Marea Britanie (1945–1990)

Războiul a provocat pierderi materiale şi umane uriaşe pentru MB. Flota britanică a fost distrusă în cea mai mare parte a ei. Producţia industrială şi, pe cale de consecinţă, exporturile au scăzut. Pe de altă parte, încă din timpul războiului, MB a început să depindă tot mai mult de SUA. După război, începe procesul de descompunere al imperiului colonial. Din punctul de vedere al ponderii şi influenţei în relaţiile internaţionale, MB nu mai poate să-şi impună politica sa de ile internaţionale, MB nu mai poate să-şi impună politica sa de „echilibru de forţe“, iar apariţia rachetelor intercontinentale au redus la zero poziţia strategică MB ca stat insular.Guvernarea laburistă (1945-1951). Guvernul de coaliţie din timpul războiului a demisionat la 24 mai, iar la 5 iunie au avut loc alegeri parlamentare, care au fost câştigate de P. Laburitst (menţinerea controlului statului asupra economiei — naţionalizarea principalelor ramuri ale economiei naţionale, mijloacele de transport, băncile). Prim-ministrul a devenit Clement Atlee.Laburiştii naţionalizează Banca Angliei, industria extractivă (carboniferă şi de gaze naturale), o parte din întreprinderile metalurgice, transportul intern şi aviaţia civilă, statul plătind despăgubiri în valoare de 2,5 mld de lire sterline.În plan social, laburiştii au adoptat un şir de legi cu caracter social: anulează legea din 1927, care interzicea sindicatelor dreptul la grevă; reorganizează sistemul de asigurări sociale (plata de indemnizaţii pentru

salariaţi, în caz de boală, de şomaj, de pierdere a capacităţii de muncă); înfiinţează Serviciul naţional al sănătăţii (1948), prin care a fost instituit

serviciul medical gratuit, sistem care nu a funcţionat decât până în 1951, când s-a introdus plata pentru un şir de servicii medicale.

În 1948, guvernul anulează sistemul cartelelor pentru pâine şi cartofi, deşi pentru alte alimente (carne, lapte sau zahăr) ele s-au menţinut până în 1953. În pofida intenţiilor guvernului privind promovarea unei politici sociale coerente, situaţia economică dificilă a ţării I-a obligat pe acestea să mai atenueze din măsurile adoptate. Cu toate acestea, guvernul laburist a pus bazele în acea perioadă a aşa-numitului wellfare-state (statul bunăstării sociale)În decembrie 1945, MB primeşte din partea SUA un împrumut de cca 4,5 mld. dolari, care au pus două condiţii: restabilirea schimbului liber al lirei sterline în raport cu dolarul şi suspendarea tarifelor preferenţiale. MB au cheltuit banii imediat fără ca să respecte angajamentele asumate faţă de SUA, fapt care a provocat o profundă criză financiară; pentru a-I face faţă,

1

guvernul a decis reducerea importurilor de mărfuri (larg consum şi alimente). Tocmai pe acest fond apare iniţiativa americană Planul Marshall, prin care MB a primit mărfuri în valoare de 2,35 mld. dolari. Cu toate acestea, situaţia economică nu s-a îmbunătăţit, lira devalorizându-se puternic în raport cu dolarul, sporindu-se dependenţa de SUA. Din 1950, ajutorul american, a fost refuzat, autorităţile engleze încercând să promeveze exporturile engleze pe fondul lipsei concurenţei germane şi japoneze. În pofida unor rezultate economice notabile (în 1951 au fost depăşiţi cu 1/3 indicii din 1937), economia britanică nu s-a dezvoltat uniform (s-au dezv. ind. chimică, constructoare de maşini, în timp ce ramuri tradiţionale — textilă, extractivă — nu au mai atins parametrii de dinainte de război).În plan agricol, guvernul a adoptat un plan special, pe patru ani (1947-1951) pentru dezvoltarea agriculturii şi asigurarea unu preţ minim de cumpărare a produselor agricole.Guvernarea conservatoare (1951-1964). Politica promovată de către C. Atlee a provocat nemulţumirea nu numai a cetăţenilor, ci şi a laburiştilor, care, pentru a evita diminuarea şi mai mult a autorităţii partidului, au preferat să organizeze alegeri parlamentare în februarie 1950. Câştigate tot de laburişti, aceştia nu au putut să redreseze decisiv situaţia economică a ţării şi, în octombrie 1951 au organizat un nou tur de scrutin, câştigat, de această dată de conservatori. Venirea conservatorilor la putere a fost favorizată de mai mulţi factori: angajamentul că nu vor continua politica de containment din timpul

războiului rece, şi că voi asigura pacea; pe cale de consecinţă, au promis bune raporturi cu URSS;

au promis intervenţia statului în economie, rezolvarea problemelor sociale, soluţionarea problemelor muncitorilor (probleme care erau caracteristice platformei laburiste);

iniţierea unei politici antiimigraţioniste; imaginea partidului curat, necompromis în perioada războiului.Caracteristica dezvoltării economiei britanice a fost lărgirea sectorului de stat în economie şi implicarea statului în dirijarea proceselor economice (conflicte de muncă, controlul calităţii mărfurilor, a situaţiei din economie prin politica bugetară, stabilirea de tarife şi impozite, repartizarea subvenţiilor şi materiei prime, acordarea licenţelor). Scurtele perioadă de criză economică au avut drept consecinţă decăderea MB din rândul marilor puteri industriale. Către sfârşitul anilor ’60, MB se situa ultimele locuri, după producţia pe cap de locuitor, şi pe ultimul loc, după productivitatea muncii, la nivelul statelor capitaliste. De departe, sectorul cel mai profitabil al economiei engleze era agricultura.

2

După destrămarea imperiului colonial, MB a acceptat această realitate, susţinând însă că fostul imperiu a evoluat spre o comunitate de state (care la mijlocul anilor ’60 îngloba 21 de state cu 750 mil. locuitori).MB a continuat să le controleze economiile şi viaţa politică, furnizându-le acestora sprijin financiar şi tehnic.Guvernarea laburistă (1964-1970). Preluând din nou puterea, laburiştii au iniţiat o serie de programe sociale (îmbunătăţirea sistemului pensiilor şi a sistemului de sănătate) şi au renaţionalizat industria metalurgică.La 16 dec. 1964, guvernul, sindicatele şi antreprenorii au semnat „Declaraţia de intenţii“, un acord prin care sindicate se angajau să nu declare greve neautorizate, iar antreprenorii să nu ridice preţurile în mod arbitrar.În plan economic, guvernul a propus un plan de dezvoltare pe 4 ani (1966-1970), primul în istoria MB, în august 1966 a fost adoptată Legea preţurilor şi salariilor, care reglementa cererile sindicatelor privind creşterea salariilor. Au loc modificări în structura socială a populaţiei: ca urmare a progresului ştiinţific, raportul între munca fizică şi cea intelectuală s-a schimbat în favoarea celei din urmă.

MB şi integrarea europeană. Încă de la semnarea Tratatului de la Roma (1957), MB s-a ţinut în afara organizaţiei europene. Mai mult, britanicii au creat Asociaţia Europeană Liberului Schimb, intenţionând să concureze Piaţa Comună. Interesele industriaşilor britanici s-au dovedit însă mult mai puternice faţă de statele CEE. Eşecurile ulterioare ale AELS şi presiunile bancherilor şi industriaşilor au determinat guvernl britanic ca, din 1961, să iniţieze negocieri de aderare la CEE. Problema aderării a fost una dintre cele mai discutate în anii ’60. Laburiştii condiţionau aderare de: apartenenţa la CEE să nu lezeze interesele Commonwelthului; promovarea unei politici externe independente; garanţii privind desfacerea producţiei agricole engleze pe piaţa statelor CEE; îndeplinirea obligaţiilor asumate faţă de statele AELS; dezvoltarea economică independentă a ţării. Conservatorii se pronunţau împotrivă, considerând aderarea ca sfârşitul comunităţii britanice.Discuţiile au continuat până în 1971, când MB a obţinut acordul statelor CEE privind aderarea. În 1972 a fost semnat Tratatul privind aderarea MB începând cu 1 ianuarie 1973. Efectele aderării: îmbunătăţirea calităţii producţiei industriale; intensificarea ritmurilor de creştere a productivităţii muncii.Situaţia din Irlanda de Nord. Cconflictul din zonă îşi are rădăcinile în secolul XVI, când în regiune au început să sosească în număr mare colonişti protestanţi. Pe lângă substratul religios, la baza conflictului

3

se mai află şi disensiuni de ordin social (protestanţii deţineau poziţii superioare în administraţie). Agravarea situaţiei în anii ’60-’70 a fosrt provocată de criza economică (ramurile tradiţionale din zonă — industruia textilă, contrucţiile de nave au devenit nerentabile; creşte numărul şomerilor, apare problema locativă). În 1967, a fost înfiinţată Asociaţia de luptă pentru drepturile cetăţeneşti în Irlanda de Nord, care avea ca obiectiv abolirea discriminării religioase. În 1969, guvernul dislocă forţe în Irlanda de Nord, fiind promulgată şi o lege pentru împuterniciri extraordinare (autorităţile aveau dreptul să-I aresteze fără să-i o judece pe participanţii la acţiunile Asociaţiei de luptă pentru drepturile cetăţeneşti, iar în martie 1972, Parlamentul local a fost desfiinţat). Toate demersurile guvernului de la Londra s-au desfăşurat în direcţia menţinerii Irlandei de Nord în cuprinsul Regatului Unit.

Guvernarea conservatoare (1979-1990). Primii ani de guvernare s-au confundat cu o criză economică (reducerea volumului producţiei industriale, creşterea şomajului). Pe acest fond M. Thatcher întreprinde primele măsuri care aveau să stea la baza „revoluţiei“ întreprinsă în MB. Aceasta susţinea că numai capitalismul poate garanta o libertate reală individului; ameninţarea comunismului trebuie estompată; privatizarea şi reforma sindicatelor trebuie să fie armele noului conservatorism.Principalele argumente ale guvernului în favoarea privatizării au fost: concernele privatizate urmau să-şi decidă singure strategia de dezvoltare, fără nici un fel de constrângeri financiare din parte Dep. de Finanţe; clienţii urmau să câştige odată cu dispariţia monopolurilor şi apariţia concurenţei; va fi creată o categorie amplă de proprietari.Pentru stoparea inflaţiei guvernul a preluat controlul asupra emisiei monetare, care trebuia corelată cu situaţia financiară a ţării.Au fost reduse cheltuielile de stat: indemnizaţiile pentru şomaj, investiţiile pentru învăţământ, pentru sănătate, transport, construcţii de locuinţe.Esenţa reformelor întreprinse a fost plastic formulată de către premier: „Caşcavalul pe gratis este numai în capcană. Cel care munceşte şi primeşte după merit nu are nevoie să se trateze şi să înveţe pe gratis“.Resursele financiare ale statului au fost împărţite cu mare grijă. Pentru aceasta, regiunile din MB au fost împărţite în trei categorii: regiuni cu un nivel ridicat al şomajului (regiuni cu dezvoltare specială); regiuni cu un nivel mai scăzut al şomajului (zone ale dezvoltării); regiuni prospere (zone intermediare). Întreprinderile din primele două zone primeau un sprijin financiar mai mare în raport cu ultima.

4

Guvernul a stimulat financiar „ramurile noi“ ale economiei, elaborând programe pentru dezvoltarea şi utilizarea microelectronicii, microprocesoarelor, roboţilor. Companiile care produceau roboţi industriali primeau de la stat sume cu titlu de ajutor, care reprezentau 25% din cheltuielile de cercetare şi producţie ale unui prototip. Firmele care foloseau roboţi beneficiau de aceleaşi sume.Obiectivul revoluţiei thatcheriste în plan social a fost transformarea naţiunii britanice într-o naţiune de proprietari. Guvernul a acţionat în două direcţii: vânzarea locuinţelor din fondul locativ care se afla sub jurisidicţia municipalităţilor (statul a stabilit preţuri mai mici la aceste locuinţe pentru a putea fi cumpărate); împărţirea către populaţie a acţiunilor de la întreprinderile privatizate.Lupta împotriva sindicatelor. Încă de la început, MT a declarat că liderii sindicali vor să distrugă societatea liberă, iar sindicatele erau purtătoare are valorilor colectiviste. Din acest motiv, guvernul a luat o serie de măsuri: a) Legea Prior (1980) (interzicea orice manifestaţii şi pichetări ale lucrătorilor, dacă aceştia nu erau membrii ai companiei la care lucrau; limitate unele drepturi ale sindicatelor); b) adoptarea, în 1982, a Cărţii verzi prin care se interzicea desfăşurarea grevei în ramurile de bază ale industriei.

5