Martorul credincios

8/17/2019 Martorul credincios

1/23

Sharon Thomas Crews

Martorul credincios


2/23

Martorul credincios __________________________________________________________________________________________________________________________________

2

Cuprins

Martorul credincios ..................................................................... 3

Cuvântul lui Dumnezeu te zideşte în credinţă ............................ 4

Cuvântul lui Dumnezeu este de folos ca să înveţe ..................... 6

Păstrarea providenţială a Scriptur ii ............................................ 7

O schimbare spectaculară a erudiţilor ........................................ 14

Care versiune este cea mai bună? ............................................... 17

NOTE ......................................................................................... 19


3/23


3

Martorul credincios

Aţi fost vreodată uimit de numărul foarte mare de versiuni ale Bibliei

engleze? V-aţi întrebat vreodată pe care s-o alegeţi ca să devină Biblia dvs. destudiu?În decursul câtorva generaţii au fost puse la dispoziţie peste o sută de

versiuni ale Bibliei engleze. Versiunea King James (KJV), VersiuneaStandard Revizuită (RSV), Versiunea engleză de astăzi (TEV), Noua Biblieengleză (NEB), Biblia de Ierusalim (JB), Noua Biblie americană standard(NASB) şi Noua Versiune Internaţională (NIV) sunt doar câteva din cele maicunoscute şi folosite astăzi.

Fiecare versiune are puncte tari şi puncte slabe. Nici o versiune nu este

perfectă, dar asta nu vrea să spună că n-are importanţă pe care Biblie oalegem ca s-o studiem. Biblia reprezintă mijlocul ales de Dumnezeu pentru acomunica cu omul şi ar trebui să ne folosim de cea mai bună versiune pe careo putem găsi spre a studia adevărurile profunde din Cuvântul Său. Dar careversiune este cea mai de încredere şi cum am putea s-o identificăm?

Majoritatea erudiţilor evaluează versiunile Bibliei după o metodănaturalistă. Totuşi, noi vom folosi o abordare orientată spre credinţă, care ia şiea în considerare dovezile erudiţilor. Vom compara versiuni diferite cudescrierea biblică a Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu. Versiunea care i se

va potrivi cel mai bine acestei descrieri va fi Biblia pe care o vom alege.Cuvântul lui Dumnezeu este descris în mai multe locuri din Scripturi.

Romani 10:17 ne oferă prima caracteristică importantă: "Credinţa vine înurma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos." Cuvântul inspirat allui Dumnezeu ne întemeiază şi ne zideşte credinţa. Reprezintă temelia noastrăsigură şi, pe când îl vom studia cu sinceritate, ne va creşte încrederea noastrăîn Dumnezeu şi în Cuvântul Său. "Dumnezeu nu este un Dumnezeu alneorânduielii" (1 Corinteni 14:33). Totuşi, El este "Căpetenia şi Desăvârşireacredinţei noastre" (Evrei 12:2); astfel, o caracteristică a Cuvântului Său estecă el ne zideşte în credinţă.

O a doua caracteristică se poate găsi în 2 Timotei 3:16: "Toată Scripturaeste insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, sădea înţelepciune în neprihănire." Din acest text reiese clar că întotdeaunaCuvântul sacru oferă învăţătura curată şi povăţuieşte viaţa cuiva. El nu estestricat de părerile sau de învăţăturile oamenilor.

O ultimă caracteristică a Cuvântului lui Dumnezeu pe care o vom trece înrevistă se găseşte în 1 Petru 1:23: "Cuvântul lui Dumnezeu ... este viu şi ...

rămâne în veac." Scripturile au fost date prin inspiraţia lui Dumnezeu şi s-au păstrat spre folosinţă de către poporul lui Dumnezeu în fiecare epocă. Ele nuau fost ascunse de oameni, ci au reprezentat o parte vizibilă, convingătoare şi


4/23


4

vie a bisericii creştine. Ele nu doar că au rămas în inima oamenilor, darexemplare ale Scripturilor, copiate cu fidelitate, au fost transmise dingeneraţie în generaţie. Iarăşi şi iarăşi, atât Domnul Isus cât şi ap. Pavel, auafirmat exactitatea Scripturilor, citând în mare măsură din ele. Cu nici o

ocazie ei nu ne-au avertizat că s-ar putea să se strice sau să se piardăCuvântul. În schimb, Domnul Isus a declarat: "Cerul şi pământul vor trece,dar cuvintele Mele nu vor trece" (Matei 24:35; Marcu 13:31; Luca 21:33).Chiar în timpul evului mediu, Sfintele Scripturi nu s-au pierdut. Apocalipsa11:3, 4 ne spune că în timpul celor 1260 de ani de supremaţie papală, cei doimartori - Vechiul şi Noul Testament - tot au proorocit cu putere.

Psalmul 12:6, 7 declară: "Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate. ... Tu,Doamne, le vei păzi şi le vei păstra de la neamul acesta pe vecie." (VersiuneaKing James). Putem vedea clar că Scripturile au fost păstrate divin până la

neamul nostru.În rezumat, Biblia descrie Cuvântul lui Dumnezeu ca având următoarelecaracteristici:

1. Nu provoacă nedumerire sau îndoială, ci ne zideşte în credinţă.2. Este de folos ca să ne înveţe, să ne mustre, să ne îndrepte, să ne deaînţelepciune în neprihănire. 3. A fost păstrat în mod divin şi a avut un rol activ în cadrul bisericii de-alungul fiecărei epoci.

După ce am fixat aceste caracteristici din Scriptură, haideţi să comparămdiferitele versiuni ale Bibliei cu ele.

Cuvântul lui Dumnezeu te zideşte în credinţă

Prima caracteristică a Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu este că nezideşte în credinţă. Într -o oarecare măsură, acest adevăr este valabil în dreptulfiecărei versiuni a Bibliei. Cu ajutorul Duhului Sfânt, puncte esenţialemântuirii ajung exact acolo unde trebuie şi mulţi oameni îşi pot legaconvertirea de o anume versiune biblică sau de alta. Dar mai există un aspectmai larg al acestui subiect, care ar trebui cercetat.

Care a fost efectul general pe care l-a avut proliferarea atâtor versiuni aleBibliei asupra credinţei oamenilor în Cuvântul lui Dumnezeu? Desigur, lucrulacesta nu se poate măsura cu precizie, deoarece există mulţi factori careinfluenţează societatea. Totuşi, putem observa, în general, deosebirea dintreatitudinea oamenilor faţă de Biblie astăzi (când există nenumărate versiuni -n.t.) în comparaţie cu atitudinea lor atunci când exista o singură versiuneacceptată.

Când Ver siunea King James era singura Biblie folosită, pastorii predicaucu putere din ea, iar laicii o memorau cu ardoare. În calitate de carte sfântă,


5/23


5

era foarte respectată. Credinţa în Dumnezeu şi autoritatea Cuvântului Săuerau supreme.

Astăzi, totuşi, există cu totul altă concepţie. Credinţa în Dumnezeu şi înScripturi a scăzut permanent. Mulţi oameni şi-au pierdut respectul pentru

Scripturi. Pastorii nu mai predică din Cuvânt, ci, în schimb, prezintă predicifilosofice cu privire la "solia" generală din Scriptură. Şi laicii rar mai învaţătexte biblice pe dinafară. O epidemie de ignoranţă a celui mai de bazăconţinut al Bibliei se răspândeşte chiar peste tineretul care mai merge la biserică.1

Oare versiunile moderne să fi contribuit la această stare lamentabilă? Săurmărim câteva căi prin care versiunile moderne ar fi putut încuraja o astfelde situaţie.

Mai întâi, în ultimii ani s-au promovat pe scară largă versiunile care

folosesc "un limbaj modern". Deşi aceste versiuni îi ajută pe unii oameni, lelipseşte demnitatea care îndeamnă la respect şi deosebită consideraţie faţă deScripturi. Biblia este un volum antic şi divin, dar când i se dă o formă asemenea unei cărţi obişnuite, ajunge să fie tratată ca atare. Un studiu despreversiunea Good News Bible (TEV) indica faptul că studenţii de la universitate"mai întâi au devorat-o deoarece, aşa cum ziceau ei, se citea ca un ziar. Darmai târziu au fost puţin interesaţi să revină la ea - din acelaşi motiv!" 2

În al doilea rând, versiunile moderne nu se pretează la memorizări. Cândtoată lumea folosea Versiunea King James, se auzea practic repetarea

aceloraşi cuvinte, care ajuta fixarea lor în minte. Acum, versetele sunt cititedin versiuni care variază atât de mult încât cu greu sunt recunoscute ca fiindacelaşi pasaj. S-ar părea că oamenilor le vine greu să se hotărască practic dincare versiune să memorizeze.

În al treilea rând, când începi să te foloseşti de o versiune modernă, nu-ţiva lua mult timp până ce vei observa deosebirile dintre această versiune şiBiblia mai familiară - Versiunea King James (KJV). Întorcându-ne la Luca4:8, veţi descoperi că atunci când Domnul Isus a fost ispitit în pustie, nu semai aminteşte porunca Lui "Înapoia Mea, Satano!". Nu există nici măcar onotiţă de subsol care să marcheze omiterea acestor cuvinte. Asemănător, poate că vă veţi întreba ce s-a întâmplat cu chemarea Domnului Isus adresată păcătoşilor "la pocăinţă" (Marcu 2:17 şi Matei 9:13) sau cu ultimul rând dinrugăciunea domnească (Matei 6:13).

O altă privire aruncată asupra majorităţii versiunilor moderne descoperămai multe nedumeriri. În RSV, MV şi NEB, veţi găsi o notă de subsol latextul din Luca 23:34 care indică faptul că unele manuscrise vechi omitcuvintele Domnului Isus: "Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!" Imediat, se pune

întrebarea: "Chiar a rostit Domnul aceste cuvinte?" S-ar părea că erudiţii seîndoiesc, aşa că de ce nu v-aţi îndoi şi dvs.?


6/23


6

O comparare a versiunilor moderne cu Versiunea King James descoperă peste două sute de cazuri în care se pune serios la îndoială autenticitatea unuiverset, fie printr-o omisiune completă sau printr -o notă de subsol. Cele maievidente dintre acestea se află în Ioan 7:53-8:11 (istorisirea făcută de Ioan cu

privire la femeia prinsă în adulter) şi Marcu 16:9-20 (prezentarea făcută deMarcu a arătării şi înălţării lui Isus). Notele de subsol sau trimiterile ne potajuta, dar cum se poate ca erudiţii moderni să-l copleşească pe cercetătorulBibliei cu o supraabundenţă de interpretări critice ce variază de la o versiunela alta?

Mai târziu vom trata o cauză majoră a omisiunilor, dar pentru moment, putem declara că proliferarea versiunilor a slăbit credinţa pe care, cândva,oamenii o aveau în autoritatea Scripturilor.

Curând după publicarea versiunii biblice celei mai populare din secolul al

XIX-lea, un articol din revista catolică din Dublin (Catholic Dublin Review)făcea următoarea declaraţie şocantă: "Se dovedeşte că principiul 'numaiBiblia' este fals. Acum este mult prea evident că Scriptura n-are nicio puterefără Biserică (catolică) drept martor al inspiraţiei ei, garanţia integrităţii ei şiinterpretul înţelesului ei. Iar acum le va fi clar tuturor oamenilor care esteadevărata biserică, adevărata Mamă căreia îi aparţine de drept Biblia." 3

Este un gând solemn. Însuşi protestantismul nu are niciun motiv deexistenţă despărţit de o credinţă puternică în Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă protestanţii nu vor mai considera Biblia drept Cuvântul sigur al lui

Dumnezeu, într-o criză, spre care "autoritate" vor mai privi? Ca să rezumăm descoperirile noastre, vedem că toate versiunile posedă

caracteristica biblică de a zidi credinţa. Totuşi, se ridică întrebarea în legăturăcu efectul pe care îl are proliferarea versiunilor moderne asupra încrederiioamenilor în autoritatea Scripturii.

Cuvântul lui Dumnezeu este de folos ca să înveţe

Cea de-a doua caracteristică a Cuvântului lui Dumnezeu este că este de

folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire.Această caracteristică importantă a Cuvântului lui Dumnezeu depinde decititor, dacă Îi îngăduie Duhului Sfânt să-i descopere adevărul. Duhul nutrebuie să fie împiedicat de ideile preconcepute ale unuia sau altuia.

Fiecare versiune biblică conţine ideile preconcepute ale traducătorilor ei;gradul depinde de metodele folosite în traducere. Cu cât este traducerea mailiberă, cu atât este mai mare posibilitatea introducerii ideilor preconcepute şiversiunea este cu atât mai puţin de încredere pentru a servi scopului studiului.O parafrazare, cum este The Living Bible, nu reprezintă o Biblie bună pentru

studiu. O parafrazare reprezintă, într-o mare măsură, o interpretare a


7/23


7

Scripturii - care, prin definiţie, tre buie să fie influenţată de credinţa personalăa autorului.

De asemenea, traducerile dinamice asemenea NEB, TEV şi Phillips nu suntrecomandate ca Biblii de studiu.4 Aceste Biblii s-au tradus prin ceea ce s-a

presupus că ar fi înţelesul a ceea ce au scris scriitorii Bibliei. Deşi sunt foarteuşor de citit, nu putem fi siguri că citim altceva decât propriile idei aletraducătorului pasajului.

Metoda cea mai bună de traducere pentru o Biblie de studiu o reprezintătraducerea exactă.5 KJV, RSV şi NASB sunt astfel de exemple.6 Acestetraduceri încearcă să facă cunoscut înţelesul pasajului şi în acelaşi timp dorescsă păstreze cuvintele din original. Când există un substantiv în original, otraducere exactă va avea, în general, un substantiv corespunzător în limbaengleză, un verb va avea un verb, etc. În timp ce s-ar putea ca această metodă

să lase în traducere câteva pasaje obscure sau ambigue, cel puţin cititorul areînaintea lui o traducere mai literală a cuvintelor originalului. Cu ajutorulDuhului Sfânt, va putea să discearnă înţelesul singur. Versiunile KJV şi NASB ne ajută mai mult scriind în aldine cuvintele pe care le-au consideratdrept necesare traducătorii ca să le introducă în pasaj pentru a clarificaînţelesul.

Este cu mult mai puţin pr obabil ca versiunile traduse exact să fi fostinfluenţate de ideile personale preconcepute, doctrinale, ale traducătorilor , şiele corespund mai mult celei de a doua caracteristici a Cuvântului inspirat.

Dacă veţi folosi diferite traduceri pentru a preda doctrină, veţi descoperi căeste mai uşor să predai unele învăţături dintr -o versiune decât din alta. Dartoate învăţăturile obişnuite credinţei creştine se pot întâlni în orice versiune.Totuşi, în general, Versiunea King James prezintă multe doctrine mai clardecât alte versiuni. Afirmaţia aceasta este îndeosebi valabilă în dreptul profeţiilor lui Daniel şi ale Apocalipsei. Trebuie să mai remarcăm că estemult mai greu să dovedeşti dumnezeirea Domnului Hristos atunci cândfoloseşti versiuni moderne. Cu puţin timp în urmă, am participat la o întrunireţinută de un grup de tineri, care se părea că sunt avizi de studiul Bibliei. Amfost uimită să descopăr că ei au tăgăduit dumnezeirea lui Hristos şi şi-ausprijinit poziţia făcând referiri la texte din diferite versiuni moderne.

Între toate versiunile moderne, veţi descoperi că aproape fiecare versetcare dovedea dumnezeirea Domnului Hristos, a fost schimbat, într-o versiunesau într-alta. (vezi 1 Timotei 3:16, Efeseni 3:9 şi Romani 14:10, 12 în RSV, NEB, NASB, TEV, NIV şi JB; iar Fapte 20:28 şi Romani 9:5 în RSV, NEB şiTEV). S-ar părea că a existat o schimbare fundamentală în traduceri de laVersiunea King James încoace. Având în minte aceasta, trecem acum la

discutarea ultimei noastre caracteristici a Cuvântului inspirat al luiDumnezeu.


8/23


8

Păstrarea providenţială a Scripturii

Ultima noastră caracteristică este cea mai relevantă. Ea declară despreCuvântul lui Dumnezeu că a fost păstrat în mod divin şi că a avut şi are un rol

activ în cadrul bisericii de-a lungul fiecărei epoci. Înainte de a începe discuţia,este necesar să căpătăm câteva informaţii despre cadrul istoric.

Atunci când privim istoria textului biblic, trebuie să fim conştienţi cămanuscrisele originale s-au scris în limba obişnuită a zilelor lor. Practic,Vechiul Testament s-a scris în ebraică, iar Noul Testament în greacă. Nu maiexistă primele manuscrise ale Bibliei, scrise de autorii inspiraţi. Doar copii alecopiilor mai rămân ca mărturie a cuvintelor lor în original. Când se comparăaceste copii una cu alta, se pot observa câteva sute de mii de deosebiri. Multedintre variante au cuvinte scrise greşit sau alte greşeli evidente 7 , dar mii dealte variante trebuie evaluate atent.

Ca să ajute la evaluarea citirii variantelor, erudiţii au împărţit manuscriseleîn prototipuri de texte, de exemplu, grupe de manuscrise care conţin texteasemănătoare. De-a lungul anilor, specialiştii au examinat manuscriseleexistente, luând în considerare diferitele texte şi şi-au construit propriul lortext grecesc sau ebraic, care reprezintă cu acurateţe, după părerea lor, variantamanuscriselor originale.

Când urmează să apară o traducere, specialiştii fie aleg textele greceşti şi

ebraice deja existente din care să se traducă, fie îşi formulează ei propriul lortext.În principiu, textul Vechiului Testament a fost deja fixat 8 de la

descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă. Totuşi, textul NouluiTestament a reprezentat cauza multor dezbateri aprinse. În ultimele sute deani, a existat o rivalitate între două texte greceşti -Textul Primit 9 şi TextulCritic. 10

Textul Primit a derivat mai ales din prototipul de texte bizantine şi includetexte publicate de către Erasmus, Stephens, Beza şi Elzevir. Noul Testament

al versiunii King James este o traducere a acestui text grecesc.Textul Critic a derivat mai ales din prototipul de texte alexandrine şi

include texte publicate cum ar fi United Bible Society, Nestle-Aland şiWestcott-Hort. Noul Testament din majoritatea versiunilor moderne, cum arfi RSV, TEV, NEB şi NASB, s-a tradus din aceste texte critice.

O versiune a Bibliei este considerată tot atât de bună pe cât este textul dincare a fost tradusă.11 Aşadar, trebuie să hotărâm care text este superior -Textul Primit sau Textul Critic. Cerinţa aceasta s-ar putea să-i sune ca osarcină imposibilă cuiva care nu are un fundament şi cunoştinţe de critică

textuală, dar , urmând învăţătura biblică a conservării, nu ni se va părea greu.


9/23


9

Textul grecesc preferat trebuie să fie unul care să fi jucat un rol activ în cadrul bisericii de-a lungul fiecărei epoci.

Textul Critic a fost lăudat într -o mare măsură în ultimele sute de ani, aşacum s-a evidenţiat de către numărul ridicat de versiuni biblice traduse din el.

Aşa cum am declarat mai sus, versiunea lui este în mare măsură influenţată delinia alexandrină de manuscrise (sau prototip de text). Din cele peste 5000 demanuscrise greceşti existente, doar un număr mic (adesea mai puţin de zece)conţine acest prototip de text.12 Cu toate acestea, între aceste puţine seremarcă două manuscrise pe care erudiţii le preţuiesc mai mult decât pemajoritatea celorlalte manuscrise. Ele se numesc Sinaiticus şi Vaticanus şidatează cu puţin peste 200 de ani de la scrierile originale.13

Sinaiticus a fost descoperit în 1844 de către Constantin Tischendorf întimp ce vizita mănăstirea Sfânta Caterina care se află la poalele muntelui

Sinai. El a găsit 43 de file din el într -un coş, chiar înainte de a fi arse.14

Câţivaani mai târziu, el a reuşit să facă rost de restul foilor de la mănăstire şi, cam prin 1862, reuşise deja să publice manuscrisul complet.

Povestea manuscrisului Vaticanus nu este atât de dramatică precum cea amanuscrisului Sinaiticus. Papa Nicolae al V-lea l-a adus la Vatican în 1448.15 Timp de sute de ani, biserica romano-catolică l-a păstrat cu atâta stricteţe încât nici unui erudit protestant nu i s-a îngâduit să-l studieze, indiferent decât de puţin timp ar fi vrut.16 Aceia cărora li s-a acordat permisiunea de a seuita la manuscris au fost percheziţionaţi spre a fi siguri că nu au la ei hârtie

sau cerneală. Apoi, dacă erau prinşi că se uită prea atent la vreun pasaj, doiînsoţitori le înşfăcau manuscrisul!17 Totuşi, în 1866, Vaticanul i-a îngăduit luiConstantin Tischendorf să copieze manuscrisul. Iar în 1867, el l-a şi publicat.

Dându-şi seama că aceste manuscrise vechi conţineau versete total diferiteca sens de acelea din Textul Primit, Tischendorf radia de bucurie. El era de părere că, în sfârşit, strădaniile lui fuseseră încununate de succes şi el îi redaseomenirii Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, după ce fusese pierdut timp de1500 de ani.

Pe vremea lui Tischendorf, Noul Testament exista deja de aproximativ1700 de ani. Din aceşti ani, textul alexandrin nu circulase deloc timp de 1500de ani. Dacă textul alexandrin reprezintă forma curată a textului NouluiTestament, atunci însemna că biserica fusese lipsită de bisecuvântarea lui88% din timpul de când a fost scris! O astfel de idee, ciudat, dar nu se potriveşte cu descrierea biblică a Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu.Scripturile au fost vii şi au rezistat în biserica lui Dumnezeu de-a lungulveacurilor. Ele nu s-au pierdut niciodată, doar ca să se redescopere într -un coşde gunoi sau în vreun sertar uitat de la Vatican. În plus, "binecuvântările"

Textului Alexandrin sunt destul de dubioase pentru biserică. Nu numai că acest prototip de text nu corespunde exact standarduluinostru biblic de a reprezenta Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu se potriveşte nici


10/23


10

standardelor erudiţilor cât priveşte acurateţea transcrierii. Deosebirile minoreîn cadrul prototipurilor de text sunt normale. Cu toate acestea, numărul devariante din cadrul textului alexandrin este enorm. Neincluzând greşeliminore de ortografie, Sinaiticus şi Vaticanus nu concordă unul cu altul în

peste 3000 de locuri, doar în cuprinsul celor patru evanghelii.

18

Aceastaînseamnă că ori unul ori altul trebuie să greşească de cel puţin 3000 de ori.Aceasta ne duce la concluzia că vor exista neînţelegeri cu privire la aproapefiecare verset din evanghelii! De fapt, este mai uşor să găseşti două verseteconsecutive în care aceste două manuscrise să se deosebească unul de altuldecât două versete consecutive care să se potrivească total.19

Fără îndoială că aceste manuscrise suferă de neglijenţa scribilor. Vaticanusare numeroase locuri unde scribul a scris acelaşi cuvânt sau expresie de douăori în continuare,20 o indicaţie clară că scrierea n-a fost verificată. Scribul

manuscrisului Sinaiticus a sărit r ânduri întregi, din când în când, atunci cândcopia, şi a făcut atât de multe greşeli evidente încât, pe vremea când sefolosea Sinaiticus, zece cititori diferiţi şi-au adnotat corectări.21 Cu toateacestea, în loc de a pune la îndoială exactitatea acestor manuscrise, erudiţii auacceptat multe din traducerile lor. Sinaiticus şi Vaticanus reprezintă temelia pentru majoritatea celor două sute de omiteri din versiunile moderne ale Noului Testament amintite mai devreme în această carte.

Timp de câţiva ani, Textul Alexandrin s-a considerat orbeşte a fi oreprezentare curată sau "neutră" a textului original al scriitorilor Bibliei. Dar

specialiştii au confirmat recent că ceea ce s-a refăcut nu trebuie considerat catext original, ci pur şi simplu textul care avea cea mai mare autoritate înAlexandria din Egipt în cel de-al treilea secol.22 Alexandria din Egipt, oregiune căreia nu i s-a adresat nici unul din manuscrisele originale,23 neinspiră puţină încredere că ar poseda un text curat. Dacă vom arunca o privireasupra istoriei Alexandriei, mai ales în timpul în care se crede că au fostscrise aceste manuscrise, ne vom lămuri destul de bine.

Alexandria, un mare centru de comerţ şi cultură elenistică, era renumită pentru şcolile ei de filosofie. Învăţăturile filosofice au pătruns în grupărileetnice - incluzând şi biserica creştină. "Gânditorii" creştini consideraufilosofia greacă drept o unealtă de înţelegere şi de aplicare a Scripturii şi,asemenea păgânilor din jurul lor, au întemeiat o şcoală, care a ajuns punctulcentral şi stimulul vieţii lor intelectuale şi spirituale. De obicei, conducătoriişcolii erau experţi în filosofia greacă, aşa că au influenţat în mare măsurăconcepţiile teologice ale creştinilor din Alexandria.

Unul din cei mai cunoscuţi conducători ai acestei şcoli a fost Origen. Elstudiase profund platonismul şi stoicismul, căutând să armonizeze principiile

lor filosofice cu Scripturile. Ca să realizeze aceasta, el a alegorizat Scripturile- un proces care i-a permis să le interpreteze aşa cum vroia. Mai mult, el a pussub semnul întrebării autenticitatea unor porţiuni din Scriptură care nu se


11/23


11

potriveau cu propria lui credinţă idiosincratică. Învăţăturile lui nu numai că au promovat o atitudine critică faţă de Scripturi, dar au ajutat şi la apariţia anumeroase erezii în Alexandria, incluzând doctrina arianismului.24

Controversa ariană se concentra în jurul naturii Domnului Hristos. Arienii

învăţau că Domnul Hristos a fost o fiinţă creată, în timp ce conservatorii zileisusţineau că Domnul Hristos este veşnic, întru totul necreat şi egal cu Tatăl.Timp de peste şaizeci de ani, această controversă a fost în toi. Tocmai când se părea că o parte ar fi câştigat, cealaltă parte se ridica la supremaţie.

Constantin, cel care a amestecat în mare măsură păgânismul cucreştinismul, era împărat atunci când a început controversa, în anul 320 d.Hr.Mai interesat de politică decât de religia curată, Constantin i-a exilat peconducătorii arieni, dar trei ani mai târziu (în anul 328 d.Hr.), nu numai că i-a primit cu bine la întoarcere, dar l-a şi făcut pe unul din ei consilier personal.25

Se crede că în timpul acestui avânt de arianism s-au scris Vaticanus şiSinaiticus.26 Câţiva specialişti sunt de părere că ele s-ar putea identifica cudouă din cele cincizeci de Biblii pe care le poruncise Constantin să se pregătească în anul 331 d.Hr.27 Vaticanus şi Sinaiticus s-au scris amândouă pe pergamente de hârtie subţire de către caligrafi talentaţi, un amănunt foartecostisitor inclus în porunca lui Constantin.28

Constantin l-a numit pe Eusebiu din Caesarea să se ocupe de pregătireaBibliilor. Se ştie bine că Eusebiu era un admirator entuziast al lui Origen şiînclina în favoarea arienilor. Dacă un astfel de om conducea pregătirea

acestor manuscrise, nu este de mirare că Textului Critic - şi ca urmareaproape tuturor versiunilor moderne - le lipsesc textele care sprijinesc puternic dumnezeirea Domnului Hristos. Dacă Eusebiu s-a folosit de vreunuldin talentele de critic ale mentorului său, probabil că a disecat Scripturile,considerând că le corectează. Asta ar putea explica unele din omisiunilecaracteristice Textului Alexandrin şi, de asemenea, din majoritatea versiunilormoderne.

Alte omisiuni de evidentă neglijenţă din aceste manuscrise s-ar puteadatora poruncii lui Constantin care cerea o grabă extremă în realizarealucrului. În repetate rânduri, Constantin l-a îndemnat pe Eusebiu să înainteze proiectul cu toată viteza. Corectările nu numai că ar fi fost scumpe, dar ar filuat şi timp, aşa că, probabil, s-au făcut puţine.29

Desigur că fără alte documentaţii, nimeni nu poate fi sigur cu privire laistoria exactă a manuscriselor Vaticanus şi Sinaiticus, dar s-ar părea că, probabil, au fost afectate de şcolile filosofice din Alexandria. S-ar părea căîncercările alexandrienilor de a "corecta" Scripturile, f ie prin Eusebiu sau alţicritici îndrumaţi greşit sau printr -unul din nenumăraţii eretici pe care îi

producea Alexandria,30

au fost sortite eşecului. În mai puţin de 200 de ani,acest tip de text a căzut în desuetudine.31


12/23


12

Este interesant de menţionat că un număr de omisiuni şi versiuni bizare alemanuscriselor Vaticanus şi Sinaiticus s-au regăsit cândva doar în Bibliileromano-catolice. Dr. Benjamin G. Wilkinson, profesor de istorie şi fost preşedinte al Colegiului Misionar din Washington, a sugerat că Ieronim, un

mare admirator atât al lui Origen cât şi al lui Eusebiu, ar fi transmis multegreşeli de tipul Eusebiu-Origen în Vulgata latină.32 Vulgata latină reprezintăBiblia recunoscută de catolici de secole. Versiunea engleză Rheims-Douays-a tradus după ea. Istoria abundă de episoade de violenţă atribuite bisericiicatolice împotriva tuturor acelora care nu au acceptat Vulgata latină. Sătăgăduieşti Scripturile lor însemna să tăgăduieşti autoritatea auto-atribuită a bisericii. Când au început să apară versiunile moderne cu mai multeinterpretări, răspândite mai înainte doar în bibliile catolice, se aminteşte căThomas S. Preston de la biserica St. Ann din New York ar fi declarat

următoarele în Dr. Warfields' Collection of Opinions and Reviews (Colecţiade păreri şi reviste a Dr. Warfield) : "Pentru noi reprezintă o satisfacţie săaflăm că în multe situaţii ei au adoptat versiunea catolică şi astfel, prinerudiţii lor , au confirmat corectitudinea Bibliei noastre (catolice)." 33

În rezumat, descoperim că Textul Critic de-abia dacă se potriveştedescrierii biblice a Textului Sacru. Se bazează pe un prototip de text care afost neglijat timp de 1500 de ani, cu excepţia unor traduceri menţinute încadrul bisericii catolice. În plus, textul reflectă concepţiile ariene predominante în secolul al patrulea în Alexandria şi conţine numeroase

omisiuni datorate probabil unei redactări dubioase şi unei copieri neglijente. Pe de altă parte, o examinare a Textului Primit, ne oferă o cu totul altă

istorie. Spre deosebire de numărul mic de manuscrise în sprijinul TextuluiAlexandrin, Textul Primit îşi trage originea din prototipul de text bizantincare este reprezentat în 80 până la 90% din toate manuscrisele greceşti.34 Aceasta ne duce la aproximativ 4000 de dovezi! Răspândite pe parcursul asute de ani, aceste dovezi sosesc din multe locuri diferite - Grecia,Constantinopole, Asia Mică, Palestina, Siria, Alexandria, alte părţi ale Africii,ca să nu mai amintim Sicilia, Italia de sud, Galia, Anglia şi Irlanda.35 Reprezintă un contrast destul de mare faţă de cât de limitat este, în spaţiu şitimp, Textul Alexandrin.

Deşi nici unul din manuscrisele greceşti ale textului de tip bizantin nudatează dinainte de anul 400 d.Hr., majoritatea erudiţilor sunt de acord că pentru ca acest gen de text să fie atât de răspândit şi să domine printremanuscrisele greceşti, probabil că a existat cu mult mai înainte.36 Într-adevăr,variante distincte bizantine se găsesc în toate versiunile mai vechi,37 pe papirusuri,38 şi în citatele din Scripturi ale părinţilor primei biserici.39 În

numeroase locuri, se poate dovedi că prototipul de text bizantin este tot atâtde vechi sau chiar mai vechi decât oricare prototip de text.40 El a reprezentatScriptura plină de autoritate a bisericii siriene, a bisericii valdenzilor din


13/23


13

nordul Italiei şi a bisericii ortodoxe greceşti. Studiul lui Wilkinson maisugerează că genul de text bizantin a reprezentat Scriptura unor biserici vechi, precum biserica celţilor din Scoţia şi Irlanda şi biserica galilor din sudulFranţei. 41

În timpul evului mediu, se părea că apostazia va înghiţi aproape de totcreştinismul, dar Dumnezeu mai avea un popor la care Cuvântul Său urma sădăinuie pe vecie. Pe când a fugit în pustie (Apocalipsa 12:6, 14), bisericaadevărată s-a împotrivit ereziei şi s-a agăţat de Scripturi. Renumiţi printreaceşti credincioşi de elită s-au aflat valdenzii, care foloseau o traducere latinăa manuscriselor bizantine care datau din anul 157 d.Hr.42 Umblând din loc înloc ca şi comercianţi sau negustori ambulanţi, pe tăcute au dat şi altora porţiuni preţioase ale Scripturii, scrise cu mâna lor.

Când a început din nou să se studieze limba şi literatura greacă, Europa s-a

trezit ca din morţi după 1000 de ani de întuneric. A urmat o înviorare aînvăţăturii, iar Dumnezeu a ridicat un om care să pună temelia celei mai puternice mişcări de reformaţiune din istorie. Erasmus era înzestrat cu unintelect atât de puternic încât putea să muncească într -o oră ceea ce alţiimunceau în zece. El a uimit Europa prin erudiţia lui fantastică. Zece coloanedin catalogul bibliotecii de la British Museum sunt pline cu lucrările pe careel le-a tradus, redactat sau adnotat.43 În plus, era un scriitor prolific. Unreformator în sufletul său, Erasmus a scris câteva cărţi care au zguduitEuropa, demascând ignoranţa călugărilor, superstiţiile preoţilor şi religia

bigotă şi aspră a zilelor lui.44 Totuşi, dintre toate publicaţiile lui, lucrarea deîncununare a fost Noul Testament în greacă. A fost prima dată când un eruditîi acorda o atenţie textului grecesc al Noului Testament în peste o mie de ani.O revizuire mai târzie a acestui text grec a ajuns cunoscută drept TextusReceptus sau Textul Primit.

Când Erasmus şi-a pregătit Noul Testament în greacă, a tre buit săexamineze sute de manuscrise, iar frecventele lui călătorii cu siguranţă că i-au permis asta. Dar, după mult studiu, a ales să se folosească doar de câtevamanuscrise reprezentative. Aceste manuscrise, asemenea marii majorităţi atuturor manuscriselor greceşti ale Noului Testament, erau de prototip bizantin, acelaşi prototip care fusese păstrat şi folosit de către biserica din pustie. Nu a fost o coincidenţă. Prin publicarea Noului Testament grecesc allui Erasmus, providenţa lui Dumnezeu pregătea calea pentru multele traduceriulterioare care urmau să călăuzească adevărata Lui Biserică, întrucât douătreimi din Europa s-au rupt de biserica catolică prin marea reformă protestantă.

Pe când torţa adevărului era transmisă reformaţiunii, găsim traduse

versiune după versiune din Textul Primit. Luther, acest uriaş al reformaţiunii,a folosit o Biblie valdenză şi un text grec de-al lui Erasmus (Textul Primit) pentru a scoate traducerea lui germană a Noului Testament. În mod


14/23


14

asemănător a apărut şi traducerea franceză Olivétan, traducerea italianăDiodati şi traducerea engleză Tyndale.45 Când a sosit timpul, providenţa luiDumnezeu a condus la apariţia unei traduceri englezeşti, care urma să adunetot ceea ce a fost mai bun din toate epocile. Având textul grecesc al lui

Erasmus, mai multe biblii influenţate de valdenzi şi perfecţiunea literară a luiTyndale,46 patruzeci şi şapte de erudiţi au realizat Versiunea King James din1611.

Traducătorii Versiunii King James au fost atât oameni de integritatespirituală cât şi erudiţi de vază. Conducătorul principal al proiectului a fostLancelot Andrews, unul din cei mai mari lingvişti din vremea sa. Fiindcunoscut ca unul care îşi petrecea cinci ore pe zi în rugăciune, evlavia lui personală era incontestabilă. Chiar şi regele James (Iacob), cel care în modobişnuit era arogant, avea mult respect pentru el. Deşi aceşti oameni n-au fost

de acord întru totul din punct de vedere doctrinal, toţi aveau o consideraţie pioasă faţă de inspiraţia divină a Scripturii. În plus, traducerea a fost făcută înaşa fel ca nici un om să nu aibă vreo influenţă inoportună asupra vreunei părţidin Scriptură. Fiecare parte a lucrării a fost revizuită critic cel puţin de paisprezece ori.

Cu Vechiul Testament bazat prototipul de text masoretic şi cu NoulTestament bazat pe prototipul de text bizantin, lucrarea s-a realizat tocmai latimp pentru a fi dusă în America de părinţii noştri peregrini, unde timp de treisute de ani a devenit Scriptura "autorizată" pentru milioane de oameni,

vorbitori de engleză, din Lumea Nouă. În plus, a fost Biblia pentru orice ţarăde pe faţa pământului unde se vorbeşte engleza. A fost şi continuă să fiecălăuză pentru comportamentul oamenilor din orice clasă socială şi de oricerang de educaţie şi învăţătură. Atât de profund a intrat limbajul ei în vorbireanoastră de fiecare zi încât, probabil, nu luăm vreun ziar sau nu citim vreocarte în care să nu existe vreo expresie împrumutată, conştient sauinconştient, din Versiunea King James. Nu greşim dacă exagerăm influenţalargă şi pozitivă a Versiunii Autorizate.47

Scriptura Noului Testament al primei biserici, al bisericii din pustie, al bisericii reformaţiunii şi Scripturile părinţilor noştri întemeietori, au fosttoate, în esenţă, Textul Primit. Sângele martirilor s-a vărsat peste ele, naţiunis-au întemeiat pe ele, iar providenţa divină le-a ocrotit. Textul Primitreprezintă textul grecesc care a jucat un rol activ în biserică de-a lungulveacurilor şi, ca atare, se potriveşte cel mai bine celei de-a treia caracteristicia Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu.

O schimbare dramatică a ştiinţei

Deosebirea dintre Textul Primit şi Textul Critic este copleşitoare, dar cutoate acestea Textul Critic deţine, în ultimii ani, o poziţie de cinste în lumea


15/23


15

erudiţilor. Prefaţa de la Versiunea Standard Revizuită vă va spune că, întrucât"acum posedăm mult mai multe manuscrise antice" (adică, mai ales Vaticanusşi Sinaiticus - n.a.), "suntem cu mult mai bine înzestraţi ca să căutăm sărecuperăm cuvintele originale ale textului grecesc." Vă va spune de asemenea

că textul grecesc al Versiunii King James "era stricat de greşeli." S-ar putea săvă întrebaţi cum de au ajuns erudiţii la asemenea concluzii cu privire la multrespectata versiune autorizată. Ca să înţelegeţi, trebuie să ne întoarcem cu 100de ani în urmă.

A doua jumătate a secolului al XIX-lea a adus multe schimbări în lume. Întimp ce se vesteau mari adevăruri, cum ar fi Sabatul şi întreita solieîngerească, se ridicau erori grave cum ar fi spiritismul, evoluţionismul şimarxismul. Aşa cum încercau aceste trei mişcări false să-L detroneze peDumnezeu din calitatea Sa de Creator al universului, tot astfel erudiţii critici

încercau să discrediteze Biblia ca fiind Cuvântul inspir at al lui Dumnezeu. Neţinând seama de grija providenţială pentru textul biblic, oamenii au începutsă-l analizeze aşa cum ar analiza vreo bucată de literatură antică. S-auremarcat printre astfel de oameni Brooke Foss Westcott şi Fenton JohnAnthony Hort.

Atât Westcott cât şi Hort au fost amândoi profesori la Cambridge, binecunoscuţi în domeniul criticii textuale. Aceşti oameni împărtăşeauanumite puncte de interes comun printre care o fascinaţie faţă de teoriaevoluţionismului. Dar convingerea unică ce îi unea pe cei doi cel mai strâns

era o ostilitate plină de prejudecăţi faţă de Textul Primit. Dr. Hort avea doardouăzeci şi trei de ani şi încă nu studiase critica textuală când a descris TextulPrimit drept "execrabil" şi "dezgustător."48 În ciuda netradiţionalismuluiacestor oameni, erudiţia lor a exercitat o influenţă modelatoare asupra textelordistinctive ale versiunilor moderne.

În 1890, s-a pus problema unei revizuiri complete a Versiunii King James.Pe la acea vreme, ortografia şi gramatica se schimbaseră şi multe dincuvintele vechi englezeşti folosite în KJV erau considerate obscure ca sens.Unii critici au fost de părere că erudiţia sporită şi recenta disponibilitate atextelor Vaticanus şi Sinaiticus, făceau să fie necesară o revizuire. Deşi eramultă teamă şi neîncredere faţă de revizuire în mintea publicului, revizuireas-a aprobat cu condiţia ca să nu se facă nicio schimbare în Versiunea KingJames decât dacă era absolut necesară.49 Cincizeci şi patru de oameni,incluzându-i pe Westcott şi Hort, au fost rugaţi să facă parte din Comitetul deRevizuire şi ei au început ceea ce trebuia să fie o lucrare scurtă.

Mai târziu, după zece ani de muncă extenuantă, comitetul a prezentat unui public uimit ceea ce trebuia să fie o traducere cu totul nouă, bazată pe un text

grecesc diferit de Textul Primit. Versiunea Revizuită din 1881 a făcut 36 000de schimbări în engleza din KJV şi aproape 6 000 în textul grecesc.50 La puţintimp înainte de a lansa publicului Biblia, Westcott şi Hort şi-au publicat


16/23


16

propriul lor text critic al Noului Testament. Acest Nou Testament grecesc setrăgea din Vaticanus şi Sinaiticus şi, în esenţă, era textul grecesc care fusesefolosit de Comitetul de Revizuire pentru a traduce greaca în engleză.51 Astfel,s-a evidenţiat faptul că Westcott şi Hort îşi exercitaseră o influenţă nepotrivită

asupra Comitetului de Revizuire.Majoritatea erudiţilor nu şi-au dat seama că Westcott şi Hort, cu obligaţiade a păstra secretul, i-au oferit Comitetului de Revizuire exemplare ale propriei lor ediţii a Noului Testament grecesc.52 Expunându-şi cu elocvenţămetodele pe care le folosiseră spre a-şi compila textul, i-au copleşit pe ceilalţimembri ai comitetului. Metodele lor le-au oferit statut preferenţialmanuscriselor Vaticanus şi Sinaiticus 53 şi de atunci le-au modelat gândireatuturor acelora care au abordat critica textuală.54

Una din regulile lor cele mai greşite declară că manuscrisele cele mai

vechi conţin textul preferat. Vaticanus şi Sinaiticus sunt cu 100 de ani maivechi decât oricare din manuscrisele greceşti existente pe care se bazeazăTextul Primit. Cu toate acestea, vârsta nu garantează puritatea. De fapt, uneledin cele mai vechi manuscrise au fost foarte greşite. Istoria raportează că întimpul secolului următor completării Noului Testament, manuscrisele ausuferit foarte mari schimbări. 55 Se ştie că în acest timp un număr de eretici aufăcut copii greşite ale Scripturilor. Chiar pe timpul cât trăia ap. Pavel, cinevatransmitea manuscrise false (vezi 2 Tesaloniceni 2:2). Vârsta manuscriselorVaticanus şi Sinaiticus nu reprezintă un criteriu valid pentru a le considera

curate. De fapt, am putea pune la îndoială chiar autenticitatea lor. Se poate caaceste manuscrise să fi supravieţuit doar pentru că erau puţin folosite. Climauscată a Egiptului şi asprimea hârtiei subţiri nu ajung ca să explice cum de ausupravieţuit ele. Manuscrisele de încredere ale Scripturilor s-au dezintegrat încele din urmă din pricina folosirii continue, în timp ce aceste manuscrise s-au păstrat deoarece n-au fost folosite. Ar trebui să ne întrebăm de ce nu s-aufolosit, când se ştie bine că exemplarele de Scripturi erau atât de preţioase şi puţine.56

Asemenea teoriei evoluţiei, teoriei lui Westcott şi Hort îi lipsea o verigă.Ei trebuiau să explice de ce majoritatea manuscriselor sprijinesc variantele bizantine ale Textului Primit şi nu variantele alexandrine ale Textului Critic.Dându-şi seama că era absurd să insiste că diferiţi scribi, despărţiţi de timp şispaţiu şi lucrând independent, şi-ar "schimba" cu toţii manuscrisele ca săscoată variante uniforme ale prototipului de text bizantin, Westcott şi Hort auscornit o teorie. Ei au susţinut că în secolul al patrulea s-a dat o poruncăeclesiastică oficială ca să se adopte o formă standard a textului grecesc. Ei au presupus că textul grecesc, astfel emis, conţinea multe greşeli. Această teorie

a ajuns cunoscută sub numele de Revizuirea Siriană. Deşi erudiţii au acceptat teoria pentru un scurt timp, curând eroarea ei afost demascată şi combătută. Nu există absolut nici o dovadă istorică despre o


17/23


17

astfel de revizuire oficială a textului grecesc. Chiar dacă o astfel de teorie ar fiadevărată, ar presupune ca oameni, la doar 200 de ani după scrierea originalelor, să fie atât de ignoranţi încât să nu fie în stare să recunoascămanuscrisele corecte pentru a le folosi drept autoritate. Destul de ciudat, chiar

astăzi la aproape 1900 de ani de la scrierea originalelor , erudiţii se simt mai înstare să judece decât au fost ei. Sir Frederick Kenyon, un pionier în domeniul papirologiei şi director la British Museum pentru mulţi ani, a rezumat acestegânduri scriind: "Oare întreaga teorie nu este artificială şi iluzorie, închipuireazadarnică a unei minţi ingenioase, asemenea atâtor multe produse ale criticiimoderne, care ţes la nesfârşit fire de păianjen din propriul interior, doar pentru ca mâine să fie şterse de mătura nemilioasă a bunului simţ?" 57

Când a căzut teoria Revizuirii Siriene, tratatul erudit al lui Westcott şi Horta rămas fără fundament. Cu toate acestea, erudiţii încă refuzau să recunoască

mâna providenţială a lui Dumnezeu în răspândirea Textului Primit. Fără săaibă vreo explicaţie potrivită la întrebarea de ce prototipul de text bizantin segăseşte din abundenţă în manuscrisele greceşti din toată lumea,58 majoritateaerudiţilor se agaţă încă de cadrul criticii textuale întemeiat de Westcott şiHort. Astfel, ediţiile cele mai populare de astăzi ale textului grecesc - Nestle-Aland şi UBS - variază puţin faţă de textul lui Westcott şi Hort.

Cu toate acestea, predomină nesiguranţa, deoarece din ce în ce mai mulţierudiţi recunosc slăbiciunea Textului Alexandrin şi a erudiţiei celor doi,Westcott şi Hort 59 care au modelat atât de mult ştiinţa criticii textuale. Pe

vremea lui Westcott şi Hort se credea că textul original al Noului Testamentfusese practic reconstruit. Dar astăzi, mulţi erudiţi au ajuns la părerea căaceasta este, practic, o sarcină imposibilă. 60

În timp ce alţii disperă, noi putem avea asigurarea că acelaşi text, pe care biserica l-a folosit de-a lungul veacurilor, mai reflectă încă, cu exactitate,scrierile originale ale Noului Testament. Iar acel text este cunoscut astăzi subnumele de Textul Primit.

Care versiune este cea mai bună?

Dacă avem credinţă că Dumnezeu Şi-a păstrat Cuvântul în biserică de-alungul timpului, ajungem să acceptăm Textul Primit drept Noul Testamentgrecesc cel mai de încredere. Dar pentru cei care nu ştiu limba greacă, estenevoie de o traducere.

Dacă vă veţi uita peste versiunile Bibliilor engleze la îndemână, veţidescoperi că singurele versiuni care folosesc Textul Primit ca bază pentru Noul Testament sunt acelea ale tradiţionalei King James.61 Cea maiimportantă dintre aceste tradiţionale este Versiunea King James însăşi. Aşa

cum am văzut, de peste 300 de ani, Versiunea King James şi-a zidit încredinţă cititorii, fiind o traducere clasică de folos pentru studiul doctrinei, şi


18/23


18

atât Vechiul cât şi Noul Testament se bazează pe prototipuri de texte care s-au păstrat providenţial de-a lungul anilor prin fidelitatea credincioşilor. Esteadevărat, ea se potriveşte cel mai bine descrierii biblice făcute de noiCuvântului lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, asta nu lasă să se înţeleagă că Versiunea King James ar fio traducere perfectă. O slăbiciune a ei ar fi citirea ei.62 Deşi această dificultatea fost deseori exagerată de detractorii ei, este adevărat că engleza ei nu a fostmodernizată din 1769, astfel că ea conţine arhaisme. Lucrul acesta nu este o problemă pentru aceia care au crescut citind această versiune, dar limbajul eis-ar putea să-i descurajeze pe alţii. Celor care se luptă cu engleza din KJV, lise recomandă Noua Versiune King James (the New King James Version).63

Comparând deficienţele textului grecesc 64 urmărit de majoritateaversiunilor moderne, slăbiciunile Versiunii King James 65 sunt foarte mici.

Noul Testament din majoritatea versiunilor moderne se bazează pe un textegiptean respins de creştinism acum 1500 de ani.66 În timp ce recunoaştem punctele bune ale versiunilor moderne şi le apreciem utilitatea pentrureferinţe şi comentarii,67 nu există nicio altă Biblie pentru studiu, în engleză,mai de încredere decât KJV. Traducătorii Versiunii King James nu doar că au produs o traducere englezească exactă 68 a celui mai bun manuscris printradiţie, ci au şi redat măiestrit engleza într -un stil literar potrivit demnităţiiSfintelor Scripturi.69 Deşi editorii au sperat să-şi mărească profiturile publicând o versiune care să înlocuiască KJV, ea mai este încă Biblia de cea

mai mare încredere pentru majoritatea creştinilor de limbă engleză. Întrucât ne aflăm în aceste ultime zile ale istoriei pământului, credinţa

noastră în Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie puternică. Trebuie să neîntoarcem la Scripturi cu încredere, ca să fim călăuziţi şi să ajungem în staresă le înfăţişăm şi altora, cu claritate, adevărul ei mântuitor. În timp ce alteversiuni adesea transformă adevărurile cele mai evidente în idei ambigue,Versiunea King James le afirmă cu putere. Nicio altă versiune nu vorbeştemai convingător de problemele ultimelor zile. Desigur că a existat un scopdivin la lucru în producerea şi păstrarea unei astfel de transcrieri autoritare aSfintelor Scripturi. Când studiem Cuvântul Sfânt, fie ca fiecare din noi să fiesigur cu privire la făgăduinţa următoare: "Cuvântul Dumnezeului nostrurămâne în veac" (Isaia 40:8). Şi fie ca să primim adevărurile lui minunate nudoar cu mintea, ci să le trăim activ şi practic în viaţa noastră de fiecare zi.


19/23


19

NOTE

1. "Bible Illiteracy Plagues Youth", Group, (Noiembrie/ Decembrie, 1984), p.

27 aşa cum este citat în Ted Letis, "An Open Letter to the International BibleSociety and the Zondervan Corporation", (Aprilie 29, 1985).2. The New Testament Student and Bible Translation (Phillipsburg:Presbyterian and Reformed Publishing Company, 1978), p. 155 aşa cum estecitat în Letis, "An Open Letter."3. "The Revision of the New Testament", Dublin Review, VI (Iulie-Octombrie, 1881), p. 144.4. Don F. Neufeld, "Supernatural or HumanBeings?" Review and Herald (Februarie 10, 1977), p. 14.5. Gerhard F. Hasel, Understanding the Living Word of God - Înţelegând

Cuvântul cel Viu al lui Dumnezeu (Mountain View, Calif.: Pacific Press Pub.Assoc., 1980), p. 104.6. JB şi NIV se consideră de asemenea traduceri formale dar se acceptă dreptmai libere, mai puţin literale. (vezi Hasel, p. 104-105).7. Wilber N. Pickering, The Identity of the New Testament Text (Nashville:Thomas Nelson Pub., 1980), p.16. 8. Textul masoretic este recunoscut cagenul de text ebraic păstrat şi transmis cu cea mai mare atenţie. (vezi Hasel, p.92-93).9. Cunoscut de asemenea drept Textus Receptus, Textul Tradiţional, Vulgata

greacă, Textul Eclesiastic, Textul sirian, Textul Koine (Obişnuit) şi adesfolosit sinonim cu Textul Majorităţii. 10. Mă folosesc de termenul Text Critic ca să mă refer la majoritatea textelorgreceşti produse în ultimii ani. Aceste texte, în mare, se deosebesc de felulcum sună Textul Primit 11. Sakae Kubo şi Walter Specht, Which Version Today? (Washington, D.C.), p. 8.12. Pickering, p. 16.13. Bruce M. Metzger, The Text of the New Testament , 2nd ed. (Oxford:Oxford University Press, 1968), p. 47.14. Metzger, p.42-43.15. Ira Maurice Price, The Ancestry of Our English Bible, 12th ed. (NewYork: Harper and Brothers, 1940), p. 150.16. Ibid .17. Frederick Kenyon, Our Bible and the Ancient Manuscripts - Biblianoastră şi manuscrisele antice (New York: Harper & Brothers, 1958), p. 202.18. Herman C. Hoskier, Codex B and Its Allies (2 vols.; London: Bernard

Quaritch, 1914), II, p. vi.19. John Burgon, The Revision Revised (London: John Murray, 1883), p. 12.


20/23


20

20. F.H.A. Scrivener, A Plain Introduction to the Criticism of the NewTestament - O introducere simplă la critica Noului Testament , 4th ed. (2vols.; London: George Bell and Sons), II, p. 120. De asemenea Kenyon, Handbook to the Textual Criticism of the New Testament - Manual de critică

textuală a Noului Testament (2nd ed.; Grand Rapids: Wm. B. Eerdmans Pub.Co., 1951), p. 308 declară că Vaticanus este "desfigurată de multe gafe detranscriere."21. F. C. Cook, The Revised Version of the First Three Gospels - Versiunearevizuită a primelor trei evanghelii (London: John Murray, 1881), p. 172. Deasemenea, Burgon, p.13.22. George Salmon, Some Thoughts on the Textual Criticism of the NewTestament - Câteva gânduri cu privire la critica textuală a Noului Testament (London: John Murray, 1897), p. 52, 155. De asemenea, Ernest C. Colwell,

Studies in Methodology in Textual Criticism of the New Testament - Studii demetodologie a criticii textuale a Noului Testament , Vol. IX (Grand Rapids:Wm. B. Eerdmans, 1969), p. 54 declară că "Genul de text Beta (textul 'neutru'al lui Hort) este un text 'fabricat', probabil de origine alexandrină, produs, în parte, printr-o selecţie a "manuscriselor relativ vechi şi bune", dar, maiimportant, de către dibăcia filologică şi editorială a alexandrinilor." 23. Pickering, p. 111.24. Kenneth Scott Latourette, A History of Christianity - O istorie acreştinismului (New York: Harper & Row, 1975), p. 147-152.

25. Ibid ., p. 152-158.26. Cook, p. 244.27. T. C. Skeat de la British Museum a sugerat că Vaticanus a reprezentat ocopie "respinsă" dintre cele cincizeci de copii. ( vezi Metzger, p. 47-48.)28. Cook, p. 164.29. Cook, p. 161-162, 170.30. Edward Hills, în The King James Version Defended - Versiunea King James apărată, 4th ed. *Des Moines: The Christian Research Press, 1984), p.134 scrie: "Egiptul, în timpul secolelor primilor creştini, era o ţară în careabundau ereziile. Aşa că, cum au arătat Bauer (1934) şi Van Unnik (1958),s-ar părea că, mai târziu, creştinilor egipteni le-ar fi fost ruşine de trecutuleretic al patriei lor şi ar fi tras un văl de tăcere peste el. Acesta pare să explice de ce se cunoaşte atât de puţin despre istoria primilor creştini egipteni." Hillsmai sugerează că influenţele gnostice şi docetiste explică multe din versetelecare sună altfel în Textul Alexandrin. (vezi p. 136-138, 143).31. Hoskier, p. 9.32. Benjamin G. Wilkinson, Our Authoriyed Bible Vindicated - Biblia

noastră autorizată revendicată (Washington, D. C., 1930), p. 19-22.33. Dr. Warfields Collection of Opinions and Reviews - Colecţia de păreri şireviste a Dr. Warfield , Vol. II, p. 21 aşa cum este citat în Wilkinson, p. 229.


21/23


21

34. Pickering, p. 116.35. Pickering, p. 142.36. Pickering, p. 119.37. Hills, p. 172-175, 186-188. (Predominating in the Syriac Peshitta and

Gothic).38. Colwell, p. 48-49. De asemenea Gunther Zuntz, "The Byzantine Text in New Testament Criticism - Textul bizantin în cadrul criticii NouluiTestament", The Journal of Theological Studies, XLII (1942), p. 55.39. John Burgon, The Traditional Text of the Holy Gospels Vindicated and Established - Textul tradiţional al sfintelor evanghelii îndreptăţit şi restabilit ,completat de Edward Miller (London: George Bell and Sons, 1896), pp. ix-xcitează cercetarea pe care a făcut-o Miller cu privire la veridicitatea citatelor patristice. (vezi şi Pickering, p. 65-76 pentru această discuţie).

40. H. Sturz, The Byzantine Text-type and New Testament Textual Criticism (Nashville: Thomas Nelson Pub., 1984), pp. 53-131.41. Wilkinson, pp. 24-40.42. The Italic Version. (vezi Wilkinson, p. 35).43. Hills, p. 196.44. Wilkinson, p. 53.45. Wilkinson, p. 40.46. Ibid .47. Kenyon, Our Bible - Biblia noastră, p. 307.

48. "Hort şi-a organizat întreaga argumentaţie pentru a desfiinţa TextusReceptus. Pe când era student la Cambridge, în vârstă de douăzeci şi trei deani, Hort a indicat clar într-o scrisoare identitatea execrabilului: 'N-aveamnicio idee până în ultimile câteva săptămâni despre importanţa textelor,deoarece citisem atât de puţin din Testamentul grecesc şi mă târâiam cuTextus Receptus cel execrabil. ... Gândeşte-te la acel nenorocit de TextusReceptus care se bazează pe manuscrise târzii; este o binecuvântare că existăunele atât de vechi. ...' (Decembrie 29 şi 30, 1851)" Colwell, p. 158 citeazăscrisoarea lui Hort publicată în Arthur Fenton Hort, Life and Letters of Fenton John Anthony Hort , I (London and New York, 1896), p. 211.49. H.F.D. Sparks, On Translations of the Bible - Despre traducerile Bibliei (London: The Athlone press, 1973), p. 7.50. Edmund Beckett, Should the Revised New Testament be Authorised?- Artrebui autorizat Noul Testament revizuit? (London: John Murray, 1881), p.37.51. Metzger, p. 135.52. Luther Weigle, The English New Testament (New York & Nashville:

Abingdon-Cokesbury Press, 1949), p. 96. De asemenea Burgon, The Revision Revised - Revizuirea revizuită, p. 24. 53. Kenyon, Our Bible, p. 204.


22/23


22

54. Colwell, p. 106.55. Metzger, p. 201.56. Pickering, p. 129, Kirsopp Lake, R. P. Blake şi Silva New, "TheCaesarean Text of the Gospel of Mark" - "Textul Cezarian al evangheliei

după Marcu" , Harvard Theological Review, Vol. 21(1928), p. 347-349sugerează că scribii "de obicei îşi distrugeau exemplarele după ce copiaucărţile sfinte." 57. Kenyon, Our Bible, p. 173. Colwell, la pagina 106, aminteşte că "KirsoppLake descria munca lui Hort ca un eşec, deşi unul glorios." 58. Pickering, p.97.59. Pickering, p. 31-97.60. Incluzându-i şi pe erudiţi ca Rendel Harris, Conybeare, Kirsopp Lake, G.Zuntz, H. Greeven, R. M. Grant, K. W. Clark, Frederick Kenyon şi K. Aland,

aşa cum se citează în Hills, p. 66-67.61. Include KJV, NKJV şi KJVII. Ultima, din nefericire, nu mai estedisponibilă. 62. Asta nu vrea să sugereze că traducerile ar trebui scrise în limba vorbită.Contrar părerii susţinute de toată lumea, Noul Testament nu s-a scris îndialectul necultivat al pieţii. (vezi Nigel Turner, Christian Words [Nashville:Thomas Nelson Pub., 1981], p. xiii). Şi nici originalul KJV nu s-a scris înengleza contemporană a acelui timp (vezi Hills, p. 218-219).63. Versiunea NKJV este un excelent compliment pentru versiunea King

James.64. Textul grecesc este de importanţă primordială când alegem o versiune aBibliei. Vezi Kubo şi Specht, Which Version Today?, p. 8. Alex Roberts scrieşi el: "Este de o importanţă aproape vitală să fii sigur că poţi avea încredere întext. ... Fără asta, toate celelalte, probabil, că sunt fără valoare." - AlexRoberts, Companion to the Revised Version of the English New Testament (London and New York: Cassell, Petter, Galpin & Co., 1881), p. 3465. De mai mică importanţă decât uşurinţă de a citi, sunt câteva locuri undeKJV ar fi putut fi mai literală într -o traducere consecventă a timpurilorverbului şi a articolelor. 66. Pickering, p. 136. De asemenea Hoskier, p. 9.67. Există locuri unde versiunile moderne traduc mai clar şi, în unele cazuri,mai exact aceeaşi greacă ce se găseşte în Textul Primit. (Versiunea NASBeste de mare ajutor, graţie modului consecvent literar de traducere. Vezi Kuboşi Specht, So Many Versions? [Grand Rapids: Zondervan, 1983], p. 338.)68. " Making the King James Version Even Better ", Adventist Review, July 5,1979, p. 13 declară despre Dr. Arthur Farstad, redactorul Noului Testament al

NKJV: "El a recunoscut că a fost influenţat de studiile de la felurite seminarii,în direcţia acceptării punctului de vedere că KJV ar conţine nenumărateinexactităţi de traducere. Acum, şi-a schimbat convingerea, ajungând la


23/23


concluzia că primii traducătorii ai KJV au lucrat cu o exactitate extremă,alegând opţiuni valide din textul grecesc." De asemenea John Skilton a scris"[Versiunea Americană - A.V.] este o traducere finalizată cu conştiinciozitate.În timp ce nu este o redare literală, cuvânt cu cuvânt, care ar fi lipsită de

sensibilitatea limbii şi stilului limbii engleze, este fidelă textului şi reuşeşeteremarcabil să transmită sensul acelui text într -o engleză bună." John H.Skilton, "The King James Version Today" , în John H. Skilton, ed., The Lawand the Prophets (Presbyterian and Reformed Publishing Company, p. 1974), p. 104 aşa cum este citat în Letis, " Hugh Broughton Redivivus",The MajorityText: Essays and Reviews in the Continuing Debate.

Nu s-au mai înregistrat progrese semnificative în înţelegerea limbiigreceşti biblice de când s-a tradus KJV. Descoperirea papirusurilor laice nus-a dovedit a fi atât de benefică studiului cuvintelor creştine, aşa cum s-a

sperat (vezi Turner, p. xii-xiii). Şi Cadbury comenta: "Ar fi o greşeală săexagerăm întinderea până la care ar putea fi amintite în traducere astfel de judecăţi revizuite. ... O mai bună cunoaştere a originalului ades nu este decâtdoar o problemă de slabe nuanţe ... încât să necesite o redare engleză în loculalteia." Henry J. Cadbury, "The Vocabulary and Grammar of the NewTestament Greek ", în "An Introduction to the Revised Standard Version of the

New Testament " (The International Council of Religious Education, 1967), p.105 aşa cum este citat în Letis, The Majority Text .69. Skilton, p. 107 aşa cum este citat în Letis, The Majority Text declară

"Versiunea Autorizată are un simţ remarcabil al potrivirii, fericirii şiexpresivitate de mare efect. Avea instinctul şi simţul unui geniu pentrumuzică şi ritm. Putea să descopere cuvântul sau expresia 'inevitabilă' pentruun context dat. Stilul ei reflecta admirabil demnitatea, maiestatea şi sublimuloriginalului."

__________________________________________________________________________________________________________________________________

Martorul credincios

Documents

Transcript of Martorul credincios