Lucrare I.R.

8/7/2019 Lucrare I.R.

http://slidepdf.com/reader/full/lucrare-ir 1/6

UNIVERSITATEA BUCURE TIȘ

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “JUSTINIAN PATRIARHUL”

Artemis si Atena

Lucrare de seminar

Coordonator: Student:Pr. Asist. Dr. Valentin Ilie Ocu Nicolae



2010

Artemis

Artemis este, in mitologia greaca, zeita vanătorii, asimilată de timpuriu de catre

romani cu Diana, o veche divinitate de origine italică, ce poartă un rol important intrecele 12 divinitati principale dintre numero ii zei celebra i de catre romani (a a-numitii diiș ț ș consentes). Artemis e sora geamana a lui Apollo.

Numele de Artemis, atestat sub forma Artimis pe o inscripţie din Lydia, indicăoriginea sa orientală. Caracterul arhaic al zeiţei este evident: ea este înainte de toate, şi prin excelenţă, Stăpâna Animalelor (poînia theron, cum e calificată în Iliada); adicăiubitoare de vânătoare şi protectoare a animalelor sălbatice totodată. Homer o numeşte şiAgrotera, „A Sălbăticiunilor", iar Eschil „Doamna Munţilor Sălbatici", îi place să vânezemai ales în timpul nopţii. Leul si ursul îi sunt animale favorite şi heraldice; fapt ceaminteşte de prototipurile asiatice. Homer povesteşte cum Artemis 1-a învăţat pe

Scamandrius arta de a vâna orice vânat. Dar ea se înfurie când doi vulturi sfâşie şidevorează o iepuroaică gravidă.

Artemis este prin excelenţă zeiţa fecioară, ceea ce putea să se înţeleagă, laînceput, ca liberă de jugul matrimonial. Dar grecii au văzut în perpetua ei virginitateindiferenţă faţă de dragoste. Imnul homeric către Afrodita (I, 17) recunoaşte frigiditateazeiţei, în tragedia lui Euripide, Artemis însăşi îşi declară deschis ura faţă de Afrodita.

Şi totuşi ea prezintă numeroase elemente de zeiţă-mamă. în Arcadia, în cel maivechi loc de cult al său, ea era asociată cu Demeter şi Persephone. Herodot asigură căEschil o considera fiică a lui Demeter, adică o identifica lui Persephone. Unii autori greci

afirmau că în Creta era numită Britomartis, ceea ce indică raporturile sale cu zeiţaminoeană. Probabil că printre numele sale în alte limbi trebuie să menţionăm Cybele înFrigia şi Mă în Cappadocia. Nu se ştie când şi în ce regiune a început ea să fie cunoscutăca Artemis. La Efes, funcţia maternă era reprezentată plastic şi într-un chip atât degrotesc încât cercetătorii ezită să recunoască acolo o divinitate grecească. Artemis eravenerată de către femei ca Locheia, zeiţa naşterilor. Ea era, de asemenea, kuroîrophos,„dădacă" şi instructoare a tinerilor, în unele din ritualurile sale atestate în epoca istoricăse poate descifra moştenirea ceremoniilor iniţiatice feminine a societăţilor egcene dinmileniul al II-lea. Dansurile în cinstea lui Artemis de la Alpheea, ca de altfel dansurilezeiţei din tot Peloponesul, aveau un caracter orgiastic. Un proverb rostea: „Unde n-adansat Artemis?" Altfel spus: unde nu se dansează pentru Artemis?

Sub aspectele ei multiple, şi adesea contradictorii, se ghiceşte pluralitateaformelor divine arhaice, revalorizate şi integrate într-o vastă structură de către geniulreligios grec. Arhaica Doamnă a Munţilor şi Stăpână a Sălbăticiunilor din preistoriamediteraneană a asimilat foarte devreme atributele şi prestigiile Zeiţelor Mame, dar fără a pierde prin aceasta trăsăturile ei cele mai arhaice şi mai specifice: patroană atât avânătorilor cât şi a fiarelor sălbatice, şi a tinerelor fete. După Homer, profilul ei începe săse precizeze: Artemis guvernează sacralitatea vieţii sălbatice care cunoaşte fertilitatea şi

2



maternitatea, dar nu şi dragostea şi căsătoria. Ea a păstrat întotdeauna un caracter paradoxal, ilustrat mai ales prin coexistenţa temelor contradictorii (de exemplu,virginitate-materniţaţe). Imaginaţia creatoare a poeţilor, mitografilor şi teologilor greci aghicit că o atare coexistenţă a contrariilor poate sugera unul din misterele divinităţii.

Sanctuarul zeiței Artemis (sau Diana din Efes) avea o arhitectura marea ă siț divinitatea a fost cea care i-a asigurat un loc in lista definitivă a Celor Sapte Minuni aleLumii. Templul grec era considerat ca o casă a sufletului, diferit de templul egiptean, careera casa zeului, si de catedrală, care este casa oamenilor. Artemision era mai mult decatun simplu edificiu, era o vastă cladire de marmură strălucitoare, intr-o curte amplă,deschisă către ceruri pentru a putea fi vazută de departe. Curtea altarului era decorată custatui si coloane. Micul altar pentru sacrificii din interiorul curtii era, plasat asimetric,astfel ca preotul care oficia sacrificiul putea să vadă partile superioare ale templului.

Accesul catre terasa superioară a templului se facea printr-o scară de marmurăconstruită in jurul intregii cladiri, ca un cadru gigantic, cu ornamente in relief. Platforma

superioară avea o la ime de 78,5 m si o lungime de 131 m. Coloanele erau inalte de 20 m,ț suple si frumos ornamentate cu caneluri. Soclurile lor minu ios lucrate, constau din formeț inelare din marmuă ce sus ineau reliefuri sculptate, care inconjurau tamburul inferior.ț Coloanele erau protejate de splendide capiteluri ionice sculptate cu indemanare si gra ie,ț acestea sprijinind grinzile orizontale din marmură. Pe fronton erau trei deschideri sauferestre in relief, cea din centru fiind prevazută cu usi.

U a din centru era incadrată de doua statui de amazoane, iar alte două erau peș cornise. Acoperisul era foarte frumos decorat. In fa ă unui portic se afla o padure deț coloane, asezate pe socluri dreptunghiulare sculptate. Acestora le corespundea o altă padure de coloane la porticul din spate al templului. În total erau 127 de coloane. Laca ulș

zei ei era chiar in centrul edificiului, având in fa ă si in spate cele doua porticuri dinț ț coloane. Faima Templului zei ei Artemis se datora, de asemenea, acelor extraordinareț măsti purtate de actori, care jucau roluri importante in via a religioasă si politică a cetă ii.ț ț

Zei a insă i î i juca rolul atunci cand era nevoie: legenda spune că l-a ajutat peț ș ș arhitectul Chersiphron să a eze lespedea orizontală de deasupra intrării de la mareleș templu de marmură. Era atat de mare si grea încât arhitectul considera că este o adevaratăsinucidere doar când se gândea la acea misiune. Din cele mai vechi timpuri, Artemisatrăgea pelerini si turi ti, ob inând de la ei si de la navele care foloseau porturile saleș ț veniturile necesare intre inerii si bunei func ionări a templului închinat ei.ț ț

Legea dreptului de azil, care se aplica în templul zeitei Artemis, i-a marit faima iș

tezaurul. Asemeni multor temple antice si acesta avea o functie dubla de institu ieț bancară si de institu ie religioasă. Statuia cu mai mul i sâni a zei ei Artemis Ephesiaț ț ț simbolizează fertilitatea. Statuia este rigidă, portiunea mai joasă semănând cu un co ciugș de mumie egipteană. Elementele decorative, cerbi, tauri, lei, cerberi, sfinc i, sirene siș albine o impodobesc de sus pana jos. In secolele care au urmat, cetatea Efes a avutmomentele sale de glorie si decadere.

3



Prin secolul al XVII-lea, Efesul era un stat pustiu, lovit de saracie si aproape parasit, dar templul zeitei Artemis nu a fost complet pierdut pentru omenire. Statuia cumai multi sani si alte statui ale templului au ajuns pana in vremea noastra. Ele au servitdrept modele pentru picturile lui Rafael de la Vatican si pentru picturile lui Tiepolo insecolul al XVIII-lea. Efesul a fost unul din cele mai bogate centre bancare ale lumii

antice, cu un templu magnific ce a fost intr-adevar una din Cele Sapte Minuni ale Lumii. Atena

Atena este cu siguranţă cea mai importantă zeiţă greacă după Hera. Numele săunu a putut fi explicat prin greacă. Cât priveşte originea sa, ipoteza lui Nilsson, admisă demajoritatea savanţilor, pare destul de convingătoare: Atena ar fi fost o Stăpână aPalatului, protectoare a palatelor întărite ale regilor micenieni; deşi zeiţă domestică, înlegătură cu meseriile femeieşti ori bărbăteşti, prezenţa sa în citadelă în timp de războaie şi jafuri i-a conferit atributele şi prestigiile unei zeiţe războinice. Ea iese din capul lui Zeusîmbrăcată în armură fluturându-şi lancea şi scoţând strigătul ei de război. Numeroase

titluri ale sale îi proclamă acest caracter marţial: Promachos (Luptătoarea), Sthenias(Puternica), Areia (Războinica) etc..Totuşi, aşa cum se arată în numeroase episoade din Iliada, Atena este duşmana

implacabilă a lui Ares, pe care îl zdrobeşte, de altfel, în faimoasa bătălie a zeilor dincântul al XXI-lea. Dimpotrivă, ea îl admiră pe Herakles, adevărat model de erou. Ea îlajută în încercările sale supraomeneşti şi, la sfârşit, îl călăuzeşte în cer. Atena îl admiră,de asemenea, pe Tydeus şi voia să-1 facă nemuritor; dar când îl văzu pe eroul, grav rănit,cum despică ţeasta vrăjmaşului şi îi soarbe creierul — zeiţa s-a îndepărtat dezgustată. Totea este cea care, prin prezenţa ei, îl opreşte pe Ahile să ridice spada ca răspuns la insultelelui Agamemnon (Iliada, I, 194).

Dar într-o epopee compusă pentru un auditoriu care exalta isprăvile războinice,Atena se revelă altfel decât zeiţă marţială. Motivul pentru care ea participă la război estefaptul că acesta este o ocupaţie prin excelenţă masculină. Căci, după cum spune ea însăşi:„inima mea în toate înclină de partea bărbatului, cu excepţia căsătoriei". Imnul homericcătre Afrodita recunoaşte că zeiţa dragostei nu are putere asupra Atenei. Homer şi Hesiodo numesc Pallas, „Fata", şi la Atena, ea este „Fecioara" (Parthenos). Dar ea este alt gen dezeiţă-fecioară decât Artemis: nu ocoleşte bărbaţii şi nu îi ţine la distanţă. Atena se împrie-teneşte şi îl protejează pe Ulise, pe care îl preţuieşte pentru puternica sa personalitate şiînţelepciune: el este bărbatul „bogat în sfaturi" (polymetis), singurul pe care oameniiîndrăznesc să-1 compare cu Zeus (Iliada, II, 169,407,636). în Theogonia, Hesiod oconsideră „egalul tatălui ei în forţă şi înţelepciune prevăzătoare". Atena este unica dintreolympieni care nu are mamă. Imnul homeric aminteşte pe scurt că Zeus a născut-o din propriul său cap, dar cel ce povesteşte mitul în întregime este Hesiod. Zeus a înghiţit-o peMetis, zeiţa inteligenţei, pe când ea era deja însărcinată, şi Atena a venit pe lume ieşinddin ţeasta tatălui ei. S-a văzut în acest episod o adăugare târzie; mitul originar ar fi evocat pur şi simplu apariţia Atenei pe vârful muntelui Olymp. Dar Otto subliniază, pe bunădreptate, caracterul arhaic, „sălbatic", al temei înghiţirii.

4



Oricare ar fi originea lui, mitul naşterii miraculoase a Atenei ilustrează şiconfirmă raporturile sale foarte strânse cu Zeus. „înclin cu totul înspre Tată", mărturiseşteea în Eumenidele. în Odiseea zeiţa îi spune lui Ulise: „Eu între zei pe lume sunt vestită prin agerimea minţii (metis) şi prin iscusinţa mea", într-adevăr, metis, inteligenţa practică, este atributul ei cel mai caracteristic. Atena nu e numai patroana meşteşugurilor

feminine prin excelenţă, cum ar fi torsul şi ţesutul. Ea este mai ales „politehniciană",inspiratoare şi învăţătoare a tuturor meşteşugarilor specializaţi. Fierarul învaţă de laAtena să făurească brăzdarul plugului şi olarii o invocă: „Vino la noi, Atena, ţine-ţi mânadeasupra cuptorului nostru!". Ea, îmblânzitoarea de cai, a inventat zăbala calului şi i-aînvăţat pe oameni cum să se folosească de car. Când e vorba de navigaţie, domeniuguvernat de drept de către Poseidon, Atena îşi revelează complexitatea şi totodatăunitatea acelei metis care îi e proprie. Iniţial, ea intervine în multiplele operaţii tehnice proprii construcţiei unei nave. Dar ea îl şi ajută pe cârmaci să-şi „conducă drept" corabia.

Rareori se întâlneşte un exemplu de ceea ce s-ar putea numi sacralitatea invenţieitehnice şi mitologia inteligenţei. Alte divinităţi ilustrează nenumărate forme ale

sacralităţii vieţii, fertilităţii, morţii, instituţiilor sociale etc. Atena revelă caracterul„sacru", sau originea „divină", a anumitor meserii şi vocaţii implicând inteligenţă,abilitate tehnică, invenţie practică, dar şi autostăpânire de sine, seninătate în încercări,încredere în coerenţa şi deci inteligibilitatea lumii. Se înţelege de ce patroana acesteimetis va deveni, în vremea filosofilor, simbolul ştiinţei divine şi al înţelepciunii umane.

5



Bibliografie

1. Pr. Conf. Dr. Alexandru Stan, Prof. Dr. Remus Rus, Istoria religiilor

– pentru învă ământul preuniversitar ț , Editura IBMBOR, Bucure ti,ș

1991.

2. Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor , Editura Humanitas,Bucure ti, 2008.ș

3. Mircea Eliade – Istoria Credin elor si Ideilor Religioase,ț EdituraUnivers Enciclopedic, Bucure ti, 2000.ș

4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Artemis

5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Atena_zei ăț

6

http://ro.wikipedia.org/wiki/Artemis

http://ro.wikipedia.org/wiki/Artemis

Lucrare I.R.

Documents

Transcript of Lucrare I.R.