1

COLEGIUL TEHNIC AGRICOL ,,ALEXANDRU

BORZA” GEOAGIU

Nr............/............

TEMA proiectului:

INDIVIDUALIZAREA ANIMALELOR ÎN FERMĂ

EXAMEN

DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR

PROFESIONALE PENTRU OBȚINEREA

CERTIFICATULUI DE CALIFICARE

PROFESIONALĂ NIVEL 4

Îndrumător în proiect Prof. Grigorovici MarioaraCandidat Mărginean EugenClasa XIII A SeralRuta de pregătire profesională DirectăForma de învățământ SeralProfil Resurse naturale și protecția mediuluiDomeniu AgriculturăCalificarea profesională Tehnician în agricultură ecologicăAnul absolvirii 2015

2

CUPRINS

Pag.ARGUMENT............................................................................................................................3Capitolul I. SITUAȚIA ACTUALĂ A ANIMALELOR ÎN FERMĂ.............................

Capitolul II. IMOPRTANȚA ANIMALELOR ÎN VIAȚA OMULUI..............................2.1 Produse principale obținute de la animale ...........................................................2.2 Produse secundare.........................................................................................................

Capitolul III. IMPORTANȚA ANIMALELOR PE CATEGORII DE ANIMALE...........

Capitolul IV. INDIVIDUALIZAREA ANIMALELOR ÎN FERMĂ.........................4.1 Importanța individualizării..............................................................................4.2 PTipuri de individualizare........................................................................................

Capitolul V. MĂSURI LEGISLATIVE PRIVIND INDIVIDUALĂZAREA......................

Capitolul VI. NORME DE SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA MUNCII ȘI P.S.I. ÎN INDIVIDUALIZAREA ANIMALELOR ÎN FERMĂ........................................................... BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................

3

ARGUMENT

Alegerea acestei teme am făcut-o din mai multe motive foarte bine întemeiate.În primul rând animalele au o importanță deosebită în viața omului având în vedere faptul

că ele au reprezentat o sursă de hrană încă din cele mai vechi timpuri dezvoltându-se in timp o întreagă industrie ce a dus inevitabil și la dezvoltarea societății.

În al doilea rând am fost impresionat de curiozitățile pe care această categorie de viețuitoare le prezintă atât pe grupuri cât și individual.

Un al treilea argument este acela că în momentul de față se realizează o serie de cercetări, se iau măsuri în vederea dezvoltării acestui sector agricol numit zootehnie.

Lucrarea este structurată pe capitole și subcapitole fiind precedată de argument în care am încercat să justific alegerea acestei teme. Capitolul I. este intitulat ,,Situația actuală a animalelor în fermă” și prezintă imporatnța zootehniei, care este o ramură foarte importantă a agriculturii ce poate fi o adevărată comoară pentru țara noastră.

Capitolul II. ,,Importanța animalelor în viața omului” cuprinde și două subcapitole ,,Produse principale obținute de la animale” și ,,Produse secundare” am prezentat care sunt principalele produse obținute de la animale: carne, lapte și nu în ultimul rând munca, iar ca produse secundare am amintit pielea, coarnele, unghiile, oasele, încercănd să exemplific și care este utilitatea acestor produse. Capitolul III. ,,Înportanța animalelor pe categorii de animale” prezintă o clasificare a animalelor pe categorii: taurine, ovine, caprine, porcine, cabaline, evidențiind beneficiile acestora.

Capitolul IV. ,,Îndividualizarea animalelor în fermă” prezintă importanța individualizării animalelor în fermă și tipurile de individualizare, care poate fi temporară sau permanentă.

Trebuie precizat faptul că individualizarea animalelor în fermă nu se face după capul fiecăruia ci există anumite măsuri legislative privind această individualizare, măsuri pe care le-am prezentat în capitolul V intitulat ,,Măsuri legislative privind individualizarea”.

Capitolul VI. ,, Norme de sănătatea și securitatea muncii și P.S.I. În individualizarea animalelor în fermă” scoate în evidență măsurile de sănătatea și securitatea mincii deoarece întregul proces de individializare a animalelor în fermă poate avea urmări nedorite dacă nu se cunosc atribuțiile și sarcinile celor care realizează aceasto operațiune.

Lucrarea cuprinde la final bibliografia deoarece pentru întocmirea lucrării am studiat literatura de specialitate, am cules informații de la persoane direct implicate în acest sector.

Realizarea acestei lucrări a contribuit la aflarea anumitor date de care nu știam, mi-a stârnit interesul deoarece am învățat multe despre animale conpletându-mi cunoștințele dobândite în timpul anilor de studiu.

4

CAPITOLUL I. SITUAȚIA ACTUALĂ A ANIMALELOR ÎN

FERMĂ

Agricultura româniei se află, în această perioadă, în fața unor provocări de substanță, trebuind în prinul rând, să se pregătească pentru a face față cerințelor și exigențelor legate de intențiile Uniunii Europene.

Agricultura trebuie să răspundă, în condiții de maximă performanță și competitivitate, comenzii sociale a economiei naționale, legată de siguranța integrală a nevoilor de consum ale populației țării, lichidarea rapidă a importurilor împovărătoare de produse agroalimentare și bineânțeles de creare de disponibilități pentru schimburile economiceinternaționale.

Condițiile naturale, de sol și climă, deosebit de favorabile, o tradiție îndelungată, ca și calitatea cercetării științifice și a învățământului zootehnic de toate gradele, reprezintă tot atâția factori care au pus bazele practicării unei zootehni ascendente de-a lungul istoriei. Au existat perioade în care s-au înregistrat diminuări ale efectivelor de animale și scăderi ale producției acestora, dar de fiecare dată au urmat perioade de redresare.

În România un fapt relevant este și acela că s-au crescut și se cresc în continuare aproape toate tipurile de animale de fermă.

Transformările fundamentale care au avut loc după 1989, cu toată scăderea drastică a efectivelor de animale și a producției, au creat totuși premisele unor noi orientări în sectorul zootehnic, amintind faptul că statul s-a implicat în această dezvoltare a zootehniei.

Zootehnia poate deveni o imensă avuție națională, dar pentru aceasta este nevoie de programe strategice, susținute financiar, care să asigure nu atât creșterea numerică a efectivelor de animale cât mai ales producrivitatea pe animal, calitatea producției și eficiența economică în realizarea și valorificarea produselor animale.

Pentru aceasta trebuie să se continuie procesul de ameliorare genetică a efectivelor de animale din toate speciile, atât prin aplicarea unor programe interne de eficiență cât și prin racordarea Romaniei la fondul mondial de gene.

În prezent zootehnia românească prezintă un tablou nu tocmai îmbucurător. Efectivele de animale au scăzut existând mai puțin de jumătate din efectivele de animale ce pot fi crescute și care sunt necesare pentru acoperirea nevoilor interne de consum, ca și pentru exportul de produse de origine anumală.

Consecințele directe ale acestor diminuări de producție sunt cel puțin două:- nivelul extrem de scăzut al consumului mediu de produse alimentare de origine animală,

pe cap de locuitor pe an;- creșterea importurilor de produse anumale.Principalele cauze care au stat la baza acestui regres al zootehniei rezidă din:- anularea formelor de sprijin a tuturor categoriilor de crescători de animale;- scoaterea din funcție a unor capacități de producție, mai ales din sistemul intensiv

industrial, fără a se realiza altele în locul acestora;- starea de diseminare excesivă a efectivelor de animale, din toate speciile.

5

La ora actuală modul de organizare al zootehniei se rezumă la tipul de fermă familială, gospodării agricole de foarte mici dimensiuni care oferă un cadru îngust pentru aplicarea unor tehnologii de mare eficiență.

Datorită disperiției treptate a marilor comlpexe industriale de creștere și îngrășare a animalelor și păsărilor trebuie să se realizeze noi reglementări.

Există complexe zootehnice intensiv industriale, asociții profesionale pentru creșterea diverselor categorii de animale, iar aceste forme de organizare au un statut bine stabilit prin scopuri și obiective precise, dar adesea întâmpină greutăți datorate lipsei de suvenții, a unui sprijin din partea specialiștilor în ceea ce privește progresul genetic, controlul performanțelor de producție, care la rândul lor depind de modul de utilizare a pajiștilor naturale și nu în ultimul rând importanța activității sanitar-veterinare.

Așadar se poate spune că redresarea zootehiei românești nu se poate face fără înființarea unor exploatații vitale și eficiente, precum și în lipsa unor forme asociative de producție, profesionale, de cooperație și interogatoare.

6

CAPITOLUL II. IMPORTANȚA ANIMALELOR ÎN VIAȚA

OMULUI

Animalele domestice din zilele noastre provin din animalele sălbatice care au trăit cu mii de ani în urmă, lucru dovedit printr-o serie de fapte, și care de-a lungul timpului ai suferit unele modofocări.

Prin domesticirea animalelor s-a făcut trecerea de la vânat și practicarea agriculturii la un stil de viață mai stabil. Oamenii au fost dependenți de animalele domestice și de produsele acestora fapt ce a dus la preocuparea în permanență pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu a anumaleor, gruparea lor pe specii, grupe și rase, clasificate după origine, anumite însușiri anatomice, gradul de perfecționare, specificul producției etc.

Importanța creșterii animalelor1 constă în asigurarea produsepor alimentare variate și ridicarea renatbilității sectorului agricol.

Trebuie menționat faptul că animalelor crescute de om li se pot adăuga și o serie de păsări și animale de companie. Dintre acestea amintim: câinele care este considerat cel mai bun prieten al omului.

Aș dori să menționez câteva dintre curiozitățile animalelor, care le fac unice:- caii nu pot percepe anumite nuanțe de culori, nu pot vomita motiv pentru care problema

colicilor este una foarte serioasă putând duce chiar la moartea animalelor. Ei pot dormi atât culcați cât și în picioare având somnul adaptat vieții din sălbăticie.

- caii sunt împărțiți în trei categorii: 1. cu sânge fierbinte (folosiți la cursele de cai); 2. Cu sânge calșd (folosiți în sport la sărituri peste obstacole); 3. Cu sânge rece utilizați ca animale de povară.

- vacile au burduful cu o capacitate de 20 de litrii;- pentru câini cel mai important simț este mirosul;- simțul olfactiv al câinilor este de 1000 de ori mai dezvoltat decât al omului;- memoria pisicilor poate să dureze 16 ore, fiind superioară celei a maimuțelor;- la naștere toate pisicile au ochii albaștrii, iar simțul văzului este de 6 ori mai dezvoltat

decât la om.Dacă am împărți beneficiile aduse de diverse categorii de anumale, acestea ar putea fi

împărțite în: - produse principale - produse secundare.

2.1 Produse principale.

În economia națională, zootehnia este mai importantă decât alte ramuri de producție agricolă, chiar dacă ea depinde de celelalte domenii de producție agricolă.

Din categoria taurinelor ca produse principale pot fi amintite: carnea, laptele și munca. Laptele este aliment complet și prețuit în alimentație ca și produsele ce derivă din acesta.

1http://www.anarz.eu/AnarzAdministratorSite/CMSContent/OARZ-URI/MS/20121002%20Cresterea%20si%20selectia %20taurinelor.pdf

7

Producția de lapte este în strânsă legetură cu rasa, hrana și îngrijirea acestora2.Carnea este de asemenea un produs foarte mult folosit precum și produsele derivate din

ea însă calitatea ei depinde de rasa animalului, sex, vârstă, constituție, felul de hrănire, îngrijire, durata de îngrășare. Tot din categoria taurinelor care aduc beneficii fac parte și cele folosite pentru tracțiune.

O altă categorie importantă este reprezentată de ovine și caprine. De la acestea ca produse principale se pot aminti: carnea, laptele și lâna.

Porcinele sunt o altă categorie de animale mult crescute de om care au ca produse principale carmea și grăsimea. Porcii au o carne consistentă, hrănitoare și gustoasă fiind ușor conservabilă și se pretează la fabricarea unor preparate valoroase.

2.2. Produse secundare.

Toate animalele crescute de om au pe lângă produsele principale și o serie de produse secundare la fel de importante și de folositoare.

La această categorie de produse se pot aminti în aceeași ordine: bovinele, ovinele, porcinele, cabnalinele, animalele de companie, pază, apărare,și protecție.

Pielea de la bovine, porcine, ovine, caprine este folosită în industria fabricării diferitelor produse: încălțăminte, haine etc. Coarnele, unghiile și oasele se folosesc în industria chimică, din oasele de cai se fabrică făina de oase, iar din sânge se extrag diverse uleiuri speciale.

Cel mai important produs secundar, din punctul meu de vedere este bălegarul. Acesta este cel mai valoros îngrășământ organic.

Câinii sunt folosiți ca animale de companie dar și de protecție în timp ce pisicile ajută la protejarea redervelor de hrană împotriva rozătoarelor.

CAPITOLUL III. IMPOATANȚA ANIMALELOR PE

2 Marius Dolis, Angela Gavrilaș, Tehnologia creșterii animalelor, Ed. Alfa, Iași, 2008, pag. 98.

8

CATEGORII DE ANIMALE

Folosirea animalelor pentru muncă a început cu mult înainte ca omenirea să înceapă agricultura și a contribuit foarte mult la expansiunea geografică a culturilor antice. Tracțiunea animală este considerată azi de mulți oameni ca fiind arhaică și ineficientă, agricultura dezvoltându-se foarte mult cu ajutorul tehnologiei.

Criza de petrol din anii 70 a reinoit interesul pentru folosirea animalelor în munca agricolă. Pentru țările puternic industrializate, această opțiune a rămas de slab interes.

Animalele sunt furnizori de forță de tracțiune și de produse de lag consum și constituie un element esențial pentru subzistența milioanelor de fermieri, ciobani și păstori în țările în curs de dezvoltare.

Numărul de animale folosite în întreaga lume ca forță de muncă este estimat la nu mai puțin de 250 milioane. Animalele nu asigură doar mijloace de trai pentru milioane de familii ci contribuie și la sisteme de producție acceptate din punct de vedere social și ecologic.

Împărțindu-le pe categorii și analizându-le putem spune în linii mari care ar fi beneficiile animalelor:

* taurinele sau vitele cornute mari au o importanță deosebită în econimia țării noastre. Ele constiruie principalul izvor producător de lapte, carne și piei.

Taurinele sunt folosite la mmuncile câmpului în anumite zone ale țării, iar bălegarul produs este folosit ca îngrășământ, acesta contribuind la păstrarea fertilității solului.

În țara nosatră taurinele pot fi crescute pe scară largă datorită următoarelor cauze:- se aclimatizează ușor;- dau produse variate și în cantități mari;- consumă atât nutrețul verde cât și pe cel fibros, zemos sau concentrat;- valorifică mai bine pășunile și fânețurile decât celelalte animale;- suportă bine atât regimul de grajd cât și pe cel de pășune.Taurinele aduc venituri unităților zootehnice tot timpul anului, iar cea mai mare

importanță a ore laptele care este bogat în substanțe precum: grăsimi, lactoză, substanțe minerale, substanșe proteice, necesare organismului uman sănătos.

Producția de carne de la taurine este foarte aprecuată atât cantitativ cât și calitativ. Calitatea și cantitatea cărnii este influențată de rasa anumalului, sexul acestuia, vârstă, constituție, felul de hrănire, îngrijire etc.

Materia primă precum laptele poate fi folosit pentru obținerea diferitelor derivate: iaurt, lapte praf, lapte de băut, smântână, unt brânzeturi, iar din carne se pot prepara diferite mezeluri chiar în combinație cu carmea provenită de la alte animale.

* ovinele3 sunt o altă categorie de animale care aduc multiple beneficii omului. Ele asigură hrana oamenilor prin lapte și carne dar asigură și materia primă pentru industrie prin lână și piei.

Laptele de oaie are o culoare alb-gălbuie și un miros caracteristic. Este mai dens decât laptele de vacă. Cantitatea de grăsime din laptele de oaie este de două ori mai mare decăt cea din laptele de vacă.

3 Conatantin pascal, Tehnica aprecierii și evaluării performanțelor productive la ovine și caprine, Ed. Alfa, Iași, 2008, pag. 137.

9

Hrana oilor influențează compoziția chimică a laptelui de aceea derivatele obținute din laptele de oaie diferă de la o regiune la alta, fiecare având denumire și specific caracteristic. Din laptele de oaie se obțin mai multe derivate cum ar fi: brânza telemea, brânza de burduf, cașcavalul, urda, iaurt, jintiță, zer etc.

Carnea ovinelor este deosebită de alte tipuri de carne, cu un miros specific din care se pot prepara o serie de derivate, cele mai cunoscute fiind: virșli, pastrama. Randamentul la tăiere variază în funcție de rasa oilor, sex, greutate și starea de îngrijire.

* caprinele prezintă importanță deosebită prin produsele valoroase pe care le oferă oamenilor, precum: carne, lapte, păr, piei, blănițe etc.

Laptele de capră are un conținut mai mare de grăsime decât laptele de vacă, conține mai mult calciu și din el se pot obține diferite preparate: brânzeturi, kefir, lapte bătut, etc. cu o valoare din punct de vedere financiar mult mai mare.

Puful de capră se folosește pentru fabricarea anumitor haine: șaluri, ciorapi. Părul de capră se folosește pentru covoare. Pielea de capră se folosește la confecționarea de haine, încălțăminte, tapițerie fină etc.

Bălegarul de capră este un îngrășământ pentru sol de 4-5 ori mai bun decât cel de vacă.* porcinele sunt o altă categorie de animale ce prezintă o deosebită importanță pentru

economia alimentară.Creșterea porcilor este o facere foarte importantă ce se datorează produselor pe care

această specie la furnizează, în primul rând carnea și grăsimea.Calitatea cărnii de porc este, datorită conținutului de de substanță uscată, superioară cărnii

furnizate de celelalte specii, fiind mai consistentă și mai hrănitoare. Carnea este totodată gustoasă, fragedă, ușor conservabilă și din ea se pot obține preparate valoroase precum: pastrama, șunca, mușchiul. Cârnațul etc.

Grăsimea obținută de la porci este foarte apreciată și folosită în industria alimentară, chimică și farmeceutică.

* cabalinele sunt crescute mai ales pentru transport, călărie, munci agricole și silvice.Aptitudinea calului pentru muncă se datorează conformației sale și construcției deosebite

a membrelor, care îi dau posibilitatea de a se deplasa cu ușurință.Caii sun folosiți în special pentru tracțiune mai ales în zonele greu accesibile, dar sunt și

sacrificați, de nevoie,și transformați în diferite tipuri de făină ce se folosește în hrana animalelor tinere. Oasele sunt folosite în industriea zahărului sau în industria chimică. Pielea și părul se folosesc în ondustria de larg consum în timp ce bălegarul este un foarte bun îngrășământ natural pentru agricultură.

Caii sunt folosiți în călărie, lecțiile de echitație fiind foarte scumpe, acest sport fiind unul foarte elegant și nu pentru oricine.

CAPITOLUL IV. INDIVIDUALIZAREA ANIMALELOR

10

4.1 Impoatanța individualizării.Individualizarea poate fi definită prin scoaterea în evidență a individualității unei ființe.

Pentru ca selecția fiecărui animal să fie dusă la bun sfârșit și fără greșeli este necesar ca fiecare să fie individualizat, evitându-se astfel o serie de greșeli sau confuzii, care pot avea urmări grave pentru efectivele de animale

Individualizarea anumalelor constă în acordarea după anumite criterii, a unui număr de ordine și a unui nume, acestea fiind trecute în toate evidențele zootehnice, care privesc animalul respectiv. Individualizarea animalelor este necesară în primul rând pentru identificarea animalelor care se poate face prin anumite procedee și prin înregistrarea în evidențele de bază și în documentele oficiale deduse din acestea.

Identificarea animalelor4 este necesară pentru supravegherea și controlul veterinar care micșorează riscul transmiterii bolilor la animale și de la animale la om .

Acest sistem are ca scopprincipal protejarea sănătății animalelor și a oamenilor.

4.2 Tipuri de individualizare.

Există mai multe tipuri de individualizare5 și sunt grupate în temporare și permanente. Dintre cele temporare putem spune că cel mai adesea este folosită tunderea la ovine și caprine.

În țara noastră atât oile cu lână fină, semifină cât și cele cu lână groasă se tund de regulă o singură dată pe an (între 15 mai și 10 iunie). Acest procedeu se face prin culcarea iolor pe partea stângă, cu spinarea spre tunzător. Cei care execută această operațiune trebuie să cunoască această metodă pentru a nu se produce evenimente nedorite.

De la capre se recoltează așa numitul puf la începutul primăverii când începe năpârlirea. Recolta se face cu un pieptene des, iar tunderea se face odată cu tunsul oilor.

Un alt tip de individualizare temporară la ovine și caprine este codinirea care constă în tunderea lânii de pe coadă și din jurul ugerului pentru a evita murdărirea lânii, pentru înlesnirea suptului mieilor, mulgerea oilor etc.

Vopsirea6 se face la ovine, caprine și la porci, mai ales în primele zile pentru a nu fi încurcați. Se folosește vopsea, creion chimic sau alte materiale cu condiția să nu dăunezeanimalului, pielii etc.

Individualizarea temporară se poate face prin:- legarea unei plăcuțe cu ajutorul unui șnur de gâtul animalului pe care este trecut

numărul;- aplicarea de plumburi pe care sunt imprimate numerele;- tunderea părului pe anumite regiuni ale corpului;-aplicarea de substanțe colorate.

Marcarea de lungă durată7 poartă denumirea de individualizare permanentă. Această

4 Gavril Stanciu, Stelian Acatincăi, Ludovic Toma Cziszter, Tehnologia creșterii bovinelor, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2005, pag. 19.5 http://www.fabricadelapte.ro/tehnica-individualizarii-si-identificarii-bovinelor 6 http://www.scrigroup.com/afaceri/zootehnie/INDIVIDUALIZAREA-ANIMALELOR-DO75498.php 7 Gavril Stanciu, Stelian Acatincăi, Ludovic Toma Cziszter, Tehnologia creșterii bovinelor, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2005,

11

individualizare se face în funcție de tipul animalului, în mai multe moduri8:- crestarea urechilor la porcine, ovine, taurine;- aplicarea de mărci metalice, crotalii la ureche la ovine, porcine, taurine;- butoni la ureche la taurine, porcine, ovine;- inele de picior, mărci de aripi la păsări;- înfierarea pe piele, copite, corn;- tatuarea pe urechi etc.Pentru anumalele destinete reproducției, individualizarea se alpică de două ori, o dată la

naștere și a doua oară când este trecut la turma de bază și se înscrie în registrul genealogic al crescătoriei primind marca de adult.

Individualizarea taurinelor.Acordarea numărului matricol pentru toate categoriile de taurine începe în fiecare

gospodărie de la 1 și merge crescând până la 9999, după care se reia de la 1.În cazul unei ferme cu mai multe capete se repartizează alte serii. Mărcile sau crotaliile

sunt alcătuite dintr-o lamă metalică care se indoaie și se fixează la marginea urechii și se aplică cu un clește special. Pe lama metalică se ștanțează numărul matricol.

Numărul matricol la viței se aplică pe urechea dreaptă, iar la adulte pe urechea stângă.Individualizarea ovinelor.Cel ami bun sistem de individualizare la ovine este folosirea mărcilor sau a crotalilor.

Acestea se aplică cu ajutorul cleștelui de marcat pe urechea dreaptă cam la 1/3 cm de la baza urechii. Numărul ce se acordă mieilor începe de la 1 până la terminarea notării ultimului miel din anul respectiv.

Înaintea cifrei care indică numărul de prdine se pune ultima cifră a anului respectiv. Mieilor trebuie să li se facă marcarea imediat după fătare, aplicându-li-se o individualizare de scurtă durată.

Individualizarea porcinelor. Se face imediat după fătare cu o metodă provizorie de scurtă durată urmând a fi înlocuit cu o marcare permanentă. La fel ca și la taurine, porcinelor li se aplică o numărătoare de la 1 la 9999, vierușii primind număr fără soț, iat scorfițele cu soț.

Marcarea porcilor se poate face în trei moduri:- prin folosirea crotaliilor;- prin preducirea ( găurirea) și crestarea urechilor - metodă mai puțin recomandată

deoarece porcii se mușcă adesea de urechi;-prin tatuare, care este considerată cea mai bună metodă, dezavantajul fiind că se poate

aplica numai la rasele cu pielea nepigmentată.Individualizarea cabalinelor. Se face cel mai adesea prin înfierarea pe piele sau prin

aplicarea de dangale.mânjii se marchează înainte de separarea lor de mame aplicându-li-se următoarele dangale:

- marca hergheliei;- inițiala tatălui;- semnul de mamă;- numărul de produs;- ultimele două numere din anul de fătare.În prezent formele de organizare ale zootehniei sunt supuse modoficărilor în sensul bun al

pag. 12 8 http://www.fabricadelapte.ro/tehnica-individualizarii-si-identificarii-bovinelor

12

cuvântului, iar pentru a beneficia de sprijinul direct al statului, prin acordarea de subvenții, producătorii agricoli din sectorul animalier trebuie să fie înscriși în Registrul Agricol.

CAPITOLUL V. MĂSURI LEGISLATIVE PRIVIND

INDIVIDUALIZAREA

13

Europa înseamnă înainte de toate libertate atât pentru om cât și pentru animale. Implamentarea efectivă a sistemului de identificare și îngeristrare a tuturor animalelor este atent supravegheat de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și Siguranța Animalelor. Întregul proces de individualizare are ca scop înregistrarea mișcării animalelor, monitorizarea lor și observarea toturor schimbărilor survenite în viața animalelor.

Identificarea și individualizarea animalelor sunt operațiuni absolut necesare în procesul de creștere și exploatare, la evidența efectivelor, la planificarea și urmărirea activității de producție, în acțiunile legate de porcesul de ameliorare, precum și pentru efectuarea unor acțiuni cu caracter sanitar-veterunar.

Identificarea animalelor a devenit o prioritate pentru Unuinea Europeană mai ales după ce bovinele au fost afectate de encefaloăatie spongiformă cunoscută sub denumirea de ,,maladia vacii nebune”.

Implementarea procedurii de identificare și înregistrare a bovinelor se realizează cu ajutorul a 4 instrumente:

- marca pe urechea animalului;- baza de date computerizate la nivel național cu evidența anumalelor;- pașaportul animalelor;- registrul de exploatație întocmit de fiecare deținător de animale.Crotalierea este reglementată în detalui, fiecare crotalie trebuie să conțină cel puțin

numele, codul sau sigla autorității competente de înregistrare a statului care a emis crotalia, precum și o serie de caractere după cum urmează:

- primele două caractere, alfanumerice, care să identifice statul unde animalul a fost înregistrat pentru prima oară;

- următoarele caractere numerice, maxim 12 care să conțină numărul de identificare al animalelor.

Baza de date computerizată la nivel național cade în sarcina autorităților naționale competente, care trebuie să înregistreze la nivel local, iar mai apoi să valideze rezultatele la nivel central astfel încât să fie evidențiate toate mișcările animalelor.

Pașaportul animalelor trebuie să conțină înregistrările privind numărul unic de identificare a animalului, fătarea acestuia, transferurile de proprietate, semnătura deținătorului, numele autorității emitente, data emiterii documentului etc.

Pașaportul și crotalia trebuie să însoțească animalul pe toată durata de viață.Registrul de expolatație trebuie să conțină înregistrările privind numărul unic de

identificare a animalului la fătare, transferul, moartea, adresa proprietarului sau a deținătorului, după caz, numele și semnătura reprezenatantului autorității competente care a făcut verificarea datelor înregistrate etc.

În cadrul UE se cerecetează posibilitatea înlocuirii crotalierii cu mărci de identificare electronică în stomacum animalului.

Responsabilitatea privind identificarea și înregistrarea animalelor în România revin Agenției Naționale Sanitar Veterinare care coordonează întreaga activitate în acest domeniu precum și Agenției Naționale pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie, care deține în prezent o bază de date computerizate în care sunt înregistrate animalele aflate sub incidența unor programe de selecție pentru controlul producției și reproducției.

14

În vederea ocrotirii animalelor conform Standardelor Internaționale și în țara noastră s-au luat măsuri privind modificarea vechii legi (Legea 205/2004) după cum urmează9:

-deținătorii de animale au obligația de a asigura aplicarea normelor sanitar - veterinare și de zooigienă privind adăpostirea, hrănirea, îngrijirea, reproducția, exploatarea, protecția;

- bunăstarea animalelor;-păstrarea unui comportament blând cu animalele;- asigurarea condițiilor elementare necesare scopului pentru care sunt crescute;- de a nu le abandona sau părăsi;- să le acorde asistență medicală;- animalele folosite pentru experimente sunt supuse unor reguli de protecție specifice,

fără a li se provoca suferințe inutile.S-a mai avut în vedere introducerea unor articole care să reglementeze supunerea

animalelor la anumite tratamente rele:- este ionterzisă eutanasierea câinilor, a pisicilor și a altor animale, cu excepția animalelor

cu boli incurabile, constatate de medicul veterinar;- comisia de organizare a competițiilor va cuprinde obligatoriu și un reprezentant al

organizațiilor de protecție a animalelor.O importanță deosebită a fost acordată modificării Legislației privind modul de

sacrificare a animalelor:- animalele nu vor fi supuse unor suferințe inutile în cazul sacrificării sau uciderii,

luându-se măsuri suplimentare celor existente privind sancțiunile aplicate în cazul încălcării acestor norme legislative;

- amenzile sunt aplicate la cote mărite;- se pot confisca animalele;- se poate pune interdicție de a deține animale celor ce se abat de la lege;- aplicarea legii vea va fi supusă spre monitorizare mai multor organisme ale statului cum

ar fi: Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Animalelor, Ministerului de Interne și Reformei Administratine, prin organele abilitate, în colaborare cu reprezentanții organizațiilor de protectia a anumalelor,

- Ministerul Educației și Cercetării Științifice, în cadrul orelor de educație civică, va promova acțiuni de protecție a animalelor.

CAPITOLUL VI. NORME DE SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA

MUNCII ȘI P.S.I ÎN INDIVIDUALIZAREA ANIMALELOR ÎN

FERMĂ

9 http://www.cdep.ro/proiecte/2009/400/00/8/pl408.pdf

15

Aplicarea și respectarea de N.P.M și N.P.S.I. pe durata desfășurării tuturor activitățiilor specifice ocupației de agricultor în culturi vegetale și crescător de animale are un rol foarte important în prevenirea și combaterea unor accidente, incendii și boli profesionale10.

Prevenirea acestor incidente se realizează prin:1. Aplicarea normelor de protecție a muncii.2. Aplicarea normelor de prevenire și stingere a incendiilor.3. Aplicarea procedurilor de urgență și evacuare.

1. Aplicarea normelor de protecția muncii se face prin cunoașterea legislației și cunoașterea normelor de protecția muncii în agricultură, cunoscându-se normele de protecție în fiecare sector de activitate.

În scopul cunoașteriiși aplicării N.P.M. La angajare responsabilul cu P.M. Din cadrul exploatației agricole, va face un instructaj general de P.M. de 8 ore și un instructaj la locul de muncă, tot de 8 ore, care apoi se va repeta în fiecare lună, câte 2 ore, precum și la schimbarea locului de muncă în conformitate cu specificul fiecărui loc de muncă. La încheierea instructajului fiecărei persoane i se va întocmi o fișă de protecția muncii, care cuprinde datele personale ale fiecărui angajat, numele celui care a efectuat instructajul precum și semnăturile celor două persoane.

În instructaj este precizat echipamentul de protecție specific, fiecărui loc de muncă astfel: în exploatările agricole vegetale pentru mecanizatori echipamentul este reprezentat prin salopetă, halat, cizme de cauciuc, bionetă, mănuși de cauciuc și mască de protecție pentru cei care lucrează cu produse fito-sanitare, iar pentru șucrătorii din sectorul zootehnic, echipamentul de protecție ste reprezentat prin halat, cizme de cauciuc, bonetă sau salopetă.

Echipamentul de protecție este asigurat de angajator, dar angajatul are obligația de a-l păstra bine, în condiții de siguranță conform normelor în vigoare.

Echipamentul de protecție se păstrează în dulapuri în fermele zootehnice, acestea se instalează în filtrul sanitar veterinar, iar la terminarea programului de lucru, inaintea îmbrăcării echipamentului de stradă, angajații fac duș sau se spală în locuri special amenajate.

Echipamentul de protecție se schimbă periodic, iar prin deretiorare se schimbă la nevoie.Pentru lucrătorii din sectorul vegetal care utilizează tractoare sau diferite tipuri de mașini

agricole sunt prelucrate articolele care prevăd ca reglajele să se facă numai după oprirea mașinilor și utilajelor, evitând astfel accidentele de muncă.

Pentru lucrătorii din sectorul zootehnic sunt prelucrate articolele care prevăd modul de abordare și contenșie a animalelor în funcție de scopul abordării și contenșiei pe specii, se mai prelucrează articolele care prevăd exploatarea mașinilor și instalațiilor zootehnice (mori cu ciocane, instalații de muls etc.).

Se precizează de asemenea modul cum se conduc masculii pentru montă sau recoltări de spermă, în vederea evitării accidentelor în muncă, astfel: taurii se scot din adăpost numai dacăa au inel nazal și în acesta se fixează bastonul de condus, sau armăsarii se scot din adăpost cu gătarul sau căpăstrul și se conenționează cu platlonjele.

Avînd în vedere faptul că poate exista riscul la cai să dea cu piciorul în spate nu se va sta în spatele cailor evitând accidentele, iar la taurine nu se va sta lateral față de picioarele din

10 Gavril Stanciu, Stelian Acatincăi, Ludovic Toma Czister, Tehnologia creșterii bovinelor, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2005, pag. 4

16

spate.La vaci scaunele de muls se așează pe partea stângă în cazul mulsului normal dar cu

atenție și bine fixate. Cozile vacilor se va lega de piciorul din spate înaintea mulsului.La animalele retive din adăposturi se pun tăblițe în dreptul standului pe care va

scrie: ,,Animal retiv” sau ,,Atenție”.La ovine se vor evita loviturile berbecilor instruind personalul muncitor în acest sens. La scroafele de reproducție se va evita prinderea purceilor, evitând astfel agitația

scroafelor care uneori pot provoca mușcături grave.În instruvtajul de protecția muncii sunt prezentate și regulile de igienă individuală a

muncii care prevăd spălatul pe mâini după contactul cu substanțe fito-sanitare, cu uneltele agricole, cu utilajele și instalațiile, cu anumalele. De asemenea este interzis fumatul în adăposturile de animale și în depozitele de furaje, magazii cu cereale, în depozitele de combustibil, în depozitele cu substanțe inflamabile sau toxice.

Mânuirea uneltelor agricole precum: sapa, hârlețil, furca, coasa, grebla se va face cu atenție prevenind în aceste fel accidentele.

Fiecare tractor sau mașină agricolă trebuie să fie dotată cu trusă de prim ajutor care va conține: fașă, pansamente sterile, garouri, alcool, dezinfectante, medicamente.

Fiecare fermă de animale are la capătul unui adăpost amenajat un punct de prim ajutor dotat cu tot ce este necesar pentru a intervenii în caz de urgență.

Normene la protecția muncii mai prevăd și măsuri care se iau pentru prevenirea bolilor profesionale ca de exemplu: bruceloza, tricofița, trichomoza, etc. Care se pot lua prin contact direct cu animalul bolnav.

Activitatea specifică este desfășurată cu respectarea normelor de protacția muncii în fiecare sector de activitate evitând factorii de risc, respectând regulile de igienă individuală prin utilizarea materialelor igienico-sanitare, produselor cosmetice și alimentelor de protecție deoarece în caz contrar pot apărea accidente, boli parazitare, dermatoze etc.

Lucrătorii în agricultură trebuie să respecte toate normele de protecție și P.S.I. din fișele de instructaj în situație de lucru , să identifice simbolurile de avertizare a pericolelor la locul de muncă.

Simbolurile de avertizare sunt reprezentate prin: semnale sonore, vizuale, avertismente scrise, indicatoare, culori de securitate.

De asemenea în cazul apariției unor accidente lucrătorii în agricultură trebuie să fie capabili să acorde primul ajutor recunoscând manifectările în caz de accident, să utilizeze corespunzător materialele din trusa de prim ajutor și să aplice corect măsurile de prim ajutor.

2. Aplicarea normelor de prevenire și stingere a incendiilor constă în :- evitarea focului deschis în lanurile de cereale și a depozitelor de furaje, a adăposturilor, a magaziilor etc.;- interzicerea fumatului în zonele de risc;- verificarea peroidică a funcționării hidranților și a furtunurilor care trebuie să fie în stare bună de funcționare;- afișarea planului de evacuare în caz de incendiu la loc vizibil în fiecare locație;- verificarea peroidică a funcționării echipamentelor de stingere a incendiilor;- funcționarea unui punct P.S.I. Dotat cu unelte necesare precum: lopeți, găleți, nisip;

17

- organizarea periodică a unor simulări de incendiu pentru a testa agilitatea, rapiditatea și dăruirea personalului.

3. Aplicarea procedurilor de urgență și evacuare.Măsurile de urgență și evacuare în caz de incendiu se aplică cu rapiditate, luciditate,

corect, respectând procedurile interne și ordinele celor ce coordonează acțiunea.Este foarte important ca în cazul unui astfel de eveniment nedorit toată lumea să își

păstreze calmul.Evacuarea animalelor din adăposturi se va face deschizând ușile larg înspre exterior.

Acesta este și motivul pentru care ușile adăposturilor de animale nu au praguri.Primul ajutor se va acorda întotdeauna persoanelor dacă este cazul și apoi animalelor.

În caz de situații neprevăzute fiecare lucrător va trebui să fie apt pentru a lua o decizie.

BIBLIOGRAFIE

1. Conatantin pascal, Tehnica aprecierii și evaluării performanțelor productive la ovine și caprine, Ed. Alfa, Iași, 20082. Gavril Stanciu, Stelian Acatincăi, Ludovic Toma Cziszter, Tehnologia creșterii bovinelor,

18

Ed. Eurostampa, Timișoara, 20053. Marius Dolis, Angela Gavrilaș, Tehnologia creșterii animalelor,ed. Alfa, Iași, 2008

Site-uri:1. http://www.fabricadelapte.ro/tehnica-individualizarii-si-identificarii-bovinelor 2. http://www.anarz.eu/AnarzAdministratorSite/CMSContent/OARZ-URI/MS/ 20121002%20Cresterea%20si%20selectia%20taurinelor.pdf 3. http://www.cdep.ro/proiecte/2009/400/00/8/pl408.pdf 4. http://www.scrigroup.com/afaceri/zootehnie/INDIVIDUALIZAREA-ANIMALELOR- DO75498.php