LP 2 FIZIOLOGIE MEDICINA GENERALA ANUL II TRIM 1

Determinarea densitatii sangelui si a plasmei - metoda Van Slyke

Densitatea sangelui este data de:

elementele figurate (hematii, leucocite, plachete sanguine) substantele organice (proteine) substante minerale suspendate/dizolvate in plasma.

Variatiile densitatii sangelui si a plasmei sunt dependente de:

numarul elementelor figurate (hematocrit) concentratia hemoglobinei proteinemie.

Nomograma - determinarea simultana a densitatii sangelui si plasmei, se poate afla si concentratia proteinelor, a Hb si Ht.

Principiu:

Se lasa sa cada o picatura de sange intr-o solutie de sulfat de cupru (CuSO4). La suprafata ei se formeaza un strat de proteinat de cupru care, pentru scurt timp, impiedica schimbul de lichid intre solutia de CuSO4 si interiorul picaturii.

Se pot intalni 3 situatii:

- picătura de sânge se ridică la suprafaţa lichidului, ceea ce înseamnă că densitatea picăturii e mai mică decât densitatea soluţiei;

- picătura de sânge coboară spre partea inferioară a flaconului, fiind, deci, cu densitate mai mare decât a soluţiei din flacon;

- picătura de sânge pluteşte în interiorul soluţiei timp de câteva secunde până la 1/2min., deci densitatea sângelui este aceeaşi cu densitatea soluţiei din flaconul respectiv.

Densitatea sangelui este egala cu densitatea solutie de CuSO4 in care picatura ramane in echilibru stabil.

Material necesar centrifuga si eprubete pentru centrifuga pipete gradate pipete picuratoare heparina sau amestec anticoagulat Wintrobe (oxalat de amoniu 1,2g + oxalat de

potasiu 0,8g + apa distilata 100ml)

solutie de CuSO4 cu densitate cunoscuta intre 1016 si 1072.

!! Prepararea solutiei de CuSO4 cu densitate cunoscuta:1. se prepara o solutie de CuSO4 cu densitate 1100 (solutie de baza) (5g CuSO4 +

170g H2O + 1000ml apa distilata)2. din solutia de baza se prepara o serie de solutii cu densitate cunoscuta, pipetand

cantitatile indicate in tabelul de mai jos si aducand volumul la 100 ml cu apa distilata.

Densitate Sol CuSO4 cu densit 1100 (ml)

Densitate Sol CuSO4 cu densit 1100 (ml)

Densitate Sol CuSO4 cu densit 1100 (ml)

1016 15,14 1036 35 1056 551020 19,22 1040 39 1060 591024 23,16 1044 43 1064 631028 27,12 1048 47 1070 691032 31,20 1052 51

Metoda de lucru1. se recolteaza sange pe heparina2. o parte din sange se centrifugheaza si se separa de plasma3. cu o pipeta Pasteur, de la inaltimea de 1 cm, se lasa sa cada cate o picatura de

sange in solutiile de CuSO4 cu densitate apropiata de cea normal si se stabileste densitatea sangelui.

4. se procedeaza identic si cu plasma si i se determina densitatea5. se calculeaza apoi concentratia proteinelor dupa formula

proteine g% = K (S-A) unde K = o constanta egala cu 364 S = densitatea plasmei A = densitatea plasmei deproteinizate.

6. cu ajutorul nomogramei de mai jos se citeste hematocritul si concentratia Hb la intersectia dreptei ce uneste valorile densitatii sangelui si a plasmei cu linia oblica.

Fig. 1 Nomograma Van Slyke

InterpretareIn conditii fiziologice, densitatea sangelui variaza la barbati intre 1057-1067 si la

femei intre 1051-1061

Densitatea plasmei este de 1027, cu limite intre 1024-1030.

Variaţiile densităţii plasmei

- Creşteri fiziologice: la altitudine, prin splenocontracţie, creşte numărul de eritrocite; în efort, prin acelaşi mecanism; în deshidratări, prin transpiraţie.

- Creşteri patologice: deshidratări - prin diaree, vomă, arsuri - se pierde apă; poliglobulii primare sau secundare; şoc - în care se produce o concentrare a eritrocitelor, ca urmare a creşterii

permeabilităţii capilare şi trecerii lichidului circulant în interstiţii.- Scăderi fiziologice:

la gravide, prin creşterea fracţiunii plasmatice, ca urmare a atragerii apei în vas, sub acţiunea progesteronului şi a estrogenilor;

ingerare masivă de lichide.- Scăderi patologice:

anemii; posthemoragie, la câteva ore de la producerea acesteia, când lichidul

interstiţial este atras în vase, pentru compensarea pierderii de volum şi menţinerea presiunii arteriale.

Importanta metodei

Determinarea densitatii sangelui integral si a plasmei permite aprecierea rapida, prin nomograme, a hematocritului, a cantitatii de Hb si a concentratiei proteinelor plasmatice.

Aceasta metoda permite diagnosticul rapid al socului postoperator, al celui determinat de arsuri intinse si al socului posthemoragic. De asemenea, permite diagnosticul diferential intre soc (hemoconcentratie) si hemoragia posttraumatica sau postoperatorie.

Determinarea vascozitatii sangelui

Vascozitatea sangelui este un element al rezistentei intravasculare la curgerea sangelui, deoarece sangele are in conditii fiziologice un regim de curgere neturbulent.

Factori de care depinde vascozitatea sangelui:

plasmatici: proteine plasmatice cu greutate moleculara mare, fibrinogen (in afibrinogenemii, vascozitatea scade foarte mult);

eritrocitari: hematocritul (vascozitatea variaza direct proportional cu Ht).

Fig. 2 Dependenta vascozitatii relative a sangelui de valoarea hematocritului

Alti factori care influenteaza vascozitatea sangelui: temperatura (temperatura ↑ - vascozitate ↓, temperatura ↓ - vascozitate ↑); viteza de curgere a sangelui (viteza ↓ - vascozitate ↑, viteza ↓ - vascozitate ↑).

Valori normale

Vascozitatea sangelui poate fi exprimata in :

valoare absoluta valoare relativa (de 3 ori mai mare in raport cu apa).

Vascozitatea sanguina = 3-4 centipoise

Variatiile patologice ale vascozitatii sangelui

In conditii de hipervascozitate a sangelui, scade mult viteza de curgere a sangelui in microcirculatia hepatica, cerebrala, hepato-splenica si exista tendinta de agregare intraarteriolara a hematiilor, ceea ce duce la ischemie si staza in teritoriile respective.

Hipervascozitatea sangelui prin cresterea Ht este intalnita in policitemia vera.

Hipervascozitatea sangelui prin cresterea cresterea agregarii eritrocitare apare in:

arsuri; intoxicatii; embolii grasoase; transfuzii masive de sange.

Hipervascozitatea sangelui prin scaderea temperaturii ambiante apare in hipotermii spontane sau provocate.

Hipervascozitatea sangelui prin scaderea deformabilitatii eritrocitare se intilneste in diferite hemoglobinopatii si alterari ale metabolismului eritrocitar.

Hipoviscozitatea sangelui se intalneste in anemii, hemodilutii, hipoproteinemii,

hipertermii.

Determinarea presiunii osmotice a sangelui

Presiunea osmotica este forta ce se opune osmozei apei printr-o membrana semipermeabila si este direct proportionala cu numarul particulelor dizolvate in solutie

Valori normale

Presiunea osmotica a sangelui este egala cu 280-290 mOsm/l. De asemenea, ea este egala cu presiunea osmotica a unei solutii de NaCl 0,9g% sau a unei solutii de glucoza 5 %.

Determinantii presiunii osmotice a sangelui:

anionii si cationii plasmei; moleculele neionizate, nedisociate; proteinele plasmatice (albumine si globuline).

Presiunea osmotica a singelui = Presiunea osmotica a plasmei = Presiunea osmotica eritrocitara.

Presiunea coloid-osmotica sau oncotica se datoreaza proteinelor plasmatice, in principal albuminelor.

Influenta presiunii osmotice asupra volumului eritrocitar

Datorita permeabilitatii selective a membranei eritrocitare, suspendarea eritrocitelor in solutii de clorura de sodiu hipo- si hipertonice modifica volumul celulelor. Schimbarile de volum ale eritrocitelor pot fi evidentiate prin masurarea hematocritului.

Material necesar sange proaspat recoltat pe un anticoagulant; solutii de NaCl 0,46g% (160mOsmoli), 0,64g% (220mOsmoli), 0,93g%

(320mOsmoli) si 1,87g% (640mOsmoli); eprubete; pipete de 1 ml; tuburi de hematocrit; centrifuga.

TehnicaIntr-o serie de 4 eprubete se introduce cate 1 ml solutie clorura de sodiu 0,46,

0,64, 0,93 si 1,87g% peste care se adauga cate 1 ml de sange integral si se agita usor pentru omogenizarea suspensiei.

Din fiecare eprubeta se preia cate o proba intr-un tub de hematocrit. In al cincilea tub de hematocrit se aspira sange integral. Tuburile se centrifugheaza timp de 5 min la 4000g sau 30 min la 1200-1300g.

Prin masurarea inaltimii coloanei de eritrocite raportata la inaltimea coloanei de lichid se obtine hematocritul.

InterpretareCelulele plasate intr-un mediu hipotonic isi maresc volumul atragand apa in

interior. Intr-un mediu hipertonic, celulele se sbarcesc din cauza ca apa trece in mediul de suspensie. Solutia de NaCl 0,9% (ser fiziologic) este izotona si nu modifica forma sau volumul celulelor.Schimbarile suferite de eritrocite in mediile cu diferite presiuni osmotice pot fi sesizate prin masurarea hematocritului.

Fig. 3 Efectul solutiilor izotonice (A), hipertonice (B) si hipotonice (C) asupra volumului celular