Lumea Apicola nr. 22 - Cât produce o familie de albine?
3
Plante melifere 20 Lumea apicolă nr. 22 • iunie 2009 E ste întrebarea pe care şi-o pune orice apicultor. Răspun- sul este greu de dat, deoarece sunt trei elemente care con- diţionează productivitatea unei familii de albine, şi anume: apicultorul, albina şi floarea. Primele două elemente depind numai de om, în schimb al treilea element depinde de natură în cea mai mare parte, iar de om numai într-o mică parte. Apicultorul , prin munca şi priceperea lui, poate ridica pro- ductivitatea stupului. Dacă este un bun apicultor şi bine informat, va executa lucrări de calitate şi la timp, va găsi locurile cele mai bune pentru cules şi mijloace de transport pentru practicarea stu- paritului pastoral la mică sau mare distanţă sau va şti să obţină sprijin de la toţi cei cărora trebuie să li se adreseze. Albina, dacă este de rasă bună şi selecţionată, tot prin grija stuparului, poate să producă mult mai multă miere decât dacă nu este selecţionată. În schimb, secreţia de nectar a florilor este numai parţial dependentă de om. Omul poate să pună la dispoziţia albinelor o floră bogată şi continuă, prin practicarea stupăritului pastoral, acolo unde a constatat că sunt flori melifere, însă producţia de nectar a acestor flori este condiţionată de o serie de factori, precum temperatura, gradul de umiditate a solului şi a aerului, insolaţia etc. Într-o anumită loca- litate, un apicultor harnic şi pri- ceput obţine mai multă miere decât unul nepriceput şi delăsă- tor, dar chiar şi cel mai vrednic apicultor nu poate obţine miere într-o localitate fără plante meli- fere. Cu alte cuvinte, profitul unei stupine depinde în mod decisiv de secreţia de nectar a florilor . Dar, deşi capacitatea unei flori de a secreta nectar este ereditară şi caracteristică fiecărei specii botanice, această capaci- tate poate fi influenţată cantitativ şi calitativ de o serie de factori interni şi externi, mai ales dacă aceştia acţionează în complex, în faza premergătoare fenofazei de înflorire şi în timpul perioadei de înflorire. Aşa că, de la un an la altul şi chiar de la o săptămână la alta, secreţia florilor este diferită, diferită fiind şi cantitatea de miere pe care albinele o pot aduna în stup. Influenţa acestor factori asupra secreţei nectarului în flori a fost studiată şi este stu- Cât produce o familie de albine? Nicoleta ION (Laboratorul de Resurse Melifere IC-DA)
Transcript of Lumea Apicola nr. 22 - Cât produce o familie de albine?
Plante melifere
20Lumea apicolă nr. 22 • iunie 2009
Este întrebarea pe care şi-opune orice apicultor. Răspun-
sul este greu de dat, deoarecesunt trei elemente care con-diţionează productivitatea uneifamilii de albine, şi anume:apicultorul, albina şi floarea.Primele două elemente depindnumai de om, în schimb al treileaelement depinde de natură în ceamai mare parte, iar de om numaiîntr-o mică parte.
Apicultorul, prin munca şipriceperea lui, poate ridica pro-ductivitatea stupului. Dacă esteun bun apicultor şi bine informat,va executa lucrări de calitate şi latimp, va găsi locurile cele maibune pentru cules şi mijloace detransport pentru practicarea stu-paritului pastoral la mică saumare distanţă sau va şti să obţinăsprijin de la toţi cei cărora trebuie
să li se adreseze.Albina, dacă este de rasă
bună şi selecţionată, tot prin grijastuparului, poate să producă multmai multă miere decât dacă nueste selecţionată.
În schimb, secreţia denectar a florilor este numai parţialdependentă de om. Omul poatesă pună la dispoziţia albinelor ofloră bogată şi continuă, prinpracticarea stupăritului pastoral,acolo unde a constatat că suntflori melifere, însă producţia denectar a acestor flori estecondiţionată de o serie de factori,precum temperatura, gradul deumiditate a solului şi a aerului,insolaţia etc. Într-o anumită loca-litate, un apicultor harnic şi pri-ceput obţine mai multă mieredecât unul nepriceput şi delăsă-tor, dar chiar şi cel mai vrednic
apicultor nu poate obţine miereîntr-o localitate fără plante meli-fere. Cu alte cuvinte, profitulunei stupine depinde în moddecisiv de secreţia de nectar aflorilor. Dar, deşi capacitateaunei flori de a secreta nectar esteereditară şi caracteristică fiecăreispecii botanice, această capaci-tate poate fi influenţată cantitativşi calitativ de o serie de factoriinterni şi externi, mai ales dacăaceştia acţionează în complex, înfaza premergătoare fenofazei deînflorire şi în timpul perioadei deînflorire. Aşa că, de la un an laaltul şi chiar de la o săptămână laalta, secreţia florilor este diferită,diferită fiind şi cantitatea demiere pe care albinele o potaduna în stup. Influenţa acestorfactori asupra secreţei nectaruluiîn flori a fost studiată şi este stu-
Cât produce o familie de albine?
Nicoleta ION (Laboratorul de Resurse Melifere IC-DA)
21Lumea apicolă nr. 22 • iunie 2009
diată şi acum. Secreţia de nectareste maximă când plantele ajungsă crească viguros, pe solurifavorabile, în condiţii de ume-zeală şi este intensificată de oatmosferă caldă. Zilele caldeurmate de nopţi răcoroase par afi şi ele favorabile unei secreţiibune de nectar. În schimb, vân-turile puternice, bolile plantelor,invazia insectelor dăunătoare potscurta durata de înflorire a florilorşi, indirect, producţia totală demiere, însă acestea nu pot deter-mina o lipsă totală a secreţiei denectar. Am menţionat acesteexemple pentru că este esenţialsă înţelegem că degeaba avemsuprafeţe întinse, acoperite cuflori melifere, dacă natura nu lefavorizează secreţia de nectar.Producţia potenţială de miere şiproducţia recoltabilă de miere nueste unul şi acelaşi lucru.
Aceeaşi floare meliferă,nu întotdeauna şi nu pretutindeniproduce nectar, adică aceeaşiplantă poate să fie foarte meliferăîntr-o localitate oarecare şi să nufie deloc în altă localitate, după
cum chiar în aceeaşi localitate, înunii ani, aceeaşi plantă, poate fifoarte meliferă, iar în alţi ani nu.Toate acestea ne arată căsecreţia nectarului la una şiaceeaşi specie botanică depindede mediul înconjurător. O sursămeliferă care permite familiei dealbine să-şi menţină greutateasau să şi-o mărească zilnic cu ojumătate până la un kg şi jumă-tate, este o sursă slabă de miere;dacă familia de albine câştigă zil-nic două kg şi jumătate până la 5kg miere în greutate, este pusă înlegătură cu o sursă bună demiere, iar dacă câştigă zilnicpeste cinci kg miere, atunci fami-lia se găseşte în prezenţa uneisurse foarte bună de miere.
O altă întrebare care sepune este ce număr de stupiputem instala într-un masiv meli-fer şi ce suprafaţă este necesarăca să avem o recoltă bună demiere. Dr. Muller făcea cu mulţiani în urmă, în lucrarea sa intitu-lată „Un an în mijlocul albi-nelor”, următoarea recomandare:„…un apicultor să nu instaleze
stupii într-un lan, unde segăseşte deja o stupină cu o sutăsau mai mulţi stupi, pentru a seevita supraaglomerările”. Esteposibil ca un masiv să parăsupraglomerat cu stupi, însărecolta de miere depinde nunumai de numărul florilor/unitateade suprafaţă, ci şi de alte ele-mente, mai exact de potenţialullor melifer şi de durata de rezis-tenţă a florilor masivului respec-tiv. Acolo unde sunt concentratela un loc sute de hectare cultivatecu rapiţă sau floarea-soarelui,supraîncărcarea masivului custupi este aproape imposibilă. Aşda un singur exemplu: pe te-renurile fostului IAS Coslogeni,din partea de sud a judeţuluiCălăraşi, am avut surprindereasă găsim în primăvara aceasta unimportant bazin melifer de rapiţă,cu o suprafaţă de peste 1000 ha,unde apicultorii lipseau aproapecu desăvârşire, cu excepţia celor2-3 stupine locale. Sigur, amîntâlnit pe itinerariul nostru şicazuri cu supraaglomerări destupi/unitatea de suprafaţă de
Plante melifere
22Lumea apicolă nr. 22 • iunie 2009
Plante melifere
rapiţă, iar exemplele ar fi multede enumerat. De aceea, nu estedeloc greşit când se afirmă că, încadrul acţiunii de stupărit pas-toral, cele mai mari greutăţii aparla repartizarea judicioasă avetrelor pentru stupine, fapt careconduce de cele mai multe ori lafolosirea incompletă a bazeimelifere şi, deci, la o pierdere denectar. În cadrul proiectului decercetare www.stupas.ro, pe careLaboratorul de Resurse Meliferedin cadrul ICDA Bucureşti îlderulează în perioada 2008-2011,vor fi actualizate multe informaţiilegate atât de amplasareamasivelor de salcâm şi tei în cele8 judeţe ţintă, cât şi informaţiilegate de suprafeţele şi compo-ziţia lor floristică sau de unelecaracteristici biologice şi eco-nomice ale acestora, însă pentrurapiţă şi floarea-soarelui acestlucru este aproape imposibil,având în vedere rotaţia anuală aacestor culturi în timp şi spaţiu.Este adevărat că la ora actualănu există sat sau altă aşezaremai mare, unde să nu găsimrapiţă sau floarea-soarelui, numaică aceste localităţii au suprafeţe
fie prea mari, fie prea mici, pentrua fi valorificate eficient dealbinele melifere locale, de aceeaeste necesar să găsim o metodăsimplă de diseminare a informaţi-ilor privind suprafeţele şiamplasarea culturilor de rapiţă şide floarea-soarelui pentru fiecarejudeţ în parte. Aceste informaţiilegate de amplasarea masivelor
de rapiţă şi de floarea-soarelui artrebui actua-lizate anual, iar fărăo colaborare directă cu DirecţiileAgricole judeţene este aproapeimposibil. Utilitatea albinelormelifere, ca producătoare demiere, este slab comparată cuserviciile care le aduc ele agricul-turii ca agent polenizator.Folosul invizibil şi inapreciabilal albinelor pentru agriculturăeste mult mai mare – folos carese realizează prin polenizareamiliardelor de flori ale culturiloragricole. Cercetările au demon-strat că pentru a se obţine 500grame de miere sunt necesarecel puţin 25-30.000 zboruri dealbine. Aceasta este vredniciaalbinelor melifere, vrednicie carenu se vede în câmp ci, mult maitârziu, în hambarele fermierilor.Profesorul Zander dʼErlangen acalculat că utilitatea albinei meli-fere, din punct de vedere al po-lenizării florilor entomofile este dezece ori superioară recoltei demiere dată. Din acest motiv,STUPĂRITUL AR TREBUI CON-SIDERAT DREPT CEA MAIVITALĂ RAMURĂ A AGRICUL-TURII.
