mrturii se bazeaz pe dou principii fundamentale i anume cel al sinceritii martorului i cel al fidelitii declaraiei, al reproducerii datelor cu privire la fptuitor i la mprejurrile faptei.[1]n situaia n care exist un singur martor i declaraia acestuia se afl n contradicie cu celelalte probe existente n dosar, dar martorul este sincer, se impune efectuarea i a alor activiti procesuale i procedurale pentru a se stabili cauza acestei situaii. Literatura de specialitate prevede i cauzele ce pot determina ca mrturia s fie de rea-credin: martorul trece sub tcere anumite mprejurri eseniale pentru a convinge organul judiciar de inutilitatea chemrii sale n scopul de a se elibera de obligaia de a depune mrturie; martorul trece sub tcere anumite mprejurri eseniale ori denatureaz mprejurri favorabile nvinuitului sau inculpatului datorit resentimentelor fa de acesta, datorit sentimentelor de ur, de invidie care de cele mai multe ori se manifest sub forma invidiei; martorul nu declar tot ceea ce tie sau prezint faptele denaturant sau din temere de a fi tras la rspundere penal pentru o fapt svrit anterior nedescoperit; pornirea de a depunde mincinos poate fi determinat de sentimentele de fric, de teama inspirat martorului datorit presiunilor, ameninrilor exercitate mpotriva sa sau a familiei sale. martorul este interesat material sau moral n rezultatul cauzei datorit raporturilor n care se afl cu nvinuitul sau inculpatul ori cu una dintre pri.Organele judiciare n cadrul operaiei de apreciere a probelor testimoniale trebuie s fac o atent i complet analiz a depoziiilor martorilor, numai n aceste condiii putnd s considere c a stabilit vinovia sau nevinovia i s ia o decizie legal i temeinic. Atunci cnd o mrturie e apreciat ca fiind sincer, exact, dar e contrazis de celelalte probe administrate n cauz, aceasta nu poate sta la baza deciziei organelor judiciare.[2]Procesul penal reprezint cadrul unor contraziceri care urmnd etapele impuse de lege vor duce la aflarea adevrului, astfel nct proba cu martori nu poate exista fr contraziceri, fr incertitudini. Proba cu martori are ca punct central omul, cuvintele sale, ceea ce a vzut; astfel nct fiecare persoan percepe mediul corespunztor n mod diferit, n funcie de posibilitile sale fizice i psihice, evident nu toi vor putea relata o anumit situaie n acelai fel. n cazul mrturie nu este important numai ce reii, ci s-i dai seama exact de ceea ce ai reinut, valoarea mrturiei nu este n raport de numrul martorilor, deoarece minoritatea poate avea dreptate fa de majoritate.Proba cu martori este utilizat n rezolvarea cazelor pentru ca nainte de acte, de persoanele care particip la svrirea unei fapte direct sau indirect, voluntar sau involuntar, reprezint posibilitatea de a afla adevrul mult mai repede, chiar dac exist i unele dificulti ntmpinate de organele judiciare n cazul martorilor de rea-credin. ns pentru a nltura aceste dificulti s-au conturat de-a lungul timpului, metodele psihologice, metodele de tactic criminalistic, pentru a combate cile prin care infractorul, persoanele care au legtur cu fapta, martorul de rea-credin, ncearc s devieze organul judiciar n aflarea adevrului.Declaraiile martorilor reprezint unul dintre cele mai vechi mijloace de prob i n acelai timp cele mai folosite n cadrul procesului penal. Ascultarea unei persoane n calitate de martor, care are cunotin despre o anumit fapt sau mprejurare viznd un fapt juridic sau cauz penal, aflarea unei informaii obinut prin mrturie au ca scop aflarea adevrului. A afla adevrul n cauza penal nseamn a realiza o concordan deplin ntre situaia aa cum s-a petrecut aceasta n materialitatea ei i concluziile la care a ajuns organului judiciar cu privire la mprejurrile respective. Aflarea adevrului trebuie realizat n concordan cu condiiile prevzute de lege, astfel nct s nu depeasc legalitatea i cadrul impus de aceasta. Aflarea adevrului nu reprezint doar un principiu care a fost introdus de lege pentru a avea semnificaia de legislaie modern, ridicat la standardele europene, ci a dus i la instaurarea unui sistem de garanii care guverneaz legea procesual penal. Declaraiile martorilor n msura n care relev elementele de fapt ce pot servi ca prob pentru constatarea existenei sau inexistenei unei infraciuni, pentru identificarea persoanei care a svrit-o sau pentru recunoaterea unor mprejurri eseniale cauzei, contribuie direct la aflarea adevrului, deci la soluionarea procesului penal. Declaraiile martorilor ndeplinesc aceast funcie fie prin ele nsele cnd nu exist alte mijloace de prob, fie prin coroborarea cu alte mijloace de prob n situaia cnd exist.

[1]Neagu Ion, Drept procesual penal, Editura Global Lex, Bucureti, 2004, pg.328[2]Ciopraga Aurel , Evaluarea probei testimoniale n procesul penal,Editura Junimea, Iai, 1979, pg.42

Obligaiile procesuale ale martorilorLegea procesual penal a prevzut pentru persoana chemat ca martor nu numai drepturi ci i o serie de obligaii.n primul rnd, persoana chemat n calitate de martor areobligaia procesual de prezentare-este obligat, conform prevederilor art.83 alin.1 Cod procedur penal, s se nfieze la locul, ziua, ora artate n citaie n faa organelor judiciare. Lipsa nejustificat a martorului de a se prezenta la data stabilit de organele judiciare se sancioneaz cu amend judiciar de la 250 lei la 5.000 lei, potrivit art.198 alineatul 2 Cod procedur penal, cu obligaia ns din partea organelor judiciare ca acesta s fi fost legal citat. Amenda judiciar se aplic de organele de urmrire penal prin ordonan, iar de instana de judecat prin ncheiere. Dac din motive temeinice martorul nu s-a prezentat poate cere scutirea de amend ori reducerea amenzii n termen de 10 zile de la comunicarea ordonanei organului de urmrire penal ori a ncheierii instanei. n funcie de motivele artate, organul judiciar apreciaz asupra scutirii sau reducerii cuantumului amenzii art.199 Cod procedur penal.n situaia n care neprezentarea martorului este justificat de imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat, de exemplu o boal, stare de arest, organul de urmrire penal sau instana de judecat procedeaz la ascultarea acestuia la locul unde se afl, cu excepia cazurilor n care legea prevede altfel, conform dispoziiilor art.86 alin.3 combinat cu art.74 Cod procedur penal.Martorul, n ipoteza n care nu se prezint nici dup amendare va fi constrns s se prezinte prin aducerea silit art.183 Cod procedur penal. Odat prezentat,martorul areobligaia s fac declaraii cu privire la faptele i mprejurrile la care este audiat.Este posibil ca martorul s refuze s fac declaraii. Cnd persoana chemat ca martor refuz s fac declaraii sub motivul c nu tie nimic n cauz, dei cunoate mprejurrile eseniale asupra crora i s-a cerut s fac declaraii, el comite infraciunea de mrturie mincinoas, prevzut de art.260 Cod penal. Spre deosebire de nvinuit sau inculpat, care, potrivit art.70 alin.2 Cod procedur penal, au dreptul de a nu face nici o declaraie, martorul, dac nu se prezint, poate fi sancionat cu amend judiciar sau, potrivit art.327 alin.5 Cod procedur penal, poate fi adus silit n vederea ascultrii luiObligaia de a depune ca martor este personal nefiind permis reprezentarea.Persoana chemat ca martor ntr-un proces penal esteobligat s declare tot ceea ce cunoate cu privire la faptele sau mprejurrile asupra crora este ntrebat,art.83 teza a-III-a Cod procedur penal.Martorul are o ndatorire social de a participa la aflarea adevrului ntr-o cauz penal, din acest motiv el are obligaia s declare tot ce tie, organele judiciare avnd dreptul de a cere oricrei persoane care are aceast calitate de martor prestarea mrturiei.Declaraiile martorilor au o importan deosebit atunci cnd ele constau n cunotine dobndite personal direct cu propriile simuri, de aceea el are obligaia de a spune tot ce tie. De asemenea i cunotinele privitoare la svrirea unei infraciuni care au fost dobndite indirect, din relatrile fcute de alte persoane duc la obligaia martorului de a le relata, putnd fi folosite de organele judiciare ca probe indirecte. n situaia n care martorul, dei are cunotine despre faptele cauzei refuz s fie ascultat ca martor, svrete fie infraciunea de omisiune de a ncunotiina organele judiciare, prevzut de art.265 Cod penal, fie infraciunea de favorizare a infractorului, prevzut art.264 Cod penal, dup cum mprejurrile pe care le cunoate dar, refuz s le declare, sunt n favoarea sau defavoarea inculpatului.n activitatea de nfptuire a justiiei penale un rol important l au martorii, declaraiile lor sunt considerate mijloace de prob, contribuind astfel la aflarea adevrului i n concret la rezolvarea, soluionarea cauzei respective.Martorul areobligaia n aceste condiii de a nu face afirmaii mincinoase.Martorul cnd este ascultat de organele judiciare trebuie s-i ndeplineasc obligaia cu bun-credint, s contribuie efectiv la aflarea adevrului ntr-o cauz penal pe msura posibilitilor sale. nainte de a fi ascultat, martorul depune jurmntul, respectiv va rosti fraza: Jur c voi spune adevrul i nu voi ascunde nimic din ceea ce tiu art.85 alin.1 Cod procedur penal. Jurmntul creeaz o solemnitate necesar actului procedural i poate determina martorul s spun adevrul. Dup depunerea jurmntului sau dup rostirea formulei prevzute de art.85 alin.5 Cod procedur penal, pentru cei care din motive de contiin sau confesiune nu depun jurmntul, se va pune n vedere martorului, dac nu va spune adevrul svrete infraciunea de mrturie mincinoas.Mrturia mincinoaseste prevzut n art.260 Cod penal i este definit ca fiind fapta martorului, expertului, interpretului care face afirmaii mincinoase, ori nu spune tot ce tie privitor la mprejurrile eseniale asupra crora a fost ntrebat ntr-o cauz juridic.[1]Infraciunea de mrturie mincinoas are un subiect activ martor, expert sau interpret, infraciune svrit de cele mai multe ori de martor datorit n principal de faptul c declaraiile acestora sunt printre cele mai frecvente mijloace de prob. Infraciunea de mrturie mincinoas poate consta i n tcerea martorului omite a spune tot ce tie referitor la o mprejurare esenial care are pondere n stabilirea adevrului i prin consecin n soluionarea just a cauzei. Nu se poate vorbi de svrirea infraciunii de mrturie mincinoas, atunci cnd martorul refuz n mod explicit de a da declaraii. n asemenea situaie organele judiciare trebuie s gseasc alte mijloace de prob necesare soluionrii cauzei penale. Organele judiciare sunt cele care trebuie s dovedeasc caracterul mincinos al mrturiei. Simplele contradicii din declaraiile unui martor sau interpretarea personal eronat a faptelor sau mprejurrilor nu trebuie s conduc imediat la svrirea infraciunii de mrturie mincinoas, ci trebuie coroborate cu celelalte mijloace de prob. Retragerea mrturiei mincinoase de ctre cel care svrete infraciunea are efect asupra rspunderii penale. Sunt situaii n care declaraiile martorilor luate n faza de urmrire penal sunt retractate n faza de judecat; judectorului i revine sarcina de a aprecia asupra sinceritii revenirii.Avnd n vedere principiul oralitii n faza de judecat judectorul trebuie s nu nlture numai declaraia martorului fcut n faa sa, pe care o consider nesincer, ci i pe cea dat la organele de urmrire penal. Dac s-ar lua n considerare numai declaraia dat la urmrirea penal nu ar mai avea rost cercetarea judectoreasc i s-ar fi nclcat principiul oralitii n aceste condiii. Declaraia dat la urmrirea penal poate fi folosit ca o prob complementar care alturi de alte probe directe ajut la aflarea adevrului. n cazul n care martorul care a dat declaraia la urmrirea penal a decedat, disprut sau este incapabil de a mai depune declaraia n faa instanei, judectorul poate folosi declaraia ca o simpl prob indirect cu condiia de a o pune n discuia prilor cu ocazia dezbaterilor. Mrturia mincinoas se mai refer i la experi sau interprei nu numai la martori. Experii pot fi chemai de organele judiciare pentru a da lmurire asupra rapoartelor pe care le-au ntocmit. n cazul interpreilor jurmnrul este obligatoriu art.128 alin.3 Cod procedur penal. Martorul nu are obligaia de a informa organul judiciar din proprie iniiativ.Persoanele care au cunotin despre svrirea unei infraciuni, nu capt calitatea de martor atta vreme ct nu sunt chemate i ascultate de organele judiciare potrivit procedurii indicate de lege. Obligaiile generale de informare pe care le au persoanele n legtur cu svrirea de infraciuni rmn n sfera obligaiilor morale sau ceteneti. Dac prin informaiile respective se sesizeaz un organ de urmrire penal, relatrile au regimul juridic al denunului sau al plngerii.

[1]Cornean Dumitru, Drept procesual penal,Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 2000, pg.180

Persoanele care nu sunt obligate s depun ca martorAutor: Ciobanu CristinaSpre deosebire de persoanele care nu pot fi ascultate ca martori n procesul penal, sunt anumite categorii de persoane care pot fi ascultate ca martori numai dac ele consimt acest lucru.Conform prevederilor art.80 alineatul 1 Cod procedur penalsoul i rudele apropiate ale nvinuitului sau inculpatului nu sunt obligate s depun ca martori.Prin aceast reglementare referitoare la persoanele care nu sunt obligate s depun ca martori n procesul penal, legiuitorul a urmrit ocrotirea sentimentelor de afeciune pe care soul sau rudele apropiate ale nvinuitului sau inculpatului le au fa de acestea din urm.Calitatea de so trebuie s fie valabil la momentul folosirii acestui mijloc de prob. De exemplu, cstoria dintre soi nu a fost desfcut printr-o hotrre judectoreasc rmas definitiv. n situaia n care soii sunt n curs de judecat ntr-un proces de desfacere a cstoriei, organul judiciar cu ocazia ntrebrilor prealabile trebuie s stabileasc care sunt raporturile dintre soi i dac hotrrea de divor se afl sau nu n cile de atac.Art.149 din Codul penal arat c rude apropiate sunt ascendenii i descendenii, fraii i surorile, copiii acestora precum i persoanele devenite prin nfiere rude potrivit legii. Dispoziiile din legea penal privind rudele apropiate se aplic i n caz de nfiere cu efecte depline, persoane nfiate ct i descendenii acesteia i n raport cu rudele fireti. n caz de nfiere cu efecte restrnse aceste dispoziii se aplic nfiatului ct i descendenilor acestuia. Sunt considerai frai i surori cei care au un descendent comun, legturile dintre frai i surori sunt nu numai primare ci i consanguine (tat comun) i uterine (mam comun).Legea instituie expres n art. 80 alin. 2 din Codul de procedur penal obligaia organelor judiciare de a aduce la cunotina unor atare persoane chemate ca martori c au posibilitatea de a alege ntre a depune mrturie sau a refuza s depun ca martori, dat fiind calitatea lor. Aceast obligaie a organului judiciar trebuie ndeplinit de ndat ce martorul a fost ntrebat dac este so sau rud apropiat cu vreuna din pri, n ce raporturi se afl cu acestea, i dac a suferit vreo pagub de pe urma svririi infraciunii. n situaia n care martorul, so sau rud apropiat cu nvinuitul sau inculpatul a ales ntr-o cauz penal s depun mrturie, depoziia sa trebuie s serveasc adevrului. Interesul superior al justiiei are ntietate i fa de martorul care a ales singur s depun mrturie dei el a fost avertizat de consecinele pe care le-ar putea atrage depoziiile mincinoase. Astfel, martorul poate deveni subiect al infraciunii de mrturie mincinoas, prevzut de art.260 Cod penal. Persoana ce are o atare calitate din moment ce a consfinit s depun ca martor, i sunt aplicabile toate dispoziiile din procedura penal privind drepturile i obligaiile martorilor. Aceste dispoziii procesuale se refer numai la soul i rudele apropiate nvinuitului sau inculpatului, nu i la celelalte pri din proces. n situaia n care soul sau ruda apropiat a inculpatului a refuzat s fac declaraii i totui a fost ascultat nu mai poate fi tras la rspundere penal pentru mrturie mincinoas, dac nu spune adevrul. Declaraia fiind obinut contrar legii nu mai poate sta la baza hotrrii judectoreti.Potrivit dispoziiilor art. 81 Cod procedur penal, minorul poate fi ascultat ca martor[1]. Pn la vrsta de 14 ani ascultarea lui se face n prezena unuia dintre prini ori a tutorelui sau a persoanei creia i este ncredinat minorul spre cretere i educare. n scopul aflrii adevrului, organele judiciare trebuie s recurg la orice izvor de prob, drept pentru care i minorii pot fi audiai numai c ascultarea lor se va ine n primul rnd de vrsta pe care o au.Martorul minor ca i n cazul majorului parcurge aceleai etape: pregtirea ascultrii; identificarea persoanei; ascultarea propriu-zis, adic relatarea liber urmat de ntrebri i rspunsuri.n audierea martorului minor organele judiciare trebuie s in cont de o serie de factori care pot influena declaraia acestuia: vrsta, dezvoltarea sa fizic i psihic; mediul din care provine (situaia la nvtur, cercul de prieteni, raporturile cu colegii); familia minorului, relaiile pri-copil, dac familia e monoparental (familie cu un singur printe); alegerea persoanei care urmeaz s-l asiste pe martorul minor, pentru c trebuie s fie o persoan n care s aib ncredere.Ascultarea martorului minor se poate face fie la sediul organului judiciar, fie n anumite mprejurri n mediul n care triete, la coal. Termenul de citare trebuie s fie ct mai scurt pentru a se reduce posibilitatea de influenare a minorului de persoane interesate n cauz. Pn la vrsta de 14 ani martorul minor nu depune jurmnt, ns i se atrage atenia s spun adevrul. n funcie de caracteristicile fiecrui caz n parte, organul judiciar va aprecia dac respectiva depoziie servete aflrii adevrului, fiind util soluionrii cauzei.Pentru dovedirea unor infraciuni svrite n familie pot fi ascultai ca martori i minorii sub 16 ani. Prin Legea nr.281/2003 s-a introdus n Codul de procedur penal art.86(4), care prevede c n cauzele privind infraciunile de violen ntre membrii aceleai familii, instana poate dispune ca martorul sub 16 ani s nu fie audiat n edina de judecat admindu-se prezentarea unei audieri efectuate n prealabil prin nregistri audio-video n condiiile art.86 alin.2, 4, 5 i 7 Cod procedur penal.[2]Casetele video i audio pe care a fost nregistrat declaraia martorului, n original, sigilate cu sigiliul parchetului sau dup caz al instanei de judecat n faa creia s-a fcut declaraia, se pstraz n condiile legii. Luarea declaraiilor martorilor, n aceste condiii se face n prezena procurorului. Declaraia martorului ascultat se nregistreaz prin mijloace tehnice video i audio i se red integral n form scris

[1]Doltu Ioan,Martorul n procesul penal,Editura Lumina Lex, Bucureti, 2004, pg.59[2]Legea nr.281/2003 privind modificarea codului de procedur penal, publicat n M.O.468 din 1.07.2003

Indeplinirea dispoziiilor art.260 alin.2 C.p. Retragerea mrturiei mincinoase are ca efect nepedepsirea fptuitorului dac, n cauzele penale intervine mai nainte de a fi pronunat o hotrre sau de a se fi dat o soluie ca urmare a acelei mrturii ( n spe trimiterea n judecat a inculpatului prin rechizitoriu).MATERIE PENALSentina penal nr. 502/25.09.2007Indeplinirea dispoziiilor art.260 alin.2 C.p. Retragerea mrturieimincinoase are ca efect nepedepsirea fptuitorului dac, n cauzelepenale intervine mai nainte de a fi pronunat o hotrre sau de a sefi dat o soluie ca urmare a acelei mrturii ( n spe trimiterea njudecat a inculpatului prin rechizitoriu).Prin sentina penal nr.502/25.09.2007 a Judectoriei Tecucin baza art.11 pct.2 lit.b din C.p.p. n ref. la art.10 lit.i din C.p.p. s-adispus ncetarea procesului penal pornit mpotriva inculpatului O.S., pentrucomiterea infraciunii de mrturie mincinoas prev. de art.260 din C.p.S-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate n cauz srmn n sarcina statului.Pentru a pronuna aceast hotrre instana de fond a reinuturmtoarele:Prin rechizitoriul Parchetului de pe lng Judectoria Tecucila data de 12.07.2007, a fost trimis n judecat penal n stare de libertateinculpatul O.S. , pentru comiterea infraciunii de mrturie mincinoas prev. deart.260 din C.p.S-a reinut c inculpatul a fost audiat ntr-o cauz penal, nfaza de urmrire penal a spus adevrul cu privire la situaia de fapt, dupcare n faza de judecat n aceeai cauz a revenit asupra declaraiilor datepreciznd c nu tie nimic de conflictul dintre familiile B. i A., deoarecen perioada acestui conflict el nu se afla de fa, fiind plecat n judeulTulcea.Inculpatul a mai artat c retrage declaraiile date laurmrirea penal n dosarul cu nr.2433/2006, deoarece a declarat fals ntructa fost sftuit de unele persoane din familia A. s declare neadevruri.Instana de fond a mai reinut c inculpatul nu poate fipedepsit deoarece i-a retras declaraia mincinoas anterior pronunrii uneihotrri de condamnare i prin urmare opereaz cauza de nepedepsire prev.de art.260 alin.2 c.p. i art.10 lit.i indice 1 din C.p.p.Situaia de fapt a fost reinut de instana de fond pe bazadeclaraiilor date de inculpatul O.S., a declaraiilor date de martori,coroborate cu celelalte probe administrate n cauz.Impotriva sentinei penale nr.502 din 25.09.2007 aJudectoriei Tecuci n termen legal a declarat apel Parchetul de pe lngJudectoria Tecuci apreciind c instana de fond a pronunat o hotrrenelegal i netemeinic.In motivarea cererii de apel, Parchetul a artat c inculpatultrebuia condamnat, pentru comiterea infraciunii de mrturie mincinoasprev. de art.260 din c.p. deoarece acesta nu -a retras nicio declaraie, ci puri simplu declaraiile date dup urmrirea penal au un coninut fals, carenu reflect adevrul i intr sub incidena disp.art.260 din C.p.Prin decizia penal nr.52/A/04.02.2008 Tribunalul Galai aadmis apelul declarat de Parchetul de pe lng Judectoria Tecuci,desfiinnd sentina dat de instana de fond.In rejudecare, a fost condamnat inculpatul OS la 6 luninchisoare pentru svrirea infraciunii prev. de art.260 alin.1 C.p. rap. laalin.3 al aceluiai articol.A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interziceriidrepturilor prev. de art.64 lit.a,b C.p.In baza art.81 i art.71 alin.5 C.p. s-a dispus suspendareacondiionat a executrii pedepsei principale i a pedepsei accesorii pe duratatermenului de ncercare de 2 ani i 6 luni, stabilit conform art.82 c.p.S-a atras atenia inculpatului asupra consecinelor prev. deart.83 c.p.In motivarea soluiei, instana de apel a apreciat c n modgreit s-a considerat c inculpatul i-a retras declaraia ntruct o astfel deretragere nu exist n disp.art.260 alin.2 C.p.S-a reinut c cele dou declaraii date de inculpat difer i cla urmrirea penal cnd a fost audiat nu a declarat c nu-i mai meninedeclaraia, declaraia dat la 30.03.2007.Impotriva acestei soluii, n termenul prevzut de lege adeclarat recurs inculpatul O.S.Prin motivele de recurs susinute oral de aprtorul ales searat c inculpatul nu se face vinovat de comiterea infraciunii de mrturiemincinoas ntruct declaraia sa nu ar fi produs efecte, urmare a retrageriideclaraiei iniial date.Prin decizia penal nr.530/R/06.10.2008 a Curii de ApelGalai s-a respins ca nefundat recursul declarat de inculpat i a fost obligatla plata cheltuielilor judiciare ctre stat.Pentru a pronuna aceast hotrre, instana de recurs areinut urmtoarele:S-a constatat potrivit probelor c n cauza ce-l privete peinculpatul OS nu sunt incidente disp.art.260 alin.2 C.p.Declaraia dat de inculpat n calitate de martor n faza deurmrire penal a constituit prob forte i a stat la baza trimiterii njudecat a persoanei ce avea calitate de inculpat sau persoan urmrit ncalitate de nvinuit ce a primit calitatea de inculpat urmare a declaraieidate de martorul O.S.Rezult aadar c urmare a declaraiei date de inculpatul recurent n calitate de martor a avut drept urmare trimiterea n judecat apersoanei vtmate, devenind din fptuitor nvinuit inculpat, procurorulurmare declaraiei date a dispus, a luat o hotrre i anume aceea de a trimitepe nvinuit n judecat, urmare a declaraiei mincinoase producndu-se iconsumndu-se odat cu naintarea la instan a cauzei pentru a fi judecat.Pe de alt parte din declaraia dat la 30.03.2007 inculpatul ncalitate de martor nu a artat de ce nu-i mai menine declaraiile date n fazade urmrire penal.Prin declaraia inculpatului dat n instan la 30.03.2007 ncalitate de martor a urmrit schimbarea situaiei de fapt n alterarea adevruluii prezentarea unei noi situaii de fapt diferit de cea din faza de urmrirepenal, nclcndu-se disp.art.85 C.p.p. Consumarea infraciunii de mrturiemincinoas producndu-se cnd, dup ascultare i sub prestare de jurmnt arecunoscut declaraia n faa completului de judecat.Retragerea mrturiei mincinoase poate fi considerat c ar firetras cnd martorul din proprie iniiativ i nainte de a fi audiat n fazade judecat, o face.Etichete:Indeplinirea dispoziiilor art.260

Persoanele care nu pot fi ascultate ca martorDac orice persoan care are cunotine dobndite direct cu propriile simuri despre fapte sau mprejurri privitoare la o cauz penal poate dobndi calitatea de martor, n Codul de pocedur penal se prevd anumite incompatibiliti, n sensul c persoana care este martor, s fie scutit de obligaia de a depune declaraie.Prima categorie de persoane care nu pot fi audiate ca martor sunt cele obligate s pstreze secretul profesional. n temeiul art.79 Cod procedur penalpersoana obligat s pstreze secretul profesional[1]nu poate fi ascultat ca martor cu privire la faptele i mprejurrile de care a luat cunotin n exerciiul profesiei, fr ncuviinarea persoanei sau unitii fa de care este obligat a pstra secretul profesional. Aceast interdicie corespunde legii penale care ncrimineaz fapta de divulgare a secretului de stat, serviciu i al celui profesional n articolele 169, 196 i respectiv 298 din Codul penal.Prinsecret profesionalse nelege secretul la care se refer legea penal, anume secretul de stat, de serviciu, i cel al profesiei, deoarece persoanele care l dein au dobndit cunoaterea lui din exerciiul unei activiti profesionale. Legea nu nominalizeaz sfera persoanelor obligate s pstreze secretul profesional, dar doctrina admite c n aceast categorie intr orice persoan fizic ce se afl sub sub jurisdicia legii penale romne i care ndeplinete un serviciu public sau privat i n virtutea cruia ia cunotin de anumite date ori informaii care constituie secrete de stat, de serviciu sau profesionale. Interdicia pentru secretul profesiei, medici, farmaciti, avocai, notari, arhiteci, preoi este determinat de interesul ncrederii cetenilor n discreia persoanelor crora l ncredineaz, pentru secretul de stat i de serviciu interesul de a fi pstrat chiar fa de justiie se justific prin aprarea unor importante valori sociale[2]. Divulgarea unor secrete pe care o persoan le deine n virtutea profesiei, ar putea aduce grave prejudicii materiale sau morale unor persoane ct i provocarea nencrederii n exercitarea unor profesii. n cazul nerespectrii acestei dispoziii legale, persoana care divulg fr drept anumite date care i-au fost ncredinate sau de care a luat cunotin n virtutea profesiei, svrete infraciunea de divulgare a secretului profesional prevzut n art.196 alin.1 Cod penal.Termenul de profesiese refer la ocupaia, la ndeletniciri cu caracter permanent pe care o exercit n baza unei calificri corespunztoare. n virtutea profesiei pe care o exercit avocaii, medicii, preoii pot afla informaii despre aspectele particulare din viaa unei persoane, cum sunt cele referitoare la sntate, situaia financiar, situaia familial, sau viciile persoanei n cauz. Dac persoana fizic sau juridic fie de drept privat, fie de drept public fa de care martorul este obligat s pstreze secretul ncuviineaz divulgarea secretului, atunci nceteaz, n temeiul art.79 alineatul 1 Cod procedur penal, obligaia de a pstra secretul i persoana astfel dezlegat de secretul profesional poate fi audiat ca martor. n practic s-a considerat c nu mai este necesar ncuviinarea pentru anumite date, informaii n virtutea profesiei dac aceste aspecte erau deja publice, de notorietate. Persoana care este obligat s pstreze secretul profesional poate fi ascultat ca martor i fr ncuviinarea persoanei sau unitii n anumite cazuri prevzute de lege. n situaia n care secretul const n date sau informaii referitoare la svrirea unor infraciuni contra siguranei statului prevzute n art.170 Cod penal nedenunarea exist obligaia de a divulga asemenea cazuri. Aceast situaie se ntlnete i atunci cnd s-ar afla despre svrirea unor infraciuni grave de omor, tlhrie, delapidare prevzute de art. 262 Cod penal.n concluzie, interesul public al descoperirii adevrului n materie penal trebuie s primeze oricrui interes particular atunci cnd este vorba de svrirea unei infraciuni. Pentru a opera interdicia se cere condiia ca faptele sau mprejurrile pentru a cror relatare este ascultat martorul, s fie cunoscute din exerciiul profesiei sau al serviciului, ns dobndirea acestor cunotine din alte surse nu mpiedic ascultarea. Astfel, un avocat nu poate fi audiat ca martor despre faptele ncredinate lui de persoana creia i acord asisten juridic, dar dac aceste fapte le-a perceput n afara exerciiului profesiei, avocatul poate fi ascultat ca martor asupra acestor fapte. Potrivit art. 79 alineatul 2 Cod procedur penal calitatea de martor are ntietate fa de calitatea de aprtor, cu privire la faptele i mprejurrile pe care acesta le-a cunoscut nainte de a deveni aprtorul sau reprezentantul vreuneia dintre pri. Aceast ntietate ar trebui s existe i la alte persoane de exemplu judector, procuror care au cunoscut fapte sau mprejurri nainte de a veni cauza spre judecare n faa autoritii din care fac parte.A doua categorie de persoane care nu pot fi ascultate ca martor n cauza penal, suntcele care au calitatea de pri.n procesul penal la stabilirea adevrului pot contribui i declaraiile prii vtmate, prii civile sau prii responsabile civilmente. Declaraiile prilor pot aduce elemente de fapt cu privire la fapta comis, modul de comitere a faptei, la persoana fptuitorului sau urmrile faptei. Avnd poziia procesual de pri, aceasta este incompatibil cu cea de martor, ntruct nimeni nu poate fi martor n propria sa cauz: nemo testis ideoneus in re seva. Art. 82 din Codul de procedur penal prevede cpersoana vtmat poate fi ascultat ca martor, dac nu este constituit parte civil n cauz sau nu particip n proces ca parte vtmat[3].Astfel, incapacitatea prilor de a fi chemate ca martori este limitativ, n sensul c persoanele care i-au pierdut calitatea de pri n cauz pot fi ascultate ca martori. n practic, s-a menionat c nici o dispoziie legal nu interzice ntr-o cauz de luare de mit audierea ca martor a mituitorului atunci cnd acesta este scos din cauz pentru motivele de nepedepsire prevzute de lege. Audierea ca martor a persoanei vtmate nu poate avea loc dup ce s-a constituit parte civil i a renunat la despgubiri dar a continuat s participe n proces ca parte vtmat. Legea procesual nu a prevzut vreo incapacitate de a fi ascultate persoanele cu antecedente penale, chiar dac anterior au svrit infraciunea de mrturie mincinoas.Art. 403 alineatul 2 Cod procedur penal prevede i o excepie, respectiv aceea potrivit creia nu pot fi ascultai ca martori n cauza supus revizuirii: martorul, expertul sau interpretul care au svrit infraciunea de mrturie mincinoas prevzut de art.260 Cod penal, n cauza a crei revizuire se cere i un membru al completului de judecat, procurorul ori persoana ce a efectuat acte de cercetare penal, care a comis o infraciune n legtur cu cauza a crei revizuire se cere.Dac partea vtmat a fost ascultat totui n calitate de martor, declaraia sa poate fi valorificat ca mijloc de prob n msura n care se coroboreaz cu fapte sau mprejurri care s rezulte din ansamblul probelor existente la dosar.

[1]Theodoru Grigore, Drept procesual penal. Partea general,Editura Cugetarea, Iai, 2007, pg.345[2]Apetrei Mihai, Drept procesual penal,Editura Victor, Bucureti, 2004, pg.239[3]Neagu Ion, Tratat de drept procesual penal,Editura Global Lex, Bucureti, 2007, pg.361

Pregtirea n vederea ascultrii martorilorAutor: Ciobanu CristinaReuita ascultrii martorilor presupune o pregtire prealabil menit a asigura cele mai bune condiii de realizare a acestei activiti. Pentru obinerea unor declaraii de martor veridice i complete, organul judiciar trebuie s se pregteasc n mod corespunztor. Pregtirea n vederea ascultrii martorilor impune organului judiciar o serie de obligaii menite s duc la aflarea adevrului.Pregtirea n vederea ascultrii martorului cuprinde urmtoarele activiti:1. studierea dosarului cauzei;2. asigurarea condiiilor n care se va realiza ascultarea;3. cunoaterea persoanelor care urmeaz a fi ascultate;4. stabilirea locului i datei ascultrii precum i asigurarea prezenei martorului;5. ntocmirea planului de ascultare.1.Studierea dosarului cauzei.n prima faz a activitii pregtitoare studierea dosarului cauzei are un rol de prim ordin n desfurarea n bune condiii a cazului respectiv. Studierea atent, complet a ntregului material existent n dosarul cauzei duce la evitarea apariiei unor consecine negative n procesul ascultrii.Examinarea materialului cauzei are drept scop n procesul penal: stabilirea faptelor i mprejurrilor ce urmeaz a fi clarificate prin ascultarea fiecrui martor; stabilirea persoanelor care urmeaz a fi ascultate ca martori, aspectele sau mprejurrile ce pot fi clarificate cu fiecare martor n parte; stabilirea ordinii n care vor fi ascultai martorii, prioritate au cei care au perceput nemijlocit faptele sau mprejurrile ce urmeaz a fi clarificate; stabilirea condiiilor obiective sau subiective care au putut influena percepia i memorarea faptelor sau mprejurrilor.Organul de urmrire penal n virtutea rolului su activ are obligaia s asculte att persoanele care furnizeaz date referitoare la stabilirea existenei infraciunii i la dovedirea vinoviei, ct i persoanele ce pot relata evenimente de natur s duc la dovedirea nevinoviei asigurnd astfel dreptul la aprare al nvinuitului sau inculpatului pe durata procesului penal. Organul judiciar va trebui s stabileasc dac la svrirea infraciunii au participat mai multe persoane, de asemenea va determina martori care pot fi audiai pentru dovedirea anumitor mprejurri. Rezultatul studiului materialelor cauzei vor mbrca forma scris, organul judiciar avnd obligaia s noteze toate mprejurrile importante, toate aspectele ce urmeaz a fi dovedite deoarece acestea vor sta la baza elaborrii planului de ascultare a martorilor. Studiul materialelor cauzei presupune un serios examen al ntregului material probator existent, analiza fiecrei probe, verificarea sursei din care provine, a ansamblului probelor.2.Asigurarea condiiilor n care se va realiza ascultarea.Alturi de cele menionate pentru buna desfurare a ascultrii martorilor, organul judiciar are obligaia de a asigura condiiile n care se va realiza aceasta. Astfel, se impune crearea unor condiii optime pentru ascultare: un birou, un instrument de scris, formularul pe care se va scrie, planul de ascultare. Pe timpul ascultrii lucrtorul judiciar trebuie s-i pstreze calmul pentru ca martorul s poat fi calm i s colaboreze eficient la aflarea adevrului n cauza penal. Pentru ca ascultarea s se realizeze n condiii bune organul judiciar va adopta cea mai bun tactic de ascultare stabilindu-se n fiecare cauz, n funcie de: personalitatea i psihologia martorului; poziia martorului fa de nvinuit sau de prile participante la desfurarea procesului penal; interesul pe care este posibil s-l aib martorul n soluionarea cauzei ( rud, prieten, coleg d e serviciu) intenia de a nu spune adevrul.[1]Prin modificarea art.327 din Codul de procedur penal s-au propus msuri de siguran a martorului n ceea ce privete ascultarea lui de ctre instan, n cazurile n care exist informaii c va fi supus unor represiuni din partea inculpatului sau a altor persoane. Astfel ascultarea martorului se va face numai n camera de consiliu cu participarea completului de judecat, procurorului i a aprtorului inculpatului. n aceste condiii se asigur o protecie mai bun a martorului.3.Cunoaterea persoanelor care urmeaz a fi ascultate ca martori ntr-o cauz penal.Ascultarea martorilor presupune cunoaterea, identificarea celor care au perceput mprejurrile legate de infraciune sau de fptuitor, a numrului celor ce urmeaz a fi ascultai n aceast calitate. Identificarea martorilor constituie att atributul organelor judiciare ct i a prilor, precizarea sferei ce urmeaz a fi ascultai constituie atributul exclusiv al organelor judiciare. n cursul urmririi penale cei ce urmeaz a fi audiai ca martori sunt ntotdeauna cunoscui n momentul nceperii procesului.[2]Atunci cnd identitatea martorilor nu e cunoscut, organelor judiciare paralel cu efectuarea altor activiti, ncep investigaiile menite a individualiza martorii.Organele judiciare pot ajunge la individualizarea martorilor a cror identitate nu e cunoscut prin intermediul urmtoarelor ci: n primul rnd,natura infraciunii svrite, domeniul de activitaten care s-a comis infraciunea pot furniza indicii cu privire la sfera de persoane din rndul crora s-ar putea recruta martorii;De exemplu, n cazul unei infraciuni de delapidare prevzut de art.215 Cod penal, martorii pot fi recrutai din rndul celor care aveau atribuii de control, de verificare a gestiunii n care se constat lipsurile sau din rndul celor cu atribuii de transport, paz a bunurilor care pot cunoate anumite mprejurri legate de infraciune. n al doilea rnd,mediul, timpul, locul svririipot oferii indicii cu privire la limitele i categoriile de persoane n rndul crora s-ar putea afla martorii.De exemplu, infraciunea svrit prin intermediul unor fenomene sonore, de pild n cazul unui omor svrit cu o arm de foc, zgomotul produs de mpuctur, iptul victimei infraciunii de tlhrie, conduce la cutarea martorilor n acele limite spaiale n care fenomenul trebuia s fie perceput.[3]Locul i timpul svririi infraciuniipot furniza informaii, indicii cu privire la categoriile de persoane n rndul crora se pot afla cei care n calitate de martori au putut percepe mprejurri legate de aceasta. n cazul unui omor svrit n timpul nopii n apropierea unui obiectiv industrial cu un numr mare de angajai.Natura infraciunii svrite, domeniul de activitate n care s-a comis fapta, locul svririi, modul i mijloacele utilizate de fptuiror, anumite preocupri profesionale pot fi indicii cu privire la limitele teritoriale i categoriile de persoane din rndul crora pot fi recrutai martorii n cauza penal. Persoanele ce pot fi ascultate n calitate de martori pot fi cunoscute organelor judiciare i din alte surse exterioare propriilor investigaii, prin acele indicaii cuprinse n unele moduri de sesizare a organelor judiciare sau prin precizrile fcute de prile din proces. Spre exemplu, denunul, plngerea celui vtmat prin infraciune pot cuprinde asemenea indicaii care pot contribui la dovedirea unor mprejurri legate de infraciune. Regula este urmtoarea: este util citarea n aceast calitate a tuturor persoanelor ale cror declaraii ar putea contribui la clarificarea unor fapte sau mprejurri de fapt, necesare la cunoaterea tuturor mprejurrilor cauzei, adic la aflarea adevrului. La constituirea cercului de persoane ce urmeaz a fi ascultate n calitate de martori se face distincie dup cum aceast activitate are loc n cursul urmririi penale sau n cursul judecii.n cursul urmririi penale, dac la svrirea infraciunii au participat mai multe persoane se impune ascultarea tuturor celor ale cror declaraii ar putea s contribuie ntr-o msur sau alta la dovedirea unor mprejurri importante. Organul judiciar nu poate opera de la bun nceput o selecie a martorilor pe criteriul importanei lor. La delimitarea cercului de persoane desemnate de pri se ine seama, de regul acestea propun ascultarea acelor persoane ale cror declaraii consider c le vor fi favorabile. Criteriul de delimitare a cercului martorilor propus de pri trebuie s-l constituie concludena probei, msur n care prin ascultarea martorilor propui se ajunge la lmurirea unor aspecte pn atunci cunoscute.Martorii care au dat declaraii n cursul urmririi penale urmeaz a fi ascultai din nou n faa instanei de judecat. Instana analiznd depoziiile celor deja ascultai poate opera o selecie a martorilor i considernd inutil ascultarea unora dintre ei, poate restrnge sfera martorilor. Numrul martorilor n faa instanei de judecat este mai redus fa de cei ascultai n cursul urmririi penale.4. Stabilirea locului i datei ascultrii precum i asigurarea prezenei martorului.Alegerea locului unde martorii urmeaz a fi ascultai este de multe ori determinat de considerente de ordin tactic. Deoarece legea nu prevede un loc anume, ascultarea se poate efectua acolo unde organul judiciar consider c acesta poate exercita o influen favorabil asupra obinerii declaraiilor, sau locul unde urmeaz a fi ascultai poate fi impus de situaia n care se afl martorii.De regul martorii sunt ascultai la sediul organului judiciar, sediul poliiei, sediul parchetului, instanei, de asemenea martorii pot fi ascultai la locul unde se afl la un moment dat, domiciliul, locul de munc. n cazul martorilor suferinzi, ascultarea va avea loc la locul unde se afl sub ngrijiri medicale- instituie medical, domiciliu- iar n cazul celor aflai n executarea unei pedepse privative de libertate la locul unde sunt internai. Persoana chemat ca martor este obligat s se nfieze la locul, ziua i ora artate n citaie, n caz de nerespectare martorul poate fi adus silit la instana de judecat.[4]Ascultarea martorului se face la un moment ct mai apropiat de svrirea infraciunii. Din momentul lurii la cunotin de ctre martor c va fi ascultat i pn la ascultarea propriu-zis trebuie s treac un timp ct mai scurt pentru ca martorul s fie ndeprtat de influene din partea persoanelor interesate n cauz. Cnd sunt mai muli martori ascultarea lor se va face separat i se va evita s ia legatura ntre ei pentru a nu se influena reciproc. Cnd un organ de urmrire penal sau o instan de judecat nu are posibilitatea s asculte un martor, se poate adresa unui alt organ de urmrire penal sau unei alte instanei de judecat, pentru efectuarea actului procedural prin comisie rogatorie. Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau instane egale n grad. Organul de urmrire penal sau instana de judecat care efectueaz comisia rogatorie poate pune i alte ntrebri dac necesitatea lor rezult din cursul ascultrii. n actul de citare a martorului pentru ascultare se va meniona data exact pentru prezentare anul, luna, ziua, ora i adresa exact a locului unde se va face audierea, sediul organului i camera unde se va prezenta.5. ntocmirea planului de ascultare.ntocmirea planului de ascultare reprezint unul dintre cele mai importante momente ale pregtirii ascultrii martorului. n urma studierii dosarului cauzei se stabilesc problemele ce urmeaz a fi lmurite cu fiecare martor sau categorie de martori identificai n cauz.Pe baza problemelor respective se impune ntocmirea unui plan de ascultare, plan care trebuie s cuprind: poziia martorului n cauz; datele ce caracterizeaz personalitatea acestora; necesitatea prezentrii unor mijloace de prob cu ocazia ascultrii; ntrebrile ce urmeaz a fi adresate martorilor.Planul de ascultare, poate fi ntocmit pentru fiecare martor n parte. ntrebrile adresate martorului trebuie s fie scurte, clare, concise, adresate logic i cronologic n raport de gradul de percepere i memorare. Este interzis folosirea ntrebrilor sugestive ori cele de natur a pune n dificultate martorul. n cazul martorilor nesinceri ntrebrile vor fi formulate n mai multe variante i de rezerv; succesiunea ntrebrilor va fi stabilit, astfel nct s-o pregteasc pe urmtoarea. Dac martorul va fi ascultat cu privire la mai muli participani la svrirea faptei, se va ntocmi plan de ascultare pentru fiecare persoan. Ascultarea se va realiza separat pentru fiecare persoan pe declaraii separate. n timpul audierii, planul de ascultare poate fi completat cu alte ntrebri, ori se poate renuna la anumite ntrebri dac martorul a rspuns la ele din proprie iniiativ.Planul de ascultare se constituie ca fiind un instrument de lucru prin intermediul lui problemele pot fi lmurite printr-o singur ascultare, evitndu-se chemrile repetate n faa organului de urmrire penal.

[1]Aionioaie Constantin, Sandu Ion Eugen, Tratat de criminalistic,Editura Carpai, 1992, pg.133[2]Ciopraga Aurel, Criminalistic. Tratat de tactic,Editura Gama, Iai, 1996, pg.208[3]Theodoru Grigore, Moldovan Lucia,Drept procesual penal,Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1979, pg.134.[4]Stancu Emilian, Criminalistic. Elemente de tactic i de metodologie criminalistic,volumul II, Bucureti, 1983, pg.58

Ascultarea martorilor procedura confruntariiPrecizari prealabileConfruntareaeste un procedeu probator complementar, care const n reascultarea n mod simultan a persoanelor n ale cror declaraii date anterior, n aceeai cauz penal, exist contradicii care trebuie lmurite. Acest procedeu nu este necesar dac clarificarea contradiciilor se poate realiza pe baza probelor de la dosar. Confruntarea poate avea loc nu numai ntre martori ci i ntre prile din cauz sau alte persoane. Organul judiciar competent poate dispune efectuarea confruntrii din oficiu sau la cererea prilor n faza de urmrire penal; ori la cererea procurorului sau a prilor n faza de judecat.[1]n cazul martorilor, cauzele care pot duce la apariia unor contraziceri cu ocazia cercetrii infraciunilor pot fi denatura subiectiv, precum: nesinceritatea acestora, determinat de influenarea lor de ctre alte persoane interesate n cauz; sentimente de afeciune sau de dumnie fa de pri; relaii de subordonare n care se gsesc fa de nvinuit sau inculpat;saucauze obiective: timpul scurs de la svrirea faptei, deficiene de auz, vz sau de memorare, percepie i redare, timpul scurt n care s-a produs evenimentul. Atunci cnd contradiciile se refer la aspecte importante ale cauzei i nu exist pericolul punerii de acord a persoanelor nesincere, se va recurge la acest procedeu, deoarece el nu poate fi dect benefic pentru aflarea adevrului i nlturarea unor incertitudini, tendine de nesinceritate sau de alt natur pe care le-ar putea avea persoanele ascultate n cauz.Confruntarea este important i pentru: obinerea unor date noi n cauz, n cazul martorilor de bun-credin care nu i-au putut aminti mprejurri importante n care s-a svrit fapta; cunoaterea mai bun a personalitii martorului ascultat anterior i n funcie de aceasta evaluarea declaraiei lui.Simpla existen a contradiciilor ntre declaraiile martorilor nu este suficient pentru efectuarea confruntrii deoarece organele judiciare pot ncerca lmurirea acestora pe baza probelor din dosar. Efectuarea confruntrii prezint i posibilitatea persoanelor nesincere de a specula contradiciile n interes propriu, sesizarea punctelor slabe i punerea de acord a acestora n legtur cu ceea ce vor susine. Organul judiciar trebuie s analizeze foarte bine realizarea confruntrii, printr-o pregtire temeinic.[2]Pregtirea confruntriiAvnd n vedere importana deosebit pe care o prezint pentru aflarea adevrului n cauz, confruntarea trebuie s fie foarte bine pregtit fiind necesar: studierea cu atenie a declaraiilor anterioare date n cauz pentru a se stabili care sunt contradiciile ce nu pot fi clarificate dect prin intermediul acestui procedeu; organul judiciar va analiza care dintre persoanele ce urmeaz a fi confruntate pot fi apreciate ca fiind sincere i pentru a stabili cauza contradiciilor; stabilirea persoanelor ce urmeaz a fi confruntate i a ntrebrilor ce se vor fi puse; n timpul confruntrii pot fi adresate i alte ntrebri, n funcie de rspunsurile ce vor fi date la ntrebrile stabilite prin planul de ascultare; stabilirea persoanelor ce urmeaz a fi confruntate dac sunt sincere, pentru a realiza o pregtire corespunztoare n vederea confruntrii; reascultarea persoanelor ce urmeaz a fi confruntate naintea desfurrii acestui procedeu pentru a se stabili cauza real a contrazicerilor din declaraii i pentru a se evita pe ct posibil confruntarea;[3]Aceast ascultare nu se confund cu ascultarea propriu-zis, are rolul de a constata apariia unor noi elemente care s fac posibil clarificarea, fr confruntarea contradiciilor din declaraiile anterioare. invitarea la sediul organului judiciar a persoanelor care urmeaz a fi reascultate; stabilirea persoanelor din cadrul organului judiciar care urmeaz s participe la efectuarea confruntrii; numrul acestora trebuie s fie de cel puin doi pentru a asigura observarea corespunztoare a comportamentului persoanelor ascultate; ntocmirea planului de ascultare, menionndu-se urmtoarele: data i locul confruntrii, aspectele ce trebuie clarificate, ntrebrile necesare, persoanele ce se vor confrunta, persoanele organului judiciar care vor participa la realizarea confruntrii.Procedura confruntriiPotrivit art.88 C.pr.pen. persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele i mprejurrile n privina crora declaraiile date anterior se contrazic. Persoanele confruntate nu sunt ascultate conform procedurii obinuite, ci vor rpunde numai la ntrebrile adresate de organul judiciar care vor clarifica cauza contrazicerilor. Organul de urmrire penal sau instana de judecat poate ncuviina, potrivit dispoziiilor art.88 alineatul 2 Cod procedur penal, ca persoanele confruntate s-i pun reciproc ntrebri. Confruntarea se va realiza ntr-un birou stabilit pentru realizarea acestui procedeu, ntietate va avea persoana care s-a remarcat prin probele de la dosar ca fiind sincer, fiind informat despre activitatea ce se va desfura, urmnd a fi ntrebat dac i menine declaraia. Confruntarea se va realiza prin prezena celor dou persoane aezate n faa organului judiciar sau instanei de judecat pentru a fi observate reaciile lor la ntrebrile adresate i pentru a nu putea comunica ntre ele.Persoana ascultat n calitate de martor va depune jurmntul prevzut de art.85 Cod procedur penal, iar n cazul n care nu spune adevrul svrete infraciunea de mrturie mincinoas prevzut de art.260 Cod penal. Martorul minor nu va depune jurmnt nici cu aceast ocazie.Primele ntrebri adresate persoanelor confruntate au caracter introductiv prin care sunt ntrebate dac se cunosc i care este natura relaiilor dintre ele; dup aceasta vor fi adresate ntrebrile stabilite n planul de confruntare care vizeaz clarificarea aspectelor contradictorii.ntrebrile trebuie s fie clare, scurte, concise, referindu-se direct la aspectele contradictorii care au determinat confruntarea. Declaraiile anterioare nu pot fi citite ntruct persoanele confruntate vor avea tendina s-i menin aceleai depoziii. ntrebrile vor fi puse pe rnd fiecrei persoane confruntate consemnndu-se imediat i rspunsul; acestea au dreptul s revin asupra rspunsurilor date, s fac completri, precizri. Organul judiciar are obligaia s adopte un rol activ i s insiste pentru lmurirea faptelor sau mprejurrilor cauzei care au determinat confruntarea. De asemenea organul judiciar are obligaia s stabileasc cauzele reale care determin n continuare adoptarea unor poziii divergente ntre persoanele confruntate. Pe timpul confruntrii organul judiciar trebuie s aib o comportare calm, pregtire temeinic n legtur cu cauza care se soluioneaz. Martorul de rea-credin uneori ncearc s creeze incidente pentru a mpiedica realizarea confruntrii: persoana nesincer neag c ar cunoate persoana cu care este confruntat; ncercarea martorului de rea-credin de a sugera rspunsul pe care trebuie s-l dea persoana cu care este confruntat; simularea unor stri de boala, suferin pentru a impresiona cealalt persoan; refuzul de a rspunde la ntrebrile puse.Dup epuizarea ntrebrilor stabilite n planul confruntrii, organul de urmrire penal sau instana de judecat pot ncuviina ca persoanele confruntate s-i pun reciproc ntrebri.Fixarea rezultatului confruntriiDeclaraiile fcute i rspunsurile date cu ocazia confruntrii se consemneaz n proces-verbal, semnat de persoanele confruntate i de organul de urmrire penal sau de preedintele completului de judecat precum i de grefier. n cazul n care persoana confruntat a rspuns la ntrebri, dar refuz s semneze se va face meniune despre acestea n procesul verbal.Procesul-verbal cuprinde urmtoarele: data i locul unde este ncheiat; numele, prenumele i calitatea celui care l ncheie; numele, prenumele, ocupaia i adresa martorilor asisteni, cnd exist; descrierea amnunit a celor constatate, precum i a msurilor luate; numele, prenumele, ocupaia i adresa persoanelor la care se refer procesul-verbal, obieciile i explicaiile acestora. Dac vreuna dintre aceste persoane refuz sau nu poate s semneze se face meniune despre aceasta. Rezultatul confruntrii va fi apreciat prin coroborarea datelor obinute cu celelalte mijloace de prob. n urma confruntrii se poate obine un rezultat pozitiv, n majoritatea cazurilor, sau negativ. Rezultatul este pozitiv cnd una din persoanele confruntate declar c revine asupra declaraiei anterioare sau ambele persoane au fcut reciproc reveniri, contrazicerile care au determinat confruntarea sunt nlturate. Rezultatul este negativ cnd nici una dintre persoanele confruntate nu revine asupra declaraiilor fcute anterior confruntrii i nu ofer explicaii de natur s lmureasc contradiciile.

[1]Mgureanu Ilie, Ascultarea persoanelor n procesul penal,Editura Lumina Lex, Bucureti, 2004, pg.216[2]Neagu Ion,Drept procesual penal,Editura Global Lex, Bucureti, 2004, pg.361[3]Paraschiv Carmen Silvia, Drept procesual penal,Editura Lumina Lex, Bucureti, 2004,pg.205

Valoarea probatorie a declaraiilor martorilorAprecierea probelor reprezint unul dintre cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece ntregul volum de munc depus de organele de urmrire, instanele judectoreti precum i de prile din proces se concretizeaz n soluia ce va fi dat n urma acestei activiti. n art.63 alineatul 2 Cod procedur penal, modificat prin Legea nr.281/2003 se prevede c probele nu au valoare dinainte stabilit.Aprecierea fiecrei probe se face de organul de urmrire penal sau de instana de judecat n urma examinrii tuturor probelor administrate, n scopul aflrii adevrului.Din cele expuse rezult urmtoarele principii: nedeterminarea anticipat de ctre legiuitor a valorii probelor ce se administreaz n procesul penal; libertatea de apreciere a probelor de ctre organele de urmrire penal i de instanele de judecat; stabilirea scopului pentru care sunt examinate i apreciate probele administrate, anume pentru aflarea adevrului.Potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, declaraiile martorilor au aceeai for probant ca i celelalte mijloace de porb cu deosebirea c n timp ce declaraiile nvinuitului sau ale inculpatului precum i cele ale prilor pot servi la aflarea adevrului numai n msura n care sunt coraborate cu alte probe art.69 i art.75 Cod procedur penal. Declaraiile martorilor pot servi la aflarea adevrului n mod necondiionat. Aceasta conduce la ideea c n situaia n care ntr-o cauz penal exist un singur martor, organele judiciare i pot ntemeia soluia pe declaraia acestuia dac produce ncredere deplin c relateaz adevrul. Declaraia unui singur martor considerat sincer poate fi suficient pentru condamnarea inculpatului dac confirm cu fermitate vinovia acestuia.Declaraiile martorilor au un caracter relativ, concluzie desprins din ndelungata experien judiciar. Mrturia care prin ea nsi produce fora probant, trebuie examinat att n raport cu persoana, cu sursa din care provine, cu faptul la care se refer, cu datele i informaiile furnizate. Principalele cauze ale relativitii mrturiei sunt urmtoarele: imperfeciunea organelor de sim ale omului nsoite de o serie de factori obiectivi sau subiectivi care influeneaz nu numai percepia ci i procesul de memorare sau de redare a celor percepute; formarea unor opinii specifice organelor judicare doritoare s vad n declaraia martorului o reproducere absolut fidel a faptelor la care au asistat.Importana i complexitatea administrrii i aprecierii probei testimoniale este deosebit, astfel nct pentru a stabili c martorul audiat a fost sincer, c depoziia sa corespunde realitii obiective, magistratul trebuie s posede o bogat cultur judiciar, s stpneasc reguli tactice criminalistice de ascultare. Evaluarea probei testimoniale presupune necesitatea reconstituirii drumului pe care l parcurge procesul de formare a mrturiei: recepia informaiilor, stocarea memorial a acestor informaii, comunicarea lor sub forma reproducerii i recunoaterii precum i luarea n considerare a factorilor obiectivi i subiectivi.Aprecierea unei mrturii se bazeaz pe dou principii fundamentale i anume cel al sinceritii martorului i cel al fidelitii declaraiei, al reproducerii datelor cu privire la fptuitor i la mprejurrile faptei.[1]n situaia n care exist un singur martor i declaraia acestuia se afl n contradicie cu celelalte probe existente n dosar, dar martorul este sincer, se impune efectuarea i a alor activiti procesuale i procedurale pentru a se stabili cauza acestei situaii. Literatura de specialitate prevede i cauzele ce pot determina ca mrturia s fie de rea-credin: martorul trece sub tcere anumite mprejurri eseniale pentru a convinge organul judiciar de inutilitatea chemrii sale n scopul de a se elibera de obligaia de a depune mrturie; martorul trece sub tcere anumite mprejurri eseniale ori denatureaz mprejurri favorabile nvinuitului sau inculpatului datorit resentimentelor fa de acesta, datorit sentimentelor de ur, de invidie care de cele mai multe ori se manifest sub forma invidiei; martorul nu declar tot ceea ce tie sau prezint faptele denaturant sau din temere de a fi tras la rspundere penal pentru o fapt svrit anterior nedescoperit; pornirea de a depunde mincinos poate fi determinat de sentimentele de fric, de teama inspirat martorului datorit presiunilor, ameninrilor exercitate mpotriva sa sau a familiei sale. martorul este interesat material sau moral n rezultatul cauzei datorit raporturilor n care se afl cu nvinuitul sau inculpatul ori cu una dintre pri.Organele judiciare n cadrul operaiei de apreciere a probelor testimoniale trebuie s fac o atent i complet analiz a depoziiilor martorilor, numai n aceste condiii putnd s considere c a stabilit vinovia sau nevinovia i s ia o decizie legal i temeinic. Atunci cnd o mrturie e apreciat ca fiind sincer, exact, dar e contrazis de celelalte probe administrate n cauz, aceasta nu poate sta la baza deciziei organelor judiciare.[2]Procesul penal reprezint cadrul unor contraziceri care urmnd etapele impuse de lege vor duce la aflarea adevrului, astfel nct proba cu martori nu poate exista fr contraziceri, fr incertitudini. Proba cu martori are ca punct central omul, cuvintele sale, ceea ce a vzut; astfel nct fiecare persoan percepe mediul corespunztor n mod diferit, n funcie de posibilitile sale fizice i psihice, evident nu toi vor putea relata o anumit situaie n acelai fel. n cazul mrturie nu este important numai ce reii, ci s-i dai seama exact de ceea ce ai reinut, valoarea mrturiei nu este n raport de numrul martorilor, deoarece minoritatea poate avea dreptate fa de majoritate.Proba cu martori este utilizat n rezolvarea cazelor pentru ca nainte de acte, de persoanele care particip la svrirea unei fapte direct sau indirect, voluntar sau involuntar, reprezint posibilitatea de a afla adevrul mult mai repede, chiar dac exist i unele dificulti ntmpinate de organele judiciare n cazul martorilor de rea-credin. ns pentru a nltura aceste dificulti s-au conturat de-a lungul timpului, metodele psihologice, metodele de tactic criminalistic, pentru a combate cile prin care infractorul, persoanele care au legtur cu fapta, martorul de rea-credin, ncearc s devieze organul judiciar n aflarea adevrului.Declaraiile martorilor reprezint unul dintre cele mai vechi mijloace de prob i n acelai timp cele mai folosite n cadrul procesului penal. Ascultarea unei persoane n calitate de martor, care are cunotin despre o anumit fapt sau mprejurare viznd un fapt juridic sau cauz penal, aflarea unei informaii obinut prin mrturie au ca scop aflarea adevrului. A afla adevrul n cauza penal nseamn a realiza o concordan deplin ntre situaia aa cum s-a petrecut aceasta n materialitatea ei i concluziile la care a ajuns organului judiciar cu privire la mprejurrile respective. Aflarea adevrului trebuie realizat n concordan cu condiiile prevzute de lege, astfel nct s nu depeasc legalitatea i cadrul impus de aceasta. Aflarea adevrului nu reprezint doar un principiu care a fost introdus de lege pentru a avea semnificaia de legislaie modern, ridicat la standardele europene, ci a dus i la instaurarea unui sistem de garanii care guverneaz legea procesual penal. Declaraiile martorilor n msura n care relev elementele de fapt ce pot servi ca prob pentru constatarea existenei sau inexistenei unei infraciuni, pentru identificarea persoanei care a svrit-o sau pentru recunoaterea unor mprejurri eseniale cauzei, contribuie direct la aflarea adevrului, deci la soluionarea procesului penal. Declaraiile martorilor ndeplinesc aceast funcie fie prin ele nsele cnd nu exist alte mijloace de prob, fie prin coroborarea cu alte mijloace de prob n situaia cnd exist.

[1]Neagu Ion, Drept procesual penal, Editura Global Lex, Bucureti, 2004, pg.328[2]Ciopraga Aurel , Evaluarea probei testimoniale n procesul penal,Editura Junimea, Iai, 1979, pg.42

Martorul de rea credinta si martorul de buna credintaMartorul de rea-credinDe-a lungul timpului s-au elaborat diverse metode i tactici pentru a afla dac cel chemat s depun mrturie n faa instanei minte sau nu. Orice martor trebuie s fie neutru deoarece el nu-i ofer depoziia pentru aprarea unui interes propriu. Reaua-credint a unui martor dei poate fi dezvluit prin probe, va reui s treac neobservat uneori i s conduc la pronunarea unor hotrri judectoreti eronate. n aceste condiii obiectul cercetrii penale l constituie mrturia mincinoas.Motivaiile care determin o persoan s afirme neadevruri n instan pot fi multiple. n general trsturile negative de caracter ca egoismul, necinstea nu sunt de natur s contribuie la credibilitatea martorului, la configurarea unui profil moral pozitiv. Obligaia organului judiciar este de a culege ct mai multe informaii despre personalitatea martorul, ce urmeaz a fi audiat. Martorul este obligat s relateze n ce raporturi se afl cu inculpatul sau nvinuitul, raporturi care pot proveni din rudenie, colegialitate, subordonare, dintr-un sentiment de ur, invidie, dispre. Aceste sentimente se pot repercuta asupra declaraiei martorului negativ; este posibil ca astfel de sentimente precum cele de simpatie sau de antipatie s apar spontan. Influenele pot aprea ca urmare a unor presiuni din partea unor factori externi, sau martorul din interes, din team va accepta s depun o mrturie mincinoas sau s treac sub tcere anumite mprejurri.Martorii pot face declaraii false, ori s nege c ar cunoate anumite mprejurri legate de obiectul cauzei, pentru a nu fi tras la rspundere penal n situaii compromitoare, sau din dorina de a evita pur i simplu chemrile repetate la instan. Sesizarea aspectelor care ofer indicii n spijinul unor suspiciuni de rea-credin depinde de existena unor solide cunotine de psihologie judiciar, de o experien suficient n activitatea de magistrat i de un grad de perspicacitate ridicat. Important n acest sens poate fi i observarea continu a modului n care martorul se exteriorizeaz, deoarece martorul care minte n mod contient are o anumit emoie, stare de stres pe care va ncerca s o ascund, oferind n acest fel o posibil dovad c depoziia acestuia este nesincer. Organul judiciar va conduce depoziia n aa fel nct s fie n msur s-l surprind pe martorul suspect cu ntrebri cheie, s obin ct mai multe amnunte de detaliu, astfel nct s creasc ansele apariiei unor contraziceri, fie ntre elemente din propria declaraie, fie cu declaraiile altor persoane. Ascultrile repetate ale acestor martori sunt indicate precum i supunerea la confruntare cu ali martori. n aceast situaie este posibil ca martorul s repete declaraia anterioar numai din dorina de a nu fi considerat de rea-credin.Caracteristica martorilor de rea-credin rezult din faptul c declaraiile lor sunt aproape identice, deoarece orice neconcordan le poate trda atitudinea.[1]Atunci cnd declaraiile a dou sau mai multe persoane seamn pn aproape de identitate, suspiciunea magistratului este justificat. Aceasta poate indica o nelegere anterioar ntre martori cu privire la ceea ce vor declara n instan. Sarcina magistratului este de a insista asupra detaliilor, chiar i asupra celor nesemnificative, deoarece dac exist o nelegere anterioar ntre martori aceasta va privi aspectele principale ale cauzei penale i mai puin cele incidentale. Constatarea unor contradicii clare asupra mprejurrilor incidentale poate conduce la concluzia relei-credine a celor audiai. Organul judiciar va apela la metodele tactice care i stau la dispoziie pentru a afla lucrurile ntr-un mod ct mai amnunit. Organul judiciar va cuta motivele care l-au determinat pe martor s declare fals, i totodat martorul va fi tras la rspundere penal pentru infraciunea de mrturie mincinoas. Verificarea i aprecierea de ctre autoritatea judiciar a acestor depoziii se vor face dup principiul liberei aprecieri a probelor[2].Martorul de bun-credinDup ce s-a stabilit c martorul care a depus n faa organului judiciar nu a fost de rea-credin i n msura n care relatrile sale conduc spre mprejurrile eseniale ale cauzei penale, sarcina magistratului se simplific. i n acest caz, organul judiciar trebuie s aib cunotin despre cteva date generale n legtur cu persoana martorului, ct i n legtur cu mprejurri specifice care pot afecta reproducerea; factori de natur subiectiv i factori de natur obiectiv care influeneaz gradul de coresponden, de identitate a celor declarate, percepute, cu cele care au avut loc n realitate. Dei martorul este preocupat s redea ct mai exact faptele de care a luat cunotin, acetia acioneaz independent de voina sa. n evaluarea unei depoziii trebuie s se in cont de elemente ca: momentul achiziiei, de cel al conservrii i de cel al comunicrii informaiilor.Mrturia de bun credin este considerat a fi acea mrturie care depus sub prestare de jurmnt nu este mincinoas, nu izvorte din reaua-credin a martorului i care nu intr sub incidena legii penale.[3]Ca i n cazul martorilor de rea-credin se adopt i n acest caz anumite procedee, tactici de ascultare pentru a-l ajuta pe magistrat n nelegerea i evaluarea corect a declaraiilor. Martorul de bun-credin prin redarea ct mai exact a faptelor sau mprejurrilor percepute cu ajutorul simurilor contribuie, prin reproducere, la ajutarea organelor judiciare de a da o soluie final corect cauzei.n aprecierea martorul de bun-credin se au n vedere patru categorii de erori (denaturri) posibile: denaturarea prin adugare (adiie), prin care martorul relateaz mai mult dect ce a perceput, exagernd sau inventnd fapte imaginare; astfel de denaturri pot fi cauzate de percepii incomplete, fragmentate; denaturarea prin omisiune, n principal datorit pierderii cu timpul a unor mprejurri din memorie; denaturarea prin substituie, prin care martorul confund anumite caliti ale unor persoane, obiecte, fapte sau substituie, nlocuiete cu altele percepute anterior ca urmare a asemnrilor existente ntre ele; denaturarea prin transformare, se datoreaz caracterului dinamic i selectiv al pstrrii i reproducerii, proces n cadrul cruia datele memorate sunt supuse unui proces de reorganizare i restructurare.Astfel de denaturri atrag modificri ale succesiunii reale a faptelor, modificri ale locului, ale unor detalii de loc i de timp. Legea nu impune un numr minim de martori n dovedirea unui fapt, astfel c depoziia unui martor poate prevala relatrile ale mai multor persoane, dac acestea las o urm de ndoial organului judiciar. La fel ca i n cazul martorilor de rea-credin, martorul care e presupus c a depus cu sinceritate poate fi reascultat; declaraia luat imediat dup producerea infraciunii este imprecis datorit tulburrii psihice, din administrarea altor probe reiese necesitatea unor noi precizri din partea martorului. Organul judiciar avnd o libertate n apreciere i datorit faptului c mrturiile n procesul penal sunt divizibile, el poate reine numai partea din declaraie pe care o consider ca fiind conform cu adevrul. Operaiunea de apreciere a probei testimoniale, este considerat anevoioas, complex datorit multitudinii de factori care trebuie evaluai foarte atent.Prin declaraia sa, martorul contribuie la aflarea adevrului, la soluionarea cauzei prin coroborarea cu celelalte probe administrate.

[1]Mgureanu Ilie,Ascultarea persoanelor n procesul penal,Editura Lumina Lex, Bucureti, 2004, pg.197[2]Neagu Ion, Tratat de drept procesual penal,Editura Global LEX, Bucureti, 2007, pg.350[3]Ciopraga Aurel,Evaluarea probei testimoniale, Editura Junimea, Iai, 1979, pg.68

Martorii sub alt identitatePotrivit art.86 alineatul 1 Cod procedur penal se poate ncuviina martorului de a nu-i declara identitatea real, localitatea de domiciliu sau cea de reedin dac exist probe temeinice sau indicii c prin declararea acestora s-ar pune n pericol viaa, integritatea corporal sau libertatea.1Msurile de protecie oferite martorului se refer n principal la:v protecia datelor de identificare; persoana va fi prezentat n documentele care se ntocmesc n cauza penal sub o alt identitate, un alt domiciliu.v protecia declaraiei martorului;v ascultarea martorului protejat de ctre organele judiciare sub o alt identitate dect cea real sau pe band videomagnetic cu distorsionarea vocii i a imaginii, pentru a nu putea fi recunoscut;v asigurarea msurilor de siguran la domiciliu i pe timpul deplasrilor;v schimbarea identitii;v schimbarea domiciliului; schimbarea nfirii.Martorul fa de care se va dispune aceast msur va beneficia de o alt identitate sub care va aprea n faa organelor judiciare. Aceast msur poate fi dispus de ctre procuror n cursul urmririi penale, iar n cursul judecii de ctre instan la cererea motivat a procurorului, a martorului sau a oricrei alte persoane ndreptite. Concomitent cu atribuirea unei identiti false, se procedeaz la conservarea datelor privind identitatea real. Se va ntocmi un proces-verbal care va conine aceste date, care va fi pstrat la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmririi penale, sau dup caz la sediul instanei ntr-un loc special, n plic sigilat, n condiii de maxim siguran. Procesul-verbal va fi semnat de ctre cel care a naintat cererea precum i de cel care a dispus msura.Documentele privind identitatea real a martorului vor fi prezentate procurorului sau completului de instan, n condiii de strict confidenialitate.Documentele privind identitatea real a martorului vor fi introduse n dosar numai dup ce procurorul prin ordonan sau instana prin ncheiere a constatat c pericolul ce a determinat luarea acestei msuri a disprut. n aceste situaii dac exist mijloace tehinice corespunztoare, procurorul sau instana poate admite ca martorul s fie ascultat fr a fi prezent fizic la locul unde se afl organul de urmrire penal, sau n sala de judecat prin intermediul mijloacelor tehnice. Luarea declaraiilor martorilor n aceste condiii se face n prezena procurorului art.86(1) Cod procedur penal. Martorul va fi ascultat prin intermediul unei reele de televiziune cu imaginea i vocea distorsionate, astfel nct s nu fie recunoscut. Declaraia martorului ascultat se nregistreaz prin mijloace tehnice video sau audio i redate integral apoi n form scris.n cursul urmririi penale, se ntocmete un proces-verbal n care se red cu exactitate declaraia martorului i va fi semnat de ctre procurorul care a fost present la ascultarea martorului i de organul de urmrire penal, acesta se depune la dosarul cauzei. Declaraia martorului, transcris va fi semnat i de ctre acesta, fiind pstrat n dosarul depus la parchet, ntr-un loc special, n plic sigilat n condiii de maxim siguran.n cursul judecii, declaraia martorului va fi semnat de ctre procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului i de preedintele completului de judecat. Declaraia transcris va fi semnat i de ctre martor, pstrat n dosarul cauzei la sediul instanei. Casetele video sau audio pe care s-a efectuat nregistrarea declaraiei martorului, n original, vor fi pstrate fie la sediul parchetului, fie la sediul instanei; acestea vor fi sigilate cu sigiliul parchetului sau instanei.La terminarea urmririi penale casetele video sau audio vor fi naintate instanei competente, mpreun cu dosarul cauzei. Instana de judecat poate admite, din oficiu, la cererea procurorului sau la cererea prilor, efectuarea unei expertize tehnice privind mijloacele prin care a fost audiat martorul, pentru a se constata certitudinea nregistrrii declaraiei. Pot fi audiai ca martori sub o alt identitate i investigatorii sub acoperire, experii.Declaraiile martorului protejat pot servi la aflarea adevrului numai n msura n care sunt coroborate cu fapte sau mprejurri care rezult din ansamblul probelor existente n cauz.1. Art. 86^1: Protecia datelor de identificare a martoruluiDac exist probe sau indicii temeinice c prin declararea identitii reale a martorului sau a localitii acestuia de domiciliu ori de reedin ar fi periclitat viaa, integritatea corporal sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate ncuviina s nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alt identitate sub care urmeaz s apar n faa organului judiciar.Aceast msur poate fi dispus de ctre procuror n cursul urmririi penale, iar n cursul judecii de instan, la cererea motivat a procurorului, a martorului sau a oricrei alte persoane ndreptite.Datele despre identitatea real a martorului se consemneaz ntr-un proces-verbal, care va fi pstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmririi penale ori, dup caz, la sediul instanei, ntr-un loc special, n plic sigilat, n condiii de maxim siguran. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a naintat cererea, precum i de cel care a dispus msura.Documentele privind identitatea real a martorului vor fi prezentate procurorului sau, dup caz, completului de judecat, n condiii de strict confidenialitate.

n toate cazurile, documentele privind identitatea real a martorului vor fi introduse n dosarul penal numai dup ce procurorul, prin ordonan sau, dup caz, instana, prin ncheiere, a constatat c a disprut pericolul care a determinat luarea msurilor de protecie a martorului.Declaraiile martorilor crora li s-a atribuit o alt identitate, redate n procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum i declaraia martorului, consemnat n cursul judecii i semnat de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului i de preedintele completului de judecat, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevrului numai n msura n care sunt coroborate cu fapte i mprejurri ce rezult din ansamblul probelor existente n cauz.Pot fi audiai ca martori crora li s-a atribuit o alt identitate i investigatorii sub acoperire.Dispoziiile prevzute n alin. 1 6 se aplic i experilor. []Consemnarea i nregistrarea declaraiilor persoanelor ascultate ca martoriAutor: Ciobanu CristinaDeclaraiile pe care le-au dat martorii att n faza de urmrire penal ct i n faza de judecat, sunt consemnate n scris, potrivit art.86 alineatul 3 din Codul procedur penal.n declaraia scris se consemneaz numele i prenumele, vrsta, adresa i locul de munc, dac are calitatea de so sau rud apropiat cu vreuna din pri, se va consemna i n ce raporturi se afl cu acestea (dumnie, subordonare, prietenie). De asemenea se va consemna n declaraia scris dac a suferit vreo pagub prin infraciunea svrit i dac exist vreo cauz legal care s-l mpiedice s depun ca martor.n situaia n care martorul este so sau rud apropiat cu nvinuitul sau inculpatul, n coninutul declaraiei se menioneaz c aceste prevederi legale, impuse de dispoziiile art. 80 alineatul 2 din Codul de procedur penal i potrivit crora nu are obligaia s depun mrturie, i-au fost aduse la cunotin.n declaraie se face referire la jurmntul pe care l-a depus sau la formula prevzut de art.85 alineatul 5 Cod procedur penal , precum i la fapul dac nu va spune adevrul svrete infraciunea de mrturie mincinoas,prevzut de art.260 Cod penal. Se va consemna despre tot ceea ce declar cu privire la faptele i mprejurrile pentru dovedirea crora a fost chemat; se consemneaz numai ceea ce are valoare pentru cauz i ce a perceput martorul personal.Declaraia martorului poate fi scris de ctre martor sau de ctre organul judiciar. Organul judiciar are posibilitatea de a insista ca martorul s-i scrie singur personal declaraia; n acest fel martorul nu va putea s susin c nu a fost ntrebat cu privire la faptele n legtur cu care a declarat mincinos. Declaraia se consemneaz fr tersturi sau adugiri, n situaia n care apar se va face meniune la sfritul acesteia. Obligaia organului judiciar este de a reproduce cele declarate de martor dac se poate cu propriile lui cuvinte, fiind interzis modificarea sau nlocuirea cuvintelor acestuia. n declaraiile martorilor de rea-credin vor fi consemnate att ntrebrile ct i rspunsurile date, atunci cnd ascultarea se realizeaz pe baz de ntrebri i rspunsuri. n cazul n care declaraia nu a fost consemnat de ctre martor, organul judiciar poate insista ca acesta s citeasc personal declaraia; dac martorul refuz sau nu poate s-o citeasc i se citete de ctre organul de urmrire penal sau de ctre preedintele completului de judecat.[1]La sfritul declaraiei, martorul care tie s scrie va meniona personal c a luat cunotin sau c i-a fost citit de ctre organul judiciar. Dac martorul este de acord cu coninutul acesteia, se semneaz pe fiecare pagin i la sfrit; organul de urmrire penal care a fcut ascultarea ori preedintele completului de judecat precum i grefierul, i interpretul vor semna n aceleai condiii.Dac martorul nu poate sau refuz s semneze se face meniune despre aceast situaie n declaraia scris. n situaia n care martorul refuz s semneze cele declarate, organul judiciar va insista asupra cauzei refuzului, stabilind motivele, nenelegerile pentru a realiza o colaborare cu martorul n vederea soluionrii legale a cauzei. Nesemnarea declaraiei martorului duce la anularea actului i reascultarea acestuia, declaraia nesemnat este o declaraie lovit de nulitate dac martorul chemat s o confirme nu recunoate coninutul ei, nu poate constitui mijloc de prob.Dac martorul revine asupra vreuneia dintre declaraiile sale sau are de fcut completri sau rectificri, se va consemna i semna despre aceasta la sfritul declaraiei.Declaraiile martorilor fcute la instana de judecat, audiai n cauz, inclusiv ntrebrile adresate de oricare dintre pri sau de instana de judecat, pe lng consemnarea fcut de grefier, se fac i prin nregistrarea cu mijloace tehnice. Pe banda audio sau video se nregistreaz urmtoarele: data i ora, locul nregistrrii, numele, prenumele, unitatea din care face parte organul judiciar care efectueaz nregistrarea; datele de identificare ale martorului, cauza n care este ascultat i coninutul ascultrii. Aceste nregistrri sunt utile n cazul martorilor de rea-credin, crora li se poate aduce la cunotin c sunt nregistrai n sperana c i vor determina s fie sinceri. Prin intermediul acestor nregistrri se poate verifica dac cele consemnate de grefier n declaraie corespund cu cele nregistrate prin mijoacele tehnice. Despre efectuarea nregistrrii, organul judiciar va ntocmi un proces-verbal n care va meniona ntreaga convorbire, numrul casetei pe care s-a fcut imprimarea. Procesul-verbal va fi semnat de ctre organul judiciar care a efectuat ascultarea i de ctre martorul ascultat. Caseta pe care s-a nregistrat ntreaga convorbire va fi sigilat cu sigiliul organului judiciar fiind ataat la procesul-verbal.Aceste nregistrri ale declaraiei martorului nu trebuie confundate cu celelate mijloace de prob prevzute de art.64 C.pr.pen. interceptrile i nregistrrile audio sau video.Consemnarea declaraiilor martorilor protejaiPotrivit dispoziiilor Legii nr.281/2003, dac exist probe sau indicii temeinice c prin declararea identitii reale a martorului sau a domiciliului sau a reedinei ar fi periclitat viaa, integritatea corporal sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se atribuie o alt identitate sub care urmeaz s apar n faa organelor judiciare. Msura privind atribuirea unei alte identiti ori a unui alt domiciliu sau reedin cu ocazia consemnrii declaraiei martorului, poate fi dispus la cererea acestuia, organului de urmrire penal sau a altei persoane ndreptite de ctre procuror n faza de urmrire penal sau de instana de judecat n cursul judecii.Identitatea real a martorului va fi consemnat ntr-un proces-verbal care va fi introdus ntr-un plic sigilat i pstrat ntr-un loc special n condiii de maxim siguran, la sediul parchetului sau a instanei de judecat[2]. Procurorul ca i judectorul sau judectorii care particip la soluionarea cauzei, au dreptul s cunoasc identitatea real a martorului n condiii de strict confidenialitate. Declaraia martorului protejat nregistrat prin mijloacele audio sau video se red n form scris, ntr-un proces-verbal n cursul urmririi penale, n care se precizeaz cu exactitate ceea ce a declarat martorul, fiind semnat apoi de ctre procurorul care a asistat la ascultarea acestuia i de organul de urmrire penal. Declaraia consemnat n procesul-verbal se transcrie, se semneaz de procuror i de organul de urmrire penal, de martor fiind pstrat ntr-un loc special, ntr-un plic sigilat.n cursul judecii, nregistrrile audio sau video sunt redate ntr-o declaraie, menionndu-se cu exactitate cele declarate de ctre martor, declaraie care va fi semnat de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului i de preedintele completului de judecat. Declaraia va fi semnat de ctre martor fiind pstrat la instan ntr-un loc special, n condiii de maxim siguran. Dup terminarea urmririi penale, casetele care, conin declaraiile martorilor vor fi naintate instanei de judecat o dat cu dosarul cauzei. Procedura de ascultare cu mijloacele tehnice poate fi aplicat cu aprobarea procurorului n faza de urmrire penal i a judectorului n faza de judecat.Pentru a se constata corectitudinea nregistrrii declaraiilor martorilor, la cererea procurorului, a prilor sau din oficiu, instana poate s admit s se efectueze expertize tehnice.Activitatea desfurat cu ocazia lurii declaraiei martorului este verificat, n faza de urmrire penal de ctre procuror, iar n faza de judecat de ctre instana de judecat. Verificarea legalitii declaraiei de martor se poate face din oficiu sau la plngerea depus de persoana vtmat.Sanciunea procesual n cazul constatrii unor ilegaliti este nulitatea actului (declaraiei), i reascultarea martorului. n funcie de nclcarea obligaiilor legale ce le revin organelor judiciare n legtur cu ascultarea martorului, acestea pot rspunde disciplinar sau chiar penal, de exemplu obinerea declaraiei martorului prin ntrebuinarea de violene, ameninri, promisiuni.

[1]Theodoru Grigore, Drept procesual penal,Editura Cugetarea, Iai, 1996, pg.337[2]Legea nr.682/2002 privind protecia martorilor, publicat n Monitorul Oficial nr.964 din 28 decembrie 2002Protecia martorilorDatorit ameninrilor i violenelor la care au fost supuse unele persoane care au acceptat s depun ca martor n cauze penale, s-a impus adoptarea unei legislaii care s asigure protecia acestor persoane. Ordonana de Urgen a Guvernului nr.43/2002 reglementeaz pentru prima dat n legislaia romn protecia martorilor. Astfel se prevede c procurorii Parchetului Naional Anticorupiei (Departamentul Naional Anticorupiei in prezent) pentru buna desfurare a urmririi penale, pot dispune msuri specifice de protecie a martorilor, experilor i victimelor. Aceast protecie legal se refer nu numai la martori ci i la experi i victimele infraciunii.O reglementare special a proteciei martorului, ca i organismului creat a pune n practic aceast protecie, s-a fcut prinLegea nr.682/2002 privind protecia martorilor.Legea special n domeniu dispune chiar n art.1. scopul s asigure protecia i asistena martorilor a cror via, integritate corporal sau libertate este ameninat, ca urmare a deinerii unor informaii ori date cu privire la svrirea unor infraciuni grave pe care le-au furnizat sau au fost de acord s le furnizeze organelor judiciare, care au un rol determinant la descoperirea infractorilor i la soluionarea cauzelor.[1]Legea nr.682/2002, precizeaz i sensul unor termini pe care i utilizeaz: martoruleste persoana care are calitatea de martor n accepiunea art.78 Cod procedur penal, prin declaraiile sale furnizeaz informaii i date cu caracter determinant n aflarea adevrului n cauzele cu infraciuni grave; o alt persoan care nu are calitate procesual dar prin informaiile date contribuie la aflarea adevrului sau la prevenirea producerii unor prejudicii;persoana care este inculpat ntr-o alt cauz. starea de pericoleste situaia n care se afl categoriile de persoane incluse n noiunea de martor, membrii familiilor lor, persoanele apropiate acestora, a crui via, integritate corporal sau libertate este ameninat ca urmare a informaiilor i datelor furnizate sau pe care sunt de acord s le furnizeze; martorul protejateste martorul, membrii familiei sale i persoanele apropiate acestuia incluse n Programul de Protecie; membrii de familie ai martorului protejatsunt soul sau soia, prinii,copii martorului; persoana apropiat martorului protejateste persoana fa de care martorul este legat prin puternice legturi afective; infraciunea graveste una din urmtoarele categorii de infraciuni: nfractiunea grava este infractiunea care face parte din una dintre urmatoarele categorii: infractiunile contra pacii si omenirii, infractiunile contra sigurantei statului sau contra sigurantei nationale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infractiunile privind traficul de droguri si traficul de persoane, spalarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infractiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor si munitiilor, infractiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infractiunile de coruptie, infractiunile contra patrimoniului care au produs consecinte deosebit de grave, precum si orice alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii al carei minim special este de cel putin 10 ani sau mai mare; prejudiciul deosebitreprezint paguba creat prin svrirea infraciunii care depete echivalentul a 50.000 euro.Oficiul Naional pentru Protecia Martorilor (O.N.P.M.), funcioneaz la nivel de direcie n cadrul Ministerului Administraiei i Internelor, n subordinea Inspectoratului General al Poliiei i are urmtoarele atribuii: primete propunerile de includere n program; ia msuri pentru includerea n program i urmrete derularea acestuia; desemneaz o persoan de legtur cu martorul protejat i o alt persoan de legtur n situaii speciale; organizeaz o baz de date cu propunerile de includere n program; asigur confidenialitatea informaiilor i datelor gestionate[2].Pentru includerea unei persoane n acest program de protecie trebuie s fie ndeplinite urmtoarele condiii cumulativ: persona are calitatea de martor sau are celelalte caliti prevzute n art.2.Legea nr.682/2002 ; persoana se afl n stare de pericol; s existe o propunere motivat din partea organelor abilitate; n faza de urmrire din partea organului de cercetare penal (adresat procurorului care supravegheaz cauza) a procurorului ( adresat efului ierarhic), iar n faza de judecat o propunere a judectorului .[3]Propunerea de includere n Program trebuie nsoit de acordul scris al persoanei pentru care se cere includerea i d