Management

MARIA GF-DEAC

MANAGEMENT GENERAL

Curs n tehnologie IDIFR

Editura Fundaiei Romnia de Mine, 2014

http://www.edituraromaniademaine.ro/

Editur recunoscut de Ministerul Educaiei, Cercetrii, Tineretului i Sportului prin Consiliul Naional al Cercetrii tiinifice

din nvmntul Superior (COD 171)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei Management general /Curs n tehnologie IDIFR autor: Maria Gf-Deac - Bucureti, Editura

Fundaiei Romnia de Mine, 2014

ISBN 978-973-163-711-2

Reproducerea integral sau fragmentar, prin orice form

i prin orice mijloace tehnice, este strict interzis i se pedepsete conform legii.

Rspunderea pentru coninutul i originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor.

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL BUCURETI

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICEN: MANAGEMENT

MARIA GF-DEAC

MANAGEMENT GENERAL

Curs n tehnologie IDIFR

Realizator curs n tehnologie ID IFR

MARIA GF-DEAC

EDITURA FUNDAIEI ROMNIA DE MINE Bucureti, 2014

5

CUPRINS

INTRODUCERE. 9 Unitatea de nvare 1

DEFINIII ALE MANAGEMENTULUI CA TIIN I ART

1.1. Introducere 11 1.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare. 11 1.3. Coninutul unitii de nvare. 12 1.4. Apecte introductive.. 12 1.5. Scurt istorie a conceptului de management 12 1.6. Definiii pentru management. 15 1.7. Definiii generalizate pentru managementul activitilor productiv-economice.. 16 1.8. Abordri principiale i analitice manageriale... 19 1.9. Rolul managementului n sistemele sociale, n domeniile productiv-economic si cultural. 20 1.10. coli principale de management 21 1.11. ndrumar pentru verificare/autoverificare. 23

Unitatea de nvare 2 FIRMA I MEDIUL AMBIANT. PROCESUL DE PRODUCIE

2.1. Introducere 30 2.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare. 30 2.3. Coninutul unitii de nvare 31 2.4. Mediul intern i internaional. Dimensiuni specifice ale mediului ambiant al firmei.. 31 2.4.1. Aspecte generale.. 31 2.4.2. Ordonarea desfurrii activitilor productive, economice i sociale 33 2.5. Procesul de producie Subiect de studiu al managementului 34 2.5.1. Procesul de producie.. 34 2.5.2. Proiectarea normelor de munc... 35 2.6. ndrumar pentru verificare/autoverificare 37

Unitatea de nvare 3 STRUCTURA ORGANIZATORIC I DE CONDUCERE N CADRUL UNEI FIRME

3.1. Introducere 42 3.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare. 42 3.3. Coninutul unitii de nvare .. 43 3.4. Coninutul i evoluia noiunii de ntreprindere 43 3.5. Structura managerial n activitatea productiv-economic.. 49 3.6. Structura organizatoric i de conducere n cadrul unei firme. 52 3.7. ndrumar pentru verificare/autoverificare 57

Unitatea de nvare 4 PRINCIPIILE I FUNCIILE MANAGEMENTULUI MODERN

4.1. Introducere 63 4.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare. 63 4.3. Coninutul unitii de nvare. 64 4.4.. Criterii de baz n abordarea managementului 64 4.5. Coninutul proceselor de management. 65 4.6. Controlul managerial 66 4.7. Principiile funcionrii sistemelor 67 4.8. Delegarea. 68 4.9. ndrumar pentru verificare/autoverificare 69

6

Unitatea de nvare 5 DECIZIA N MANAGEMENT. PROCESUL DECIZIONAL

5.1. Introducere 75 5.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare 75 5.3. Coninutul unitii de nvare 76 5.4. Procesul decizional... 76 5.5. Actul de conducere... 79 5.6. ndrumar pentru verificare/autoverificare 80

Unitatea de nvare 6 METODE DE MANAGEMENT

6.1. Introducere 85 6.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare. 86 6.3. Coninutul unitii de nvare 86 6.4. Aspecte generale. 86 6.5. Management prin excepii... 86 6.6. Management prin obiective. 87 6.7. Management pe baz de motivare... 88 6.8. Management prin delegarea autoritii. 88 6.9. Management pe baz de comunicare i informare... 88 6.10. Management pe baz de participare... 89 6.11. Management pe baz de sistem. 89 6.12. Management pe baz de rezultate.. 89 6.13. Managementul pe baz de strategii.. 90 6.14. Management pe baz de performane... 90 6.15. Management inovativ-intuitiv. 90 6.16. Management de tip constructiv 90 6.17. Management de tip comparat.. 91 6.18. Management de tip aplicativ 91 6.19. Management ecosistemic. 91 6.20. Management prin risc minimizat. 91 6.21. Management prin programe. 92 6.22. Management prin produs.. 92 6.23. Management prin bugete.. 92 6.24. Management de tip creativ.. 92 6.25. ndrumar pentru verificare/autoverificare.. 93

Unitatea de nvare 7 TEHNICI DE MANAGEMENT

7.1. Introducere 99 7.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare. 100 7.3. Coninutul unitii de nvare. 100 7.4. Stimularea creativittii personalului. 100 7.5. Cercetrile operationale n management.. 101 7.6. Tipuri de probleme decizionale solutionate cu ajutorul cercetarii operationale... 102

7.6.1. Probleme de alocare... 102 7.6.2. Probleme de teorie a stocurilor.. 102 7.6.3. Probleme stochastice. 102 7.6.4. Probleme de rennoire i fiabilitate 103 7.6.5. Probleme de programare dinamic 103 7.6.6. Probleme de ordonantare i de coordonare 103 7.6.7. Probleme de drumuri n retele 103 7.6.8. Probleme de cutare.. 104 7.6.9 Consulting-ul ca actiune managerial. 104 7.6.10. Tabelul decizional. 104 7.6. 11 Tabloul de bord. 105 7.6.12. edina.. 105 7.6.13. Diagnosticarea... 106

7.7. ndrumar pentru verificare/autoverificare 107

7

Unitatea de nvare 8

SISTEMUL INFORMAIONAL AL FIRMEI

8.1. Introducere 113 8.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare.. 113 8.3. Coninutul unitii de nvare 114 8.4. Terminologie general n transmisia informaiilor productiv-economice 114 8.5. Comunicarea managerial 115 8.6. Sistematizarea categoriilor de informaii n cadrul unei firme 117 8.7. Sistemul managerial informaional-decizional al unei firme.. 118 8.8. ndrumar pentru verificare/autoverificare 120

Unitatea de nvare 9 OBIECTIVE, STRATEGII I POLITICI DE FUNCTIONARE

I DEZVOLTARE A FIRMELOR

9.1. Introducere 125 9.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare.. 125 9.3. Coninutul unitii de nvare 126 9.4. Formularea obiectivelor strategice ale firmei... 126 9.5. Strategii i politici de dezvoltare a firmelor. 128 9.6. ndrumar pentru verificare/autoverificare 130

Unitatea de nvare 10 MANAGERII FIRMEI. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE.

CLIMATUL MANAGERIAL

10.1. Introducere. 135 10.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare 135 10.3. Coninutul unitii de nvare... 136 10.4. Delimitri conceptuale 136 10.5. Personalul i managerii din cadrul unei firme 138 10.6. Dubla personalizare a managerului 140 10.7. Examinarea modului propriu de comportament 140 10.8. Caracterizarea climatului managerial 141 10.9. Creativitatea managerial.. 142 10.10. Generarea eficientei manageriale. 143 10.11. Perfectionarea conducerii personalului 144 10.12 ndrumar pentru verificare/autoverificare. 144

Unitatea de nvare 11 STILURI MANAGERIALE

11.1. Introducere.. 151 11.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare. 151 11.3. Coninutul unitii de nvare 152 11.4. Tipologia ntreprinztorului 152 11.5. Tipologia managerilor 152 11.6. Autoritatea n management. 155 11.7. Creativitatea managerial... 156 11.8. Generarea eficientei manageriale.. 157 11.9. ndrumar pentru verificare/autoverificare.. 158

Unitatea de nvare 12 MOTIVAIA N CADRUL FIRMEI

12.1. Introducere. 164 12.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare. 164 12.3. Coninutul unitii de nvare 165 12. 4. Motivaia n cadrul firmei. 165 12.5. Corelarea teoriilor motivaionale 167

12.6. Satisfacia n munc i performana 167 12.7. ndrumar pentru verificare/autoverificare.. 168

Unitatea de nvare 13 MANAGEMENT STRATEGIC I GLOBAL

13.1. Introducere.. 174 13.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare. 174 13.3. Coninutul unitii de nvare 175 13.4. Elemente de management strategic 175 13.5. Managementul global. 176 13.6. Complexitatea manageriala n conditiile noilor tehnologii informationale 177 13.7. Instrumente de marketing... 177 13.7.1. Politica de produs. 178 13.7.2. Politica de promovare 178 13.7.3. Politica de pret i condiii de pre. 179 13.7.4. Politica de distributie. 179

13.7.5. Recomandari generale pentru IMM n faza de nfiintare a unei firme.. 180 13.8. Planul de afaceri. 180 13.9. ndrumar pentru verificare/autoverificare 187

Unitatea de nvare 14 MANAGEMENT MODERN PENTRU ECONOMIA BAZAT PE CUNOASTERE

14.1. Introducere.. 193 14.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare. 193 14.3. Coninutul unitii de nvare 194 14.4. Aspecte generale. 194 14.5. Noua filosofie a capitalizarii firmelor 195 14.6. Investitii i antreprenoriat n economia bazata pe cunoatere (E-BC).. 197 14.7. Informatia n societatea cunoaterii i evolutia spre economia bazat pe cunoatere. 197 14.8. Aspecte concluzive de etapa privind formarea i functionarea E-BC 200 14.9. ndrumar pentru verificare/autoverificare. 201 RSPUNSURI LA TESTELE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE 206

8

9

INTRODUCERE Conceptul de management, necunoscut la nceputul secolului XX, a urmat o evoluie rapid n

cursul secolului trecut. n prezent, managementul este o tiin bine conturat, cu un fundal teoretic puternic i o serie de instrumente menite s mbogeasc gndirea i practica managerial i s ofere flexibilitate n faa schimbrilor i provocrilor cu care se confrunt orice ntreprindere.

Disciplina Management general propune studenilor o sintez a cunotinelor de baz, prin mbinarea armonioas a noiunilor teoretice cu cele practice.

Obiectivele cursului Acest curs urmrete familiarizarea studenilor cu noiunile teoretice i practice privind

organizarea, funcionarea i conducerea sistemelor social economice n condiiile economiei de pia. Ca disciplin de sintez, tiina conducerii utilizeaz concepte specifice psihologiei i sociologiei, matematicii i informaticii, economiei, precum i propriile metode, principii i tehnici n vederea fundamentrii, adoptrii i aplicrii n timp util a deciziilor, a optimizrii activitii generale, micro i macroeconomice.

Obiectivele specifice ale disciplinei Management general vizeaz noiuni i cunotine generale legate de problematica organizrii i conducerii societilor comerciale, a procesului decizional din cadrul unitilor i nu n ultimul rnd a managementului resurselor umane.

Competene conferite Dup parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunotine i abilitai privind: iniierea, nelegerea i nsuirea aspectelor eseniale ale managementului; pregtirea viitorilor manageri prin ntregirea cunotinelor teoretice i abilitailor practice

nsuite/formate n anii de studiu n cadrul disciplinelor complementare. adaptabilitatea, viitorilor manageri ai organizaiilor moderne, la condiiile transformrilor

rapide i profunde datorate peisajelor politice, economico-sociale i culturale; ntocmirea organigramei unei organizaii, identificarea cerinelor pe care trebuie s le

ndeplineasc sistemul informaional, adoptarea deciziei optime dintr-o multitudine de decizii posibile, elaborarea unei strategii manageriale, realizarea controlului rezultatelor;

cunoaterea funciilor de management i transpunerea acestora n activitatea cotidian a ntreprinderilor. - cunoaterea managementului ca tiin i art, prin aplicarea principiilor, regulilor, metodelor, instrumenteloe, tehnicilor sale fundamentale n scopul elaborrii i implementrii programelor de management moderne.

Resurse i mijloace de lucru Cursul dispune de un manual scris, supus studiului individual al studenilor, precum i de

material publicat pe Internet sub form de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz, aplicaii, software utile, necesare ntregirii cunotinelor practice i teoretice n domeniul studiat. n timpul convocrilor, n prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive i participative de antrenare a studenilor pentru conceptualizarea i vizualizarea practic a noiunilor predate. Activiti tutoriale se pot desfura dup urmtorul plan tematic, prin dialog la distan, pe Internet, dezbateri n forum, rspunsuri online la ntrebrile studenilor n timpul e-consultaiilor, conform programului fiecrui tutore (pe grupe i discipline):

1. Clarificri conceptuale i etape ale previziunii (o or); 2. Forme, instrumente, proceduri i practici folosite n coordonarea activitii organizaiei (o or); 3. Clarificri conceptuale, principii i cerine ale controlului/evalurii, metode i instrumente de

control/evaluare, organizarea i desfurarea controlului/evalurii (o or);

10

4. Simularea unor work-shop-uri pentru familiarizarea studenilor cu aplicaiile practice, studiile de caz, proiectele, prezentrile individuale pe tematica cursurilor/seminarii. (o or);

Structura cursului Cursul este compus din 14 uniti de nvare, respectiv:

Unitatea de nvare 1. Definiii ale managementului ca tiin i art (2 ore) Unitatea de nvare 2. Firma i mediul ambiant (2 ore) Unitatea de nvare 3. Structura organizatoric i de conducere n cadrul unei firme (2 ore) Unitatea de nvare 4. Principiile i funciile managementului modern (2 ore) Unitatea de nvare 5. Decizia n management. Procesul decizional (2 ore) Unitatea de nvare 6. Metode de management (2 ore) Unitatea de nvare 7. Tehnici de management (2 ore) Unitatea de nvare 8. Sistemul informaional al firmei (2 ore) Unitatea de nvare 9. Obiective, strategii i politici de funcionare i dezvoltare a firmelor (2

ore) Unitatea de nvare 10. Managerii firmelor. Managementul resurselor umane (2 ore) Unitatea de nvare 11. Stiluri manageriale (2 ore) Unitatea de nvare 12. Motivaia n cadrul firmei (2 ore) Unitatea de nvare 13. Management strategic i global (2 ore) Unitatea de nvare 14. Management modern pentru economia bazat pe cunoatere (2 ore)

Bibliografie obligatorie:

1. Maria Gf-Deac, Management General, Teorie i Aplicaii. Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti , 2008.

2. Maria Gf-Deac, ndrumar pentru management modern. Planuri de seminarii, Note de curs, Alicaii, Discuii i ntrebri,Teste de autoevaluare., Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 2008.

3. Maria Gf-Deac, Management. Editura Fundaiei Romnia de Mine, 2005. 4. Maria Gf-Deac, ndrumar pentru aplicaii de management. Note de curs. Studii de caz.

Seminarizare., Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 2005. 5. Maria Gf-Deac, Note de curs sintez n Biblioteca Virtual a Facultii de Management

Financiar Contabil (www.spiruharet.ro), Anul universitar 2006-2007. 6. Maria Gf-Deac, Management. Baze generale i legislative, Editura Fundaiei Romnia de Mine,

Bucureti , 2003. 7. Maria Gf-Deac, Management modern. Elemente de baz i studii de caz, Editura Fundaiei

Romnia de Mine, Bucureti 2003. 8. Standardele Internaionale de Raportare Financiar, Ediia 2007, emise de Consiliul pentru

Standarde Internaionale de Contabilitate (IASB), Editura Irecson (traducere), Bucureti, 2007. 9. Maria Gf-Deac, Management General pentru economia bazat pe cunoatere. Editura Infomin, Deva, 2011.

10. Maria Gf-Deac, Bazele practicii manageriale, Editura Infomin, Deva 2011.

Metoda de evaluare: Examenul final se susine sub form electronic, pe baz de grile, inndu-se cont de activitatea

i evaluarea pe parcurs la seminar/proiect a studentului. Examenul final se susine pe baz de grile, iar nota final se stabilete inndu-se cont i de

activitatea i evalurile pe parcurs ale studentului, conform cu precizrile din Programa analitic i din Calendarul Disciplinei.

Unitatea de nvare 1

DEFINIII ALE MANAGEMENTULUI CA TIIN I ART

Cuprins

1.1. Introducere 1.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare 1.3. Coninutul unitii de nvare 1.4. Apecte introductive 1.5. Scurt istorie a conceptului de management 1.6. Definiii pentru management 1.7. Definiii generalizate pentru managementul activitilor productiv-economice 1.8. Abordri principiale i analitice manageriale 1.9. Rolul managementului n sistemele sociale, n domeniile productiv-economic i cultural 1.10. coli principale de management 1.11. ndrumar pentru verificare/autoverificare

1.1. Introducere n cursul de fa sunt prezentate noiunile de baz introductive

n definirea, istoricul conceptului de management, fiind prezentate cteva definiii generalizate pentru managementul activitilor productiv-economice.

Sunt prezentate, n ordinea logic a apariiei lor colile de management, ce sunt strns legate de nivelul dezvoltrii economico-sociale n perspectiv istoric, n ri, regiuni i pe plan mondial.

1.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare definirea conceptului de management ca tiin, art, procese,

profesie; prezentarea relaiilor ntre management i sistemele

productiv-economice; nfiarea componentelor managementului i a

reglementrilor care structureaz activitile productiv-economice; explicarea rolului managementului n sistemele sociale, n

domeniile productiv-economic i cultural; prezentarea succint a colilor de management.

11

Timpul alocat unitii: 2 ore

1.3. Coninutul unitii de nvare 1.4 Aspecte introductive

Toate activitile economice, social-productive, culturale, politice s.a. presupun angajarea unor poteniale, n cadrul crora organizarea i conducerea se disting ca importan major. Existena i desfurarea unei activiti economico-sociale implic luarea n considerare a interaciunii complexe ntre potenialele componente (fig. 1).

Figura 1 Apariia activitii economice prin determinarea generat de

diferite poteniale Activitile economice trebuie organizate i conduse. Desfurarea n serie a unor activiti, aciuni s.a. sub form natural, aleatoare (hazardat) nu conduce, de regul, la utilitatea convenional ateptat a rezultatelor (consecinelor aciunii, procesului, fenomenului respectiv). 1.5. Scurt istorie a conceptului de management Evoluiile referitoare la stiina managementului arat c studiul produciei, al organizrii si conducerii, ntr-un anume context, este de fapt studiul vieii omeneti. Dubla profesionalizare a oamenilor presupune 1) acumularea de cunostine i caliti pentru o anume competen profesional (profesie) i 2) cunostine actualizate de organizare i conducere a activitilor n care sunt angajate persoanele n cauz sau ali membri ai societii. Practica social a impus cristalizarea managementului ca stiin. Creierul, n sens anatomic, coordoneaz activitatea organismului, pstrnd proporiile i exprimnd la figurat trsturile specifice managementului; conductorul, respectiv managerul, mpreun cu marketingul - atribut al aceluiai conductor - pot constitui creierul ntreprinderii.

12

13

Studiul i, eventual, intervenia pe creier impun pregtire stiinific i precizie n experimentri. Activitatea managerial este o realitate cu istorie ndelungat - colectivitile umane au simit ntotdeauna nevoia unei conduceri care s le asigure coerena i disciplina eforturilor pentru atingerea unor scopuri. Evoluiile n domeniul cunoaterii calitilor necesare pentru munca de conducere au urmat dou direcii:

sub influena civilizaiei clasice romane (aceasta a format cultul eroului). n context, n psihologia managerului s-a inclus caracterul genetic al calitilor de conductor;

studiul profesiunii i activitii prin care se contureaz profilul managerial.

n literatura istoric a domeniului se arat c, n prima faz a produciei din economiile bazate pe cerere i ofert, conducerea a fost exercitat de patron. Acesta era sprijinit moral i financiar de familia sa, avnd ca mijloace de conducere tenacitatea, intuiia, abilitatea n afaceri i atitudinea fa de salariai ct i de concureni. Ulterior, prin creterea complexitii ntreprinderilor s-a manifestat funcia de conducere. n condiiile actuale, managementul mpreun cu marketingul - suport al primului concept se prezint cu o alt arhitectur, mai complex. Dup o evoluie lent de-a lungul unui mileniu, aproape toate liniile de dezvoltare ale omenirii (inclusiv linia ce marcheaz n teorie si practic sectorul cultural, social etc) s-au transformat n curbe ascendente, cu pante mari. Ceea ce a fost realizat naintea nceputului de secol XX, n 300 de ani, s-a realizat n prima parte a acestui secol XX n 30 de ani, iar astzi, n 3 ani. Lucrul cu scule primitive, mestesugurile individuale din Evul Mediu, organizate n bresle, si revoluia industrial din secolul al XVII-lea sunt momentele care marcheaz cursul ascendent, dar lent, al produciei. n preajma anilor 1750, Adam Smith realizeaz o prim descriere a avantajelor economice ale diviziunii muncii, n timp ce Ch. Babbage dezvolt avantajele date de organizarea produciei. Prin apariia complexelor industriale, omul a pierdut o parte a individualitii pe care o avea dintotdeauna. La nceputul secolului al XX-lea, Henry Ford a introdus linia de asamblare, si prin aceasta a aprut producia de mas. Liniile de asamblare au influenat mndria oamenilor n legtur cu ceea ce au produs. Dup 1940, a fost creat calculatorul electronic care ofer posibilitatea programrii problemelor si rezolvrii sistemelor matematice multiparametrice; o mare parte din salariaii de tipul funcionarilor au disprut. Au aprut, n schimb, decizii programate. n primii ani ai secolului XX, prin ideile lui F. Taylor, este marcat adevratul nceput al organizrii produciei, al proiectrii si controlului proceselor lucrative. Frank si Liliane Gilbert instituionalizeaz studiul miscrii, iar Walter Shewhart introduce aplicarea probabilitilor n controlul tehnic de calitate. Esantionarea muncii a fost studiat de L.Tippet. Cea mai spectaculoas aciune n domeniul managementului se nregistreaz dup cel de-al doilea rzboi mondial. Pe esichierul acestei noi stiine apar metodele de programare, cercetarea operaional si modelele matematice, simularea proceselor pe calculatoare, automatizarea si ingineria fluxurilor productive, simularea unor sisteme complexe de producie.

14

Automatizarea si cibernetizarea com-plet devin faetele realitii noi n procesul muncii. Potrivit lui Herbert G. Hicks, se pot delimita patru etape n apariia si consolidarea managementului ca disciplin distinct, si anume:

managementul pre-stiinific (nainte de 1880); managementul stiinific (ntre 1880-1930); coala relaiilor umane (1930-1950); extinderea, rafinarea si dezvoltarea managementului (dup

anul 1950). Managementul beneficiaz de constatri si concluzii din istoria economic, aceasta fiind o component a sistemului stiinelor care studiaz economia prin prisma desfsurrii sale concret istorice, nfisnd particularitile dintr-o ar sau alta.

n istoria economic sunt ntlnite studii asupra produciei propriu-zise, aspecte ale dezvoltrii factorilor de producie, influenele exercitate asupra economiei de ctre instituiile politice, statale, culturale, precum si devenirea economic a lumii, pe zone geografice. Aspectele de mai sus faciliteaz nelegerea proceselor economice contemporane, genernd alternative si opiuni pentru diferite formule de organizare si conducere. Istoria gndirii economice influeneaz si marcheaz managementul ca stiin cu reflexii referitoare la viaa economic (idei, doctrine, teorii, legi, reguli, politici), care sunt ordonate si sistematizate att pentru nivelurile macroeconomice, ct si pentru cele microeconomice, n ri, regiuni si pe plan mondial. n Romnia, managementul are o evoluie istoric si o prezen strns corelat cu nivelul de dezvoltare al infrastructurii si relaiilor economico-sociale n ansamblu. La nceputul secolului XX, se remarc primele tentative concrete de preluare n practica productiv-social a elementelor conceptuale aferente managementului. n mediul universitar autohton (Academia de nalte Studii Comerciale si Politehnica din Bucuresti) apar lucrri care trateaz elemente de stiin a ntreprinderii (V. Madgearu), definirea tipurilor de organizaie economic (V. Slvescu), abordri din scrierile lui F. Taylor si H. Fayol, precum si idei noi organizatorice si de conducere. n anul 1907, la estoria Romn de Bumbac din Pitesti, se nregistreaz o aplicaie practic (organizatoric si operaional) a principiilor lui F. Taylor. Un an mai trziu (1908), prin nfiinarea AGIR (Asociaia General a Inginerilor din Romnia), problematica studiului proceselor de munc si organizare este extins, fapt care constituie premisa favorabil introducerii cursurilor de organizare a muncii si de contabilitate la Politehnica din Bucuresti (1927-1928). n anul 1965, se constituie Institutul de Conducere si Organizare a Muncii (ICOP), iar n 1967 este nfiinat Centrul de Pregtire a Cadrelor din Economie si Administraie (CEPECA) n baza sprijinului si asistenei provenite de la ONUDI, PNUD si Biroul Internaional al Muncii. Dup anul 1989, odat cu schimbarea sistemului centralizat, n Romnia s-a trecut la economia de pia, ceea ce a favorizat apariia

15

si extinderea liber, fr precedent, a studiului domeniului managementului n general si, n particular, a subsistemelor si direciilor care sunt conexate cu tehnologiile informaionale, n vederea generrii si aplicrii deciziilor de atingere a obiectivelor de eficien a firmelor si a societii romnesti n ansamblu. 1.6. Definiii pentru management n contemporaneitate, pentru management exist numeroase definiii. Dintre acestea, n continuare, se enumer succint si concis coninutul unora, dup cum urmeaz:

managementul constituie un ansamblu de tehnici de organizare si gestiune;

managementul reprezint metodele si procedeele cu caracter productiv, economic si social, inclusiv administrativ intern, ce pot fi folosite n activitatea de organizare si conducere a entitilor productiv-economice si sociale;

managementul este complexul de preocupri si aciuni ale conductorului, de creare a cadrului care s permit ca, prin aciunile unui grup de lucrtori, s se realizeze un anumit obiectiv, n condiii de calitate, termen si eficien a valorificrii; n acelasi timp, managementul poate fi privit si ca un set de proceduri practice:

managementul este o munc de conducere; managementul este o activitate de dirijare; managementul este un proces de organizare si conducere,

realizndu-se direcionarea activitii altor persoane pentru atingerea obiectivelor stabilite.

La toate acestea se adaug sensurile figurative ale termenului de management:

managementul ca stare de spirit; managementul ca art.

Se identific si alte formulri ale coninutului noiunii de management:

ansamblu de tehnici de organizare si gestiune a unei ntreprinderi, instituii, asociaii, agenii s.a.

metode si procedee cu caracter tehnico-economic ce pot fi folosite n activitatea de organizare si conducere a entitilor economice.

Managementul este o sum de activiti incluznd planificarea, luarea deciziilor, organizarea, conducerea (dirijarea) si controlul, toate orientate spre folosirea resurselor umane, financiare, materiale si informaionale ale organizaiei, ntr-o manier efectiv si eficient, pentru atingerea unui obiectiv . Managementul ca stiin se ocup de evidenierea metodelor, tehnicilor si instrumentelor de conducere, cu formalizarea lor stiinific si cu incorporarea acestora ntr-o concepie coerent asupra procesului conducerii. Privit ca domeniu de studiu, managementul include analiza mediului social si cultural, pentru a asigura concordana dintre metodele utilizate n atingerea obiectivelor organizaiei si valorile societii respective. Totodat, managementul poate fi considerat un proces de coordonare a resurselor umane, informaionale, fizice si financiare, n vederea dezvoltrii organizaiei sau, - ntr-o definiie complementar -, ca un proces de obinere si combinare a resurselor umane, financiare si fizice, n vederea ndeplinirii scopului primar al organizaiei: obinerea de produse si servicii dorite de un anumit segment al societii.

16

n dicionarul Larousse, managementul este definit ca stiina tehnicilor de conducere a ntreprinderilor". n Dicionarul Explicativ al Limbii Romne (DEX 2000), pentru noiunea de management se identific urmtoarele elemente de coninut: a) activitatea de conducere, b) ansamblul activitilor de organizare si de conducere, n sensul adoptrii deciziilor optime n prestarea si reglarea proceselor microeconomice si c) managementul ca stiin. Managementul este definit si ca un proces prin care se acioneaz n nume propriu sau cu ajutorul celorlali - pentru a realiza obiectivele organizaiei ntr-un mediu n continu schimbare. Aspectul vital al acestui proces l constituie eficiena cu care sunt utilizate resursele limitate. Managementul nseamn arta de a valorifica talentul oamenilor, de asemenea reflect ordinea ndreptat spre profitabilitate maxim n toate planurile. Concomitent, managementul nseamn analiz-diagnostic sau diagnostic strategic global. Realitatea care st la baza nelegerii managementului se refer, convergent, la conducere sau dirijare, precum si la gestionare. n opinia colii romne de economie se consider c managementul de firm rezid din studierea proceselor si relaiilor de management din interiorul lor, n vederea descoperirii legilor si principiilor care le guverneaz si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modaliti de conducere, de natur s asigure obinerea si cresterea competitivitii. O definiie simpl si intuitiv a managementului este cea n care se subliniaz necesitatea de a sti exact ce vrei s faci cu oamenii si apoi s vezi ce au fcut (acest ceva" urmnd a fi cel mai bine si ct mai ieftin fcut). n practic, exist deja instrumente manageriale sofisticate, bine stpnite, care ofer elemente pentru exploatarea posibilitilor eficiente de desfsurare a activitilor productiv-economice n firme. Legea fundamental a economiei manageriale este caracterizat de riscurile puse n balan cu potenialul de profit. n context, sunt necesare reguli manageriale si tehnice pentru minimizarea riscului si maximizarea profitului. Managementul poate provoca schimbri calitative n domeniul productiv-economic ntr-o firm. Funcia principal a managementului, ndeplinit prin manageri, este luarea de decizii care s determine progresul ntreprinderii n viitorul apropiat si n perspectiv.

1.7. Definiii generalizate pentru managementul activitilor productiv-economice

In scopul sublinierii caracteristicilor managementului productiv-economic al unei firme, n continuare, sunt selectate cteva formulri, dup cum urmeaz:

Managementul activitilor productiv-economice reprezint un ansamblu de tehnici de organizare si gestiune a liniilor de producie n entiti organizate specific.

Managementul este un complex de preocupri si aciuni ale conductorului (ministru, secretar de stat, director general, director, sef de serviciu s.a.), de creare a cadrului care s permit unui grup de lucrtori s realizeze un anumit obiectiv productiv (produs, serviciu), n condiii de calitate, termen si eficien impus.

17

Conductorul de firm este acel administrator care (indiferent de nivelul de conducere) are drept de dispoziie (decizie). Din practica american rezult c orice persoan care d dispoziii - deci particip la management - este manager. n neles anglo-saxon, manager corespunde activitii de a administra, a ordona, a conduce, a antrena, a dirija, a explica, a influena, a integra, a clasifica, a face cunoscut, a admite, a informa, a spune, a perfeciona. Elementele de mai sus corespund artei si stiinei conducerii. Managerul este un creator de condiii si nu numai un executant direct. Sub grija managerului, lucrtorii, materialele si mai ales ideile pot determina condiiile necesare aciunii productiv-economice. Raportul dintre conducerea si execuia operaiilor productiv-economice, ntre anumite limite, are caracteristici obiective. Pe verticala sistemului se identific un volum diferit, variabil al procesului de conducere. ntr-o expresie mai larg - si accentuat legat de practic -, managementul are n vedere (fig. 2): planificarea, dirijarea, controlul.

Figura 2 Componente ale managementului i reglementrile care

structureaz activitile productiv-economice Planificarea rezult din coninutul politicii firmei. Planificarea este indicat n principii, ns riguros limitat la coninutul temelor si poziiilor ce trebuie adoptate pentru atingerea obiectivelor stabilite. Dirijarea se refer la distribuirea de activiti n direcii stabilite si momente oportune. Controlul este esenial n fluidizarea activitilor n cadrul firmei si el se obine efectiv din exercitarea acestei funciuni lucrative de ctre top-management-ul ntreprinderii. Feed-back-urile realizate au rol de reglatori ai fluxului de activiti (operaii) att n coninut, ct si ca oportunitate. Prin controlul managerial se realizeaz aprecierea (evaluarea) rezultatelor. Controlul, prin apreciere, consemneaz instaurarea ncrederii. ncrederea este instaurat prin fixarea unor obiective realizabile si prin manifestarea integritii si loialitii personalului angajat.

18

n practic, se manifest tendina de simplificare a instrumentelor de control, n paralel cu descentralizarea informaiei manageriale. Organizarea se refer la repartizarea eforturilor si structurarea managerial, productiv-economic. Managementul este acceptat ca stiin" sau ca stiin si art", fiind o resurs a dezvoltrii. mpreun cu tehnologiile si resursele umane, managementul determin vectorul compus (rezultant) al progresului, respectiv al dezvoltrii organizaiilor (firmelor) si economiilor naionale si, prin aceasta, al economiei globale. Managementul are metode si tehnici proprii si, n acelasi timp, utilizeaz metode si tehnici aferente altor discipline. Din acest motiv, managementul devine o stiin integratoare, de frontier. Abordrile specifice fundamenteaz si susin prioriti naionale, zonale, iar perfecionarea comportamentului productiv-economic este legat de gradul de educaie organizaional specific. Managementul cuprinde si procesele de experien mai evoluate. Finalitatea managementului se regseste n eficiena economic si utilitatea social. Managementul are tendina de extensie din zona exclusiv a economicului, instalndu-se n cvasitotalitatea domeniilor, inclusiv n cultur, activitate social, politic etc. avnd n vedere c prin metodele si tehnicile sale se pot soluiona si dezvolta problemele de dinamic antreprenorial. Sintetic, accepiunea managementului presupune obinerea unor rezultate prin alii, asumarea rspunderii pentru rezultate, orientarea spre mediul ambiant, luarea deciziilor viznd finalitatea activitilor unei firme (organizaii), ncredinarea de responsabiliti subordonailor. Managementul este deci un proces, o activitate, ce semnific intervenia unui grup de persoane asupra altui grup; este obisnuit deja accepiunea managementului ca fiind stiin, art cu principii proprii. n cadrul managementului, un rol semnificativ l ocup - ca nelegere si aplicaie -conducerea. Conducerea reprezint influenarea personalului angajat s participe la realizarea obiectivelor. Aceast influen poate fi de tipul catalizator (asigurarea relaiilor informaionale, consolidarea statut-ului de angajat, instruire continu, criterii noi de selectare a personalului) sau inhibator (structur ierarhic suficient de complex, existena unor bariere funcionale si birocraia). Exist diferite enunuri pentru noiunea de conducere, dintre care se enumer:

a conduce nseamn a asuma responsabilitatea; a conduce nseamn a folosi cea mai veche art si cea mai

nou stiin; a conduce nseamn a comunica; a conduce nseamn a determina pe alii s fac ceea ce

trebuie s fac;

19

a conduce nseamn a prevedea; a conduce nseamn a obine rezultate prin alii.

Managementul conine raporturi socio-umane, deoarece, n

principal, numai oamenii se conduc n sens constient, biologic, dominai de un anumit nivel de homeostaz. Astfel:

managementul studiaz sistematic si optimizeaz organizarea si conducerea ca aciuni, lund n considerare raporturile dintre factorii de conducere si cei condusi;

managementul este un ansamblu de principii, metode si tehnici raionale de organizare, gestiune si direcionare a ntreprinderilor, respectiv a fluxurilor productive, care pune accentul concomitent pe rolul esenial al direciei de avans si pe comanda asupra factorilor umani din firm;

managementul se refer la totalitatea proceselor care alctuiesc microeconomia, aflate sub incidena organizrii si conducerii. Obiectul de cercetare a managementului este dat de corelaia dintre sistemul conductor si cel condus. Ca atare, managementul este arta artelor", ntruct are n vedere dirijarea talentului altora. 1.8. Abordri principiale i analitice manageriale Managementul semnific, n principal, preocuparea pentru crearea si meninerea unui mediu interior dorit ntr-o firm, astfel nct s se creeze posibilitatea de a selecta si executa sarcinile necesare atingerii obiectivelor planificate. Procesul de conducere si organizare presupune identificarea modului de armonizare a aciunilor individuale, pentru o contribuie ct mai mare la realizarea obiectivelor de grup. Se deduce c este strict necesar coordonarea eforturilor individuale. Principiile managementului se localizeaz n teze fundamentale, care orienteaz abordarea, explicarea si soluionarea problemelor de organizare si conducere. Dintre acestea, se enumer: a) Principii ale activitii economice si sociale: 1. diviziunea (separarea si specializarea activitilor); 2. corelarea autoritii si responsabilitii (ncredinarea de autoritate atrage prelucrarea responsabilitii); 3. disciplina (disciplina ca necesitate); 4. munca n echip (grupuri de munc n jurul obiectivelor); 5. ordinea; 6. stabilitatea personalului n ocuparea funciilor; 7. unitatea de comand (se primesc ordine sau dispoziii de la un singur superior); 8. ierarhia (organigrame). b) Principii rezultate din perspectiva sistematic-sistemic: 1. autonomia relaional; 2. supremaia obiectivelor; 3. descentralizarea si echilibrul centralizare-descentralizare; 4. corelarea factorilor interni cu cei externi n fenomenele de dezvoltare. c) Principii ale eficienei economico-sociale: 1. eficiena;

20

2. unitatea de orientare; 3. apropierea conducerii de execuie; 4. corelarea intereselor individuale cu cele generale de grup; 5. dreptatea (ncrederea n msurile luate); 6. corelarea rezultatelor obinute cu salarizarea personalului; 7. iniiativa (ncurajarea salariailor). Entitile productiv-economice - riguros organizate - au condus la cresterea real a importanei managerilor. Se constat c responsabilii de ntreprinderi nu acioneaz niciodat n vacuum (sau pe un teren gol), ori ntr-un sistem pur, neafectat de influene externe. La nceput de secol XXI, multitudinea influenelor este caracterizat de o tot mai accentuat agresivitate. Conducerea si organizarea sunt importante pentru determinarea cooperrii. Se constat, de asemenea, c managerii si cheltuie timpul si talentul pentru a conduce distinct. Cea mai semnificativ aciune cu caracter influent n cmpul produciei este sistematizarea relaiilor ntre variabile si limite". O analiz de management este legat, n principiu, de modalitile de abordare, respectiv, de complexitatea si coninutul activitilor, atunci cnd se exercit abordarea organizaional. Dintre tipurile de abordri de analiz managerial, se enumer:

abordarea cauzal, empiric; comportamentul interpersonal; comportamentul de grup; sistemul de cooperare; sistemul tehnico-economic; teoria deciziei; abordarea de sistem; abordarea matematic (managementul matematizat,

informatizat); abordarea situaional (tangene); abordarea rolului managementului; abordarea operaional.

1.9. Rolul managementului n sistemele sociale, n

domeniile productiv-economic i cultural

ntr-o anume etap, ntreprinderea a fost caracterizat, n activitatea productiv general, ca fiind un microcosmos al economiei". n prezent, ntreprinderile sunt asezate pe segmente si poziii diversificate din punctul de vedere al mrimii. Ceea ce prezint interes n mod esenial este funcionarea unitilor n regimul economiei de pia (privat sau mixt), in condiiile n care programarea macroeconomic, manifestndu-se indicativ, este localizat ntr-un plan complementar. Unele domenii strategice de importan naional pot rmne distinct n sfera aciunii statale.

21

Schimbrile interne si externe ntr-o ar sunt de maxim importan, att pentru pia, ct si pentru capital. ntreprinderea naste si, respectiv, susine piaa. n economiile dezvoltate, numeroase companii sunt nglobate n concerne, trusturi, firme transnaionale s.a. Se constat c, pe lng funcia de producie, ntr-o ntreprindere exist puternice legturi interne funcionale, care conduc la optimizarea sistemului tehnologic n ansamblu. Lrgirea patrimoniului si a afacerilor determin, practic, un cadru administrativ, managerial, n care se realizeaz noi combinaii economice.

1.10. coli principale de management colile de management sunt strns legate de nivelul dezvoltrii economico-sociale n perspectiv istoric, n ri, regiuni si pe plan mondial. n principal, sunt identificate: 1. coala tradiionalist, clasic. Principalii protagonisti sunt Ford, Taylor, H. Fayol, H. Gilberth s.a., care au demonstrat necesitatea folosirii unor metode raionale n organizarea si conducerea proceselor industriale. Sunt aduse contribuii la definirea funciilor conducerii. 2. coala comportamentului social (avnd reprezentani ca Simon, March, H. Leavitt, D. McGregor s.a.) si-a focalizat preocuprile pe factorul uman si pe implicarea acestuia n procesele productive. 3. coala sistemic (P. Druker, L. Newman, E. Dale, O. Gelinier s.a.) a determinat reconsiderarea principiilor economice. Controlul resurselor si contabilitatea dobndesc roluri tot mai active n organizare si conducere. 4. coala operaional (Tinbergen, Kaufmann, Forestes s.a.) se manifest o dat cu dezvoltarea tehnicilor de conducere, fiind introdus un mod nou de tratare a incertitudinii n contextul internaionalizrii si dinamizrii afacerilor. Tehnicile statistice si alte numeroase metode matematice, precum si folosirea calculatoarelor electronice au generat noi posibiliti de analiz cantitativ si calitativ a actului managerial. 5. coala managementului modern promoveaz concepte noi de susinere a mecanismelor economico-sociale. Echilibrul dintre specificitate si universalitate, managementul crizelor si cel pentru tranziii susin implementarea tendinelor de globalizare productiv si economico-social. Managementul modern (potrivit lui M. Dumitrescu, 1996) are urmtoarele caracteristici importante: - implicarea n interdependene, globalitate si viziune prospectiv; - luarea n considerare a memoriei sociale si a constiinei viitorului; - sprijin pentru accelerarea proceselor economice; - soluii pentru problematica social; - probleme de mediu ambiant soluionate prin organizare si conducere; - inducerea unor noi procese de nvare; - emergena interogaiilor, normativitate si supraorganizare; - soluii pentru comportamente generale si individualism moderat; - implicarea n viziunea holist (spaialitatea sistemelor, imagini holografice); - noi raporturi ntre manageri si revoluia managerial.

22

Conducerea stiinific dateaz din 1881 si este, de obicei, atribuit lui F.W. Taylor si H.R. Towne, cnd s-a realizat o tentativ de identificare a unor mijloace pentru aprecierea muncii si evalurii performanelor. n anul 1958, a fost elaborat conceptul planificrii n reea, fiind urmrite posibilitile de coordonare a aciunilor n timp, respectiv examinarea timpului de desfsurare a proceselor. Critic Path Method (CPM), respectiv metoda drumului critic, si Programm of Evolution and Review Technique (PERT), respectiv metoda de analiz si control tehnic al programelor sunt instrumente procedurale care au dominat n mijlocul secolului trecut activitile manageriale din punct de vedere al preocuprilor pentru raionalizare temporal. Diferena principal dintre CPM si metoda PERT const n faptul c prima foloseste o evaluare determinist a timpului (neglijnd aspectul relativ sau stochastic al evoluiei programelor), iar cea de-a doua ine seama de aspectele menionate. n anul 1961, s-a instituit analiza simultan si corelat din punct de vedere al timpului si consumului de mijloace si efective (cheltuielile), reunit sub forma metodic PERT-CONSUM. Variantele RAMPS (Resource Allocation and MultiProject Scheduling) si SPAR (Scheduling of Project and Allocation of Resources) au aprut n anul 1963, ca tehnici de corelare n timp si pe resurse a ansamblului de programe. n vremea aplicrii lor, s-au obinut reduceri ale timpului proiectelor cu peste 30%, iar ale costurilor lor, cu 5-15%. Elemente concrete de management (organizare si conducere) s-au exercitat din cele mai vechi timpuri n toate domeniile de activitate, situaia existnd si n contemporaneitate. Iniial, procesul era de dirijare a oamenilor, mai trziu, de dirijare a forei de munc si a mijloacelor de producie, pentru atingerea unui obiectiv. Totusi, conceptele cele mai consistente referitoare la organizarea muncii au aprut n perioada 1910-1970. n anul 1911, la New York, este publicat lucrarea lui Friedrich W. Taylor, intitulat Principle of Scientific Management. n acelasi an, la Viena, Schumpeter public lucrarea intitulat Theorie der Wirtschoftlichen Entwicklung, iar Emerson Harrington elaboreaz cartea denumit The Twelve Principles of Efficiency, urmat de Industrial Leadership, Work, Wages and Profits si Organising for Work, editate de acelasi autor, la New York, ntre anii 1912-1915. Henry Fayol este, n 1916, autorul crii intitulat Administration industrielle et gnrale, publicat la Paris. Apariia primului calculator electronic (1946, tip ENIAC) deschide o nou perioad cu oportuniti de abordare a rezolvrii unor probleme cu complexitate mai ridicat. Calculul electronic, computerizarea proceselor de producie, respectiv a managementului, au urmat n timp, pn n prezent, curbe ascendente nemaintlnite, care au modificat fundamental coninutul si intensitatea economiei.

23

1.11. ndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unitii de nvare 1 Activitile economice trebuie organizate si conduse. Desfsurarea n serie a unor activiti,

aciuni s.a. sub form natural, aleatoare (hazardat) nu conduce, de regul, la utilitatea convenional asteptat a rezultatelor (consecinelor aciunii, procesului, fenomenului respectiv).

Evoluiile referitoare la stiina managementului arat c studiul produciei, al organizrii si conducerii, ntr-un anume context, este de fapt studiul vieii omenesti. Practica social a impus cristalizarea managementului ca stiin. n condiiile actuale, managementul mpreun cu marketingul - suport al primului concept se prezint cu o alt arhitectur, mai complex. n preajma anilor 1750, Adam Smith realizeaz o prim descriere a avantajelor economice ale diviziunii muncii, n timp ce Ch. Babbage dezvolt avantajele date de organizarea produciei. La nceputul secolului al XX-lea, Henry Ford a introdus linia de asamblare, si prin aceasta a aprut producia de mas. Liniile de asamblare au influenat mndria oamenilor n legtur cu ceea ce au produs. Dup 1940, a fost creat calculatorul electronic care ofer posibilitatea programrii problemelor si rezolvrii sistemelor matematice multiparametrice; o mare parte din salariaii de tipul funcionarilor au disprut. Au aprut, n schimb, decizii programate. n primii ani ai secolului XX, prin ideile lui F. Taylor, este marcat adevratul nceput al organizrii produciei, al proiectrii si controlului proceselor lucrative. Frank si Liliane Gilbert instituionalizeaz studiul miscrii, iar Walter Shewhart introduce aplicarea probabilitilor n controlul tehnic de calitate. Esantionarea muncii a fost studiat de L.Tippet. Potrivit lui Herbert G. Hicks, se pot delimita patru etape n apariia si consolidarea managementului ca disciplin distinct, si anume: - managementul pre-stiinific (nainte de 1880); - managementul stiinific (ntre 1880-1930); - coala relaiilor umane (1930-1950); - extinderea, rafinarea si dezvoltarea managementului (dup anul 1950). Istoria gndirii economice influeneaz i marcheaz managementul ca stiin cu reflexii referitoare la viaa economic (idei, doctrine, teorii, legi, reguli, politici), care sunt ordonate i sistematizate att pentru nivelurile macroeconomice, ct i pentru cele microeconomice, n ri, regiuni i pe plan mondial. n Romnia, managementul are o evoluie istoric i o prezen strns corelat cu nivelul de dezvoltare al infrastructurii i al relaiilor economico-sociale n ansamblu. La nceputul secolului XX, se remarc primele tentative concrete de preluare n practica productiv-social a elementelor conceptuale aferente managementului. n mediul universitar autohton apar lucrri care trateaz elemente de stiin a ntreprinderii (V. Madgearu), definirea tipurilor de organizaie economic (V. Slvescu), abordri din scrierile lui F. Taylor si H. Fayol, precum i idei noi organizatorice i de conducere. n anul 1907, la estoria Romn de Bumbac din Pitesti, se nregistreaz o aplicaie practic (organizatoric i operaional) a principiilor lui F. Taylor. n anul 1965, se constituie Institutul de Conducere si Organizare a Muncii (ICOP), iar n 1967 este nfiinat Centrul de Pregtire a Cadrelor din Economie i Administraie (CEPECA) n baza sprijinului si asistenei provenite de la ONUDI, PNUD i Biroul Internaional al Muncii. Dup anul 1989, odat cu schimbarea sistemului centralizat, n Romnia s-a trecut la economia de pia, ceea ce a favorizat apariia si extinderea liber, fr precedent, a studiului domeniului

24

managementului n general i, n particular, a subsistemelor i direciilor care sunt conexate cu tehnologiile informaionale, n vederea generrii i aplicrii deciziilor de atingere a obiectivelor de eficien a firmelor i a societii romneti n ansamblu.

n contemporaneitate, pentru management exist numeroase definiii, printre care: - managementul constituie un ansamblu de tehnici de organizare i gestiune; - managementul reprezint metodele i procedeele cu caracter productiv, economic i social, inclusiv administrativ intern, ce pot fi folosite n activitatea de organizare i conducere a entitilor productiv-economice i sociale; - managementul este complexul de preocupri i aciuni ale conductorului, de creare a cadrului care s permit ca, prin aciunile unui grup de lucrtori, s se realizeze un anumit obiectiv, n condiii de calitate, termen i eficien a valorificrii; n acelai timp, managementul poate fi privit i ca un set de proceduri practice: - managementul este o munc de conducere; - managementul este o activitate de dirijare; - managementul este un proces de organizare i conducere, realizndu-se direcionarea activitii altor persoane pentru atingerea obiectivelor stabilite. Managementul este o sum de activiti incluznd planificarea, luarea deciziilor, organizarea, conducerea (dirijarea) si controlul, toate orientate spre folosirea resurselor umane, financiare, materiale si informaionale ale organizaiei, ntr-o manier efectiv si eficient, pentru atingerea unui obiectiv . Managementul ca stiin se ocup de evidenierea metodelor, tehnicilor si instrumentelor de conducere, cu formalizarea lor stiinific si cu incorporarea acestora ntr-o concepie coerent asupra procesului conducerii. Totodat, managementul poate fi considerat un proces de coordonare a resurselor umane, informaionale, fizice si financiare, n vederea dezvoltrii organizaiei sau, - ntr-o definiie complementar -, ca un proces de obinere si combinare a resurselor umane, financiare si fizice, n vederea ndeplinirii scopului primar al organizaiei: obinerea de produse si servicii dorite de un anumit segment al societii. Funcia principal a managementului, ndeplinit prin manageri, este luarea de decizii care s determine progresul ntreprinderii n viitorul apropiat si n perspectiv. Planificarea rezult din coninutul politicii firmei. Planificarea este indicat n principii, ns riguros limitat la coninutul temelor si poziiilor ce trebuie adoptate pentru atingerea obiectivelor stabilite. Dirijarea se refer la distribuirea de activiti n direcii stabilite si momente oportune. Controlul este esenial n fluidizarea activitilor n cadrul firmei si el se obine efectiv din exercitarea acestei funciuni lucrative de ctre top-management-ul ntreprinderii. Organizarea se refer la repartizarea eforturilor si structurarea managerial, productiv-economic. Conducerea reprezint influenarea personalului angajat s participe la realizarea obiectivelor. Aceast influen poate fi de tipul catalizator (asigurarea relaiilor informaionale, consolidarea statut-ului de angajat, instruire continu, criterii noi de selectare a personalului) sau inhibator (structur ierarhic suficient de complex, existena unor bariere funcionale si birocraia). Principiile managementului se localizeaz n teze fundamentale, care orienteaz abordarea, explicarea si soluionarea problemelor de organizare si conducere. Dintre acestea, se enumer: a) Principii ale activitii economice si sociale: 1. diviziunea (separarea si specializarea activitilor); 2. corelarea autoritii si responsabilitii (ncredinarea de autoritate atrage prelucrarea responsabilitii); 3. disciplina (disciplina ca necesitate); 4. munca n echip (grupuri de munc n jurul obiectivelor); 5. ordinea; 6. stabilitatea personalului n ocuparea funciilor; 7. unitatea de comand (se primesc ordine sau dispoziii de la un singur superior); 8. ierarhia (organigrame).

25

b) Principii rezultate din perspectiva sistematic-sistemic: 1. autonomia relaional; 2. supremaia obiectivelor; 3. descentralizarea si echilibrul centralizare-descentralizare; 4. corelarea factorilor interni cu cei externi n fenomenele de dezvoltare. c) Principii ale eficienei economico-sociale: 1. eficiena; 2. unitatea de orientare; 3. apropierea conducerii de execuie; 4. corelarea intereselor individuale cu cele generale de grup; 5. dreptatea (ncrederea n msurile luate); 6. corelarea rezultatelor obinute cu salarizarea personalului; 7. iniiativa (ncurajarea salariailor). Dintre tipurile de abordri de analiz managerial, se enumer: - abordarea cauzal, empiric; - comportamentul interpersonal; - comportamentul de grup; - sistemul de cooperare; - sistemul tehnico-economic; - teoria deciziei; - abordarea de sistem; - abordarea matematic (managementul matematizat, informatizat); - abordarea situaional (tangene); - abordarea rolului managementului; - abordarea operaional. colile de management sunt strns legate de nivelul dezvoltrii economico-sociale n perspectiv istoric, n ri, regiuni si pe plan mondial. n principal, sunt identificate: 1. coala tradiionalist, clasic. Principalii protagonisti sunt Ford, Taylor, H. Fayol, H. Gilberth s.a., care au demonstrat necesitatea folosirii unor metode raionale n organizarea si conducerea proceselor industriale. Sunt aduse contribuii la definirea funciilor conducerii. 2. coala comportamentului social (avnd reprezentani ca Simon, March, H. Leavitt, D. McGregor s.a.) si-a focalizat preocuprile pe factorul uman si pe implicarea acestuia n procesele productive. 3. coala sistemic (P. Druker, L. Newman, E. Dale, O. Gelinier s.a.) a determinat reconsiderarea principiilor economice. Controlul resurselor si contabilitatea dobndesc roluri tot mai active n organizare si conducere. 4. coala operaional (Tinbergen, Kaufmann, Forestes s.a.) se manifest o dat cu dezvoltarea tehnicilor de conducere, fiind introdus un mod nou de tratare a incertitudinii n contextul internaionalizrii si dinamizrii afacerilor. Tehnicile statistice si alte numeroase metode matematice, precum si folosirea calculatoarelor electronice au generat noi posibiliti de analiz cantitativ si calitativ a actului managerial. 5. coala managementului modern promoveaz concepte noi de susinere a mecanismelor economico-sociale. Echilibrul dintre specificitate si universalitate, managementul crizelor si cel pentru tranziii susin implementarea tendinelor de globalizare productiv si economico-social. Managementul modern (potrivit lui M. Dumitrescu, 1996) are urmtoarele caracteristici importante: - implicarea n interdependene, globalitate si viziune prospectiv; - luarea n considerare a memoriei sociale si a constiinei viitorului; - sprijin pentru accelerarea proceselor economice; - soluii pentru problematica social; - probleme de mediu ambiant soluionate prin organizare si conducere; - inducerea unor noi procese de nvare; - emergena interogaiilor, normativitate si supraorganizare; - soluii pentru comportamente generale si individualism moderat; - implicarea n viziunea holist (spaialitatea sistemelor, imagini holografice); - noi raporturi ntre manageri si revoluia managerial.

26

Conducerea stiinific dateaz din 1881 si este, de obicei, atribuit lui F.W. Taylor si H.R. Towne, cnd s-a realizat o tentativ de identificare a unor mijloace pentru aprecierea muncii si evalurii performanelor. n anul 1958, a fost elaborat conceptul planificrii n reea, fiind urmrite posibilitile de coordonare a aciunilor n timp, respectiv examinarea timpului de desfsurare a proceselor. n anul 1961, s-a instituit analiza simultan si corelat din punct de vedere al timpului si consumului de mijloace si efective (cheltuielile), reunit sub forma metodic PERT-CONSUM. Totusi, conceptele cele mai consistente referitoare la organizarea muncii au aprut n perioada 1910-1970. n anul 1911, la New York, este publicat lucrarea lui Friedrich W. Taylor, intitulat Principle of Scientific Management. n acelasi an, la Viena, Schumpeter public lucrarea intitulat Theorie der Wirtschoftlichen Entwicklung, iar Emerson Harrington elaboreaz cartea denumit The Twelve Principles of Efficiency, urmat de Industrial Leadership, Work, Wages and Profits si Organising for Work, editate de acelasi autor, la New York, ntre anii 1912-1915. Henry Fayol este, n 1916, autorul crii intitulat Administration industrielle et gnrale, publicat la Paris. Apariia primului calculator electronic (1946, tip ENIAC) deschide o nou perioad cu oportuniti de abordare a rezolvrii unor probleme cu complexitate mai ridicat. Calculul electronic, computerizarea proceselor de producie, respectiv a managementului, au urmat n timp, pn n prezent, curbe ascendente nemaintlnite, care au modificat fundamental coninutul si intensitatea economiei.

Concepte i termeni de reinut

- organizare i gestiune; - ansamblu de tehnici de organizare i gestiune; - analiza managerial, tiina tehnicilor de conducere; - obinerea de rezultate prin alii; - managementul ca tiin; - managementul ca stare de spirit; - managementul ca art; - coala de management.

ntrebri de control i teme de dezbatere

1. Definii managementului att ca tiin, ct i art; 2. Prezentati evoluia istoric a conceptului de management; 3. Definiii pentru management; 4. Definiii generalizate pentru managementul activitilor productiv-economice; 5. Abordri principiale i analitice manageriale; 6. Care este rolul managementului n sistemele sociale, n domeniile productiv-economic i

cultural? 7. Analizai principalele coli de management.

27

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Regulile care trebuie s domine o ntreprindere sunt: a) de tip economic; b) de producie; c) manageriale; d) personale; e) interpersonale. 2. Potenialul de management cuprinde: a) organizarea; b) conducerea; c) popularizarea rezultatelor; d) distribuia produselor finite; e) sistemul de tehnologii. 3. Valorizarea rezultatelor activitii productiv-economice i de cercetare este motivat de

considerente precum: a) necesiti concrete de reproducie economic; b) necesiti pentru viitor; c) necesiti pentru previziune; d) necesiti pentru televiziune; e) necesiti pentru educaie. 4. Consumul de timp de munc fundamental a) este cunoscut ntotdeauna; b) este cunoscut parial; c) nu este niciodat cunoscut. 5. Studiul metodelor de munc are ca scop: a) amplificarea coninutului muncii; b) reducerea coninutului muncii; c) perfecionarea coninutului muncii; d) integrarea coninutului muncii. 6. Factorii care influeneaz stabilirea normativelor de munc sunt: a) unele condiii naturale; b) caracteristicile utilajelor sau sculelor folosite; c) modul de popularizare n multimedia; d) amplasarea dispersat a unor mijloace sau locuri de munc; e) caracteristicile proiectate ale produselor i cele cerute pentru execuie.

28

7. Comportamentul biologic cuprinde: a) comportare fiziologic; b) tropismele; c) componenta normativ-axiologic; d) instinctele. 8. Comportamentul teleologic cuprinde: a) reacii standardizate individual; b) componenta cognitiv-informaional; c) componenta psihic-activaional; d) reacii integrale viznd specia. 9. O norm stabilit corect asigur un grad de ndeplinire care variaz astfel: a) 10%; b) 20%; c) + 10%; d) + 20%. 10. Un manager urmrete aplicarea unor norme astfel: a) ct mai redus; b) ct mai mare; c) n contradicie aparent cu executantul; d) de mrime medie.



2. Maria Gf-Deac, ndrumar pentru management modern. Planuri de seminarii, Note de curs, Aplicaii, Discuii i ntrebri,Teste de autoevaluare., Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 2008.


Seminarizare., Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 2005.

29

5. Maria Gf-Deac, Note de curs sintez n Biblioteca Virtual a Facultii de Management Financiar Contabil (www.spiruharet.ro), Anul universitar 2006-2007.

6. Maria Gf-Deac, Management. Baze generale i legislative, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti , 2003.

7. Maria Gf-Deac, Management modern. Elemente de baz i studii de caz, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti 2003.

8. Standardele Internaionale de Raportare Financiar, Ediia 2007, emise de Consiliul pentru Standarde Internaionale de Contabilitate (IASB), Editura Irecson (traducere), Bucureti, 2007. 9. Maria Gf-Deac, Management General pentru economia bazat pe cunoatere. Editura Infomin, Deva, 2011.


Unitatea de nvare 2

FIRMA I MEDIUL AMBIANT. PROCESUL DE PRODUCIE

Cuprins

2.1. Introducere 2.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare 2.3. Coninutul unitii de nvare 2.4. Mediul intern i internaional. Dimensiuni specifice ale mediului ambiant al firmei

2.4.1. Aspecte generale 2.4.2. Ordonarea desfurrii activitilor productive, economice i sociale

2.5. Procesul de producie Subiect de studiu al managementului 2.5.1. Procesul de producie 2.5.2. Proiectarea normelor de munc

2.6. ndrumar pentru verificare/autoverificare

2.1. Introducere n prima parte a cursului sunt prezentate noiunile de baz

introductive privind firma, ct i dimensiunile specifice ale mediului ambiant al acsteia n societatea romneasc.

Sunt prezentate, n partea a doua a cursului aspectele generale privind ordonarea desfurrii activitilor productive, economice i sociale, fiind prezentat procesul de producie i proiectarea normelor de munc.

2.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare

Definirea noiunii de firm i noiunii de ntreprindere; Explicarea funcionrii firmei; Cunoaterea formelor de nfiinare i funcionare a firmelor,

ntreprinderilor i societilor; Identificarea mediului intern si internaional n care

funcioneaz firmele; Cunoaterea dimensiunilor specifice ale mediului ambiant al

firmei;

30

nelegerea desfsurrii ordonate a aciunilor productive, economice si sociale;

Explicarea procesul de producie ca subiect de studiu al managementului;

Cunoaterea coninutului general al procesului de producie; Familiarizarea cu elemente de proiectare a normelor de munc.


2.3. Coninutul unitii de nvare 2.4. Mediul intern i internaional. Dimensiuni specifice ale

mediului ambiant al firmei 2.4.1. Aspecte generale

Firma este agentul economic ce ia decizii privind utilizarea elementelor de producie pentru obinerea de bunuri si servicii destinate pieei. Pieele, la rndul lor, se regsesc n structurile de consum interne si internaionale. ntr-un astfel de context larg, firmele devin entiti autonome, juridice si financiare, care se caracterizeaz prin funcionalitate proprie, capacitate de organizare, conducere si gestionare economic. n primul rnd, ntreprinderea este o organizaie social caracterizat de variabile interne si externe. Mediul exterior este din ce in ce mai concurenial. Exist factori endogeni (Fend), (din interiorul firmei) si factori exogeni (Fex), respectiv din exteriorul firmei, care influeneaz activitatea de ansamblu a entitii. Interaciunea dintre factorii endogeni si cei exogeni este caracterizat de un anumit dinamism (D). Exprimarea analitic a situaiei de mai sus este:

Firma are caracteristicile unui sistem deschis, n care intrrile (input) sunt permise (valori necomandabile), iar iesirile (output) reprezint valori comandabile. n practic, se manifest un plan al intrrilor si un plan al iesirilor. ntre cele dou planuri se realizeaz procesul transformrilor. Acest proces trebuie s fie caracterizat de coninut, dimensiune si eficien impuse, fiind organizat si condus. Integrarea firmei cu mediul exterior se realizeaz prin iesirile sale reprezentate de bunuri si servicii.

31

Mediul exterior (ambiant) este: a) cel imediat (vecintate); b) local; c) n zona local; d) n regiune; e) parial; f) internaional; g) regional; h) global. ntr-o astfel de situaie de interdependen sunt luate n considerare evoluia firmei (Ef) si evoluia mediului ambiant (Ea), ntre care trebuie s se manifeste compatibilitate (proporionalitate) evoluional (Pe):

Comenzile, respectiv, rezultatele activitii firmei sunt raportate n permanen la mediul ambiant, att din punct de vedere cantitativ ct si calitativ, n raport cu cererea. Pe aceast baz se ntocmesc strategii si tactici de funcionare a firmei n raport cu mediul ambiant. Mediul ambiant este caracterizat de factori politici, tehnici, economici, culturali, juridici, stiinifici, ecologici, demografici s.a. (fig. 3). Totusi, pn n prezent, pentru mediul ambiant al firmei nu s-a oficializat un coninut strict ca definiie, ca urmare a complexitii factorilor, respectiv a elementelor ce-l compun. Mediul ambiant este dinamic, deschis si, ca atare, firmele se regsesc n situaia de permanent adaptabilitate la exteriorul considerat arie proprie de evoluie productiv-economic favorabil. n prezent, fenomenul globalizrii extinde considerabil coninutul noiunii de mediu exterior aferent firmei. Mai frecvent ca oricnd, distanele sunt micsorate, iar comunicarea cu ajutorul tehnologiilor informaionale faciliteaz extinderea legturilor.

32

2.4.2. Ordonarea desfsurrii aciunilor productive, economice si sociale Aciunile umane trebuie valorizate. Ele se supun pentru derulare unor abordri metodologice. Se constat c aciunile umane sunt condiionate ca scop si finalitate de o anumit valoare-msur a rezultatului obinut n raport cu efortul cheltuit. Executarea unui program de aciuni nu este altceva dect o succesiune de decizii. Teoriei deciziei i este proprie optimalitatea, accentul fiind pus pe o mulime deschis a actelor posibile. Se identific dou mari categorii de aciuni: 1) aciunea instrumental (se refer la procesele naturale asupra crora dispoziia se asigur rezolvnd probleme tehnice); 2) aciunea comunicativ (se refer la dispoziia asupra proceselor sociale si care se asigur rezolvnd problemele practice). Actele si aciunile reprezint o execuie n grup, fiind identificate si succesiuni de acte ori aciuni. Pregtirea unei activiti are dou etape: - ncercarea (de verificare, de exerciiu); - planul (descrierea opiunilor). ntre plan si metod exist o strns legtur. Metoda este denumit si sistem de a proceda, reprezentnd modalitatea constient si sistematic de derulare a unei aciuni complexe.

33

34

Regulile si normele aciunii umane sunt fixate n principii si legi care se impun prin autoritatea experienei acumulate n procesul acional n sine. Valorile sunt scopurile ultime ale oricrei aciuni. Prin scop se nelege o stare posibil sau cel puin imaginabil a unui sistem de aciune. Activitile economico-sociale constituie baza soluionrii cerinelor de dezvoltare a infrastructurii generale productive ntr-o entitate naional sau pe plan internaional, ceea ce le ofer acestora valene strategice recunoscute. Eficiena activitilor economico-sociale rezult din raportul efort cheltuit/profit potenial. n astfel de condiii, sunt necesare reguli manageriale, tehnice, la care se adaug cele de marketing, acestea fiind aplicate constient pentru minimizarea riscului financiar. Concepte cum sunt cererea, costul, sansa, efectele manageriale si avantajul comparativ trebuie nelese, dar mai ales stpnite de ctre manageri, acestea regsindu-se frecvent cu semnificaie marcant n evaluarea eficienei activitilor economico-financiare ale firmei. 2.5. Procesul de producie subiect de studiu al managementului 2.5.1. Procesul de producie Termenul de producie este neles n sensul su general ca fiind ceea ce face s creasc utilitatea unui obiect sau a unui serviciu. Nevoile societii umane promoveaz multiple activiti de producie. Orice activitate economic urmreste un scop util, desfsurndu-se voluntar si constient. Esena unei activiti umane este dat de: a) fluxurile materiale si b) relaiile sociale de producie. Formele de miscare a resurselor sunt: a) de deplasare si b) de deplasare si transformare concomitent (consum productiv). Analiza procesului de producie se realizeaz din punct de vedere: 1) tehnologic; 2) tehnic; 3) al problemelor de munc; 4) organizatoric; 5) economic; 6) social; 7) culturaleducativ. Managerul ntreprinderii regleaz prin decizii desfsurarea activitii de producie. Procesul de producie este influenat n mod mediat de ctre manageri, spre deosebire de executani care exercit o influen direct, n timp normat, asupra acestuia. Procesul de producie constituie elementul central al unei firme, considerat sistem complex adaptiv amplasat ntr-un mediu ambiant. n procesul concentrrii produciei si al specializrii funciilor manageriale a aprut un asa-numit aparat specializat n managementul firmei. Majoritatea ndeletnicirilor omenesti au fost la nceput arte si, pe msur ce a trecut vremea, s-au transformat n stiine. n mod similar s-au petrecut situaiile operaionale si n domeniul managementului.

2.5.2. Proiectarea normelor de munc A stabili norma de munc pentru un executant nseamn a determina care este sarcina ce urmeaz s o ndeplineasc n legtur cu efectuarea unei operaii sau lucrri (productive sau de natur funcional), n condiii tehnice si organizatorice precizate, lucrnd n ritm normal, cu intensitate normal si avnd calificarea necesar. Normarea muncii este activitatea prin care se stabileste cantitatea de timp necesar executrii unei sarcini de munc. n mod conjugat, metoda si timpul de munc fac obiectul studiului muncii.

Figura 4 Obinerea normei de timp

Studiul timpului n activitatea productiv-economic are ca scop nregistrarea timpului consumat spre a fundamenta procesele de munc (fig. 4). Exist urmtoarele categorii de consum de timp: - consum de timp de munc fundamental (execuie ideal), care nu este niciodat cunoscut; - consum de timp neproductiv (datorit organizrii si managementului defectuos, prin ntreruperi de energie, aprovizionare deficitar, lipsa dispoziiilor etc.). Studiul de ansamblu al procesului de producie cuprinde: - analiza general a desfsurrii procesului de producie; - analiza detaliat a procesului; - analiza circulaiei executantului sau a obiectului muncii; - analiza amplasrilor. Studiul activitii la locul de munc cuprinde: - analiza activitii executantului individual; - analiza activitii executantului colectiv; - analiza activitilor executant-utilaj. Formele de exprimare a normelor de munc sunt: - norma de producie Np, folosit la activiti cu producie de mas, de serie mare:

- norma de timp Nt legat de norma de producie prin:

35

Aceasta exprim sarcina de munc prin timpul stabilit pentru efectuarea unei lucrri. Totodat:

unde Tm este durata schimbului de munc. Structura timpului de munc este dat, n principal, de timpul productiv si timpul neproductiv. Normativele folosite la normarea muncii reprezint mrimi stabilite pe baz de studii, ce exprim necesarul de munc si care stau la baza calculrii normelor n procesul muncii (fig. 5).

Figura 5 Calculul normei de munc

Factorii care influeneaz stabilirea normativelor sunt: - unele condiii naturale; - caracteristicile utilajelor sau sculelor folosite; - amplasarea dispersat a unor mijloace sau locuri de munc; - caracteristicile proiectate ale produselor s.a. Fiecare firm are anumite norme de producie. Chiar atunci cnd ele par s nu existe oficial, maistrii si supraveghetorii au anumite norme, pentru diferite activiti care intr sub controlul lor, bazate pe cunostinele lor asupra muncii si ale performanelor din trecut. Aceste norme sunt neoficiale. Ele pot fi simplu oficializate prin nscrierea si recunoasterea lor ca norme pentru performanele asteptate. Pentru stabilirea normelor de munc, se elaboreaz caiete care cuprind elemente standardizate de calcul n prealabil a normativelor. Elementele respective sunt formalizate n baza observaiilor, care dup prelucrarea lor statistic evideniaz pentru valori un grad de obiectivitate acceptat. Metodele matematice folosite se bazeaz, n principal, pe cele de natur statistic. Se procedeaz la colectarea informaiilor direct din fluxurile productive (sistematice, cvasicontinue). Datele se arhiveaz specific, pe categorii si clase de mrime si coninut, dup care se prelucreaz statistic. De regul, se efectueaz medii aritmetice, se calculeaz abaterile medii ptratice, dispersia). n context, se realizeaz reprezentri grafice (grafice, curbe, histograme s.a.). Faza ultim a prelucrrii se refer la verificarea ipotezelor statistice. Un manager urmreste aplicarea unor norme ct mai mari, n contradicie aparent cu executantul care revendic norme ct mai reduse. Este cert ns c nu pot fi propuse dect norme realizabile, cel puin prin proiectare (deci fundamentate pe condiii si criterii ce in seama de realitatea productiv, de activitatea real necesar a fi desfsurat).

36

2.6. ndrumar pentru verificare/autoverificare Sinteza unitii de nvare 2

Firma este agentul economic ce ia decizii privind utilizarea elementelor de producie pentru obinerea de bunuri si servicii destinate pieei. Pieele, la rndul lor, se regsesc n structurile de consum interne si internaionale. ntr-un astfel de context larg, firmele devin entiti autonome, juridice si financiare, care se caracterizeaz prin funcionalitate proprie, capacitate de organizare, conducere si gestionare economic. n primul rnd, ntreprinderea este o organizaie social caracterizat de variabile interne si externe. Exist factori endogeni (Fend), (din interiorul firmei) si factori exogeni (Fex), respectiv din exteriorul firmei, care influeneaz activitatea de ansamblu a entitii. Firma are caracteristicile unui sistem deschis, n care intrrile (input) sunt permise (valori necomandabile), iar iesirile (output) reprezint valori comandabile. Integrarea firmei cu mediul exterior se realizeaz prin iesirile sale reprezentate de bunuri si servicii. Mediul exterior (ambiant) este: a) cel imediat (vecintate); b) local; c) n zona local; d) n regiune; e) parial; f) internaional; g) regional; h) global. Mediul ambiant este caracterizat de factori politici, tehnici, economici, culturali, juridici, stiinifici, ecologici, demografici s.a. Totusi, pn n prezent, pentru mediul ambiant al firmei nu s-a oficializat un coninut strict ca definiie, ca urmare a complexitii factorilor, respectiv a elementelor ce-l compun. Mediul ambiant este dinamic, deschis si, ca atare, firmele se regsesc n situaia de permanent adaptabilitate la exteriorul considerat arie proprie de evoluie productiv-economic favorabil. Se constat c aciunile umane sunt condiionate ca scop si finalitate de o anumit valoare-msur a rezultatului obinut n raport cu efortul cheltuit. Executarea unui program de aciuni nu este altceva dect o succesiune de decizii. Teoriei deciziei i este proprie optimalitatea, accentul fiind pus pe o mulime deschis a actelor posibile. Se identific dou mari categorii de aciuni: 1) aciunea instrumental (se refer la procesele naturale asupra crora dispoziia se asigur rezolvnd probleme tehnice); 2) aciunea comunicativ (se refer la dispoziia asupra proceselor sociale si care se asigur rezolvnd problemele practice). Pregtirea unei activiti are dou etape: - ncercarea (de verificare, de exerciiu); - planul (descrierea opiunilor).

37

38

Activitile economico-sociale constituie baza soluionrii cerinelor de dezvoltare a infrastructurii generale productive ntr-o entitate naional sau pe plan internaional, ceea ce le ofer acestora valene strategice recunoscute. Eficiena activitilor economico-sociale rezult din raportul efort cheltuit/profit potenial

Termenul de producie este neles n sensul su general ca fiind ceea ce face s creasc utilitatea unui obiect sau a unui serviciu. Esena unei activiti umane este dat de: a) fluxurile materiale si b) relaiile sociale de producie. Analiza procesului de producie se realizeaz din punct de vedere: 1) tehnologic; 2) tehnic; 3) al problemelor de munc; 4) organizatoric; 5) economic; 6) social; 7) cultural-educativ. Procesul de producie este influenat n mod mediat de ctre manageri, spre deosebire de executani care exercit o influen direct, n timp normat, asupra acestuia. Procesul de producie constituie elementul central al unei firme, considerat sistem complex adaptiv amplasat ntr-un mediu ambiant. Normarea muncii este activitatea prin care se stabileste cantitatea de timp necesar executrii unei sarcini de munc. n mod conjugat, metoda si timpul de munc fac obiectul studiului muncii

Studiul timpului n activitatea productiv-economic are ca scop nregistrarea timpului consumat spre a fundamenta procesele de munc (fig. 4). Exist urmtoarele categorii de consum de timp: - consum de timp de munc fundamental (execuie ideal), care nu este niciodat cunoscut; - consum de timp neproductiv (datorit organizrii si managementului defectuos, prin ntreruperi de energie, aprovizionare deficitar, lipsa dispoziiilor etc.). Factorii care influeneaz stabilirea normativelor sunt: - unele condiii naturale; - caracteristicile utilajelor sau sculelor folosite; - amplasarea dispersat a unor mijloace sau locuri de munc; - caracteristicile proiectate ale produselor s.a. Pentru stabilirea normelor de munc, se elaboreaz caiete care cuprind elemente standardizate de calcul n prealabil a normativelor.

Concepte i termeni de reinut

- firm; - ntreprindere; - elementele constitutive ale firmei; - subsistemul individual al firmei; - procesele relaionale si operaionale ale firmei; - subsistemul conducerii firmei; - sistem complex adaptiv; - factori endogeni (din interiorul firmei) si factori exogeni (din exteriorul firmei); - mediul ambiant al firmei; - situarea firmei n mediul ambiant; - aciuni productive ordonate; - aciuni ordonate economice ordonate; - aciuni sociale ordonate; - producie; - norma de munc; - normarea muncii; - normative; - timp productiv; - timp neproductiv.

39

ntrebri de control i teme de dezbatere

1. Prezentai elementele mediului ambiant al ntreprinderii. 2. Identificai caracteristicile mediului ambiant al ntreprinderii. 3. Care este influena factorilor exogeni asupra activitii ntreprinderii ? 4. Care este influena factorilor endogeni asupra activitii ntreprinderii ? 5. Prezentai categoriile de aciuni productive, economice i sociale. 6. Identificai cele dou etape pregtitoare ale unei aciuni. 7. Cum influeneaz personalul ntreprinderii procesul de producie ? 8. Care sunt categoriile de consum de timp care influeneaz procesele de munc ? 9. Prezentai formele de exprimare a normelor de munc. 10. Ce sunt normativele i care sunt factorii care le influeneaz ?

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Valorile sunt: a) produsele acumulate; b) scopurile ultime ale oricrei aciuni; c) trsturi calitative. 2. Scopul presupune angajri din partea agentului economic, precum: a) angajarea productiv; b) angajarea practic-efectiv; c) angajarea psihic-afectiv; d) angajarea cognitiv-informaional; e) angajarea sociologic si moral. 3. Utilitatea este: a) calitatea unui produs; b) o msur comun pentru mobilurile, motivaiile si preferinele omenesti; c) termenul ndelungat de folosin a produselor. 4. Exist: a) responsabilitate normat; b) responsabilitate virtual;

40

c) responsabilitate liber asumat; d) responsabilitate atemporal. 5. Problema central a alegerii este: a) nelegitimitatea; b) justificarea ei; c) proiecia n scenarii. 6. Aspectul cel mai important n justificarea managerial este: a) motivaia; b) fiabilitatea; c) fezabilitatea. 7. Gsirea motivaiei echivaleaz cu: a) succesul firmei; b) succesul angajatului; c) raionalitatea alegerii. 8. ntre plan i metod exist: a) o strns nlnuire; b) o separaie total; c) o separaie parial. 9. Examinarea cilor de aciune practic n cadrul unei firme presupune luarea n atenie a unor

caracteristici eseniale ale activitii precum: a) corelarea contradiciilor; b) analiza evenimentelor manageriale; c) osmoza discuiilor de avans; d) sinteza evenimentelor manageriale. 10. Elocvena reprezint: a) abilitatea de a cstiga adepi; b) abilitatea de a cstiga bani; c) abilitatea de a cstiga beneficiari; d) abilitatea de a cstiga colaboratori. 11. Producie nseamn: a) ceea ce se produce; b) ceea ce face s creasc utilitatea unui obiect; c) ceea ce face s creasc utilitatea unui serviciu. 12. Orice activitate economic urmreste: a) popularizarea muncii omului; b) un scop util; c) confruntarea cu omul.

41



2. Maria Gf-Deac, ndrumar pentru management modern. Planuri de seminarii, Note de curs, Aplicaii, Discuii i ntrebri,Teste de autoevaluare., Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 2008.


Seminarizare., Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 2005. 5. Maria Gf-Deac, Note de curs sintez n Biblioteca Virtual a Facultii de Management

Financiar Contabil (www.spiruharet.ro), Anul universitar 2006-2007. 6. Maria Gf-Deac, Management. Baze generale i legislative, Editura Fundaiei Romnia de Mine,

Bucureti , 2003. 7. Maria Gf-Deac, Management modern. Elemente de baz i studii de caz, Editura Fundaiei

Romnia de Mine, Bucureti 2003. 8. Standardele Internaionale de Raportare Financiar, Ediia 2007, emise de Consiliul pentru

Standarde Internaionale de Contabilitate (IASB), Editura Irecson (traducere), Bucureti, 2007. 9. Maria Gf-Deac, Management General pentru economia bazat pe cunoatere. Editura Infomin, Deva, 2011.


Unitatea de nvare 3

STRUCTURA ORGANIZATORIC I DE CONDUCERE N CADRUL UNEI FIRME

Cuprins:

3.1. Introducere 3.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare 3.3. Coninutul unitii de nvare 3.4. Coninutul i evoluia noiunii de ntreprindere 3.5. Structura managerial n activitatea productiv-economic 3.6. Structura organizatoric i de conducere n cadrul unei firme 3.7. ndrumar pentru verificare/autoverificare

3.1. Introducere

n cursul de fa sunt prezentate noiunile de baz introductive privind structura managerial n activitatea productiv-economic, respectiv prezentarea definiiilor legate de structura organizatoric i de conducerea n cadrul unei firme.

3.2. Obiectivele i competenele unitii de nvare Coninutul i evoluia noiunii de ntreprindere; Definirea structurii organizatorice a firmei; Cunoaterea elementelor de organizare structural; Cunoaterea prilor componente ale structurii

organizatorice; Structura managerial n activitatea productiv-economic; nelegerea rolului relaiilor sociale de producie; nelegerea rolului practic al Organigramei i Regu-

lamentului de organizare si funcionare n cadrul unei firme.


42

3.3. Coninutul unitii de nvare

3.4. Coninutul si evoluia noiunii de ntreprindere La mijlocul secolului trecut, prin Edward Derning (1950), firma (ntreprinderea) este recunoscut ca fiind un sistem complex adaptiv. Orice sistem este o reea de elemente individuale active, care interactiveaz pe diferite ci, pe baza unor reguli interne, stri si strategii din trecut ce le sunt caracteristice. Aceste reguli interne se regsesc formalizate n scheme. Un sistem complex adaptiv are capacitatea, respectiv, abilitatea de a nva si rspunde activ si reactiv la mediul nconjurtor, situaie n care acesta si revizuieste permanent si constant organizarea elementelor sale pe baza experienei cstigat prin interaciuni. Schimbnd (modificnd) schemele, un sistem complex adaptiv si formuleaz strategiile pentru viitor. Reacionnd la situaii curente, sistemul are posibilitatea de a fi predictibil pe baza unui model propriu intern de previziune, respectiv identificare a viitorului. O firm, n neles de ansamblu, este un sistem complex adaptiv, format dintr-un set integrat de elemente aflate n interaciune, fiind cooperant fa de niste obiective predeterminate referitoare la transformarea materiilor prime si materialelor n produse comercializabile. Componentele principale ale unui sistem complex adaptiv sunt: asamblarea - care reprezint mulimea de elemente distincte reunite n sistem (oameni, masini, echipamente, compartimente, subsisteme); relaiile ntre elemente resursele, materiile prime, materialele mpreun cu procesul de fabricaie interacioneaz pentru a produce. obiectivele procesul de fabricaie poate avea obiective multiple. Scopul procesului de fabricaie este de a organiza elementele si subsistemele astfel nct s satisfac anumite obiective (realizarea de produse conform configuraiei procesului si a specificaiilor proiectate, obinerea unor produse ntr-o scar interval de timp definit, cu un anumit nivel de calitate si cost acceptabile pentru consumator). adaptavitatea - un proces de fabricaie trebuie s fie operaional, s fie capabil s se adapteze la condiiile

Management

Documents

Transcript of Management