Coordonator ştiinţific:

lect. univ. dr. Adrian JICU

Candidat:

prof. înv. primar Cristina TACU

Bacău,

2011-2012

Planul lucrăriiArgument

I. Compunerile şcolare

I.1. Repere teoretice

I.2. Rolul compunerilor în programele şcolare pentru ciclul primar

II. Creativitatea. Repere teoretice şi valorizare practicăII.1.Conceptul de creativitate

II.2. Dezvoltarea creativităţii la vârsta şcolarităţii

III. Cultivarea creativităţii elevilor în şcoalăIII.1. Stimularea potenţialului creativ prin lecţiile de limba şi literatura

românăIII.2. Proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor didactice

prin care se stimulează capacităţile creatoare ale elevilorIII.3. Strategii care facilitează stimularea creativităţiiIII.4. Metode didactice care facilitează stimularea creativităţiiIII.5. Alte soluţii didactice

IV. Cercetarea psihopedagogică: Utilizarea intensivă a compunerilor şcolare – alternativă în stimularea creativităţii elevilor în ciclul primar

IV.1. Aspecte metodologice

IV.2. Cercetarea pedagogică şi inovarea în învăţământ

IV.3. Etapele cercetării

IV.4. Experimentul propriu-zisIV.4.1. Problema cercetăriiIV.4.2. ObiectiveleIV.4.3. Variabila independentăIV.4.4. Ipoteza cercetăriiIV.4.5. Organizarea şi desfăşurarea cercetăriiIV.4.6. Interpretarea rezultatelor

V. Concluzii Bibliografie Anexe

ARGUMENT

Limba maternă reprezintă bunul cel mai de preţ al unei naţiuni. Ea este principalul mijloc de comunicare între oameni.

A-i face pe copii capabili să vorbească limba şi să o înţeleagă corect, înseamnă a servi în acelaşi timp atât societatea, cât şi individul.

În contextul necesităţii de a forma la copilul de vârstă şcolară capacitatea de a vorbi, de a se exprima şi de a scrie corect în limba română, competenţe indispensabile dezvoltării sale şcolare ulterioare, lucrarea îşi propune revizitarea noţiunilor teoretice privind compunerile şcolare, iar pe de altă parte să urmărească crearea de soluţii didactice prin care compunerile şcolare să fie valorizate în sensul stimulării creativităţii elevilor din ciclul primar.

MOTTO

“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari. Şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”

Maria Montessori

ETAPELE ELABORĂRII UNEI COMPUNERI

1. Alegerea, formularea şi analiza subiectului:

- fie că este ales sau impus, subiectul trebuie să fie interesant pentru elev, clar formulat, dictând liniile directoare ale tratării lui.

2. Documentarea

- fapte, exemple, observaţii, gânduri, sentimente, păreri în legătură cu subiectul, sub forma unor idei, a unor propoziţii.

3. Alcătuirea planului sau dispoziţiunea

- ordonarea ideilor într-un plan structurat în trei părţi: introducere, cuprins, încheiere.

4. Redactarea sau stilizarea

- etapa de elaborare propriu-zisă.

5. Verificarea compunerii

- presupune recitirea şi corectarea compunerii, reformularea unor sintagme.

6. Analiza compunerii şi notarea ei

- analiza şi aprecierea compunerii pe baza discuţiilor cu elevii.

PĂRŢILE UNEI COMPUNERI

INTRODUCEREA CUPRINSUL ÎNCHEIEREA

-indică timpul şi locul acţiunii, personajele principale;

-pregăteşte povestirea întâmplărilor care urmează;

- trebuie să stârnească interesul şi curiozitatea cititorului.

-partea cea mai dezvoltată şi cea mai importantă a compunerii;

- faptele trebuie prezentate în mod logic, gradat, într-o anumită ordine;

- rolul cel mai important îl au amănuntele semnifica-tive.

-ultima parte a unei compuneri, de regulă fiind cea mai scurtă;

- conţine soluţionarea întâmplărilor povestite în cuprins, păreri, sentimente proprii în legătură cu subiectul tratat.

CERINŢE OBLIGATORII ÎN REDACTAREA UNEI COMPUNERI

Pregătirea şi elaborarea compunerii este un proces complex şi de lungă durată, care presupune înarmarea elevilor cu abilităţi şi cunoştinţe necesare pentru aceste activităţi. Elevii trebuie să parcurgă etapele compunerii, să le înţeleagă nu pe cale teoretică, ci prin exerciţiu practic.

1. GRAFIA

2. AŞEZAREA ÎN PAGINĂ

3. PREZENTAREA IDEILOR

TIPURI DE COMPUNERI A. După forma de elaborare:1. Compuneri orale – cls. I-II2. Compuneri scrise – cls. III-IV B. După modul de redactare: 1. Compuneri individuale 2. Compuneri colective (puţin practicate la I-IV) C. După tipul de mesaj:1. Compuneri literare2. Compuneri nonliterare (funcţionale) D. După scopul urmărit: 1. Compuneri gramaticale 2. Compuneri imaginative E. După gradul de independenţă al elevului în redactare:1. Compuneri independente2. Compuneri cu suport: 2.1. după ilustraţii / benzi desenate 2.2. după proverbe 2.3. după texte / fragmente 2.4.după experienţa proprie 2.5. după un plan de idei 2.6. după cuvinte de sprijin F. După structură: 1. Compuneri libere 2. Compuneri cu structură dată sau cu final dat 2.1. cu început dat 2.2. cu final dat 2.3 cu titlu dat 2.4. cu fragmentele amestecate G. După modul de expunere folosit1. Descriptive2. Narative3. Dialogate

CREATIVITATEA – Repere teoretice şi valorizare în practică“Implică realizarea unui produs nou şi de valoare pentru societate.”

(Al. Roşca)

Potenţialul creativ

- reprezintă sistemul capaci-tăţilor care pot asigura succesul producţiei creatoare, condiţiile sau premisele de care dispun persoanele, fără să însemne că ele au fost utilizate efectiv.

Creativitatea

- se exprimă ca:

1. Proces creativ

2. Produs creativ

3. Personalitate

FACTORII CREATIVITĂŢII

FACTORII CARE BLOCHEAZĂ CREATIVITATEA

1.Blocaje de tip intelectual

2. Blocaje de tip afectiv

3. Blocaje de tip social

4. Blocaje de tip metodologic

Cunoaşterea acestora determină luarea de măsuri preventive, astfel încât crearea unui mediu care să incite la căutare şi inovare, care să fie ferit de influenţa factorilor

inhibitori, să fie condiţia esenţială în aşteptarea performanţelor creative.

SPECIFICUL CREATIVITĂŢII LA VÂRSTA ŞCOLARĂ MICĂ

Creativitatea elevului din ciclul primar este deosebită de cea a unui adult, în sensul că produsul creativ la care a ajuns elevul pe cale independentă nu este nou şi

pentru societate. Găsirea unei soluţii mai deosebite la rezolvarea unei probleme poate fi considerată produsul unui proces creativ, deşi pentru ştiinţă nu este o noutate.

Imaginaţia creatoare se manifestă şi în produsele activităţilor creatoare concretizate în compuneri, rezolvări de probleme, desene, picturi, lucrări practice, etc.

CULTIVAREA CREATIVITĂŢII ÎN ŞCOALĂMOTTO: “…în realitate, profesorii nu pot să predea creativitatea mai

mult decât părinţii. Dar profesorii pot încuraja spiritul creativ, îl pot hrăni şi îi pot stimula creşterea.” (T. Amabile)

DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII ÎN CADRUL ORELOR DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

EXERCIŢII care dezvoltă actul creativ: crearea unei povestiri; versuri pe baza unor cuvinte; alcătuiri de texte pe baza unor benzi desenate; crearea de cuvinte pornind de la o silabă; schimbarea finalului unei opere; emiterea unei păreri despre o acţiune sau atitudine; crearea unui personaj cu trăsături opuse, altele decât cele aflate în texte, etc.

JOCURI DIDACTICE care dezvoltă creativitatea: Jocul cuvintelor; Jocul rimei; Jocul însuşirilor; Jocul comparaţiilor; “Propoziţii încurcate”; Ghicitori / ghicitori compuse de elevi, etc

METODE ŞI TEHNICI INTERACTIVE CARE STIMULEAZĂ CREATIVITATEA

Metodele interactive creează deprinderi, facilitează învăţarea în ritm propriu, stimulează cooperarea, creativitatea şi pot fi abordate din punctul de vedere al

diferitelor stiluri de învăţare.

Metoda predării-învăţării reciproce Metoda cadranelor Turul galeriei Cvintetul Brainstormingul Ciorchinele Metoda R.A.I. Cubul Pălăriile gânditoare, etc.

CERCETAREA PSIHOPEDAGOGICĂEXPERIMENTUL PROPRIU-ZIS

1. PROBLEMA CERCETĂRII

Principalele întrebări la care trebuie găsit răspuns sunt: În ce măsură compunerile şcolare contribuie la stimularea creativităţii elevilor? Care sunt factorii care favorizează dezvoltarea creativităţii în şcoală? Care sunt factorii care determină creativitatea?

2. OBIECTIVELE CERCETĂRII Identificarea potenţialului creativ al elevilor; Investigarea impactului compunerilor şcolare asupra stimulării creativităţii elevilor; Urmărirea progreselor înregistrate de elevi pe linia creativităţii.

3. VARIABILA INDEPENDENTĂ: creativitatea exprimată prin compunerile şcolare specifice activităţilor de limba română.

4. IPOTEZA CERCETĂRII

În condiţiile în care învăţătorul va urmări în mod sistematic să susţină şi să stimuleze potenţialul creativ al elevilor, acesta va cunoaşte îmbogăţiri substanţiale care se vor reflecta pozitiv atât în nivelul de pregătire al şcolarului mic, cât şi în modul de abordare a problemelor cu care se confruntă zi de zi.

5. CERCETAREA PROPRIU-ZISĂ

- Organizarea cercetării: - etapa evaluării iniţiale; - etapa intervenţiei ameliorative;

- etapa evaluării finale.

- Eşantioanele: - eşantionul experimental (E.E.); - eşantionul de control (E.C.).

SITUAŢIA REZULTATELOR LA TESTAREA INIŢIALĂ

CLASA EXPERIMENT

Diagramă radială note la testul iniţial III A

CLASA DE CONTROL

Diagramă radială note la testul iniţial III B

SITUAŢIA REZULTATELOR LA TESTAREA FINALĂ

CLASA EXPERIMENTDiagramă radială note la testul final III A

CLASA DE CONTROL Diagramă radială note la testul final III B

Situaţia test iniţial / final comparativ (în calificative)

CONCLUZII

Experimentul prezentat a reuşit să confirme ipoteza conform căreia compunerile şcolare pot contribui efectiv la formarea deprinderilor elevilor de a redacta un text literar sau funcţional, în măsura în care folosirea ei devine o preocupare continuă, sistematică. Rezultatele experimentului nu sunt atât de spectaculoase, având în vedere media generală la care s-a ridicat clasa experimentală.

Diagrama comparativă între situaţia iniţială şi finală a celor două clase comparate prin intermediul acestui experiment pune în evidenţă o creştere uşor mai accentuată a mediei generale a clasei a III-a A , unde s-a insistat asupra compunerilor , spre deosebire de clasa control, a III-a B, unde s-a lucrat cu metode tradiţionale şi unde progresul este mai lent.

La o analiză mai atentă a realităţilor, rezultatele sunt totuşi încurajatoare. Experimentul s-a efectuat la clase obişnuite, cu elevi neselecţionaţi. Rezultatele obţinute la probele finale confirmă stimularea creativităţii elevilor prin compunerile şcolare.