Căile ordinare de atac în procesul penalProiect de practică

3

În faza judecății după dezbaterile judiciare în urma deliberării sentinței sau a unei alte hotărârii judecătorești apare o posibilitate de atac în instanța mai ierarhic superioară a hotărârilor emise de instanța de judecată care examinează la momentul respectiv cazul penal. Însă această posibilitate nu este oferită împotriva tuturor sentințelor judecătorești.Această cale de atac este denumită care ordinară de atac. În Codul de procedură penală sunt

reglementate ca și căi ordinare de atac:- Apelul - Recursul.1. Apelul 1.1 Considerații introductivePrin intrarea în vigoare a Legii nr. 92/1992, în legislația țării noastre a fost reintrodusă calea

apelului, ca și cale ordinare de atac, în cadrul căreia instanța superioară celei ce a pronunțat hotărârea efectuează o nouă judecată în fond a cauzei, cu aprecierea probelor de la dosar și cu posibilitatea administrării unor noi probe. Dacă facem o scurtă referire asupra cadrului legislativ existent în cadrul unor alte state putem constata, că în marea majoritate a acestora, apelul se înscrie ca al doilea grad de jurisdicție asupra fondului cauzei1.În forma reglementată de actualul Cod de procedură penală, apelul face parte din desfășurarea

normală, obișnuită a procesului penal, împiedicând rămânerea definitivă a hotărârii date în primă instanță. Prin apel se poate face o reexaminare a cauzei și a judecății anterioare de către instanța superioară în grad. Apelul presupune o nouă judecată în fond privind ansamblul chestiunilor de fapt și de drept și tinde spre reformarea hotărârii date în primă instanță în cazul în acesta nu reflectă adevărul.1.2 Hotărârile supuse apeluluiConform art.361, pot fi atacate cu apel sentinţele şi încheierile date în primă instanță. Toate

sentinţele sunt supuse apelului cu excepţia:a) sentințelor privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate;b) sentinţelor pronunţate de tribunalele militare privind infracţiunile contra ordinii şi disciplinei

militare sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;c) sentinţelor pronunţate de Curţile de apel şi de Curtea Militară de Apel;d) sentinţelor pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;e) sentinţelor de dezinvestire (de restituire a cauzei la procuror, de declinare de competenţăf) sentinţelor pronunţate în materia executării hotărârilor penale, precum şi cele privind

reabilitarea. Încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul. Apelul declarat împotriva sentinței se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar daca acestea au fost date după pronunţarea sentinţei.1.3 Titularii apeluluiDreptul de a uza de o cale de atac ordinară aparţine, în principiu, fiecărui subiect procesual ale cărui

drepturi au făcut obiectul judecăţii. Subiecţii procesuali care au drept de apel precum şi întinderea acestui drept pentru fiecare dintre ei, sunt arătaţi în art.362 Cod de procedură penală. Așadar pot face apel:- Procurorul

1 Neagu Ion, Tratat de procedură penală – partea specială, Editura Universul Juridic, București 2010

Căile ordinare de atac în procesul penalProiect de practică

4

- Inculpatul- Partea vătămată- Partea civilă- Partea civilmente responsabilă- Interpretul- Apărătorul- Orice altă persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un

act al instanței.1.4 Termenul de apel, repunerea în termen și apelul peste termenConform art. 363 alin 1, termenul de declarare a apelului este de 10 zile. Adică apelul poate fi

declarat în decurs de 10 zile de la pronunțarea hotărârii de către instanța de judecată. Sau după ce a fost facută încheierea. Deci numai după ce cauza în instanță a fost soluționată. În funcţie de calitatea celui care declară apelul, termenul curge de la momente diferite. Astfel:– pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. În cauzele în care procurorul nu a participat la

dezbateri, termenul curge de la înregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. După redactarea hotărârii, instanţa este obligată să trimită de îndată dosarul procurorului, iar acesta este obligat să-l restituie după expirarea termenului de apel;– pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţ are, termenul curge de la pronunţare; – pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut

ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institute medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv; În legătură cu acest aspect, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis că termenul de declarare a apelului pentru inculpatul care a lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, chiar dacă a fost reprezentat de apărător, curge de la comunicare;– în cazul în care apelul a fost declarat de martor, expert, interpret şi apărător în ce priveşte

cheltuielile judiciare cuvenite acestora, el poate fi exercitat de îndată după pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare şi cel mai târziu în 10 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza. Judecarea apelului se face numai dupăsoluţionarea cauzei, afară de cazul când procesul a fost suspendat. Repunerea în termenul de apel. Potrivit art. 364 C. proc. pen., apelul declarat după expirarea

termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată  de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în celmult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile. Cu alte cuvinte, în vederea repunerii în termen, instanţa trebuie să constate existenţa a două condiţii cumulative:– întârzierea să fie determinată de o cauză temeinică de împiedicare a exercitării apelului; de

exemplu: o boală gravă care a înlăturat discernământul părţii sau posibilitatea de acţiune, o inundaţie, o înzăpezire;– cererea de apel să fie făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a

despăgubirilor civile. Cererea de repunere în termen poate fi făcută  şi înainte de începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile, aşadar, oricând după expirarea termenului legal de exercitare a apelului, dar nu mai târziu de data arătată. Deci nu este necesar să se aştepte începerea executării

Căile ordinare de atac în procesul penalProiect de practică

5

pedepsei sau a despăgubirilor civile pentru a exercita apelul şi a cere repunerea în termenul de apel. Repunerea în termen este invocată de regulă la instanţa de apel care, în cazul în care o găseşte întemeiată, dispune repunerea în termen, consideră că  apelul declarat în după expirarea termenului legal este valabil şi trece la judecarea apelului. Prin repunerea în termen, hotărârea atacată, care devenise definitivă la expirarea termenului legal de apel, îşi pierde acest caracter. În acest sens, legiuitorul a prevăzut şi faptul că, până la soluţionarea repunerii în termen, instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate, iar după  repunerea în termen, executarea este anulată ca efect al apelului declarat, considerat în termen. Apelul peste termen. În ceea ce priveşte apelul peste termen, art. 365 Cod procedură penală arată că

partea care a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile. Apelul declarat peste termen nu suspendă executarea. Instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate.1.5 Declararea apelului, renunțarea la apel și retragerea apelului Declararea apelului. Referitor la declararea apelului, sunt incidente dispoziţiile art. 366 C. proc.

pen., în care se arată că apelul se declară prin cerere scrisă, iar cererea trebuie semnată de persoana care face declaraţia. Pentru persoana care nu poate să semneze, cererea va fi atestată de un grefier de la instanţa a cărei hotărâre se atacă sau de apărător. Cererea poate fi atestată şi de primarul sau secretarul consiliului local ori de funcționarul desemnat de aceştia, din localitatea unde domiciliază. Cererea de apel nesemnată ori neatestată poate fi confirmată în instanţă de parte ori de reprezentantul ei. Procurorul şi oricare dintre părţile prezente la pronunţarea hotărârii pot declara apel oral în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea. Instanţa ia act şi consemnează aceasta într-un proces-verbal. În ce priveşte instanța la care se depune apelul, în art. 367 C. proc. pen. se arată că cererea de apel se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă. În ce priveşte persoana care se află în stare de deţinere, aceasta poate depune cererea de apel şi la administraţia locului de deţinere. Dacă apelul este declarat oral, aceasta se constată într-un proces-verbal.Cererea de apel înregistrată sau atestată în condiţiile art. 187 C. proc. pen.  ori procesul-verbal întocmit de administraţia locului de deţinere se înaintează  de îndată instanţei a cărei hotărâre se atacă. Renunțarea la apel. Renunţarea la apel exprimă dorinţa părţii ca hotărârea să rămână definitivă faţă de

ea la data expirării termenului de apel, fiind şi un îndemn pentru celelalte părţi de a proceda la fel. Este prevăzută în art. 368 C. proc. pen., unde se precizează că, după  pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului de declarare a apelului,părţile pot renunţa în mod expres la această cale de atac. Partea poate renunţa tacit a exercitarea apelului – lăsând să se împlinească termenul în care ar fi trebuit să exercite calea de atac. Renunţarea poate fi făcută şi înainte de a se împlini termenul de apel, printr-o declaraţie scrisă făcută la instanţa care a pronunţat hotărârea, sau verbală, făcută în şedinţă publică , după pronunţarea hotărârii. Partea poate renunţa la calea apelului şi printr-un mandatar, împuternicit special în acest scop.Asupra renunţării, cu excepţia apelului care priveşte latura civilă a cauzei,se poate reveni înăuntrul termenului pentru declararea apelului.Renunţarea sau revenirea asupra renunţării poate fi făcută personal de parte sau prin mandatar special.Faţă de partea care a renunţat la apel, hotărârea devine definitivă la data renunţării – pentru latura civilă –  şi la data expirării termenului de apel – pentru latura penală .Retragerea apelului. Se face în condiţiile art. 369 C. proc. pen., astfel că, până la închiderea

dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat. Retragerea

Căile ordinare de atac în procesul penalProiect de practică

6

trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere.Reprezentanţii legali pot retrage apelul cu respectarea, în ceea ce priveşte latura civilă, a condiţiilor prevăzute de legea civilă. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul său legal, instituindu-se astfel o garanţie pentru apărarea intereselor sale legitime.Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.Apelul declarat de procurer şi retras poate fi însuşit de partea în favoarea căreia a fost declarat.Declaraţia de retragere a apelului sau a recursului se poate face în scris, la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, dar de această retragere ia act numai instanţa de apel. Retragerea apelului poate fi făcută şi direct, oral sau în scris la instanţa sesizată cu judecarea şi soluţionarea apelului.Asupra retragerii apelului nu se mai poate reveni.Faţă de partea care şi-a retras apelul hotărârea rămâne definitivă la data expirării termenului de apel, dacă declaraţia de retragere s-a făcut în termenul de apel. În celelalte cazuri, hotărârea rămâne definitivă la data declaraţiei de retragere, fie că s-a făcut la prima instanţă , fie că s-a făcut la instanţa de apel.1.6 Efectele apeluluiDeclarația de apel, în cazul în care este admisibil și este exercitat în termenul legal, produce

următoarele efecte (conform art. 370 – 373 Cod procedură penală):- Efectul suspensiv- Efectul devolutiv- Neagravarea situației în propria cale de atac ( non reformatio in peius)- Efectul extensiv.Efectul suspensiv. Apelul declarat în termen este suspensiv de executare, atât în ce privește latura

penală, cât și latura civilă, în afară de cazul când legea a dispus altfel. Este o consecință a pezumției de nevinovăție2, potrivit căreia o persoană este considerată nevinovată până când vinovăția sa nu a fost stabilită printr-o hotărâre definitivă de condamnare. Se accept deci idea că dispozițiile din hotărârea primei instanțe pot fi modificate în urma controlului exercitat de instanța de apel. Executarea dispozițiilor hotărârii este suspendată în totalitate, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, în perioada termenului de apel, față de toate părțile din proces. După exercitarea apelului în termen se suspend executarea hotărârii față de partea care a declarat apel și calitatea sa procesuală, până la soluționarea cauzei în apel sau retragerea apelului. Pentru părțile care au declarat apel sau față de care apelul declarat nu se referă, hotărârea este executorie la data expirării termenului de apel. Din acest punct de vedre, efectul suspensiv al apelului poate fi total sau parțial, limitat la anumite dispoziții din hotărârea atacată3. Efectul suspensiv al apelului operează dacă această cale de atc este admisibilă, declarată în termen și nu există vreo dispoziție legală care prevede altfel. Astfel, un apel inadmisibil, declarat de o persoană fără calitate (partea vătămată declară apel într-o cauză unde acțiunea penală se exercită din oficiu4, nu poate duce la suspendarea executării hotărârii. Dacă apelul nu este declarat în termenul prevăzut de lege, nu ptoduce nici un effect, deci nu va avea nici effect suspensiv. În acest caz hotărârea primei instanțe se poate pune în executare de îndată, independent de introducerea apelului, este de menționat în asemenea situații, că deși hotărârea devine executorie imediat, cele dispuse nu capătă autoritate de lucru judecat decât după soluționarea apelului și

2 A.St. Tulbure, Prezumția de nevinovăție, Contribuții la integrarea europeană, Ed.Red, Sibiu, 1996, pg. 1943 Gheorghiță Mateuț, Procedură penală, Partea specială, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pg. 235.4 C.A. Timisoara, dec. pen. nr. 171/A/1994, Dreptul nr. 12, 1995, pag. 92.

Căile ordinare de atac în procesul penalProiect de practică

7

rămânerea definitivă a hotărârii5. În practică s-a decis, că dacă inculpatul a lipsit la judecată și pronunțare și a declarat apel după epuizarea termenului legal, dar înainte de începerea executării hotărârii, instanța nu avea dreptul să respingă apelul ca tardiv, având obligația soluționării lui din oficiu, ca un apel peste termen6. Efectul devolutiv. Reprezintă transmiterea cauzei de la prima instanță la instanța de gradul al doilea

cu toate chestiunile de fapt și de drept pe care le comport spre o nouă judecată în fond7. Controlul judiciar asupra hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță nu se efectuează din oficiu, instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea în primă instanță procedând la o nouă judecată a cauzei numai la cererea titularilor apelului. Rezultă astfel că prin efectul devolutiv al declarației de apel, instanța de apel capată împuternicirea de a înfăptui o nouă judecată , verificând, cu această ocazie, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.Efectul devolutiv este guvernat de principiul tantum devolutum, quantum appelantum8. Din acest

punct de vedere, în concepția Codului de procedură penală, devoluțiunea cauzei poate fi9:- Integral, când și în apel instanța capătă dreptul să reexamineze toate aspectele de fapt și de

drept care au format obictul judecății în primă instanță;- Parțială – când instanța de apel capătă dreptul să reexamineze numai anumite aspect de fapt și

de drept ce au format obiectul judecății în primă instanță.Neagravarea situației în propriul apel. Conform art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, soluționând

cauza, instanța nu poate crea o situație mai grea pentru partea care a declarat apel. Această dispoziție se aplică și în cazul în care apelul a fost exercitat de procurer în favoarea unei părți. Dacă sunt mai multe apeluri declarate de persoane cu interese contrare sau este apelul procurorului în defavoarea celui ce a declarat apel, nu se aplică principiul non reformatio in peius.Efectul extensiv. În dispozițiile art. 373 se arată că instanța de apel examinează cauza prin

extindere și cu privire la părțile care au declarat apel sau la care aceasta nu se referă, putând hotărî și în privința lor, fără să poată crea acestor părți o situație mai grea. Temeiul juridic al efectului extensiv constă în necesitatea de a da o rezolvare cocncordantă cauzelor penale în care există grupuri procesuale și el se aplică părților, neputând viza situația altor apelanți. Situația stabilită de art. 373 Cod procedură penală este impusă în cauzele în care sunt mai mulți inculpați care au participat la comiterea aceleiași fapte sau la comiterea acelorași fapte, sau mai multe părți responsabile civilmente cu interese commune, care formează fiecare un grup, între care există o solidaritate, și care impune în cazul în care s-a declarat apel numai de unl din subiecți, pentru a nu da o hotărâre contradictorie, ca instanța de apel, în cazul în care consideră apelul întemeiat, să hotărască și în privința părților care nu au declarat apel sau la care nu se referă acesta..Acest efect este un remediu procesual menit să înlăture situațiile inechitabile care ar fi generate de rămânerea definitivă a sentinței penale ca urmare a neexercitării apelului, față de părțile care nu au declarat apel, și modificarea sentinței față de cei din

5 N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea speciala, Ed. Paidea, 1996, pag. 2576 Tribunalul Suprem, sect.pen.dec.nr.678/1972, Culegere de Decizii, din anul 1972, pag. 4587 Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 236. A se vedea, Tr. Pop, Dreptul procesual penal, Tipografia Nationala, Cluj, 1946, pag. vol. IV, 1948, pag. 367, Gr. Theodoru, Efectul devolutiv al recursului penal silimitele sale, in Revista Romana de Drept nr. 2/1974, pag. 13, N. Volonciu, Drept procesual penal, vol. II, Bucuresti, 1989, pag. 191.8 Numai atât cât este devoluat, este apelat sau în apel nu se judecă decât ceea ce este apelat.9 Gheorghita Mateut, Procedura penala, Partea speciala, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1997, pag. 237-238

Căile ordinare de atac în procesul penalProiect de practică

8

acelasi grup procesual ca urmare a exercitării apelului. Limita stabilită de lege este, ca și în cazul în care partea a declarat apel, să nu creeze părților față de care s-a extins apelul o situatie mai grea10. 1.7 Judecarea apeluluiJudecata in apel se desfasoara in mare masura potrivit dispozitiilor generale referitoarela judecata,

cuprinse in art.287 -312 Codul de procedura penala. Judecarea apelului se face sicu aplicarea prevederilor art.375 – 383 Codul de procedura penala, care contin dispozitii speciale pentru aceasta cale de atac. Astfel , sedinta de judecata in apel prezinta unele part iculari tat i fata de sedinta de  j u d e c a t a   i n   p r i m a   i n s t a n t a ,   a t a t   c u   p r i v i r e   l a   p a r t i c i p a n t i ,   c a t   s i   s u b  a s p e c t u l   e t a p e l o r    procesuale ale sedintei de judecata. In legatura cu participantii trebuie

mentionat faptul ca judecarea apelului nu poateavea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere. Fac exceptiede la acesta regula, cazurile in care se judeca apelul declarat impotriva hotararilor prin cares-a dispus restituirea pentru completarea urmaririi sau prin care s-a solutionat un conflict dec o m p e t e n t a .   I n   a c e s t e   s i t u a t i i   p r e z e n t a   i n c u l p a t u l u i   n u   e s t e   o b l i g a t o r i e .  P a r t i c i p a r e a  procurorului   la   judecarea apelului  este  obligatorie ,  oricare  ar   f i  obiectul  cauzei .  Potr ivi tart.375, alin.2, Codul de procedura penala, partile sunt citate pentru a participa la sedinta de judecata. Intrucat martorii, expertii au fost ascultati la judecata in prima instanta, nu se maiciteaza la judecata de apel, afara de cazul cand instanta de apel dispune reascultarea lor. Panala data cand are loc sedinta de judecata, apelantul poate depune motivele de apel si oriceinscrisuri noi.Din punct de vedere al s tructuri i judecata in apel are t rei mari diviziuni: masuri le  premergatoare, judecarea propiu zisa a apelului in sedinta si solutionarea apelului.Masuri premergatoare sedintei de judecata in apelPunerea dosarului in stare de judecata este precedata de anumite activitati cum

sunt :fixarea termenului de judecata, numirea completului de judecata, citarea partilor, asigurareadreptului de aparare, afisarea listei cauzelor etc.La fixarea termenului de judecata, presedintele instantei de apel trebuie sa tina seamade ordinea intrarii dosarelor, de cauzele cu inculpatii arestati preventiv si de cauzele in careunii dintre inculpati sunt detinuti chiar si intr-o alta cauza, judecata facandu-se cu precadere siin aceasta situatie.Pentru numirea completului de judecata presedintele instantei de apel trebuie sa aibe inv e d e r e   d i s p o z i t i i l e   a r t . 4 6   s i   4 7   C o d   d e   p r o c e d u r a   p e n a l a ,   r e f e r i t o a r e   l a   ca z u r i l e   d e incompatibilitate ale judectorilor.Odata cu fixarea termenului de judecata presedintele instantei de apel va da dispozitiicu privire la citarea partilor, iar in cauzele in care desemnarea unui aparator din oficiu esteobligatorie va lua masuri pentru desemnarea aparatorului.Lista cauzelor fixate pentru judecata va fi intocmita si afisata la instanta, spre vedere,cu 24 de ore inainte de termenul de judecata, tinandu-se seama de situatiile mentionate lafixarea termenului de judecata.Asa cum aratam mai sus, la judecata in apel part i le sunt ci tate potr ivi t proceduri i legale. Daca in cauza sunt inculpati aflati in stare de detinere, aducerea lor la judecata este obligatorie, cu exceptia situatiei in care se judeca apelul declarat impotriva hotararilor princare s-a dispus restituirea pentru completarea urmaririi sau prin care s-a solutionat un conflictde competenta.Potrivit art.376 Cod de procedura penala, participarea procurorului la judecarea apelului esteobligatorie oricare ar fi obiectul cauzei.

Desfasurarea sedintei de judecare a apeluluiFiind o cale ordinara de atac, judecata in apel se supune in principiu normelor

s i regulilor ce guverneaza sedinta de judecata in prima instanta cu exceptia aspectelor care nusunt corespunzatoare apelului (nu se face strigarea nominala a martorilor si nici nu se pune problema inlaturarii lor din sala, deoarece in apel nu se audiaza martori).Potrivit art.378 Cod 10 A. S. Tulbure, Procedura penala romana, Curs universitar, Editura Constant, Sibiu,2005

Căile ordinare de atac în procesul penalProiect de practică

9

de procedura penala, instanta judecand apelul, verifica hotarareaatacata  pe baza  lucrari lor  s i  materialului  din dosarul  cauzei  s i  a  oricaror   inscrisuri  noi ,  prezentate la instanta de apel.La sedinta de judecata in apel, activitatea este concentrata in principal pe momentuldezbateri lor  unde ordinea  in care se  da cuvantul  este  diferi ta  fata  de  judecata   in  primainstanta.Astfel, potrivit art.377, alin.1 Cod de procedura penala, daca la termenul fixat apeluleste in stare de judecata, presedintele da cuvantul apelantului, apoi intimatului si in urma procurorului.Daca intre apelurile declarate se afla si apelul procurorului, primul cuvant il areacesta.Daca procurorul sau partile invoca necesitatea administrarii de noi probe, apelantul trebuie sa arate aceste probe si mijloacele de proba cu ajutorul carora pot fi administrate. Ca siin cazul judecatii in prima instanta partile si procurorul au dreptul la replica cu privire lachestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.I n   a l i n e a t u l   u l t i m   a l   a r t . 3 7 7   C o d   d e   p r o c e d u r a   p e n a l a ,   s e   a r a t a   c a  s i   i n   c a z u l   a p e l u l u i incuplatul are cel din urma cuvantul.Potr ivi t   legi i   in  vederea solut ionari i  apelului ,   instanta  poate  da o noua apreciere  probelor din dosarul cauzei si poate administra orice noi probe pe care le considera necesare(art.378, alin.2, Cod de procedura penala).In acelasi timp instanta este obligata sa se pronunteasupra  tuturor  motivelor  de apel   invocate,  exclusiv  asupra celor  formulate  oral   in  ziua judecatii.Solutiile pronuntate in apelDupa judecarea apelului, respectiv dupa incheierea dezbaterilor, completul trece

ladeliberare in vederea adoptarii unei solutii. Dispozitiile privind procedura deliberarii in apelsunt aceleasi ca si la judecata in prima instanta.Potrivit art.379 Cod de procedura penala, instanta judecand apelul, poate da una dinurmatoarele solutii: respinge apelul sau admite apelul.

 A.Respingerea apeluluiSolutia de respingere a apelului este data atunci cand instanta constata ca

declarareaapelului s-a facut fara respectarea conditiilor cerute de lege sau aceasta nu se justifica. Caurmare a respingerii apelului se mentine hotararea primei instante si evident urmeaza a fi pusein executare dispozit i i le acesteia . Legea prevede trei s i tuat i i in care se respinge apelul s ianume: cand acesta este tardiv, inadmisibil sau nefondat.a)Respingerea apelului ca tardivRespingerea apelului ca tardiv se face atunci cand acesta a fost declarat dupa expirareatermenului de

apel prevazut in art.363 Cod de procedura penala, si nu sunt intrunite conditiileinscrise in art.364 si 365 Cod de procedura penala, pentru a se justifica o repunere in termen.Apelul poate fi declarat numai in termenul prevazut de lege care este de 10 zile, iar in anumitecazuri de exceptie termenul este de 3 zile.Fiind un termen imperativ, neexercitarea caii  de atac in timpul acestui termen, atragedecaderea din exercitiul dreptului si respingerea apelului ca tardiv. Cu alte cuvinte un apelintrodus tardiv este un apel inexistent si pe cale de consecinta o examinare in fapt si in drept ahotararii atacate nu mai poate avea loc, deoarece instanta superioara nu este legal investita.b)Respingerea apelului ca inadmisibil In situatiile in care exercitarea apelului nu este admisa de lege sau cand apelul

esteexercitat de persoane care nu au calitatea procesuala care se le confere acest drept, instanta varespinge apelul ca inadmisibil.Referitor la prima situatie, anumite hotarari judecatoresti nu pot fi atacate cu apel sidrept urmare apelul declarat impotriva unor asemenea hotarari va fi respins ca inadmisibil.Cu privire la a doua situatie, mentionam ca este vorba de anumiti subiecti care au ovocatie procesuala limitata in sensul ca pot actiona pe calea apelului numai intr-o anumitalatura sau numai cu privire la anumite aspecte. Exercitarea caii de atac a apelului de catreacesti subiecti, sau de alte persoane, in afara limitelor conferite de lege duce la respingereaapelului ca inadmisibil. De notat ca apelul inadmisibil ca si apelul

Căile ordinare de atac în procesul penalProiect de practică

10

tardiv nu produc efectextensiv.In literatura de specialitate se face mentiunea ca daca apelul introdus de un membru alunui grup procesual a fost respins ca inadmisibil, instanta nu examineaza situatia celorlaltimembrii ai grupului cu privire la care exista o indivizibilitate de imprejurari.

c)Respingerea apelului ca nefondat  Instanta va respinge apelul ca nefondat ori de cate ori constata ca hotararea atacata nueste afectata

de vreun viciu, cu privire la stabilirea adevarului sau la aplicarea legii. Cu alte cuvinte, instanta va respinge apelul ca nefondat atunci cand constata ca hotararea atacata estelegala si temeinica. Spre deosebire de situatiile anterioare respingerea apelului ca nefondat presupune o judecata de valoare asupra fondului hotararii atacate.Instanta de apel este deci obligata sa verifice hotararea atacata pentru a se convingedaca a fost data cu respectarea tuturor conditiior legale si daca este conforma cu adevarul faptelor stabilit prin probe.In literatura de specialitate se face precizarea ca instanta de apel poate sa respingaapelul si deci sa confirme hotararea atacata fie insusindu-si motivele primei judecati fie in baza unei motivari proprii.3

  B . A d m i t e r e a   a p e l u l u iPotrivit art.379, pct.2, Cod de procedura penala, admitand

apelul, instanta superioaradesfiinteaza sentinta primei instante si procedeaza la o noua judecata sau dispune rejudecareacauzei de catre instanta competenta, dupa caz.Desfiintarea hotararii primei instante poate fi totala sau partiala.In prima situatie, desi hotararea desfiintata urmeaza a fi nesocotita in intregime, instanta areobligatia sa tina seama de prevedrile art.371 si 373 Cod de procedura penala, referitoare laefectul devolutiv si efectul extensiv al apelului.In al doilea caz , art.382 alin.2, Cod de procedura penala, dispune ca hotararea poate fidesfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penalasau civila, daca aceasta nu impiedica justa solutionare a cauzei. Atunci cand prima instant a dispus arestarea   inculpatului ,   instanta  de apel  poate  mentine masura arestari i   in  caz  de desfiintare a hotararii atacate cu apel.a)Admiterea apelului, desfiintarea hotararii primei instante si rejudecarea cauzei decatre

instanta de apel Potrivit art.379, pct.2, lit.a , Cod de procedura penala, admitand apelul, instanta de apel

desfiinteaza sentinta primei instante si procedeaza practic ea insasi la o noua judecata infond, in urma careia va pronunta o noua hotarare judecatoreasca dand o noua rezolvareactiunii penale si actiunii civile in raport cu motivele de apel formulate si tinand seama deefectul extensiv al apelului.Cu alte cuvinte, instanta de apel poate pronunta oricare din solutiile – sub aspect penalsau civil – le poate pronunta si prima instanta dispunand dupa caz condamnarea inculpatului,achitarea sau incetarea procesului penal.b)Admiterea apelului, desfiintarea hotararii primei instante si rejudecarea cauzei decatre

prima instntaLegea reglementeaza cazurile in care instanta de apel adopta solutia casarii urmata detrimiterea

cauzei spre rejudecare la prima instanta. Astfel, potrivit. art.379, pct.2, lit.b, Cod de procedura penala, va desfiinta hotararea atacata si va dispune rejudecarea cauzei de catre  prima instanta in urmatoarele cazuri :

 judecarea cauzei la prima instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate ; judecarea cauzei a avut loc in absenta partii, care desi legal citata, a fost

ini m p o s i b i l i t a t e   d e   a   s e   p r e z e n t a   s i   d e   a   i n s t i i n t a   i n s t a n t a   d e s p r e   a c e s t a imposibilitate ;hotararea primei instante nu a rezolvat fondul cauzei.In legatura cu primul caz, nelegalitatea

citarii trebuie apreciata in raport cu dispozitiileart.175-181 Cod de procedura penala, referitoare la procedura de citare.Al doilea caz are in vedere 2 conditii care trebuie indeplinite cumulative si anume: partea (legal citata) sa fi fost in imposibilitate de a se prezenta si in acelsi

Căile ordinare de atac în procesul penalProiect de practică

11

timp sa se fi aflat inimposibilitatea de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate. In literatura de specialitatese face precizarea ca imposibilitatea de prezentare trebuie sa priveasca tremenul la care cauzaa fost solutionata in fond, iar nereprezentarea sa se datoreze unui caz fortuit sau unui caz deforta majora, care sa fie nu numai obiectiv dar si imprevizibil.Cu privire la al treilea caz, unii autori considera ca fondul cauzei nu a fost rezolvat cand in considerentele hotararii primei instante nu se arata daca exista sau nu fapta imputata,4

daca inculpatul este vinovat sau nu si nu sunt examinate probele administrate pentru a secunoaste adevarul cu privire la fondul cauzei.c)Admiterea apelului, desfiintarea hotararii primei instante si rejudecarea

cauzei decatre instanta competentaIn partea finala a art.379, pct.2, lit.b, Cod de procedura penala, se arata ca in situatiilein care

hotararea atacata cu apel este desfiintata pentru necompetenta, rejudecarea cauzei seface de catre instanta competenta.Procedand la verif icarea hotarari i a tacate, sub toate aspectele de fapt s i de drept , instanta de apel trebuie sa aibe in vedere si problema competentei materiale si personale a primei instante.Rejudecarea de catre instanta competenta se face potrivit tuturor regulilor aplicabile  judecatii in prima instanta, motiv pentru care sentinta pronuntata va putea fi atacata din noucu apel.Posibi l i tatea   instantei  de apel  de a  casa hotararea  atacata  pentru necompetenta si trimiterea spre rejudecare la instanta competenta este conditionata de prevederile art.372 Codde procedura penala, referitoare la neagravarea situatiei partii care  a exercitat calea de atac aapelului.In  legatura  cu necompetenta   ter i toriala ,  aceasta  nu poate  determina desfi intareahotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare de catre instanta teritorial competenta, deoarece potrivit art.39, alin.2, Cod de procedura penala, exceptia de necompetenta teritoriala poate fiinvocata numai pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata.Solutii si chestiuni complementareAdmitand apelul instanta poate dispune unele solutii complementare celor mai

sus.Astfel potrivit art.380 Cod de procedura penala, daca hotararea este desfiintata pentru ca s-aconstatat existenta vreuneia din situatiile aratate in art.333 Cod de procedura penala, dispunerestituirea cauzei procurorului, pentru a lua masuri in vederea completarii urmaririi penale,daca rezulta ca urmarirea penala nu este completa si ca in fata instantei nu s-ar putea facecompletarea acesteia decat cu mare intarziere.Chestiunile complementare au in vedere prevederile art.381 Cod de procedura penala,d i n   c a r e   r e z u l t a   c a   i n s t a n t a ,   d e l i b e r a n d   a s u p r a   a p e l u l u i   f a c e   c a n d   es t e   c a z u l   a p l i c a t i a dispozitiilor privitoare la reluarea dezbaterilor asiguratorii, la cheltuielile judiciare si la oricealte probleme de care depinde solutionarea completa a apelului.In acelasi timp instanta de apel verifica daca s-a facut o justa aplicare de catre prima instanta a dispozitiilor privitoare la computarea retinerii si arestarii si adauga daca este cazul,timpul de arestare scurs dupa pronuntarea hotararii atacate cu apel.Continutul decizieiHotararile judectoaresti prin care instanta de apel solutioneaza cauzele cu care

estesesizata prin calea de atac a apelului, se numesc decizii. Sub aspect structural decizia trebuiesa contina o parte introductiva, o expunere si dispozitivul.Potrivit art.383 Cod de procedura penala, in partea introductiva, decizia instantei deapel trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute in art.355 iar in expunere vor fi mentionatetemeiurile de fapt si de drept care au dus, dupa caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum si temeiurile care au dus la adoptarea oricareia dintre solutiile prevazute de art.379, pct.2, Cod de procedura penala.5

Căile ordinare de atac în procesul penalProiect de practică

12

Dispozit ivul   t rebuie  sa  cuprinda solut ia  data  de  instanta  de apel ,  data  pronuntari ideciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica. Atunci cand inculpatul s-aaflat in stare de detinere, in expunere si dispozitiv trebuie sa se arate timpul care se deduce din pedeapsa

2. Recursul2.1 Considerații introductivePersoanele care au drepturi si obligatii stabilite printr-o hotarare judecatoreasca pronuntata in apel

sau in prima instanta, cand hotararea nu este susceptibila de apel, potconsidera ca acest act procesual este afectat in mod real de un viciu sau eroare si pot cere,ca atare, o noua examinare a cauzei pentru inlocuirea primei hotarari cu o noua hotarare.In vederea exercitarii unui control asupra hotararilor judecatoresti pronuntate in primainstanta legea a pus la indemana celor interesati un instrument procesual prin folosireacaruia se asigura o mai buna infaptuire a actului de justitie.Mijlocul procesual prin care se asigura acest deziderat este recursul, care are ca ratiune sifinalitate indreptarea unor greseli comise de instanta sau de parti cu ocazia primei judecati sau a celei efectuate in apel.2.2 NoțiuneRecursul este reglementat in capitolul III al Titlului I din Partea Speciala sectiunea II (art.385^1-

385^19 C. proc. pen.), introduse prin Legea nr. 45/1993 pentru modificarea sicompletarea Codului de procedura penala^1) si completate recent prin Legea 356/2006.In succesiunea normala a procedurii judiciare recursul urmeaza apelului si in aceastaordine reprezinta cel de-al treilea grad de jurisdictie. O asemenea alcatuire a procesuluinu este insa obligatorie, iar uneori nici nu se poate realiza, intrucat legea nu permiteapelarea anumitor hotarari judecatoresti. Hotararile care nu pot fi atacate cu apel, nu potramane insa pronuntate in „prima si ultima instanta", pentru ca numarul gradelor de jurisdictie s-ar reduce la unul singur. In aceste cazuri recursul va fi posibil si farainterventia prealabila a apelului. Singura cale de atac ordinara impotriva hotararii pronuntate in prima instanta si neapelabila ramane recursul. In aceste cazuri recursulreprezinta al doilea si ultimul grad de jurisdictie^2).In literatura sunt date diferite definitii. Recursul este o cale de atac ordinara de anulare, partial devolutiva si in mod exceptional extensiva, destinata a repara erorile de dreptcomise de instantele de fond, in hotararile date^3).El corespunde celui de-al doilea grad de jurisdictie si de aceea se indreapta impotriva hotararilor judecatoresti date in ultimul grad de fond, pentru erorile de drept pe care lecontine.Termenul de recurs in casatie este imprumutat din dreptul francez. Recursul fiind o caleordinara de atac, se deosebeste de recursul special, cale de atac conferita de lege procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie saurecursului in interesul legii pe care il poate exercita ministrul justitiei.In succesiunea normala a procedurii judiciare recursul urmeaza apelului si in aceastaordine reprezinta cel de-al treilea grad de jurisdictie. O asemenea alcatuire a procesuluinu este insa obligatorie, iar uneori nici nu se poate realiza, intrucat legea nu permiteapelarea anumitor hotarari judecatoresti. Hotararile care nu pot fi atacate cu apel, nu potramane insa pronuntate in „prima si ultima instanta", pentru ca numarul gradelor de jurisdictie s-ar reduce la unul singur. In aceste cazuri recursul va fi posibil si farainterventia prealabila a apelului. Singura cale de atac ordinara impotriva hotararii pronuntate in prima instanta si neapelabila ramane recursul. In aceste cazuri recursulreprezinta al doilea si ultimul grad de jurisdictie^4).Caile de atac sunt calificate ca extraordinare, daca ele pot fi executate numai in cazurile siin conditiile specificate de lege. Codul de procedura penala califica apelul si recursul cafiind cai ordinare, iar contestatia in anulare, revizuirea, recursul in interesul legii suntcalificate ca extraordinare. Importanta practica a clasificarii cailor de atac in ordinare siextraordinare vizeaza, in principal,

Căile ordinare de atac în procesul penalProiect de practică

13

urmatoarele aspecte^5):a) executarea hotararii penale este suspendata pe durata termenului in care poate fiexercitata calea de atac ordinara, iar apoi pe timpul judecarii acesteia, in vreme ce cailede atac extraordinare nu au, in principiu, efect suspensiv, b) cat timp este deschisa calea ordinara de atac, nu se poate recurge la o cale de atacextraordinara, insa caile de atac extraordinare se pot folosi concomitent,c) in unele situatii, calea de atac extraordinara devine inadmisibila, daca partea interesata putea sa invoce motivul prin intermediul caii de atac ordinare, dar nu a facut-o.2.3 Trăsături caracteristiceRecursul prezinta urmatoarele trasaturi:a) este o cale de atac ordinara ca si apelul, intrucat si el este

un act obisnuit indesfasurarea normala a procesului penal, se efectueaza intr-un termen fix, stabilit de lege(de regula 10 zile) si inlatura posibilitatea ca hotararea din ultimul grad de fond sa devinadefinitiva si executorie. In literatura de specialitate s-a remarcat ca, in mod exceptional,recursul se poate indrepta si impotriva unei hotarari definitive si executorii. Astfel, potrivit art. 385^3 coroborat cu art. 365 C. pr. pen., partea care a lipsit atat de la judecatacat si de la pronuntare poate declara recurs peste termen in cel mult 10 zile de la datainceperii executarii pedepsei sau a obligarii la despagubiri civile. De aceea, s-a propus, delege ferenda ca recursul peste termen sa fie reglementat ca un caz de repunere in termenulde recurs^1), b) este o cale de atac, in principal, de drept, intrucat provoaca, de regula, un control partial, numai in drept. Aceasta este, in esenta, ceea ce caracterizeaza recursul in raportcu apelul in ceea ce priveste limitele in care se produce devolutia. Asadar, daca apelul devolueaza cauza atat in fapt cat si in drept, sub toate aspectele, recursul o devolueaza cu precadere in drept. El repune in discutie nu intreaga cauza, ci numai chestiunile de dreptsau de drept si de fapt si pentru motive bine determinate. El poate avea loc numai pentrunulitati de fond si de forma, adica pentru erori de drept substantiale (materiale) si procesuale (formale)^2). Starea de fapt nu este supusa controlului instantei de recurs.In mod exceptional, recursul poate fi si o cale de atac de fapt sau de fapt si de drept cumsunt, de pilda, cazurile in care se poate face recurs pe motiv ca „s-a comis o eroare gravade fapt" (art. 385^9 alin. 1 pct. 18 C. pr. pen.) ori in care „s-au aplicat pedepse gresitindividualizate "(art. 385^9 alin. 1 pct. 14 C. pr. pen.) ori „a fost gresit rezolvata laturacivila" (art. 385^9 alin 2 C. pr. pen.) sau „instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte insarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate..."(art. 385^9 alin. 1 pct. 10 C. pr. pen.) precum si cele in care hotararile judecatoresti nusunt susceptibile de a fi atacate cu apel. S-a remarcat faptul ca noua reglementare arecursului, spre deosebire de reglementarea anterioara, nu mai asimileaza cazurile decasare cu nulitatile de forma si de fond, intrucat in cuprinsul erorilor de judecata intra, dinmotivele aratate mai sus, atat erori de drept cat si de fapt^3).- este, in principiu, o cale de atac de anulare, deoarece tinde la obtinerea casarii sauanularii atacate. In mod exceptional recursul este si o cale de atac mixta de anulare si dereformare atunci cand in cazurile prevazute de lege (art. 385^15 pct. 2 lit. a) si b) C. pr. pen.) instanta de recurs insasi este cea care pronunta o solutie asupra fondului cauzei. Oasemenea concluzie se impune si in cazul in care recursul este indreptat impotrivahotararilor nesupuse apelului^4). Nu aceeasi calificare se poate acorda, insa, recursului,atunci cand instanta admite recursul, casand hotararea atacata si dispune rejudecarea decatre instanta de recurs, deoarece in aceasta situatie se da o singura decizie insolutionarea recursului, care este doar o decizie de casare, cuprinzand termenul pentrurejudecare si a doua decizie ce nu priveste recursul (care a fost anterior admis) cirejudecarea fondului cauzei, care se face dupa regulile primei instante (art. 385^19 C. pr. pen.)^5)- este o cale de atac ireverentioasa, intrucat se adreseaza intotdeauna unor

Căile ordinare de atac în procesul penalProiect de practică

14

instante judecatoresti superioare (tribunalul, tribunalul militar teritorial, curtea de apel, curteamilitara de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie) spre deosebire de alte cai de atac deanulare, cum este, de pilda, contestatia in anulare, care se adreseaza aceleiasi instante(instanta de recurs care a pronuntat hotararea a carei anulare se cere sau instantei la care aramas definitiva ultima hotarare, dupa distinctiile facute de art. 389 C. pr. pen,),- nu pune in miscare o noua judecata a cauzei in fond, ci doar o verificare a hotarariiatacate pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs. Asadar, instanta de recurs este obligata sa se pronuntenumai asupra motivelor de recurs invocate de procuror si de parti.Prin derogare de la aceasta regula, atunci cand recursul este indreptat impotrivahotararilor judecatoresti ale primei instante pentru care legea prevede expres ca nu pot fiatacate cu apel, nu mai este limitat la cazurile de casare prevazute expres in art. 385^9 C. pr. pen. ci, in aceasta ipoteza, instanta de recurs are obligatia sa examineze intreaga cauzasub toate aspectele de fapt si de drept, in aceleasi conditii ca instanta de apel, insa duparegulile speciale privind judecata recursului, in genere,- este o cale de atac usor accesibila. Orice hotarare penala poate fi atacata cu recurs, decatre orice parte din proces, intr-un termen fix si cu forme procesuale simple. Accesul liber al oricarei parti la folosirea acestei cai de atac este usurat si de regula nea-gravariisituatiei in propriul recurs (non reformatio in pejus), care functioneaza in aceleasi conditiica in cazul apelului. Prin analogie cu ceea ce se intampla in cazul apelului, putem arata caratiunea instituirii acestei reguli consta in inlaturarea temerii justitiabililor ca, eventual, lis-ar agrava situatia in propria lor cale de atac, o asemenea temere putand determina,implicit, abtinerea de la folosirea cailor de atac si astfel limitarea controlului judecatorescce se realizeaza prin exercitarea acestora^6).Explicatia conceptiei ca instanta de recurs solutionand cauza nu poate crea o situatie maigrea pentru partea care a declarat recursul se gaseste in dreptul partilor de a supunehotararea atacata unui control jurisdictional. Folosirea caii de atac nu poate creatitularului o situatie mai grea, pentru ca astfel s-ar putea determina abtinerea partii de laexercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumarii acestui risc. Or, controlul jurisdictional realizat prin recurs prezinta o importanta care depaseste interesele partilor,contribuind la realizarea unui bun act de justitie^7).Regula neagravarii situatiei in propriul recurs se aplica tuturor titularilor dreptului, cuexceptia procurorului, care este reprezentantul societatii. Neagravarea situatiei in propriul recurs devine incidenta numai atunci cand recursul estesingular, si cand au fost declarate mai multe recursuri de persoane cu interese comune sauindiferente fata de cei ce au declarat recurs. Daca sunt mai multe recursuri declarate de persoane cu interese contrare sau este recursul procurorului in defavoarea celui ce adeclarat recurs, nu se aplica regula non reformatio in peius.Regula "non reformatio in pejus" este limitata la folosirea caii proprii de atac. Precizareadevine necesara pentru intelegerea corecta a dispozitiei legale. Folosirea de catre o parte aunei cai de atac nu exclude posibilitatea agravarii situatiei sale in calea folosita de catrealtcineva. De pilda, declarand recurs atat inculpatul cat si procurorul situatia inculpatuluise poate agrava. In acest sens, situatia defavorabila nu este o consecinta a recursuluideclarat de inculpat - care poate fi respins - ci un efect al admiterii recursului procurorului^8).Regula non reformatio in pejus in procesul penal produce urmatoarele consecinte^9):- limiteaza (in detrimentul principiului legalitatii si al aflarii adevarului) posibilitateainstantei de recurs de a indrepta hotararile gresite la cazurile in care s-ar crea o situatiemai favorabila pentru partea care a declarat recurs- creeaza accesul liber al oricarui titular la folosirea caii de atac a recursului, contribuind, prin aceasta, la largirea controlului judecatoresc al instantei de recurs asupra hotararilor  primei instante

Căile ordinare de atac în procesul penalProiect de practică

15

2.4 Hotărârile penale supuse recursuluiPotrivit reglementarii recursului, aceasta cale de atac cuprinde, prin cele doua forme deexercitare,

toate hotararile judecatoresti nedefinitive, cu limitarile prevazute de lege.a. Prima forma a recursului, unde acesta este cea de a doua cale de atac, este apropiata deforma traditionala, fiind o cale de atac predominanta in drept, prin care se urmaresterealizarea unei uniforme interpretari si aplicari a legii in cauzele penale.Sentintele prin care se solutioneaza cauza sunt, de regula, supuse apelului. Ele suntsusceptibile direct de recurs numai in situatia in care nu este deschisa calea de atac aapelului. Prin aceasta, derogandu-se de la regula enuntata mai sus, se asigura un control judecatoresc integral si nemijlocit asupra hotararilor de condamnare, de achitare sau deincetare a procesului penal.Pot fi atacate cu recurs atat latura penala cat si latura civila a cauzei. De asemenea, Este posibila atacarea separata cu recurs a laturii penale sau a laturii civile a cauzeiIn conformitate cu prevederile art. 385^1 C. pr. pen., pot fi atacate cu recurs:a) sentintele pronuntate de judecatorii in cazurile prevazute de lege, b) sentintele pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor contra ordinii sidisciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani,c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel,d) sentintele pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie,d^1) sentintele privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale seface la plangerea prealabila a persoanei vatamate,e) deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curtide apel si Curtea Militara de Apel.f) sentintele pronuntate in materia executarii hotararilor penale, afara de cazul cand legea prevede altfel, precum si cele privind reabilitarea. Nu sunt supuse recursului:- sentintele care sunt susceptibile de apel si ih privinta carora persoanele prevazute in art.362 C. pr. pen. (oricare din persoanele care pot face apel, potrivit legii, inclusiv procurorul) nu au folosit calea apelului, ori cand apelul a fost retras, daca legea prevedeaceasta cale de atac (art. 385^1 alin. ultim C. pr. pen., asa cum a fost modificat prinLegea nr. 141/1996). Prin aceasta dispozitie este consacrat principiul potrivit caruia nu se poate face

recurs omisso medioIn consens cu prevederile legale, in practica judiciara s-a considerat ca este inadmisibilrecursul declarat de inculpat impotriva hotararii primei instante daca, desi acesta adeclarat apel, si l-a retras^1). De asemenea, s-a mai decis ca inculpatul nu poate folosicalea de atac a recursului daca apelul acestuia a fost respins ca tardiv, deoarece in aceastasituatie apelul se considera ca inexistent^2).Aceasta inseamna, ca, de regula, nu se poate recurge la o cale de atac, trecand sau sarind peste alta, care, legal, are prioritate, in acest fel, nu se poate recurge la recurs, sarind pesteapel daca hotararea este susceptibila de a fi atacata cu apel. Atata vreme, insa, cat una din persoanele prevazute in art. 362 C. pr. pen. a declarat apel, aceasta imprejurare profitatuturor celorlalte persoane, carora le este deschisa calea de atac a recursului, fara, insa, caaceasta sa vizeze si sentintele primei instante. In acest sens, art. 385^1 alin. ultim C. pr. pen. prevede expres ca „impotriva deciziilor pronuntate in apel, persoanele prevazute inart. 362, chiar daca nu au folosit apelul pot declara recurs", b. In cea de a doua forma, in care recursul este a doua cale de atac, acesta imbraca formaapelului, si nu este limitat la motivele de casare prevazute pentru prima forma arecursului, aratate in art. 385^9 C. proc. pen., iar instanta este obligata ca, in afaratemeiurilor invocate si a cererilor formulate de recurent, sa examineze cauza sub toateaspectele de fapt si de drept, solutiile fiind diferite de cele din apel, in recurs avand o altareglementare.De asemenea, sunt supuse recursului si deciziile pronuntate de instanta de apel inrezolvarea cererii sau propunerii de liberare conditionata, precum si in solutionareacererii de reabilitare.Stabilirea formei de recurs

Căile ordinare de atac în procesul penalProiect de practică

16

aplicabile se face dupa natura hotararii atacate. In cazul incare se ataca cu recurs deciziile instantei de apel, acesta este cea de a doua cale de atac. Incazul sentintelor si al incheierilor, unde legea prevede ca se pot ataca numai cu recurs,acesta este singura cale de atac ordinara^3).In practica judiciara s-a remarcat ca, in lumina prevederilor art. 385^1 C. pr. pen., dincategoria hotararilor care nu pot fi atacate cu recurs sunt omise deciziile prin care apelul afost respins ca tardiv^4), astfel incat, intr-o asemenea situatie recursul poate fi respins canefondat, nu ca inadmisibil. In argumentarea acestui punct de vedere s-a aratat ca un apeldeclarat tardiv nu poate fi considerat un apel nedeclarat, astfel incat partii care nu s-afolosit de calea apelului in termenul legal nu i se poate refuza dreptul de a face recurs^5).Totodata, s-a mai sustinut in mod judicios ca recursul este admisibil, in principiu, doar incazul in care se critica doar decizia instantei de apel, respectiv insasi solutia de respingerea apelului ca tardiv. Daca insa, se critica sentinta primei instante, care a ramas definitivala expirarea termenului de apel, recursul este inadmisibil^6)2.5 Titularii recursului

2.6 Declararea recursului2.7 Motivele de recurs2.8 Efectele recursului2.9 Renunțarea la recurs2.10 Retragerea recursului2.11 Judecarea recursului2.12 Soluționarea recursului2.13 Decizia instanței de recurs2.14 Rejudecarea cauzei după casare