LICEUL TEOLOGIC ,,SFNTUL NICODIM TG-JIULUCRARE SCRISPentru obtinerea

Certificarii competenelor profesionaleCOORDONATOR TIINIFIC:

Pr. Prof. Ionacu Gheorghe

ABSOLVENT:

Mnoiu Mdlina Elena

TG-JIU2015LICEUL TEOLOGIC ,,SFNTUL NICODIM TG-JIU

TAINA BOTEZULUICOORDONATOR TIINIFIC:

Pr. Prof. Ionacu Gheorghe

ABSOLVENT:

Mnoiu Mdlina-Elena

TG-JIU

2015CUPRINSI. Prefaa 3

II. Introducere .... 4

III. Capitolul I

1. Instituirea botezului .. 7

2. Explicara botezului ... 8

IV. Capitolul II

1. Ritualul si material ..11

2. Randuiala faceri catehumenului ..12

3. Puterea numelui ...13

4. Nai ......15

5. Punerea mainilor ......15

6. ex- suflarea prebaptismal .............................................167. nsemnarea cu Sfanta cruce .....16

8. Dezbrcarea ( goliciunea ) ritual ...17

V. Capitolul III

1. Botezul copiilor ..182. Bibliografie .23PREFAACel mai mare dar pe care-l are omul de la Dumnezeu este viata.

Scopul vietii omului este prea-marirea lui Dumnezeu si fericirea intr-u Domnul vremelnica pe pamant,eterna in ceruri.Am ales aceasta tema deoarece taina botezului sau taina mirungerii are o importanta deosebita in viata omului intr-u cat prin aceasta taina sterge pacatul stramosesc cu care se naste fiecare om ca urmasi natural al lui Adam. Originea acestui pacat consta in neascultarea protoparintilor nostri care ispititi incalca porunca lui Dumnezeu .Botezul desfiineaz pcatul strmoesc prin unirea cu Hristos i, tot astfel, fr aceast unire nu se poate intra in impria lui Dumnezeu (1).Ortodocii ineleg aciunea haric a Botezului in cadrul mantuirii subiective ca fiind strans determinat de mantuirea obiectiv infptuit de Hristos, respective prin insui Botezul Su in Iordan. Vorbind de Botezul Domnului, Sfantul Grigorie de Nyssa, scrie c el este purificarea pcatelor, iertarea greelilor, cauza reinnoirii i renaterii (2).Efectul Botezului asupra firii umane a lui Hristos inseamn de fapt anticiparea restaurrii chipului slavei lui Adam dintai, cci prin acest botez, noi ne insuim roadele restabilirii chipului celui dintai, dobandite prin intreaga oper de rscumprare a Mantuitorului (3).Teologia ortodox afirm c innoirea i sfinirea firii umane prin Botezul Domnului const nu numai intr-o imprimare nou cu energiile harului divin ci i intr-o eficientizare i capacitate nou a firii umane de a primi o plenitudine de haruri pe care n-o putuse cunoate pan la Hristos.Introducere

Teologia ortodox subliniaz necesitatea Botezului pe baze biblice (Ioan 3,3)Botezul este usa prin care se intra in biseric. Fara el nu exista mntuire.

Prin el se intra nu numai in societatea cretinilor de pe pamant ci i in comunitatea cereasca a celor alei. Valoarea lui este una universal si toate confesiunele l recunosc. Ce este mai exact,botezul? ,,Botezul este acea sfnt tain in care, prin intreita cufundare in ap, in numele Tatlui i al Fiului si al Sfntului Duh, omul se cura de pcatul strmoesc i de toate pcatele fcute pn la botez , se renate spre o nou viaa spiritual i se face membru al bisericiiO deosebire important privind fiina Botezului se vede intre teologia ortodox

i cea protestant atunci cand se au in vedere elementele concrete ale Tainei.

O deosebire important privind fiina Botezului se vede intre teologia ortodox

i cea protestant atunci cand se au in vedere elementele concrete ale Tainei. Teologia luteran a ovit totdeauna atunci cand, afirmand cu trie calitatea sacramental, a trebuit totui s descrie mai indeaproape lucrarea harului prin elementele materiale.

Aproape totdeauna, harul este pentru ea o realitate desprit sau alturi de elemental material. Cugetarea patristic enumer ins clar elementele materiale necesare in actul sacramental, care se ptrund de harul divin i au realmente capacitatea de a-l transmite.Sfantul Chiril al Ierusalimului spune c in Botez apa se unete cu Duhul

Sfant, a crui lucrare se face in ea i prin ea (4), iar Sfantul Ambrozie inir amnunit elementele Tainei, subliniind limpede c Taina se constituie prin unirea acestora cu crucea lui Hristos: la botez cei trei martori una sunt: apa, sangele i Duhul, iar dac scoi pe unul dintre acetia, taina Botezului nu mai rmane in picioare. Cci ce este apa fr crucea lui Hristos? (5)

Este limpede deci c actul sacramental al Botezului const din transmiterea unui har divin imprtit prin elementul material concret, sfinit in prealabil prin crucea lui Hristos, adic printr-o rugciune sfinitoare a clericului oficiant. Totui, cu toat aceast subliniere a elementului material transmitor de har, teologia ortodox nu cade intr-o inelegere mecanic a lucrrii ci insist, ca i luteranii, asupra caracterului personalist al actului sacramental. Din slujba ortodox a botezului se poate vedea c acesta are in vedere nu primirea unui har dintr-un depozit impersonal al Bisericii, ci, mai presus de toate, intemeierea unei relaii personale, a celui ce se boteaz, cu Hristos (6) Instituirea Botezului

Instituirea Botezului cretin incepe cu propriul botez al lui Iisus in Iordan,

socotit primul act de botez cretin (Idem, p. 11) prin care incepe istoria instituirii

Botezului apostolic (Ibidem), dar aceast instituire nu trebuie ineleas simplu ca

dat a istoriei lui Iisus ci trimite la realitatea supra-istoric a Patilor (U. Kuhn,

Sakramente, p. 149).Ineles aadar intr-o viziune unitar, Botezul cretin se intemeiaz pe aceea c Hristos a venit in trup, a murit ca fiecare om, a inviat, s-a inlat de-a dreapta lui Dumnezeu i a revrsat pe Duhul peste ai Si (P. Brunner, Pro Ecclesia I, p. 139). Reprezentanii noului curent sacramentalist luteran ineleg legtura dintre instituirea i fiina Botezului in mod asemntor cu teologii ortodoci, intrucat mrturisesc expres c puterea lucrtoare (die Wirkungskraft) a Botezului depinde de faptul c Domnul inviat in persoan a instituit Botezul printr-un verbum 223 externum (Ibidem, p. 141) i, prin urmare fiina i eficiena Botezului, tot ceea ce trebuie spus despre puterea Botezului se bazeaz pe aezarea i instituirea Botezului prin Hristos (Idem, Ibidem).

Ritualul i materia

Documentul ecumenic BEM, Lima, 1982, la care luteranii i-au adus un aport

considerabil, specific amnunit c intr-o slujb complet a Botezului, ar trebui s

se gseasc mcar urmtoarele elemente: o invocare a Sfantului Duh; o renunare la

ru; o mrturisire de credin lui Hristos i sfintei Treimi; folosirea apei; o declaraie c persoanele botezate au dobandit o nou identitate ca fii i fiice ai luiDumnezeu i, ca membri ai Bisericii, consider c iniierea cretin nu este deplin

fr pecetea Duhului Sfant, druit celui botezat i fr participarea la imprtanie

(Documentul BEM sau Botez, Euharistie, Slujire, in rev. Mitropolia Banatului, nr.

1-2/1983, p. 28). Este de observat grija pentru un act baptismal complet i pentru

simbolismul lui.

Tainei Botezului. In primul rand, ea observ c insi materia acestei lucrri harice este o determinare i o inelepciune divin. Mantuitorul Hristos a ales apa ca materie in care se incorporeaz i se svarete Taina Sfantului Botez pentru c ea este, chiar de la facerea lumii de ctre Dumnezeu, materia primordial i fundamental a universului, expresia esenial a vieii corporale. In Sfanta Scriptur, se spune c la inceputul lumii Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor. Desigur c aceast ap primordial nu este identic cu apa definit, determinat i definitiv pe care o avem astzi in universal material.Botezul copiilor

Este adevrat c argumentrile pentru Botezul copiilor i-au gsit formulri

diferite. Astfel, unii cred c rmane valabil i este necesar invtura lui Luther

despre o credin real, existent in orice copil provenind din prini cretini, care-l

aduc la botez, aa-numita fides infantium. Dup Luther, fides infantium este sigur in

primul rand din cauz c, in general credina in om, i deci credina copiilor, este

lucrarea lui Dumnezeu (cf. Karl Brinkel, Die Lehre Luthers von der fides infantium

bei der Kindertaufe, Evangelische Verlagsanstalt, Berlin, 1958, p. 97) i deci nu o lucrare uman sau o problem de maturitate intelectual.Credina care acioneaz i e prezent la botez nu se

refer numai la credina copilului ci i la persoanele care-l inconjoar, il duc la botez,

il asist i-l cresc permanent in credina cretin a Bisericii. Prin urmare, este vorba i de o fides care se refer la ceea ce tatl va spune copilului (Ibidem p. 91), apoi de credina nailor, pentru c naii (die Paten) pesc rugtor in faa lui Dumnezeu

pentru credina copilului (Ibidemp. 70), iar ei fac aceasta tocmai intru credina

Bisericii cretine cci credina Bisericii ii impinge pe nai s-i aduc pe prunci la

Botez i s peasc rugtor pentru ei in faa lui Dumnezeu (Ibidem p. 98).Capitolul I.1. Instituirea BotezuluiInstituirea Botezului cretin incepe cu propriul botez al lui Iisus in Iordan,

socotit primul act de botez cretin (Idem, p. 11) prin care incepe istoria instituirii Botezului apostolic (Ibidem), dar aceast instituire nu trebuie ineleas simplu ca dat a istoriei lui Iisus ci trimite la realitatea supra-istoric a Patilor (U. Kuhn, Sakramente, p. 149). Ineles aadar intr-o viziune unitar, Botezul cretin se intemeiaz pe aceea c Hristos a venit in trup, a murit ca fiecare om, a inviat, s-a inlat de-a dreapta lui Dumnezeu i a revrsat pe Duhul peste ai Si (P. Brunner, Pro Ecclesia I, p. 139). Reprezentanii noului curent sacramentalist luteran ineleg legtura dintre instituirea i fiina Botezului in mod asemntor cu teologii ortodoci, intrucat mrturisesc expres c puterea lucrtoare (die Wirkungskraft) a Botezului depinde de faptul c Domnul inviat in persoan a instituit Botezul printr-un verbum 223 externum (Ibidem, p. 141) i, prin urmare fiina i eficiena Botezului, tot ceea ce trebuie spus despre puterea Botezului se bazeaz pe aezarea i instituirea Botezului prin Hristos (Idem, Ibidem).

Prin botezul Su, Iisus Hristos ridic i arat pe o nou treapt umanitatea Sa, fiindc dup invtura patristic omenitatea lui Hristos se ridic progresiv pe noi trepte, transfigurandu-se sub aciunea energiilor divine necreate, care o strbat din momentul intruprii (Vladimir Lossky, Essai sur la theologie mystique de lEglise dOrient, Paris, Aubier, Editions Montaigne, 1944,p. 111). Dar aciunea haric a energiilor divine, activ in botezul Domnului, nu a lucrat numai asupra firii umane a Mantuitorului ci, prin ea, asupra intregii firi omeneti. Botezul a insemnat i un act de comuniune special a umanitii cu Persoanele Sfintei Treimi. In Botezul Su, Iisus Hristos este Fiu al Tatlui i ca om iar artarea Duhului Sfant este i semnul comuniunii noastre cu El, deoarece vine sub o form vzut ca s cinsteasc umanitatea noastr (Ibidem p. 157).Trebuie ineles deci c Iisus Hristos nu s-a botezat pentru

Sine ci pentru noi i chiar, se poate spune, in numele nostru i in locul nostru. Sfantul Grigorie de Nazianz afirm c botezul Logosului a fost o comunicare de lumin dumnezeiasc fcut intregii firi omeneti (Sf. Grigorie de Nazianz, Oratio XL, In Sanctum Baptismum, 2 Migne, P.G. 36, col. 361 B, apud D. Radu, Semnificaia soteriologic , p. 528). Momentul botezului Domnului inseamn in primul rand o ptrundere mai profund, mai intim a energiilor divine ale Duhului in firea Sa uman, dar inseamn, in al doilea rand, i c firea noastr, a tuturor persoanelor umane, in virtutea comunitii intime cu firea uman a lui Hristos se resimte i ea intro msur de eficiena soteriologic a lucrrii baptismale din Iordan. Desigur c aceast eficien sau restaurare a chipului divin din om nu este la msura evenimentelor majore ale Patimii, morii i Invierii Domnului; ea este o restabilire parial a chipului nostru prin pocin (D. Radu, op.cit., p. 523).

Evenimentul Botezului a insemnat o iluminare i o cunoatere mai apropiat a lui Dumnezeu, dup cum recunosc i protestanii, sau artarea Luminii celei neapropiate care, ca o fclie de sus, cu lumina cunotinei de Dumnezeu ne-a luminat (Mineiul, luna ianuarie, ziua 6), cum spune cultul ortodox. Dar el a insemnat mai ales indreptarea cursului Iordanului (aa cum arat textele biblice i cantrile din cultul ortodox), adic a cursului firii omeneti. Instituind Botezul cretin prin botezul Su, Iisus Hristos ne dezbrac de vemantul ruinos i ne impodobete cu haina mrea a renaterii (Sf. Grigorie de Nyssa, In Baptistum Christi, Migne, P.G. 46, col. 593 B, apud D. Radu, op.cit., p. 522) cci fiecare din noi leapd in mod virtual vemantul cel josnic i cusut din zdrenele lamentabile ale nedreptii (Ibidem) i se imbrac cu cel al luminii i al nemuririi.2. Explicarea botezuluiConform tendintei, generale in epoca patristica de a gasi in istoria Vechiului Testament cat mai multe corespondente, adica simboale sau preinchipuiri ale faptelor si intamplarilor din istoria sfanta a Noului Testament Sf.Chiril gaseste un simbol al botezului crestin in izbavirea evreilor din robia Egiptului, prin Moise, privit ca un prototip al lui Hristos-Mantuitorul .Explicand riturile pregatitoare ale Botezului , el face o frumoasa paralela intre faptul istoric descris in exod si botezul crestin paralela vesnica de a fi citata in intregime : ,,Intoarce-te de la intamplarile din Vechiul Testament la cele ce s-au facut in Noul Testament de la inchipuire la adevar! Acolo Moise a fost trimis de Dumnezeu in Egipt; Aici Hristos a fost trimis de Tatal in lume. Acolo, ca sa scoata poporul mpilat din Egipt; aici Hristos ca sa izbaveasca pe cei chinuiti in lume de pacat. Acolo, singele Mielului indeparta pe nimicitor; aici singele Mielului celui nevinovat, al lui Iisus Hristos, pune pe fuga pe demoni. Tiranul acela a alungat pe acel vechi popor (al Evreilor) pn la mare; i pe tine, acest demon ndrazne, neruinat i izvoditor al rului, te urmarete chiar pn la apa cea Mntuitoare. Acela s-a inecat in mare-; si acesta piere n apa Mntuitoare(Cateh.XIX, #. Trad. Rom. P. 542-543). Apa regeneratoare a Botezului a fost deci prenchipuita in V. T. prin apele Mrii Roii.ntoarcerea candidailor la Botez cu faa spre apus, vrea sa spuna ca ,,apusul este locul ntunericului din lumea aceasta. Satana este intuneric si in intuneric ii are puterea: pentru aceasta, privind in chip simbolic spre apus, v lepdai de acel stpnitor ntunecat si ntunecos(Cateh. XIX, 4. Trad. Rom. P. 543)ntoarcerea catehumenului spre rsrit, simbolizeaza deschiderea din nou pentru noi a paradisului, sdit de Dumnezeu spre rsrit, din care fusese izgonit Adam dup pcat. Cci rsritul este ,,inutul luminii (Cateh. XIX, 9 p. 547) i al bucuriei.

Dezbracarea candidatului de haine inseamn dezbrcarea lui de omul cel vechi i de toate faptele lui.

Ungerea candidatului cu ,,Untdelemn exorcizat peste tot trupul, simbolizeaza c el a ajuns prta mslinului celui bun, al lui Iisus Hristos, c a fost altoit pe mslinul cel bun, dup ce a fost tiat din mslinul slbatic.Mergerea catehumenilor ctre colimvitra cu apa botezului, din interiorul baptisteriului, simbolizeaza ducerea trupului lui Hristos de la locul Crucii ,,la mormntul, care era alaturi(Cateh.XX, 4, trad. Rom. P. 551).

ntreita cufundare a catehumenilor n apa Botezului arat n chip simbolic ngroparea cea de trei zile a lui Hristos. In mod corespunztor, i scoaterea din apa Botezului nu este numai un simbol al invierii la o nou via, nu simbolizeaz ceva, ci este ceva: ea produce realmente un om nou. Ea este o natere dar, in mod paradoxal, nu a unui om care n-a existat deloc inainte, ci o nou natere a omului care fiina deja in alt fel, o natere nou a aceluiai om. Ieirea din apa botezului nu inseamn ci este cu adevrat o natere i o existen nou, pentru c respective persoan e intr-un fel enipostaziat in Hristos, dei nu pierde libertatea de a se despri de El (Ibidem, p. 39). Realitatea i noutatea acestei existene baptismale poate fi exprimat i ca o relaie nou, o relaie personal responsabil in chip direct, 221 specific i absolut fa de Dumnezeu. Momentul botezului Domnului inseamn in primul rand o ptrundere mai profund, mai intim a energiilor divine ale Duhului in firea Sa uman, dar inseamn, in al doilea rand, i c firea noastr, a tuturor persoanelor umane, in virtutea comunitii intime cu firea uman a lui Hristos se resimte i ea intr- o msur de eficiena soteriologic a lucrrii baptismale din Iordan. Desigur c aceast eficien sau restaurare a chipului divin din om nu este la msura evenimentelor majore ale Patimii, morii i Invierii Domnului; ea este o restabilire parial a chipului nostru prin pocin (D. Radu, op.cit., p. 523).

Evenimentul Botezului a insemnat o iluminare i o cunoatere mai apropiat a lui Dumnezeu, dup cum recunosc i protestanii, sau artarea Luminii celei

neapropiate care, ca o fclie de sus, cu lumina cunotinei de Dumnezeu ne-a luminat (Mineiul, luna ianuarie, ziua 6), cum spune cultul ortodox. Dar el a insemnat mai ales indreptarea cursului Iordanului (aa cum arat textele biblice i cantrile din cultul ortodox), adic a cursului firii omeneti. Instituind Botezul cretin prin botezul Su, Iisus Hristos ne dezbrac de vemantul ruinos i ne impodobete cu haina mrea a renaterii (Sf. Grigorie de Nyssa, In Baptistum Christi, Migne, P.G. 46, col. 593 B, apud D. Radu, op.cit., p. 522) cci fiecare din noi leapd in mod virtual vemantul cel josnic i cusut din zdrenele lamentabile ale nedreptii (Ibidem) i se imbrac cu cel al luminii i al nemuririi.

Capitolul II.1. Ritualul i material Teologia ortodox descrie ins un coninut mai bogat i o spiritualitate

cuprinztoare i transfiguratoare privind materia Tainei Botezului. In primul rand, ea

observ c insi materia acestei lucrri harice este o determinare i o inelepciune

divin. Mantuitorul Hristos a ales apa ca materie in care se incorporeaz i se

svarete Taina Sfantului Botez pentru c ea este, chiar de la facerea lumii de ctre

Dumnezeu, materia primordial i fundamental a universului, expresia esenial a

vieii corporale. In Sfanta Scriptur, se spune c la inceputul lumii Duhul lui

Dumnezeu se purta deasupra apelor. Desigur c aceast ap primordial nu este

identic cu apa definit, determinat i definitiv pe care o avem astzi in universul

material. Dar ea nu era nici o substan autonom sau pasiv ci era o energie

indefinit, neluminat de nici o determinare, dar intr-o micare universal avand in ea, prin creaie, raiunile tuturor formelor de existen (D. Stniloae, Teologia

Dogmatic Ortodox, III, p.34). Apariia tuturor formelor de via, de dup aceea, nu

este altceva decat lucrarea sau imprimarea energiei Duhului Sfant asupra i prin

aceast ap primordial (cf. Facere 1,2). Se poate spune c o parte din aceast ap

primordial a nscut formele de via ulterioare, in toat diversitatea lor; iar cealalt

parte a luat forma de ap pe care o avem i astzi. Aceasta este inrudit in mod special cu apa primordial i de aceea are calitatea de a fi rezerva mobil din care se nasc i se alimenteaz sau se in in micare toate corpurile (Ibidem p. 35). Se tie bine c toate formele de via corporal ii datoreaz mobilitatea i viaa cantitii lichide din ele iar lipsa sau incapacitatea de a folosi apa inseamn pentru toate imobilitate, rigiditate i moarte. Prin urmare, apa reprezint in mod eminent esena vieii corporale i de aceea a fost aleas de ctre Mantuitorul s indeplineasc i lucrarea haric a renaterii omului nou, a cretinului, din ap i din Duh. Precum la inceputuri lumea s-a nscut din materia primordial (apa) i din Duh, tot astfel i renaterea sau restaurarea omului dup chipul cel dintai trebuie s se fac din ap i din Duh. Astfel, Botezul cretin inseamn c materia insi, readus la mobilitatea ei

duhovniceasc, devine mediu al Duhului creator, liber, mereu nou in actele Sale

(Ibidem, p. 38). Era firesc deci ca Mantuitorul s uneasc Duhul cu apa ca baz i

leagn al vieii. Numai prin aceast inelegere i spiritualitate se poate concepe apoi

c apa Botezului este in chip ascuns materia veacului viitor, care va purta in ea pe

Fiul ca ipostas strveziu i pe Duhul cu energiile Lui de via dttoare i mereu noi

(Idem, Ibidem). Documentul ecumenic BEM, Lima, 1982, la care luteranii i-au adus un aport

considerabil, specific amnunit c intr-o slujb complet a Botezului, ar trebui s

se gseasc mcar urmtoarele elemente: o invocare a Sfantului Duh; o renunare la

ru; o mrturisire de credin lui Hristos i sfintei Treimi; folosirea apei; o

declaraie c persoanele botezate au dobandit o nou identitate ca fii i fiice ai lui

Dumnezeu i, ca membri ai Bisericii, consider c iniierea cretin nu este deplin

fr pecetea Duhului Sfant, druit celui botezat i fr participarea la imprtanie

(Documentul BEM sau Botez, Euharistie, Slujire, in rev. Mitropolia Banatului, nr.

1-2/1983, p. 28). Este de observat grija pentru un act baptismal complet i pentru

simbolismul lui.2. Rnduiala facerii catehumenuluin Rnduiala naintea sfntului botez. Rugciuni la facerea catehumenului sau a celui chemat la botez gsim urmtoarea ndrumare tipiconal: Cel ce urmeaz a se face catehumen, de va fi brbat n vrst, s vin la biseric; iar de va fi prunc, s-l aduc cei care vor s fie nai i s stea cu dnsul naintea uilor bisericii, iar preotul, stnd n ua bisericii, s-l descing de bru sau de fa (dup caz) pe cel ce vine s se lumineze. Apoi, dup ce l va dezbrca de haine, s-l ntoarc cu faa spre rsrit, descins, cu capul descoperit, descul, numai n cma, inand minile n jos, slobode; iar de va fi prunc cel ce e adus s fie botezat, s-l ina naa sau naul Dup aceea, preotul ndat s sufle de trei ori n chipul crucii, pe faa lui, nsemnndu-l de trei ori la frunte, la gur i la piept, zicnd la fiecare nchinare: Minile Tale m-au fcut i m-au zidit. Apoi, punnd mna pe capul lui, zice rugciunea

3. Puterea numelui

Exorcismul, nsemnarea cu sfnta cruce, se practic n numele Cuiva, al Treimii: al Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh. Sacramentul Botezului este o Tain a Numelui prin excelen, unde cel cufundat n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh i primete propriul nume, propria identitate spiritualn cazul copilului ca pregustare a descoperirii de sine ulterioare , propria ursit vocaional (poate fi chemat pe numele su). Nu mai este un anonim. Lumea i se adreseaz, din acest moment, pe nume. nc persist pe alocuri tradiia ca s nu se adreseze copilului pe nume pn e botezat, poporul netiind c de fapt exist i o rnduial specific: Rugciunea la nsemnarea pruncului, cnd i se pune numele, la opt zile dup natere.A chema pe cineva (o persoan) pe nume e semn de cunoatere, se familiaritate, de identificare i de invocare personal (chemare pe numele su). nsui numele Mntuitorului: Iisus (ebr. Iesua = Dumnezeu mntuiete) Hristos (gr. hristos = uns; ebr. Maiah = de la iaa = a unge)Unsul lui Dumnezeu are o profund ncrctur semantic i soteriologic. n acest sens nelegem i practica pomenirii individuale a fiecruia pe numele su din interminabilele liste de nume (pomelnice) ca respect cuvenit persoanei, unicitii fiecruia, dincolo de vulgaritatea aspectelor pecuniare. Orice nume nseamn o identitate, o individualitate, un unicat, pentru c aa cum tim, orice persoan este unic i irepetabil: un reNume.Tema onomasticii divine ocup un loc prioritar n reflecia i practica religioas. Dumnezeu este, pe de o parte, anonimos, adic Cel-fr-nume, pe de alt parte este polionomos, Cel-cu-multe- nume sau atribute prin care omul ncearc s-L defineasc. De altfel nici un nume nu-L poate defini pe Dumnezeu cel infinit. Eu sunt cel ce sunt, tetragrama Y.H:W.H. (Iahve) e singurul nume pe care Dumnezeu l descoper lui Moise, nume secret, ce nu poate fi rostit dect de Marele Preot al Templului i aceasta numai o dat pe an. Nici un israelit pios nu are voie s-l pronune, eventual alte nume, ca Adonai (Domnul), Shaddai (Atotputernicul). Acest Nume afirm transcendena lui Dumnezeu. El este Altul dect tot ce este cunoscut de oameni, El este Cel Care este; El este dinaintea tuturor timpurilor. El i manifest existena, dar nu Se las cunoscut. El rmne dincolo de orice nume care ar putea s-L identifice, cci El nu poate fi definit.Pe de alt parte, tim c rugciunea lui Iisus sau rugciunea inimii (rugciunea isihast sau monologal): Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine pctosul este numit iPomenirea Numelui. Aceast denumire ascunde n sine ideea invocrii Numelui protector al Celui de Sus. Invocarea numelui lui Dumnezeu, a Domnului Iisus Hristos, a Sfntului Duh, a sfintei Fecioare Maria, a sfinilor, nsemnarea cu sfnta cruce: n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh, au puterea de a alunga duhurile strine i ostile, prin apelul la Persoanele i nsemnele familiare nou cretinilor

4. Naii

Echivalentul grecesc al termenului na este de la vb. = a lua asupra; a suferi, a suporta; a se ncrca cu; a garanta, a se pune cheza; a plti cauiunea cuiva; fapt de a lua asupra, a ndura; cauiune. n vechime naul era cel ce se punea cheza, martor, pentru buna credin, seriozitatea i fidelitatea celui ce opta pentru cretinism. El nsoea pe viitorul catehumen n faa episcopului att la prima nfiare i examinare, ct i la al doilea examen, la nscrierea propriu-zis pentru botez, dinaintea Postului Mare, ct i la oficierea lui.Potrivit tradiiei liturgice, nc i astzi naii sunt garanii sau chezaii celui ce se boteaz, lundu-i angajamentul solemn sau cel puin ar fi de dorit s-o fac! n.n. n faa lui Dumnezeu i a Bisericii c pruncul (finul) va fi crescut cu adevrat cretin i c va fi un bun credincios al Bisericii lui Hristos. Prin participarea lor activ la slujba Botezului, alturi de preoi, naii devin prinii spirituali ai pruncului, nscndu-l pentru viaa cea nou n Hristos ei au aceleai obligaii i rspunderi n ceea ce privete viaa religios-spiritual a finului lor, ca i prinii pentru viaa fizic (material) a copiilor lor. ntruct, de la generalizarea pedobaptismului, mrturisirea de credin personal (rostirea Crezului) va fi impracticabil cu excepia botezului persoanelor adulte , naii mrturisesc credina n locul finului i i asum responsabilitatea pentru creterea i pstrarea n credina cretin a acestuia.4. Punerea minilor

Formula iniial: Minile Tale m-au fcut i m-au zidit (Psalmul 18, 73), n viziunea cosmogonic a Sf. Irineu, este interpretat n sens trinitar: Fiul i Duhul Sfnt sunt antropomorfic exprimat minile lui Dumnezeu, Care ne-au zidit. Mna, acest miracol al creaiei, excepional exprimat ntr-o metafor poetic: un dumnezeu n cinci degete, ocup un loc de seam att n literatur, ct i n diverse tiine ale omului.Minile vorbesc nu doar despre personalitate, ci sunt principalele mijloace de expresie ale limbajului nonverbal (ex. limbajul mimico-gesticular al surdomuilor, pantomim), mngie, amenin, ceart, lovesc, mbrieaz, susin, salutExist o bibliografie extrem de bogat pe tema minii. Iat i alte semnificatii ce se desluesc din asemenea lecturi. Mna exprim ideea de activitate, ca i pe cele de putere i dominaie. 4. ex- suflarea prebaptismal

n ritualul de exorcizare se repet ndrumarea tipiconal ca preotul (n dou rnduri: de cte 3 ori) i naul (ntr-un rnd: tot de 3 ori) s sufle, n chipul crucii, ctre faa celui ce se boteaz. Practica acestei ex suflri este de fapt tot un gest de exorcizare, pentru c preotul rostete simultan cu suflarea de 3 ori: Deprteaz de la dnsul pe tot vicleanul i necuratul duh, care se ascunde i se ncuibeaz n inima lui. Dup lepdri, preotul va cere naului s sufle i s scuipe (evident n mod simbolic!) ctre diavol. Unde este Duhul lui Dumnezeu, Cel ce umbl pe aripile vnturilor i face pe ngerii Si duhuri i pe slugile Sale par de foc (Lepdarea 1), nu mai ncap duhurile cele rele. Suflarea divin le vntur n pustii.5. nsemnarea cu sfnta cruce Semnul crucii fcut pe frunte este unul din cele mai vechi rituri ale Bisericii cretine. Sfntul Vasile l menioneaz, alturi de rugciunea pe care o facem stnd cu faa spre Rsrit, printre tradiiile nescrise ce ne vin de la Apostoli Semnul crucii apare mai nti i riturile referitoare la botez. Este cea mai veche folosire a sa, cea la care se refer i Sfntul Vasile. E asociat cu botezul nsui, pe care l preced sau cruia i urmeaz. l gsim ntr-o epoc veche n biserica sirian, care pstreaz uzane arhaice. Numai aa putem explica faptul c deseori semnul reprezint botezul nsui, la autori din vechime. Astfel, inscripia din Abercios, de la sfritul secolului al doilea, vorbete despre poporul care poart pecetea minunat. Cuvntul pecete, sphragis, desemneaz semnul crucii nscris pe frunte. Mai trziu, cnd s-au dezvoltat riturile botezului, sphragis a fost primul rit impus catehumenilor i expresia primei consfiniri ntru Hristos. Quodvultdeus, episcop african din secolul al IV-lea, scrie: Nu v-ai nscut nc din nou prin botez, ci prin semnul crucii ai fost zmislii n snul Bisericii (Despre Simbolul apostolic, I, 1).Pe scurt, simbolistica gestului cu care ne nsemnm (cu mna dreapt: mna binecuvntrii) la frunte, la umeri i la piept, rostind n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh este urmtoarea: cele trei degete (policele, arttorul i mijlociul) unite semnific unitatea Sf. Treimi; celelalte dou degete (inelarul i cel mic) unite n podul palmei semnific unitatea celor dou firi (divin i uman) n Iisus Hristos (Ipostasul Logosului sau Persoana Cuvntului). ntr-un simplu gest ritual se ascunde un ntreg manual de doctrin cretin, cele mai subtile i insondabile dogme ale cretinismului: dogma Sfintei Treimi i a unirii ipostatice.4. Dezbrcarea (goliciunea) ritual Ultimul rit prebaptismal (dei aceasta se oficiaz deja n interiorul bisericii sau al baptisteriului), dup oficierea celor explicate mai sus (exorcizare, lepdri, declararea unirii cu Hristos, mrturisirea de credin etc.) este cel a dezbrcrii rituale a copilului (candidatului la botez), a crei semnificaie o desluim nc din rugciunea specific momentului: Stpne Doamne, Dumnezeul nostru, cheam pe robul tu (N) ctre luminarea Ta cea sfnt i-l nvrednicete pe dnsul de acest dar mare al Sfntului Botez. Dezbrac-l pe dnsul de cele vechi i-l nnoiete pentru viaa de veci. i-l umple de puterea Sfntului Duh, spre unirea cu Hristos,ca sa nu mai fie de acum fiu al trupului, ci fiu al imparatiei tale

Capitolul III.1. Botezul copiilor

Inca de la inceputul crestinismului, Sfanta Taina a Botezului a fost actul prin care cineva devenea membru al Bisericii. Botezul se administra atunci in special maturilor, pentru ca lor era adresata propovaduirea Sfintilor Apostoli si ucenicilor lor. N-a trecut insa decat putina vreme si credinta in eficacitatea tainei a dus la extinderea ei asupra tuturor varstelor si starilor. Pe timpul Sfantului Apostol Pavel s-a ajuns, pana acolo, incat, unii au luat obiceiul de a se boteza in locul decedatilor spre a nu-i lipsi nici chiar pe ei de iertarea pacatelor. Mai mult decat simpla substituire simbolica, acest gest demonstreaza pe de-o parte spiritul de comuniune care domnea printre cei dintai urmatori ai lui Hristos-Domnul, pe de alta parte convingerea in necesitatea Botezului ca singura modalitate de dobandire a imparatiei cerurilor. In 253 un oarecare Fidus intreba pe Sfantul Ciprian, pe atunci episcop al Cartaginei, daca trebuia sa se astepte ziua a opta spre a fi administrat Botezul unui prunc. Insasi intrebarea dovedeste ca exista practica botezarii la opt zile. Sf. Ciprian merge insa mai departe si, prin hotararea celui de-al treilea sinod cartaginez, stabileste ca Botezul trebuie administrat imediat dupa nastere. Din sinod i se trimise lui Fidus o epistola continand informatii deosebit de interesante. " In ce priveste pe copii, precizeaza epistola, spuneai ca nu trebuie botezati in ziua a doua sau a treia, ci ca ar trebui urmat exemplul legii vechi a circumciziunii si, in consecinta, noul nascut sa nu fie botezat si sfintit inainte de ziua opta. Sinodul nostru a hotarat in cu totul alt fel. Punctul tau de vedere n-a fost aprobat de nimeni si noi toti am fost de parere ca nu trebuie refuzate nici unui om venit pe lume indurarea si harul lui Dumnezeu. Atata cat depinde de noi, trebuie sa ne grijim a nu se pierde vreun suflet. Ce-i lipseste, in cele din urma, celui pe care l-au plasmuit mainile lui Dumnezeu din sanul maicii sale? Dupa noi, se pare ca cei care vin la existenta (se nasc), cresc inca in perioada cand se afla aici jos, in sanul maicii. In realitate ceea ce este facut de Dumnezeu e desavarsit, din pricina maiestatii si lucrarii dumnezeiesti a Creatorului.Pe scurt, orice prunc sau persoana mai in varsta sa primeasca la fel darul dumnezeiesc. E ceea ce dumnezeiasca Scriptura ne arata atunci cand ne infatiseaza pe Eliseu intins rugand pe Dumnezeu, deasupra copilului mort al vaduvei, cap langa cap, fata catre fata, astfel ca madularele profetului intinse deasupra copilului sa corespunda intocmai madularelor acestuia si picioarele unuia, picioarelor celuilalt. Daca se cerceteaza chestiunea dupa fire si dupa trupul omenesc, un copil nu poate avea aceeasi masura ca un adult; madulare mici nu se potrivesc exact unora mai mari. Dar ceea ce se exprima aici este egalitatea dumnezeiasca si duhovniceasca potrivit careia toti oamenii sunt de aceeasi masura si de aceeasi varsta; nu este cu putinta sa se stabileasca deosebiri de varsta si de crestere trupeasca decat in ceea ce-l priveste pe om, nu pe Dumnezeu : cu atat mai mult nu trebuie sa se spuna ca harul insusi, care este dat celor botezati, este mai mic sau mai mare, dupa varsta celor care il primesc. Nu! Duhul Sfant este dat in chip egal tuturor, nu dupa o masura proportionala, ci dupa o bunatate si bunavointa parinteasca. Caci Dumnezeu nu are preferinte dupa varsta si persoana, ci El este pentru toti, in imparatia harului ceresc, un tata care imparte egal"."Tu adaugi insa ca piciorul unui copil in primele zile dupa nasterea sa nu este curat si ca fiecare se fereste sa-l sarute : aceasta inca nu este o piedica ca sa i se impartaseasca harul dumnezeiesc. Scris este doar : "Totul este curat Celui care este curat". Si nimeni nu trebuie sa aiba scarba fata de ceea ce Dumnezeu a binevoit sa faca. Pruncul este, iara indoiala, de-abia nascut. Totusi el nu este - atunci cand i se da harul si pacea (binecuvantarea) - astfel incat sa trebuiasca sa-ti fie scarba sa-l saruti, pentru ca fiecare dintre noi, sarutand acest prunc, trebuie sa cugete, potrivit credintei noastre, la mainile lui Dumnezeu din care a iesit si la aceea ca, intr-un fel, sarutand aceasta fiinta omeneasca de curand alcatuita si venita la lumina, noi imbratisam lucrarea lui Dumnezeu". Pentru a intelege practica istorica crestina a botezului copiilor, este important sa intelegi modul in care pruncii erau inclusi in procesul mantuirii din Vechiul Testament. Cel mai important semn al legamantului intre Dumnezeu si copii lui Israel era circumcizia. Dumnezeu a poruncit ca acest ritual sa fie aplicat tuturor celor de parte barbateasca in varsta de 8 zile. (Geneza 17:12). Fireste, pruncul nu era intrebat daca vrea sa se nasca in Israel sau daca vrea sa fie evreu. Intrebarea : "vrei sa porti semnul legamantului si sa apartii poporului lui Dumnezeu, sau nu vrei acest lucru ?" nu a fost niciodata pusa, aceasta decizie apartinand parintilor. Este usor de gasit legatura intre circumcizie si botezul crestin in scrierile lui Pavel privitoare la Israel si Biserica : "In El ati si fost taiati imprejur, cu taiere imprejur nefacuta de mana, prin dezbracarea de trupul carnii, intru taierea imprejur a lui Hristos ingropati fiind impreuna cu El in botez" (Coloseni 2:11,12). Deci pentru crestini botezul este plinirea taierii imprejur din Vechiul Testament. Folosindu-ne de aceasta legatura, putem spune ca Dumnezeu a inclus toti evreii, chiar si copiii in legamantul Vechiului Testament. Scriptura subliniaza ca "toti au fost botezati in nor si in mare" (1 Cor. 10:2) atunci cand l-au urmat pe Moise prin Marea Rosie. Ar fi fost de neconceput ca oamenii sa-si lase copiii la tarm pentru a deveni prada a armatelor lui Faraon, doar pentru ca nu erau destul de mari pentru a intelege, sau pentru ca nu puteau lua o decizie personala de a se salva strabatand Marea Rosie. In Iesire 10:9 se vede ca toti au pornit in aceasta calatorie, adulti si copii.

"Caci nu voiesc, fratilor, ca voi sa nu stiti ca parintii nostri au fost toti sub nor si ca toti au trecut prin mare. Si toti, intru Moise au fost botezati in nor si in mare. Si toti au mancat aceeasi mancare duhovniceasca; Si toti, aceeasi bautura duhovniceasca au baut, pentru ca beau din piatra duhovniceasca ce ii urma. Iar piatra era Hristos (l Corinteni 10:1-4). Copiii erau membri recunoscuti in biserica din Vechiul Testament. Cand Dumnezeu l-a chemat pe Avram si a stabilit un legamant cu el, nu numai ca l-a inclus si pe pruncul lui, dar a stabilit si un ritual in care era pecetluita relatia copilului cu biserica. Circumcizia exprima clar, in viziunea lui Pavel, o "pecete a dreptatii in credinta" (Romani 4,11). Dumnezeu ii spune lui Avram : "Se vor binecuvanta intru tine toate neamurile pamantului" (Facere 12:3), deci nu numai descendentii lui (Facere 18:18; 22:18; 26:4). Legamantul, pecetea a fost administrata la porunca lui Dumnezeu timp de aproape doua mii de ani. Daca infinita intelepciune a considerat ca este drept ca pruncii sa fie subiectii "pecetei dreptatii in credinta" inainte de a fi capabili sa si-o exercite, eu cred ca acest lucru este potrivit si acum.

Biserica lui Dumnezeu este aceeasi in substanta acum ca si atunci.

In Galateni 4:1-6 Pavel compara poporul afla sub legamantul Vechiului Testament cu un copil mostenitor. Asa cum un om ajuns la maturitate este acelasi individ ca pe vreea cand era copil, tot astfel si biserica, dupa venirea lui Hristos, aflata deci in plenitudinea privilegiilor si a luminii, este aceeasi biserica cu cea care, cu multe secole in urma nu se bucura de atatea privilegii, dar avea in fruntea ei acelasi Conducator divin (Fapte 7:32). Tot Pavel, referindu-se la copiii lui Israel, spune ca "Si noua ni s-a binevestit ca si acelora" (Evrei 4:2); "parintii nostri au fost toti sub nor si toti au trecut prin mare. Si toti, intru Moise au fost botezati in nor si in mare. Si toti au mancat aceeasi mancare duhovniceasca; Si toti, aceeasi bautura duhovniceasca au baut, pentru ca beau din piatra duhovniceasca ce ii urma. Iar piatra era Hristos (l Corinteni 10:1-4). Avraam, ni se spune, " a fost bucuros sa vada ziua lui Hristos si a vazut-o si s-a bucurat" (Ioan 8:56). Deci biserica vechiului testament nu este doar o biserica divin constituita ci este si o biserica a evangheliei, a lui Hristos, zidita pe aceeasi temelie a aposolilor (Efeseni 2:20).

Introducerea pruncilor in sanul bisericii prin porunca divina este de netagaduit. Unicitatea bisericii, in ambele perioade, este de netagaduit. Permanenta legamantului lui Avraam, care atinge "toate neamurile pamantului", deasemenea este de netagaduit. Si nu gasim in Noul Testament sau in scrierile bisericii primare nici un indiciu potrivit caruia acest mare privilegiu sa fi fost retras, deci indiscutabil ramane in vigoare O noua reinstituire a acestui privilegiu nici nu ar fi fost necesara, mai ales pentru ca se intelesese deja ca in Noul testament, privilegiile nu se micsorau ci se extindeau. Nu se poate imagina ca privilegiile si semnul apartenentei copiilor cu care erau asa de obisnuiti primii crestini sa fie brusc retrase, fara a rani inimile parintilor. Totusi, nu se semnaleaza in istoria erei apostolice nici o disputa pe aceasta tema.

Diferentele intre circumcizie si botez sunt in aceleasi puncte in care si Vechiul Testament difera de Noul Testament. Botezul nu mai are limitarea de a se administra numai partii barbatesti si numai in a opta zi, aceste ridicari ale constrangerilor reamintindu-ne de noile privilegii ale Noului Testament, sub care "nu mai este nici iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici liber, nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus" (Galateni 3:28).

Bibliografie1. Benga, pro prep. dr. Daniel, Pregatirea pentru Botez si botezul catehumenilor in Ierusalim dupa descrierea pelerinei Egeria $1 dupa "Catehezele mistagogice" ale Sfdntului Chiril, In "Anuarul Facultatii de Teologie2. Ortodoxa - Universitatea Bucuresti", Editura Universitatii Bucuresti, 2001, p.257-288.3. Bodogae, pro prof. dr. Teodor, Sfdntul Grigorie al Nyssei impotriva celor ce amana Botezul, in "Altarul Banatului", III(XLII) (1992), nr. 7-9, p.98-107. Braniste, pro prof. dr. Ene, Rolul Botezului, Euharistiei si al Mirungerii in viata crestind, dupd Nicolae Cabasila, in "Glasul Bisericii", XV (1956), nr. 10, p. 551-555.4. Idem, Deosebiri interconfesionale cu privire la Sfintele Taine, in "Ortodoxia", XI (1959), nr. 4, p. 499-517.5. Idem si colaboratorii, Cdntdrile din slujbele Botezului, Cununiei, Tedeumului si nmormantarii. in "Studii Teologice", XVI (1964), nr. 1-26. Idem, Despre Sfintele Taine - traducere din Sfdntul Ambrozie al Milanului, "De mysteriis ", in "Studii Teologice", XVII (1965), nr. 5-6, p. 286-302.7. Idem, Explicarea Botezului in "Catehezele baptismale" ale Sfdntului loan Gurd de Aur, in "Studii Teologice", XXII (1970), nr. 7-8, p. 509-527.8. Idem, Rdnduielile Bisericii Ortodoxe Romdne cu privire la Taina Botezului si Mirungerii si explicarea lor, in "Mitropolia Olteniei", XXI (1969), nr. 3-4, p. 187-201.9. Bria, pro dr. Ion, Harul Botezului si viata duhovniceasca crestina, in "Glasul Bisericii", XIX (1960), nr 11-12, p. 935-944.10. Idem, Despre Sfintele Taine, in "Studii Teologice", XLIX (1997), nr. 3-4, p. p.22-34.11. Buzescu, pro dr. Nicolae, Lucrarea Duhului Sfant in Sfintele Taine, in "Ortodoxia", XXXI (1979), nr. 1, p. 90-107.

23