lorga - Wikimedia Commons · UN PROFESOR I SCRIITOR : N. IORGA S-au implinit acum un an doud...

lorga

oameni cari au fost*

co

N.%'entru

.

d. O 1 U .0

41.u` frk

]

-; I 44,4 4-;*

19tiblf

; . 10

-Ctil:TTYR V6EtiERKLIV.:

9.04o.;

0"

'11

0,1

1

; 0 ,

;.

-a&

-

Ilustratia copertei : P. Vulceinescu

n. iorgaoameni cari au fost

*EDITIE iNGRIJITA,

PREFATA 51 NOTE DE

ION ROMAN

1 9 0 7

EDITURA PENTRU LITERATURA

UN PROFESOR I SCRIITOR : N. IORGA

S-au implinit acum un an doud decenit jumatate dela moartea, prin violentd, a lui Nicolae Iorga. In secolutunor magnif ice biruinte creatoare ale umanitätii, dar sial unor cumplite recrudescenfe ale fondului de bestiali-tate ce jigneste specia, istoricul a avut sfir§itulteribil al lui Mihai vodti i al lui Grigorie Ghica. Feipt0iii cunogeau victima i giau destuld carte cit sit-0seraneze numele de care, dac ii s-ar da Ion ?I ciiniis-ar simti insultati. Dar haita, in ceasul de noapte cindtes dupe/ pradd fiarele pcidurii, nu s-a sfiit sä reipeasetvietii ci poporului românesc o minte genialrt, de o forretunica, cloborind la o margine de drum nu un septuagenarviguros, ci un tezaur al natiunii. In acea toamnd a anului1940 ccideau in Europa atitia morti, incit omenireaingrozitti nu mai avea timp numere. Patronii celuimai mare concern al uciderii ndirnitii /or puneau lacale crime 'Inca purl marl ctiau complicitatea inaceea comisa la liziera pildurii Strejnicul de lingti

Asasinarea savantului roman a trebuit sá treacd,cleat, ca un fapt divers.

Istoria culturii noastre a mat inscris capitolul uneibiografii sfircite in singe. Originar din Moldova lui MironCostin, cel decapitat in drum spre Iasi, Nicolae 1orgaci-a gãsit odihna, dupla' o viatd färii odihnii, in pdmintul

V

incti

si-si

l

sd-isi

Ploietti.

patriei. Muntele operei ha, cu crestele, prtiptistiile sipesterile sale, stti in feta noastrei, luminat de un soarenou. Din perspectiva sfertului de veac am inceput a-1cerceta f i va trebui s-o facem pind vorn scoate /a ivealeidin imensa cantitate de material, nu lipsitá de steril,toate diamantele si aurul pur.

Eu imi aduc totu0 aminte mai intii de om.Poate di aceasta a fost prima imagine. Peitrunde

dintr-o stradd lateralii, venind de-acasti, in Calea Vic-toriei. Foarte inalt, in, costumul de culoare inchisei 0,de o tdieturd vetustrt, atrage privirile prin atributeleunice ale infeiti0frii sale : barba lungti, dreptunghiularti,care a fost neagrii, dar acum e incdruntitti, un umtirstiltat, altul ciizut, deformare profesionalti, consecintd anenumáratelor ceasuri de invermnatei proptire in muchiarnesei de scris, ptiltiria amplei, umbre/a netipsitti, cindspacki care amenintet, cind anexti a gesticulatiei, servietamare, do/dora de ciirti. Cu clirti obipuia sci-0 urnfle0 buzunarele, dupti o raitti pe la case anticarilor. Peiseftegrtibit, desi nici circulincl pe straclli nu pierde timpul,fiindcd isi compune o conferintd, o lectie, chiar o carte,pe care in foi scrise o va trimite la tipografie 0 duptio noapte de lucru. Sti trap, clom' ministru!" ilscautei sergentul de stradti, incremenind cu mina lachipiul cafeniu. Nu mai e de mult rninistru, dar titluli-1 mai rostesc unii, dupti obicei, cu toate cd, intrecelelcate, zeci, nu e eel mai important. Trecatorii nu aunevoie de sesizarea reprezentantufui ordinei pub/ice. einenu-1 cunoaste ? Unii i$ i scot pilleiriile, altii il privesc cu ocuriozitate sfioasti, ori zimbitoare. E un monument in m4-care, mtiret 5 totusi foarte familiar. Ba chiar, in majestatealui, 5 putin comic, fiincicil seanainii leit cu imaginilemalitioase risipite atitea decenii in preset de caricaturistiigeneratiilor succesive. Caricature 5 anecdota alcdtuiescmdrunta istorie curentii, dar se hreinesc din ce/ebritateaoamenilor mari.

VI

revad, desigur, la catedra, in amfiteatrul arhi-plin. Dupa o frazd, douti, in tema lectiei, profesorulaluneca intr-o digresiune asupra unei chestiuni la ordineazilei. Monologul interior irumpe intr-o replica vehementdee nu poate set nu fie rostitti. 1.7n Jupiter tonans carevorbeste pe un ton inalt, graseind puternic. Chiar uncurs despre vremuri vechi de citeva veacuri nu poatefi predat cu ferestrele inchise peste rumoarea strazii.Istorieul trebuie sa rcispundti celor ce se intimpla acum.$i raspunde. Dojeneste, condamnti, indeamnd i plinge.Da, p/inge. Cu citeva luni inaintea. asasinarii lui, seintreprinsese, printr-un dictat odios, tentativa de asasinatimpotriva Romdniei. Sala inca nu stia nimic, se framintadin pricina unui motiv neinsemnat profesorul intirzia.Cind a intrat, avea infatisarea omului sub ochii caruiase sfirsise fiinta cea mai draga. Loc'al untie urmavorbeascá nu-1 uitase, trebuia sa-si rosteasca durerea.Obiectul conferintei ? Ce insemnatate Mai avea... sale,cutremurata, a aflat din prima frazd ceea ce se hotdriseintr-un la consiliu de coroana. Iar lacrimi marl, rotundese rostogolean. pe obrazul imbatrinit deodata si se ameste-cau in barba raviisita. Iclealul unitatii nationale careinsufletise in trecut masele popu/are i pe care el insusiii slujise cu elan intr-o tinerete aprinsti era din nousiluit. Lucritrile trebuiau reluate de la captit. Asa cevaera greu de suportat chiar pentru un temperament robust,calit in deceniile luptelor din for.

Nicolae Iorga e un titan al culturii romtinesti, in succe-siunea glorioasa : Dimitrie Cantemir Heliade Radulescu

B. P. Hasdeu pe care i-a continuat nu numai ca savant,ci i ca prezenta activa in viata publica. Omul cartilor, alzecilor de mii citite si al unei biblioteci intregi pe carea scris-o, istoric i filolog, istoric /iterar si critic, poet, pro-zator i dramaturg, memorialistli traductitor, ar fi trebuit,dupti masura timpului necesar si unei inteligente superi-oare si foarte productive, di clued o existentd circumscristi

VII

sä

qi-1

$t

intre peretii arhivelor ai camerei de lucru. Forte le luilorga crau insei cu mult mai mari. De aceea a simtit nevoiasei fie om politic $ i orator, conferentiar $ i editor, publicistcu cel putin un articol pe zi. Mai mult decit once intoate a fost pro fesor. Pe filele -lectii/or lui vom distingedesigur pasaje de umbrii. Deocamdatei inset' nottim treisti-tura esentialli a activiteitii sale. Iar profesorul a fost servitde talentul unui mare scriitor.

Integrind in cultura noastrii socialistä partea perena,intinsii, a operei lui Nicolae Iorga, relevtim cu admiratieinsusirile etice ale scrisului fiintei lui umane. Sint acelecoloane de flaceirei vesnicd, pe care le numim patriotism,devotament in serviciu/ multimilor obijduite, htirnicie fiirdreigaz in imbogatirea culturii nationa le, contopirea in-treagti, fárt nici o unlit/ de interes personal, in masa po-porului din care faci parte, pentru a-i reprezenta, cu pute-rile ce de la el iti yin, ideaturiig.

Intr-o evocare a istoricului german Mommsen, lorgafeicea constatarea c in vremea sa rostu/ material,' al uneivieti de savant se incheie in cuvinte putine, biografii bo-gate avind aventurierii. Fraza s-ar putea aplica propriei tuibiografii. De aceea nici nu vom incerca a o reconstitui,Wind pe seama tabelului cronologic jalonarea ci cu dateleobisnuite. Altrainteri, ar trebui repettim ceea ce nottimacolo : niste ani un verb care, in fond, rezumet totula pub/icat, a publicat, a publicat. A fost ministru ? Vai,a fost chiar presedinte de consiliu. 0 perioadet tulbure,scurtei, in arena unui politicianism sterp, in mizga ceiruiaapostolul" rena.sterii nationale", cum I-au socotit multi sii-a pUicut pi itti sii creacl4 di este, n-a reusit set arunce de-cit stiminta unor realizeiri minore, in orice caz nevrednicede dimensiunile intentiilor personaliteitii omului. Ca oreizbunare naivii, va scrie mai tirziu o frazii cu un epitetinjurios la adresa criticilor sat despre scurta trecerc

VIII

sá

ji

i

Iih

gih

It

It

clozastruoask cum o tiu toti idiotii, la Instructie..." Frazane evocd un text menit sti demonstreze cd a existat totusiun om politic Iorga, cu functii de stat deputat, senator,ministru 0 cu un partid propriu. Cartea 1 abundd inobservatii pdtrunzdtoare, aduce in paginile ei un 'it/m(1r deportrete vii, reconstituie in cuno0intil de emaá momentede rdscruce din istoria Romdniei moderne i realizeazd inansamblu o prezentare criticd a vietii politice, indeosebi dedupä primul rdzboi mondial. Expunerea e corosivii, foartepersonald clesigur, dar i foarte adevdratcl In esenta ei.Insd, sub aspectul demonstratiei pro domo, nu convinge.Sä nu-si fi dat seama de asta, cu gentala lui inteligentd,

eroul epopeii? Autorul tabloului rea/ist al politicianis-mula din Romdnia nu a remit sit, adinceascd analiza acti-vitatii sale politice, cinstite, pind la dezvdluirea fataleierori fundamentale. A aruncat vina in circa catora careerau, fireste, foarte vinovati, dar de greselile lor, nu de alelui. A fticut reprositri amare cotaboratorilor i partizanilor.Oameni mcirunti, intr-adevdr. In preajma lui, stejarul nicinu tolereazd vegetatie robust& A invinovdtit miasmelevieii noastre publice. Da., aceste miasme erau sufocante.Existau totu# zone largi, cele mai largi, proaspete, sand-toase l puternice pe tot intinsul rotund al Romdniei noisi intregite, zone fertile care asteptau cuvintia catransforme in faptd. Erau masele muncitoare, de la orasesi sate. Cuvintul, conceptia, ideologia capabile sit le m obi-lizeze la /uptd trebuiau set fie rostite cu fata spre viitor.Asa au si fost rostite chiar atunci cind lorga, Mai inaintede prdbusirea ndprasnicd a fiintei sale umane, constata cuintristare neintelegere cdderea in neant a conceptiilorsale social-politice. 0 cddere tragicd aceea apostolul",care 0ia bine cci istoria e o miscare inainte 0 in sits, vor-bise multimilor cu fata intoarsd spre un trecut, glorios

Rotndnia contemporand de la 1904 la 1930. Supt trei mot.Istoria unei lupte pentru ttn Ideal moral i national. Bueureti,1832.

Ix

#

#

I

desigur, dar in lacra diruia nu putea fi geisitti cheia de aurpentru deschiderea portilor inalte ale vremurilor noi.

T.In studiu introductiv la una din multele opere ale luiIorga nu-si poate propune sti se transforme intr-o cerce-tare monograficil asupra acestei personalittiti atit de com-plexe. Dar prezentarea seriei de articole adunate in celepatru volume intitulate Oameni cari au fost inlesneste tra-sarea unei schite pentru o astfel de monografie, o schittisumard, insti fart/ lacune esentiale. Faptul e explicabil : se-ria de articole acopera o perioada de peste trei decenii, serefera la domenii de activitate foarte diverse, inclusiv laactivitatea In sfirsit, apartinind publicisticiicurente, consemneazd la zi evenimente precizeazti ati-tudinea autorului fatti de ele. S-ar putea spune c, inansamblu, culegerea Oameni earl au fost se constituie in-tr-o opera, adicti o scriere unitara, cu multe capitole, despremulti oalneni, dar in pr./mu/ rind despre autorul ei. Deaceea, in selectarea materialului nici n-am facut -un cri-teriu din insemntitatea persoanei evocate. i cind rostesteo apreciere despre un oarecare, Iorga se exprima pesine insusi, in toate fatetele proteicei sale personalittiti.Atit pentru biograf, cit 0 pentru exegetul operet, Oamenicari au fost oferti o sursii indispensabilti.

In mai mu/te rinduri, autoru/ ii pomeneste pe Plutarh.Cu o carte despre vieti ilustre nu avem totusi a face ;cu un Plutarh insti da, fiincicd, la fiecare pas, ca ilustrulsitu inaintas, scriitorul roman extrage din biografiipropune invtittiminte. Citeodata procedeazd dupti un tipicfoarte didactic, enuntind in propozitii dare scopul edu-eativ pe care-/ urmareste numerotind invtittiturile.Intotdeauna tine sti stabileascti o concluzie etica, ii demuUe ort se adreseazd direct tineretului. In Oameni cariau fost, Iorga 10 afirmti riispicat calitatea de profesor0 $i-o exercitti, ca in alte párl, cu mijloacele scriito-

X

si

si

social-poi/tied.

iisi

pi

rului. Exemplele pe care le insereazd sint de cele matrnulte ori pozitive, adicd vrednice de urmat, uneori insãsi negative. Panteonul se prelungeste intr-un cimitir pre-scirat cu morminte marcate totusi pentru Mut pe care calinhume*, acolo l-au putut face. Sint morminte de rene-ge*, un oarecare Ion Ciocan, trade-dor al romelnilortransilvdneni un Stinnes, capitalist german, sprijinitoral baronilor industriei", cite un rege sau impdrat virtovatide cotropiri rdzboaie.

In Oameni cari au fost, autorul a inglobat paginidespre oameni care erau incd in viatd atunci cind a fastscris articolul, dar incetaserd a fi la constituirea volu-melor. Sumarul se compune nu numai din panegirice, ci# din recenzii, conferinte, prefete etc. Ldrgirea sfereide cuprindere sponge insemndtatea documentard a cartii.lar aceastd insemnlitate e, in ansamblu, considerabild,pentru cele mai diferite domenii : istoria literaturii, atiintei, a tehnicii, a invdtdmintului, a vietii politice ro-

nuinesti, a armatei, a unor asociatii $ znstztuu, chiara sportului. Informatia trebuie cdutatd cu atentie, titlularticolului nefiind suficient pentru orientare. Intr-unportret al unui Sturdza poate fi vorba despre Kogdlni-ceanu, intr-un articol dedicat folcloristului Pitis, despreHasdeu.

In completarea Iucrdrii autobiografice Orizunturile mele.0 viath de om asa cum a fost, articolele ne oferdpit oresti interesante pasaje de amintiri personale.

pe micul Kolar chinuindu-se sd invete corectaUmbel romdneascd dupd inghetatul manual de gramaticd allui Manliu. Iatd-1, mai tirziu, descoperind forta de evo-care a literaturii de inspiratie istoricd prin mijlocireanuvelelor /ui Negruzzi. Iatd-1, in sfirslt, rdscolit de reve-latia poeziei eminesciene : aceastà poezie minunath dincele o suth de pagini ale articelei albe ne ridica spreideal in iubire, care mijea nelArnurith in sufletelenoastre, in cugetare, spre care se incercau intii aripile

XI

tti

i

iIatd-1

,

si

noastre slabe, in taina tuturor dep'artiirilor(In amintirea lui Eminescu). Momentul inifierii se si-tueazti in cuprinsul anului 1886. Peste doi ani se producealtd inifiere, care dd trup mai concret, pentru un rtistimp,idealului" i contribuie la fertilizarea cugettirii. Atunci,la 17 ani, adolescentul din Iasi, un lungan desirat, atitde slab, din efort intelectual i hrand putind, incit avea

sperie profesorii aproape convinsi vor vedeapierind, ar fi avut toate motivele, pentru o fire obisnuitd,sa fie un conformist, ca sd se salveze prin astigarea unorprotectori. Era insti un rclzvrátit, impotriva cdrula s-aurostit cloud sentinfe de eliminare din scoalti. Motivul ni-1destdinuie victima rigorilor disciplinei didactice avremit niste vorbe nesocotite" i citeva din atitudinilerevolutionare pe care scoala socialista le-a pus la modiiin Iasi..." (Un profesor : Vasile Burn). A fost totusi maimit decit o oarecare frondd juvenild. Minded tinetrulneconformist citea Capitalul lui Marx, /inea. conferintedespre aceastd opera fundamentalti a socialismului

lua parte si ne imagintim cu citti insuflefireaduntirile socialiste, difuza numere din Revista socialii.

Curind avea sti i co/aboreze la presa miscarii muncito-resti, /a Contemporanul, far cu Gherea, care-i cerea arti-cote, va purta cores ponden i dupti plecarea la studiipeste hotare. E un debut promitlitor in viata obsteascd,similar cu al altor intelectuali din epocii. Cum au in-feles acesti intelectuali socialismul, 0 cum l-a bite/es 0el, afldm tot din paginile seriei Oameni cari au fost : unsiniplu socialism de compritimire adinca pentru suferint5,de nespusii sete de-a sprijini dreptatea" (AlexandruTenie). Sau : Acuma treizeci de ani si mai bine, si acelcare scrie aid era prins pentru o clipà in miscarea ge-neroasd care se indrepta spre poporul in suferintà" 1

Vasite Morton.: o ?mat/I-turd, in Oameni cars au fost,Editura Fundatiei, II, 1935, P. 473.

XII

sii-si

La

cd-1

insdit

fific, S.

Acel simplu socialism de compiltimire" era o atitudinegeneroasii, democraticti, insd nu si marxism. Iorga flus-a apropiat de simburele revolutionar al socialismuluistiintific, a refuzat accepte $ i mai tirziu I-a $ i con-damnat. Dupd ce s-a destacut din legtiturile de tineretecu miscarea socialistd, a calificat insusi socialismul ca odoctrinti strand, fart/ conti5gente cu realittitile dinRomdnia.

N. Iorga nu a putut deveni niciadatti un apo/oget alstdrilor de lucruri din tard ci a fost mereu preocupatde indreptarea lor. Informatia istoricti pe care a acu-mulgt-o de timpuriu, o informatie vastd, dar lipsitti denecesara aprofundare a bazei economice, i-a insuflat am-bitia de a crea o conceptie social-politicd proprie. Dinstudiul istoriei, savantul a desprins sensul progresiv al

sociale, insd a interpretat proptIsirea, clintr-ununghi de vedere organicist, ca pe o evolutie naturalti, ftirtizguduiri revolutionare, a organismului" national. Aceastal-a dus la negarea luptei de clasti ca motor a/ progresului# la denuntarea contradictiilor sociale din orinduireavremii ca un fenomen pernicios. Pentru a-$ i argumentateza, s-a adresat trecutului, pe care l-a idealizat, re-constituind imaginea pe cit de luminoasii, pe atit de falsda unei societdti feudale romdnesti caracterizate prim de-plina intelegere frafie dintre boieri teirani. Istoriculadmite c vechea societate romdneascd avea groaznicevicii de orientalism", dar adaugd numaklecit ea cu-prindea in sine o traditie serioasil fecundil, asezilmintecare izvoriserá din adincul fiintei nationale, datini carecorespundeau insusirilor noastre osebitoare, o viata mo-ralii care era a tuturora fiinded venea de la toti, o soli-daritate care stringea necontenit laolaltd o lume natio-/lard" (Vederile politico ale lui Eminescu generatia deazi). Aceastd lurne nationard" ar fi trebuit urmezenetulburatti existent-a. A intervenit insd revolutia de la1848, rezultat al agitatiei unor boiernasi frantuziti", care

XIII

sti-/

railcard

cdi

sd-si

gt gi

ei

a smuls riul din matca lui. Echilibrul a fost rapt, (W..zdmintele traditionale au fost inloeuite cu altele, pre-luate din Occident §i inadecvate. Situindu-se astfel peo pozifie conservatoare regretind bunele vremuri deodinioard", Iorga nu-si impinge rationamentul pind laultimcle consecinte si nu propune o altd rtisturnare, insens invers. Cladirea noua" a societatii romiinesti numai poate fi darimata ; in aceastil clädire trebuie Irmainceputil o intreaga opera gospodareasca de adaptare, pecare ambitiosii Intemeietori au dispretuit-o" (Ibid.). Ac-ceptind, cu acest adaos, instittqiile democratiei burgheze,istoricul nu se resemneadi $ in fata dezvoltdrii capita-lismului. Romania fiind o 'card eminamente agrard, in-dustrializarea este, dupti opinia sa, tot un proces de in-strdinare fatti de rosturile nationale. Istoricul n-a privitproletariatul cu ostilitate. Dimpotrivä, s-a referit cu com-pasiune la mizeria clasei rnuncitoare, consemnind, depilda, tristele scene de la Lupeni", unde minerii erautratati ca animalele" 1. Proletarizarea i-a aparut insa caun fenomen nefericit ce trebuia frinat. De aici, condam-narea orasului ca an loc de pie rzare. Nu in orasul indus-trial, ci la Ora era necesar sit se caute sursa de energiicapabild st instintitoseascii viata comunitatii nationale.Istoricul, literatul omul politic N. Iorga a nutrit ostatornicti simpatie fata de taranime nu doar dintr-unsimplu impuls afectiv ca altii, ci pentru cá o consideradepozitarti a traditiilor virtutilor morale ale poporuIuiroman. In 1907, a putut fi considerat un instigator", afacut atunci colecte $ i a trirnis ajutoare bilnesti pentrua fi distribuite vtiduve/or orfanilor ; in timpul refu-giului de la Iasi a staruit sti se dea pdmint satenilor.Toate acestca nu sint simple actiuni filantropice, darnici nu au yak/area anon dovezi cd Iorga ar fi privitrezolvarea problemelor sociale dintr-un unghi de vedere

Romania conternporand de la 1904 La 1930, p. 429.

XIV

i

p1

p1

pi

'

economic. Dupti el, cauza fundamentald a relelor ce bin-tuiau societatea romdneascd era nu de ordin material, cimoral. Inainte de primul ralzboi mondial, mai exact in1909, fticea observatia cti romdnii nu formau unpopor, cilci prin instrilinare ne lipseste clasa de sus, prinignorantà, cea de jos" (In arnintirea lui Eminescu). Ches-tiunea esentiald consta deci in refacerea cornunittitii na-tionale, iar calea unicä spre acest obiectiv o reprezentadifuzarea unei solide culturi nationale, in care singurii,cu adeviirat, ni este mintuirea" (Cei cari se duc : C. Lu-caciu). Cu aceasta ne reintoarcem la propriile aprecieriale i.storicului asupra contactului stiu de tinerete cu mis-carea socialistd. Pe noi, scrie el, referindu-se /a aceaperioadd biograficti, ne indemna setea de adevdr i milade oameni. Iar ca mijloace cunoastem unul singur : inloc sä profitgrn de incultura omului pentru a-I Inviersunaca pe oricine n-are judecata intreagil, visul nostru erasti-1 facern a intelege, a sti." Prin culturd, oamenii sdracidin lumea satelor ar fi fost eliberati de ignorantii si devicii, transformindu-se in gospodari harnici siasemeni fruntasilor", adevtirate exemple vrednice deurmat. Tot prim culture% mosierimea s-ar fi regenerat,reintrind pe ftigasul vechii boierimi cu dragoste de poporsi de patrie. Interesul lui Iorga pentru tiirtinime se corn-pleteazil cu respectul fagt de boierimea de vitti", epitetpe care cititorul Ii va afla $ i in uncle pagini din Oamenicari au fost, cle exemplu in acelea despre ,Slefan Grecianu.In societatea romdneascti asanatti prin culturd, boierimeatrebuia sti joace un rot important, chiar in directia im-buntitatirii soartei tdranilor. Pentru /orga, cultura aremenirea de a statornici impticarea socialti colaborareaintre clase. Fireste, el nu ia in considerare mice fel de

ci pe aceea pe care poporul nostru format-ode-a lungul veacurilor. In reactualizarea acestei cu/turi,apare din nou criteriul paseist exclusivist.

Vasile Mortun : o invtitdturii, loc. eft.

XV

instdriti,

culturd, $i-a

Men

pi

91

Cu aceeasi asprime cu care condamna capitalismul,fostul director al Srimriniitorului respinge orice influentdculturald din afarti, in prima rind influenta francezd,tratata global cu adversitate. In ansamblu, deci, patriarha-lismul iorghist se conjugti cu nationalismul. In culturtiinstrdinarea, in soctetate elementele alogene de la tart/(arendasii, circiumarii greci i evrei) sint factorii negativiimpotriva carora N. Iorga cheamti la lupta. In martie1906, profesorul scos studentii in straciti, pentru amanifesta impotriva unui spectacol in limba francezdorganizat de protipendada bucuresteand in sale TeatrututNational. Miscarca din 1906", CUM o numeste initiatorul,este semnificativii si prin consecintele ei. Pasaje dinOarneni cari au fost (N. Gane) indrepttitesc ipoteza cáatunci s-a ntiscut propriu-zis omui politic N. forge, pecare un eveniment imediat urintitor, i mult mai marerascoaleie din 1907 1-a cleterniinat s ptiseascii in -arena

sa-si puna pentru prima data candidature de deputat,apoi sá infiinteze un partid.

N. large a fost, in intentiile sale sincere, un patriotun democrat, dar prin conservatorismul sau nationalist,

prin recomandarea unor rezolvdri sociale ineficiente, apus obiectiv la indemina celor interesati teze diversio-niste pagubitoare intereselor populare. Din partidul salt,partidul nationalist-democrat, a derivat fatal organizatiacuzista. Ain nedreptati Mal gray memoria marelui nostruom de cultura si a profesorului intelept a/ atitor generatiideed I-am privi ca pe plirintele miscdrilor de dreaptaextremiste din Romania. A cdzut cu Malta lui frunte detales al gindirii strapunsa de gioantele brutelor cuverzi Orinduirea dominata de burghezie mosierimenuavea nevoie de lorga pentru crea instrumentelebestiale ale dictaturii .71 nu i-a fost strtand satisfactiade a-/ vedea suprimat. Cu ani in urmd I-a folosit insd,I-a acoperit de onoruri, ldsind apoi pe seama altoradezVolte abecedarta nationalismului in statute ale vio-

XVI

si-a

#

sd-i

pi

camdpI

a-si

lentei, ale extremismului ci crimei. In acel moment, pro-fesorul se retransase ferm pe POZiff mai dare, asistauluit la evolutia inspdiminttitoare a miccdrilor nationa-liste si a avut curajul superb de a le anatemiza. -De aceeaa si trebuit sit mid. Era un om bdtrin, un idealist"

cum numecte el pe visdtorii ce cred intr-un nobilideal plutind, insingurat, pe epavele devizelor sale dealtddatd : traditionalism national, realism democrat". Aufost si alp oameni de culturd, oameni politici in acela0timp, care s-au veizut dap la o parte infirmati increzul lor social-politic. Nici unul n-a trebuit sti prateasdiatit de greu falimentul conceptillor lui gresite.-Pe fitndalul tkgru al tragediei scinteiazd, de la un caplit

la altul al carierei publice a lui N. Iorga, ca niste focarede lumina', interventiile sale merituoase in momente im-portante, unele grele, din viata poporuItti nostru. Pentruanii dinaintea primului reizboi mondial, Oameni cari aufost adund multe articole dedicate transilvdnenilor si, ingeneral, luptei de eliberare nationald si de intregire aRomdniei cu provinciile aflate sub dominape strdind.Publicistul elogiazd pe fruntacii acestei lupte oamenipolitici, mernorandisti, cdrturari, prof esori, clerici, de lavladici la simpli popi de tard. In aceeasi vreme, profesoruluniversitar de istorie si secretar al Ligii pentru unitateaculturald a romcinilor viziteazd Transilvania, ii insufletestepe cei de-acolo, se indreaptd spre Bucovina, unde e opritla granitii de autoritätile austriace, organizeazd pelerinajela Mandstirea Dealul vorbeste, infldcárind, despreMihai Viteazul cel ce nu se poate odihni". Rea/izareastatului national Romania, in hotarele sale naturale ciistorice, era o cerintd vitald pentru poporul nostru, iarIorga s-a manifestat ca unul dintre cei mai neobositientuziasti militani in aceastil directie. Au urmat izbucni-rea primului rdzboi mondial ri anii neutraliteitii Romaniei.Iorga n-a putut rdmine niciodatd un spectator al event-mentelor ci nici, doer, un comentator in sensul gazettirese.

XVII

2

si

i

El se asazii in miezul lor fierbinte, e partaq eel putin princuvintul scris rostit. Deplinge cliderea pe front a roma-nilor din armata habsburgicif infiereazii barbaria teuto-nica" sub loviturile ciireia Europa era inundatel de valuride singe. Iorga e, de la inceput, un adept al aliantei custatele Antantei adversar al puterilor centrale.Aleituri de cele dintii trebuia sa-si giiseascii Romania loculfiresc, dincolo de toate manevrele de culise rezistenteleunor politicieni $ i ale regelui pe care inima intereseleii impingeau in alta directie. Iln antigerman in principiuIorga n-a fost. Ba chiar, inainte de rdzboi, el, care-si intre-gise studiile la Leipzig, pretuia mai sus culture germand,metoda tiinificä germana, literatura germanii si le opuneaculturii franceze. In aceasta din urmii, prin frantuzismulpiturii avute de la noi, vedea, cum am aratat, un pericolimpotriva propriei noastre culturi. Prin 1905, in apreciereapoporului german, istoricul ajungea la o anume exagerare,uitind violenta militarismului prusac accentede admiratie fatd de Bismarck. Referitor la poporu/ ger-man scria al nu e unul care s'a aibd o viatá mai armonicd,mai echilibratà, printr-aceea cà la dinsul curentul sprebunurile materiale ale vietii e totdeauna precumpánit deiubirea statornicd, in forme noud, pentru ideal : pentruadevarul cugetarii, pentru elaborarea tLintii, pentru in-deplinirea frumusetii" (Serbärile pentru Schiller). Sintoare calitatile enumerate specif ice poporului german ?S-ar putea rdspunde afirmativ, in mäsura in care apartintuturor popoarelor. Istoricul roman comitea o eroare deapreciere, privind natiunile din unghiul de vedere alpsihologismului, poate sub influenta lui Wundt. In timpulrazboiului, a trebuit sd-si revizuiascii opinia in cele zecetectii finute la Iasi $ i publicate sub titlul Cugetarelapte: germang. i in unele din texte din Oameni cariau fost vor aparea exagerilri in sens invers, mergind pinciacolo, incit, pentru oblinerea unui contrast, soldatii $ iofiterii arrnatei napoleoniene invadatoare sint invaluiti

XVIII

-an

i

gasind

gi

gi

gi

01

si

Ii

in aureola unor eroi ce-si fac datoria, dar o fac cu elegantdcu dep/ina solicitudine feta de invinsi. Unghiut de

vedere e subiectiv, st explicabil. Totusi razboiul a adusclarificari importante in gindirea lui rorga. In. articolelepublicate de-a lungul anilor de rdzboi Li vom regdsi asacum ne asteptant : slávincl eroismul celor morti pe front,de Ia ostasul de rind, pind la general, vtirsind o lacrimade recunostintii pentru militarii francezi englezi aflatiin misiune la noi se odihneascti in pamintutromiinesc, pentru medicii personalul sanitar inferiorcontaminati de holera. Concomitent, din coloanele Neamu-lui romanesc luat cu sine in refugiul iesean scaptird fulgereimpotriva ocupanti/or, a politicienilor, scriitoritor ga-zetarilor riimasi in. Bucuresti, ca s se pund in soldainamicului. Temperamentut impetuos al publicistului serefuza deznddejdii defetismului. In zilele cele maigrele si, aparent, fara sperantd, articolele lui lorga ex-primd increderea neabatutti in dreapta biruintd, insufle-tesc, mobilizeaza. Experienta de foc 0 singe pe care atrait-o, desi pe front n-a fost n-a fost fancied numai era tintir deschide 0 in Oameni cari au fos't uncapitol nou.

Inainte de rdzboi, viata sociald politica' din Romaniavddea vicii grave. Ca nu poate fi un neam trainic, senain 1906 Iorga, acela care se alcatuieste cu adevarat numaidin spuma de sus... Ci un adevarat neam e acel ce cuprindein sine toatä viata, vesnic miscata, totdeauna innoithpe deplin curata, a multimilor muncitoare cinstite"(La mormintul lui Kogalniceanu). Dar atunci exista totuszun ideal si se anuntau evenimente cutremuriitoare caretrebuiau sd aceastd consecintii : purificarea vietiipolitice, in general a existentet spumei de sus". Event-mentele au venit, mai teribile decit putuse inchipuicineva, $ i au trecut. Deed in cercurile po/itice ale Romanieis-a schimbat ceva, schimbarea s-a facut in rau. Primmantle jertfe de singe s-a creat Romania intregttd, un

XIX

2*

ramasi sti

eliot fi

ft

sift

ai

fti

at

ft

at

eiat

10

vis de veacuri, inset oarnenii politici nu s-au ridicat laindltimea cerutti de vrednicct gospodarire a marii patrii.Tara a fost lásatg pradii numai ambitiilor personale sidorintilor de imboggtire, toatd lumea amestecindu-se, fgrgdeosebire de rang, in haosul poftelor dezläntuite" (Bru-silov). lorga face o deosebire neta intre politica"adicti activitatea publicii dedicatet realiztirii unui ideal"ci politicianism", agitatie sterild, de cele mai multe oride-a dreptul pagubitoare pentru masele populare, fiindctie pornitä din carierism ci se bizuie pe demagogie. Dupaincheierea pacii au ormat acadar vremi sterpe aleepigonilor".

0 data cu prabusirea speranteloi de instinatocire avigil publice, in scrisul lui Iorga severitatea condconnariise insoteste cu semnalarea pc plan intern si internationala unor fenomene noi, ingrijortitoare, prin prisma ctiroraci rtizboiul insuci poate fi inteles in altii lumina, multmai patrunzatoare. Trgim, scrie profesoru/ in 1924, infaza asasinatelor in masg, cu milioanele, pentru a semiinteresele producgtorilor industriali, cart string o natieintreagg in jurul avintului de cucerire, de inlaturare, decotropire" (Wilson). Publicistica istoricului se intoned/ defiorul temerilor in legaturti cu. viitoru/ apropiat a/ ome-nirii. La Societatea Natiunilor, problemele deschise prim1924 vor rgminea probabil tot astfel ping la noi Varsgride singe" (Ibid.). Aceasta, ci datoritii politicii revancardea Gerinaniei. In denuntarea acestei politici, Iorga ros-tecte avertismente profetice ci. emotionante. Tot in 1924,cind pentru multi/ lume din Europa numele unui anumeHitler nu spunea mimic, publicistul roman it vedea peortjanizatorul camasilor brune asociat la politica de ame-nintare a pacii. Murise Helfferich, unit/ dintre revancarziiindirjiti. Astgzi, contenteaza Iorga, el e o mind de cenusg.Dar flacara din el va trece in altil si in altii, pentrurtenorocirea lor si a omenirii. Cgci niciodatg instinctulcel barbar nu poate face atita rgu ca o cugetare metodicg

XX

ratacita prin pasiune" (Helfferich). In Germania deatunci, zugravul ratat ce se pregatea sá devind dictatoral OM lui si al iumii nu ocupa incti functii oficiale.Dar, pentru Iorga, Germania din 1924 e Germania luiLudendorff si Hitler" (Quidde). Dupd noua ani era numaia mi Adolf I, devenit Imparatul «Reichului al treilean".Hindenburg, care mijlocise ascensiunea aventurieruluisinistru, ii sfirsise prea lunga viatd. Va fi avut el(marescaul) in clipa cind inchidea ochii viziunea Rinuluitrecut, a Poloniei invadate, a Vienei anexate... ?" Reci-testi fraza, controlezi data : 1934. Data nu e gresUcl.Hindenburg a murit in august 1934. Rinul avea sti fietrecut peste vase ani, Polonia, invadatd peste cinci ani,Austria, anexatti peste patru ani. Totul s-a petrecut in-tocmai, in alta ordine cronologicd, dar acesta e unamanunt feird important& Cine ar putea ti dacd Hinden-burg a avut viziunea tuturor acestora ? Iorga a avutinsd infiordtoarca viziune. Fascismul facea proze/iti.in Romania : aptireau camasile negre", exaltatul fiu allui Zelea Codreanu" prezenta somatii, Intr-un ascunziscu pumnale i revolvere se gasea lista ministrilor caritrebuiau executati".I Pe lorga, violenta de mice fel,violenta fascistd Li oripileazd. Cel ce stivirsise cindvagrava gre,ealti de a intretine agitatii antisemite pe planulteoretic al conserveirii etnice" protesteazd acumimpotriva exceselor antisemite" atrage atentia asupramarelui rtiu pe care-1 fac tetra'. Actele de violentd sintmanifestdri ale urii impotriva oamenilor de altd nationali-tate, iar o astf el de urii nu e un sentiment omenesc. Deaceea, intr-un articol dedicat unui nationalist" bucovi-nean, Iorga putea sd inscrie printre merite/e aceluia fap-tul di era roman filed ura fata de alte neamuri" 3. De peaceeasi pozitie scria rinduri calde de pretuire pentru

I 0 Romania contemporana de la 1904 la 1930, pp. 380-381.Constantin Morariu, in Oameni cart au fest, III, 1930,

p. 233.

XXI

fiintei

si

*

0

savantul evren Moses Gaster i punea intrebarea Cindoare ura va fi trimisà la sanatoriu invidia la casade corectie ?" (Memoria doctorului Davila).

In apri/ie 1915, Vasile Ptirvan era atacat pe straddlovit : I s-a spus cà aceasta se face pentru vederile

sale politica". I nvtitatul, membru al Academiei, era acuzatde nepatriotism", fiindcä facuse o criticti asprit sttirilorde lucruri din Roradnia. Erau a4ii de eta parere ?fi dat riispunsul pe polemicii de idei. Nu stiu,spune Iorga, consernnind atentatu/, de cind ideile politicaale unui om InvAtat i de o superioafa inteligentg se«rectificilp pe strada cu pumnul, de eine s-a intimplat a fimai voinic decit dinsul." Daca e o inovatie, tristá, deplo-rabilä inovatie I" 1 Inovatia" a inceput sti se practice indiverse state ale Europei, miscarea camasilor brune atransforrnat-o intr-o practica de stat, curentti. Pumniis-au inarmat cu revolvere. Bestia umand" facuto victim./ din cancelarul austriac Dollfuss, care nu eranici el un sfint, dar sedea in calea proiectatuluiAnschluss. lorga stia eine sint ucigasii cine-i an gajase.Articolul despre asasinarea lui Dollfuss ii dà prilejul uneiinfierari a hitleristilor briganzii comandati de acolounde un mort mai mutt nu intereseazà" (Victima de laViena : cancelarul Dollfuss).

Au trecut citiva ani. Previziunile publicistului romans-au realizat. In zilele pustiitoare ale celui de-at doilearazboi mondial, el nu a ostenit in a supune oprobriuluipublic teoria spatiului vital", pretinsa superioritate arasei" germane, invazia blindatelor cu cruce neagra inVirile ce nu s-au putut apara. Totu/ se prtibusea, orizontulera sumbru. Istoricul se intreba dacii mai stie istorie, inasa masurd ceea ce se intirnpla ptirea cif neagti adeva-rurile statornicite de experienta secolelor. Dar tocmaiacum i se impune certitudinea cà adevaruri/e, chiar clacti

Un otentat, a Reithotul nostru trt note ztlnice, Ramuri,Craiova, I, p. 179.

XXII

si

Sa-sicane

si-a

fr

pot fi contrazise temporar, nu pot fi ucise. Ultimul ande viatii care i s-a. mai ingdduit, profesorul 1-a parcurscu inima crispatd de durere, dar cu ochii luminati denadejde.

*

In panegiricul unui istoric, in comentarea ocazzanalda unui eveniment, lorga isi afirmd conceptia in pro fesiatutelar& Existd o istorie pragmatic& a consemndrii fap-te/or, alta, superioard, a reinvierii epocilor trecute, insfirsit, o a treia, aceea care rosteste sentinte asupra eve-nimentelor de odinioard si reactualizeazd invtiViminte,exemple de imitat", reguli de conduita politica" (In-.vataminte din viata si domnia lui Cuza voda). Aceastadin urmei e istoria practicatet de forget. El a introc/us instudiul istoric cercetarea metoclicd, nu mai e evocatortaromantic pe care i-a format /a noi epoca de la 1848. Darprin rolul educativ pe care il reuendicd pentru istorierdmine totusi urmasul, la un nivel stiintific nou, al luiKoglilniceanu si Bdlcescu. Ca si aceia, in istorieceastä experienta, verificata indelung, a vietii neamurilorce se cheama istorie" (A. D. Xenopol) el cautd esenta,sensul superior al zbuciumului umanitiitii". Mai mutt de-cit adevarul faptelor", il intereseeza adevarul dinfapte". lar acest adevdr impune o atitudine democratic&Oamenii n-au lost creati ca sei fie sclavi, nici natiuniloca sa fie roabe" (In amintirea lui Petru Liciu). Tot caistoricii de la 1843, Iorga relevd insemnatatea marilorpersonaliati in viata unui popor si propune un cult a/eroilor : Cad puterea unui popor vine si din constiintalimpede a tuturor oamenilor alesi pe cari i-a avut si-iare si din cultul dezinteresat al acestor eroie (Citevarinduri de dincoace" in amintirea lui Tirnotei Cipariu).Fraza nu poate fi considered ca o formulare a tezeiidealiste cd istoria e fauritti de eroi. blinded, de pildä,victoriile lui Mihai erau ale unui neam intreg" 0p.- Niei un om mare nu e asa de mare, incit el singur

XXJT1

,.a-

poatil indeplini o opera mare. Omul cel mai mare arenevoie de cei mai mid" (Pomenirea lui Mihai Viteazul).

Experienta istorica poate fi mereu folositoare In sen-sul educativ. Asa o valorificd autorul volumelor Oa-meni cari au fost. El-il ontagiaza pe Cuza, ca sd aducd indiscutie nevoiie taranilor, evocd faptele de arme ale lviMihai Viteazul pentru a stimula eroismul in vederea raz-boiului ce trebuia sa smulga coroanei habsburgice Tran-silvania. Istoria Li oferii argumente pentru revendicdrile22420,ot/de i pentru critica internd. Ca si Eminescu, ad-monesteazd intr-o fazd noud a societdtii romdnesti pecei cari infatiseaza ordinea materiara, satula i multu-mita, care a iesit dintr-o indeplinire partiala, deci defec-tuoasa, a idealului" luptätorilor c/e /a 1848 1.

Ca istoric, Iorga a reprezentat acea intelectuditate pecare a dorit-o activil, lucrind pentru folosul i mindriaunel societati intregi" (Dr. Victor Babes). Pe profesortasau, A. D. Xenopol, /-a caracterizat, ca savant, cu undeserioase -rezerve critice, dar i-a ariitat toatti gratitudineapentru modul in care a pledat, peste hotare, in favoareadrepturilor nationale ale romeinilor. De cite ori a scrisdespre un 07Th de gaup inventator, medic, inginer,naturalist, explorator autorul articolelor strinse inOameni cari au fost nu s-a preocupat de aportul lor spe-cial in respectivul domeniu de activitate. Nu avea com-petenta, i nici nu-1 interesa, ca publicist, aceasta. Ii in-tense modu/ in care omu/ de Uinta, roman sau strain,a dat eforturilor sale un scop practic stiinta repre-zentind o tinta, dar si un punct de plecare". Este de lasine inteles cd Iorga nu putea fi un apologet al stiinteidedicate abstracriunilor, ci a/ aceleia ce are atingere cuviata practica". Ca 0 istoricul, ca literatul, omut tiin-telor pozitive lucreazd pentru sernenii sai. qtfinta trebuiesa fie utilitara democraticd. Edison a fast mare, pentru

Pentru ae s-a comemorat C. A. Itosetti, in Camera ear{au fast, 1935, 11, p. 226.

XXIV

sä

cj

1

l

ft

cei in descoperirile sale s-a ginclit inainte de toate la citpot folosi semenil sili din noua taira pe care a smuls-omateriei mute si oarbe" (Edison). Claustrarea intre pe-retii laboratoarelor egalealci cu 0 dezertare. Vrednici destimit sint cei ce deslcisoard, paralel cu munca de specia-litate, o alto, pe plan larg, de popularizare a cunostin-telor, prim reviste, manuale, conferinte. Chiar cind nu eun inovator de prima mind, omul de stiingi nu $i-a con-sumat viata in zadar, dud 4 contribuit la inleiturareaignorantei. Chiar cind, in specia/itate, cornite erori cade exemplu cutare filolog san istoric Latinist acesteanu-i anuleazii meritele publice, dacd e cinstit in ptirerilesale si-si slujeste in alt fel natinnea. Nu poate fi iertatinsti nici cel mai mare om de culturil, dacd triideadi in-teresele nationa/e. Adevdrul stabilit de f Uinta -trebuierostit in folosul poporului, chiar cu riscul de a suferisanctiuni din partea conductitorilor vremelnici. Cdutareaadevtirului si comunicarea lui sint mai mult decit nisteobligatii profesionale, sint mtirturisiri", indatoriri etice.

*

Articolele din Oameni cari au fost exprirnd si opinitledespre literaturd ale lui Iorga. Literatura (arta in ge-nere) e legatti de societate prin originile si -prin inriu-rirea ei. Artistul creeazti ca un purtátor de cuvint a/ po-porului si al epocii; opera lui isi asigurti trilinicia si ori-ginalitatea prin spirit popular si specific national.Din literaturile straine se extrag ace/easi inviitdmintede ordin general : slujirea idealurilor nationale, dragosteafatet de popor, accesibilitatea expresiei. Asadar cercul seinchide. In interiond stiu se inscrie o altii cerintti deprincipiu : zugravirea vietii nationale in lumina adevd-rului. Am putea numi aceastii cerintti realism. Dar ade-yarn!, desi obiectiv, poate cdpiita diverse interpretdri,unele ducind pini la infdtisarea lui trunchiatti, ori chiarpind la falsificare.

XXV

Din contactul stiu de tinerete cu miscarea literard dinjurul Contemporanului i ca o preluare a traditiei Dacieiliterare, N. Iorga si-a insusit definitiv conceptia asuprafunctiei sociale a artei. Ca atare, e un adversar alestetismului s-a aflat de cealaltd, parte a baricadei fatdde junimism. Considerarea tendintei ca o conditie esen-tialti a literaturii capeitd insti la el o semnificafie netdistinctivti fatd de critica materialistic' a vremii sale si cuatit mai mult fatii de estetica noastrti marxistd. Ctici, laforge, literatura si arta, cultura in general sint privitenu doar ca niste mijloace auxiliare, ca niste arme in luptapentru progres, ci ca nige factori de kcal. Readucereavietii sociale nationale pe un. fligas ideal fticindu-seprin. culturd, continutul acesteia forma pe care o im-bract/ impun o riguroasti atentie. De fapt, pornind deaici, Iorga ptirtiseste domeniul esteticii, trecind pe cel aleticii. Din cei doi termeni ci sintezei artistice tendintaexprimatd prin mijloace artistice cel de-al doilea eimpins pe un plan secundar chiar ignorat. Trecind cuvederea axioma cd eficienta unei opere e asiguratti deforte imaginilor, de prelucrarea artistica, Iorga apreciazdscriitorii in primul rind, adesea exclusiv din unghiul devedere al bunelor intentii. De aceea, cititoru/ sä nu fiesurprins cind va vedea cumptina sa indicind o greutatemare pentru o mind de paie, alta, neafteptat de mica,pentru un lingou de aur. In Oameni earl au fost, un poemistoric modest al lui Vasile Bumbac se bucurti de o bine-voitoare atentie, iar Buron e tratat cu severitate. La cc/dintii, criticul evidentiazti o trelseituril foarte respectabild :patriotismul ; la cel de-al doilea, egoismul cel mai rece.Tot cu o motivare eticti a respins Iorga simbolismul, pecare I-a privit cu suspiciune, ca alti contemporani, cape o expresie a senzualismului $ i a descompunerii morale.Pe Ovid Densusianu, clirectorul Vietii nol $ poet simbolist,cu care nu s-a inteles nici in alte privinte, 1-a socotitaproape un dufman persona/, f Untied importa in literature/

XXVI

si

si$ i

p1

p1

$ i

mode de aiurea. Mai tirziu, in primii ani de dupd, rtizboi,fostui conclucator al Sgmadatorului facea' observatia Oar-manta cd nesinfatatea unel vremi de cried a nävälitcuprinsul literaturii, culturii intregi..." (loan Scurtu).Sigur, era nesanatate", dar din 1922 pina in 1940,literatura moderna" a inscris in Romania succeseremarcabile. Iorga nu le-a recunoscut ; cu indignareatribunului ce-si vedea contrazise credintele, a contestatglobal opera celui mai mare poet contemporan, supusunui lung 4i violent rechizitoriu, sub acuzatia de trivia-litate.

Rezistenta lui lorga la inovatie in arid fi literaturiiare fi alte temeiuri decit inlocuirea dogmatica a esteti-cului prin etic. Traditionalismul e ruralist, ori literaturamoderna s-a eliberat de unilateralitatea inspiratiei 0-aimbogatit sfera cu zone noi ale mediului social # alesufletului omenesc. Experimenta $ i forme nemaiincercate,un alt limbaj, mai rafinat, nu intotdeauna abscons, insamai putin accesibil. S-ar fi putut observe, de pildd, cifaceasta nu egala cu negarea specificului national, cif inpoezia lui Ion Barbu a lui Tudor Arghezi se distilaintr-un mod subtil folclorul. Faptul i-a scapat tut Iorga,exclusivist # categoric in rnaterie de literaturd. Intole-Tanta l-a pus mereu in conflict cu lumea scriitoriceasca,$ i Inca din anii Sämgniitorului. Cunt se stie, acolo incelelalte publicatit pe care le-a condus, a desfasurat oenergicii muned de indrumare a literatilor in sensulvederilor sale : inspiratie din viata satelor, privite caorganisme curate ale Pinta etnice, netulburate de luptade clasa, dar amenintate de asaltul strainilor", evocareavremurilor patriarhale in care taranii boierii impreund

apitrau glia, condamnarea orasului ca loc de perditieetc. Rigiditatea cu care selecta materialele pentru revistaa ridicat impotriva profesorului respectat iubit pecolaboratorii sai, altminteri supusi cuminti, din reclactiaSiimgnatorului : losif, Chendi, Anghel etc. Directorul a

XXVII

##

$ i

#

#

si

fi

trebuit sd plece. Dupd multi ani, cind majoritatea mar-torilor nu mai érau in viafti, el a reluat procesul, apd-rindu-se de invinuirea de a ti obligat pe scriitori sd seconformeze unor refete. Condifiile publicdril erau doaracestea : E bun ? E sdnatos ? Da, §i sdnkos... Fiindc5Mx% aceasta, literatura e un pikat, si nu intelegeam sa*-1fiu complice" (Moartea unui tin5r : Nicolae Beldiceanu).

Desi de la respingerea estetismului i condamnareamanifestdrilor decadente in artd Iorga a ajuns pind laconfuzia dintre estetic ft etic, dintre artti qi culturti,gustul sensibilitatea sa pentru frumos, marea lui expe-rienfil de cunosciitor al literaturii romaneqti $ al celeistrdine au fticut din e/ autoru/ unor pagini pline deadeviir $ i de prefuire dreapai despre opere scriitori.Scara valorilor consfruitd de el are uncle trepte rupte,altele strimbe, altele asezate mai sus ori mai jos cleeitlocul ce Ii s-ar cuverd. Insá, cu defectele respective, stittotusi in picioare. Dintre scriitorli nostri : Anton Penn,Costache Negruzzi, Erninescu, Creangd, Caragiale casit nu citez decit cifiva din cei ce apar in paginile dinOarneni cari au fost dintre cei straini : Horafiu, Dante,Schiller, Tolstoi, Sienkiewicz, Ibsen. etc. se afld la nivelutcorespunzdtor. Iorga e autorul unei ample istorii a We-raturii romdnesti comentatorul profund al unor scriitoride seamti ai lumii. Lucrtirile lid de istorie literardexegezd sint de mare pref. Nu am refuzat nici reeditarea,din Oameni cart au fost, a acelor articole care stdruieasupra unor scriitori mdrunfi, chiar dacd autorul e preageneros cu ei. i acolo sint incrustate informafli utile qtobservatii interesante.

Prevenifi asupra erori/or criticului istoricului literar,parcurgem paginile tut lorga cu satisfacfia de a descoperiidei juste in formuldri pregnante, caracterizdri care fi-xeazei dintr-o mdiastrd triistiturii de condei profilul ade-vdrat al unui scriitor. Ne explicdm exagerdrile defor-matoare, datorite unui unghi de vedere personal pe care

XXVIII

Si

$ci

p1

It

tzu putern Articolele cu care avem a face nushit nifte reconsic/erdri", nici concentrate de monografii,ci in majoritate simple evocdri prilejuite de reeditarea

carti, de un deces, o comemorare sau dezvelirea uneistatui. Nu le vom cere mai mult decit unui material pu-blicistic ocazional. Aprecierea autorului opereazii in vir-tutea unei tritstituri majore ci, ca in tot ce a scris Iorga,cu scopul detaçarii unor invdtdminte. Pe alocuri se relevii

calitati ale operei : realism, expresivitate etc., daratentia se concentreazd asupra atitudinii generale a seri-itorului, asupra mdsurii in care acesta slujit patria

poporul. Principalul merit subliniat e acela de omde Iln scriitor de inimii" a fost clasicul bulgarIvan Vazov : De la inceput pinil la sfirsit, eLs-a iden-tificat cu ai sai. Orice suferintä, orice bucurie, oricesperantá a lor a gilsit intr-Insul glasul care a miirtu-risit-o" (Un poet reprezentativ : Ivan Vazov). BjärnstjerneBjörnson a inteles si el di iapiirarea dreptAtii e unul dindrepturile ccle mai netzlgriduite ale unui scriitor" ; la fel,Lev Tolstoi. l'orga cUl tolstoismului o definitie extrem desugestive autorul Anei Karenina nu s-a facut crestindupg evanghelie pentru fericirca raiului, ci pentru sufe-rinta acestui iad" (Leon Tolstoi).

AFezind foarte sus tendinte/e generoase ale scriitorilorimplicit, valoarea educativd a operei /or, autorul

Oarnenilor earl au fost conferd unor literati merite maimari decit au avut. Pentru Vlahutii a nutrit o admiratiefifird rezerve, a scris despre el in repetate rincluri ca despre,,un suflet adinc", un om de naturä fnalt-etica", a cdruitintd nu era frumosul intrucitva schimbgtor, ci natiaeternä" calitciti care nu demonstreazd totuF1 calificareade mare scriitor" pe care i-o acordil (Un suflet adinc),Pe Iulia Hasdeu, lorga o deplinge ca pe autoarea uneiliteraturi de o adeväratii valoare". Precizarea fiicurdnumaidecit limpezeste lucrurile : Inteleg de o valoareliterarA, dar Inainte de toate de una educatoare" (0

XXIX

ni-I insu0.

Mina".

0,

told

si

it-aai

umbra a trecut Iulia Hasdeu). Valoarea educatoare",comptitimirea fate/ de cintdreti stilts/ dupá incercareaprimelor acorduri sfioase amplified galeria Oamenilor cariau fost cu figuri palide Ca Mihail Teliman, N. Vuloviei,Alexandrina Miheiescu sau poetul-copil Cratiuneseu.

Proiectatti pe un spatiu mutt mai larg, conceptia etiedil duce pe Iorga cdtre preferinte, altminteri nemotivate,MO de unele literaturi nationale, acele literaturi mo-derne, pe atit de frumoase si de bogate, pe cit de morale,inAlcatoare de suflet, cum sunt literaturile englez5 si ceagermanii". Se intelege cil piatra aruncatd, prin ricoseu,jinteste Uteratura francezei moderml (stmbolistd, deca-dentd etc.). Induntrul aceleiasi literaturi $ i in cadreleaceleiasi creatii, un scriitor sau o opera ii impun luilorga obieetii, in. cazu/ in care deseoperd absenta pulsatieiunei inimi calde # a unui ideal". Nu ne mini cindportretul schitat cu un virf ascutit pe gheata e al luiTitu Maiorescu. Explicatia o oferii portretu/ insusi : Ma-iorescu era o fire rece, din estetica lui lipsea orice ar .doare militantd ; Junimea" a practicat un criticismsterp", a demolat VIM a-Fl propune sti ridice un edificiunou. Nu ne poate surprinde nici caracterizarea, altminteriplasticd fi in mod regretabil superficiald , a criticis-tului ,Shaw irlandezul, celtul acesta, cu ascutitulzimbet de ràulate si despret, acest profanator si al mor-%nor (!) pentru a face sa scapere flaciira albasträ asatanismului salt..." (Pirandello). Incepe masa sti ne sur-prindil reducerea operei lui Eyron la expresia exclusiva aindividualismului : fiind un poet asa de mare pentru el,1-am fi dorit cit de putin si pentru noi" (Amintirea lutByron). Egoistul romantic a lost fi un poet al asupritilor.Iorga, cucerit din copildrie de patriotismul nuveleloristorice ale lui Negruzzi, identified in scrisorile aceluiasisatira unui autor feird ideal", iar in om, pe un indiferentfall de ((Irani. Atitudinea fatit de tarani, manifestarefireascd a unui scriitor de inimii", determinei si sentinta

XXX

cu privire la Vasile Alecsandri. Scriitorului pe care noiii respectiim asttizi mai ales pentru democratismulpatriotismul säu, pentru oficiul de poet-cetdfean, Iorgafi refuzii simpatia tocmai fiindcti recunoaste acestoficiu. Veselul ciripitoc", cum ii spune, n-a fost dealtun bogat i strglucit diletant". Cu sätenli lui, adaugii,A. a fi fost bun, dar mindria stgpinului de pgmint, adonmului de oameni nu I-a lgsat sg-si piece privireaping la smerita boatie de simtire a ta..ranului. Cel ce astrins i prelucrat poezia popularg n-a stiut, de fapt,ce se petrece in inima celor de care a fost incunjurat maimult in viatà" (Corespondenta lui Alecsandri). Aparte-nenta de clasti a scriitorului e interpretatti, am zice,dupti modul sociologist totodatti, in contradictie cuteza patriarhalistii a frcifiei dintre boieri i ärani. Sti nutrecem mai departe, ftird a mentiona reparafia adusti inalte pagini memorial ltd Alecsandri totusi poetulrenasterii nationale", autorul unui repertoriu care nu ede uitat, de aruncat" si care pentru invtitatura, capentru plgcerea noastrg... trebuie chemat iargsi la viatd"(Liciu teatrul lui Alecsandri). Ce/ ciiruia nu i se faceinsti nici o concesie rtimine obiectul unei negatii totale,

neintemeiatil in absolutismul ei, este Bolin-tineanu sentimental vorbàre i neglijent, care ajun-sese a trece drept un inspirat cintaret al amintiriloridealelor neamului" amintirea lui Erninescu). In cazutautorului Legendelor istorice, exigenta este de naturiiesteticii : eroii lui Bolintineanu sint thiati grosolan, colo-rati tare 0 incgierati salbatec" (C. Negruzzi).

Oricit de imperativ ar fi pentru lorga principiul mill-tantisrnului creator 0 al moralit4ii, frumosul pe careit cautii acolo uncle nu existti nu se pierde, intot-cleauna, in umbra faldurilar drapelului de luptti sau aleflamurei albe a virtufii. Pe I. L. Caragiale l-a socotit, ca

Ibrdileanu, un exponent al criticismulut junimist.Autorul Scrisorii pierdute a lovit in formele fgrd fond"

XXXI

nu-i

ii

fOrd indoialti

(In

i

si

si,

si

si

si, spirit _negativist, a jignit sentimentul public". Criticain sine a fost binevenitd, ea trebuia sti constituie insdprima fez& Ceea ce e regretabil, dupes' lorga, e di drama-turgul n-a trecut La a doua, la faze constructivd", al, lafel cu mai toti juniinitii, n-a fäcut pasul, a despretuitsil-1 feed". Afldm aid exprimarea unui regret, nu $micsorarea operei. Opera este prefuitd ca una din celemai desiivirsite i armonioase forme ale realismului critic"(Ce se iubea in Caragiale). Cind creatorul unei opere afost un om de inimd", inima lui Iorga se aprinde,admiratia capatti temperature inaltd a entuziasmului 5 aiubirii pasionate. Nu putem da, scrie et intr-un articoldespre poetta Stelutei, lui Alecsandri, a cdrui faptil ointelegem o pretuim, inima noastr5, pe care Eminescu ostiipineste" (La dezvelirea statuii lui Alecsandri). Eminescua fast cintdretul eel mai inspirat al gloriei secolelorviteze credincioase", mdrturisitorul unui crez nafional5 social, criticul neinduplecat a/ fenomenelor pernicioasedin viefe publicti a Romdniei, dar si aparatorul 0/rani/or,dirora le-a prefuit ca nimeni altul arta 5 graiul. Inpoezia lui, cei multi s-au recunoscut prin ea s-auindltat : A§a cum vorbea el, in ritmuri de o muziedimblitatoare tainick oricine dintre cei umili putea sise minglie sd se indemne, sd Inv* sd fie mai bun :rostul armonios al lumilor gilsise Inca un glas prin care

se invedereze, intim cit e ingdduit aceasta" (Eminescugeneratia de astdzi). Putine pagini atit de vibrante ca

acelea ale lui Iorga 4 s-au dedicat lui Eminescu, poetu/sublim 5 omit,/ nespus de nefericit. Pe artistul iubitun cugethtor, un lupthtor, un profet, da, un profet, eaprofetii vechii Iudee, biciuind arzind de o parte, sf5tu-ind revelind de alta", tin suflet cald, comunicativ"lorga ii aptird de rdstalmlicirile epigonilor. Eminescu n-alost un. schivnic intr-un turn de «fildes»", un zeu sinis-tru, Mot in marmurä neagra", cum le-a pkicut bdietani-lor s5 si-/ facti lor chip ciop/it : Nici ca sd se

XXXII

5

5

5

5

55 5

s5

55

ri

st blietoilor"

fnalte pe cerul negru unde trece Hyperion cu zimbetulde durere i dispret al razei sale, nici ca sä se impie-treascd in chipul unui sublim zeu Med legaturi cu toateale pämintului, nici pentru aceastà mare glorie falsä n-arfi jertfit el ceea ce trebuia sa pretuiasc5 mai mult decitorice : credinta sa deplinil de om care stie, crede, intelege,iubeste i urAste si care, deci, pinà la sfirsitul zilelor ce-isunt ingkluite, alege, propováduieste i luptà" (Cel dintiivolum din operele in prozg ale lui Eminescu).

0 paralelii concludentii pentru modul in care cum-piineste lorga valoarea, pentru contemporani f i pentruposteritate, a scriitorilor e aceea dintre Schiller si Goethe.Amindoi au fost poet' mari, gloria, unuia nu are nevoie,pentru a se sprijini, de a celuilalt. Goethe a fost unpiirinte" i a atins toate coardele lirei", dar impartitiaui e sus de tot", in marele Olimp rece, acolo troneazA

pe un scaun de diamant, zeu cu stápinirea färfi de marginiin loc i timp". SchiUer, dimpotrivel, s-a orinduit intrepoetii-läutari", aceia care zbirnlie strunele din matede oaie pe care cintà la bucuriile i durerile oamenior".Intre zeta rece i poetul-lciutar, cel preferat e Walnut,umanitarul cu ochii umezi".

In critica literard l artisticii, /orga aruncii in cumpanaspada rázboinicului i o inimä ce pulseazti de dragosteapentru oameni.

Scriitorii si artistii, oamenii de stiint'd i oamenii poll-tici, mari sau putin insemnati in domeniul tor de activi-tate, profesorii fárá faimá, oricare om de rind merittiun cuvint de recunostintii, dace& au fiicut un bine sl au fostde folos semenilor lor. Oameni earl au fost e un manualde eticii, in capitolele cdruia ii giisesc locul fostiiadversari ai autorulta, sau cei ce-au profesat alte con-tringeri decit ale tut. In fata mormintului deschis, pole-micile de odinioarti tree pe un plan secundar. Ceea ce inte-

3 Oameni earl au fost, vol. 1

XXXHI

st

reseadi sint fnsusirile pozitive ale cella, ce a plisit pestehotarul vietii : hdrnicia i cinstea, sinceritatea in credinte,consecventa, fie si numai o atitudine demnii intr-o anumeiMprejurare. Aceste insuiri, ccirora li se adauga mereumodestia, capacitatea de daruire, dezinteresarea mate-rialä sint propuse tineretului, curat inca,maturilor care le-au uitax. 0 inzestrare exceptional&talentul nu justified st nu scuzii abateri/e de la impera-tive/e eticii. Din biata lui Edison cei ce fac deosebireintre insusirile sufletesti i datoriile morale, arogindu-siprivilegiul de a fi mai rdi decit altii fiinda decit altiise simt sau se cred mai destepti, ar putea lua exemplu..."(Edison). Aceasta, deoarece viata fiedirui om si cu atitmai mult a oamenilor de seam(' capiitti pentru ceilaltivaloarea unui exemplu bun sau oricine, sà vreasau sd nu vrea, prin faptele sale -publice, ca i princelelalte, e profesor i elev in acelasi timp" (Joan Maio-rescu). Raspunderea unui om de culturii eminent angajatin activitatea politica este mai mare decit a politicienilorobisnuiti ; el e indatorat a nu aduce in politic5 decitceea ce e mai adevArat si mai generos in el" . Cind cel ce-aindeplinit o functie publied oarecare tradat semenii,st-a renegat poporul, articolul pe care i-1 dedica lorganu mai are nimic de panegiric, e o infierare (Un mortcare se ingroapä : Ion Ciocan). Conjuncturile,slabiciunile omenesti nu pot constitui circumstante ate-nuante.

Conceptia lui Iorga asupra vietii e una eroicti. Omulpolitic vrednic de acest nume nu e cel abil, ci numaiacela care, väzind o neclintitä i luminoasd tint& mergeindráznet atre dinsa, infruntind dusmanii, miscind dinloc piedicile, primind in piept primejdiile, cu siguranta

pierind chiar in cale, tot drumul ce a putut sa-1 facàe cistigat pentru urmasii ce vor veni neapärat dupà

Spiriclon Lambros, in Oament cart au fost, In, p. 27.

rtiu

0-a

cA,

(idealismul"),

1

XXXIV

vitejm lui" (La mormintul lui Kogàlniceanu). lorga salutderoismul oriunde ii descopert : in pinta', in politicd, inartily in expeditii rtisuntitoare sau in actiuni modestenestiute de public. Cercettirile intreprinse de Amundsen,Andrée, Nobile U emotioneazd. Moartea avtatorului Bàn-ciulescu Li zguduie 0-i aduce in virful penitei cuvintede admiratie. AvIncL ambele picioare amputate dupd unaccident, Btinciulescu a continuat set piloteze cu trupuiintregit de proteze. dtiruirea unui actor ia formaeroismului : gray bolnav, stigetat de dureri, Petre Liciuiesea in scend 0-0 juca rolul. Eroii cei mai marl, cei maivrednici de recunostintd sint cei cazuti pe front. Nicicind e gratuit cum i se pare lui Iorga explorarearegiunilor polare eroismul nu poate fi minimalizat.

o jertfä zadarnicd" se incununeazd cu aureola subli-chiar dacti nu lipseste pdrerea de rein cd s-a

facut o inutilä risipti de puteri.Viata fiind o dtiruire in slujba umarntatii, iar omul

o fiintii demnti, curajoasti, activd, boala care sectituiesteenergiile spulberti elanurile e o umilintd". Imagineaunui Eminescu bolnav revoltti ca o jignire. Pentru apune capdt suferintelor unui &up chinuit, moartea inter-vine ca o salvare desigur, dar ideea ntortii insäsirepugnd lui Iorga. Exuberanta vitalitáil lui spiritualenu se poate imptica nicidecum cu grozava nedreptate",cu acea osindd stupidd i ridiculd a mortii care ne a--teaptd pe toti". Osinda e mita mai nedreaptd cind lovestepe omul folositor : Iti pare rdu te ridici Impotrivahotaririi nedrepte, stupide da, stupide care uitA Infundul temnitei pe ueigas, pe bkrinul cersitor in coltulstrAzii aruncd in mormint tocmai pe acesta" (OctavianSmigelschi). Regretul nu e in functie de local ocupat inierarhia sociald de cel dispdrut oacela care nu poate 11Inlocuit in iubirea tuturor celor cari I-au cunoscut e omulbun" (Locotenent-colonelul Manolescu-Mladian).

3*

ming.,

i

i

i

IDEXV

i

Pi

II

Nedreaptd i stupidd, osinda mortii s-a rostit o datapentru totdeauna, natura li cheamd inapoi fiinteletrecatoare, ca sä se piarda in mgretia ei". FatalitateasfirOtului nu trebuie sit fie un motiv de dezntidejde, ci tinindemn /a actiune creatoare : Pentru a iesi din viata nu edeclt o singura poartil : aceea a mortii. i ce e maicuminte, e s'a astepti sü ti-o deschida puterea de la caretii viata. Ins pina atunci, fii al celorlalti, cit poti maimult l cu cit mai multi bucurie. Va fi o vretne i poatee aproape cind vei trtii printr-insii" (La moartea luiTolstoi). In feta santului negru plin cu infinit" arata Ince sta valoarea vietii omenesti, al carii viitor se afla Inputerea naturii inconstiente : in singurele fapte, pe carenimic nu le poate niznici, in ele sau in urrniirile lor" (D. A.Teodoru). N. Iorga a fost tin crestin dreptcredincios si nui-a rtimas strand mingiierea pe care o aduce ntidejdeaintr-o viata viitoare i intr-o riisplatcl supremd. Nu instipentru acea rasplata propovtiduieste folosirea neobositaa zilelor vieii intregi. Etica lui are confinutul unui codsocial pentru o mintuire päminteascd in cuprinsu/ ia-dului" de aid. Nemurirea de dincolb ? 0 ipotezd fdraacoperire. Nemurirea certa perpetuarea in rnemoriaoamenilor $i e In aceasta jertfire a noastra, unul dupaaltul, ca si cum n-am fi fost, o inalta inviitatura. Cad cuadevarat noi nici n-am fost. Ci nurnai faptele noastre aufost, i ele rämin de aci Inainte necontenit amestecate,mai ales, tot mai slab, dar pentru vecie, in viata celorce yin dupd nol" (Constantin Erbiceanu). Tema supra-vietuirii spirituale prin faptá revine adesea in panegi-ricile din Oameni cari au fost : $i in vigil, in simtire,in scris, in gind, cind te uiti bine, ramine mai ales ce aidat altora, ce ai lasat de la tine, ce ai jertfit" (B. P.IIasdeu). Moartea pune cap& unei existente fizice : Darrnortii nu mor intregi, fiindca traieste, prin urmarile ei,fapta lor, i aceste urmtiri se Intind tot mai departe Intimpuri pe care mortul nu le mai vede. Sunt oameni sau

XXXVI

fi

:

grupuri de oameni care se sprijing pe morminte.cultul adus acestora e pentru ei o ingsur5 de conservatieproprie. i, iari, sunt morti earl se intorc inapoi invillmasagul viejii, pentru a face, pe r5spunderea altora,bine sau edu, pentru a pggubi i folosi" (Statuia lui Cuza-vod5). Cu o asemenea intelegere a mortii, Iorga deptingedecesele premature $ i £ntirnpinä, cu pareri de rtiu, inscicu senintitate, sfirsitul unei vieti care s-a indeplinit",fiindcii a fost o viafei intreag5, dep1in5, imp5cat5 cusine". Oameni/ Mactivi, istoviti de timpuriu cunosc dotalmort : inaintea celei fizice, pe aceea a inutintatil

Be poate deci inregistra i moartea unulmort". E curios, scrie autorul Oamenilor cari au fost,referindu-se la un om politic fliret nici o realizare, caa mai fost vorba o data, acum citeva luni, de moarteaacestui om, atunci cind el nu mai trilia de mult" (Unorator al generatiei batrine : Nicolae Ionescu). Mormintulunui asemenea om e unul inchis". La alte mormintenu poti vorbi decit de viat5, de viata... care n-a zburatde la dinsii decit in clipa din urm5..., care va merge side acolo inainte ani i zeci de ani, inca, stdpinindincAlzind inimile, indernnind i poruncind" (Ibid.). Laaceste morminte, cei ce se inclind in fata disparutuluinu duc viata lor la un mormint, ci vin la mormint pentrua lua viatà". Acesta este i rostul comemordrilor : aadauga la puterea poporului in ceasul de recunostinta,puterea pastrata in sicrie, asezaminte i fapte a celuicare se pomeneste" (0 icoanA curatà : mitropolitul Venia-min Costachi).

Floare a darurilor, in care exemplificarea virtutilorsi a pticatelor se face prin exemplul unor personaliatiilustre sau a/ unor oameni obisnuiti, opera de mdrturi-sire a istoricului i criticului literar, in sfirsit sursti docu-mentard, Oameni cari au fost e o captivanta carte de

sterilittitii.

i

XXXVII

ft

fi

lecturii. Evocatorul realizeazil pagini si pasaje de litera-turd prin participarea afectivd, prin admiratie si prinvehement& Pe lorga nu-1 satisfácea nici in istorie inre-gistrarea seacti a evenimentelor si mentionarea indif e-rentil a personaliatilor. In adevaratul inteles al cuvin-tului, istoria presupune un «dar»", acela sä poti re-constitui figuri, sa invii viata in chipuri marl, stapini-toare. Atunci ai trait o epoca, si fad si pe ceilalti s-otraiasca" (Invataminte din viata si domnia lui Cuza-voda). Feiril o calda suflare de simpatie" nu poate fipusii in evidentii o existentil umand. Simpatia scriitoru/uiinctilzeste rindurile de pomenire a lui Mihai Viteazul,Cuza-vodei, Kogiilniceanu. Avintul, epitetul admirativ,fraza retorica, amplti, cadentatd, apostrofa adresatil ascul-atorilor si cititorilor, remarca polemicii sint mijloaceleobisnuite in cuvintdrile si articolele despre oameni martdintr-un trecut mai indeptirtat. In aceste articole, pelorga nu-1 intereseazd detaliul, sau il refine nunuzi inmtisura in care puncteazd marile linii directoare. Fiintaumand a eroului, impoveiratil de pticate omenesti, seestornpeazil, liisind sti straluceascd pe prirnul plan chipulasa cum /-au statornicit fapte/e de interes social si na-tional.

Privir ea de sinteed lumineazd toate articolele dinOameni cari au fost. Pe multi dintre acesti oamenirometni si straini lorga i-a cunoscut personal si me-moria lui prodigioasii era un foarte bogat album deimagini. Cind scrie, infiltisarea concretd a personaju/uii se impune, si portretul fizic se adaugii aproape intot-deauna. Ca mice artist, Iorga zugrtiveste omul asa cum1-a vdzut el. Trdsdtura care-1 impresioneazd cel mai mulleste frumusetea. Un frumos batrin", un frurnos tinar"sint expresii cu repetare de refren.

Portretul are uneori delicatetea rnedalioanelor vechi,in culori sterse : in acea odaita neagrd... se deslusea, infundul unui fotoliu, dintr-o saraca rochie de doliu vesnic,

XXXII"

subt un cauc de calugarita acoperit cu un val simplu,de lina, o figura marunta sapata fin in hides veclu"(Doamna Elena Cuza). Alteori, träsiiturile desenuluiculoarea sint viguroase aspre. Pe Creangd, tindrulIorga l-a viizut cindva la tribuna unui congres. Eraun om scurt, gros i rosu, cam burtos i imbracat ca undascal de biserica ; pare c-a scos i o basma din celemari care se dau la morti si s-a sters pe frunte, pe barba,pe mustati ca dupg ploaie ori la o caldura mare" (Cevadespre Ion Creangil). In inftitiprea fled/ se manifestafelul de a fi al omu/ui. Doctorul Ion. Cantacuzinoinsäsi intruparea integrala a puterii, voinil i intell-gentii omenesti" e fixat intr-un tab/ou memorabtl :O vitalitate imensa respira din trupul sat voinic, dinsuperbu-i cap de rege barbar ducindu-si ostile la asaltulRomei rivnite, din podoaba bogata, acuma alba, a paruluicare-i aureola fruntea, din stringerea de mina puternicprieteneasca, din ochii Stralucitori de lumina', bunatate

veselie, din inflexiunile glasului in care era simfoniainsasi a acestui tare ritm de viata pe care vrista nu-1scazuse" (Dr. I. Cantacuzino). 0 figura contrastantd fatilde aceea a doctorului era Iosif Vulcan: Era inalt, sprintensi avea o mare redingota neagra. Asa statea i asa seridica, incit mai mult decit fata chema luarea-aminteacel bust impunator i apan, iar mai mult decit bustul

redingota. Aducea citeva rapoarte, tot asa uscate,mindre, foarte blajine, insa" (Iosif Vulcan). Cum se vede,portretul nu e la lorga o plansti hors-texte, ci un mijlocde caractertzare integrald a personajului. Chipul luiTolstoi e imaginea vtie i tulburiitoare a artistulut ciudat,iscoditor iubitor de oameni : un frumos Oran batrin,cu barba lunga, salbateca, cu plete ca de egumen, cu fataarsa de soare din care se desface patrunzatoarea intrebarea nelinistitilor sai ochi de leu" (Leon Tolstoi). Modalitateaportretisticti inauguratil de Iorga va fi preluatd de GeorgeCiilinescu t generalizatä cu efecte impresionante in a sa

XXXIX

fi$

si

insusi, :

$ i

Istorie a literaturii romäne, in care face 0 inaintasuluisdu un portret de neuitat. Tot George Calinescu introducecurent in fraza de exegezd metafora, asa cum a fdcut-o

inaintea lui, Iorga. 1nsufletirea umanitara a tine-rilor de la 1848 e cuprinsd de istoric intr-o imagine depoem : Pe cerul tinar al sufletului lor Pluteau usoareneguri albe, ca niste aripi de Inger, i multora li se pareaca sunt de fapt ingeri cari vin milosi, cu trimbita dezro-birii pe buze" (Un orator al generatiei batrine : NicolaeIonescu). Pentru a sugera constiinta artistica a lui Emi-nescu i indiferenta sa superioara fatii de detractori,Iorga scrie : Iar omul trecea inainte, infasurat in platosasa de diamant, iscodind necontenit, in cursul zilelor salesinguratice, i aruncind apoi, nepasator, in urma auruluimitor al frumusetii noua" (Eminescu i generatia deastlzi).

Imaginea grandioasd e expresia admiratiei; cuvintuldur, a indignarii. Ce scirba !" exclamd lorga scriinddespre Critobul din Imbros, cronicarta grec care s-agudurat la treptele singerosului Mohamed al II-lea, co-tropitorul tdrii sale. Lingusitorul a fost o canalie" ;ziaristul veros e cutare animal de gazetii". Insuccesulin alegerile din Romania intregita: al unui memorandistnu poate fi trecut cu vederea : ni fie rusine obra-zului !" Stilul vehement al lui lorga isi gaseste o izbi-toare paraleia in ziaristica autorului Scrisorii III.

Sint in Oarneni cari au fost formuldri lapidare cuvaloare de maxima : Numai anii de munca tree greu.Dar se cunoaste ca au trecut !" Sint pasaje frurnoase caniste stante, cum e aceastd apostrofd, intre allele, serialLa moartea pictorului Nicolae Grigorescu : Nu e nevoiesa-ti dorim, batrine, ca tarina sa-ti fie usoara. Cui altuiai-ar putea fi mai dulce decit tie, care ai fost prietenulcel mai calduros al acestei Wine, cu toate florile ei, cutoata podoaba ei, eu toata viata ce s-a desfasurat pedinsa ?" (N. Grigorescu). Sau : Ce e un mormint ? Tama'

Sii

XL

ca a tuturora, i oase mute ! Dar in el e ramasita feteipe care am sarutat-o, a ochilor in cari am privit bucurosi

tristi i cari ni-au trimes in schimb raze de luminiiceata de lacrimi, a buzelor care au rostit numele nostru,a inimii care ping la sfirsil a Want pentru noi ; moasteale sufletului care a trait prin ele si care, de la desfacerealor, nu se mai poate afla pentru noi dealt in amintiri pecare viata cruda, sora buna a mortii, le cla tot mai multin urma altor suferinte, mai noua" (In amintirea luiPetru Liciu).

In literature propriu-,cisti pe care a scris-o, poetul sidrarnaturgul N. lorga poartii de multe ori cununi vestede.Artistul rli se dezviilute surprinziitor in paginile memo-rialistice, in lucriirile de istorie si in publicisticii. Cititorulii tia afla st in articolele ce urtneaf:ii.

Carte despre morti, Oameni cari au fost e ui imnemotionant inchinat viefii. Iorga 1-a scris sub steauaoptimismului, iar pe prima ei pagind as grava ca motoaceste cuvinte ale profesorului i scrlitorului : o datace soarele a apus, aceasta e o conditie neaparata pentrua-i veden din nou ragaritul".

ION ROMAN

oi oi

TABEL CRONOLOGIC 1

1871 In noaptea de 5/6 iunie se naste la BotosaniNicolae Iorga, fiu al avocatului Nicu Iorga 0 alZulniei, nascut5 Dr5ghici.

1873 Se naste al doilea fiu al lui Nicu Iorga, George.1873-75 Apare Istorta critied a ronidnilor de B. P. Basdeu.

1875 Se naste la Brasov St. 0. Iosif.

1876 Moare avocatul Nicu Iorga, in virst5 de 39 de ani.Primul ski fiu este un copil precoce ; a invgtatsd scrie 0 s5. citeased 0, la cinci ani, citeste toatec5rti1e in franceza din biblioteca mamei sale.

1877 Prima lecturà istoric5 a lui N. Iorga : cronicileMoldovei in editia Kogdlniceanu.Zulnia Iorga 10 inscrie bgiatul la scoala Marchiandin Botosani.

1 Cititorul va Intelege, desigur, cA autorul acestui Tabel nuare prezumtia de a intreprinde incercarea evitatd cindva side Esop. AdicA, el nu-si propune sl epuizeze Cu un paharoceanul zbuciumat al unel cariere fArA odihnA pi f ArA lapsusurl.Pentru a rAspunde exigentelor colectiel, Tabetul cronologicinscrie numai citeva repere biografice si bibliografice, punctindcele sapte decenil de viatA ale savantului si scrlitorului cuamintirea unor evenimente social-politice si culturale ale epoch.

XLIII

1877 9 mat Proclamarea independentei de stat a ROInaniei.Incepe rdzboiul de independenta.

Al. I. Odobescu fsi tipdreste eursul de Istoria arheotogtet, I.

1878 Sub Ingrijirea lui Odobescu, apare In volum Istortaromdnilor sub Mimi vodd Viteazul de N. Balcescu.

1879 Se reprezintii la Teatrul National din Bucuresti dramaDespot-vodd de V. Aleesandri.

1881 Incepe sa apard Ia Iasi revista Contemporanul.

1881 Nicolae Iorga terming cursul primar si se inscriela liceul din Botosani.1382 Se naste Vasile Parvan, viltor elev al lui N. Iorga.

Apare Revista pentru istorte, arheotogie i fitologle.

1883 Pentru a contribui la intretinerea farniliei, N. Iorgaincepe sa dea meditatii unor colegi de aceeasivirstg. Zulnia Iorga Ii creste copiii fgcind croitorie

publicind cite o traducere din francezg prinrevistele locale.Apare sub Ingrijirea lui Titu Malorescu volumul Poezitde M. Eminescu.

1834 N. Iorga Ii tipgreste primul articol... de politica'externd, Germania lui Bismarck, in gazeta Romanula lui Manole Arghiropol.1885 Nicolae Densusianu scoate Istoria lirabei 81 Ifteratureiromane.

1886 Eliminat pen tru o ving imaginarg din liceul de laBotosani, elevul Iorga se inscric ca intern la liceuldin Iasi. Aid, irnpreung cu colegii sài, se initiazain poezia lui Eminescu.

1887 Ca sg-si cistige existenta, adolescentul se angajeazgca pedagog la internatul particular al profesoruluiDrgghici. Ii gaseste totusi timp ca sä se perfec-

XLIV

tioneze in latina i elinü, limbi in care citeste Meidificultiiti orice text.

Apare editia a doua a Scrisorilor cdtre V. Ateesandri deIon Ghica.

1888 In martic izbucnese rascoale tarlinesti.

1888 Elevul N. Iorga frecventeazil cercul socialist dinIai: La 17 ani ceteara Capitalul lui Marx, face=conferinte despre dinsul si impiirteam nuniere dinRevista socialü i extrase din numerele ei..."In ajunul Pastelui este din nou eliminat din liceupentru acte de independentii i rkveltire. Pro-fesorul V. Bur 111, director al liceului, 11 recheam5la examene, pe care absolventul le ia cu brio, arraa primi Insui distinctiile ce i se cuveneau. Era untin& ina/t, urzit din linii mixte, tirind dupci e/pe trotuar un reteuei noduros" (N. Grigoras).

Al. Philippide, profesor al lui N. Iorga, tipareste Introdu-care in istoria timbei si titeraturei romane.

A. D. Xenopol Incepe publicarea vastel lui opere Istoriaromdni/or din Dacia Traiand.

Toamna, Nicolae Iorga ii ia bacalaureatul in literestiinte, in fata unci comisii sub presedintia rec-

torului N. Culianu, apoi se inscrie la Facultatea delitere a Universitritii din Iasi, sectia

1889

judetcPrimdvara, se produc noi rdscoale titrAnesti In citeva

din Moldova (Roman, Vaslui, 141, Meat).

In ziva de 15 tunic, tara e indurcratii de moartea luiM. Erninescu.

Apare prima parte a monumentalei lucrärl Le trisor dePétrossa de Al. I. Odobescu.

1389 In pragul anului al doilea, studentul Iorga coreaprobarea dea licenta inainte de sfirsitul celor

XLV

s1-0

si

istorico-literarit

trei ani de facultate. Motiveazii cererea prin stareaprecaril a sana'thtii sale. Cererea ii e sprijinità deA. D. Xenopol, care va scrie : admirasem muttintinsele cunostinte ce le poseda inca de pe bancilescoalei". Desi unii profesori se opun (printre ei,Aron Densusianu), cererea studentului este aprobatäde minister. Pentru a obtine absolvirea, N. Iorgaisi luase in sesiunea de vara 11 examene, iar inaceea de toamna", 16 !In decembrie, absolventul isi a examenul de licentiiobtinind calificativul magna cum laude". La exa-men a participat un numeros public. A. D. Xenopolorganizeazd un banchet, pentru a-1 sarbatori peminunea de om ce aveam inainte". Ziarele consem-neazd cu uimire aceasta särbAtorire cu totulneobisnuitg.Proaspiitul licentiat cere postul de profesor supli-nitor la liceul din Focsani, pentru limba romdrulisau latind. 4tie foarte bine limbile clasice, cunoastefranceza, spaniola si italiana, mai putin germane,cu care insti se ocupd." (tefan G. Virgolici). Vamai invgta limbile englea portugheid, danezd sisuedezil.Xenopol, Virgolici, Iacob Negruzzi sint impresionatide infillisarea tindrului istovit de efort, care e sifoarte siirac, si-1 determinii pe decanul I. Caragianisa solicite pentru protejatul lor o bursa'. Propunereadecanului noteazil ca licentiatul a dat dovezi de ointeligentd si un talent gra. seaman".In ziva de 31 decembrie, moare Ion Creangl Lainmormintarea marelui povestitor, asistä si N. Iorga,care va fi invitat sg-si dea contributia la publicareaoperaIn cursul acestui an si al celui urmätor, el cola-boreaz.i intens la revista ieseanii Arhiva, cu studiiistorice, articole si recenzii literare.

XLVI

1890 Primind bursa, N. Iorga pleacg in Italia. Spresfirsitul anului e la Paris, unde va urma cursurileScorn de inalte studii (Ecole des Hautes Etudes),avind ca profesori pe Ch. Bémont, G. Monod, Ch. V.Lang lois, abatele Duchesne.

La 3 februarie are loc premiera dramei Niipasta de I. L.Caragiale, In apgrarea careia va interveni 31 N. Iorga,printr-un articol publicat In gazeta Lupta a lui G. Panu.Ia fiintA Liga pentru unitatea culturalä a tuturor roma-nilor, care are drept obiectiv sprijinirea luptel pentrulibertatea natlonala a romfmilor din Transilvania.

/891 Prieten al lui N. lorga, D. A. Teodoru Ii cere prinscrisori poezii i alte colaborgri pentru publicatiilesocialiste din Iasi.

V. A. TJrechia il Incepe publicarea cursului universitarIstoria romantlor.Profesorul Ion Bogdan tipäre$te volumul Vechile cronicimoldovenegi pind la Ureche.Moare Mihail Kogalniceanu.

1892 In continuarea vagabondajuluti sdu intelectual",N. Iorga se aflà la Paris. In ianuarie, Gherea iisolicitä colaborarea pentru noua sa revistä de lite-raturg i stiintà ; articolele primite i se par criticuluiprea savante".De la 17 aprilie, N. Iorga e considerat in concediude studii, dar bursa i se trimite abia in octombrie.Pind atunci este sprijinit materialiceste de junimis-tul Vasile Tassu, cu a earui fiick Maria, tinärulera casgtorit.In Revue Historique §i in extrase apare lucrarealui N. Iorga tine collection de lettres de PhilippeMézieres (Notices sur le ms. 499 de la bibl. del'Arsenal).

I 0 culegere de scrisort ate tut Philippe Mezieres (Notiteasupra ms. 499 din Mt. Arsenalulut).

XLVII

1893 La Iasi librdriile pun in vinzare prima carte a luiIorga : Schite din literatura ran/A/teased (2 vol.,al doilea in 1894), cuprinzind articolele publicatein Revista nouti, Arhiva, Convorbiri literare, Lupta,Literaturd i arta: romdnd etc. Dupd un popas laBerlin, N. Iorga trece la Leipzig, unde Ii ia doc-toratul in fata unui juriu, din care face parte isavantul Karl Lamprecht, cu teza Thomas IIIMarquis de Saluces. 2tude historique et littéraireavec une introduction sur ta politique de ses prede-cesseurs et un appendice de texte 1.Spre sfirsitul anului, doctorul in istorie e inNtirnberg.La Bucuresti 11 iese de sub tipar culegerea Poezii(1890-1893).

Ia flint!! Partidul-Social-Democrat al Muncitorilor dinRomdnia.

184 La 1 ianuarie incepe sS apart! la Ducuresti revistaVatra, sub redactia lui Slavic!, Cosbuc i Caragiale.In primdvard se rdscoalii tdranii din judetele moldoveneTecuci, Tutova, Fälciu, BacAu.In mai, tribunalul din Cluj condarnnä la inchisoare peSemnatarii Memorandulut.

1894 Intors in tart N. Iorga nu acceptd functia deprofesor de liceu la P1oieti, unde fusese =nit,si se prezintd la concursul pentru catedra deistorie medie i modernd de la Universitatea dinBucuresti. Juriul din Iasi ii acordä o medie putinmai mare decit celorlalti doi concurenti. Ca atare,este insdrcinat sd suplineascd respectiva eatedrä./ noiembrie T§i tine lectia de deschidere Despreconcepfia actuald a istoriei §i geneza ei.

I Thomas. III marchiz de Sauces. Studiu tstoric st ltterarcu o tntroducere asupra politic!! predecesortlor sdi cu unadaus de text,

XLVIII

0

1895 15 ianuarie 0 conferintil cu subiect istoric expusgla Ateneu inaugureazg activitatea de apreciat con-ferentiar a lui N. Iorga.Prezentindu-se la un nou concurs, istoricul reuse-ste intr-un mod strglucit i devine profesor univer-sitar titular, fiind confirmat in aceastg functie deministrul Petru Poni.Ii sintetizeazil observatille j impresiile culese inItalia in volumul Amintiri din Italia. GiosueCarducci. Publicg primul volum din culegerea Acte

fragmente cu privire la istoria romeinilor adunatedin depozitele de manuscrise ale Apusului.

1896 Pentru o perioadg de aproape trei ani, N. Iorgapleacd din nou in strilingtate. In toarang rgscolestebibliotecile din Viena i copiazg documente privi-toare la istoria romgnilor.In cadrul publicatillor institutului Ecole des HautesEtudes i se tipareste ampla lucrare PhilippeMézieres 1327-1405 et la croisade au XIV-e si&leTot la Paris apare in doug volume Histoire desRournains de la Daciecare obtine un premiu

1897 In timp ce se ggsestede sub tipar primaHurmuzachi (torn. X).

Trajane de A. D. Xenopol,al Academiei Franceze.

in Italia, la Bucuresti iesesa contributie in colectiaPing in 1936 va semna in

aceeasi colectie incg sapte volume.

1898 Academia Român ii alege membru corespondent.

1899 Tingrul invatat i literat ii manifestä spiritulcritic intr-o suitg de articole cu care colaboreazgla gazeta bucuresteand L'Indépendance Roumaine

Philippe Mézières 1327-1405 si eruelada in see. XIV.

4

XLIX

to

pe care le adund in volumul Opinions sincdres.La vie intelectue/le des Roumains en 1899 1.TipAre#e lucrarea Cronicile muntene.La lectiile de la Universitate nu-si crutA colegii,care se coalizeazA impotriva lui, cerind sanctiunidisciplinare.

1900 Se desparte de prima sotie.DA la ivealA numeroase studii istorice.

1901 CAsAtorindu-se cu Ecaterina Bogdan, sora slavistu-lui i istoricului Ion Bogdan, pleacd in strainatate.In martie, sotii Iorga sint la Venetia.In aceea# lunA, Academia Rom Anä respinge de lapremiere, cu 17 voturi din 26, o lucrare de istorieliterard a savantului. Adversarii pe care #4 Meusela Universitate il sanctionau...Apare Istoria Iiteraturii ronuine in secolul alXV III-lea (2 vol.). Concomitent, Iorga incepe publi-carea masivei culegeri, in 3: de volume, dintre careultimul va iesi de sub tipar in 1916 : Studiidocumente cu privire la istoria romdnilor. Mai ti-pAreste, intre altele, Istoria lui Mihai Viteazu/ pen-tru poporul romlinesc.Karl Lamprecht ii cere o istorie a romanilor, pentrucolectia pe care o ingrijea # care apArea la Gotha.

In decembrie se difuzeazA primul numAr din revista Semi-mitorut, sub directia iui Vlahuta l Cosbuc.

1902 Istoricul face cercetari in legAturA cu familiaCantacuzino.Scoate volumul Sate # preofi din Ardeal, o editiedin Istoria domnilor rani Romdnefti de ConstantinCApitanul Filipescu.

1 Opinii sincere. Viata intelectuald a românilor in 1899.

el

ii

In iulie incepe sà aparà la Budapesta revistaLuceafdrul. Intr-o scrisoare publicatä in primul nu-mar, N. Iorga adresa romanilor transilväneni in-demnul : Sinteti in luptd i trebuie sä iptati".

Al. Davila da drama Vtaicu-voda.

1903 N. Iorga publicd volumul Carti domnesti, zapiseriivase (3 vol., ulthnul in 1904). Polemizeazä cu

Grigore Tocilescu i Pompiliu Eliade.

1904 In martie, Emil Girleanu incepe la Birlad publicarearevistei Fat-Frumos, pe care Iorga o considerd afiliatacurentului non" initiat de Samdnatorut.Mihail Sadoveanu ddruieste cititorilor primele cdrti printrecare romanul istoric Soimii.

1904 Cu prilejul implinirii a patru sute de ani de lamoartea lui Stefan cel Mare, N. Iorga depune ointens5 activitate publicistic5, scriind, intre altele,

cartea Istoria rui Stefan eel Mare povestiteineamulai romanesc.Alte volume Pe drumuri deptirtate (Note decOlOtorie), Drumuri i orase din Romdnia adun5impresiile i insemnririle stiintifice ale neobosituluidrumet care a colindat tam de la un capat laaltul, inclusiv Transilvania.O nouà lucrare de istorie literarg : lstoria litera-turii religioase a roindni/or Anti la 1688.

1905 In februarie incepe sa apard revista simbolistd ViaMnoud, sub directia ltd Ovid Densusianu, coleg la Universi-tate si unul dintre adversarii literari ai lui N. Iorga.

1905 In iunie, istoricul preia directia revistei &imam:Ito-rul, la care colabora mai dinainte.La Gotha ii apare Geschichte des rumfinischenVolkes irn Rahman seiner Staatsbildungen1 (2 vol.).

Istoria poporului roman in cadrui formatiitor sale statate.

LI

4*

21

In tag, Iorga publicil Sate pi rnindstiri din Romeinia,Oameni fi fapte din trecutu/ romanesc, Istoria TO-mdnilor in chipuri icoane (3 vol., ulthnul in 1906).

In decembrie Ii Incepe aparitia la Craiova revista Ramurt,de orientare samandtoristd

1906 In ziva de 13 martie. pentru a manifesta impotrivaunui spectacol in limba francezA organizat laTeatrul National de protipendada bucuresteanA,profesorul Iorga isi scoate studentiii in stradii. Auloc incidente. Ca urmare a mipcdrii din, 1906",profesorul constituie Fratia bunilor romlini (trans-formatA apoi in Liga bunilor roman% la care aderilVasile PArvan, poctul Mihail SAulescu, pictorultransilviinean Octav Smigelsld, poetul N. Vulovicialtii.In aprilie, intemeiazii publicatia Neamul romdnesccare, cu unele intreruperi, va apArea pind in 1940.Insotit de scriitorii din redactia Schniintitorulwi, in-treprinde prin tarä un turneu de seztitori literare.In timpul serbilrilor dinastice jubiliare, incepe siipublice in Neamut romdnesc o seric de articole incare cere imbuniltAtirea situatiei täranilor.Cu numgrul din 22 octombrie, Silmdailtorul icsede sub directia lui N. Iorga, deoarece, dupii explica-tile mai tirzii ale fostilor si colaboratori; directorulse orientase &Ste transformarea revistei intr-opublicatie personalti.Savantul publicii, in 2 vol., Neamul romdnesc dinArdeal pi Tara Ungureascd.

1907 In ianuarie, profesorul Ii creeazil o revistil proprie,F/oarea darurilor, menitA a readuce in circulatiescrisul romanesc ce/ vecki".In februarle se aprind cele dIntli focare ale marii rilscoaleitirdne§t1.

LII

$ i

si

La inceputul lunii znartie, Iorga tine conferinte laBucuresti intru apararea cdranilor obijduiti. Intr-unarticol din Nearnu/ romtinese indica drept cauzeale rascoalei obifnuita expioatare feird limitegird miIä, neincetata jignire a celor muritort defoame i, aldturi de aceasta, cea mai proasta admi-nistratie din hone". Face colecte i trimite sumede bani in diverse centre insingerate de sà1baticarepresiune. Intre altii, dr. loan Radovici, prefectal judetulni Vaslui, distribuie ajutoare, primite dela savant, unor v6duve i rnii. Atitudinea dintimpul ra'scoalei ii educe lui Iorga acuzatia deinstigator".Evenimentele ii determind sà actioneze mai directin arena politicl In rnai candideaza si este alesdeputat al orasului Iasi. In innie 1i tine primuldiscurs parlamentar, .pe care-1 dedic5 problemei ta"-ra'nesti. Acuzg cl4sOLdominante, cere reforme lasate si amnistierea Viranilor arestati. De ad inainte,marea popularitate pe care si-a cistigat-o Ii asiguràmereu prezenta in parlament.Este ales in comitetul Ligii pentru unitatea cultu-ralii a românilor.

La Berlin, I. L. Caragiale scrie vigurosul pamflet 1907, dinprinavarti toamnd.

N. Iorga publicA insemnArile unei caTatorii PrinBulgaria la Constantinopol. La Londra Ii parelucrarea The Byzantine Empire, iar la Bucuresti,primul volurn din Istoria literaturii rominesti inveacu/ al XIX-lea, de la 1821 inainte, in lege:auracu dezvoltarea culturalti a neamului (vol.In 1908-1909).

LIII

pind-n

ci

Moare B. P. Hasdeu, cu care N. Iorga a intretinut polemici,dar pe care 1-a admirat 81. contlnuat.A. D. Xenopol tine teeth, urmate 81 in 1908, la Sorbona,stabllind o traditie pe care o va ilustra la un nivel inaltN. Iorga.

1908 In aprilie, istoricul organizeaza o expozitie la Iasi.Incepe sa scoata Neamul romdnesc literar.Ales secretar al Ligii culturale, incepe s desfa-soare o activitate foarte vie in cadrul asociatiei,pentru a carei biblioteca doneaza 10.000 de carti.Impovärat de cheltuielile necesitate de publicatiilesale si de nevoile zilnice ale unei familii devenitenumeroase, profesorul se hotaraste sä se instalezela Valenii de Munte. Prietenii i admiratorii con-tribuie cu sume de bani, devenind actionari aitipografiei cooperative" care incepe sä lucreze infrurnosul orasel, unde Iorga infiinteaza vestitaUniversitate populara, frecventata si de numerosioaspeti straini.La Gotha, 'in aceeasi colectie ingrijita de K. Lam-precht, apare prima parte a lucrarit realizate deistoricul roman : Geschichte des Osmanischen Rei-ches I (5 vol., incheiate in 1913).De sub teascurile tipografiei de la Valenii de Munte,profesoru: scoate citeva lucrari de popularizare,printre care Istoria romtinilor pentru poporul ro-moinesc.

1909 B. St. Delavrancea publieä Apus de soare.

N. Iorga scrie, intre allele, lucrari despre Unireatarilor romanesti.

AutoritAtile habsburgice interzic pAtrunderea in Transit-vania a publicatiei Neamu/ romdnesc. Gazeta este totu81trecutA peste granitA, sub titluri care induc in eroare pe

Istorta Imperiutui otoman.

LIV

vamesl : Primavera, Vara, Toamna, Floaree JiuIu, FtoareaMalta, Lunt, Marti, Mai etc. De asemenea este expediate

Istorla roraduilor sub titlul Culture cartofilor dupti celemai not metocle. Traclueere din limba maghiartl.

1910 N. Iorga infiinteaza partidul nationalist-democrat.Incepe sii publice Neamul romtinesc pentru popor.Balada popuiarti româneascd, Ce e patria, Doamnalui Ieremia vodei (drama istoric5), Istoria armateiTomtinesti (vol. II, in 1919) sint citeva din lucrArile'tiparite in cursul anului, irnpreun5 cu multe altele,printre care editii din opera lui I. Codru-Dragusanu

InvAttiturite lui Neagoe care fiul stiu Teodosie.

1911 17 mai Rosteste discursul de receptie, ca membruactiv al Academiei RomAne : Dotuä concepfii istorice.Rdspunsul este citit de A. D. XenopoLPublic:4 intre altele, Cugetiiri, Mihai Viteazut(Schitä de poem dramatic), Oameni cari au fost(serie pe care o va relua i completa mai lirziu),o editie a didahiilor lui Antirn Ivireanu.Spre sfirsitul anului, face interventiile necesarepentru aprobarea unui ciclu de conferinte in Tran-silvania. Guvernul habsburgic dà un rAspuns negativ.

1912 Apar in tipografia de la Valenii de Munte si inpublicatiile Acaderaiei Romane un numar de pestedour% duzini de lucrdri ale lui N. Iorga ; printre ele,scrieri de mare interes in epoc5, privind provinciileaflate sub st5pinire strAin5, apoi culegerea Treidrame etc.Moare, la Berlin, I. L. Caragiale.

413 Moare, in iunie, St. 0. rosa, discipol i colaboratoral lui N. Iorga, care-1 rosteste panegiricul.Se decreteaza mobilizarea, lar trupele romane tree Dunn-rea, In Balcanl.

LV

01

at

1913 N. lorga e ehernat sub arme, la cerere, dar atasatserviciului cenzurei.

Trista interventie tn Balcani ia sfirsit prin semnarea tra-tatului de pace de la Bucuresti, In urma negocierilor dusesub presedintia lui Titu Maiorescu.

N. Iorga participil la Congresul de istorie de laLondra, unde ia euvintul in sedinta plenargafirma rolul activ al istorici pe care o consideril.,unica forca capabild sä intpiedice mina totalti atraditiilor, prabusirea unui echilibru social si politicabso/ut necesar omenirii".Din ciirtile anului : Note de drum, Den albansl,afreigan1 (Stokholm).

Istoricul Ion Bogdan publica Documentelc lui qtef an celMare.

1914 Impreun5 cu G. Murgoci si V. Pirvan, savantulinfiinteazti Institutul de studii sud-est europeneface sà apar6 publicatia de specialitate Bulletin derInstitut pour l'étude dc l'Europe sud-orientale.Conferentiazil la Venetia.Dintre lucrilrile sale aparute in aeest on : Venetiain Marea Neagrd, 0 lupt4 literard (vol. II, in 1916),Constantin Brincoveanu, drarnii in cinci acte. His-toire des Etats balcaniques a l'époque moderne 2.

Izbucneste primul riabol mondial.

1915 Apar Istoria comertului romtinesc i Culegere deartico/e de N. Iorga.

1916 Profesorul publici volumele : Cdrti reprezentativein viapa orn.enirii, Histoire des Rouraains de Tran-sylvanie et de Hongrie (vol. II). Ultima scriere

1 Problema aibane:a7.Istoria statelor bateanice En epoca moderla

LVI

91

si

documenteazg drepturile Romtniei asupra Transil-vaniei, pentru care savantul, omul politic si gazeta-rul pledeazil neobosit, cu ardoare.

15 august Romfinia intrA in rilzboi.In decembrie, armata germana cotropitoare ocupg Sucu-restii, clupA care se instSpineste pe 34 din suprafata trait

Tipografia, casa profesorului i localul Universitgtiipopulare din Vrilenii de Munte suferii gravedeteriorrtri.

1917 In refugiu la Iasi, N. Iorga continua, in conditii grele,publicarea Neamului romartesc, in coloanele ciiruia,zi de zi, denuntii samavolniciile ocupantilor, corn-portarea trgdgtoare a unor oameni politici i deculturl rornfmi ramasi la Bucuresti i mobilizeazgconstiintele pentru un nou efort armat. In acelasiscop tine zece lectii pe care le publicil sub titlulCugetare germand. Personalitate politiclimarcantrk, cu audientg in cercurile conduciitoare,stgruie pentru o lege a exproprierii in favoareatriranilor ; redacteazil textul unei proclarnatii inacest sens.Sub presiunea agitatiei din rindurile ostasilor sateni, parla-mentul voteazti la Iasi modificarca art. 19 din Constitutie,hotArAste exproprierea determinatii de cauza nationalA a2 000 000 hectare.7 noicrnbrie Marea Revolutie Socialistft din Rusin.

1918 Moare George Cosbuc.

1918 Savantul se aflri la Bucuresti, uncle s-a intors dupgretragerea armatelor germane.13 decembrie Manifestatia numcitoreascii este reprimat5singeros in plata Tentrului National din Bucuresti.Dvpil multe tergiversfiri se publica decretul pentru refOrmaagrarA.

LVII

i faptit

1919 N. Iorga publidt o serie de lucrAri, printre careIstoria poporu/ui francez, Breve Histoire de l'Albanieet du peuple albanaisTine lectii la $coala de ràzboi. De altfel, paralelcu predarea cursului de istorie de Ia Universitate,va fi mereu profesor i la alte institutii de inviitd-mint (Academia comercial5).Ales deputat, va fi presedintele celei dintii Camere,in care vor fi reprezentati cetatenii din toateprovinciile romãnesti eliberate (1920).Colaboratorii i prietenii Ii ofera, prin subscriptiepublicii, o cask pe fosta sosea Bonaparte, nr. 7.

Se stinge din viatii Ion Bogdan.Tratatele de pace semnate in cursul acestui an si in anulurmiitor confirmil intregirea Romaniei.Moare A. Vlahutd.

1920 Un an bogat in volume giintif ice importantescrieri literare : Histoire des Rournains et de leurcivilisation 2 (2 vol.), tradusii curind in limbileenglez5, italiank gerrnank Dezvoltarea asezamin-te/or politice sociale ale Europei (3 vol., pin5in 1922), Istoria romdnilor prin dilator/ (4 vol., p1n5in 1922), Istoria literaturilor romanice (3 voa., ulti-mul in 1925), drama istoric5 in cinci acte Cantemirbettrinul.

La congresul Ligii culturale se hotarAste crearea unui fondN. Iorga", pentru infiintarea unei scoli de misionare laViilenii de Munte. Romanii din America trimit o contribu-tie de 2 000 dolari.

0. Densusianu publicS primul volum din Literatura romandmodernd.Moare A. D. Xenopol.

Scurtd istorie a Albaniel ;I a poporului albanez.Istoria romdnitor i a civiiizattei tor.

LVIII

In Octombrie are We greys gererala, care este Indbusita euvioienta din ordinul generalului Averescu, presedinte alguvernului.

1921 In mai ia flints Partidul Comunist Roman.

1921 N. Iorga publicg : Frantz. Drumuri ale unui istoric,Elemente de unitate ale lumii medievale, modernesi contemporane (3 vol., ping in 1922), Din operapoetic(); a lui 'N.', Tudor Vladimirescu, drama.

Apare Istoria Weraturil romdne. Epoca veche de SextilPuscariu.

In iunie, N. Iorga este sarbatorit cu prilejul impli-nirii a 50 de ani. Cu colaborarea unor oarneni destiintg i scriitori apare volumul Lui Nicolae lorga

Omagiu.

1922 In cadrul cursurilor pe care le tine anual laSorbona, profesorul roman exp..ne ciclul de lectiiFormes byzantines et réalités balcaniques.' Tot laParis tipgreste, in colaborare cu G. Bals, care scrieun mare capitol despre arhitectura religioasg dinMoldova, volumul Histoire de l'An roumain ancien 2,In targ publicg Istoria presei romdnesti... pindin 1916.

1923 N. Iorga se retrage din partidul pe care A. C. Cuzaii transformä in Liga apargrii national-crestine,organizatie de tip fascist.Incepe sg aparg anual ping in 1940 buletinulMélanges de l'Ecole Roumaine en France, in carese tipgresc contributiile tinerilor din targ trimiila Scoala romang, infiintatg de profesor la Fon-tenay-aux-Roses, lingg Paris. Cu prilejul conferin-telor de la Sorbona, Iorga locuieste la Fontenay-aux-Roses, unde se intereseazg de lucrgrile fostilor

Forme bizantiue i realitafi ba/canice.Istoria artei romdnesti vecht.

LIX

a

sài studenti si primeste vizita Invalatilor franceziprieteni.Pub ilea' Istoria artei medievale L moderne in le-gdtura: cu dezvoltarea societáii, piesaamicul poporului. La Paris Ii apar cartile L'Artpopulare en Romanic si Etudes roumaines', cu-prinzind lectiile tinute la Sorbona (al II-lea vol.in 1924).Profesorul face cunoscut un act de danie c5treMinisterul instructiunii publice privind casa sa dinBucuresti cu intreaga bibliotecá i toate cáriIe# obiectele istorice de arta.' aftate intr-insa, pre-cum acele ce se vor gtisi la incetarea sa dinviate. Dupii 23 august 1944, casa lui Iorga a devenitsediul Institutului de filozofie, iar tezaurul de ciirtiapartine Institutulul de istorie, constituind, impre-tufa cu adausurile ulterioare, una din importantelebiblioteci bucurestene.

Cursurile de var5 de la Valenti de Munte tree sub pa-tronajul Ligli culturale.G. Bogdan-Duica tipilreste Istoria Etteraturit romdne mo-derne. InLIn poefI munteni.Moare tstoricul Dimitrle

1924 N. Iorga scoate la Paris Breve Histoire des croi-sades, Idées et formes littéraires frangaises dansle Sud-Est de l'Europe, La Roumanie pittoresque 2.Stringe piese de teatru vechi i noi in volumulTrei drame.Devine pentru totdeauna presedinte al Ligii cul-turale.

I Arta popularii in Romdnla i Shan! romane.2 Scurtd istorie a crucladelor, Idei si forme Uterare franceze

In sud-estu/ Europei, Romdnla pitoreascd.

sisi

Seeman),

°mad.

LX

In cadrul Ligii, profesorul Ii va realiza i visulgeneros" (G. M.-Zamfirescu) de a infiinta unteatru popular, In al cdrui program inscrie spec-tacole pentru copii, soldati, muncitori.

Partidul Comunist Roman este obligat sa treacil n ile-galitate.

1925 Omul de stiintil pretuit in Europa tiprzreste in di-verse capitale de pe continent cruti i brosuristiintifice si de informatie : Coup d'oeil sur Vertroumain (Geneva), La. littérature poputaire, sourcede haute littérature, Les écrivains réalistes enEoumaniel (Paris) etc.Alte scrieri din cuprinsul anului : rstoria comerfuluiromdnesc, epoca veche i nzai nouä, editia a doua.revrzzutil, din Istoria literaturii românefti (vol. IIsi III, respectiv in 1928 si 1933).Eugen Lovinescu Incheie publicarea luerarli Istoria civiti-=fief ronidne moderne, Inceputa In 1924.

1926 N. Iorga incepe sii publice la Paris o lucrare demare anverguril Essai de synthese de l'Histoire del'humanité (4 vol., ultimul in 1928).

V. Parvan tipareste lucrarea fundamentala Gctica.D. Lovinescu cla la tipar prima parte din Istoria Meta-turii romane contemporanc.

8 noiembrie. Se pune piatra fundamentala a palatului Ligliculturale.

1927 Dupii o scurt.ri cilliltorie in Spania, N. Iorga scoatevolumul Citeva zi/e prin Spania ; publica legendadramatica rata babei fate mosneagului.

Se stinge din viata V. Parvan.

1 Scurtd privire asupra artci romanegti, Literature populard,lzvor a/ titeraturii mate, Scriitorii reatisti din Romania.

Incercare de sintezd asupra istoriel

LXI

umanitdtii.

=

ai

1928 Profesorul N. Imp incepe editarea revistes Cugetclar, a carei prima serie dureaza pina in 1934. Esteo revistel de culturli i literaturti, pentru scat sttineret, a comisiunii bibliotecilor de /a Casa scoa-lelor". Pub lica volumele Tara Latina cea mai depdr-tatd in Europa : Portugalia, Istoria invdtamintuluiramânesc, piesa Cleopatra. La Milano ii apare car-tea Storia det Romeni e dena tom civilita1.

1929 Chemat de dorut de acasti al colonii/or romdneste,intreprinde o calatorie in America, unde ii parvinvecti IngrijorMoare despre agitatiile sterpe ale uneitinerimi care ducea la Universitate,loc de reculegereWeald, apuditurile turbutente ale liceelor fdrd con-ducere monad gird autoritate adeveiratd". Pro-fesorul se arata mereu mai ingrijorat de transfor-marea studentimii din Romania intr-o masa deagitatie politicianista.

Luna august Inscrie eroica 1upt5 a muncitordor mineride la Lupeni.

N. Iorga publica Istoria literaturii romdnestz. Intro-ducere sinteticd, Tan scandinave, drama Frate/e

basmul dramatic Frumoasa fdrd trup.7 noiembrie Inaugurarea palatului Ligii culturale.Constructia a fost realizata cu o nesocotitel loterie,mai cu imprumuturi nepleitite, mai cu contracte deinchiriere care ne imobilizeaet, rareori cu un bancdzut din tezaurta public" (N. Iorga).

1930 In luna mai, N. Iorga tine conferinte la Berna ciZilrich.

Istoria ronadralor L a civilizatici lor.

LXII

plain,

fi

Faima lui internationalä primeste o nou'a confir-mare : Universitatea din Oxford ii acorda titlul dedoctor honoris causa". El este mernbru al maimultor Academii strdine si al multor societati stiin-tifice din diferite tdri.Apare relatarea calatoriei peste ocean : America $romdnii din America.

1931 In aprilie se constituie un guvern Iorga-Argetoianu,in care cel dintii are si portofoliul instructiuniipublice. Profesorul este sdrbdtorit in tara', cu prilejulimplinirii a 60 de ani. La Teatrul National dinBucuresti se organizeala un ciclu de conferintej ubili are.Apar cdrtile Privelisti elvetiene, 1930, Vederi dinGrecia de azi. Cinci conferinte despre viata gre-ceased actuald, primul volum din Memorii (alVII-lea, in 1939), piesa in cinci acte Casandra.

In decembrie are We Congresul al V-lea al ParticiuluiComunist din Romania. Din vara apare Scinteia, organulpartidului.

1932 Ca ministru al instructiunii, N. Iorga ia o seriede miisuri pentru instaurarea disciplinei in scoli.Publica volumul de versuri uitate in stiltar" Acumapatruzeci de ani, piesa 0 ultimd razd.In iunie, macinat de contradictii interne si asaltatde partidele concurente, guvernul Iorga-Argetoianueste obligat sd se retragd.

1933 In februarie au We luptele eroice ale muncitorilorde la atelierele Grivita.In Germania se instaleazã regimul hitlerist.

1933 N. Iorga descifreazd caracterul expansionist si de

LXIII

;

o monstruoasa brutalitate a fascismului germanpe care-I va condamna cit timp va tine pana inmina.Savantul ia cuvintul la Congresul de stiinte istoricede la Varsovia.

CAtre sfIrsitul lunii clecembrie, presedintcle guvernulul li-beral, I. G. Duca, e asasinat de leglonari pe peronul gariiSinaia.

1934 N. Iorga denunta organizatia fascista Garda de fieroa unealtà a telurilor expansioniste ale Germanieihitleriste ; o face in articolele din Neamul romdnesc,in conferinte, la catedra.Publica lucrarile Istoria literaturii ronteinqti. Parteaintii Crearea formei i Partea a doua Incautarea fondului, Oameni earl au fost (editia in4 vol., aparutd intre acest an si 1939), autobiografiaOrizonturile mele. 0 viata de om asa cum a fost(3 vol.), drama Moartea lui Asur.

1935 Istoricul roman publica La place des Roumainsdans l'histoire universelle (3 vol., ultimul in anulurmator), Istoria lui Mihai Viteazul (2 vol.).

Italia fascista dezlantule rzboiu1 coloniallst lmpotrivaAblsiniel.

1936 N. Iorga tipareste inceputul lucrarii sale capitaleIstoria romeinilor (11 vol., care apar ping in 1939),urmata (intre 1937-1945) de o versiune in limbafranceza.Incepe un ciclu de conferinte la radio, pe care leva publica sub titlul Sfaturi pe intunerec. 1936-1933.Inaugureaza a doua serie a revistei Cuget clan,

1 Lucid romdnllor in Istoria universal&

t

LXI17

subintitulatá Noul Seim :dilator revistii de direetieliterard, artistica' i culturald".

Se aprinde rAzboiul civil. din Spania.

1937 Apar volumul Portrete l cornemordri, comedia Zborcuib.

1938 In februarie se instaureazA in Romfinia dictaturaregalA. Germania anexeaza Austria.In toamna, Beichul incorporeazd silnic regiunile sudete.

1938 Profesorul lorga infiinteath la Viilenii de Munteun teatru in aer liber. Participd la Congresul inter-national de istorie de la Zurich.Tipgreste tragedia antica" lid.zbunarea pdmintului.

1939 Din operele anului : Istoria Bucurestilor, drameleMoartea lui Alexandru, Regele Cristina, opera poe-tied completg Toate poeziile lui (2 vol., alII-lea, in 1940).

Germania ocupA Cehoslovacia.1 septembrie Armata hitlerista invadeazA Polonia.Este preludiul celui de-al doilea razboi mondial.

1940 In primilvarA, armatele germane ocupa Norvegia,Danemarca, Olanda, Belgia.In iunie, intrA in rAzboi Italia, ea allata. a Germaniei.La 30 august, Germania si Italia impun RomAniei dictatulde la Viena, prin care se dislocA din teritoriul nationalo parte ce-i apartine organic.La 3 septembrie, dictatura regalA incearcA sA se salveze,aducind la putere guvernul generalului Antonescu. A douazi, Carol TS abdica, 01 parlise0te tara. Se inscAuneazA statulnational-legionar", ultimele resturi ale libertatilor demo-cratice sint azvirlite peste bord, se instaureazfi teroareaj aful.

1940 La 8 octombrie, N. Iorga adreseazd directoruluiziarului ski Neamul romanesc o scrisoare, in care

LXV

5 Oameni cad au lost, vol. 1

el

anutitd cä a hotärit sä suspende aparitia gazetei,deoarece el si colaboratorii sal nu mai sint in

exprime pdrerea lor intreagd". La11 octombrie apare ultimul numar din Neamulromdnesc. Sistarea aparitiei ziarului egaleazii cu unprotest impotriva anullrii oricarei independente acuvintului scris.In noaptea de 10 noiembrie se produce marelecufremur. Casa de la Välenii de Munte a profeso-rului este gray avariatä. Familia Iorga se rnutd laSinaia. Aici, savantul lucreafa la opera ce trebuiasä-i incununeze activitatea de o viata : Istorio-logia umand, proiectatä in zece volume. Publicädrama Vagabondul.La 27 noiembrie, profesorul este scos din cash' deun grup de legionari i pornit spre Bucuresti. /napropiere de Ploiesti, la marginea pädurii Strej-nicul, este asasinat, iar corpul strgpuns de gloanjee paräsit acolo.

1965 La 27 noiembrie, Academia Republicii Socialiste RomA-nia a tinut o 0edinta comemorativA, consacratA impli-nirii a 25 de ani de la asasinarea lui N. large persona-Utate de frunte a #iintet l cutturti romdnesti, savant derenurne mondial" (Scinteia din 28 noiembrie 1965). DupA cu-vintul de deschidere rostit de acad. Iorgu Iordan, viceprese-dinte al Academiei, au fost expuse comunic5rile : N. Zorgaistoric at romdnitor de acad. Andrei Otetea, directorul In-stitutului de istorie Nicolae Iorga" al Academiei ; NicolaeIorga istoria vectie a Romdniei de acad. C. Daicoviciu,director al Institutului de istoriesi arheologie din Cluj alAcademiei ; Nicoicie lorga scriitorul istorieul itterarde prof. Serban Cioculescu, membru corespondent al Aca-demiei ; Viziunea de istorie universaid a lui N. forge deprof. Alexandru Ellan./n ziva de 28 noiembrie, la Valenti de Ivlunte a Post inau-guratA casa memoria1 4 Nicolae Iorga" I s-a dezveht nnbust al savantului roman.

LXVI

11

/taloned sa-0

$

a

ei

Toate periodiceIe tiara al reviste au publicat articolecomemorative st studii despre biografia ai cilversele sec-toare ale operel lul N. Iorga.Editura pentru literatura a tiparit Pagini ease de N. Iorga(2 vol.).Teatrul National I. L. Caraglale" din Bucuresti a repre-zentat drama istoricti Doatnna lai Uremia de N. Iorga.

I. R.

s*

NOTA EDITORULUI

Aceste doug volume din Biblioteca pentru toti" punla dispozitia cititorilor un mare numar din articolele adu-nate de N. Iorga in seria Oameni cari au fost. Intr-oAddenda, reproduc articole extrase din periodice si dinalte carti ale profesorului.

N. Iorga s-a decis sa-si stringa in volum articoleledespre oamenii cari au fost" Inca din 1911, cind a pu-blicat un prim volum u acest titlu, la tipografia sa dinValenii de Munte. Abia dupfi aproape un sfert de veac,mai exact in 1934, a reluat lucrarea, prin retiparirea, cuunele schimbari in sumar, a volumului din 1911. Au urmatcelelalte trei volume, in editura Fundatiei pentru litera-tura si arta, in anii 1935, 1936, 1939. Probabil ca savantula insarcinat -succesiv cu operatia de despuiere a perioth-celor pe unii dintre colabotatorii sai, care au lucrat farasuficienta atentie. Asa se explica de ce s-a intimplat caunele articole sa se repete In doua volume 1, iar criteriulcronologic sa nu fie urmat cu consecventa. Volumul IVpare, in parte, o completare a lacunelor din cele ante-rioare, prin reproducerea unor articole vechi din perioa-dele imbratisate de acele volume. De aici am dedus obli-gatia de a reface, in asezarea articolelor, ordinea cro-

To cele citeva cazuri de repetare, editia noastra reproducetextul ultim.

LXIX

I

nologic5, asa cum aceasta 1-a preocupat pe autor §i ircuprinsul fiecdrui volum. Dislocrile apar necesarepentru motivul cà ordinea cronologicl e foarte important5in scrisul lui Iorga, publicist care, chiar si in portretulunui personaj antic, atinge chestiuni la ordinea zilei.Autorul insusi a inscris la finele articolelor data aparitieiin pres5. Sub aceasta data, pe care desigur am mentinut-o,am adilugat in parantez5 volumul respectiv din Oamenicari au fost.

Chiar deed nu s-a ocupat personal de stringerea arti-colelor, este vridit ca autorul le-a reviizut inainte de ale preda editurii. Confruntarea cu textul din periodiceindica modific5ri stilistice, innoirea", desi fard consec-yenta, a unor forn-ie fonetice, corectAri etc. Tot aceastaconfruntare a ing5duit si editorului indreptarea unorerori.

In transcrierea textelor, am aplicat criteriile stabilitede uzul general. Nu in-am considerat totusi autorizat atrata ca simple probleme de ortografie forme. ca : subt

supt (=sub), suptire, zimbet, pe care le-am mentinut.Privitor la forma teran (teriinime, ternti) se observa c5,folosind-o in periodicele mai vechi, Iorga a renuntat laea in volume, inlocuind pe e prin cele doug-treilocuri unde forma cu e a sc5pat ateptiei sale, i-am urmatindicatia.

Formele : cari (pentru pluralul masculin al relativului),ni ramin totusi specifice scrisului (si pronuntiei) lui

Iorga, chiar dacA in citeva locuri (poate prin colaborareaculeggtorilor din tipografie) apare i dubletul gramatioalobisnuit. Cind nu era si o chestiune de pronuntie, amredat nurnelor proprii ortografia corespunzkoare. Cazu-rile sint putine, fiindcii Iorga scria cu mare exactitatenumele proprii, romitnesti sau sträine.

LXX

si

a. rn

PriVitor la aparatura editiei de Mg, sint de flicuturmatoarele precizriri :

1. Pentru personalitátile (sau numai persoanele) mai putincunoscute, care constituie tema articolelor, am alcrituitmite explicative de subsol. Aceste note, asezate de obiceila sfirsitul fieckul articol, sint biobibliografice, dar 10propun i unele intregiri sau indreptari din punctul nostrupie vedere actual.

2. Numele de persoane citate ocazional in cuprinsul arti-colelor sint ldmurite pe loc, tot in note de subsoL

3. In josul paginii sint de asemenea glosabe cuvintele maiputin obisnuite i traduse expresiile strgine.

4. Notele autorului se diferentiazä de ale editorului prinmentiunea : n.a.

5. La finele volumului al dolled, am ad'augat un indicealfabetic de persoane-tema.

T. R.

OAMENI CARI AU FOST

DOUA RINDURI INAINTE

Prefata din 1911

Multe scrie omul, gi e bine cind vremea lui a cerutsic le scrie. Ce vor zice alte vremi, cu alte neve)/ 0 altecredinte cine poate gti ? 1nviitatii can vor trdi dupanol vor gilsi gazetele gi jurnalele noastre gi vor aminti,juclecindu-le, luptele gi duoniiniile noastre. Cei dintredingii can vor putea infelege, vor descoperi repede scopulce s-a avut in vedere, gi vor pretui dupti dinsul. Necazurilenu se fin in seamd dupd ce se duc nectijifii, dar onceostilitate indreptlifitil impotriva oamenilor gi curentelorcare impiedecti un popor in dezvoltarea lui art ii falsifiedsimtul mora/ 0-i intunecti vederea idealului va fi socotitanu numai ca un lucru de folos, dar 0 ca o manifestatie deenergie nobild.

Nu reneg din tot ce am scris niciodata pentru a scrie,ci pentru a da un adeveir ori pentru a inlätura o min-ciund decit ce se rezema de o informatie insuficientd.N-am jertfit dugmtiniei adeviirul, ci adevdrului i-amjertfit multe prietenii. Dar n-ag tipilri din nou cu plcicerepaginile in care se cuprind atacuri impotriva unor oamenican nu se mai pot aptira, fiind astitzi dincolo de lumea.gregelilor omenegti, ori nu s-ar mai apara fiincicii in eia rdsarit alai conitiinfd, pe care tocmai md strilduiams-o trezesc.

3

In foile pe care le-am condus pe rind, in ani de rdzboicultural incheiat, dupti lamurirea care era de nevoie,aproape, ori de reizboi politic, care va tinea incti mutttimp, au aptirut insti schite scurte in care se cuprindeamintirea unor oameni pe cari i-am cunoscut i cu cariadesea s-au dus cele mai bune prietenii ale me/e, saualteori, comemorarea celor, mai vechi, ale caror nume staupe cele dintff pagini ale culturii i politicei noastre mo-derne. Din cind in oind aceste articole au fost cdutate,si e foarte greu astdzi a rtizbate prin colectii rare sinecomplete, pinti la ele. Imi ingtidui a le inftit4a pu-blicului, cure le-a primit odatti simpatic.

Am de gind sti dau pe urmti un volum de Propaganda,in care se vor afla, culese din aceleasi foi, indemnurivechi i nouti ctitre acea viatti de culturä nalionald simoralti care mi se va prima totdeauna singura putereademiratii a unui neam, pentru e/ pentru ome-n/re.'

N-a aparut niclodata (1934) (n.a.).

nsu i

1

TEOFIL FRINCU

Se vesteste din Ardeal" moartea lui Teofil Frincu.S-a spus de toli di eaposatul, dispgrut Inca in toatä pu-terea virstei, a fost ziarist si. functionar la ministerulnostru de instructie. S-a uitat insa de unii titlul lui deapetenie perrtru recunostinta noasträ, frumoasa-i cartedespre românii din Muntii Apuseni, despre falnicii, cerbi-cosii, neinduplecatii rnoti, in cari pare ca traleste eroismulrabdator si indaratnic al strabunilor dad, fruntasii nea-murilor dunärene, aceia cari fugirä de robie prin portilelargi ale mortii. Frincu isi scrisese cartea impreuna' cualt mot, blindul si blondul Candrea, pe care o raceala-1dobori, in deplina tinerete, pe cind diuta in stráinätate, laGraz, odihna pl'acutà a vacantelor : cetitorii isi vor fi adu-cind aminte de sirguinta picas& cu care prietenii lui auizbutit sd-i ridice un modest monument in cimitirul de-pgrtatului oras unde 1-a prins moartea. Cartea, ai direiautori nu mai sunt astázi nici unul vii, e una din celemai bune lucrAri de etnografie ce avem plat astäzi cuprivire la poporul nostru, cu care ne falim sau de care nebatem joc (de multe ori facem intiiul lucru pentru solem-nitali si publicitate, iar ceralalt in intimitate), Ora sä-Icunoastem cit e de plin de interes, de coloare, de znergie

de viz:0 in manifestatiile ei felurite. Cei doi moti auscris cu pricepere si cu drag despre motii lor asa cum

5

nu si-a mai amintit la noi nimeni despre ai lui din satul,din tinutul lui, dupii ce pasii i s-au pierdut pe drumulde instrainare al traiului.

Ei, moth, i uitii mai greu decit altii ; adicd nu uitanimic. Carturarii ce se ivesc intre dinli i trebuie sa-iparilseasca, ramin totu# necontenit cu gindul spre casa,spre vane inguste, spre muntii cu suisurile grele, spregospodariile curate, multamite in saracia lor-muncitoare...Ca si vechii daci din aceleasi cuprinsuri, can i ei aupornit din aceasta cetatuie, au cirmuit dintr-insa popoa-rele supuse i s-au inmormintat in zidurile ei, sub giulgiulcerului curat i rece, de un albastru ca al ochilor, cindpasnici in urmdrirea idealelor departate, cind strabatutide licariri de minie, de sete de lupta, ai acelor ce traiesc

astazi pe acolo.

Intimplarea a adus pe Frincu la noi, dar el nu s-adeprins niciodata, desi a stat atitia ani aid, cu apucatu-rile noastre de vorba multa i usoara, de gluma care nuprea alege oamenii i lucrurile, de multumire cu placereadin fiecare clipa. Niciodata nu si-a putut el calm pe sufletca sa recunoasca frati romani in lighioanele pripasitecare alcatuiesc In mare parte natiunea politica in regatulroman, daca nu temeiul neamului in romanime. Cindvorbea de acesti speculatori ai unei patrii de care-i leaganumai interesul, ochii motului, ochii albastri, marunti,scaparau ra'utacios, i fata-i capata o infiltisare cruda.Cind insa se convingea ca inaintea lui are un om deisprava, care crede in legea lui nationala, altavenea In priviri i, in graiul lui apasat, statea bucurosde vorba despre ce-i era mai la inim, despre idealulpentru care de doua ori acei munti ai vitejiei s-au in-cruntat de singele jertfei si al razbunarii.

Titlul cartii : Romdnii din Muntii Apuseni (1888). Impreun5cu George Candrea (1862-1889), T. Frincu a mai publicatRotacismul la moft $ la istrient (1886).

6

pi

lumina-1

Nu-1 Stiam bolnav cind 1-am v5zut, acum vreo zecezile, cAutind cu lacomie soarele inaintea cafenelei ho-telului unde lacuse de piept trei luni in capilt, dup5 ozi de vifor ce-1 prinsese nepregatit. Era aproape de ne-recunoscut ; figura-i era scAzut5 ca a unui copil, 0 inochii plini odatà de atita putere se oglindea duiosia ne-spusä a celor ce se sting, stiind aceasta. Mi-a spus desuferintele lui, de slàbiciunea ce-1 it5pineste, de apropiatalui plecare acasä. De aceasta plecare vorbea mai bucurosca de orice. Acolo, departe, in munti, 10 are Inca locul :pämintul pärintilor 0 al mosilor 0 al striimosilor, pdmin-tul neasemanat de scump prin doug mil de ani de luptàde munch' al celor ce au vorbit si ei tot graiul ce inghetaacum pe buzele lui. 0 mosioara, pe care n-a vindut-o,o casuta pe care a pastrat-o, i unde locuia fratele lui,care fusese of iter, Strabatuse tgrile strginilor, dar simtise0 el nevoia neinduplecatà de a se Intoarce la acea mo-sioarà 0 la casuta aceea. Va sta acolo, va fi s5 maitralascd : cu pensia ce i se cuvine, va trk acolo fara sa-ilipseasc5 nimic, multumit, fericit... i, ridicindu-se glu-met in picioare, ducindu-si mina la palArie : Mai binedecit un profesor de Universitate in Bucuresti..." Iar,dacii nu se va putea intrema, el a lasat casa lui

Si scoala se va aseza acum in casuta pe care atitatimp o incunjurase de departe cu dorul lui motul in-strainat. Lar de pe bancile ei se vor ridica, in ciuda tu-turor sträinilor de pe lume, rind pe rind, an de an, tineriCa dinsul, cu sufletul curat i drept, cu inima neindu-plecat5, cu ochii scapárátori de minie in fata nedreptkiisau a usurintei, si scäldati in lacrkni de bucurie inainteamijirii indepartate a idealului rornanesc...

25 mai 1903(1)

dacii-i

II

smith

UN UTOPIST : AUGUST TREBONIU LAURIAN

Acum citeva zile s-a dezvalit, inaintea citorva pro-fesori, un mic bust de marmura, lucrat cu ingrijire

dupa cit se zice plin de asemanare, care e chemat sáaminteasca i copiilor din scoala vecina, i putinilor tre-catori din acel unghi al Bucurestilor numele i faptelelui August Treboniu Laurian.

August Treboniu Laurian ? ! Pentru eine cunoaste tre-eutl de deunazi al literaturii romanesti, aceste trei nume,curat, cautat, pompos latinesti o adevdrata proclamatie,ascunzind cine stie ce apelative obisnuite prin satele dedincolo cheama in memorie carti care nu se cetesc demult, sau care nu s-au intrebuintat niciodata de localnicisau de straini. Tentamen criticum, un indraznet tenta-men, o absurda fantazie de limba, care avea drept scop säpuie temelia unei noi ortografii, unei noi elegeri, unei cu-ratiri a cuvintelor, ce ar fi fdcut din romaneasca de la1830, o limba atit de adinc conruptd", vrednica flied alimbii latine cu care s-ar fi aAemanat cu desavirsire. ApoiIstoria români/or, trei volume indesate de nume, de date,de fapte, pornind de la leaganul lui Romul, ca s seopreasca numai la instalarea in Romania de la 1866, in se-colul al dougzeci i saptelea ab urbe condita 2, a principeluistrain : opera ciudatd, in care neamul nostru apare ca pre-lungirea fireasca a marelui popor roman, ce trdieste in alnostru cu toate insusirile lui ; asa ceva ca unul din aceledecrete romane de marmura pierdute in tinda vreunei bi-serid dunarene sau bucovinene si in josul scrisului sigural caruia un biet cioplitor, taranesc i barbar, de cruci demorminte a zgiriat semnele crestine ale vesniciei sufle-tului rascumparat de moarte. Harta Daciei, splendid lu-

Incercare criticä despre origtnea, clertvarea fi forma Umbitromâne dezvoltatti fon ambete Dacii.

De la funclarea orasulut (Romel) (lat.).

8

si

1

1

crata pentru scolile Daciei nouä, libera intre hotarele curiuri late, cu sira muntoasa a Carpatior sprijinind-o lamijloc ; Dacia viitorului nebun 0 a visului albastru, casi a trecutului vechi de doua mii de ani, pe care-I pome-nesc nume de astazi scrise cu etimologii neinchipuite :Tirgul Vasului (Vaslui), Romnicul (Rimnicul), Romanatiicelor näscuti in Roma (Romd nati). In sfirsit, Dictionarta,care era menit sä fie indreptariul limbii noug, dictio-narul cu cuvintele sucite pe care nici nll le-a spus vreo-data, nici nu era sa le spuna o limba omeneasca, dictio-narul de contrafaceri romane ca medalii entice false,ce ar fi fost batute, insa, nu pentru cistig, ci din pietate

pe lined cele doua monumentale volume ale caruia seascunde sfios, in umbra, vistieria totusi purificatatemeinic 0 ea a vorbelor proaste, vulgare, avind peele, nestearsa, nu rugina timpurilor de decadere, ci tinafara nici o cinste a barbariei Glosariul I.

Iti trec toate acestea prin minte : carti moarte de multsau carti care n-au trait niciodata, si zimbesti deedochii nu ti se opresc la figura de marmura aspra, severa,minded, decit care mai sapat in marmurd se zice a fifost chipul batrinului neinfrint, care a m6it crezindu-seinvins de neintelegerea timpului sau.

Invinsilor nu li se ridica statui, nici busturi, nu lise cinta laude, ci numai pe mormintul uitat picura dincind in cind o lacrima pioasa de la un tovaras de luptasi de suferinta, pe care nu 1-a cosit infringerea. Dadabustul s-a inaltat, totusi, dacii priviri serioase 0 miscate1-au primit la desfacerea lui in deplina lumina glorioasäa lui iulie, ce 1-a cuprins deodatä in aureola, daca depretutindeni au venit glasuri care cuprindeau, cu maimulta sau mai puting cunostinta, o recunoastere duioasi

aceasta inseamna ca purtatorul celor trei nume ro-

1 Dictionarul limbit ronnine (1871-1876) 6i Glosarlul (1871)au fast reclactate de Laurian in colaborare cu I. C. Massim.

9

mane, creatorul de Iimbá nebung i iluzii zadarnice n-afost, in toate urmgrile faptei sale, un adevgrat invins.

Cad piedestalul adevgrat al monumentului sau e gre-seala ce a facut, in care si-a inchis, §i-a zidit viata, su-fletul aceasta mare i sfintg greseala.

$titi legenda : o mare cladire se inalig ; este tot ces-ar pgrea cg ajunge : var, nisip, cgramidg, piatrg si mar-mura ; sunt minile lucratorilor, este rivna ctitorului sipriceperea mesterului. Dar noaptea surpa ceea ce se inaliaziva. Mai lipseste ceva, care nu e nici ban, nici material,nici plan mgiestrit : trebuie jertfa unui suflet, care sefurii aici sau se jertfeste aici, i prin care se incheagapietrele una peste alta, ping se poate incununa cu flori

steaguri virful sgvirsit.Pe cind a venit Laurian la noi, inginer, filozof si la-

istoric, geograf i arheolog din Viena, biet proorocratacitor de felul celuilalt ardelean Lazar pe atunci,la 1830-40, se fgceau sosele si felinare, ferme-model sinumere pentru case, fintini, gràdini, coli, biblioteci, subcirmuirea unor domni functionari turci, in jurul cgrorase adunau puterile din Ora ca functionari munteni saumoldoveni. Gustul de trai bun, de inaintare, de fairnatisoara robise pe lruntasi, un Eliad, un Asachi, cari pu-trezeau de vii. Tinerii se zbgteau sa-si descopere o con-stiinta a lor, din cite lucruri citiserg, auziserg i vazuserg.Lipsea o indrazneala, un ideal mare, care sg smulggaceasta societate i s-o arunce mai departe.

Laurian a fost acest mare indraznet. Visul lui era crea-rea unei Rome noua cu acest material romanesc pe care-Icredea vrednic sit dea o asemenea opera. Prin limba, prinamintiri era sa se facg aceasta minune. i, spre a imprimamiscarea, el isi alese, ca si Lazar, singurul punct de ple-care solid pentru o asemenea faptg : scoala. Incepu cucele muntene, si sub Grigore voda Ghica el capata inmina sa pe ale Moldovei. Energia lui predomni mai tir-

10

ei

linist,

ziu in acea scoalii inaltd pentru oamenii mati care tre-buia sfi fie Academia Romând.

cit se putea prinde din ideile sale, cit nu eraminta moartd culeasä in urne antice, prinse. 0 mindrie,capabild de multe rdtaciri, dar si de multe cuceriri trai-nice, se cobori in sufletele umilite din care, cu citivaani in urmä, se indltase fumul de tdmiie recunosedtorcdtre Regulamentul organic 0. cdtre mdria-sa impdrd-teased tarul Nicolae. Credinta cd suntem mai mult deciteram ne scdpà de o singurd pieire.

Lui, insd, vizionarului, nu-i ajungea aceasta, i sufletulprins se zbdtea dureros in clddirea intemeiata prin jertfalui. Limba rämäsese vulgard, scrisul se pdstrase barbar,Roma viitoare 'tot nu se apropia de primint. Sufletul selovi de aceastà realitate nevrednicd, si se stinse.

Dar, rdzimatä pe realitate trainic5, trdieste clädirea ;lucrAtori tot mai multi li adincesc temeliile i, in mar-gine, strajeri, vizionari ca dinsul, pAzesc i astearitg... I

13 iulie 1903(I)

ANGHEL DEMETRIESCU

Acum citeva zile a murit la Karlsbad profesorulghel Demetriescu.

1 August Treboniu Laurian (1010-1881) s-a aflat, la Buturestl,In preajma lui N. BMcescu, cu care a infiintat I condusMagazinut istoric pentru Dacia (1845-1847). A luat parte larevolutia de la 1848 din Tara Romfineascli. Mai tirziu, devenindprofesor la Universitatea din Bucuresti, a publicat colectii dedocumente i lucrgri istorice.

6*

Si, sii-

An-

Celor mai multi le va r5minea amintirea unui uriascu infatisarea energic i ochii str5lucitori de bundtate,a unui convorbitor puternic, variat, adinc adéseori si decele mai mune ori original, totdeauna ales in cuvintelece intrebuinta si in felul cum ele i se orinduiau in graiulelocvent. Multi nu vor uita pe profesorul lor, de la liceu,de la seminar, de la scoala particulara pe care o inteme-iase si a condus-o pira la urmá un profesor invatatindestul pentru a nu fi läuddros, pretentios, truf ; unprofesor in stare s5 inteleag5 sufletele i destul de bunpentru a incerca aceasta cu toatà seriozitatea si dragosteafata de sufletele nelámurite, sovàitoare Inca, ale scolari-lor säi ; un profesor hotgrit, spre care se putea privinumai cu respect I. Cindva, in cuvinte miscate, cinevaca Delavrancea a plata datoria de recunostinta, caracte-rizind pe acest adevárat invatator.

Angie] Demetriescu era cunoscut apoi ca un om cuo largd i solidá culturd clasieä, un intelegator de lati-neste i greceste cum nu se intimping adesea, un degusta-tor fin al vechii literaturi de cumpAtare, masura i inaltmestesug in forma', un apreciator ealduros al unor litera-turi moderne, pe atit de frumoase si de bogate, pe cit demorale, inaltatoare de suflet, cum sunt literatura en-glez i cea germana ; un spirit doritor de a sti tot cese scrie mai de apetenie in lume, de la volumul de versurisau de nuvele pin5 la studiile speciale ale marilor

; un amator de carti care se gasea mindru i multämit,ca intr-un cerc de vechi prieteni, Med uitare i fgramoarte, in biblioteca strins5 cu dragoste timp de treizecide ani, bucatic5 de buciltica.

Asa fiind, avind sufletul astfel inzestrat, Anghel De-metriescu trebuia sä raspunda prin scris propriu la scrisul

Profesor de istorie i geografie, Anghet Demetriescu(11147-1903) a fast director al liceului particular Sf. CheOrghe",unde au predat Oclobescu, Viahutd, Caragiale.

12

tort-tati

altora, care-si strecura atit de deplin intelesul in sufletullui primitor de cunostinte i frumusete.

A fäcut intii trei carti de scoala. Apoi Academia, careincepuse din veniturile fondului Zappa a tipari traduceridin clasici, ii ciao:1u sarcina de a talmaci pe un istoriegrec al Romei imperiale, care nu e, fàrà indoialä, tocmaiusor de inteles si de prefacut in alta limba : pe retorulDio Cassius,. Traducerea lui Anghel Demetriescu a aparutin 1878 : e i o adevarata icoana a originalului, o poves-tire curgatoare ce se cetcste cu placere. Mai e de tinutsearna, spre lauda lui Demetriescu, i numarul mic, ca-racterul sobru, judicios al notelor lamuritoare ; pe atunciera obiceiul, introdus de d-1 Hasdeu, de a se uimi lumeacu citaii potrivite i. nepotrivite, cu reprodueeri de textein multe limbi, i, facind altfel, tinarul scriitor dovedeacit de bine se folosise de studiile i cetirile sale in straina-tate, unde fusese trimis cu o bursa de filologie. Era peatunci o indrazneala sa nu fie cineva luxurios in podoabescumpe si ieftine !

Cu cit stia, cu firea-i de om de autoritate, cu usurinta-ide a vorbi rdspicat i lapidar, cu gustul sdu literar, AnghelDemetriescu ar fi fost un foarte potrivit profesor de fi-lologie sau de istoria antica la Universitate, unde eranevoie, pentru invatätura i educatia studentilor, deastfel de puteri. Un loc de profesor pentru istoria anticase deschise peste putin i, pentru a-1 ocupa, alergd instrainatate un alt Uttar bnrsier al statului roman, aducindca dovada a destoiniciei sale stiintifice un enorm volurn,tiparit tot cle Academia Romand, premiat de dinsa : Daciainainte de ronlani, cea mai voluminoas a. opera de erudltiealcatuita vreodata de un roman. Tinarul acesta de-al doi-

I Din istoria Irnperiului roman scristl de Dia Cassius Coc.ceianus (cea. 155eca. 235) si pAstratfi fragmentar ne-au par-venit stiri despre riizboaiele romano-dace.

13

i

lea, cu cartca groasa, se cherna Gr. G. Tocilescu1. Else mai ocupase cu epoca lui Mihai Viteazul, cu dreptul,cu istoria dreptului, cu limbile slave si cu antidinasticis-mul, sub conducerea supremä a d-lui Hasdeu.

Nu i-a trebuit multi vreme unui om ca Anghel Deme-triescu, ca sa vada adevaratul pre l lucrarii din careconcurentul siiu ii Meuse piedestalul eatre faimaIn octomvrie 1881, aparea in Romdnia liberã un foiletondespre Dacia inainte de roinani, intitulat titlul eracum nu se poate mai potrivit : ,tioillta de contrabandd,

iscilit cu un pseudonim foarte transparent, care nuascundea de loc pe autor. Dupa acest foileton mai urmaunul. Era in ele, intr-o forma desavirsita, turnata dupamodelele clasice, o strivire completa 2. Criticul arata, firaputinta unei replice, ca d-1 Tocilescu plagiase,stingaci, naiv, grosolan, stricind unde socotea cii dregedescoperindu-se cind credea ea se piteste mai bine.

Dar foiletoanele n-au fost urmate. Cu toate ca insusiprofesorul l sprijinitorul lui Tocilescu, d-1 Hasdeu, pri-mise cartea cu aceleasi invinuiri dezonorante, in publicnu se produse o miscare care sa poati invinge aspectulinvitat al operei-piedestal. Pentru Dada inainte de no-mani, pentru frazele ei imprumutate i citatele ei stramu-tate, d-1 Tocilescu ajunse profesor universitar, apoi mem-bru al Academiei si director al Muzeului de antichitati,

Uriasul Demetriescu, desilvirsitul cunoscitor al tre-cutului clasic, omul de gust si stilistul, nu era insa unluptitor. El lisa reputatia zguduita de dinsul Si se cir-peasca i spoiasca in umbra. Dui nu se rim ea d-1Hasdeu, bunul prieten i camaradul de lupta al omuluipe care-1 atacase in onoarea lui, el nu mai risipi nici un

Istoricul Grigore Tocilescu (1850-1909) a publicat mareaeolectie de folclor Materialuri fotcroristice (3 vol., 1900).

2 Acelasi autor Indurase, In mart-april al aceluia0 an, altamagistrald, de la flasdeu (in ziarul Sinele public) (n.a.).

14

i lean.

i plagias

Ii

41

cuvint de infruntare. De acurn inainte, thnp de dousamcide ani, el tipari discursurile lui Barbu Catargiu 1, dupàrugamintea familiei, traduse discursurile lui Macaulay 2,pentru spiritul larg, variat, pentru forma stralucitoare,bogata in perthade, atit de clasic i atit de moderna, acaruia avea un adevarat cult ; publica id t coth stiidiiasupra antichitatii, fiirli mare valoare, precum i pagini,acelea in adevar frumoase, despre oameni politici pe cari-ivazuse lucrind i, mai ales, ii auzise vorbind. Activitatealui, putina, se risipi in ziare, in reviste, mai ales in Litera-turd 0 arta romeinii. Cele din urma rinduri ale lui sunt orecenzie despre Cuza vothi al d-lui Xenopol, in Convorbi-rile literare pe iunie. Ajunsese un elegant eclectic, in-fluentat si de relatiile sale personale ; apreciind falsa vazut doar in Take Ionescu fruntasul oratoriei mo-dome 3 ! scriind cind intr-un sens, cind intr-altul,aceasta intr-o epoca de prefacere violenta, de lupta in-viersunata intre curente de pieire si de inviere.

Daca s-a ales asa de putin lucru durabil de la un omatit de capabil i de inteligent, vina e, fara indoiala, si acelor cari au inaltat pe d-1 Tocilescu la Universitate,Academie i Muzeu. Dar nu numai a thr. Irnprejurarileexterioare nu hotaräsc in activitatea unui scriitor, maiales a unui invatat, i acesta se preocupa foarte putinde citi cetesc i intrebuinteaza acum adevarul pe care1-a fixat, poate i intr-o forma frumoasil, pentru a riis-punde unei necesitati superioare a sufletului sau, pentrua rnarturisi. Ceea ce decide nu sunt nici puterile inte-lectuale, care se pot pierde in lecturi, in convorbiri, in

Barbu Catargiu (1807-1862) 6ef al partidului conser-vator, a fost asasinat In timp ce era prirn-ministru.

Thomas B. lord Macaulay (1800-1859) om politic englez,fruntas al particlului liberal, autor al unei Istorii a Anglia.

3 Oratoria acestuia a cliplitat numai in lupta pentru idealulde intregire a natiei strAlucirea care lipsea pinti atund unei.prezintüri dare si precise, dar nu §i calde (1934) (n.a.).

15

*

gi

t

petreceri sau in reverii singuratice i dispretuitoare. Vargade otel, puterea neinvinsg e alta : increderea in scopulcgruia ti-ai inchinat viata, i ce e mai rar la oameniialesi prin darurile spiritului e margaritarul acela moraldin adincul tainic al sufletului, in care lumineazd sclipl-rile idealului. Dacg nestimata se aflà acolo, ce-ti pasg, inlargul avint al aripilor "deschise pentru un drum lungeIt viata, de cei de jos, de cei din cale, asupra cgrora treci,tot mai sus si mai departe !

aceasta a lipsit lui Demetriescu, aceastg singurginsusire hotgritoare : avintul spre o tintä in care sä ise incheie viata. 0 invataturg serioasg stg in aceste pu-teri de intiia ming, mai mult pierdute decit cheltuite sprebinele tuturorg.

3 august 1903(1)

UN IDEALIST" : APOSTOL MARGARIT

De doug lucruri are parte romAnul din partea -alorsgi : in viatg, de cite ori nu incape cineva de dinsul,stampileazg indatg se potriveste ori nu se potri-veste ca trgdator de targ, vinzgtor de neam, rgu pa-triot si fau nationalist 1 Iar, cind face loc in sfirsit, mu-rind totdeauna cu mult prea tirziu pentru cei ce as-teaptA afarg se zice din toate pgrtile, cu o duioasgunanimitate a prietenior cari nu stiu cum sg laude, adusmanilor cari, incercind sg spuie o vorbg bung, simtoarecum CA prin accasta-si ingroapd si mai adinc adver-

Mci, ca i In alte articole, cuvIntul nationalist" este intrebuinlat cu sensul originar de iubitor al natiunii".

16

II

I

sarul, si a indiferentilor, cei niu4i, cari totusi nu vreausä tacá la ocazii mari ; se zice : oricum, a fost un bunpatriot I"

Acest gind imi trecea prin minte cind comparam lamoartea, intiinplata deungzi, a lui Apostol Margärit,strigatul de ur5 de odinioara, pirile deputatilor, ciildto-riile de tinguire ale localnicilor macedoneni (veniti laBucuresti, cum s-ar duce la Stambul cu rogojina incap", ca sa-si arate focul), artileria zgomotoasä si groso-lana a ziarelor de partid, care-si aveau scopurile lor,acum, inaintea celui ce nu mai poate jigni i impiedecape nimeni, complimentul funerar de bun patriot", arun-cat in treacdt de organele opiniei publice, cum a lostaruncat, desigur, si de atitia, in judecäti spuse prin grai.

Din aceste doua loretuiri, diametral opuse, care e ceaadevärat5 ? Se spune deseori cà In focul luptei" scapaosinde prea aspre, lovituri minioase, care aduc pe urm5pareri de rau. Si se spune iarái cd la moartea cuivatrebuie sa zici totdeauna ceva de bine ; poate chiar dacdea nu este in viata celui ce a disparut, trebuie s5 des-coperi acea insusire sau faptd bunä in inchipuirea tamike* de crestin.

Amindoufi indreptatirile n-au un temei adevarat.Nici oamenii politici, nici cugetfitorii, nici scriitorii vred-nici de acest nume nu se aprind in acel sens incit sanedreptateascä in Inc sä distrugg nedreptatea. I nici unom cinstit nu-si schimba judecata asupra uneipersonalitäti indatä ce aceasta nu mai cade sub simturi,cu toate cà inriurirea ei nu porneste din ceea ce sepoate ingropa.

De fapt, Margarit a suferit pe nedrept, Med ca pen-tru aceasta s5 trebulascA a scotoci marmurà pentru sta-tuia lui. Ciici el n-a fost pästrind umilele proportiinici Iuda i nici Hristosul miscarii nationale din Mace-donia (citä a fost, i end este).

17

palate

si,

old

Inainte de dinsul, fuseserá dascalii, studentli, negus-torii iubitori de neam din Pesta si Viena oamenii Imbii-tati de ideea noug a romanitlitii, si nu a romAnismului",mecenati, tipAritori de carti inainte de toategind Irish' la izvorirea unui curent de culturd roma-neascd in provincia de unde ei porniserA. Apoi urmiiun al doilea rind de frati macedoneni" : negustorialugdri veniti in Bucurestii ce se sträduiau cdtre civi-lizatia Apusului, ei cerurA bani pentru scoli, care, putinela numdrv se läsarA in cdutarea sau necautarea cui segAsea la fata locului. A treia perioadä o deschide Apos-tol lVIArgArit, si ea a fost asa cum a inteles si a voit el.

Era un om ager i hotdrit, cum se gdsesc in Orientmai multi decit in Apus, cu toga scoala, disciplinaorganizatia acestuia. Cind i se ivi in minte ideea ea' sepoate crea o constiintd, o cautd, un viitor romAnesc inBalcani, cu elementele romanice, el Ii gdsi indatà dru-mul i ajutoarele. Asa, card carte multà, farA cresterealeasà, fárd cunostintA de lume cum era, el izbuti sa seimpuie respectului, sd destepte incredere, sfi incAl-zeascA simpatii. Regele Carol a crezut in cinstea si des-toinicia acestui om simplu, venit de departe ; vorba luiavea o mare trecere in cercurile inalte ale dregAtorilorturcesti ; consulii, misionarii catolici vedeau cu ochi bunisilintile lui latine" un cunoscator ca cl7l Weigand asocotit cauza romdneased bine reprezentatd printr-insul.E sigur ea pe urrna lui, dacd s-uu incasat banii nostri,au rasdrit coli1e noastre.

Actiunea lui n-a lost cea mai bung ce se poate in-chipui. Dar, cind stai s-o judeci, trebuie sit ii seamA decloud lucruri, care au fost uitate. Intii cd era un orien-tal, lucrind intre orientali, i apoi cA §i-a inceput i ur-mat lupta sub influenta normelor de propagandd gre-cesti.

18

fard

:

si

si

g

La Bucuresti, unde pacatele se acopar cu manusituzesti de fatarnicie vicleank se auzea cu indignare des.-pre Urania lui Apostol Margarit, despre risipa lui ApostolMargarit, despre desfriul lui Apostol Margarit. E evidentca ar fi fost mai bine ca inspectorul atotputernic al

romanesti din Macedonia, reprezentantul poli-tic neoficial si omul de incredere al guvernului roman

fi avut toate virtutile unui apostol : i blindeta, i iu-birea de saracie, i castitatea unui apostol. Dar el nu eraun apostol, si nu s-a infiltisat niciodata in aceasta Ca-litate. Era un om de ispravd rasaritean, cum e calauzulunei caravane, pazitorul .vietii unui sultan, aparatorulunei mariri amenintate, uneltitorul sau potolitorul uneirascoale. El garanteaza de succes caravana va ajungela tinta, nimeni nu se va atinge de viata stapinului,dusmanii nu vor ruina situatia amenintata, va fi linisteasau nelinistea dorita. Dar sa se lase toate lucrurile peseama lui, i sa nu se ia socoteli ! Cu atit mai putin sa ise impuie un cod de maniere sau un catehism de mora-litate privatk sä i se porunceasca sfintenie sau cuviinta.Era destul ca-si punea viata lui in primejdie : incolo,in pirile, in prigonirile, in cheltuielile i chefurile luisa nu se amestece nimeni. Ii trebuia adica intreaga sta-pinire asupra unui fond secret al Macedonia

In utilizarea acestui fond, in toata combinatia misca-rilor sale, el avea inainte intrecerea cu grecii. Acestiavoiau toga provincia, unde nu cunosteau Inca pe atuncialt popor decit al ler, alte drepturi nationale i istoricedecit ale elenismului, vechi ca Omer, trecind prin Con-stantin cel Mare. Spiritele trebuiau pregatite pentru cea-sul cind Europa va da Eladei regelui Gheorghe Macedo-nia lui Filip i Alexandru cel Mare. Apostol Margaritstia geografia i vedea bine cà de la el pina la Dunaremai sunt hotare, dar, numai pentru ca idealul lui cuprin-dea o si mai mare iluzie romantick dear nu era sa sedea invins, sa se feed de batjocurk cerind i sfatuind

19

fran-

scolilor

sa

:

nitnicuri ca primare in dialect si indemnul spre mj-gratia economicii in Romania. Se juca i eI cu sutele demii de oameni, nascoci cifre i arunca banii poetic",pentru forme-1i inchipuiri.

Se gasira !ma altii, printre fostii lui ucenici, carigasirà Ca banii nostri se pot imparti altfel i, dupa multzgomot, Apostol Margarit cazu, pentru imoralitatea" sa,

fu uitat.Dar sistemul lui ramase. Statul roman il lua In regiepretinse a face de la Bucuresti ceea ce nu se putuse

face de la Bitolia, si nu se poate face nici din cer, nici diniad. Asa se incepu a patra faza a chestiei romanedin Macedonia, al carii rezultat ii veclem cu ochii.

Dar ceea ce a fost la o anumita persoana tin joc debursa al politicii, iar, la cele cari n-au apucaturile poll-tice, dezorientare, era la Apostol Margarit desigur idea-lism. Acesta e meritul lui.

19 octomvrie 1903(.1)

DOCTORUL DAVILA

Acum citeva zile s-a ridicat in fata frumoasei, dardositei Facultati de medicina de la Cotroceni, o statuiegeneralului-doctor Davila. S-au tinut cu acest prilej cu-vintarile de rigoare, dar prin mestesugul de vorba, maimare sau mai mic, al oratorilor de sarbatoare se desfacea

1 Profesorul Apostot Märgdrit (1834-1903) a publicat i uneleIucriiri despre romfinii macedoneni, aflatS pe atunci sub stApi-nire otomanA : Les Grecs, les Valaques, les Albanais et L'EmpireOttoman (Bruxelles, 1828), 6coalele rorndne din Macedonia (1895).

20

Foil

si

necontenit cum se desfacea si la discursurile de la1ngroparea lui Davila, acum noudsprezece ani o notade sinceritate, de calda recunostinta, de inalta admiratie,de adevarata iubire. Ba Inca, pe linga bätrinii de astäziai invätamintului medical de la noi, a venit de pesteDunarea vrajmasa, pentru a marturisi aceleasi sentimentede recunostinta, un bulgar, care si el pastra in amintirilelui departate ale tineretii sale petrecute la noi icoanabinefacatoare a doctorului Davila.

Davila a fost i profesor la facultatea inaintea ca-reia se va vedea de acum- inainte chipul sau, dar faraindoiala ca aceasta facultate a avut profesori mai stra-

carora insa nici un om cu masura nu se va gindivreodata sa le ridice o statuie. El a inventat, pe vremuride holera, in razboaie ce se desfasurau i pe pamintulnostru, vestitele, neplacutele picaturi", care au famas inspiteria romana, dar adevarata holera trece lesne, inmersul ei ucigator, peste acest dusman, i altii, cari nusunt meniti la onoruri postume, se pot lauda cu desco-periri rnai frumoase, in cursul cercetarilor lor metodice

staruitoare. El a scris, inainte de a veni la noi, o bungteza de doctorat despre anumite boale, insä activitatealui de invatat s-a oprit aici, i marele doctor Davilan-are bibliografie, pe cind aitli cari o au, si Inca imbiel-sugata, nu vor primi nici un bust macar, de la o poste-ritate recunoscatoare in piatra cioplita sau in bronz var-sat.

Fara Carol Davila, care e vrednic totusi de glorificareace i s-a facut, am fi avut, neaparat, o facultate de me-dicina, o scoald de veterinarie, o Koala pentru farina-

aziluri pentru copiii schilozi i fetele fara parintl,am fi avut, pentru binele stiintii, mune medicale i ogradina botanica. Orice civilizatie organizata are nevoiede asemenea asezaminte pentru a raspunde nevoilor eimai inalte, demnitatii ei, sau nevoilor practice, zilnice ;

nol, pe vrernea activitatii creatoare a doctorului Da-

21

lucill,

gi

dish,

gi

vila, eram indreptati, prin necesitiiti geografice, istorice,economice mai tari decit voia oamenilor conducatori,spre reproducerea civilizatiei Apusului. Dar fara

indräzneata, filed Iiirgimea de vederi, fara talentulde a aduce pe ceilalti la parerile sale folositoare, de a-iincalzi pentru sentimentele sale de iubire a oamenilor,frä priceperea-i, adevarat franceza, de a face multetrainice lucruri din bani putini, toate aceste institutii me-dicale, care sunt cea mai nettigiiduitii faimii a noastrii

toate aceste stabilimente-model ale rnilei de a-proapele sarac sau Med de puteri, in care iarasi se vii-deste ce e mai bun in firea compatimitoare, jertfitoare,a adevaratului roman, n-ar fi fost atunci. i, in grabanavalnica a popoarelor, care deosebeste epoca noastra,in prefacerea vazuta cu ochii a tarilor, inseamna ceva safi cistigat un pas mai inainte decit altii. i, iari, filedel toate aceste temeiuri de viata orinduita si de mindribnationala n-ar fi fost astfei.

Caci, in intemeierea care ne-a apropiat de vecheaEuropa muncitoare si rasplatitä pentru munca ei, se des-copar repede doua marl avinturi, despartite printr-o pe-rioada de preocupari aproape numai politice. La ultimulavint au fost de fata j tinerii de astazi : am auzit i noivijiitul prin vazduh al ploii milioanelor imprumutate,ploaie cäzind pe tarini roditoare ca i pe stinca goala atrufiel si a interesului particular, si am vazut rasarindoastea in stare sa apere patria i sa-i cinsteasca numele,colile elementare ale oraselor i satelor, drumurile de

fier care ne leaga cu lumea i pe care se pot misca invoie bogatiile noastre, podurile i porturile, in acelasitimp cu palate babilonice, urite i nepractice, pentru lti-cruri care nu sunt, sau, fiMd, se puteau multumi cu maiputin, cu institutii pentru nevoia celui mai zgomotos saua celui mai folositor in lupta politicä. In aceasta vreme, .cind anume ministri te trageau de mineca pentru a primiceva din aurul ramas in fundul lazilor risipei, a intemeia

22

astelzi,

tiva

pi

ajunsese o ocupatie ministerialk care, aducind laude deorganizator, nu cerea nici jertfe, nici munck, flici macs-tinti, nici pricepere.

Dar Davila a fundat in alte timpuri, in timpurile urni-lintii, sitrciei i nepriceperii, cind putini intelegeau, cindnimeni nu vedea viitorul cu incredere (asteptam a fianexati din zi in zi !) i banii se dránfaluiau de o mie deori pink sà iasä la luming, chiar pentru cea mai vajnicknevoie. Atunci nu era in stare sa intemeieze, pentru glo-ria sa, orice omulet de rind care avea una din cheilevistieriei de imprumut.

Davila a venit in tug, ca stab-doctor", doctor milt-tar, in 1853, martie. In toga Muntenia erau nurhai citivamedici sasi, nemti, greci, cari tämaduiau cu arginti pen-tru folosul lor propriu ; scoala pentru felceri", pentruof iteri sanitari-ajutätori a meritosului dr. Kretzulescu'trebuise sk se inchida, satele trfiiau i mureau in voialui Dumnezeu si a babelor. La 3 aprilie hick, apare inBuletin legea pentru organizarea sanitark, care instituiemedici de plask cu un ajutor i un felcer. La 22 iuniegazeta oficialk d'a lista celor numiti : români sunt numaiprintre felceri. Dar, in dechemvrie al anului urmktor,Davila interneiazd la Mihai V,odä o mink bunk pentruorice un muzeu de anatomie l hirurgie", pentrustudenti, i anume cu a sa cheltuialk". Nu trece mult,

cirmuirea lui vodk $tirbei ia asuprk-si muzeul, ajunso scoald de mestesugul felceriei". Pes'te doi ani, Davilacalktoreste in Franta i capktri de la guvernul impärk-tesc deschiderea pentru absolverrtii ski a portilor facul-tdtii franceze. Restul a venit de la sine.

I Nicolue A. Kretzulescu (1812-1900) medic si om politic,pärtas la revolupa din 1848 ; a fost unul dintre ctitorii inviipi-mintului medical din tam noastrA, domeniu in care a colaboratcu doctorul Carol Davila.

23

Acestea i altele s-au facut intr-o vreme cindnu se dadeau lefi, sau ele erau mici, cind nu se asiguraupensii, cind nu se imparteau decoratil, cind nu erauziare ca sa cinte lauda celor buni, pe linga a celor rai.*i nu meritä sa fie amintit nici un lucru care nu por-neste din inima curatd, dintr-o simtire altruista.

Davila era un strain : nascut linga Parma, crescut inAngers, un strain care n-a avut vreme sa invete roma-neste in peste treizeci de ani ce a stat la noi. El n-aspus nici o singura data di ne iubegte.

Dar aici sta al doilea merit al sau. Mai tirziu au ve-nit, imbratisind pe toate cararile, sarutind si aerul ro-manesc numai buze lacome i braze deschise filo-romani, cari au facut bani si au escaladat situatii, cacibratele aveau gheare i buzele acopereau flilci harnice.El, Davila, a venit chemat si a facut inzecit ispravapentru care-1 chemasera. Daca ne-a iubit, ne-a iubit peurma, pentru binele pe care ni-1 facuse i, mai ales,n-a spus-o nimanui.

Dar el are si un al treilea merit, care nu e cel maimic. A fost un invatator ceea ce e mai mult decitun invätat un sfatuitor pentru exemplu si un calauz.

Nu prin discursuri i prin cArti, nu atita chiar prin.lectii. Thutul i nevazutul sunt deopotrivA si se ames-tecá necontenit in lucrurile omenesti. Cei mai multi in-deplinesc ceea ce se vede, se aude, cade sub simturi.Dar, la putini de tol, pe Una tapta xnateriala, pe linedorice faptà materialä a lor, se mai adauga ceva, o ema-natie necontenità a sufletului lor mare si bun, care

24

inalta fapta, o idealizeazd. Si acest prisos personal, deaur curat, cade adinc in inima, i alcatuieste aid o sta-tuie, pe care numai foarte slab o pot imita pe urmacind se ridica i dacd se ridica statuile de piatra saude bronz.

26 octomvrie 1903(I)

MOMMSEN

Un amanunt de fiziologie, ruptura unei artere osifi-cate de batrinete, a inlaturat din viata intelectuala amarii Germanii sufletul de intelegere deplina, de caldasimpatie, de neobosita luptä pentru adevar al minunatu-lui mosneag Mommsen. Un loc a rams liber pe c'arealtul 11 va ocupa, dar nu-1 va putea cuprinde, jiltul destinca al unui urias. Neamul german, care dupa Bismarckrecunoscuse in invatatul de la Berlin pe cel dintii dintremai math sal, va fi silt sa se coboare mult pentru agasi o frunte pe tare s-o incunune cu aceeasi glorioasacoroana de intii german". Si, pe cind adevarul batutin moneta universald cu efigia lui ideile, constatarile,lamuririle lui vor circula mai departe imbogatind,intre sufletele admirgorilor i sufletul lui se va intindede-acum inainte tragica perdea prin care nu poate stra-bate Jumina noastra.

Intre un nou minister unguresc, o intrevedere impa-rateasca i un raspuns al sultanului din Constantinopolla cererile de reforme ale Europei milostive lucruri

25

7 Oameni earl au fost, vol. r

marl care intereseazd trupurile oamenilor, ce trebuic orimi tdiate patriarhul gindului, care in viata lui n-acunoscut Canaanurile1 de odihnd, a fost fulgerat in cale.

In timpunle noastre, cea mai bogatd biografie o auaventurierii i aceia dintre oamenii politici can seamdnacu dinii. Rostul material al unei vieti ca a lui Mommsense incheie in putine cuvinte. S-a ndscut in Schleswig-Holstein, in acele tinuturi aproape scandinave in carecresc oameni cu oasele tan i singele bogat, pregiititi lamunca inddrätnicd oriunde-i aruncd intirnplarea sau iiasazd chemarea bor. Dintre fratii lui, Tycho a fost o fru-moasd inteligentd, iar August si-a deschis un drum deindrdznet in stiintP. Teodor, care a dat numelui Orin-tesc un räsunet de glorie, a invdtat dreptul la Univer-sitatea din Kiel, universitate a regelui Danemarcei, inlocul cdruia tinerimea infldcdratd din cele cloud provinciidorea un stdpinitor german. A scris o tezd de doctoratin latineste despre un subiect de antichitati. Peste unan, in 1844, a atacat, intr-un scurt si substantial studiudespre triburile romane, o teorie a lui Niebuhr, care-Icucerise intii i pe dinsul. S-a ocupat apoi de dialectuloscilor i, urmind aceste studii de filologie, a scris maitirziu o lucrare definitivd asupra tuturor dialectelor ita-liene din sudul peninsulei. Intre aceste studii, flacárade liberalism sentimental si zgomotos a anului 1848 astrdlucit i pentru dinsul ca stilpul de foc aprins ca sälumineze vesnic drumul popoarelor dezrobite : in imnu-rile de triumf ce rdsunau pretutindeni de la altare fiirdtriiinicie i s-a pdrut cà aude i o chemare catre viitorulnational, german, al micii sale patrii incdtusate.

Canaan in legenda 1311311a, tam f9gacluint11".Fratil 1(11 T. Mommsen, Tycho (1819-1900) 41 August

(1821-1913), au fost apreciail spec1a1ist1 in fi1o1ogia clasicd.Osci populatie pelasgica din vechea Italie.

26

&

&

La 1856 i se oferi sa scrie o istorie a romanilor, si elinath din boatiile de stiinth ce ingramAdise nu o prac-tied lucrare de fier i ciment, ci un stealucit monumentde marmurà, in armonioasa desfasurare a cáruia se v5cliun mare artist.

Dar in sufletul lui de 1ucr5tor Vara odihn5, de urmä-ritor al adevgrurilor nou5, lauda entuziastä a intregiilumi invalate nu trezi nici o mindrie molesitoare,invietorul vechii Rome nu-si gási in acest triumfCapua 1 j mai mult : i se Om c5, mergind inainte,el ar duce pe drumuri mai putin sigure, i avu curajulsuperior de a-si intoarce ochii de la ispita frumosuluice-i easgrea tot mai departe inainte. Arunc5 jos mistriamesterului i lug iarài, cu jertfire de sine, sapa munci-torului ce cauth marmura.

De atunci pinà in clipa neprevilzuth a mortii, grijile,bucuriile i r5spratirile lui flied grijile mari, bucuriile cuprisos meritate i r5sp1atiri1e putine ale eruditiei, careingeadeste cimpuri mici pentru a scoate toatà roada pecare pot s5 o dea, sau sfarm5 realitatea vie si inseld-toare prin farmecul ei in fragmente abstracte, a cArortairth se poate g5si numai prin pironirea indelungat5 aunor priviri strAbgtatoare. Studiile lui, strinse apoi laun loc, dddur5 opere alasice, de care nici un cercetätoral Romei antice nu se poate desp5rti : Istoria monedeiromane i a instituttilor romane.

De la o vreme, dindu-i fericirea lui si a omenirii lun-gile zile care s-au inchelat ieri, cind le incepuse inaintede 1820, Mommsen ajunse sthpinul, familiarul, intimulvietii romane intregi. Mintea lui avea unghiuri pentrucele mai mgrunte probleme ale trecutului Romei. ClncL

Ora§ italian: considerat in antichitate ca siila§ al desla-tirilor.

27

7*

gi

Academia din Berlin se hotari sa tipareasca intr-unCorpus inscriptiile romane, Academia" nu putea sa in-semne decit, in rindul intii, Mommsen, si el porni veselpentru o munca litanica, al carii sfirsit nu se puteaprevede. A si indeplinit-o.

Aceasta e viata lui Mommsen.

A fost un scriitor, un artist, atita timp cit aripile ise destinsera intregi in aerul luminos al frumusetii, darel isi opri zborul si se inchise iarasi in timila chilie dejertfa din care pornise. Cei ce nu sunt specialisti nu-1vor cunoaste decit prin volumele de Istorie romanti, dea caror scriere, cu cit vedea ceea ce mai este Inca dedescoperit, i-a parut rau, fara indoiala, uitind ca pelinga fapte e intelegerea kr, care fulgera, din mai multsau mai putin, inaintea celui chemat sa inteleaga.

A fost un cugetator, in acel sens ca, in principalasa opera, nici un lucru nu i s-a infatisat vreodata deo-sebit, smuls din pamintul sau, din mijlocul vecinatatilorsale, de sub cerul care-1 chemase la viata si-1 hranisecu lumina sa. Printre milk de umili rabdatori cad pricepsi spun abstract puncte de vedere si solutii partiale, ela primit organic si a reprodus organic subiectul sau, intoata ramificatia delicata si puternica pe care subiectulo avuse, end fusese.

A fast un sfatuitor al vremii sale, iesind adeseoridintre coloanele templului sail de marmura antica pentrua spune in furtunile vremii, care se potoleau o clipa laglasul lui curat, lasind multimilor ragaz ca sa-1 asculte,cuvinte oraculare. Dar de atitea ori, si fiindca era preamult marginit intr-o singura epoca, Intr-un singur poporal omenirii, parerea lui a fost falsa, si ascultatorii nus-au tinut de dinsa. Pentru Mommsen, englezii nu s-auInfratit cu germanii cari rivnesc si ei o dominatie eco-

28

nomica asupra lumii, # austriacii nemti n-au paräsittendintile lor de unire cu imperiul german.

*

Ca artist, cugetator # profet, Mommsen, care intrecepe un Curtius 1, pe un Droysen 2, cercetatorii antichitatiigrecesti, nu ajunge pe un Ranke s, care acesta a muritin timpuri cincl germanii erau mai putin cultivati, decimai putin recunoscatori. E mai mare insa decit oricineprin cuceririle facute in cimpul sat& de cercetare, prinformidabila sa munca de invatat.

B1, astfel, cind atletul binefaciitor ajunse la aceavirstd care ridica pe un om mare mai presus de rindu-rile tuturor celorlalti tovara# ai lui, il impersonalizeazei,il preface intr-un simbol de venerat, cind asupra lui,deslusitorul lor, se revarsa aceasta mai inalta favoare azeilor vechimii, o batrinete sanatoasa # insetata de muncanouk poporul german recunoscu in Mommsen, cum re-.cunoscuse in Bismarck, cea mai admirabila din insusi-rile sale : sthruinta orinduitk indaratnicia metodica.Astfel ceremonia funebra de la Charlottenburg, inainteaviitorului imparat al Germaniei unite, n-a fost ingropa-rea obisnuita a unui om mare, ci, in infratirea 'tuturorinimilor ce bat acolo pentru idealele inalte ale omenirii,

I Georg curuus (1820-1885) filolog german, specialist inlimbile clasice, pe care le-a studiat duprt metoda comparativ-IstoricA.

a Johann Gustav Droysen (1808--1884) istoric sl oat politicgerman de orientare liberalA ; a publicat, Intre allele, o lucrareasupra lui Alexandru cal Mare.

3 Leopold Ranke (1795-1886) istoric german, exponental intereselor burghellei si mosierimii prusace. A ignorat deter-minArile social-economice ale proceselor istorice si a restrinsobiectul istoriel universale la istoria popoarelor germanice 41romanice. LucrArile sale se caracterizeazA printr-o Mare eruditiesl printr-un stil strAlucitor.

29

un imn catre Insuirile, ditre munca i catre viitorulnatiunii intregi.1

2 noiemvrie 1903

STATUIA LUI CUZA VODA

0 statuie lui Cuza vodil ! Suntern, ce e dreptul, inepoca ridiciirii de statui. Citiva oameni mari le au piniiacum precum i citiva oameni mai mici. Va veni rin-dul altora, dintre cei dintii, si mai ales dintre cei de-aidoilea. Multi oameni cu avere si cu grifa de faima lordupd moarte vor prevedea in testament suma trebui-toare pentru cumpharea locului, pentru plata sculpto-rului francez la care se va face comanda, pentru trenuldelegatiilor, pentru coroane, pentru oratori, pentru foto-grafi si litografi, pentru editori de carti postale ilustrate,pentru ziaristi i pentru paznicii nemuririlor in bronzsau de marmurii. Se vor vedea in toate partile domniinduiosati cari vor saluta cu respect, mergind la aface-rile zilei, pe raposatul lor oferit admiratiei trecatorilor.Iar strainul care va steabate stradele noastre intre sta-tuile din dreapta si din stinga poate ca locul nu va

Pentru lucrgrile fundamentale Istoria Romei i Corpus-ulinscriptittor tatine, publicat, sub conducerea lui, in 12 volume,Theodor Mommsen (1817-1903) a primit In 1902 Premiul Nobel.De notat CS, in interpretarea evenimentelor, marele istoricgerman aplica teoria subiectivistS a ciclului istorle 8i idealizeazetnemotivat epoci din istoria Imperiului roman.

Spre clarificarea paralelei pe care N. Iorga o face intreMommsen si Bismarck, trebuie spus cd cel dintii, ca reprezen-tant al burgheziei liberale, a fost un adversar al dictatOrululprusian.

39

(1)

mai ajunge, si atunci se va lua numai cu chink, pecinci, pe zece ani, dupa expirarea carora alt binefacatoral patriei va fi aburcat pe piedestalul gloriei strainulacela, uimit de citi zei se afla in acest Olimp istoricromanesc, va zice : E drept cd romanii sunt un poporcare nedreptateste, cleveteste, huiduieste, ponegreste si,uneori, ucide pe mai marii sai, dar fie ca la urmäaceste pacate sunt ispasite prin ddrnicia lor in monumentede expiatie nemuritoare. Ce popor capabil de recunos-tinta !"

SU fie asa ? Suntem noi, românii, adica aceia cari auragaz sa se gindeasca la inmultirea statuilor, un poporcare sa regrete loviturile crude date in mijlocul lupteisi sa puie cu cainta in suflet temelia monumentelorrascumparätoare ?

E vadit ca nu. Oricine e privit aici, de multime, subunghiul interesului personal, si e astfel foarte mare saufoarte mic, genial sau idiot, arhanghel al providenteisau iazma rdsarita din iad, dupa cum intrebi pe primi-tivul X gau pe primitivul Y, ale cdror pofte sunt dia-metral opuse. Daca moartea ar rupe legaturile acestea,singurele in adevar trainice, ale interesului, numele,amintirea s-ar astupa de aceeasi tarina grabita care as-cunde respingatoarele ramasite ale unei fiinte omenesti.

Dar mortii nu mor totdeauna intregi, fiindca traieste,prin urmarile ei, fapta lor, si aceste urmari se intindtot mai departe in timpuri pe care mortul nu le maivede. Sunt oameni sau grupe de oameni cari se sprijinape morminte. Si cultul adus acestora e pentru ei o ma-sura egoista de conservatie proprie. Si, iarasi, sunt morticari se intorc inapoi in valmasagul vietii, pentru a face,pe raspunderea altora, bine sau rau, pentru a pagubi sifolosi. Vezi, de aceea e asa dp recunoscator poporul ro-man, reprezintat prin carturarii si oamenii sai politici...

31.

Mai bine decit in orke se vede aceasta din cazul statuiilui Cuza vodd.

La 1859, Unirea stgtea si se coboare in faptd. Puterileintemeietoare ale viitorului roingnesc n-o incuviintaserd,dar se putea trece pe lingg vointa /or. Moldova avea ea'aleagg intli un domn, pe care-1 putea alege apoi si Mun-tenia. Pentru ca acest din urmg lucru sg fie ea putintg,trebuia un am nou, Med trecut i fgrg leggturi, dar ager,energic i avind o putere in ming. Alexandru Cuza, dinboierimea moldoveneascd de a doua treaptg, orn cult siInca tmnr, glumet si original, emigrat de la 1848, apoicolonel din creatiunea fulgerator de repede a catinaca-mului antiunionist Vogoridi, ispravnic al aceluiasi, dardernisionat cu zgomot ca protestare impotriva ingerin-telor cgimgcgmesti, loctiitor al ministrului de rgzboi,pgrea cgzut din cer anume pentru o asemenea alegere.Dupg moldoveni, muntenii ii proclarnard cu unanimitateaaleggtorilor.

el ajunse Alexandru vocla, Alexandru loan I (dupgdatina domnilor de ping atunci de a pomeni dupg numelelor de botez pe acela al ParinteIui). TJn principe cavaleresc,impungtor in frumoasa-i uniformg cu brandeburguri ; unexcelent om de salon si tin convorbitor cu vorba strglu-citoare i incisivg, causticg i crudg, un prieten sigurNth pretentil, indatonito i plin de iertare ca in zilelede sal-Ade i obscuritate, un frate bun cu cei mai umilidin neamul sati, spre cari se cobora adeseaori necunoscut,

vgdindu-se deodatd, prin darul domnesc, impargtesc aldreptgtii i facerii de bine ; uia inteleggtor al celor maiinane ideale,, in stare sg tie, pentru apgrarea lor, pieptulinaintea dusmanilor ; un vrednic campion al tarn, a cgreidemnitate a exprimat-o in cuvinte de mindrie ce nu se potuita. Aceasta pentru ceilaIti : prietenif, orupsitii i patria,carom li-a dat cu ajutoral altora, dar cm riscul sivasituatii i onoruri, mica proprietate rurald, pgminturile

32

$i

6

gi

icrfangstire§ti, o armata si o constiintii de mindrie pecare n-o aveau. Iar el pentru el a fost eau, Vara ingrijire

crutare, cam lene i terfelindu-se in vicii 1, de la carepornea exemplul rat' pentru altii, iar pentru dinsulneorinduiala, nemultamire i batrineta precoce. Intr-uncuvint, un boier moldovean al timpului salt, cu insusirile

pacatele tipului cu o loialitate simpl, insa i omarinimie Vara' rabus, care erau numai ale lui.

Pentru ce a facut el, bine si rau, tara, cufundata IncaIn incultura, a ramas nepasatoare, afara de taranul care aprimit pamint si a binecuvintat numele celui ce i-1 dadusecu primejdia tronului sau. Partidelor i individualitatilornu le convenea : fiindca era prea original, prea stapinpe cei intrebuintati de dinsul, prea incalculabil si preajenant. Dupa o lunga campanie de nepotolita ura, totioamenii marcanti ai tärii, cari nu puteau sa incapa dedinsul, 1-au rästurnat, pe o cale ce a patat un numar deofiteri, cari s-au facut vinovati de &Hare.

El s-a dus. A lasat tronul si a lasat si petrecerile. Apornit in largul lumii straine, sprijinit de desavirsitaiertare a sufletului nobil care fusese mai singeros jignitde ratacirile lui. Acest singur suflet 1-a iertat ; el a iertatpe toti. A murit repede, poate de greselile sale, poate dedor. L-au ingropat cu multa pompa intr-un colt de tara,la Ruginoasa, unde sta i acuma, mi se pare, unarendas [...L Apoi 1-au uitat.

Doar cite un ctedincios a mai plins pentru dinsullacrirni de amaraciune razbungtoare, care nu pIac znor-Ilion Deunazi un batrin istoric, Xenopol, i-a con-sacrat o carte slaba, in care lipseste mai ales, in locullaudei rationaliste, o calda suflare de simpatie intele-

' E o datorie de onestitate sA pAstrezi neschimbat tot ceai scris astitzi Ins& anumite mArturisiri explicA Intr-un chipcare nu se poate da incA publicitAtii t acea legAturA neingAduitiipe care cu atita fariseism au exploatat-o i Impotriva memorieilui voda Cuza dugnanii lui neimpacati (n.a.).

33

d-1

si

si

ggtoare. Totusi cartea a fost cetitg cu interes, i un comitets-a injghebat la Iai pentru ridicarea statuii lui Cuza.

Cea mai bung statuie, aceea pe care ar fi primit-o el,ar fi un pios monument, fgrg parade pretentioase, pesinguratecul lui mormint, pgzit de acum inainte de oriceprofanare, o ruggciune tainicg in coltul de umbrg uncleel a voit sg se coboare. Dar nu ! aceasta ar fi pentrudinsul, i sunt i oameni cari voiesc ca marea statuieimpungtoare a lui Cuza vodg sg fie pentru dInii, pentrusetea lor de cirmuire, pentru sperantele lor i pentruamenintgrile pe care le miriie spre inaltimi unde ase-menea zgomote nu pgtrund.

atitätorii de turburgri n-au nemerit la mormintulcare le trebuie. Omul care, cu desgvirsità resignare, ainteles sg clädeascd, pe piatra mortii sale politice, edificiulviitor al patriei, nu e dintre strigoii care se cheamd, prinurite farmece, ca sg facg rgu.1

9 noiemvrie 1903(I)

EMINESCU I GENERATIA DE ASTAZICu prilejul unei cgrti noug 2

E un lucru hotgrit astgzi cg fiecare generatie, fiecarerind de oameni", cum se zicea odatg si in scris, i se

Astazi neamul nostru 1ntreg, prin cei mid $1 multi ai sal$i prin cei de departe neliberi, a risipit urita negura a patimi-lor politice : el a scapat Inca o data pe Cuza vodA de dumaniilui, ajunsi $1 dusmanii urmasului lui, din acelea$1 motive ; elvede in statuia lui voda Cuza a$ezatA in Piata Unirli din Ia$iplata unei vechi datorii de recunostintA $1. un lndemn cAtreviitorul de energle t demnitate pe care 11 doregte (n.a.).

loan Scurtu, Mihail Eminescu's Leben und Prosaschrif ten,Leipzig, 1903 ; 158 pp. In E cea dintii build biografie a unuiscriitor roman (n.a.).

34

Si

,

,80.

zice astdzi nurnai in graiul neprefäcut al t5rdnimii, vedealtfel lumea, judecd altfel, in problemele de cdpetenie casi in lucrurile mici, si are, pentru oameni i natur5, osimtire deosebith. Logica de evolutie ce se afld in oriceproces de culturd si felul particular in care generatiilese preggtesc pentru viata cer aceasth necontenità pre-facere.

Foima ca i felul de intelegere ale unui scriitor crescsau descresc si se preschimbd in aceastä frdmintare deidei i sentimente nou5 a unor multimi omenesti innoite.M5runtele articole de modd intelectuald pierd oricecdutare, i fabricantii lor ii ineack intr-un falimentdefinitiv, reputatia. Operele mari i trainice pot sa aibdo eclips5, o intunecare, ce corespunde cu o incetineal5sau o oprire in mersul civilizatiei nationale, dar luminalor c5thuzitoare tot invinge la sfirsit. Sufletele \rad si sedezvolth la aceastä lumin5, dar intr-un timp se deosebescunele linii in focarul binefáciitor i i se thu unele expli-c5ri, iar, in timpurile ce urmeaz5, allele. Bog5tia ei pareca nu poate fi cuprinsä deodath, si se desfac p5rti pentrua fi intelese. Iar inceputul e totdeauna acelasi pentrum5rimile dominante : soarele a r5sdrit, iar veghetorulintirziat care scrie slove mici la raza rosiaticd a lampiise simte indemnat a cobori perdelele ca sä impiediceintrarea crudd a luminii albe, care-1 turburd. Peste citevaclipe ins5, lumea intreagd va cinta imnuri de recunostintaastrului triumfdtor.

Ce vicisitudini si in soarta reputatiei i th1m5cirii luiErninescu !

Acurn treizeci de ani Convorbirile tliterare, pe atuncio foaie din Iasi, o foaie revolutionard in materie delimb5, de orientare culturald si de pretuire a trecutului

prezentului literar, tipäreau din cind in cind, in pagi-si

nile lor lungarete, poezii de M. Eminescu. Un numesimplu, schlicht, subt rinduri iardsi simple, populare, sepoate zice, in care se exprimau toate adincurile tragice

toata gingdsia de colori superficiale ale sentimentelor,toata intelepciunea unei minti cu experienta larganenorocita, toata bogatia unui spirit de o vasta i feluritacultura, toata noutatea stralucitoare a unui gind deprinsa strabate pina la capat, neinriurit i neinfricosat. Asacum vorbea el, in ritmuri de o muzica imbatatoaretainica, oricine dintre cei umili putea sa se mingiie si säse indemne, sà invete l sa fie mai bun : rostul armoniosal lumilor gasise Inca un glas omenesc prin care säse invedereze, intru cit e ingaduit aceasta.

$i in ce stätea multamita fata de acela care n-o cerea,care, intr-o miscare de mindrie, se E.icea a o raspingechiar, dar care s-ar fi incalzit, desigur, de dinsa ?

Cei de aproape, membrii Junimii" afara de unulsingur gaseau cä tinarul sarac, care parea strain inmijlocul lor si a carui prietenie cu Creanga era legatämai mult prin paharul cu vin i prin glu.ma rustied, areceva talent, dar cà nu e Inca stapin pe un scris limpedesi ea* pacatuieste in privinta limbii i a gustului ; ca ideiii gaseau cam inapoiat. Ca oameni cu priinta pentrudinsul i pentru literatura romaneasca, acesti prietenide o data pe saptamina ii dadeau osteneala pentru a-Ipieptana stilul, i erau oarecum jigniti cind ii vedeau ca,in loc de.a fi recunoscator, se indaratniceste. Cind poeziileapareau, i se raspundea de la Bucuresti unde untildin corifei era d-1 Hasdeu, plin de un adinc dispret pentruEminescu prin hohote de ris batjocoritoare. Iar omultrecea inainte, infasurat in platosa sa de diamant, iscodindnecontenit, in cursul zilelor sale singuratice, i aruncindapol, nepasator, in urmd aurul. uimitor al frumusetiinoua.

36

pi

Intr-o zi, nebuni de nebunia unei boale urite, denebunia neamului sdu fgrg noroc, de nebunia oboselilorunei munci de gazetar facutà cu prea multà sinceritate,cu prea multg jertfg si cu o uitare asa de desgvirsitg desine insusi, incit dgdea dreptul oricui sd-1 uite. D-I Maio-rescu fdcu atunci sg aparg un volum de poezii alese alelui Mihail Eminescu. In toatä tara spiritele romanticeale tinerilor de amindoug sexele se entuziasmarg pentrupoetul nebun : bgietanii si bgietoii isi lgsarg plete, vor-bird gros, se uitard crunt, impártgsird cu scumpgtateginduri tenebroase si sentimente oculte, se prefgcurg CAau halucinatii si porniri bolngvicioase ; iar, pe de altgparte, ei strinserg ceva bani pentru a avea dreptul sg senumere intre binefAciitorii poetului, ale cgrui versuri ledeclamau cu atita admiratie pentru... sine insisi.

Dusmanii literari primirg, fireste, cu alte sentimentenoutatea fatalg pentru literatura noastrg. In nebunia luiEminescu ei vedeau ca o sfintire a nerecunoasterii lor.Mintea incilcitg a poetastrului trebuia &A fie cuprinsgodatà de acest mare intuneric. Unii o spuserg prostestesi cinic, altii, mai isteti, dar nu mai putin bucurosi, nuuitarg sg adauge de acum inainte, la vorbe de laudecare nu le iesiserg din gurg ping atunci, calificativulinjurios de nenorocit", care se dal cu mindria milei.Acesti oarneni nu s-au dezmintit nici ping astAzi.

Dar o generatie noug de scriitori se ridica. Unii seivirg in zodia lui Eminescu si cglcard intrucitva peurmele lui. Altii scriserg cu totul neatirnat, aratind insgcu orice prilej cultul lor pentru Eminescu si cautind inviata lui norme pentru viata lor artisticg, in modul deproductie al lui canoane pentru arta. Ei inteleserg peEminescu Ca pe un romantic : din voia lui el se despgr-tise de lume, pe care artistul" termin importat, cunoted teorii estetice, din Franta are dreptul si datorqade a o dispretui, iar, intimplgtor, thiar de a o minti,

37

exploata I insela. Tease cu toata demnitatea schivni-cului intr-un turn de tildes", nepasator i rece", cumsingur s-a zugravit. Avea oarecare simpatie pentru vremide tot vechi, compatimire pentru cei de tot saraciincolo, dorise pentru neamul ornenesc distrugerea pe careo merita. Scrisese putin i greu, amestecind blestemulpentru realitate in rugaciunile sale catre Ideal. Un zeusinistru, taiat in marmura neagra. Cit eau a facut aceastaconceptie nu se poate spune indeajuns.

Insa iata ca ea se dovedeste falsa. Se scot la luminaarticolele poetului, 0 se vede ea el nu le-a scris pentrupine, facindu-si ris de cei ce i-o dadeau cu o cumpanaprea mica, ci din caldura adevarata a unui suflet ce voiasa faca' bine, nu sie insusi, nu prietenilor de cafeneaberarie, nu membrilor unui cenaclu literar, ci neamuluiintreg, mai presus de clase si mai presus de hotare. Sedestainuiesc scrieri ale lui pierdute prin ziare, se comunicao suma de caiete, in care se cuprinde poezia i prozape care nu le-a tiparit. Dar nici nu le-a distrus, cad elstia bine ca sunt in ele diamante care asteapta numaiceva mai multa taietura pentru a straluci deplin. s,vazu astfel ca Eminescu, marele cetitor, era si un marecomunicativ, un foarte harnic scriitor, 0 se intelese ca elnu s-a näscut beteag in aripile vointii sale de a produce,ci ca aceste aripi au fost frinte prin dusmanie, si mai alesprin acea prietenie neintelegatoare care le distruge maisigur.

Un nou Eminescu apiiru : minte setoasa de a sti,suflet doritor de a se impartasi altora, inima revarsin-du-se in bunatate, ochi puternici tintind necontenitidealul.

Si tinerii timpului nou, dezmortiti de betia formulelormizantropice i individualiste, simtind, o data cu puterileunei rase sanatoase, nevoia de a le exercita pentru izbindaunei culturi adevarate, au primit cu bucnrie solia cea

ti

38

bun5. La lupta lor ei au mai gäsit un indemn in icoana,curatita astazi de ceat5, a celui mai strálucit reprezintantal mintii românesti creatoare, in timpurile moderne.

16 noiemvrie 1903(1)

$TEFAN ortA$ANI.1

Miercuri, in 12 noiemvrie 1903, s-a stins la Bucuresti,unde se intorsese sf5rimat de boald dupd un an petrecutin strgindtate, $tefan Or5sanu, critic si istoric.

Dac5 stralucitele insusiri ale acestui suflet ales s-ar fiintrupat intr-un lant de lucrari rilspindite pretutindeni,dac5 numele lui ar fi in gindul tuturor celor ce inteleg

iubesc stiinta cinstitä, daca viata lui ar fi fost mailungã si mai putin retrasà, asa incit mai multi sä fi avutprilejul de a cunoaste spiritul lui neobisnuit de viuinima lui deosebit .de buni, n-as fi scris aceste rinduricare, intr-un moment cind caldura luminoas5 a mintii luisuperioare pare ea ne impresurd inca, imi par curioasema inspaiminta. Plingindu-1 in singuratatea durerii mele,as fi indeplinit i dorinta nemarturisit5 a prietenuluicare s-a ascuns inaintea orieiirei recunoasteri a rneritelorsale si a adormit cerind de la cei ce-1 incunjurau : pace

liniste.Dar, cind viata lui s-a strecurat astfel, in margini

inguste i prin mari greutäti i suferinte, cei ce 1-aucunoscut si pot sa facd astfel dreptate pentru dinsul,inscriindu-i numele printre cei mai destoinici ai gene-ratiei lui, n-au dreptul sà tac5. Daca mortii nu mai cernimic, din lumea lor nestrabatutg, o cere rostul bun sicuviincios al lucrurilor de aici.

39

si

si

si

Orasanu a inceput scriind versuri, sub influenta uneiscoli care ispitea, in tinereta lui, pe mai toti tinerii detalent In numarul jubiliar al Convorbirilor literare seafla doted din poeziile lui, iscalite cu pseudonimulZ. Miron. Facea versuri muzicale si plastice, care n-ar fitrecut asa de putin observate, daca el nu s-ar fi smulsde pe aceasta cale pentru a urmari cu ochii lui straba-tatori, in locul minunii frumosului, severa culme a ade-varului.

Intimplarea i-a dat un loc la Biblioteca Academiei,si el ajunse ceva mai tirziu si functionar al FundatieiCarol. Atitia dintre colegii sai de universitate isi luaralicenta, se risipirà in strainatate si se intoarsera de acolopentru a ocupa locuri in invatamintul superior. Orasanuar fi putut face usor acelasi lucru, dar dragostea de acunoaste si de a descoperi, nevoia de a se lumina asupraintrebärilor celor mai felurite ale stiintei, de a se impar-täsi de cit mai multa frumuseta din scrisele celor marl sialesi ai omenirii il oprira in loc, facindu-1 sa uite ca elisi datoreste lui insusi si tuturor celor ce ar fi putut sainvete de la dinsul o cariera. In tam nemultumitilor pecari i-au coplesit totusi, din copilarie filth', toate binefa-cerile lumii, el nu gasea nici un motiv de plingere impo-triva vreunei nedreptati ce ar suferi si nu cheltuia nici osilinta pentru a-si dobindi un loc mai potrivit-cu valoarealui. Avea opt ceasuri de birou pe zi, ceasuri de rnuncamateriala pentru altii, de lecturi personale intrerupteprin cererea cartilor si lamuririlor, asa ca lui nu-i rami-neau pentru studii linistite decit serile, a caror intro-buintare costa scump, adesea. In cursul lor si-a strinsel totuO o bogatie uimitoare de cunostinte, deplin orga-nizate in limpedea lui inteligenta. Le avea la indemina,asa cum un altul are, dupa multa truda,_ un biet coltisorde specialitate ; far% sa fi cercetat un seminariu de pre-gatire in taxa sau strainatate, o scoala de eruditie careinvata cu critica, el era stapin pe metoda moderna de

40

cercetgri, i spiritul lui pgtrunzgtor nemerea farg indo-ialä adevgrul. Ii dädea seamg cu totul de puterile sale,ridea cu o minunatg vervg de slgbiciunile de stiinta, dejudecata si de gust ale altora dar nu scria. Intre altele,

fiindcg se simtea foarte strain.Tirziu de tot si-a gasit tovargsii, carora nu le-a jertfit

decit cu greu sfiala sa de a-si impartasi altora cugetulintim. Pe incetul Irma s-a lasat atras la scris i la luptg,pentru a face buna alegere intre falsele pgreri l intrelucrurile care sunt i rgmin.

$i atunci, insg, el nu vroia sa aparg cu o carte, cu ocercetare care sä parg venite din dorinta lur de a I serecunoaste i atribui ceva. In aparenta, el nu fgcea decitdani de seama. Revolta contra insuficientii sub toateformele ei 11 scotea din umbra in care ar fi lost bucurossg trgiascg si mai departe, cetind carti bune, stringindnote, redactind capitole, inchise apoi cu scumpiltate, glu-mind cu prietenii pe cari-i iubea frgteste, din toata inimasa bogatg in sentimente nespus de delicate. Darea deseamg insg, care distrugea cu siguranta, printr-o logicgimplacabila, de o puritate liriittt turn nu se mai ggsestela altul, toed confuzia i toatg minciuna, nu se incheianiciodatg negativ. Algturi de concluziile nimicitoare, elamesteca lucrarea sa de ingltare a cladirii adevgrate,

rgmineai uirnit cind o vedeai desfacindu-se intreagala capatul luptei. Iar el se infgtisa ping la capgt ca si cumn-ar face decit a curati terenul de o zidire netrebnicA.

Logicianul farg greg, rationalistul puternic era inacelasi timp insusire care aminteste pe ruda lui, pole-mistul politic Nicolae Orgsanu un desgvirsit om despirit, un sarcastic corosiv. $i aid insä farg violentg, cuconstiinta ca, daca prostia trebuie sfgrimatg din cauzaurmgrilor ei, prostul nu e vinovat de dinsa. Humorul lui,nou totdeauna, avea aceeasi discretie aristocraticä, aceeasi

41

si

si

nuanca aleasit care colora orice gind, mice spus5, oricaredin sentirnentele i oricare din faptele lui.

Pentru eine nu-1 eunostea personal, adrnirabilele luistudii critice despre crirtile d-lui Bengescu 1, d-lui Dame,lui Eliade, d-lui Gideiu, tinirului 0. Lecca 2, cercetarealui despre botanica popularil, erau uimitoare. Un necu-noscut aproape, f5r5 nici o situatie din acelea care impunrespectul, apare, azi pe un teren, miine pe altul, si Nridesteoricind si pretutindeni o competentri perfectO. Dar noi,eci ce-1 cunosteam, stiam cit de putin sunt aceste studii,intimplätoare mai mult, faiii de tot ce ar putea sa mai&Ile Inca.

Pentru cA niciodatà in literatura noastrg o boal5 gro-zava, o moarte inainte de vreme n-au distrus mai mult.OrOsanu nu-si luase de aici titlul universitar pe care demulta vreme Ii putea privi ca al sal, desi nu voia s5intindã mina ca sa-1 primeasca, el tinuse citeva siiptäminila Universitate prelegeri care arataserd toatO bogOtiastiintii sale ; o bursä in Germania-i dilduse mijlocul de acunoaste de aproape stiinta apusean5, de la care el n-aveasä mai ia decit orientari i indemnuri. Nu vedeam nimicprea greu i prea sus pentru dinsul. Pala' de boala lui,grija noastra durbroasa nu pornea numai din iubirea ceaveam pentru cel mai bun si sigur prieten, ci si dinfrica de a pierde un astfel de tovarOs de studii.

El se stia lovit de moarte, dar i se paru c5 nu trebuiesii vorbeasCA de teribila sa tainä, care-I privea numai

1 George Bengesce (1848-1922) memorialist si bibliograf ;a publicat, intre altele, volumul Citeva savenire aLe cartereimete : Ion Ghica, V. Atecsandri, At. Lahovart (1899), o biblio-grafie in patru volume a operei lui Voltaire si alte lueràridespre marele scrlitor francez, Bibliografia franco-romeend(Paris, 1907).

3 Octavian G. Lecca (n. 1881) istoric, autor al unof lucrarlcle genealogie, printre care : Familia Lecca, FarniUite bolerestirometne, Cet dint U Basarabi. In 1937 a publicat un DictionaristOric, arheologic l geografic at Romcintei.

42

pe dinsul.' Ping. aunki vorba lui atingea, uneori glu-meat& orice alte subiecte, asupra carora se oprea sufletullui tot vioi si puternic, si din ce in ce mai clar, maisenin. Pina ce, intr-o dimineatä de odihnd, dui:4 lungizile de chinuri, el se duse in pacea, in odihna pe care odorea de mult.

Si, cind sicriul alb a pornit sus, in lumina de apunerea soarelui blind de toamnA cu atita din trecutul nostru,din fericirea si din sufletul nostru simteam ea inmor-mintäm si o largd parte din viitorul stiintific al neamuluinostru.1

23 noieravrie 1903(I)

UN ROMAN DE EMINESCU

Era foarte frumos sä se stie di Eminescu a scrissasezeci de poezii perfecte" pe care altii aveau insiitoat'd voia s'a le ggseasca mai putin perfecte". Desprepoetul oinsusi, se povestea acum cincisprezece ani, cindstudentimea se inchina mai mult sau mai putin serios

in numele lui, c6, atunci cind geniala frunte ii r5s6readin nou din haoticele neguri ale nebuniei, ar fi luat inmina eleganta cárticied, ar fi privit-o lung ca o nepracutiiarnintire a vremurilor cind avea si el dreptul la aceleasibueurii ca toti oamenii, si ar fi rupt-o in bucati cu furiamultumita a celui ce distruge un päcat. Inainte de nenoro-

I $tefan Orasanu (1069-1903) a publicat articole st dArl deseamA, semnate cu pseudonimul Polit, In Romania literard,Literatorut, Revista poporutut. Dintre volumele sale citAm :Cronicarii moldoveni din secolul al XVII-tea (1899), Botarricapoputard. Note critice (1900).

43

8*

,

cirea lui, el avea, fara indoialä, cu constiinta neobisnui-telor puteri, si credinta ca scrisele hii intrec cu multliteratura poetica' a timpului, dar, ca un spirit mare ceera, nu vedea cele indeplinite de dinsul decit in legalura,umbritoare, cu frumusetile pe care-si simtea menirea de ale intrupa in cuvinte. i in cele sasezcci de bucati per-fecte" el ar fi ales, ar fi inlaturat, si ar fi ales poate siinlaturat rclu.

Insa poezia lui Eminescu n-a cazut din ceruri bine-facatoare in piatra neagra a unei sold dumnezeiesti. Custralucirea, bogatia, adincimea si fermecatoarea ei taina,cu tragicele ei lupte interioare, cu credinta, cu dezna-dejdea si supunerea ei, aceasta opera superioara s-ainaltat din societatea pe care a rezumat-o, deed n-a pututs-o stapineasca si s-o conduca. Poetul acesta nici n-afost nuinai un poet, asa un poet naiv si copilarescraminind oricit voiti de mare care sa fi vinat tablouri,senzatii, sunete. Astfel de poeti se ivesc in vremuri siguresi linistite, la popoare cu o cultura orientata si armo-nioasa. El a fost, cel putin in aceeasi masura, un cugetator,un luptator, un profet da, un profet, ea profetii vecheiIudee biciuind si arzind, de o parte, sfatuind si revelind,de alta, in riumele aceluiasi dumnezeu al intelepciunii.Pricina curat sufleteasca a nebuniei lui nici n-a fosttragedia zilnica a celor cari se avinta spre culmile scäldatein aur ale unei Frumuseti ce nu. se poate atinge, si calcind mai sus, cind mai jos, pe ascutisurile stincii, cizadarnicia luptei de cugetatop intr-o societate trindavasi robita pldcerilor : puterile mari, care puteau revolutionainafarä, zavorite inauntru prin indiferenta mediului deplumb, au distrus.

Asa fiind, Eminescu nu se poate intelege ca un estetat Frantei sau al. Italiei secolului al XIX-lea, ca autorul,fara Intelegere omeneasca, social-5, al propriei sale anto-logii, ca rezumatorul sufletului sau. in sasezeci de bucatirimate. Un astfel de suflet, cald, comunicativ, razboinic.

44

a trebuit sit' se riispindeascel. i orice a rezultat din necon-tenita activitate a aeestui suflet ales meritA sa fiecunoscut pentru insusirile ce neaparat trebuie sA alba,

pentru lumina ce arunca asupra unor lucrari maidesavirsite ale aceluiasi maestru.

E bine deci ca s-a tiparit romanul Geniu pustiu pecare Eminescu 11 scria intre nouasprezece i dou57-Pcide ani, ca student la Viena. Sä n-aiba grija nimeni : niciun iir de iarbd de pe mormintul poetului nu se va rniscade indignare la aceasta divulgare" a gindului Inca ne-sigur, a sinitirii ce nu-si gasea totdeauna intruparea sta-tornica i adevarata. Nu, ci, deck peste hotarele vietii,se schimba ceva intre cei ce sunt i cei ce zu lost, eelmai mare cintaret al neamului nostru va primi aceastaca o solie duioasa a tineretelor sale de vultur ce-siincearcd aripile pentru a pluti intiasi data.

Iata ce e romanul.Cineva rdtaceste prin uritele mahalale bucurestene

scaldate in ploaie putreda, la vreme de noapte. Intr-ocafenea cum se gasesc Lisa mai curind la Viena decitspre marginea Capitalei noastre el intilneste un emi-grant ardelean. E urr suflet-frate i, in grandiosul nepre-vazut al vietii de bohame, cei doi prieteni Ii schimbaginduri, care zboara departe de fate pamintului, si deaceea i sunt, indraznete desigur, dar sterse, reci, neorin-duite, ca once se desface prea mult de izvorul vesnic alvietii, de cirmuitorul sigur prin legi neapärate. Un avintde pribegie romantica duce pe Toma Nour numele sepotriveste tocmai la Copenhaga, apoi tocmai la Turin, side aid, unde eroul se afla ca mai totdeauna pepragul mortii, Ioan, canna i-am putea zice Negura, pri-meste un manuscript, care formeaza a doua parte a eartii.

Tome a crescut fara mama. Pentru invatatura a mersla Cluj. Aid trebuia sa gaseascd ceea ce este menit, in

45

ei

legea romantick oricärui tinär de virsta sa : sufletul-Irate al prietenului. Prietenul se cheamA loan, i iubesteneapkat o femeie-inger. Aceasta moare, Med indoialkdup5 aceleasi legi. Pentru desävirsirea armoniei, ea areo sofa' Eminescu ii zice Poesis, i aceasta 1nseamn5 :nu credeti : sunt visuri ; ca visuri, i yeti vedeaea sunt frumoase" i Toma iubeste pe acea sorä. Ea areun tatà b6trin, care e muzicant i sarac ; el cade bolnav

dupà normele romantice, Poesis '11 ingrijeste cu banulde jertfd al viciului. loan, desi bolnav ati inteles :ftizic plecase in lume. E anul 1848 ; el se lupta contraungurilor. Prietenii sunt despa'rtiti ; dar Toma aflà tfa-darea iubitei sale, si aleargä si el sub steaguri, undeintimplarea il face sa-si descopere fratele. Se descriu,cu o putere uimitoare, scene de grozgvie din revolutie,care i-a fost povestità lui Eminescu in astfel de episoadede colegii lui de gimnaziu din Blaj, loan moare, i Toma,intors la Cluj, aflà final de impkare i armoniescrisoarea de explicatii a frumoasei Poesis, moartä.

Povestea are totdeauna insemngtatea ei, dar ea nu ecea mai mare. Lined dinsa e forma si e tes5tura imple-ticitá a ideilor.

Judecatà astfel, opera de intiie tinerete a lui Eminescue vrednicä de poezia pe care o cunoastem, i cu anumepkti din care e i contemporand. Ce limbd frumoas5, ceputere de icoane, ce avint adesea ! Dac5 nerealitatea jig-neste aici, motivul e numai cä ritmul prozei nu libereazgde leaturile vietii cu aceeasi desävirsire ca farmecul decristal al versului.

Fondul ideal nu e nici el strain de credintile durabilepe care le-a manifestat poetul in maturitatea sa : e ace-easi convingere cã numai din viata celor multi si curati,a taranilor, se poate desface si vitejia, i frumusetea,partea a doua e o epopee tarAneasci in limba minunat5

46

luati-le

si,

el

de la tara. Pentru stapinitorii nostri, el avea si la 1870dispretul de mai tirziu, si. cum se poate spune mai binedespre inconstienta lor de maimute-papagali decit ca :ei sunt, cum o spun insisi, romAni de nastere, franceziin inima si, daca Franta li-ar procure semidoctilor nostriavantajele pe care li le da nefericita lor patrie, ei ar fiemigrat de mult cu totii" ?

Si adaugam noi : cum n-a dat Dumnezeu !

11 ianuarie 1904(I)

ALEXANDRU ODOBESCUCu prilejul tipdririi unei scrisori din adolescenta lui

Sunt aproape zece ani de cind a murit AlexandruOdobescu, cea mai desavirsita infatisare a elegantei inliteratura si in stiinta romAneasca, cel mai aristocraticspirit printre scriitorii nostri si, in acelasi timp, unuldintre cei mai buni cunoscatori ai graiului românesc, algraiului de la t era, bogat in cuvinte, mladios in legaturalor vioaie si plin de intelesuri cuminti, tot asa de potrivitpentru sdgetarea glumii ea si pentru deschiderea adincu-rilor intelepte.

Odobescu a scris putin, desi mai mult decit a pus inmina publicului editia intr-ales (aleast de dinsul cu ozgircenie neobisnuita) facutA acum vreo doudzeci de anide librAria Socec. Avea toate insusirile unui nuvelististoric : cunostea ca arheolog, intelegea ca om de gust siputea chema la viata noua ca poet privelistea amanuntitdsi colorata a vietii altor timpuri, care sunt pentru unii ofantezie stralucitoare, iar pentru altii nume si date.Condeiul lui usor, penelul lui delicat, cu tonuri blinde si

47

discrete, romantismul lui dulce si plin de o 'Mind stra-vezie, erau potrivite sk dea chipuri plutind intre ceea cese intoarce din mormintul realiatii si ceea ce se inaltädin gindul creator al cintaretului. Dar el n-a scris decitdou'd nuvele.--

Cercefktor artist al antichitatii, el avea simtul frumu-setii, care trebuie mai mult decit orice invafaturd pentruca sa cuteze cineva a proiecta lumina lArnuririlor asupracorpului de curatá si vesnica marmurd al artei grecesti.El ajunsese arheolog pentru el cuvintul sunk oarecumpedant si s-ar putea zice mai cu dreptate cA el aveao catedrá de arheologie prin iubire, si astfel raingsesetotdeauna, cgutind a intelege mai mult, ca sa poatA admiramai deplin ceea ce i se impunea de la inceput prin nein-trecutul farmec al celei mai senine armonii, al ma'suriicelei mai maternatic exacte, al cumpAtárii celei mai asprecu sine ins'asi. Dar el n-a dat decit o serie de lectii uni-versitare, care sunt mai degrab5 decit Istoria arheo-logiei, cum se intituleazA o convorbire spiritualA, stra-lucitoare prin digresii dibaci impletite, asupra intinsuluidomeniu al artei de acum citeva sute sau de acuno douilmil de ani. Ace lasi caracter de diletantism pasionat, desaga adinc5, de dezordine foarte mester orinduitg, detrecere in fugA cdra ca nimic de cApetenie sil scape dinvedere, o are si marea sa lucrare francezA asupra Tezau-rului de la Pietroasa, care nu e o carte de stiintä obiectivä,ci o lucrare cu totul personal:à, cu mult mai mult a auto-rului decit a_ subiectului.

Acest inchinktor al idealufuL elM, care nu vede sufletuldecit prin trup, era totusi un intelegAtor, credincios pinAla induiosare, al idealului artei crestine, care urmArestetinta imposibilk de a gäsi o frumusete nond, numaisufleteascA. Pe o vreme cind instrainarea claselor noastreconducatoare ajunsese foarte departe, el, care pornisedin ele si trAia in mijlocul lor, a descoperit, se poatezice, comorile- de arta" in cladire, sApaturi 0. zugraveala,

48

care sunt manastirile noagtre, in care se vazusera pin5atunci numai venituri i pisanii. El a cercetat toatelacasurile mai insenmate, notind tot ce merith a fi admiratsau cunoscut. El a fost pina acum, si in aceasta arheologiemai putin arhaica, singurul care, in acelasi iimp, sa stie,sa simta i s poath scrie intr-un chip vrednic de stiinta

simtirea sa aplicate la ramasitele artistice ale vietiinoastre de demult. Dar rapoartele sale catre ministern-au vazut lumina decit intr-o mica parte i, cind a statsa-si adune Operele, el a jertfit si din putinul care fusesepublicat.

Odobescu avea ca putini altii talentul de cronicar,acela de a prinde lucrurile ce se strecoara sub unghiulcel mai interesant si de a spune despre dinsele asa, incitoricine sa se poata lumina, sa le vada mai adevärat, maiIhtreg si mai frumos, fara sa simta umilinta ca primesteo dojana sau macar o inviithtura, socotind mai mult ca. agasit un tovaras de päreri in acest priceput convorbitorcare, zimbind, Ii urmarea necontenit scopul de a instrui,de a convinge, de a indrepta. Dar n-a colaborat decitputind vreme la unul din ziarele maxi de pe la 1870-80,

apoi nu s-a mai vazut un rind al lui in presa zilnica,de care a fost acoperit de ocari in anii din urma aivietii lui.

Era prea cochet pentru ca sa fie un scriitor cu sth-ruinta. Tinea prea putin la metocla care sta la indeminaoricui la cliscip1in5 care e din darurile ce se capata

ca sa fie un invatat sistematic. Era prea ironic pentrua crede in el sau in altii. Nu era de loc ambitios,mindria lui, marea lui mindrie, care nu voia insä sastapineasca pe cei multi, cari-i vor fi parut vulgari, eramai mult un nu te atinge de mine". Iubirea sa pentrufrumos se multumea prin sine insa0, prin fulgerul tre-calor al admiiatiei, i n-avea nevoie de scris. Prin socie-tatea noastra legata de p5mint cu multe fire, el a trecutdoar, fara sa dispretuiasca de loe lucrurile de aici, caci

49

si

el era, ca anticii s5i, un idealist al materiei, un entuziastal vietii prin tot ce are ea mai frumos, pinä in clipa cinda sfarimat insusi päharul golit al vietii, fail nici o parerede rat'.

Scriitorul murise mai de mult Inca si el, nu dinxievoie, ci din vointa. Lumea 1-a uitat repede, si dinmultele lucruri hetiparite ce au mai ramas de la el,mid un rind n-a vazut pina astazi lumina.'

Indeosebi n-avem in tipar nici o scrisoare a acestuicorn care povestea cu atita drag si stia asa de bine sa seIna placut. Bunatatea d-nei Ana Odobescu, cumnatascriitorului, ma face sa pot da astazi o scrisoare a luicare infatiseaza indoitul interes de a fi bine scrisa side a fi fost facula la... paisprezece ani.

Caci ea poarta data de iulie 1847, si insemnarile defamine ale tatalui eau, colonelul reactionar de la 1848,spun asa :

1834, iunie 23, s-au neiscut fiu-meu Alexandru, la6 ceasuri dimineata, in zio de simbiitti.

1834, septeinvre 14, s-au botezat Alexandru."Scrisoarea e redactata intr-o frantuzeasca bunisoaranoi dam, fireste, o traducere si totusi Alexandru

Odobescu numele pare a-i fi fost dat dupa al domnuluidin 1834, Alexandru Ghica, prietenul polcovnicului" sau,caruia i-a adresat o suing de scrisori, pastrate nu iesiseInca din tat% si numai la 13 dechemvrie 1853, dupa oscrisoare din 14, el a trecut la Paris bacalaureatul in

i Le insemn aici : amintirl dintr-o cAlAtorie de tinerete lalondra, pagini, ilustrate frumos, din cAlAtorlile lui la mAnAstiri,o conferintA de cuprins pedagogic si interesante scrisori. D-naOdobescu ml le-a Incredintat pentru a gAsi un editor ; ginerelelui Odobescu, d-1 Damian, le-a reclamat 1nsA dupl putin timp.Unele scrisori le-a dat rAposatul V. A. UrechiA Intr-un, Anuaral FacultAtii de litere din Bucurotl (n.a.).

50

litere inaintea unei comisiuni prezidate de vestitulSt.-Marc Girardin.1

Mama lui Odobescu, dare care era adresatà seri-soarea, era Catinca, fata doctorului scriitor Caracas 2,una din cele mai frumoase si mai culte femei ale timpului_

,,Balta Albd, satul Grddistea din Vale ;miercuri, 8 iulie 1847

Dragd mamd,

Va sic zicti iatd-ne qi la Balta Albä, unde suntem deo stiptdmind aproape : din fericire, suntem foarte binecu totii i tatei ii este mai bine la mind. Copiez in aceastd.scrisoare jurnalul meu din siiptdmina trecutd. :

Joi, 2 iulie, am p/ecat /a Cdldreti cu posta si am statacolo o parte din zi $i, se poate zice, o parte din noapte,cdci am plecat vineri, tin ziva de 3 iulie, la 5 ceasuri.dimineafa, i tii cá, pentru ca sd poti pleca la 5, trebuiesd fii sculat de la 3 0 jumeitate. Drurnu/ a fost foartelung. Dupd cinci po0e grozave am sosit la Buzdu, undeam prinzit la d. Perticari (ispravnicul). Pornind din nou,am ajuns seara la Rimnic. Nu era chip sd mergem matdeparte : nu era lund, i noaptea era intunecoasd. Decine-am dus Za d. Niculescu (le maitre de graces 3), la.

Saint-Marc Girardin (1801-1873) critic literar si pro-f esor francez, autor al unui Curs de literature( dramaticd ; fn.1830, a vizitat tarile românesti.

3 Doctorul Constantin Caracas (1773-1828) a jucat un rolinsemnat in organizarea asistentei medicate in Tara Romaneasca.

publicat Topografia Valahiel, dar scriitor" poate fi numitmai curind tatal salt, Dimitrie, medic si el, autor al unui poemmedical in limba greaca.

3 Aluzie la lucruri pe care nu le puterh lamuri astaziLucrurile se pot lamuri totusi, datoritä lui Ion Ghica, Ta

scrisoarea Un bai la curte in 1827, memorialistul ii evoca peclucerul Alecu IqIcolescu din RimniC, care avea o orchestraorganizata de celebrul maestru de gratii Cocoratu". Acest,,Maestru de gratii" Is invata pc- tineri buna tinuta in societate

51

si

A

I

(Ma,l.

care am petrecut noaptea. Drumul a fost foarte frumos,ins(' cam lung. De o parte vedeam muntii, pinti la cariera o jumiltate de posta,, de alta, un ses intins roclitor.Am trecut i multe riuri, dar cele mai multe erau secate.Tin minte l trei sate foarte frumusele.

In sfirsit, simbeitti (4 iulie), dupti o postti destul delungti, am sosit in satul Balta Alba, care e departe de lacun sfert de ceas. Satul e On de /ume : munteni, mol-doveni, ori evrei st nemti. Pe linçj casele 0/rani/or, s-aucltidit barace de lemn, care seamtind de departe a graj-duri ; comparatie care poate mutt pe locuitorii Ion.

Lacul e foarte intins. Dar in jurul lui nu sunt adtipos-turi trainice, asa incit bolnavii cei siintitosi (cari suntmai multi decit ceilalti) au fost inalte pe matctisute de scinduri, ori intindti corturi. E foarteciucLat sti vezi acest sir lung de ast fel de locuinti, tipde hazliu aiccituite.

Vezi acum. in ele prilvàlii de mode, cofetarinegustori, cari yin vindti vechiturile la oamenii dintirgurile de primprejur. Stradei acesteia i se zice PodulMogosoaii al Albe. In aceastic insirare de colibe,fiecare neam se deosebeste : esti incit nu vezi intr-o partedecit munteni, in alta decit moldoveni asa mai departe.

Apa lacului e stiratti-amarti, noroioasii in fund si foarte/impede in fatii. Se afld i multe buruieni de apd, asaincit nu pofi inota pinti la mijlocul bálii, unde e foarteadinc, de teamii sti nu ti se princlii de picioare ori demini. Nici mirosul apei nu e foarte plticut : e de pucioasii.

Am uitat sti spun cä in satul Balta Albd este de cloudori pe stipttiminti bal mascat o reprezentafie de circ.

Dar trebuie sti ne intoarcem la povestea noastrti, adectisá povestim ce am ft/cut i unde am lost simbátd. Asifeldar, dupti ce trecurtim cum am spus, acea alee de case delemn si de corturi, am sosit in satul Griidistea din Valesau Turtoiu, mai aproape de apa Buzdului decit de Balta

Colonelul Engel (comandantul Bretilei) ne-a primit

52

i

sssot gait

i aIti

BdIrii

t

pisHili sa-pi

sa-pi

sd-gi

pi

acolo : el pregdtise o odaie pentru noi in casa uncle std.Erau abia 10 ceasuri ; cele trei, care ne rilmindau pindla prinz, trecurd cu imbrdcatul, cu orinduirea oddiiprirnirea vizitei colonelului Horbatchi (Garbatzki), caresta intr-un sat lingd al nostru. La 1 am prinzit : pind.la 6 am dormit, am inn-I-tat i rn-am plimbat. Apoi la6 plecariim spre Balta AIM : atunci am luat cea dintiibaie ; apa era foarte caldil, dar, din piicate, nepliicutitprin aclincimea ei mica, prin miros i prim gust. Dux):o baie de doudzeci de minute (dici doctorii nu te Iasäsá stai mai mult), am iesit si am fácut o plimbare prinasa-zisul Pod al Mogosoaii. La intorsul acasii, am cinat

rn-am dus sit ma culc ; tata colonelul Engel au mai

Duminecci, 6 lulie. Ziva aceasta nu e prea insemnatd :a plouat clupd arniazi. Am petrecut seara la d-1. Harbatchi,de la care ne-am intors pe jos, si, fiind foarte obosit,m-am culcat indatd.

Luni, la 7, colorielul Engel a plecat la Bräila, unde?rid voi duce $ i eu cu dinsul, lunea cealaltd. Duki obi--nuita baie de la 6 ceasuri, ne-am intors acasd ; colo-nelul s-a intors indatd : mi-a adus o puscd, cu care ucidin fiecare zi vriibii; pun sit le frigid t le rnfncàin cumultd poftd. Af fi vrut trimit tie, dar mica canu se poate. Pusca asta e acum pentru mine a distractiefoarte bund ; merg foarte des la vinat, dar totdeauna cucite cineva.

Miercuri, maiorul Lenz a prinzit la noi. M-a luat cuel seara $ i am petrecut noaptea in satul Balta Alb&Acolo se face dant in fiecare seard ii bal in toata formade cloud ori pe scipairnincl. Petrecerile, balurile acestease dau intr-un cazino, o salii lungd de scinduri aco-peritd cu postav. Acolo se joacd cartile, biliardul, sediintuieste $ i se prinzeste. Asadar, seara am mers la pe-trecere, dar dantul n-a inceput decit tocmai cincl plecameu : erau ctcum 11 ceasuri.

53

p.camas.

pi

salt pi

A doua zi am stat tot la vinat. Tata a prinzit laBalta Alba. -Prinzul era destul de bun, dar trebuie sdai o strasnica rabdare ca sá estop. felurile. Pe cind sta-team la masa', a inceput o ploaie tare. Ni era fried sit nune facá un dus, caci plona in said prin mai mu/te locuri,ceea ce nu e asa de mirare, cáci acoperisul e de pinzil;dar avureim norocul di, in partea unde eram, ploaia n-ariizbeitut. Dupa-amiaza a fost foarte tristei din pricinaploii acesteia pacatoase : de aceea am dormit numai. Saraera bal, dar noi am plecat inainte de a se incepe. Noaptea

.aceasta era minunate : de aceea am i facut o descrierefoarte romanticti

Ne intorcem de la Balta Alba. Luna-si desfasura far-rnecul pe un cer albastru stropit -de nori fini (nuances) ;stelele erau putine, i acele pe care le vedeai chiar aveaustralucirea lor sleibitd de a lunii, care-si reisfringea razelede aur in apele lacului, pe care un vintisor blind le faceaset se zbeguiasca grafios. De jur-imprejurul lacului se maizeireau focuri marunte, care pdreau fac o cunundde stele f Fulgere slabe tisneau ici i colo din toate peirfilei pareau niste vulcani deptirtati in miscare.

Dar pardsim malul in curind, printr-un ses sterp,sosim aces& Ma miram cum se poate ca un lucru caree asa de material la lumina soarelui, sa fie asa de romanticsub Wu& Asa incit, draga mama, vezi cum ne trecem vre-mea. Pe Micul nu 1-am vazut de zece zile, dar cind 1-amlasat era foarte bine. D-1 Arnold mi.-a fagaduit cä, deedMicul s-ar mbolnävi, mi-ar scrie indata, 'Jar, din feri-cire, nu mi-a scris inch' i doresc ca nici sd nu-mi scrie,adicd doresc ca Micul sti fie sanatos. Sdrut de mii deori pe draga mica Marie 1 Dati-mi, vá rog, stiri desprevoi. D-1 Engel iti infti fiseazei complimentele sale : el tri-

Sore lui Alexandru Odobescu, d-na Adolphe d'Avril, sotiacunoscutului scriitor (n.a.).

5i

:"

1

cd-i

Li,

mete rdspuns Marie/ aducii ceva de 1a Paris si sanu-1 uite. Adio, dragd mama.

Fiul tau foarte devotat :ALEXANDRU"

7 martie 1904

TIRBEI VODACu prilejul_tip5ririi corespondentei lui

Domnia lui $tirbei vod5 e, pentru prieteni, pentrudusmani i pentru istoricul nep5rtenitor o perioadd, desiscurt5, dar interesant5 din istoria noastrà contemporan5.

Acesti cinci-sase ani reprezint5 intii un regim spe-cial, acela al conventiei inc5tusiltoare de la Balta-Liman,al tiraniei celor douà suzeranit5ti b5nuitoare. Domni nu-miti, domni cu soroc, divane ad-hoc, chemate numai pen-tru luarea socotelilor sau pentru imprejuräri neobisnuite.Acesta e cadrul vietii politice, care se zbuciumg mai multdecit oricind, zguduit5 de patimi ce urmAresc bietul tron"de indoit5 vasalitate ori locurile de trufie sau de cistigdin apropierea lui.

Apoi in acesti ani cade ratácirea pribegilor de la 1848in lumea largä a Apusului, apostolatul lor, cind foloSitor,cind serios numai, cind mai putin decit serios, dar tot-deauna ealduros, dezinteresat, patriotic. Atunci se scriupentru a preggti viitorul cartile, articolele de revistà,coloanele de gazetà care au räspindit in Europa cunoa§-terea numelui românesc, a trecutului si a idealelor ro-mdnesti, si au facut astfel mult bine.

' FormeazA prefata la : borespondenta Lui $tirbet voda. I.Corespondenfa politica, Bucure8ti, 1904, In 8 (n.a.).

55

sd-i

(1)

Tot in aceasta perioada se face in tara o excelentapolitica practica. Aparindu-se fata de strainatatea cotro-pitoare prin cea mai corecta si mai politicoasa dar nuumilità dintre purtari, domnii Conventiei, veniti dupadomnii, ceva mai putin nenorociti, ai Regulamentuluiorganic, cauta gospodareste de trebile märunte si de pro-blemele cele mari : de carantine, de jandarmerie, de gra-niceri, de oastea cea noua, care trebula sa-i asigure si deprimejdia unei rasturnari ca a Bibescului la 1848 ; se ingri-jesc de munitii, de tunuri, cumparate unele, cerute altelede la stapinul din sus sau de la stapinul din jos, de Folimici si de scoli inane, de institutii boieresti pentru invata-tura copiilor bogati si de ferme-model, de sosele, de calferate chiar de care se vorbeste acum intlia oat% depoduri, de flotilä si de atitea altele. Dar, in acelasi timp, elau curajul trebuitor ca sä se apropie, asa subrezi cum sesimteau ei, de intrebari atit de grele cum era legea agrara,care a fost prefacuta de dinsii, ca situatia calugarilorgreci si a manastirilor inchinate catre locurile sfintechestia vamilor dupa tratatele noted.

Tarisoarele din care s-au alcatuit, peste citiva ani dupgplecarea lui Grigore Ghica din Moldova si a lui Barbu

tirbei din Tara Romaneasca, Principatele Unite, adicaRomania una i nedespartitä, s-au folosit fara indoialdde pe urma aces.tei cirmuiri, prea stingherita i suprave-gheata, prea marginita Ca sa poata indräzni ceva stralu-citor, dar destul de luminatZ, de harnica, de iubitoarepentru ca sa nu lase nici o singura zi neintrebuintatiiin cercul ingust de activitate pe care-I trasese, dupa ma-buirea revolutiei de la 1848, sabia muscalului si aturcului.

De Grigore Ghica, un luptator pentru unire i o fru-moasa figura de visator nenorocit, cdruia prigoniri ne-meritate i-au pus mai tirziu pistolul la timplä, de Grigore

56

sl

Ghica, prietenul revolutionarilor cari au impus felul lorde a vedea si in judecarea evenimentelor trecutului, poste-ritatea adus aminte, i cununa laudelor nu se usuctiniciodata pe mormintul lui instrainat, unde s-a aruncatinsusi in clipa desperarii.

Ea a fost rnai aspra cu Stirbei, asupra cdruia cazusenecontenit, in cursul color citiva ani de stapinire, batjocuraaruncata de Eliad, care avea razbune prabusirea sadin Olimpul republicii romanc, si de Bolintineanu chiar.El a fost in ochii urmasilor un gospodar", traind dinmila rusilor, in tovarasia rusilor, cu gindul la imbogatiresi la pastrarca cit rnai mult tiny in scaun : un om alfiecarei zile si al fiecarui ceas, fara scopuri departatecu totul lipsit de pasiune, de pnezie ; pe linga aceasta,indaratnic prigonitor al oamenilor de la 1848, pe cari nui-a lasat sa se apropie de parninitul patl iei, nici atuncicind ochii ion lacorni de lumina zarilor de acasa se aco-pereau de negurile noptii, ca Balcescu. Daca n-ar fi Bi-bescu si mai urgisit, nu s-ar recunoaste poatc lui Stirbeinici guvernul lui prieeput i activ, gospoddria buna aràului gospodar".

Judecata aceasta, care se intelege de altmintrelea, enedreapta. Suntem destul de departe ca s o spunern.

Stirbei avea mari insusiri. care trebuie tinute in seamacel putin cit defectele. Era unul dintre cei mai luminatioameni ai generatiei sale, era un lucrator de o harniciedeosebita i avea o constiinta a datoriei sale cum numaifoarte putini se intirnpla s-o aibd ; pe linga aceasta, spi-ritul de buna si cuminte orinduiala Ii stapinea in toateimprejurtirile, facindu-I sä inceapa numai lucruri pe carele putea duce la capat bun. Sentimentele sale le exprimafara nehotarire, si se putea razima cineva pe prietenialui. Era, desigur, un perfect om de onoare, intr-un timpcind intriga placuta orientalilor, minciuna laudata Ca odibacie, reaua-credinta prefacuta intr-o putere, ramtisite

57

9 Oameni cari au fost, vol. I

ii-a

sg-pi

pi

ale veacurilor rele, erau Inca in toata inflorirea lorse putea vedea un Sutachi, director al unei foarte insem-nate institiatii de carftate, coboritor al' unei familii dom-nesti, luind calea hotarului cu bani de haram subt hainaba stropita cu decoratii.

Sentimente de apostol n-avea, ce-i dreptul, i. el cereasü i se plateascil pind intr-un ban lista civilii, precurn elplatea tuturor pind intr-un ban. Tinea la putere, poatesi fiindca era incredintat cii o intrebuinteazd mai binedecit altul. Masurile lui sunt aspre uneori pina la cruzime,dar aceasta venea din nemladierea principiilor din careporneau. In societatea internationalii a marilor centre else simtea prea mult acasa, dar eine n-avea atunci astfelde aplecari, care trebuie sit se condamne cu toga energiaeind e vorba de oamenii de astazi, traind in statul roman

in mijlocul culturii române, care lipseau deopotrivala 1840-50 ?

El era un fiu de boier, crescut in Franta restauratici,ocrotit apoi de Kiselev. Trei imprejurari care explica in-deajuns spiritul sau conservator fail sovaire, cultul silupentru ordine, pentru disciplina, pentru orinduiala ne-elintitil in toate lucrurile ; adevarata groaza pe care o aveaRIO de orice insemna sau amintea revolutia. Nu era,desigur, mai putin patriot decit altii miicar pentrurnunca pe care o cheltuise in folosul tarii sale dar setemea de vorbele mari asa de mult, incit nu zicea decitlimba valalia", limbil moldoveneasca", vazind in euvin-tul roman, romanesc", un fel de steag tricolor al anarhiei.Gindul lui mergea pind la unirea principatelor, pinii Iarascumpararea de la turci printr-o platd pentru totdeauna,dar pentru ea sa ajunga acolo el .stia o singurd cale : asIabilitiiii roditoare, a sigurantei statornice in toate. De-osebirea intre el si revolutionarii pe cari nu i-a iertatmciodata, poate, era aceea ca lui i se parea mai grabnicaintemeieria inlauntru decit liberarea de legaturile cu

58

ei.

ei

strilinul, pe cind ceilalti intelegeau sà inceapri intii cuaceasta, nefiind timp de asteptat intre fi1ciIe deschise.

Ei au fost cu toatä tineretea lor cei cu dreptatea,dar au uitat prea mult pe urm5, dup5 izbIndii, programulde muncii modestä in interior pe care-I desf5suraseincepuse a-1 realiza $tirbei. In feta biruintii lor, domnulde la 1849-56 s-a retras in umbr5, cilutind in straindtate,la care tinea desigur prea mult, odihna b5trinetelor sale.Dar, cind pc tronul românesc statu principele Carol, else intoarse in tarä i sprijini din toate puterile sale, prinel si prin fiii s5i, stilpinirea cea nou5, de la care astepta

si nu s-a inselat implinirea idoalului sriu : stabi-tatea

14 ntartie 1904(I)

ANTON PANN

Tipografia Minerva" a pus in vinzare volumul intiidintr-o nouri editie a operelor (fiind vorba de acest om,eu as zice mai bucuros : scrierilor) lui Anton Pann.

A ! stim, vor zice unii, cei mai multi, slim ce e AntonPann un poet pentru baietii de bacanie, un cintaret deglume nes5rate, reprezentantul Jiterar al mahalalelortejghelelor, al stranelor, in care tircovnicul cintà luiDumnezeu, trAgind cu ochiul la cele mai gingase dinfapturile lui, al circiumelor indosite, unde fetele mai si-mandicoase beau vin vechi in odaia din fund, cu perdelele

' Caiol 1 a realizat intr-adeviir stabilitatea". Dar aceastastabilitate" nu reprezintA in sine un ideal" vrcdnic de elogil,cita yrente se sprijina, ca in cazul doinnitorului, pe o politicareactionara.

599*

it

I.

si

trase. Ace la e Anton Pann. Pe vremea lui, cind calfeleucenicii nu erau Inca romantici, nu vorbeau cu neolo-

gisme frantuzesti, va fi avut si el rostul lui, pentru astfelde cetitori, cam de o seama cu dinsul. Astazi insa i s-aincheiat rostul i acolo. Publicul sau de odinioari a trecut

istoria haiducilor, i s-a inaltat de. acolo la foiletoanelefioroase ale gazetelor, de care nu prea erau pe vremealui Anton Pann, iar literatura umoristica a aceluia0 pu-blic dispretuieste uneori $apte fete p-un fliciiti, ca saceteasca o data pe saptamina ziarul ilustrat Veselia.Atunci pentru eine o editie noua a lui Pann ? Amatoriide literatura veche i istoricii literari vor gasi doar laAcademie carticelele lui cu buchi, care pot cistiga oarecarefarmec macar prin aceasta infitisare batrina a bor.

cei putini, foarte puini, ii vor fi aducind amintede inscriptia pusa de Eminescu pe mormintul literar albietului Pann :

(Anton Pann), final Pepelei, cel istet ca 'um proverb,vor socoti cu totul altfel. Anton Pann ? Dar el e una

din intruparile cele mai bogate si mai depline ale litera-turii populare, careia Ii sta poate mai bine in anteriulde paracliser al acestuia, decit in haina boiereasca, croitanemteste, a lui Alecsandri. Rareori s-a vazut asa o albinade folclorist ! In ce parti din romanime n-a mers el, casii adune comoara de cintece, povesti, snoave, zicale, cu-vinte, credinti si datini ale poporului : mai ca s-ar ziceca de aceea a cintat el ca baietan in biserica ruseasciidin Chisinilul Basarabiei, ca de aceea a colindat drumurilede tara i bilciurile muntene, ca de aceea a fugit laBrasov cu Anica, frurnoasa nepoata a staritei, ca de aceea,in sfirsit, a risarit o data, tiparindu-si carti, la Sibiu.Cine nu crede ce factor de cultura a fost, in vremea sa,Anton Pann, n-are decit sii ceteasca bibliografia analitica,de nu mai putin decit 133 de pagini, pe care i-a alcatuit-oin 1891 cel mai mare laudator, descoperitorul lui in multeprivinte, raposatul G. Dem. Teodorescu !

60

la

Altii,

pi

01

Intru adev5r, Anton Pann n-a fost nici una, nici altasau, daca voiti, a fost i una, i alta.

Biograful Iui, Teodoresu., ni-1 inMtiseaza ca roman,fiul adica al unui caldurar roman, asezat in Bulgaria,la Slivden, si al unei grecoaice, Tomaida. Ne e ing5duitinsà s ne indoim de romanitatea caldararilor de laSlivden. Sau poate aceasta romanitate era macedoneana,caci se stie di in unele l,üri balcanice, ca in Bosnia,caldararii aromani se afla in mare numar. El, Anton,avea insil figura greceasc5 a mamei sale, care a traitping tirziu in Bucurestt linga fiul ei Antonachi. Iarsufletul lui nu era nici bulgaresc, nici macedonean, nicigrecesc, ci intocmai ca al taranului si mahalagiului ro-man de pe malul nostru al Dun5rii. Daca in adevar avenit in Bucuresti, fugind din Rusia, unde fugise dinTurcia, dupd rzboi abia in 1812, cind avea 18 ani,apoi trcbuie sä recunoastem ca rareori s-a vilzut un omcare sa se prefac5 mai desüvirsit, sa se identifice maideplin cu aceia in mijlocul cárora soarta 1-a fiicut satraiasca. El, care face haz de felul de vorba al greculuisi al sasului, se fereste a glumi pe seaina bulgarilornu nail sa* spuie ca e strain" : dar se poate zice canici un scriitor de atunci, afard de Eliad in scrierile luiin proza, n-a avut o sintaxa asa de adevciratil

limpede, mirosind a flori de cimp si a vizdoagede psalt ca dinsul ; pe lingti el, atitia marl scriitoridin acciasi ani pare ca scriu intr-un jargon schilod,tirindu-se in cirje frantuzesti !

Anton Pann a fost cintaret la mai multe biserici dinBucuresti, profesor de muzica musichie ! la semi-.narul din Rimnic si la cel din Bucuresti. Mu-zicantpsalt a fost i alt scriitor roman din Bucurestii cu multe

urite biserici : FIlimon. Dar Filimon a fost inainte de

61

mla-dioasa,

toate scriitor, critic, nuvelist, romancier, pe eind AntonPann era cintgret de strand inainte de toute.

Pann miirturiseste el singur Ca facca cartile sale deliteraturg, cu care a inceput foarte tirziu, ca treacgvremea scriind cite ceva, mi se pare petreeveemea foarte clulce" i ca sg ci.sidge i bani albipentru nevoile casei, pentru petrecerile, la vin bun, cuprietenii i pentru modele rgsiiritene sau apusene alenevestelor i litoarelor sale, persoane foarte cheltuitoare,dupg insgsi mgrturia victirnei lor. Astfel de lucrgri, calen-dare, cintece de lurne, povesti in versuri, i se pareau,de altmintrelea, o nimiea toatg, lucruri mici" : ii ciddeaasa de puling insemngtate, nu din dispret pentru sine,ci din dispret pentru literatura usoard a orisicui, incit,publicind Spitalul amorultd, el n-a insemnat totdeaunasupt feluritele poezii numele alegtultorului, judecind cA,pe un astfel de teren, totuna e dacd poporul, sau mahalaua,.sau un poet vechi, sau el insusi, sau altul din zilelelui a aruncat in lume cintecul de dragoste.

Dar ia sg fi poftit cineva sg-i tagilduiasca drepturilede autor asupra melodiilor pe care le inseamng cu notebisericesti, vg rog, la sfiritul fiecgrui caietel i niein-ar fi prima el asupril-si rgspunderea unei melodiiinchipuite de altul ! Marea lui dragoste i marea luimindrie au fost intotdeauna rnuzica. Intii cea biseri-ceascg, In slujba cgreia a stgtut nu mai putin de patru-zeci i patru de ani, cintind condace i irmoase dincopilgrie ping in cele din urmg timpuri ale vietii sale,

cgreia i-a consacrat o multime de publicatii teoretice,lucrate prelucrate, in tipgrituri speciale, in magazine.antologii, gra/mad i principii. El a inceput a trill intr-ovreme cind muzica bisericeascg suferea, ea atitea altelucruri, sub inriurirea noug a ideilor Apusului, o schitn-bare hotdritoare. Revolutia muzicald a fost patronatgindatA in Moldova de marele Veniamin, iar in Tara

Condace i irmoase cintari bisericW1.

62

ca-mi

1

siai

Româneascii de mitropolitul Dionisie Lupu S-au trirnestiner1 in strilinätate ca sa' invete noua musichie, si, dupàistoricul Dionisie Fotino care a fost, cel putin inaceeasi masurk i muzicant vestitul Macarie 3 a tiparitluxos, in Austria, anumite carti de cintari. Pribeagulfecior de cald5rar, care, cum se plinge singur, nu cer-cetase niciodat5 vreo scoalri, Invi4à noul mestesug alcintecului de la Dionisache Moreotul" (adic5 Fotino).0 psaltichie scrisg de dinsul la 1823 recunoaste aceast5ucenicie : in ea Anton fiul lui Pann ii desluseste numelecàrtur5reste, Anton Pantaleon, adgogind, de bund seam5dup5 locul de origine al tat:dui s'au : Petrovanu".

Incepu sii dea cdrticelele sale literare, spre scriereamai departe a c6rora ii indemna tot mai tare multimeacumparritorilor, dintr-un impatrit motiv.

El mostenise manuscripte de la dasdilul Dionisachlsi, stiind bine greceste, se gindi fireste a le tiilmäcidup5 obiceiul timpului. Astfel traduse, pe lingrt atiteatratate de muzicd, i Noul Erotocrit, care iesi la Sibiuin cinci volume la 1837.

Ca un alc5tuitor de melodii profane, Pann trebui s5simtd nevoia de a da lumii i cuvintele : de aid micilelui culegeri de cintari i cintece, care pornesc de la1822 si se incheie cu Spitalul amorului.

Scriitori ardeleni, pe cari Pann i-a cunoscut desigur,trezisera gustul de cetire in popor prin povestiri, luate

Dionisie Lupu (1769-1831) mitropolit al TAM Roma-nest Intre 1819 91 1823 ; inembru al Eteriel 91 sprijinitor alrdscoalei lui Tudor Vladimirescu.

2 Dionisie Fotino (1769-1821) istoric i compozitor demuzia bisericeascd grec ; stabilit In Tara Romdneased, a serfsIstorta vechit Deal 0 a prelucrat in versurt No-it Erotocrit.

3 Ieromonahul Macarle a tradus Intre 1818 si 1820 toateeIntdrile bisericesti in limba romfind si le-a tiptirit, punIndu-lein eirculatie. Contemporanil 1-au considerat drept reformatorulmuzicil eelesiastice romdne9t1",

63

1

tot de la popor sau prelucrate dupg deosebite cgrti. Astfelsi-au cistigat o fairn g. care tine ping in zilele noastreVasile Aaron si loan Barac. Pann se lug pe urmele lor.El traduse in proza isprgvile lui Nastratin Hogea, dupdoriginalul turcesc. El puse in versuri lungi, presgrate cuo mare boggtie de proverbe (care, nu trebuie sg uitgm,se stringeau pe atunci si de marele boier IordacheGolescu) fel de fel de snoave romgnesti, de fabule (evremea lui Donici si lui Grigore Alexandrescu), de apo-loguri orientate si de inchipuiri proprii, in carticele careau format la sfirsit Povestea vorbei (1851-53). El a pusin versuri de acelasi fel citeva povesti, ale noastrergsgritene, in cadrul unei sezgtori, intitulindu-le 0 sezd-toare la tard (1851-52).

In sfirsit, Pann, un om al bisericii, avea aplecgri spremisiunea de moralist, si-1 vedem traducind o data oHristoitie, adicd o carte a purtgrilor bune. In Povesteavorbei 0 in alte lucrgri de acest fel, el intelegeaaceea ca sà invete pe oameni a fi harnici, blinzi, fgravicii, fard superstitii, primitori, darnici, foarte supusioricgrei cirmuiri, fie a mgriei-sale Iorgu Bibescu", fiea revolutiei de la 1848. pe care i-a cintat deopotrivg

Ce nu ar face crdintea de n-ar fi sti/pinitori,De n-ar fi temnife, acne si n-ar fi pedepsitori !De aceea totdeauna trebuie sd mul(dmimStdpinirii cei inatte, cärii supusi ne numim.

Care e acum valoarea scrierilor literare ale lui AntonPann ?

Foarte amestecatg. Limba e totdeauna bung, spiritulnaivitatea atrggatoare, versul corect. Insg unele

bucgti din Povestea vorbei sunt prea lungi, multe semintuie stingaci ; dar sunt citeva care intrec cu mulltoate incercarile de literaturg popularg fgcute in urrng

64

viol,

ai

al

de un Speranta sau un Dulfu ; ele sunt adevärate micicapodopere, cum e Vinatorul fdrd cap sau Cdscitoria vu/pii.Sunt i versuri carturdresti care ne mirà, asa sunt debune

Zgudta indatá toatd frunza vintul,Cit de groazd multd jos se scuturarii :Peisarile-n aer de prin craci zburarii.

Judecata strugurelui e plind de o noutate fermecatoare,lui Pann i-a trebuit o minte indr5zneatà ca sa dea

chip, inrudire i actiune tuturor buruienilor i fructelorde pe lume ginditi-vg numai la jupineasa CeapA, care :

Se-mbriicti indatti iute cu minie,Dousprezece haine puse, de dimie,

61=1i atitea, albe, suptirele,Imbratind binisul rosu peste ele,Pieptiinind si barba albaScuturind-o bine de pcimint,

Cea mai desdvirsitd dintre lucrdrile lui si carese pare noua pind astki e ezritoarea : aici povestireadrumului, vorbele schimbate, tonul, basmele ce se insirà.formeaza un tot armonic i una din cele mai bunescrieri romdnesti.

El a fost astfel povestitor, popular, dar nu vulgar,vesel, dar nu batjocoritor, simplu, dar nu monoton.Versurile lirice, afard de cutare pomenire de plimb5ri

Seara, pe lunci, de mind...,Cu vorbd dulce i

sunt mai toate plicticoase, false, fiird putere i cu totulf5r5 avint. IVIelodiile lui, cine le mai cintd Povestirile

Jrarninealui, acelea vor : pentru popor dar nu numaipentru popor !

25 aprilie 1904(I)

65

si

beitrinti,

lind,

it

?

GHEORGHE BARITIU

Cu ocazia inaugurarii momumentului

Sunt abia optsprezece ani de cind a murit GheorgheBaritiu, care a lost atita vreme fruntasul pe toate te-renurile i conducatorul romanilor din Ardeal, i totusise pare ca poporul nostru s-a despartit de foarte multavreme de dmsul. Insa la 12 mai 1892 el primea Inca,la a optzecea aniversare a nasterii sale, urari venite dinfoarte multe parti, daca nu din toate partile românesti(caci neintelegerea i nerecunoasterea intre sine a fosttotdeauna cel mai mare pacat al romanilor) ; eu citvatimp inainte, in 1891, el vorbea la prinzul dat de regeAcademiei Romane, care implinea doulizeci i cinci deani, si el aducea regalei scriitoare multumirea femeilordin Ardeal pentru paginile pe care le-a dat i litera-turii romane. Atitia, printre acei cari nu sunt batrini,Ii mai pot aduce aminte de mosul eu fruntea inalta,ochii vioi i nasul in vint, un nas de gluma si de iste-time. Dar, de cite ori se aude numele lui, i se pareoricui ca acest nume e cules dinir-un capitol mai de-partat al istoriei literaturii noastre ; el a fost in pre-zentul culturii noastre, dar venea dintr-un trecut pentrucare putini aveau intelegere.

Aeeasta, pentru ea scrierile lui Baritiu nu erau inmina nimanui. Poet n-a lost, nuvele n-a scris, in istorien-a dat pina in anii din urma decit putine memorii deeruditie, in care nimic nu cheama si nu retine pe ce-titor. Pentru publicul eel mare, si chiar pentru aceaparte din publicul cel rale caruia i se poate vorbi numaiprin frumusetà, n-a ramas nimic de la dinsul. Numelelui singur pluteste deasupra operei care pare inecata,dar slujeste de temelie pentru ceea ce se vede la supra-fata.

66

totusi acest scriitor, caruia uitarea i-a luat ope-rele complete, a fost un foarte harnic om de condei,care a scris frä intrerupere, zi de zi aproape, de ladouazeci i ase ping la optzeci i unu de ani. Enormevolume s-ar infatisa intr-o lunga serie daca ar fi sa seeuprinda la un loc tot ceea ce el a impartasit pe ince-tul, din cunostintile, parerile i simirile lui, romanilorde dincolo, iar, in anumita vreme, si in oarecare masuriisi mai tirziu, celor de dincoace.

Cad Gheorghe Baritiu a fost un gazetar. Nu, binein-teles, un gazetar al intereselor celui ce plateste, ci ungazetar al constiintii si al idealelor sale i, pe linga a-ceasta, ea o-intregire neaparatli, fiindca e vorba de unspirit asa de intelegator si de cuminte, un gazetar pen-tru toti", gazetarul poporului roman supus in Ardealunei stapiniri straine. A scos pe rind, de la 1838 inaintP.Foaia pentra minte, inima i titeraturti, apol Gazeta deTransilvania, care traieste i astazi in Brasov, subun nume putin schimbat, si la sfirsit, ObservatoriulIn aceste foi s-a cules invatatura in forma usoaraplacuta, sfatuiri morale, indreptari nationale. indrumaride calauz incercat in nesigurantele i primejdiile unuipopor care se lupta zilnic cu grele imprejurari. De la ovreme, altil, de virsta lui sau mai tineri decit dinsul, auaratat alte ci i au inteles altfel tinta lungii calatoriide munca i ostenell, dar, pina in apropierea anului dedesteptare si de prefacere 1848, el a fost marele duhov-nic al poporului

Deci scrisul lui Baritiu, asa de imbelsugat. a fostpractic i trecator : el a fost ca acea parte din apa eeru-rilor pe care pamintul o inghite fara a mai da riunvesnice, dar din care se Malta pe cimpiile de catifeaverde i de aur palid hrana miilor de oameni, cari adeseauita s multumeasca. Sunt oameni a caror chemare c

67

ei

sett

de a fi ziaristi : oameni cari inteleg repede, se infra.-cdreazd o clipd, vorbesc cu convingere i usurintd, darnu pdstreazd totdeauna pe a doua zi ideile care pdreauea-4 stripinesc i sentimentele de care se aratau zgucluiti.Cu Bariliu nu e insa asa. El era o fire adevdrat ro-mdnease5 si tilrdneascii, avind o reflexivitate aclincd, in-driratnicie in urindrirea scopurilor sale, o deplina con-sec; erqd si darul de a tinea minte" din care se intenr-iaza caracterele puternice i vrednice de respect. Aveain adevdr talent literar : un talent foarte sobru, cu multapaza in alegerea si orinduirea cuvintelor, putind sü rnistemsa foarte mull. atunci cind un sentiment de revoltasau un avint ce nu se mai poate opri rupea zagazul celtare. In chestii culturale foarte inalte i gingase, el aveade mult parerile care au invins pe urrn5, tirziu de tot,in zilele noastre : incli din 1865 el striga, in Calendarulpentru poporu/ roman, impotriva striedrii limbii" si erain stare sii cuprindd intr-un articol de trei pagine cri-tica intreagd a pornirilor spre latineste. frantuzeste, nem-teste si ungureste, care impestritau vocabularul si coru-peau sintaxa. Ar fi putut sd se manifeste pe orice terencu onoare i, cind Academia 1-a invitat, pc dinsul, sep-tuagenarul, sd-si insemne amintirile, puind in acelasitimp vremea sa in legdturd cu vrernile trecute, el a do-vedit c5 poate descoperi i stringe toat5 informatia, ciio poate preface intr-o povestire neteciii si ca se poateferi de mice patimd in expunerea lucrurilor in carefusese acea magna pars ' de care vorbeste vechiul cin-tdret.

Dar el a stiut sLI descopere totdeauna locul, punctulunde trebuia dusa lupta pentru neamul ski si sr'. se in-fiitiseze acolo cu steagul in rnin5, jertfind odihna sa,interesul sau si, ceea ce e si mai mult, jertfind soarta re-

Parta$ul principal (lat.).

68

putatiei sale dupa moarte. In aceasta-i stii meritul eelmare.

Era in 1835-36. Pleiada marilor scriitori ardeleni sestinsese. Ei lasasera carti, dar nu erau scoli. Cele mici,din vremea lui Iosif al II-lea, erau in decadere ; celemari se rezumau Inca in scoala inalta din Blaj. Pentrucei ce nu erau de confesiune unita, si se fereau de dinsa,pentru cei ce nu incapeau la Blaj, pentru cei ce voiausa stie i lucruri care nu se predau acolo, eraustraine (si Baritiu a invatat la Cluj), cu toate lirmãrilelor. sant de lipsti, proclamd in 1835 tinarulprofesor de fizica din Blaj, exprimind cea dintii nevoiea timpului. Unit, el primi sa fie dascal la neunitiidin Brasov, nu pentru leafa, care era saraciicioasa, cipcntru insernnatatea acelui centru romanesc din Brasovsi pentru foloasele ce trebuiau sá izvoreasca pentru neamdin aducerea la crezul national a acestui vechi cuib denegustori interesati si de dreptcredinciosi inainte detoate. Baritiu fu invatiltorul brasovenilor cit a fost denevoie, i la 1844 el nu statu pe ginduri sa dea altuialocul unde prezenta lui nu mai era neaparata.

0 alta necesitate a timpului era presa de literaturaward, dar cu miez moral si cu orientare nationala : unfel de scoala a celor ce nu mai puteau veni pe bancileucenicilor i erau raspinditi in tot cuprinsul românimii.Foaia lui, mai populara, mai putin personalä decit pu-blicatiile periodice, ceva mai vechi, ale lui Eliad si Asa-chi, cu care el trebuie pus in acelasi rind, a raspinditgustul de cetire si a pregiltit conditiile materiale aleliteraturii de mai tirziu. A fost o vreme cind ea, raminindsingura, a cistigat i cetitori din Principate.

La 1848 si dupa aceasta data, activitatea politica ve-nea pe planul intii pentru românii din Ardeal. El sesupuse i veni si la acest asalt, in rindul intii.

pe cind Asachi facea matanii inaintea sfintiilor-lormuscalii, iar Eiiad, pierzindu-si cumpatul, se improviza

69

colilc

4co1i coli",

i, ia-Cali,

dictator rcvo1u.iona i semizeu in nurneleI3aritiu fu ornul poporului.

Un orn reprezentativ", o expresie a nevoilor nearnu-lui siu, o personalitate binefác5toare care n-a crezutniciodatil cii are drepturi i asupra sa insi, acesta afost Baritiu. $i de aceca el e asa de greu de deslusitpentru cci ce cautii in el onua i atit de lesne de respec-tat pentru acei cari-i va'd munca. 1

9 mai 1904(1)

CORESPONDENTA LUI ALECSANDRI

Intiia parte din corespondenta lui Vasile Alecsandria aparut sub ingrijirea d-lui IL Chendi si a d-reiE. Carcalechi.

Patriot si democrat, George Baritiu (1812-1893), a Lostsecretar presedinte al ASTREI", a participat ta revolutiade la 1848 din Transilvania, a devenit membru al SocietiitilAcadernice Romane in anul infimt,Srii ei (1866). A publicatnumeroase articole i, intre altele, lucrarea Part' aiese dinistoria Transitvaniet. Pre doua sute de ani din urmd, (18891891). Ca istorie, are meritul de a fi relevat rolul maselor inistorie.

= Socec, 1904. Se dau sl note folositoare. 0 bibliografie foartecomplecta 91 ingripta se afth inaintea volumului. Al dodcatrebuie s4 cuprinda scrisorile franceze, multe la numdr, alepoetului. Cred c5 n-ar trebui sA se reproduca, precum s-afacut cu corespondenta lui M. KogSlniceanu, apgrutA in Con-vorbiri literare, chiar textul in limb5 strainS, edei, oricit demulta obisnuintli ar fi avut Alecsandri In vorbirca limbei Iran-ceze, el o scria slab si ffird coloare ; dna s-ar face altfel,

cedtori n-ar putea deschide volumul. 0 editie francezAcu traducere ar costa prea mult i n-ar rascumpara cheltuiala

70

aline

Libertatii,

p

Cine s-ar astepta sa gaseasca parerile poetului asuprachemarii sale literare, ideile sale asupra marior intre-bari ale vietii, portrete bine schitate ale contemporani-lor, descrieri mestesugite, judecati despre cartile yazutede dinsul, s-ar inela. Alecsandri fricuse studii foarteusoare, pe care nu le-a completat niciodata, intr-un traidin care distractiile luau cea mai mare parte. Cetirealui era de tot restrinsä ; vara intreaga petreceaprivind din cerdacul casei din Mircesti frurnusetea, tot-deauna aceeasi, dar vesnic noua, a cerurior de Mlleaugust. Cartile clasice ale tuturor literaturilor au ramasinchise pentru dinsul, i din literaturile contemporaneel cunostea numai, intr-un chip usor, pe cea francez5,incepind de la romanticii cei marl, pe cari a cautat,dupa puteri, hallo. Cartile erau pentru dinsul unmijloc de treccre a timpului : niciodata ele nu I-au storsun striga de admiratie, niciodata ele nu i-au impus sacugete mai multa vreme la intelegul lor, sa scoata dinele invatilminte i indreptari. Veselul ciripitor n-aveaprivirea patrunzatoare a vulturului, nici nevoile aces-tuia de aer mult, de lumina bogata de inaltime, spatiusi raze.

N oamenii nu-i erau bine cunoscuti, afara de unmic cerc de prieteni, intre caH se simtea bine si pe care-ichema cu bucurie acasa la dinsul, in zimbitoarea-i lo-cuinta de Ora. Politica a facut putina i fara multitragere de inima doar cutare chestie spe-ciala [...].

N-a prea calatorit. In strainatate a cautat numai o-raselc unde se duc de obicei boierii nostri i care-i erauasa de cunoscute, Inca nu mai vedea nirnic in ele.

printr-un mare foios. Decigur ca la sfirsit vom avea i untndice de nume.

Astlkl pentru intlia ()aril se va 1nfSisa ntr-im chip cutotal vrednic coresrondenta unui scriitor roman (n.a.).

71

si

sa-i

si-o

hi incalzea

Pagini ca acelea ale schitelor de drum in Maroc, alcd-tuite in tinerete, nu se mai intilnesc in opera lui. Iiplacea sd se steamute numai in locurile uncle era sigur

ga'seascd tot confortul si rnultumiri fine pe care nu leputea da tara.

Tot boier molclovean tipic era el si in ceea ce privestelegaturile sale cu trecutul cu acea parte a prezentuluicare e viata tdranimii. Scrierile istorice le privcaMcind parte din domeniile specialitatii. Cu sMenii luiva fi lost bun, dar mindria stapinului de pilmint, a dom-nului de oameni nu 1-a lasat piece privirea pindla smerita bogdtie de simtirl a tdranului. Cel ce a strinssi a prelucrat poezia populard n-a stiut, de fapt, ce se pe-trece in inima celor de care a fost incunjurat mai multin viata.

Deci corcspondenta lui trebuie s aibd mai mult uninteres biografic, decit unul literar. i asa si este.

Ea se imparte in acest dintii volum, astfel : scrisoridare d-1 Maiorescu, scrisori cdtre (1-1 Iacob Negruz*scrisori cdtre Papadopol-Calimah i scrisori catre d-naPaulina Alecsandri.

Cele dintii sunt de tot putine. Alecsandri s-a raliatla miscarea Convorbirilor, dar n-a avut legäturi perso-nale cu conducdtorul Junimii". El se adrcseazd d-luiMaiorescu, mai mult ca ministrului, cerindu-i anumitemdsuri i hotdriri. Scrisoarea-raport despre biserica ro-il/And din Paris, scrisoarea-schita despre biserica din Mir-cesti sunt dintre cele mai intinse si mai ingrijite alecolectiei Chendi-Carcalechi.

poetul a scris foarte des d-lui Negruzzi,ca redactorului Convorbiritor. Pentru productia literard alui Alecsandri chiar, pentru felul cum el judeca scriselealtora in general intr-un chip foarte usor, dar maitotdeauna prietenos pe cit se putea, chiar iertátor cindera vorba de cineva care-1 jignise aceste scrisori au

72

sã

ca,

sA-si

1i

Dimpotriva,

o mare insemndtate. Se vede mai ales cit de fara pre-gatire, fara cugetAri indelungate asupra unui subiectfelului cum el s-ar putea lucra mai bine, incepea Alec-sandri scrierile sale. Se vede insa iarasi ce insemnatatepunea el pe uncle semne de recunoastere din partealumii care de cele mai multe ori n-au nici un pret : corn-plirnente de salon, laude ale confratilor .s.a.m.d. I s-aparut totdeauna cii premiarea de felibrii din sudul Fran-tei, cari fari a discuta seriozitatea lor aclamau peun latin de foarte departe, j s-a parut ca aceasta pre-miare e o mare izbincla i un mare noroc, nu numaipentru el, ci si pentru tam sa, pentru neamul sau. Tre-sari de uimire chid ii vezi punind o data aliituri luareaPlevnei i incoronarea lui la Montpellier.

Papadopol-Calimah era, in adevar, un prieten intim,fatil de acest coboritor de domn, Alecsandri ia un ton

mai cald si se spovedeste mai deplin. Iarii, foarte multe*Uri despre viata zi de zi a poetului. Multe apreciericam exagerate ale insemnatatii literare a coresponden-tului. Plingeri miscatoare, din anii din urma, pentrumoartea fratelui Iancu, pentru boala lui proprie, pentruneplacerile sederii in Paris sub cerul rau, Vara lumina,al iernii nordice, in izolarea strasnica a marilor multimistraine, in ocupatia fira placere a vizitelor goale, a prin-zurilor de gali, in care el, rninistrul unui stat micprivit cu banuiala, se simtea asa de putin, pe cind eradeprins sa fie asa de mult in palatul din Sinaia al re-gelui Romaniei, unde regina-cintareatil ii privea ca peun rnaiestru in arta amindurora. Ceva displacut e, aici,staruinta cu care Alecsandri cere lui Papadopol-Calirnahsa-i dovedeasca in public presupusa i cu totul nea-devarata obirsie din nobilii Alecsandri ai Venetiei.

Fata de d-na Paulina Alecsandri, poetul se arata unsot plin de cea mai adevarata iubire si de ingrijirile celemai delicate. Scrisorile vin din strainatate, din Sinaia.din Bucuresti pentru a face ca sotia ramasa in Mircesti

73

10

si

ai,

al se bucure si ea de cinstea ce se face sotului glorios,de izbindele pe care el le cistiga.

Cetitorii volumului I din aceasta Corespondenfd nuvor afla un AIecsandri nou, dar, aldturi de multe nou-tati din viata lui Alecsandri, colturi simpatice din sufle-tul celui mai bogat si mai zimbitor diritre poetii litera-turii noastre vechi.

1 august 1904(r)

0 ICOANA CURATA : MITROPOLITUL VENIAMINCOSTACHI

Cu prilejul pornenirii sale

Comemoratiile nu invie mortii. Dar ele scot din coltullor de nemurire, unde arde inaintea lor nurnai luminasdracd a recunoasterii din partea celor putini, chipurilemari ale trecutului si le aduc, in lumina filcliilor de po-menire, inaintea atitora caH pind atunci sau nu tiaunimic despre acei oameni, sau Ii uitaserd. Si poporul in-treg pentru care se face comemoratia (si nu pentru mor-tul de citiva ani sau de citeva veacuri) se simte in ade-vdr trdind 'mai puternic in clipele procesiunilor, rued-ciunilor i cuvintdrilor, cilci la puterea lui se adaugd a-tunci, in ceasul de recunostintd, puterea, plistratil inserise, asezilminte i fapte, a celui care se pomeneste.

De aceea a fost bine cd, in anul inchinat lui Stefancel Mare, un gind pios s-a indreptat cdtre VeniaminCostachi, arhipdstor al Moldaviei i Sucevei", a cdrui

74

scoala de preotie a implinit la 1 ianuarie trecut cel de-alsutalea an nou".

El n-a Lost, ca unii episcopi i mitropoliti ardeleni,o intrupare a neamului nostru, in nevoile i sperantelelui i n-a luptat in rindurile mirenilor sau in fruntealor pentru invierea i neatirnarea tarii i poporului sau.N-a fost Un orn al razboiului care cucereste i mintuie,

dusmanii nostri nu s-au ternut inaintea lui. Scaunullui de arhiercu n-a ajuns un inlocuitor al vechilor tro-nuri mindre din vremea viteaza. Energia, hotarirea, ca

asprirnea soldatului au fost straine de dinsul.Nici scrisele lui, multe, foarte multe talmaciri din-

tre care una e sa vada lumina acurn, prin ingrijirea parin-teltii Atanasie, episcopul Rimnicului nici aceste cartisau prefetele la cutare lucrari prefete ce s-au stensiarài cu acest prilej n-au insemniitate literara. Oricitai vrea, nu vei putea gilsi o mare paginil calda, clara,nemuritoare, lamurd vesnica a sufletului bun si curat,pe care s-o torni in bronz, scriindu-i dedesubt numeleca pe soclul unei statui. Ca i purtarea i firea lui in-treaga, scrisul harnicului talmacitor era smerit i sfios.Table le legit pentru vremi noi nu le putea da el.

Insa, dacii ai fi intrebat acum saizeci-saptezeci deani, in Iasii lui Mihai Sturdza voievod, in care traiauinsa, pe linga multi tembeli i zvapaiati, i atitia oamenicu frumos caracter I cu multh rivna pentru cele bune,atitia batrini cuminti i atitia tineri gata de multe jertfe,daca ai fi intrebat pe boierul de moda veche ca I pestudentul din Paris, pe crestinul dreptcredincios ca si pcevrcu chiar, cine e ornul eel mai bun din Moldova, el arfi raspuns intr-un glas : parintele Veniarnin". Daca ai ficercetat pe linga acciasi oameni care e omul cel maiharnic din tara, acel care nu lasa nici o clipa Vara o in-trebuintare folositoare altora, s-ar Li aratat in casutasaraca a vechii mitropolii darapanate un batrin calugarde aproape optzeci de ani care-si mai aprindea candela

75

10*

51

si

vegherilor pentru a cistiga si a impdrtdsi invdtAturascripturilor, care i se pdrea lui cAlduza cea mai sigurdpe grelele drumuri ale vietii. Dacd ai fi vrut sd stii caree cel mai sarac, cel mai lipsit, cel mai vindut de datordintre facdtorii binelui care se vede si ai ,multului binepe care nu-1 stie nimeni, s-ar fi soptit acelasi numevenerat al octogenarului mitropolit. Intr-atita lume a-mestecatd i impdrtitd in ceea ce priveste judecdtile, eraintelegere deplind in aceastd singurd privinta. Pentru cdavea o alta pdrere sau poate tocmai pentru cd irnpdr-tasea pilrerea tuturora desteptul, dar egoistul si la-cornul voievod goni pe arhipdstorul Moldovei din scau-nul lui i, intr-o aspra zi de iarna. din ianuarie 1842, ie-§enii vedeau pe alit de batrinul mitropolit luind drumulmuntilor, unde, la Slatina, in vechea mAndstire a luiAlexandru Ldpusneanu, ii astepta chilia simpld in caresufletul sdu putea porni in liniste catre vesnicele laca-suri" la care rivnea el de mult. Si. adunind si cerninclaici cu mintea toate cite le fiicuse si le indurase, el scriacu o mind tremuriitoare, in vointa sa de pe urma, aceastdmdrturisire, smulsd din cea mai deplind i curatit con-stiint5 a vietii sale : Total ce mi-a stat prin putintii amfácut, si cu sfatut i cu fapta, ca sd sporesc, si sufleteste

materialiceste, inflorirea sfintei biserici patriei".Acolo a si murit, in 1846, si oasele sale obosite s-au a-sezat, dupd datina smeritd a celor mai mari inaintasi ailui, afarti din biserica unde se rugase in cei de la sfir-sit ani ai vietii lui, la dreapta lingd zid, unde se vedesi acum simpla piated cu initidlele numelui i dregiltorieilui bisericesti.

Veniamin nu venise din bordei targnesc sau de pestemunti, ca atitia dintre cei mai mari pdstori ai bisericiimoldovene. Deagdnul lui fusese pus, in mijlocul surbil-torilor de iarna" ale anului 1768, sub un acoperamint

'76

i

%i

boieresc din Ro0e0i, in tinutul Fälciului. Tatdl pruncu-lui Vasile se cherna Grigore Costachi, un boier ca oricare,coboritor, prin strilbuni indrdzneti lacomi dé putere,de rno0i i averi, din rdzii0 de la Tutova. Copilul erasd samene insd in partea rnamei, o Cantacuzind, Maria,al cdrii tatd, Dinu, venise de la munteni : in acest neamde impiiiiiteascd obir0e, ambitia faptelor man i aple-carea spre binefaceri fusese o mo0enire ob4nuitd,strilmosii Mariei, Constantin postelnicul si Elena, fiicalui Radu vodd Sorban din care, astfel, se cobora Ve-niamin se infiitiseazd urrna0lor ca o pereche sfintd.

Vasile trdi pind la virsta de sase ani in frdmintarilecdci turcii i ru0i se urmau in Ia0, aruncind

pe boieri prin casele lor de la tard. Mamd-sa muri, apoi,cind bdiatul avea acum saisprezece ani, tathl. Vasile rd-mase sub epitropia episcopului de Husi, Iacov Stamati,care a fost apoi un vestit mitropolit. Cu putin inainte, elfugise spre mdnästirea Neamtului, unde staretul PaisieMeuse o harnicd scoalit nthndstireascd : voia sa fie di-lvgar. Iacov nu se indurd impiedece chernareaastfel, in acelasi an cind riimdsese orfan, frumosul copi-landru cu pdrul balan i ochii alba0ri lud la Husi, dinminile epitropului sau, rasa cillugdrilor, cu dinsa nu-melc, potrivit cu virsta i faptura lui, dulcele nume deVeniamin. Peste cinci ani el era vlddicd la Sfintul Spi-ridon si, indath, mina drcaptd a noului mitropolit Iacov.Dupii ce pastori la Hu0 si Roman, el ajunse la 1803, pen-tru aproape patruzeci de ani, mitropolit al Moldovei.

Gdsise o miscare spre thlmacirea intreagd, de iznoavd,pe o 1mba noud-, mai buna, a tuturor cdrtilor biseri-cesti. Paisie o incepuse, i nemtcnii, can aveau i o ti-pografic a doua fiind la Iasi lucrau necurmat pen-tru acest scop. Mitropolitul le diiclu tot ajutorul sdu, capatron si ca traducdtor el insu0. In ace1a0 limp, dupdmodelele din Ardeal i Rusia, el aicea, la 1804. seminar inmandstirea Socolei.

77

il

*I

rraboiului,

sii-i si,

0

Dar Veniamin nu capita" destivirsirea sufletului sliudecit dupti 1821, cind cuvintul patrie" suna pretutindeniea o mustrare i un Indemn. Atunci intii el sfarima pe-retii ingusti ai cugetarii calugaresti i rasuflii aerul lim-pede al intinderilor largi deschise inaintea lui. Parin-tele Veniamin" se facu patriot" si asa ramase pinil lasfirsitul zilelor sale.

Abia au trecut sasezeci de ani de la moartea lui,traiesc Inca bãtrini cari I-au vazut in copilaria lor. De ladinsul a pornit o puternica miscare de morala i cartu-rarie religioasa, care a trecut i peste Milcov. Un mitro-polit Grigorie al Ungrovlahiei, un Chesarie de Rimnicmai incoace, un Invatat ca Melchisedec de Roman, unsfint ca raposatul mitropolit Iosif al Moldovei yin totide la Veniamin. Si cine stie dacii la vreunul dintre copiiicei multi, invatacei de preoti, cari, la serbarea de la se-minar, ascultau rugaciunile privind chipul din martnurdal batrinului mitropolit, nu se trezea o constiinta de pu-ten i chemarea de a fi acel nou Veniamin Costachi pecare-1 asteptam pentru a impaca iari, prin bunatateintelegere, biserica vesnica i ideile de astazi ale poporu-lui nostrul 1


Amintirea luminoasA a lui Veniamin Costachi (1768-1848),mltropolit al Moldovei la 180a-1808 si 1812-1842, se justificAmai ales prin meritele lid in sprijinirea propAsirli culturalenationale. Intcrventla sa a fost foarte utilA In actlunea ce-a dusla infiintarea teatrului In limba romfinil la Iasi si la crearea anumeroase peon. cu limba de predare romAnA.

si

ai,

DOCTORUL JACOB FELIX

Sub raportul frecventarii sedintilor, mombrii Acade-miei Române se pot imparti in patru categorii : cei can,nefiind in Bucuresti, nu vin decit sau la se-siunea generalà din martie ; cei cari, fiind totusi in Bucu-resti, s-au deprins a nu veni niciodatà ; cei cari vin re-gulat, incaseazu diurne i, dup5 ce au stat o clip5, mergacas5 sau pe la afaceri ; i, in sfirsit, acei can ii facdatoria pin5 la sfirsitul sedintilor.

Unul dintre acestia nu se va mai vedea la sedintilede vineri. ascultiitori din tribune nu vor mai re-cunoaste pe bàtririul foarte alb, curat ingrijit, cu fa-voritele blajine i strülucitorii ochi buni, care veneasprinten, strins in redingota lui neagrii, zguduia puternic,din toatit inima, mina acelora dintre colegi cari-i plikeausi se aseza la un colt deoparte, cetind iute, nervos invreo carte nou5, ale Orli foi le Cala cu vitcjie. Cad, demultä vreme, bätrinul academician constiincios nu auzeadecit cu och-ii, pe cari Ii indrepta multamiti, bucurosi,indemnätori c5tre acel vorbitor despre care stia ea spunelucruri folositoare, cu scopuri cinstite. 0 alegere in sectiastiin1ific5 va da raposatului doctor Felix un succesor, mairau sau poate si mai bun, dar pentru citi 1-au cunoscut pedinsul i I-au iubit pentru insusirile lui alese, ascunse to-tusi cu atita discretie, el nu va fi inlocuit niciodata. Eivor eduta t de acum inainte senina frunte lucie aple-catà cu o sirguint5 tindr5 asupra cart!! nou5.

Si iar50, sub raportul frecventarii bibliotecii, suntmai multe categorii de membri ai Academiei Române.

Unii af15 prin raportul anual al d-lui Bianu di a-ceast5 biblioteca tot mai existü, ba chiar se imbog5-%este din an in an. Altii imprumut5 de la dinsa multecarti, pe care le folosesc sau ba.

79

intimpliitor

Pulingi

Mai rareori se vede insa cite unul in sala cea mare,lucrind de-a valma cu oaspetii straini, cu studentii sifztudentele, preocupati de lucrarile seminariilor si deexamene, sub ochii functionarului de serviciu. Miicarvinerea, dupa sedinta, erai sigur sa vezi printre acestilucratori obisnuiti, Vera titluri i situatii, pe dr. Felix.De departe i se auzea glasul cind cerea, in odaia catalo-gului, ciirtile de care avea nevoie. Si, o data ce le tineain mina, venea cu dinsele in mijlocul celor multi si ti-neri din Universitatea unde fusese profesor pinanazi i, la aceastalalta masa, incepea iarasi riisfoireaenergica, i fruntea plina de atentie se pleca asuprarindurilor.

Dupil cit spune toata lumea, d-rul Felix a fost, pre-tutindeni si totdeauna, omul datoriei sale. Aceasta e incadestul de rar la noi. Dar nu nurnai pentru atita se cu-vine a i se pomeni cu respect numele si a se pastra o du-ioasa amintire despre batrinul care ne-a lasat. In vialasi in scrisul sau stiintific el a dat dovadii de sentimenteinalte si curate, pa. care le-a exprirnat cu toatii sfialace era in fundul naturii sale deschis, pe fata. In cu-getarea sa a fost patrundere si in cuvintele sale, caremiirturiseau necurmat, la orice prilej, unul din cele maimari rele de care sufere societatea romaneasca, stateaun grilunte de eroism.

D-rul Felix era un strain. Fusese adus cu contract dinBoemia, unde se nascuse. Aceasta era prin anii 1860 : etimp de-atunci ! Tingrul doctor, invatat, muncitor, cin-stit i amabil, avea frumoase perspective de viitor: Eles-au i indeplinit : Felix a fost medic al Capitalei, pro-fesor la Universitate, director al Serviciului sanitarmembru al Academiei Romane.

Strainii stiintifici cari vin la noi sunt, pina in zivade astazi, oameni ambitiosi, lacomi si totusi pururea ne-multarniti. Cutare sas, doctor de ochi, care a capatat lanoi o clientela buna, desigur ceva avere i s-a imparta-

80

dau-

di

sit si de functii oficiale, dr. Fischer, a scrisriiminind de altminterea in Bucuresti, una din cartilecele mai pline de ura fala de noi care s.'ri fi iesit in ulti-mele timpuri. Principiul cel vechi al aventurierilar rã-mine Inca neatins : exploatezi pe valah, faci bani dinincrederea si din prostia lui, ii batjocuresti intre ai tai

dai dracului cu toate ale lui, cit poti mai iute. CAcidoar nu esti in zadar reprezentantul inaltei, nobilei, bi-nefucatoarei i milostivei civilizatii europene... Ca siDavila, a cdrui energie aristocratic6 nu o avea, doctorulFelix nu a fost printre acesti conquistadores asuprabarbarilor El nu a inteles s'a vie in Ora noastril pen-tru scopurile sale, ci sà primeascd in sine, pentru sco-purile ei, aceastä Ora, cu limba ei, cu aspiratiile ei, cu du-reroasele si strasnicele ei nevoi. Ca putini dintre doctoriitimpurilor noastre, el nu Meuse in inima sa o zäriifie,ci un altar pentru buna zeitii Caritas. Pentru dinsul fapta

scrisul porneau deopotrivil de la acea mild de oameni,care e muza inspirdtoare a artei sale.

Cind vrista i infirmitatile ei 1-au scos din slujbastatului si a scolii, el nu si-a dat .dreptul de a muri intrinddvie. 0 noug activitate tiintifica, cea mai bunapoate, incepe pentru. dinsul atunci. Fusese profesor deigienk venise ca igienist la directia Serviciului sanitar,si el se gindi astfel sà cerceteze acum in toaili istorianoastra igiena public, dezvoltarea ingrijirii ce s-a datpe vremuri siinàt4ii tuturora. Astfel apiirura in An,aleleAcademiei Romdae un sir de studii care formeazd la unloc o mare carte bogatä i aproape definitiva', care iiindrepthteste titlul : Istoria igienel iii Romania.

Acest medic biltrin, fdrá atingeri cu eruditia istoricii,s-a priceput totusi, cu vechea i buna sa metodd gcr-mana, sà giiseascd prin ciirtile noastre, pe care a ajunsastfel ad le cunoascd i s'A le pretuiasciA, mai tot ce-iera de nevoie. Cartea e bine informatii i scrisa. curgiltor.Intre lucrarile de istorie stiintificd" e, desigur, cea mai

81

diatinazi,

'.

gi-I

gi

bunl. Dar 0 din alt punet de vedere ea he impune, nunumai luarii-aminte a invatatului, ci si a oricatui omde bine.

Caci si in aceasta lucrare, ca si in toate celelalte alelui, el mai are un scop, pe linga cel stiintific. Intelegind

iubind in acelasi timp tara noastrii i neamul ei, elvedea bine ca nimic trainic nu se poate razima decit pesaniitatea, bogatia i bucuria de viata si de lucru a tare-nului. i in mijlocul atitor prefaceri, indreptatite si ne-indreptiltite, a atitor creatiuni, In parte filed viitor, a ati-tor jertfe pentru lucruri necugetate sau netrebnice une-ori, in mijlocul acestei revolutii culturale, zgomotoase,risipitoare si increzute, el vedea ea' faptul care s-a uitatmai mult e prezenta in Romania a poste patru milioanede tarani foarte saraci, foarte intunecati la minte si a-menintati de toate bolile trupului si ale sufletului.pe cind atitia romani neaosi eintau biruinta din trimbi-

usuriitatii sau prefacatoriel. pe acest om din Hor-schitz ii durea inima intr-adevar de durerea nestiuta aacelor patruzeci de sute de mil nenorocite.

Nu mai departe, acum citeva zile iesea o carticica demedicine populara, A/manaliul Hygeia, in prefata careiadoctorul Felix, care nu era scump la sfaturi i la scris,tiparea aceste rinduri, datate din decembre 1904, deci cuciteva saptarnini inaintea mortii sale

Toti membrii natiunii formeaza o singura familie ; ori-cit de diferita sa fie pozitiunea lor culturala i econo-mica, ei se influenteaza reciproc unii pe altii, si soartaacelora can muncesc cu bratele inriureste i asupra tra-iului prezent j viitor al acelora cari nu lucreaza sitraiesc din averile mostenite.

A trecut timpul cind acest principiu economic a pututsa fie ignorat ; astrizi stratul cult al societatii a inceputa se interesa mai mult de soarta celei mai numeroasefapturi a natiunii, care ne hraneste pe toti cu munca sa,a indemna pe muncitorul de parnint spre o activitate

82

iIe

;

oi

mai roditoare, a-i da educatiune profesionala, dar toatesilintile cercurilor cirmuitoare vor fi zadarnicite, dacaconditiile muncii nu vor fi irnbunatatite."

In dociorul Felix taranul roman pierde pe unul dinpatina sizi prieteni adeviirati, i lacrima pe care, in nes-Uinta lui de oameni i lucruri, nu poate s o verse el

o plingem aici noi, carturarii tineri, cari gindimseriem pentru dinsul si in numele lui.

30 ianuarie 1905

UN ORATOR AL GENERATIEI BATRINE : NICOLAEIONESCU

A murit Nicolac Ionescu, oratorul generatiei inalbiteastazi, tribunul unor lupte uitate de multa vreme, sefulliberal al unor prefaceri care s-au savirsit cu totul.

E ciudat ca a mai fost vorba o data, acum eitevaluni, de moartea acestui orn, atunci cind de mult el numai traia cu adevarat. Caei nu era trai, nici pentru unom de o solemna indolenta ca a lui, atipirea in odaiarau ingrijita de la eel mai ieftin rind al unui otel bucu-restean, alegerea la Camera sau la Senat, dupa multestaruinti umilite i Lira ca alesul sa se fi putut miscapina la alegatori, sii fi putut dezmorti, o clipa coardelede aramil ale vestitului, ale unicului sat glas, pierderea

Contribuba principald a dr. lacob Felix (1832-1905) constdIn aezarea bazelor iglenii stiintifice din Romania. Dintrerile, pdtrunse de spirit democratic, ale profesorului de la Facul-tatea de medicind din Bucureti se impun cu deosebire : Tratatetc igierui Fi politic sanitara (1870-1880 i Profilaxia pelagrei(1883).

83

lucre-

0

fara ginduri i Fara simtire in marea viata roditoare acimpului, subt cine side ce sopron de sindrila veche, la oriizasie paraginita din Roman si, iarãi, fintuirea intr-unscaun la Academie era asa de batrin, de .scortos, depecetluit in incheieturi, incit pentru dinsul parea cu totulnepotrivita asa o jucarie de lemn cum sunt aceica dinsala saracilcioasa a sedintelor, ci vedeai bine ca i s-ar ficuvenit un mare jilt de piatra aspra, cu cate sä se fifilcut una trupul sau impietrit. Nici ea agitator, nici ca ora-tor parlarnentar, nici profesor a lost profesor deistorie universala la Universitatea din Iasi nici ca omin societate, el nu mai era de mult intre cei vii. Ti arninteanumai color putini cari-1 stiuserii in viata acel chip depustnic pardsit, innodat in articulatii l cu graiul mort,acea fata de o galbenealä de ceara, foarte linistita, aceiochi stinsi subt ochelarii batrinesti cari pareau infipti incame si parul buhos, mitos, care in bogatia si neorindu-iala lui dddea acestei fete de patriarh incrernenit si oiluzie de tinereta zglobie.

Sunt oameni la mormintul carora nu poti vorbi decitde via, de viata intrupat5 odata in ei, care n-a zburatde la dinsii decit in clipa din urma, aruncind in urinatrupul zdrobit al invinsului, si care, pecetluit5 cu firea,cu numele lui, va merge si de acolo inainte ani i zecide ani Incii, stripinind mintile, incalzind inimile, indemnind

poruncind. Asa, in acest inteles, mor i tineri dedou5zeci de ani, i batrini cari au ajuns cele din urmAhotare ale traiului. Dar sunt i altii, altfel oameni cari auavut un nume, o glorie, inaintea carora s-au descoperitcapetele multimilor admiratoare, i pe cad moartea-igaseste morti si-i ia, nu numai Para lupta, dar filrabarb=iteasca supunere senin5, ii ia cu un fel de deziluzie,ca din mormint. Departe trebuie sa te cobori in urma,imbracind formele de cugetare si de simtire ale uneiepoci cu totul stinse, pentru ca s poti intelege intru-citva i spune care a fost pentru acel om rostul ce i-a dat

ci

84

4i

numele, faima i admiratia celor ce-1 asteaptg, in ceamai mare parte, de mult in lumea mortilor.

.Neculai lonescu sung foarte putin boieresle ; e unnume sters, rgspindit pretutindeni in multimile tirgove-tilor. Insearnng Neculai fiul lui Ion. A fost deci, inRoman, un preot Ion, care a botezaf Nicolae pe unul dinfeciorii sgi. Altul s-a chemat tot Ion ea tatiil sari, si,pentru a se deosebi de atitia altii 'cu numele lui, si-azis mai tirziu, dupg locul unde-si dovedise la urmil, dupgmulte rlitàciri economice si politice prin lunvacunostintile de agronom, Ion Ionescu de la Brad.

Era pe vremea cind Ion, fratele mai mare, si Nicolae,fratele cel mic, au ajuns tineri, o elipg de prefacere inceea ce priveste stratele societIlil noastre. De la 1821,boierii nostri faceau liberalisM, dar tot intre boieri, vor-bind de constitutie, cerind senate parlamentare i invi-nuindu-se de ciocoinicie si de carvunarism (carbonarism).

Fiii acestor boieri au filcut revolutia de la patruzecisi opt", revolutia pentru Drepturile Omului, a.sa cum levestiserg si le cuceriserg luptatorii francezi de la 1789 :ei vorbeau de indreptätirea tuturor oamenilor la stilpi-nirea paminturilor si la stilpinirea societatilor. Pe cerultingr al sufletului lor pluteau usoare neguri albe, caniste aripi de ingeri, si multora li se pgrea cIl sunt de raptingeri cari yin milosi, cu trimbita dezrobirii pe buze.

Se facuserd scoli la noi, subt regirnul, european canorme, al Regulamentlaui organic. Cu multà pazg.sfialg se invgtau lucruri bune in ele. Feciori de tgrani,de tirgoveti nevoiasi, de preoti farg avere, primiti intr-in-sele, se pregateau pentru o viatg care nu fusese ingilduitade multil vreme lgstarelor siiracimii. Cite unul a mersin straingtate cu bursa cirmuirii. Si astfel, printre frazelesungtoare ale boierilor tineri din Bucuresti, stgpini la1848 pe Romania" regeneratg, se auzi i graiul lui Ion

85

large,

sisi

Si

Ionescu moldoveanul, un grai asa de frurnos, de cumintesi de bun, asa de priincios muncitorilor incatusati alcimpului, incit nu poate cread5 nimeni pinii nu 1-acetit.

Ion era agronom, economist, om de stiinta si de prac.tied. Nicolae nu s-a ales asa. In curind el a inteles cii ingitlejul sau e o muzica rar5, puternica i feluritil, carepoate fermeca oamenii. S-a descoperit cuvintiitor. Pecind Ion, izgonit din tari ca revolutionar, era pus s5administreze nu stiu ce averi ale vizirului prin Asia Mica,Nicolae, ram,as in Moldova, se pregatea pentru carieraunui om politic in stil mare, curn ii infalisa pe atunciFranta, modelul nostru, in persoana de vizionar vibrant aunui Lamartine. El a scris i in ziare, ba a intemeiatziare, dar chiar pentru acele timpuri scrisul sau pareaslab. Invatase frantuzeste, englezeste chiar, cetea mult,dar hivatutura nu era chemarea lui. Avea glasul : deprinsegestul, larg sau encrgic, mersul solemn, atitudinca dedictator. El desiivirsea pe incetul rnijloacele clinafara: aleoratorului. Din ce in ce mai mult, lumea le cunostea si leadmira.

Dir pe atunci, prin anii 1850, cind el atinsese treizecide ani si deplin5tatea insusirilor i puterii sale, noin-aveam Camel* Senat, intruniri publice, care i-ar fitrebuit lui. Dornnul liberal al Moldovei, Grigore Ghica,se incunjurase de tineri din popor" : un Codrescu, unVasile Alexandrescu, un Nicolae Ionescu, pe cari-i intre-buinta la gazetarie i corespondentit Ghica filnd cape-tenia miscarii pentru reforma situatiei românesti cu aju-torul Europei. Peste citiva ani se ajunse ins5 la intre-barea" de aceasta Europa a locuitorilor Principatelor" :in fierberea celei dintii mari lupte dintre partide, celeidintii mari frimintari a multimilor, Nicolae Ionescu searata in sfirsit ceea ce dorea sa fie : fermecatorul pentrufrumoasele idei mari ale desteptiirii neamului, ale neatir-narii si impodobirii lui cu toate asezamintele de libertate,

86

egalitate i fraternitate pe caie le cunostea lumea. Cauzainvinse : Romania se facu, i mindrul Alexandru loan Irasari din figura de om sters i stors a colonelului Cuza

Acum e vremea lui Nicolae Ionescu, vor fi zis atitia.se inselau : era vremea lui Ion. Omul practic

inimos care intelegea ca, Med alt taran decit al vremilorde urnilith robie, Romania nu inseamna decit o pana depapagal intr-o c5ciula sparta, li incord5 toate puterilepina se ajunse la improprietarirea t5ranului. Th aceltimp, Nicolae ciiuta ce trebuie sa faca. i, neintelegind ca,fara de iubire care oameni, un mare talent de orator e omare primejdie, el se opri ascultindu-si cintecul, acelasicintec : intii duios i nou, apoi cunoscut, nesuferit pe

iar, la sfirsit. Cind intelese si el aceasta,tacu. i pentru el thcerea era moartea, caci Universitatea,stiinta, studiile istorice, de care trebuia sa-1 lege catedralui, acestea nu-1 puteau stapini niciodata. Asa a traitNicolae Ionescu de prin 1880, de cind 1-am cunoscut,cind ne facca trei lectii pe an, pina acum, in 1905.

Pentru tinerii de astrai este tin invatamint in tristacarier5 a acestui mester al cuvintului al cuvintuluisterp .1

6 fevrttarie 1905(I)

Oratoria gaiunoasil a lul Nicolae Ioneseu (1820-1905) aot supus5 unel critic! nimleitoare de care Titu Maioreseu,

In articolul °retort, retort gi timbuft (1902).

i si

urmii, ridicol.,

I

UN SCRIITOR PENTRU POPOR : I. POP-RETEGANUL

In satul Reteg, din tinutul Bistritei ardelene sat incare acum aproape sase sute de ani au cirmuit dregatoriilui Petru Rares, domn al Moldovei, i asupra caruia s-auintins drepturile cetgtii Ciceiului, pe care Stefan cel Marea capiitat-o de la Matias Corvinul, rege al Ungariei amurit, sunt citeva zile, Ioan Pop-Rcteganul, adeca loanfiul lui Pop din Reteg. Pe la noi nu s-a prea auzit dedinsul, cu toate ea Noua revistä romeinii a tiparit invremuri cite o sehitg din ale lui. 0 data chiar numelelui, care se parea ciudat intr-o Ord unde poreclele gre-cesti si bulgaresti au un oarecare gust ales aristocratic, afost luat in batjocurd de un scriitor al ciirui spirit searata, din fericire, de cele mai multe ori altfel. In Ardeal,insa, el era printre cei mai cunoscuti, mai cautati si maiiubiti.

Sg nu se creadg pentru aceasta cd Ion Reteganul a avuto viaü literara", ca dadea interviuri la gazetii, cä aveateorii artistice, cà incerca sü creeze o scoalg, ca rivnea lademnitati academice si la venituri potrivite cu talentulce avea, ca se uita cu urd la aceia cari lucrau in ogorulde linga al lui, acoperea cu batjocuri ca sa-i srno-measca de la munca lor. Nu, fecior de Oran, venit pelume Ia patru ani dupe/ qtergerea iobagiei", cum scrie

ca usurat de o grea povarg, el n-a cglgtorit incopilgrie la scoli mai inalte decit cea din Ngsgud, centrulcel mare romgnesc al acelor locuri, i preparandiile pen-tru invätgtori din Gherla si Deva. S-a intors ea sa invetecopiii satului sgu de nastere, ceea ce a facut ping layirsta de patruzeci de ani. Apoi iei la pensie, ea bietdascal thaw, care treiie0e din mica pensie de 26 coroaneLunar, cu, qapte rnembri", spunea el intr-o scrisoare. Amai trait zece ani acolo, trecind abia de virsta de cinci-zeci de ani. 0 viata mai tricutd si mai srneritä decitaceasta, nu se putca inchipui.

88

ca-i

insusi,

Scriitor n(.1 1-a facut ambitia cad, zice el, in minefudulia nu s-a putut nadajdui : am fost pururea mult maiocupat decit sà ma gindesc la fudulii" nici lacomia debani, caci a trait toate zilele sale in acea saracie grea pecare ne-a aratat-o rnai sus, tot el, in acelasi grai moale

supus ca al poporului sau intreg ; 1-a facut scriitordestainuirea ce a primit Inca din cea mai frageda copilariedespre frumusetile de inchipuire pe care le pastreaza insufletele lor intunecate cei multi si umiliti din acestneam. Scoala de gindit, simtit i scris, facultate de litere

cerc literar" i-au fost lui pe rind casutele Retegului,unde mesterii spuneau povesti. Cind eram Inca mic,ping' ma instrainai de acasa, veneau la noi in serile deiarna vecini, prieteni de ai tatei, i stau in <povetis pingcind trebuia dat de dna la vite. 1i auzeam deci cumpuneau la cale trebile economiei, cum parindau pretulvitelor, al bucatelor, al lemnelor, umblarea vremiiApoi, cind prindeau a casca, in semn ca-si gatisera poves-tile zilnice, incepea unul ori altul : Spuneti careva opoveste, sg ni treaca somnul."

Cu citiva ani in urma, alt fecior de Oran asculta din-coace de munte, in Humuletii Neamtului din Moldova,tot povesti de acestea ca sa tread" somnul" si le pastrasi el in minte pentru a le face cunoscute apoi carturarilorde la orase, cari au povestitori ca sa li vie somnul".Intre loan Reteganul si celalt Ion din sat, Ion Creangd,era o mare deosebire, cu toate ca, dacii s-ar fi intilnitvreodata, s-ar fi privit ca frati i ar fi inecat granitele inciteva pilhare cu yin vechi. Reteganul nu era un poet,n-avea nici inchipuire i nici puterea de a idealize, ridi-cind lucrurile din aceasta lume spre desavirsirea altorlumi care nu sunt dccit in dorinta si in avintul inimilornoastre. Dar el stia povestea asa de bine, cit o poate sticineva, i cunostea graiul taranilor din tinutul siiu, care-iplicea asa cum era si pe care n-ar fi cutezat sa-1 indrepte

89

11 Oameni ears au fost, vol.

si

sisi

s.a.

I

sau sa-1 imbogateascä. Un grai scurt, noduros, infrinat,desigur aspru, dar pecetluind pdternic luarea-aminte,nu se vad oare urmele acestui grai in felurita i Imbel-sugata poezie a lui Cosbuc, care ne-a venit tot de acolo,coboritor al satenilor din Ilirdiiu ?

Reteganul era si un om foarte harnic, cu o viatamasuratä i curninte. E o uhnire ce a strins el intr-oviata destul de scurta i piing de atitea greutati. Brosurilesale de literatura a poporului cea mai buna e ceaaparuta la Pesta in Biblioteca poporului roman", subttitlul : De /a moard, poveSi si snoave infiltiseaza ominima parte din tot ce avea in lada lui de acasa : manu-scrise multe-multe, care contin vreo 4 000 de poezii po-porale, apoi multe legende..."

El nu intelegea rostul acestor lucruri in alt chip decitca o cetire potrivita cu mintea poporului, ca o cetiresanatoasa si moralä. El nu era povestas, cit scriitorpoporan, moralist pentru cei cari primesc cu mai multadragoste buna morala cresting. Pe aceasta cale el urmaunor inaintasi carora de mult li se plateste cu recunostintaosteneala ce au cheltuit Barac i Vasile Aron, cei ce aupus cartea de lume" in mina poporului, care nu stiaping atunci decit de cartea bisericeasca. Pentru aceea atahrilcit i alcatuit el nuvele luate din viata satelor (oculegere din ele ar impodobi mice biblioteca pentrupopor). Pentru aceea a facut el foita" noi zicernfoiletonul la atitea gazete de peste munti, pentruaceea a sees el Revista ilustratii, care n-a mers, si aprimit sa ajute la Gazeta duminecii din firilau.

Acum vreo doua saptarnini am primit din Ungaria olungri scrisoare, asternuta in slove groase, rare, pe hirtiede format mare, de la Reteganul, pc care nu-1 cunosteam.EI cetise Stimdmfitorul si-i placue ; ca pe unul ce capa-tase astfel incredintarea c sunt un om de omenie i un

00

t

om curnsecade, il prinsese un dor de a-mi scrie citevasire". Imi arata ce vialA duce : acu-s uitat aci la poaleleCiceului, znai mocosesc cit pot, dar nu cit a vreacit zn-ar trage infirm ; necazurile de multe feluri s-auridicat pe umcrii mei slabi de ma mai cotropesc. Darbun e Domnul : cit pot, nu ma dau raului !" far, ca sa-mifaca o bucurie, el imi fagaduia sa ma duca la Ciceu, susla cetate, la Stefan vocla, la dreptatea cea veche dedemult, spre care se uita el in fiecare dimineata : dealla vara viitoare ai fi bun sa ma cat*, nu atit pentru mine,cit mai mult pentru ruinile i imprejurimile Ciceului".Aceasta, fire*, daca el va mai fi acolo, subt cetate, cdciin mina zeilor din Olimp e soarta muritorilor".

I-am trimes Pornenirea lui $1,efan eel Mare, ca unuiadintre aceia pentru can fusese seri.* apoi exemplarulrneu din &man:aorta, pe care-1 ceruse (pina atuncicetise numai cind mergea la tirg). Mi-a trimes o legendapentru revista i mi-a multarnit de doua ori ; in eel dinurrna ravas, de la 19 mart trecut, el amintea iarasidrumul la Ciceu : De-abia astept sä vinü vara, doar voiavea norocul sa te vad aci, sa mergem la Ciceu".

Si nu i s-a facut pe voie. La Ciceu nu vom mergeniciodata, dar, daca este ceva dupa viata, tot il voi vedeacindva, acolo unde el a crezut c pleaca spre a educestdpinului din Ciceu vestea durerii neprecurmate a po-porului sau nenorocit.

3 aprilie 1905(1)

Dintre eulegerile de folelor ale lui loan Pop-ReCeyanul(1853-1901). eca mai eunoseutS a devenit suita de cind volumePovesti ardelenegi (1838). Alte : Trandafiri d viorele (MG)Starostele sau datine de ia nuntile romtinitor cudeient (189)),Boeete (1901), Nuvele (1901).

11*

pi

ii

arts

UN POET AL FLORILOR D-L D. ANGHEL

D-1 D. Anghel, care scrie de vreo cincisprezece anis-a ridicat astgzi mult mai sus decit inceputurile salesfioase, de tingr erninescian supus, la Contemporamil din

e un poet, in bine i, intrucitva, si in rgu. In acesticincisprezece ani d-sa s-a gindit neincetat la rafinareasinitirii sale pentru frumusetile naturii, pentru miscgriletainice, trecgtoare, fugaro ale sufletului i la mestesugitaturnare a unui vers aromitor, strgveziu. plin de un farmecblind si dulce, a unui vers in simplicitatea pgrutg a cgruiaeste atita vointa i myncii. A izbutit. In cartea sa deastgzi, In gradinti, sunt flori pe care nu le privesti numaidin treacgt, ci vrei sä le ai 1ing tine. bucurindu-tisirntirile de insusirile rare ce sunt cuprinse in die. Nuo data esti silit s cetesti de mai multe ori versul frumos,dupg care vine altul, rareori tot asa de frurnos, dartotdeauna rngiestru alcgtuit, riibdiitor i cu o nesfirsitgdragoste luerat. Oamenii fiirg gust si farg simt rnuzical,cari se prapadesc dupg defilarile de silabe ale d-luiHaralamb Lecca sg-si dea osteneala sii compare. Darcgrti cum e aceasta se scriu numai o datg. Pe urmiltrebuie sg vie altceva. Ce anume ? Poctul acestei imbel-sugate grgdini, care e o grgding boiereascg, o gradingscumpg, o grading pentru oameni avuti, trebuie sg-siaminteasca totdeauna cg bogAia unui suflet de scriitorpoate sg aiba numai doug izvoare : sau o cetire foarteintinsg, necontenit innoitil i aducind o cugetare sporniciide toate zilele, sau coborirea, umilirea sufletului Carenatura intreagg i catre toti oamenii, contopirea cuintreaga fgpturg. D-1 Anghel n-are decit sit aleagg.

10 aprilie 1905(II)

Haralamb C. Lecca (1873-1920) poet §i clrernaturg ; Iorgase referS la versurile de facturil simbolista ale poetului.

92

1,

Iagi,

SERBARILE PENTRU SCHILLER

Intreg neamul german a pomenit printr-o mareataserbare, care s-a intins, se poate zice, de la un capat alEuropei la celalalt, a incalzit o parte din America nottasi a gasit rasunet in atitea puncte din alte continentedeci o serbare universal-germanica ziva cind a muritSchiller, in mijlocul activitatii sale producatoare, intr-oepoch' de maturitate bucuroasa, bogata in idei nota si inplanuri inalte. Dintre cith popoare traiesc pe lurne, nue unul care sa alba o viata mai armonica, mai echilibrata,

printr-aceea ca la dinsul curentul spre bunurile mate-riale ale vietii e totdeauna precumpinit de iubirea stator-nica, in forme necontenit nouii, pentru ideal : pentruadevarul cugetarii, pentru elaborarea tiintii, pentru in-deplinirea frumusetii. Aici nu e ca in America de Nord,uncle un biet suflet de imprumut tremura ticalos intr-unurias trup, care se lupta pentru tot mai multa hrana.Nu e iarasi ca in cutare Spanie decazuta, unde foculsalbatec pentru ideale moarte, sau care nu se vor atingeniciodata, mistuie o carne saracii. In clipa cind bate maiputernic inima de fier a industriei, a negotului german,cind, dupti produsele slabe ale literaturii, daca nu siale artei de astazi, multi ar putea crede i atitia segribesc sii si proclame ca s-a dus pentru totdeaunadulcea fecioara Germania cu umezii ochi albastri i parulbiilai irnbalsamat de toate florile primaverii, in aceaclipa Germania cea mare, intins4 cu mult i peste hotarelelargi ale imparatiei, uitii grijile aspre i lupta necruta-toare parch' intinerind cu o suta de ani, simtindu-seca in vremile blinde, de prietenie i filozofie umanitaraale lui Schiller, incunjuril acest mormint, care e, ca toatemormintele oamenilor mari, i un altar.

Frumoasa priveliste, care pe unii it va indemna sa facaei tot astfel, iar pe altii nu se apropie oare serbarea

93

s't

pi

pi,

lui Vasile Alecsandri, n-a trecut oare, destul de stearsa, citpriveste pe oraseni, pomenirea lui Stefan voda cel Mare ?

pe altii ii va umplea de pärerea de eau ca nu pot facetot asa, fie si in masura restrinsa a unei puteri mai mici.

*

Cu prilejul acestei serbari s-au scris o sumedenie dearticole, s-au dezgropat si impartasit publicului biografii,chipuri de rude uitate ale poetului multora li va fi fostjale ca nu pot publica si chipurile autentice ale bucata-reselor lui Schiller s-au fault editii noi, la inaltimeacriticei de astazi, in acelasi timp si tiparituri frumoase sicarti asa de ieftine, aparind si in fascicule, pentru maimulta usurinta a cumparatorilor, incit ele s-ar puteagasi in casele celor mai umili cetitori ; orasele, mari s'imidi, [...], editorii, societatile au lucrat pe intrecutelepentru a se glorifica dupa cuviinta marele german".

Si aici vine intrebarea : ce fel de mare german" afost Schiller ? Ceea ce inseamna : intrucit merita el capoporul german sa fi trait citeva zile sub raza intinerità,stralucitoare a stelei lui ?

*

Douà feluri de spirite nu s-au incalzit nici acum denumele si amintirea lui Schiller. Spuind care sunt ele, sevede lesne ce a fost el.

Inainte de toate, nu-1 iubesc si nu 1-au iubit, de vreojumatate de veac incoace, scriitorii Germaniei noi, cupoetii in frunte. Ei sunt, de atunci inainte, oamenii artei,preotii Frumosului, ai frurnusetii care se chibzuieste, sepregateste si, cind apare, nu ingaduie nimic linga dinsa.Daca au nevoie de un inaintas, ei il cauta sus de tot, inmarele, in luminosul Olimp rece, unde troneaza pe unscaun de diamant, zeu cu stapinirea fara de margini inlee si timp, Goethe : Schiller si Goethe", morrnaie autoriide manuale, in stupiditatea traditionala a mestesugului

01

kr. De ce si Goethe" ? Unul ajunge pentru unurrnas oricit de mare. Acest adeviirat parinte a atinstoate coardele lirei vesnice si nu s-a coborit s5 zbirniiestrunele din mate de oaie, pe care cint5, la bucuriiledurerile oamenilor, peetii-Elutari. Schiller a fost intru-citva dintre accstia. Oricit a facut iibooIie esteticil, oricita dezbalut principii cu Goethe, oricit a asudat in baia deabur a metafizicei, el a r5mas visatorul, idealistul dinspeta pe care Napoleon I, un Goethe al cuceririlor, ainfierat-o ideologi" ; el a murit umanitarul cu ochii inlacrimi. Pentru acel sfirsit al veacului al XVIII-leavechiului regim, in care alesii värsau lacrimi de apüdulce, cari nu inrosesc ochii, nebanuind c5 asteapta lauii vremea plinsetelor de singe, el era omul chernatcare venise la ceasul lui. Primind de la Goethe cel tinirrevolta, sorbind in el toata compatimirea, cam pregiitit5si usurateca, a saloanelor, a cercurilor de prieteni", acugetatorilor asupra mecanismului de stat", distilinddintr-insa un nectar de dulce adormire visritoare, el aLost recunoscut indata, iubit foarte mult i plins amar,la moartea-i inainte de timp.

Veni ins5 indatil epoca de bi onz, in care el trii zeceani si mai bine din scurta lüi viatii. In zgomotul silbatecal armelor invalmisite i se prim ins5 cii aude zurndialatriumfatoare a lauturilor care cad, si el voi sii cread5 ciigroparii ce lucrau pe urma bat5liilor celor mari nu facdecit sa sane la temeliile statuii noua a libert5tii. Cei celuptau, Insii, credeau alttel.

Alti tineri venied ins5 la rindul lor, cu alt5 prima-yard a oamenilor, dup5 ce acum barbarii trecuser5, i ei

destula umbra sub ramurile ocrotitoare alepoeziei lui Schiller. Apoi iarii fr5minturile unei vreininoua. $i tot asa se merse, pacea visutoare inlocuind incru-cisarea armelor, pinIl ce la urma nu se mai gasiri tineripentru Schiller, buni tineri cu inima podidind de iubire,

95

Schiller

si ci

Di gtisird

cu gindul pierdut in smirna albastrie a visurilor, citineri atleti ce se incingeau pentru intiiele lupte.

Cei ce se razboiesc astazi pentru dreptate au altiitemelie a credintii lor i intrebuinteaza alte mijloace deizbinda. Acel cintec frumos e prea departat de dinsii.

Dar toti cei earl intcleg ca o stare de spirite pregatestepe alta, nu pot face nedreptate tirtiirului Schiller, asa debatrin astazi. Iar in abstractiile lui blinde, i altii decitadolescentii pot sa gaseasca un adapost i o mingliere.

15 nuri 1905(I)

CITEVA RINDURI DE DINCOACE" IN AMINTIREALUI TIMOTEI CIPARIU

Se facu, acum citeva saptamini, i sarbatorirea luiTimotei Cipariu. Cum e i firesc la oameni cari traiesc inimprejurarile fratilor nostri de dincolo, n-a fost nici osolemnitate mare, nici un amestec oficial sau macaroficial-bisericesc. S-a facut un parastas, rugaciuni depomenire, care erau si de multamita, intr-un biet sat alArdealului apusean, de unde a pornit spre sco la dinBlaj, spre munca de ani indelungati in acest centru docultura. spre o curata glorie in toate colturile romänimiicare cugeta, copilul care era sa fie canonicul metropolitanCipariu. In Blaj chiar, alt luminat om al biscricii i alneamului, alt priceput i harnic, canonicul AugustinBunea a vorbit, cald, insa cuminte, despre incepatoruladeviiratelor studii stiintifice cu privire la limba, cultura

96

istorie in Ardealul romilnesc. Aud ca' s-a scris i obrosurri, de profesorul Ratiu din Blaj. Apoi vizitatoriiacelui sat smerit si salac s-au intors inapoi, inconjuratide bune amintiri, indemnritoare i mingiietoare pentrutoate timpurile.

Cetind pina aici, cutare animal de gazetri bucuresteaniisau ieseang se va intreba cu indignare : $i cine e acestCipariu, despre care se cuteaza a vorbi astfel ? Nu epreotul acela ciudat care-si scria numele intr-un fel si-Icetea in altul ? Am auzit doar di a voit sil strice limba

ortografia, ca a scris lucruri la care, cum te-ai uitat,pu "nesti de ris... N-a fost el invins, strivit i inmormintatin batjocurà de cei cari au limit duprt dinsul ? Atuncide ce sil inem isonul celor cijiva cari, din interes de

i-au fricut serbare in satul Panade ?"Nu anirnalului de gazetä care, srt vrea, si tot nu poate

intelege deplin, adicrt i cu sufletul, i cu inima, ci publi-cului celui mare românesc critre care, ori de asculta,ori de nu, am cripgtat deprinderea sà vorbim se pot daaceste

Bcoala cca mare a ardelenilor din veacul al XVIII-lea,apariltori ai romanitritii desrivirsite si neplitate, eterne

imutabile ca insasi Roma, isi ga'sise in Petru Major sireprezintantul cel mai logic, mai sistematic i eel dinurmil reprezintant. Caci toti call au apilrat pe urrnii acesteidei, fie si Laurian, mesterul dictionarului limbii caretrelynia sã fie, toti acestia nu se pot asemüna cu inaintasiilor in ceea ce priveste insemnAtatea lor adevrtratii inrniscarea poporului românesc.

Ca oricare altul din anii 1810-20, cind a invatatCipariu la scoala mic i la cea mare, copilul din Prinade aprimit, din grai si din scris, ideile intransigente. Gindulla Roma i atit. Dar, cind el ajunse a judeca fiiräepitropie si constringere, Cipariu avu i simtul cii limbaromiineasa de a cireia indreptare i intocmire din nou,de a ciirii schilodire se tot vorbea,"ca deci aceasth limbrt

97

pi pi

clopotnitg,

pm

trebuie s5 fie cum este. Urmárind-o in timp si in spatiu,peste veacuri i peste tAri, cu iubire de fiu si nu cudispret de pedagog, el o vazu in toata intinderea ei1arg5 vechimea ei venerabilà, in toatil márimea ei.Ea nu mai era un derivat f5r5. pret, o r5tdcire vrednic5de compatimire a limbii latine, un copil pierdut care seduce inapoi la vatrã, spgsit i cu ochii in pamint, ci unvoinic ce-si croise drumul In lume, pe care-1 stiau multeplaiuri i prin care se indepliniser5 multe ispr5vi. Dup5toti aceia cari tthnliaser5 inaintea sepulcrului 1 antic allimbii latine, crezind c5 de acolo se va inalta viitorulnostru, el, Cipariu, intelese cà viitorul se clesface intiidin viata care este, 0 deci o imbr54isa cu iubire peaceasta.

Astfel autorul Principiilor 0 al Grarnaticei fu apro-piat de trecutul eel nou, romanesc mai mult decit oricareinaintea lui. $coala cea veche latinistà se cufundase incronici, pentru a da povestirea usoarà a liii Clain sianalele masive ale lui incai, nurnai la inceputul ei,cind n i se des1usiser5 inch insusirile deosebitoare.Pentru un Petru Major, lash, nu mai aveau nici uninteres povestirile despre voievozii siilbateci, cari sem5-nau asa de putin a cezari, i, dac5 el a vorbit desprev15dicii nechrturari l grosolani in Istoria bisericeascd,aceasta a Idcut-o cu alte scopuri, si nu de hatirul lornumai. Pentru Cipariu, care intelegea pe deplin i gusta,intrebuintind-o tiintif Ic, limba vechilor scriitori, si chi-purile insemnate de dinsii trebuiau s traiasc5.placut episcopii ardeleni din vremile mai putin luminate,pentru cunoasterea chrora a lucrat si el. Viata româneascAde la Dunare II vorbea apoi, de-a dreptul, de la suflet lasuflet.

Segulcru morrnint.

98

1

1

Lui i-au

Cercetind deosebirile de grai de la un tinut la altul,interesindu-se de dialecte, care aveau mare pret pentruacest incepator al studiului thr, Cipariu se apropia insfirsit, acum cind era tin mare carturar, si de vialapoporului romanesc de pretutindeni, care se poate ziceca nu i-a fost strain in nici una din manifestgrile sale.Mintea lui se cornplecta astfel necontenit.

De noi, cesti de dincoace, nu i-a fost rusine niciodata,ca altora. In vremuri grele, la 1836, a calgtorit in prin-cipatul muntean si a avut bunatatea sa ducg inapoi cudinsul numai amintirile cele bune. A venit bucuros ladeschiderea Academiei Romane, pe care ar fi ajutat-osi mai mult, daca n-ar fi invins de la inceput rigiditatealatina a lui Laurian, care era in Romania, unde Cipariuvenise numai ca oaspete, acasg la el.

o inteligenta mica poate folosi daca lucreaza cudiscipling intr-un cimp potrivit cu dinsa : ea poate chiarapleca pina la sine arborii cei mai inalti prin virfurileramurilor de jos. N-a fost asa Cipariu. Cine a strithatutvreodatg salele, astazi prafoase si parasite ale biblioteciilui, a trebuit sa ramiie uimit de larga razg a interesuluiski stiintific, a interesului sáu literar i, mai bine, ainteresului sau omen. De la manuscriptul de cronici aMoldovei, pind la versurile arabe legate in marochinrosu si ping la poezia Erica a timpului silu n-a fäcutsi el versuri ? totul se intimping acolo. In acesteincaperi a cetit el multi ani de zile dupg ce noi nu maistiam cerem a scrie. Statea inchis in fratia cuduhurile mortilor celor mari, i nu-i pasa de lumea carejudeca migalos, cu o cumpang de spiter, greselile fauri-torilor de inalte cladiri ale mintii avintate. In bgtrinetaca si in tinereta lui, el n-avea nevoie decit de foarteputina odihnä, i cei ce 1-au cunoscut stiu sg spuie despreusurinta cu care trecea de mai multe ori pe noapte de la

99

*

$i

sa-i

intunericul somnului la lumina cetirilor de invataturade frumusete, in odaia unde lampa ca un simbol !nu se stingea niciodatä.

Acesta a fost biltrinul cu ochii vioi sub fruntea inalta"pe care ni-1 InMtiseazil chipurile : un muncitor, un cuge-tiltor i un om cleplin. 0 stiu aceasta blajenli, cari vorbescdespre dinsul ping astfizi, i ar trebui s-o stie i altii.Caei puterea unui popor vine si din constiinta limpedea tuturor oamenilor alesi pe cari i-a avut are si dincultul dezinteresat al acestor eroi".

26 ivnie 1906(I)

C. NEGRUZZI

Cu prilejul unei ediii noug a operelor lui in proza

Minerva" a inceput, sub ingrijirea d-lui Ii. Chendisi d-rei E. Carcalechi, o editie nouà si, data aceasta, inadevar completa a operelor lui C. Negruzzi, povestitormilsurat, fin si clasic, unul din intemeietorii prozei noastremoderne. Volumul I a aparut de citeva saptriminicuprinde intreaga Prozet a acestui autor. Se scot dinuitare si unele lucruri mai mid pe care nu le g5siseràeditorii de mai inainte. Proza lui Negruzzi e insa taria,insemniaatea, valoarea lui de ciipetenie. In acest volum

I Timotei Cipariu (1805-1887), totu01 adept al etirnologismu-tut, a infiinlat cea dintil revistil de filologic din Roinfinia :Arhivut pentru filologie i istorte (1867-1872). Lucriiri : Cresto-macia sau Analecte titerare (1858), Elemente dc limba roman&dupd diatecte i monumente yacht (1864), Principiu de tlinba

scripturd (1866), Grainatica timbil roindne (1869, 1877).

100

sl

si

si-i

avem ce-i trebuie mai mult publicului din toate scrierilelui, destul de felurite, desi foarte putine la numk.

Sunt rari. scriitorii clasici pe cari scolarii sii-i inteleaasA-i guste, la cari s'à se gindeascd apoi cu placere

dupä amintirile din clash. Nu-mi aduc aminte sä ne fimiscat Alecsandri, care suna i trecea ca o muzia, nicichiar Bolintineanu, cu toti eroii lui thiati grosolan, colo-rati tare si incMerati s'albatec. Deci, cind profesorul derorniinA din clasa a IV-a a liceului din Botosani, un arde-lean entuziast, care pktra aca5d la el ca o comoarilvechea editie Socec, legatà scump, a scriitorilor nostricelor marl, cind deci acest aspru profesor de inimadeschise volumul elegant al lui Negruzzi i alese pentrucetire pe Alexandru Läpupeanu, nu eram mai bucurosidecit de o cetire obisnuitä adicA nu eram de lacbucurosi. Pe incetul ins6 acele fraze simple, cuminti, pecare-ti venea sà le cetesti cu un glas potolit, par6 aveaisä spui o tainä, acele fraze de toate zilele, farà o com-paratie, fiir o exclarnatie, fdrä un rnestesug i o siretenie,acea poveste linä ca de martur batrin al vechilor impre-jur'ari puse sthpinire pe noi. Sufletul copilului e cinstit :el nu poate fi cucerit de mice, dar se dd intreg. Copiiiurkc cetirea in ea inski i o iubesc numai clad ea numai este o cetire, ci fereasta limpede prin care anumitelucruri marl, strasnice, minunate, se vgd. Si iarki copiiiau in inima lor bogatii putinta, care lipseste celor maimulti dintre oamenii maxi, de a intelege, de a admiraintimplAtor, de a indeplini eroismut. Cite suflete de vitejisi feti-frumosi nu sugrumii scoala si nu ingroapg viata !Iar cei ce rknin viteji i feti-frumosi, aceia uitati-vala nedestoinicia lor pentru inselare, pentru trkiare, pentrulingusire, pentru socoteli, pentru iLbinda aceia auriimas copii.

Deci atunci, intr-una din odkle de slugi ale uneivechi case boieresti din Botosani, unde era clasa noastra

101

$i,

si si

si uncle acurn stau slujbasi de-ai politiei acelui ores, amvazut noi vreo douazeci de copii, cari pot fi oricindmartori despre aceagta pe Alexandru voda. Liiptisneanu

groaznic om ! i pe fricoasa doamna Ruxanda, carepoate otraveasc5 barbatul cu invoirea si bine-cuvintarea mitropolitului, pe Matoc vornicul, care sealate asa de dureros inaintea mOrtii prin sfisierea dec5tre norod noi II vedem ca un sarpe caruia st5 sa i sezdrobeasca capul ! si cite unul din ceilalti. Vedeamciimari de prinz, in care vinul rosu se amesteca in revar-sarea inclestürilor cu singele rosu pentru ca s5 imbetedeopotriv5, pin5 la nebunie, pe tiran, vedeam tacutaodaie de umbra in care bolnavul nelegiuit hirciia asupramortil, napadit de singeroase vedenii, .si aveam un suspinde usurare cind aflam c5 s-a indeplinit fapta, ca a muritacel voievod r5u, cu hohotul de ris al dracului in gitlej.

Si profesorul ni dadu slat bem mai departe din bduturavisurilor.

Parc5 cetesc astazi pe Sobieski $i ronicinif. Iarasi. nuindeplinim accasta treaba mecanic5 de a dep5na slovenegre in odaia cu mirosul de muced, ci privim de peculmile de ziduri negre ale Cetatii Neamtului, cum vineregele, riga", si hatmanul, i stolul stralucitor de oastedare cuibul nostru de plaiesi, asa de putini numai pentruca sa fie asa de marl. Ridem eu dispret, noi, toti ceidouazeci din clasa a IV-a, cind crainieul eu trimbitalung5 ne indeamn5 spre inchinare. Si stain noi asa zi de ziimpotriva multimilor, tot mai fl5minzi si tot mai eroici,pina ni se ingaduie de Sobieski. uimit, iesirea cu einqtedin eetatea moldoveneasea. $i ne cresc aripi, aripi marlcit idealul, cind putem spune cotropitorului regal casuntem numai vase oameni, dup5. ce ,,zece din noi aupierit din mila mariei-tale".

Ba am patruns i hazul de ghidus, foarte fstoric, dealtfel i imbiltrinit, din descrierea provincialului de laIasi, sau alte chipuri si scene ale Scrisorilor la un prieten.

102

test st-ei

Acel afurisit stil limpede, usor, care incepea ca in gra-matica lui Man liu sau ca in Ritzboiul lui Weiss, pingte lua intreg in brate, acela ne momea. Si doar atunciintiiasi data invatam istoria romanilor, cu un bun profesormoliu, care dormea cind nu ne adormea, asa incit nimic,dar nimic nu ni se prindea de inimg ! i doar atunciam mers sa vedem mangstirea Pilpautii a lui Stefan eelMare si ne-am intors de acolo ca si cum am fi vazut latarg niste vechi grajduri ddrimate ! Numai prin Negruzziam avut multg vreme vedenia trecutului.

Peste doi ani ceteam pe Eminescu i pe... d-1 C. Mille.Ceva mai tirziu, puinii cetitori dintre noi dadeau iamaprin noutatile librgriei franceze. Ce departe rgmasesein urmg Cetatea Neamtului i iatacul de agonie al Lapus-neanului !

Cind, pe urrng, am cetit, cu ochi critic", data aceasta,pe C. Negruzzi, am ggsit, o data cu slova lui, i impresiile,vedenfile mele. Numai in Scrisori zirnbetul era cam ves-tejit de vreme ; risul acela batjocoritor i rau al satiriculuifard indrazneala, Vara ideal, imi hihia la ureche preabatrineste. M intrebam din cind in cind, dezn-iortindu-made monotonia acelui scepticism usuratic, totdeauna ase-menea cu sine insusi, mg intrebam dacg pe acel timpde prefaceri mari, in acele zile de luptä incordatil, cindne fauream viitorul, nu era si cite ceva care sa zguduiesufletul, sa miste inima intr-un ritm larg, sa intepe-neascg de seriozitatea patimii acea fatii mica, biltrini-cioasa, rautacios-zimbitoare pe care o vedeam in loculportretului cunoscut al lui Negruzzi. Flora romdna, seri-sorile acelea cam prefioase, alcatuite din ramasiturileanilor din urma, mi se parurg cu totul uscate. In Zoepovestea unei fete care moare de iubire in Alergareade cai, un cadru de moravuri romaritice, usoare si spiri-tuale, care s-ar potrivi desigur mai bine in Parisul din1830 decit in Chisinaul Basarabiei, cu eroi din Rusia

103

si

din Moldova, in acestelalte doug man l. nuvele, rn-a respinssentimentalitatea falsd, cuvintdri reci pentru patimd caldd.Mai deundzi aflai printr-un articol al celui mai buncunoscator de scrieri din acest timp, d-1 G. Bogdan-Duica,cà vestita schita Cum am invilfat rorruinqte e pregatita,nesincerd i neadevarata si cä a facut multd durcre unui-biet dascal cumsecade, care n-a uitat-o pind la moarte.Scrisorile, pe care le dau editorii cei noi, n-au nici con-centrare a sufletului, nici lumina. Iar din articolele foiioficioase, conduse de Negruzzi, ii vdd ea avea cea maiproasta idee despre tardnimea din vremea sa.

Toate acestea se explica desigur. N-a fost in straing-tate ca altii ; a cetit la intimplare. A trait ca mic func-tionar. A scris dung staruinta prietenilor : a lui Eliad, alui Asachi, a lui Kogalniceanu. i n-a avut public. N-aavut ideal. Dar toate timpurile i toate virstele vor ardtaaceeasi admiratie pentru Alexandru Liipusneanu, pentruSobieski $ romdnii.

3 iulie 1905(I)

CEL DINTII VOLUM DIN OPERELE IN PROZA ALELUI EMINESCU

A fost cindva un Eminescu de o invatatura, de obogatie, de o sinceritate si de o putere uirnitoare. El ascris versuri de citeva feluri si prozd de foarte multefeluri. Numai cele dintii au fost luate in seamii, i oingrijire prea scumpa a prietenilor alesese intr-un timp,

104

f

pentru a le rAspindi, numai o mica parte, cea socotitAMed slàbiciuni i pete, a versurior poetului. Tinerimeade prin 1880-90 a fost robitii de farmecul maiestru alacestui cintec de iubire neobisnuit de cuceritor pentruinimi, de voluptatea amarà a strigritului de revoltA, dedeznadajduire, de blestem aruncat asupra oamenilorvietii, de sfinta senindtate, impAcatà cu neajunsurilemArgenirile ursite omenirii, pe care cugetarea inalta oasternuse asupra patimilor obosite. S-a mai intimplat,pe lingA intimplarea acestei publicatii partiale, nebuniamarelui scriitor. Si aceasta a mers de-a dreptul la inimatinerilor romantici ai unor timpuri neasezate i neinte-lepte. S-a ivit atunci in inchipuirile aprinse i nestiipiniteidolul furtunatec i rAu al genialului nenorocit, al uria-sului Lira constiintä i farti indreptare, al mtiretuluidemonic, care ispitea spre un scris cu toane i spre oviata rea. Multi oameni s-au nenorocit, la o virstä fragedd,prin acest piicat de inchipuire, i pe altarul lui Eminescu,ca i pe al lui Byron, al lui Musset, la alte popoare,s-au jertfit suflete, dintre care nu toate erau netrebnice.

Din fericire pentru dinsul, Eminescu n-a fost martoral acestei rätàciri, pe care altfel ar fi cautat din rAsputeris-o inlature, reclamindu-si personalitatea cea adeváratd,impuind constiintii publicului adevaratele sale pAreriscopurile sale adevarate El n-ar fi primit nici intr-unchip sti rtimind un tip al poetului nimicniciei, al muceni-cului unui eu nestapinit. $i Inca mai putin ar fi pututel sti se invoiascd cu piirerea di ale lui sunt numaiacele versuri cu limba, cu ritmul irnbattitoare i ca totce a scris prin ziare e numai lucru de mestesugar plAtit

despretuit, de suflet vindut sau inchiriat, de insultatorprosliivitor cu simbrie, Ca dumnealor cei multi din

spurcAtorii ziarelor zilei de astAzi. Nici ca sti se inaltepe cerul negru unde trece Hyperion cu zimbetul dedurere i dispret al razei sale, nici ca sa se impietreascain chipul unui sublim zeu filra legAturi cu toate ale

105

12

sisi

si

pdmintului, nici pentru aceastä mare glorie falsd n-arfi jertfit el ceea ce trebuia sd pretuiascA mai mult decitorice : constiinta sa deplinA de om care stie, crede, inte-lege, iubeste i urdste i care, deci, pind la sfirsitul zilelorce-i sunt ingAduite, alege, propovdduieste i luptd. Nu,el n-ar fi consimtit, de dragul nici unei teorii 1 niciunui ideal estetic, sd se izoleze din viata intreagA apoporului sAu, dintre cei pe cari-i avea materialicestelingd dinsul, dintre sirurile inaintasilor, de la poartaviitorului prin care zdrea asa de departe ; el n-ar fi

pilicere sd se rupd din curentul indelung, asade firesc si de binefdcAtor, care de la intiia licArire asufletului romAnesc duce pinA in zilele noastre, trecindde la un ales al neamului la celdlalt.

Cine, ca d-1 I. Scurtu, editorul Scrierilor politiceliterare ale lui Eminescu, din care avem astdzi inainteanoastrd cel dintii volum, in cea mai mare parte nou,cine deci cerceteazd, intregeste si scoate la iveald scrierilenecunoscute sau nerdspindite ale acelui ce n-a fost numaipoet, fiind totusi asa de poet in toate, acela restituiepe Eminescu continuitatii sufletesti, desfAsurdrii literarea neamului romAnesc ; el ajutd sä ni se dea inapoi cutotul. E o faptà asa de bund aceasta, incit in Olimpulde otel i gheatd al supraoamenilor poate sil lipseasdiun oaspete ràtilcit pe nedrept.

Ce vedem, in adevdr, din volumul ce s-a publicatdeunAzi si se va imprAstia in másurd ce va izbindicurentul sanAtes si in cugetarea noastrA de astdzi ?

Un student care a llisat Moldova, de care-1 leagAnumai anii celei dintii copildrii, pentru a culegeturd', dupli voia lui si_pe caile lui de adevárat om mare.la CernAuti, la Blaj, la Viena, la Berlin. In necare dinaceste locuri, sufletul lui alege cite o anumitii inriurire,care e cea mai bund. Din Bucovina ia, pe lingd cunostinte

106

simtit

Fi

Inv5511-

de limbg folositoare, idealisrnul curat al lui Pumnul,färg a-i lua ; in Ardeal se pgtrunde si maimult de constiinta luptgtoare a rasei ; in Viena, in Berlingustg cu patimg filozofia germang curentg, pe care acetit-o in chip intins si a pätruns-o asa de bine, incita facut din ea un element al sufletului sgu, un elementmenit sg se amestece de acum inainte in tot ce vagindi, simti i exprima el, de la generalitglile politice

sociale ping la nuvela fantasticg, ping la versuri incare fierb incheggrile i desfacerile lumilor.

Scrierile in proza din acea vreme privesc mai multchestii de drept ale poporului nostru ; ele pleacg de laprincipii generale. urmeazg intr-o forma strinsii i färapodoabe, i dupg o logicg strictg cautg a stabili principiiideate. E sigurantg i avint filed indoialg ; ai necontenitconstiinta lecturii intinse i aptitudinii pentru minuireaabstractiilor ce poseda foarte tingrul scriitor, care publicaLira isealitura prin diferite foi de dincolo" sau ii uitascrierile in saltar. Dar forma e incg rece i grea, cuconstructii silite si cite un cuvint care nu era mehitsä rüming in limba.

Aceata era prin anii 1869-73. Pe urma studentulse intoarce in Moldova sa, de care-I leagg deocamdatanumai foarte putin. Schimbg un mediu de aspiratii ideatecurate, de iubire pentru stiintg cu altul in care se facbraze, se croiesc fete de imprejurare, se scriu carti 5iziare fgrg miez, se uringresc situatii materiale i bgnestisau se . ervesc utopii imprunautate cu neintelegere de lafrancczi, in altfel de ani studii (keit ai lui Eminescu.Oaiacni cu cant el sri se poata intelege sunt foarte putini,iar ca sa-1 inteleagii pe el, toate puterile ce erau gatain sufletul .5i inima lui eine ? N-avea nici diploma.nici cuno5tinte personale ; puterea de a insela i-a lipsittotdeauna. I-ar fi trebuit un noroc exceptional, care n-avenit. A fost deci pc rind director de bibliotecg fdrarost, revizor de citeva luni, destituit inotivat la schimba-

107

12*

eatacirile

de

rea de guvern, si redactor al partii neoficiale dintr-o ga-zeta de ineunostiintari judecatoresti, Curierut de dincare nu se cetea decit partea oficiala.

Cu cita cinste i constiinta a fost atunci redactorcel dintii om din generatia sa ! Fiinta sa se intregiseacum, intr-un chip asa de larg si de cuminte, incit amin-teste pe Mihai Kogalniceanu in maturitatea lui. E ouimire cita bogatie, noutate, logica, prevedere, caldura,cita mare si curata intelepciune de om superior, genial,se cuprinde in acele buletine politice, dart de seamateatrale, notite despre carti, care aveau singura menirede a umplea coloanele goale ale bietei foite iesene. Lafiecare moment, marea lui putere de intuitie fixeazapuncte sau desehide perspective cu totul noua. Din viatade mai inainte cunostea tot prezentul romanilor, in citivaani capatase o vedere clara asupra trecutului ion intreg,pastrase toata vigoai ea spiritului sau filozofic i, oricind,el stapinea subiectul sau, fie si atins in treacat, de lao uimitoare inilltime. El avea in mina in orice clipatoate legaturile romAnesti si omenesti ale subiectului.

aceste stralueite pagini nu erau cetite de nimeni.De nimeni in cel mai deplin si mai grozav inteles alcuvintului. i moarte au zacut ele pina in clipa de fata,fara ca de la dinsele si fi plecat, intr-o epoca de rataciriprimejdioase si de criza strasnica, cea mai mica influentaasupra vietii eulturale romanesti.

Ce soarta tragica !

10 'hale 1905

(I)

Mai,

$1

LAMPRECHT DESPRE ROLURILE NATIONALE

Marcie istoric german Lamprecht, aflindu-se la Salz-burg, in Austria, la deschiderea cursurilor Universitaliide acolo, a lost rugat sa le inaugureze printr-o cuvintare.Din ea scoatem uncle pareri i indemnuri care parrostite anume pentru imprejurarile noastre.

Cind pe deasupra Germaniei, spune unul din eel. /maisanatos moderni din cugetatorii ei, i pe deasupra Aus-triei privim departe, la milioanele de frati ai nostri caritraiesc dincolo de oceane, atunei descoperim ca mai presusde unitatea politica stá una si mai mare, a culturii.Dunmeavoastra, domnilor profesori, sunteti chemati inrindul intii a fi purtatori de cultura pentru poporuld-voastra. Numai natiunea care poate infatisa mari puterimorale are un viitor...

Puterea pe care avem s-o combatem nu poate fiinvinsa printr-un liberalism farti credinta, ci prin credintacurata in ideal, prin aceasta libertate disciplinata.

Noi cautam adevarul : nu ajunge sa socotim adevarulca adevar, daca nu vohn sä raminem o fiirna mize-rabila (elm erbrämlicher Wicht). Cela ce se straduiestedupa adevar, trebuie sa fie viteaz. Astazi, cind iubireade cariera (Strebertum) i bizantinismul se rasfata la noi,impotriva lor avem o datorie de a sta de sine...

Chemarea noastrii e a ne apara comorile mostenitede la strarnosi, a le ingriji i dezvolta mai departe. Nutoate straturile poporului nostru pot face aceasta ; inain-tarea natiunilor mari sta totdeauna in mina cclor putininumai, a conducatorilor. D-voastra insa, domnilor, careva mindriti ca faceti parte dintre din.ii, luati in pas-trare aceste comori si nu credeti numai, ci fiiptuiti, inlibertate germand si in adevar german."

109

Voi cari aveti urechi ca sg auziti", cum judecatiaceste cuvinte ale unui om mare din tara straing, carepoate fi deci prooroc 1 pentru noi ? '

11 sept. 1905(II)

LA DEZVELIREA MONUMENTULUILUI ALECSANDRI

(Fragment)

...Sigur de sine insusi, de usurinta creatiunii sale,de farmecul sau cuceritor, de neaparata simpatie pentrudinsul a celor multi si celor mari, el [Alecsandri] apurtat o coroand Vara spini si a strglucit färà sa sufere

fgra s se mistuie. Si-a trait viata toatg, i lucrulsau de scriitor, in loc SA i-o fi scurtat prin chinurileiscodirii de ginduri i fgptuiri de cuvinte, prin straduintelegrele intru larnurirea simtirii, i-a prelungit-o poate princonstiinta stdpinitoare a unei glorii cistigate repedepc care ping la batrinete a stiut sa o pastreze.

Cine a cirtit impotriva lui ? Vreun nemernic a caruilipsg de talent si de caracter lua orice pret spuselorsale. Cine 1-a tagaduit ? Vreun tingr, pe care nu-I asculta

Reprezentant de frunte al tendintei cultural-istorice inistoriografia germanS, Karl Lamprecht (1856-1915) a studiatcu tleosebire epoca evului mediu. Intuirea legltli istorice,relevarea necesitfitii ludril in considerare a factorilor social-economic!, convingerile sale liberate definesc pozitia avansat4a savantului. Lamprecht a Infiintat la Leipzig, In 1909, Insti-tutul pentru culturd si istoric universalil. Opera : Viata econo-mica germanti in cunt media (4 vol., 1885-1886), Istoria Ger-maniei (19 vol., 1801-1908).

110

si

mai nimeni, i inca acela cu cit incunjur cu cita' sfiala9i pietate !

nu i s-a intimplat macar ceea ce se intimplà rarilorscriitori cu biltrinete lung5 pe cari mai multe #ruri decontimporani Ii recunosc pe rind. Nici dupii moartea luicritica n-a cutezat a vorbi rtispicat, a Vigadui vesniciasemizeului. Dimpotrivii, poetul mort a fost rilzbimat foarterepede # de acele usoare atacuri pe care avuse a lesuferi Lira a pagubi nimic prin ele. Pe incetul, lumea,condusa de scriitorii # de criticii de mestesug, s-a intorsla vechea pärere de inchinare fiirä rezerva inaintea lui.El a ramas astfel # de acum inainte, cu toata intregireaculturii noastre, cu toata adincirea sufletului nostru, cutoga cre#erea sirntului pentru adevarata limb5 roma-neasca, asa cum o vorbeste # o intelege acel ce a alp-tuit-o poporul, el a ramas, deci, descriitorul fericit alnaturii # al oamenilor de la noi, armonizatorul miliestrual cintecului popular, vrajitorul trecutului eroic, aedulrena#erii noastre, al luptelor i triumfurilor din urma,intr-un cuvint intruparea poetia a geniului national...

Un altul, foarte nenorocit de la un capat la altulal vietii sale, creind cu greutate, din macluva # singelesau, opere care 1-au inveninat totdeauna de deznädejdeaidealului neindeplinit, un altul care n-a aflat macar iniubirea frateasca a tovarfisilor, intr-o intelegere larga

deplina a publicului mingiiere pentru aceastä mare# vesnica suferint5, un allul pe cafe dusmanii nu 1-aucrutat, pe care prostii nu 1-au iertat, prietenii nu 1-aurespectat, pe care nimeni mt 1-a inteles in intregimealui, un oarecare Mihail Eminescu, de profesie, rind perind, actor, revizor, gazetar # nebun, arula Oliva admi-ratori din eel guralivi i-au inchinat caricatura de bolovaniintr-o piat5 botus5nean5. # un bust, ca acela de pemormintul oamenilor cu avere, la Ateneul din Bucuresti,acela a numit pe Alecsandri, in cea mai scurta # maibuna caracterizare : vesnic tin5r 1 ferice". Pe cind el,

111

$i

pi

stirmanul, care liluda asa de frurnos, fr nici un gindde rivalitate, a fost bdtrin in cugetarea sa cu multinainte de vrezne si, prin urmarea fireascii a unor uriaseinsusiri nestdpinite, de el insusi sau de mediu : vesnicneferice".

$1. iata-md ajuns, cum se va intimpla totdcauna ori-caruia din generatia mea, care va fi adus a vorbi despreAlecsandri, la neaptu'ata comparaVie cu Eminescu. OriCu cit simt istoric ne-am inarma, oricit am pretui linistea

seninatatea, oricit am dori sä nu jignizn ptireri respec-tabile, nu puten-i da lui Alecsandri, a cdrui faptd o in-telegem si o pretuim, inima noastrd, pe care Eminescuo stiipincste.

Insa iarüi intelegem foarte bine, si prin urmare nuinvinuim, pe ceilalti cari iubesc pe Alecsandri in acelasitimp in care ii recunosc meritele. Cei ce fac un sportdin iubirea pentru popor, din iubirea pentru trecut, diniubirea pentru neam, din arta sfintd a poeziei, aceia nupot cere mai mult decit ce le da acest begat i striilucitdiletant care a fost Alecsandri. i iarasi exteriorti pru-denti, cumptitati, miisurati, pieptünati, gütiti, solcjpnhi i

pomposii nu pot gdsi in toatil literatura româneascd unaltul din scriitorii mari care sd-i multumeascd atit. Cae un scriitor mare, nu incape vorbd. Dar la el nu vajigni niciodatil si pe nimeni un gind adinc i obscur, osimtire care sti uimeascd i sti arunce in lAturi, o corn-paratie care sd izbucneasca, un strigiit care sa zguduie,un cuvint macar care sti nu se poata auzi oricind. Acestae un perfect orn de societate, un respectos al tuturorformelor i conventiilor, un eminent nici prea-prea,nici foarte-foarte".

Asa fiind, i lui i s-a consacrat ce i se cuvenea maimult, i adrniratorii lui, cari nu dispun de inima lorpentru literaturd, i-au dat ce-i puteau da mai scump,cind s-a ridicat statuia de marmura de la Iasi.

112

si

Toti aceia cart pot face o deosebire hotiirita intreinsemn5tatea istoricd a unui scriitor i valoarea lui ac-tualá, toti aceia cari cred c asemenea subiecte trebuieatinse, nu cu rnestesug de vorbe inflorite, ci cu depliniiseriozitate de suflet si cu un inalt simt de faspundere,in sfirsit toti cei call au despre un scriitor acceasi Vareresi in zilele obisnuite, si in cele extraordinare, vor iseMiaceasth piirere.


UN SCRIITOR ARDELEAN : TITU CHITUL

La Chetiu, in Orti le nord-estice ale Ardealului, afost ingropat zilele trecute Tit Chitul, autor de romaneistorice. Cine a cetit, in foile de dincolo, discursul,foarte misciitor, rostit asupra mormintului lui Chitul deavocatul Gavrilà Tripon din Bistrita, a putut afla dince sarmana vial,ã chinuita de beteag farà ridejde, ologitSi inercmenit din cea dintiie tineretil, purtat pe miniin viatà ca si la groapli, au rilsarit acele scrieri : 0 fatade tarabostos i Steana Orientului, care, tiparite Matsupraveghere de stil si in conditii eu totul neprielnice,la tipografia arhidiecezanA. cu ortografie cipariang, de laGherla, si in revista Familia de aeuma, au fost abiacunoscute in Ardeal, iar aiurea, de loc. Din cite pagineale lui am r6sfoit, am putut vedea cä acest stingaci,de multe ori banal fiindc5 ii i lipsea experientavietii st mediul literar ! avea puterea de a descrieun netrigaduit talent de a istorisi. Cred Ca, prin alegeri

indreptari, ceea ce a rilmas pe urrna lui ar putea

113

si

si

fi apropiat de public macar acum, dupa moartea lui,intr-o editie mai omeneasca.

30 octoinbre 1905(II)

CARTEA UNUI DISPARUT : FETE DE I. D. MANOLACHE

In spiritul literaturii romanesti se produce de citvatirnp o netagaduita schimbare, ce se datoreste multormotive, care nu se pot deslusi Inca pe deplin. Astfelse intimpla ca unele carti, in care fara indoiala esteputere si talent, se infatiseaza ca invechite, cu toate caa trecut nurnai putina vreme de la aparitia lor. Esteintr-insele ceva care nu mai cistiga astazi, pe cind cis-tiga asa de mult Inca in ajun, ceva care nu-ti place, tejigneste, te indeparteaza de dinsele, pe cind aceleasi in-susiri ar fi fost cele mai gustate pentru cetitorii zileide ieri.

$i nu e vorba aici de un antagonism intre doua ge-neratii sau, mai bine, nu e vorba numai de dinsul.Scriitorii acestia, cari nu ti se pot lipi de suflet, suntmulti dintre dInii oameni Inca tineri, altii au muritdaunazi plini de tinereta. Ceea ce era pina mai ieri unsemn al indraznelii biruitoare, al noutatii care cuteazile acum o pata de boala, un stigmat de decadere.

La aceste lucruri trebuie sa te gindesti cind strabatimultele pagini cu litere rnarunte din care se alcatuiestevolumul Pete al lui I. Manolache ; I. D. Manolache,cum ii zicea el, sau, cum vad cii i se spune astazinumele, I. Manolache-Holda.

Autorul acestei carti nu mai traieste. Boala de piept1-a luat din mijlocul saraciei acum citeva luni de zile.

114

S-a dus in amare dureri ale sucletului, cu constiintac5 lasà pe ai sai fárä ajutor, dupà o scurt5 inclestaretaril noroc cu soarta.

Iesit din scoalä, a Whit la usi care nu i s-au deschis,fiindcä n-a stiut sä le aleagii. Citva timp a fost corec-torul Revistei idealiste a d-lui Holban. Dar nu mai erain stare sd se tie de nici un lucru ; puterea, viata sestingeau intr-insul.

L-au dus la tarA, cu siguranta, pe care o avea si el,nici fr5tia bund cu natura nu-1 poate lecui. Pe urma

lui au thmas nuvele risipite prin reviste, cind la Con-vorbiri literare, clad la Literaturd i artii, cind inchinate

Maiorescu, cind puse sub ocrotirea d-lui P5trascuceva manuscripte. Vdduva Iui le adung astäzi in vo-

lumul pe care-1 tipgreSte Minerva".Manolache copil5rise in Birlad, intr-un ores cu maha-

lale multe intru toate asemenea cu satele. Aid ochiullui pätrunziltor s-a deprins a cunoaste in acelasi timpdou5 feluri de viatà cu totul deosebite : a t5ranimiisal:ace, cu sufletul curat I cu bunele datini vechi, de oparte, iar, de alta, a mestesugarilor rämasi in urma altorvremuri, oameni cu singele amestecat, cu limba impes-tritatà i cu setea de cistig ip vine. Mai tirziu a c5p5tat

ctmostinta traiului usuratec i pretentios al functio-narilor de tot felul, pe cari i-au creat timpurile noastre.

In sfirsit, el a venit la Bucuresti ca student, i aicia avut inaintea sa zgomotul, risip5 de vorbe cinice, lipsade orice disciplinä serioas5 a studentimii din epoca sa,si a d-lui Tocilescu. Acestea sunt elementele de realitatecare-i stateau la indemind pentru ca din ele sà-si tesepovestirilc spre scrierea dirora 11 chema un net5gaduittalent.

Frate al pictorului Gh: Petrascu, publicistul Nico,ae Petroveu(1859-1944) a editat revista Literaturd a artd romdnd l ascrts numeroase hmrdrl de istorie litcrard si rnemorialistacc,interesante Intrucitva nurnai sub aspect clocumentar.

115

ca

d-lui

si

Astazi insa un scriitor nu purcede numai din experientasa, ci si din cartile pe care a dorit sau s-a intimpIats5 le ceteasca.

Cetirea tinerilor de prin anii 1890 se margineainsa numai la literatura francezd moderna, i anume laacea parte, mai bogatd si mai bine cunoscuta dintr-insa,care desfasura luptele, placerile i suferintile unor oameni

nenorociti, unor biete suflete schiloadeslabe, menite sri piara intr-un chip nevrednic. Din ase-menea cetire se desfacea iardsi neincrederea fata deviata, batjocura fata de ideale ce se pot atinge sau macarservi i mari avinturi dureroase critre acele culmi carestau dincolo de marginile puterilor i chemdrii noastre.

Dacd ar fi fost un om sanatos, bucuros de trupul sau,sigur de o viata mai indelungatd, el ar fi stapinitcindva pe deplin materialul sau de experienta, i poatechiar pe acela de cetire, i ar fi dat din bogalia loropere armonioase, care sa-i afirme sufletul in forma luidefinitiva.

Astfel ins5, el a scris, in cuvinte frumoase, mestesugitlegate intre sine, ciudate vedenii simbolice, care te miscauneori, te farmecri ici si col°, dar te orbesc mai mult

te lasa cu o impresie de nedumerire i amaraciune,care se poate preface in compatimire personala. Altadataa luat condeiul pentru a insira povesti de o ironieneasteptata, grea, uneori vulgara, ca in bucata unde Casubstrat al creatiunii femeii se descopere, in locul coasteibiblice a lui Adam, coada moderna a dracului.

Cite o scend a vietii de O stäzi, v5zuld si inteleasa deel numai in aparente, trece apoi filra rost i farri sfirsitintr-un hohot de ris, care-ti face rau i pentru subject,

pentru autor. In cutare poema-n proz5 e un sentimen-talism asa de diafan, incit el nu se poate prinde demintea cetitorului.

totusi ce potrivite ar fi fost acurn citiva ani acestevedenii de demoni i ingeri, acest panteism palid,

116

patimasi i si

si

si

$i

aceasta satira care blastama o societate intreaga, inoameni i asezaminte, cuprinzindu-se intr-insa orice afartide taranimea careia i se plinge de mila !

De patru oil I. D. Manolache a stipat cu energie sisiguranta, in subiectul sau, un bloc mai rezistent. 0 ciatiie vorba de o biatti Uinta schiloada, de o fetita cocosatape care o urkte i mama-sa, zicindu-i mos Gheban",dar pe care o iubeste, ping la moartea lui, un tata tot asade prigonit de ursita.

A doua oarã, un taran osindit pe jun-ititate cu dreptatee primit la iesirea din ocna de un bun boier batrin sise face eel mai cu rivna pazitor al averii lui.

A treia oara i, in ordinea inirinii, scade si in-semnatatea nuvelelor un sergent amorezat de nevastaunui batrin arde casa acestuia pentru a-si razbuna deimpartirea injositoare a fiintei iubite i capata pe neas-teplate, in locul urii din partea ei, o iubire marturisitainaintea tuturora, pentru ca vinovatul a scos din flticariun copil care e al lui.

In sfirsit Di Ilona, care a lost foarte multcuprinde pataniile tragi-comice ale unui cojocar batrin,care se folosea de ispravile unui dihor adevarat ca stise ingrase din gainile vecinilor.

In aceste bucati afli i observatie, si stil, si puteredramaticii. Ceea ce le strica, insa, e, nu atita neputintade a le mintui, cit aplicarea scriitorului de a trasni lacviit cu un mare elect sentimental sau tragic.

Fetita cea uritti, care a trait ca o mucenicti si asimtit ca o sfinta, ucicle la sfirsit pe sora ei frumoasa.

Fostul ocnas care ajunge de apara asa de credinciosaverea boiereasca se infiltiseaza la urma intr-o naprasnicarevarsare de lacrirni. Bietul mosnegut-dihor moare lovitin cap cu parul. Bi sfirsitul de la nuvela Pojarnicii, cuprinderca de git a iubitilor inaintea casei care se mistuiein flacrini, nu e eel mai firese.

117

laudatii,

Astfel un curent nenorocit, o scoala fart lobos moral,prietenii ratacitoare §i blastamul bolii au putut intunecainsusiri care n-au fost din cele obisnuite. Nici pe departen-am avut de la acest scriitor ce ar fi fost in staresa dea.

6 noienwrie 190.5

LICIU I TEATRUL LUI ALECSANDRI

Pe cind teatrul, asa de bine condus formal de undirector care-si stie rnestesugul i e muitumit cu atita,(15 Sherlock Holmes §i operele autorilor evreo-franceziai literaturii pariziene, Liciu cutreier5 provincia. Pretu-tindeni e bine primit i, prin talentul stu, prin scoalasa superloalit i prin deosebitul s5u simt de datorie,merit5 o asemenea primire. E alta intrebare dact pieselede elect, foarte moderne, pc care le alege, sunt potrivitepentru un public care trebuie educat &are arta d-salei-o spun aceasta ; d-lui Davila insa nu, fiindct ar fiin zgdar i, mai ales, dact ele sunt vredniee detalentul interpretului. Caci cea mai inalt5 datorie a unuiartist e sa nu consimtil pentru nimie a se cobori maijos decit chemarea sa fireasca.

L-am vazut pe cel mai cult dintre actorii nostri lao reprezintatie t Pietrei dirt casd i apoi la accea aLipitorllor satului. In amindout rindurile am avut o in-doit5 uirnire placuta. Pc de o parte. era inaintea meaun artist care ar fi in frunte la orice tcatru din lurine :sigur, mludios. demn i adeseori chiar tragic in mijloculunor situatii care s-ar piirea ca nu pot da decit efecte

118

(II)

corniCe. Pe de alta, vedeam cit adevar, cità coloare, etainformatie folositoare, imbrAcatd in vesmintul literar caredá tr5inicia, se gäsesc in acele comedii pc care Alecsandrile scria mai mult jucindu-se in Iasul anior 1840 si 1850.

Iaca noi ne-am deprins cu literaturi rafinate, cu risurisubtiri si Tele, cu rinjiri dureroase ; am avut mai adeseainaintea noasträ imitatii moderne, expuse crud de oscoalO francezO nemiloasà, care a fost imitatà in toatiiEuropa ; ne-am invOtat a ne chinui inaintea unor pro-biome care se aduc pe teatru, fárd a li se da, dupiibunul sfat al vechiului Aristotele, acea solutie definitivricare sa ni ingOduie a pleca de acolo cu gindul impikat

sufletul adus inapoi in stare de armonie. De la aceast5ingltime ne uitAm despretuitori la farsa naivd a vechiuluipoet moldovean, care inchide i deschide dulapurile, facepe oameni a se bate pe-ntunerec i educe, spre recu-noasteri i imp5cAri, pe eroii sai din toate colturile.

Multi vorbesc rEm de Alecsandri, mai ales ca autordramatic. Atitia nici nu 1-au cetit. Dar chiar dintre ceice 1-au avut in minri. Cred ins:a cri oricine va vedeaacest teatru, in care toti au miscarea asa de sprinten5si de sprentard, vorba atit de iute, zimbetul atit de bun

hohotul asa din toatä inima, dar mai ales infiltiseazaintr-o formA asa de simpatica o veche societate dispärutri,pe urma cAteia au venit insd pOrintii sau bunicii nostri,oricine din acesti privitori ii va schimba parerea. Nu,acesta nu e un repertoriu de uitat, de aruncat. PentruinvatOtura ca i pentru placerea noastra, el trebuie chematiarOsi la viata.

Pentru a reda figurile lui Alecsandri se cere iflsiio buniitate adevarata si, pe lingä dinsa, putinta de in-chipuire simpaticO a trecutului. in legriturà cu o deosebit5cultur5 ; interpretul trebuie s1 aibil singe moldovenesccurat, sfiala aceea fat:a de lucrurile insemnate, care deo-sebeste neamul nostril.

119

9i

it

Si, asa fiind, cine ar fi mi potrivit pentru inviereapurtarea prin largul tdrii a intregului teatru al lui

Alecsandri decit Petru Liciu ?Ii vdd, pared, impreund cu tineri entuziasti, avind

in vedere, nu succesul zgomotos i cistigul i reclamade actori, ci arta si tara bor. Prin el si ai lui ar inviatoti acei buni cunoscuti ai iesenilor de pe vrêmuri, dela Iorgu de la Sadagura pind la cocoana Chirita. Ar fio veselie, un ris sdnatos i senin, o voie bunii girdpat-eche : bdtrinii s-ar simti tineri i ar ride de-a valmacu tineretul cel mai nou.

Si, in acelasi timp, s-ar afla c moda de instrdinare,cu snobismul ce tiräste dupd dinsa, e pe sfirsite,innoddm iardsi legdtura, neapdratd in orice culturd seri-oasd, cu traditia.

(I)

JUBILEUL D-LUI P. PONI

Dumineca trecutd, fruntasii intelectuali aicitiva reprezentanti ai societiitilor stiintifice din Bucu-resti intre ei, biitrinul secretar al Academiei RomAne,d-1 D. A. Sturdza se adunau la Iasi pentru a sdrbatorijubileul de profesor i invdtat al d-lui Petru Poni. Aulost multi de fatd, desi unii nurnai cu trupul ; au fostinsd foarte multi cari au lipsit. Oricum, cu toate lipsurile

stingaciile, a fost desigur una din cele mai frumoasesdrbdtori culturale, din ceIe mai limpezi fapte bune, si,fiindcd d-1 Poni, fostul ministru, nu va mai fi, cum nicinu voieste sd fie, un ministru, a fost si una din celemai curate multumiri pe care le poate primi un om in

120

Iailor i

gi

gi ci

it

virstà de la fostii sill scolari, de la toti aceia cárorale-a folosit sufleteste prin activitatea sa, de la publiculstiintific al tarii lor.

D-1 Petru Poni a lost de douä ori, scurtä vreme,ministru al Instructiei Pub lice, demnitate pe care a pri-mit-o flindcd dorea sã aducd la indeplinire un proiectde reformii a inValamintului. A fost ales multà vremesenator al Universitatii din Iasi, pin'd ce majoritateaprofesorilor Universitatii au cgOtat, si au impratilsit-oprin votul lor i aitora, incredintarea c d-1 I. Gävdnescul,cunoscutul pedagog dulce, Ii poate reprezenta mult maibine. A vorbit insa' foarte rar, i numai in chestie deinviitdmint. Om politic, in intelesul de om care se lä-comeste dupd putere i o primeste oricind i prin oricemijloace, n-a fost niciodath, cu toate ca' a avut totdeaunao mare autoritate in clubul liberal din Iasi.

D-1 Poni a scris i earti de stiintil, i cgrti pentruscoalà. Academia Româng, al earl presedinte a fost, atipdrit un intins studiu al lui asupra petrolului,cialitii aduc cele mai mari laude acestui studiu, incare se adunä un indelungat sir de cercetAri de amanunte.$colarii din generatia mea au avut in ming cele dougcarti de fizicd i chimie ale d-lui Poni, i ei nu voruita niciodath forma exterioar'd placutk tiparul ingrijit,impartirea metodica i bogata ilustratie a acestor manuale,cu care putine puteau sd se asemene, precum ei vortinea minte totdeauna bielsugul acestor carti, care lecildea cam greu, i scurtimea unui stil stiintific, carenu incarca, dar nu impodobea si nu usura intelegereaunor lucruri destul de grele. Dar desigur era de vind

vechiul program, care voia sà faca din copii nistespecialisti in toate ramurile enciclopediei, i firea pedanth,neierfatoare i neciutätoare a multor profesori de pevrenluri, cari cereau cu atit mai mult, cu cit ei in§4iintelegeau mai putin.

121

13 Oameni earl au fost, vol. /

it ape-

0 alta fatä din personalitatea d-lui Poni am cunos-cut-o noi insá numai cind am intrat in "universitate.Pe atunci erau foarte pulini studenti i Inca mai putinestudente. Nu se pomenea pe atunci de impartirea Facul-tritii de Mere in atitea i atitea sectiuni, care, alckuite

indreptate prost, trebuiau sã ajungit a-si fi rivalechiar dusmane. Nu numai cd privirea studentilor de

la litere" se intindea asupra tuturor ramurilor de studiicuprinse in facultate, dar aveam un oarecare interespentru alte facultki. Ca niste tineri simpli i foarteaplecati spre admiratie ce eram (unde mai sunt astralasemenea suflete de ucenici buni, plini de sliald copild-reascd si de cuviint5 fiascã !), cercetam adesea pe colegiidin alte facultki despre profesorii lor, mai ales despreaceia ale caror nume le cetisem intii cu respect petitlul càrtilor scrise de dinsii. Asteptam cu ner5bdare,cu bgtaie de inimA, s5-i vedem i, in loc sa scoatemochii cu tigara, ca studentii de astilzi, profesorilorstr5ini",' ne fdceam o cinste sA ne descoperim in fata bor.

Despre nimeni dintre inválkorii lor nu vorbeau ceide la stiinte" ca despre domnul Pont". Ciraci n-avea,lingusitori nu puteau s5-1 incunjure, sireti nu puteaus5-1 insele la examene, limbuti nu puteau sà-1 uimeasc5 ;prin nici un mijloc nimeni nu putea clinteasc5de la dreptatea care-i impodobea sufletul. Mai erau cad-1 Poni profesori cari nu lipseau niciodata de la oralor (putini erau ceilalti o, timpuri ! cari fáceau alt-fel), mai erau profesori care-si aminteau si se opreauin chipul cel mai sever de la gluma prea tare, de lacritica necuviincioas5, de la orice spontaneitategresind, desigur, in aceasta din urm5 privinta ; mai eraudasc511 de acestia cu fata senin5, cu mersul incet, cu oinalta demnitate impunkoare in toate miscarile i vorbele

I Din fericire o educatie morara SagrijitS a fiicut Ca acesteinoravuri sa Li dispilrut astSzi cu totul. 0 spun cu o deosebitabucurie (n.a.).

122

original&

sg-1

lor. Insa o dreptate asa de sigura, asa de intxorahiliica la profesorul de fizica i chimie nu se mai afla laaltul. Cunoscutul zimbet rece i vestita exclamatiecatele mele !" sublinia la examene orice incercare desiretenie ca i orice dovad'a de nestiinta. Cine o pateao datil, pleca hotarit sa nu mai incerce fàrà 0 pregatiredeplina. Astfel se inalta in ochii studentilor i profesorul,

materia lui, i stiintaInvinsii de la examene vor fi avut poate necaz, dar

nurnai pe dinsii. Biruitorii plecau Cli siguranta ca nu-ii dat nimic de pomana. Si unii, i altii capataula inceputul carierei lor incredintarea ca munca sfintanu se poate inlatura, nici incunjura.

Si desigur ea' prin aceasta insusire a lui mai alesjubilarul de astazi a strins in juru-i acel public de oa-meni invatati cari-i multumeau aclamindu-1 : prin aceastamagistratura a profesorului pe care a reprezintat-o. Vamai trece multa vreme pina ce o serbare culturala .derecunostinta va putea sa plece de la acest sentiment. 1

22 ianttarie 1906(I)

Autor al celor dintii manuale de chimie si fizied in limbaromilna, Parts Poni (Ig41-1926) a fost un savant cu meriteremarcabile Sn chimie i mineraIogie. A descoperit brostenita"

badenita", minerale necunoscute pind ta el, a publicat intilamonografie clespre mineralele din RomAnia, a Intreprins studiiasupra apelor mincrale, petrolului etc. Numele lui e legat deinflintarea printelor labOratoare de chimie 0 a uner secletilS1

13*

pa-

stilntifIce.

si

s-a

UN SCRIITOR NECUNOSCUT : MIHAIL TELIMAN

Ce slabe erau ping ieri legaturile dintre romanii deo-sebitelor tinuturi ! Pe cind in Cernguti abia dacg pa-trundea in casele romanesti cite o carte de-a scrittorilornostri celor mai buni, pe cind nu se simtea nici o nevoiede o librgrie romaneascd, care nu s-a intemeiat acolo,in haosul limbilor i veneticilor, nici ping acum, cu toateca mica Suceava are astgzi una in acest timp deci,nimic din scrisul bucovinean, raspindit prin ziarele deacolo, nu ajungea ping la noi, unde, de altrninterea,nimeni n-avea gindul ca s-ar cuveni sa-1 trimeata. Parcgnici n-ar fi fost timpurile cind Alecsandri era primitca un tingr zeu biruitor in casele i cercurile românestidin Bucovina, cind scriitorii moldoveni cari treceau de-seori de girlita Molnei se simteau ca acasa la dinsiipe acest petec instrainat al pgmintului nostru ; parcan-ar fi trait niciodatg un Petrino j, tot asa de pretuitpentru cinturile sale in Moldova de dincoace si in aceaBucovina, Moldova de dincolo, din care plecase. Parcgnici n-ar fi trait Hurmuzachestii, moldovenii trecuti dinBucovina, cari, iubind doug tad romanesti, aveau o In-doita iubire pentru neamul nostru, intemcietor i impo-dobitor al amindurora !

Prin anii 1880-90 abia daca trezeau oarecare luareaminte la noi nazdravaniile prigonitoare ale cutgror gu-vernatori ai Bucovinei sau confiscatiile i ciocirtirile,caraghioase prin desimea i neindreptiitirea br, impotrivaunora din ziarele noastre bucovinene, ale cgror coloanealbe pomeneau zi de zi o grosolang incatusare a cugetgrii.Incolo, despre oamenii de frunte, ca i despre impreju-

Dimttrie Petrino (l844-1.879) inlocuitorul i acuzatorullui Eminescu la Biblioteca centrala din Iaqi ; a adus in poeziapros inciei sale un vers relativ cursiv, dar putin talent.

124

rarile insemnate de acolo, nu se stia si nu se vorbeanimic.

De aceea in 1902 nu s-a gäsit nimeni sa scrie citevarinduri cu inteles i simtire la vestea mortii ziaristului

scriitorului Mihail Teliman, care se stinsese de ofticaunei biete vieti sarace, umile, singuratice, cu rostul sfari-mat. Ce puteam noi sti despre frumusetile literare demina intii care se perindau, abia tinute in seamdacolo, acasa, in foiletonul unei foi care nu ajungea aiddecit in mina citorva bucovineni desterati, ce-si maiaduceau aminte de obirsia kr ! Cele citeva cuvinte deplingere, pe care le-au scris bucovinenii insisi, au fostreproduse i la noi, tot asa cum se reproduce buletinulfunebru al unei celebritati din 'Asia rasariteana. Si fi-reste atit.

Ba, o chi* si bietul Teliman avut norocul literarIn Romania. Convorbirile literare din 1899 erau in ceamai desavirsita neintelegere cu toata literatura final%din regat, pe care in ruptul capului nu voiau s-o re-cuncpasca. Scriitorilor celor noi din tail ii s-au scos deciinainte, cu o deosebitä bucurie, scriitorii de dincolo, undese spunea ca se afla adevaratul izvor al literaturii viito-rului. Ca marturie a fost adus i Teliman. El a fostinfatisat cu o schità din cele mai slabe ale lui, o glumacu privire la o greseala de tipar, i Inca din acea schita,pentru unitate, s-a scos partea de la inceput, nepotrivita,desigur, cu cea din urma, dar cu mult mai bine scrisa.S-a intimplat Ca paginile reproduse mai cuprindeaucite un cuvint de intrebuintare localä, care la noi sunaciudat. Asa incit pentru acea bucata din Moartea. LtdDu/e nimeni dintre cetitorii putini ai Convorbirilor din1899 n-a pastrat numele lui Teliman. Citeva pagini incare s-ar fi vorbit cu caldura despre scrisul lui intregar fi fost neaparat cu mult mai folositoare decit o ase-menea retiparire.

125

si-a

si

si

Tinerii bucovineni car/ ceteau pe báncile scolilor schi-tele i atacurile, glumele i Ilestemele lui Teliman n-aunitat insii de dinsul. Acesti tineri au astAzi merite insem-nate fatä de cultura romtmeascd ; ei au urm5rit cu sirgu-

iubire toatii literatura noug a neamului lor din toatepartile-; ei au izbutit s5 se adune in jurul unei noireviste romfinesti pentru bucovineni, unde mice scinteierede talent e binevenità si ajutatà. Pontru a dovedi, pede o parte, ca., in thnpurile noi chiar, bucovinenii aulotti o literaturà i pentru a zgudui inc5 o datfi peamortitii i adormitii, pe ghiftuitii i cocotatii de acolo,pentru a dezmetici pe nduci si a pedepsi pe vinzatori,s-a pus la ca/e stringerea intr-un volum a celor maibune foiletoane ale fut. Teliman. D. G. Tofan , care sedezvoltà ca spiritul conduc5tor in noua generatie buco-vinean5, a facut acest lucru cu h5rnicie i cu gust sia pus inaintea serierilor lui Teliman o notit5, foartebine orinduitA, foarte limpede scris5, in care se vedeputerea de a intelege si de a caracteriza o epocd deculturà sau o individualitate literara.

Nu pot s5-mi dau samg de fe/ul cum va fi primitacest dar de c5tre bucovinenii ; &Ica ei, de labaron pin5 la invatator si pinA la studentul sArac, sevor gràbi sà ia cartea pentru hrani sufletul dintr-insa,deed vor indemna astfel la culegerea altui volum dinschitele lui Teliman, ei vor dovedi, mai cu folos de cumincearc5 s-o fac5 d. Tofan in prefata sa, ca este inadevAr la bucovinenii de astazi acea iubire pentru cartearomAneascA in care se recunoaste cea mai sening formaa dragostei de neam.

George Tofan (1880-1920) redactor al revistel Junimealiterard, autor de articole l recenzii. Volumele postume alelui Mf had Teliman (1063-1902) : Foiletoane (1006) i Nuve/eumoristice (1909).

126

*

Prig si

insisi

a-si

I

Daca nu, constaarile pe care le-am filcut de curindcu mai multà durere de cum au simtit aceia earl le-aucetit, se vor intAri Inca.

Cetind pe Teliman, nimeni nu va face o jertf5 atimpului sal'. Din doud-trei rinduri culese oriunde sedesface indatà un om cu gind adinc i cumpánit, asemenea,in mai mic, cu al lui Eminescu (si firile lor nu seaseamarià nunaai intru aceasta), un cetitor cu staruintaal bunelor opere din literaturile striiine, un infocat iu-bitor al neamului sdu asa de nenorocit, un descoperitorMed silinta al celor mai stralucitoare icoane, un umorist,un ironist cu totul nou ale caruia apropieri de idei, acdrui inchipuire rasturniitoare a legiaurilor obisnuite din-tre lucruri, a ciirui putere causticd arzind fulgerlitor, arfi falcut cinste oricarii literaturi. Cu mai multil cunoas-tere a vechiului scris românesc, intr-un mediu zilnic maiputin instrainat, intre prieteni i pretuitori adevarati, nuse poate afirma indeajuns ca el s-ar fi ridicat pinti lamarl inaltimi.

Asa cum a fost, el trebuie privit ca unul din aceimucenici ai sufletului lor puternic i neinduplecat, carese intimpind la micile individualit4 etnice osindite. Oricerind al lui, orice scAparilturd a acestui mare duh vioine intereseaza. i cerem d-lui Tofan, cerem indirect bu-covinenilor, sà caute si mai departe intr-o zgura deprozä gazetiireasca unde sunt Inca far'a indoialà stra-lucitoare diamante.

9 aprilie 1906(I)

TIN EROU MODERN : HENRIK IBSEN

Norvegia are un doliu literar national (in Romanianu se stie ce inseamnA aceasta : inseamnA &A un neamintreg plinge ca pe un pgrinte, ca pe un frate, pe unbun prieten, de mult iubit, pe unul din tagma aceea ascriitorilor, care e intrebuintata la noi de guverne pentrufacutul si impodobitul gazetelor, pentru cArti de ocazie,pentru indeplinirea unor anumite functiuni de birou).A murit Henrik Ibsen. Era de mult bolnav bAtrinul cuochii pätrunzatori sub ochelari, cu favoritele rAsfirateca barba unui viking, unui rege al mArii bAtut de vintulvrAjmas, cu piirul alb ridicat pe frunte in neorinduialAca aureola de zapadd a unui sAlbatec zeu de sub cenusiileceruri ale miazAnoptii, cu gura tiliatà ca de sabie, des-lusitA in rostul ei de energie neinfrintA prin buza desus rasA. Boala veche il strAmutd pe multi ani de zilein buna Italie whirl, care crutd pe omul plApind, infA-surindu-i slAbiciunea in raze si flori. Apoi, minat, parecA, de presimtirea sfirsitului, el se intoarce la el acasA,in Kristiana norvegiang, cu apa de lesie si aerul aspru.Avu norocirea sd vadA ceea ce dorise in tinerete :neatirnarea tarn sale, desfilcutil de acea unire cu Suediape care patriotii norvegieni au privit-o totdeauna ca oumilintA. Sub ochii lui obositi a fluturat in sfirsit steagulleului nordic fArà de lanturi. Apoi, dupA aceasta ultimrirAsplatA a silintilor sale, moartea cu ochii de gheatila prins in giulgiul ei alb pe bdtrin si 1-a lAsat, dupAo clipA de strabatere a Iumilor, in cerurile vesnice alelui Odin strAbunul, ca pe un luptiitor tinar si vinjos,care de la sine si-a luat lodul la cupele de mied spume-gAtor, lingA marii rAzboinici din toate timpurile, caripovestesc si cintA, unul in auzul altuia, faptele marisAvirsite de dinsii in viatA pentru Norvegia oamenilorde fier.

128

Si e vrednic de aceasta tovaräsie a tuturor eroilorcari n-au rivnit triumful, ci au iubit lupta, au iubit-o Varade margini i inainte de toate intelegind ca ea este pentruviata morala ceea ce este tragerea aerului viu in plaminipentru viata fizica. Un razboinic cu arme totdeauna gata,un asaltator al idealului, un rivnitor, nu prin visuri, ciprin fapta, nu prin soapta, ci prin strigat, prin comandd,un inchinator prin jertfa care sufere acela a fostHenrik Ibsen. Vechii haiduci de mare, cari n-aveau anilodihnd decit aceea pe care o leganau valurile, ean l. n-aveaualt salas decit pinza luntrii sau pinza cortului, cutreierii-torii tuturor tarmurilor, aceia cari alegeau ca patrie liber-tatea i ca neam pe tovarasii de ispravi, aceia il potrecunoaste, fàr sà scadà ei i Ora .a-1 face pe dinsul sascada. Niciodata un om n-a facut parte mai mult dinpoporul sat', cu tot trecutul acestuia, decit bdtrinul demonal cugetarii moderne care s-a stins in departata capitalanordica.

A fost poet ? Da, in tinerete a scris versuri, carealcatuiau bucati lirice scurte, sau lungi, foarte lungtdrame istorice sau fantastice, Comedia iubirii, Brand,Peer (Petru) Gynt. A fost laudat pentru ca prin el lhnbanorvegiana a capritat, cu sila, framintata de vinjoasaming a uriasului, o forma noua, de Inca mai mare energie.A fost un dramaturg ? Da, a scris acele drame alevilcingilor vechi si ale noior ratiiciti pe lumea Vara minunisi fard farmec. A scris apoi, in al doilea avint al sufletului

acel care a tinut pina la urmd, drarne moderne,intr-un stil scurt, smucit, chinuit, de proza puternica sineobisnuita. ele a discutat, cu o indriizneala, o lipsade crutare unica, pentru orice i oricine, viata omuluiin toate legaturile ei cu ai sai, in familie si in societate

iarasi, in legaturti cu idealul moral, cu legea de fiera necesitätii morale, inaintea careia Ii ard toate averile

fericirea aceia cari sunt eroii sai.

129

sau,

In

gi,

gi

Fireste Ca bucatile lui in versuri sunt poezii, cd scrie-rile lui pentru teatru sunt drame, care s-au i reprezintatin fata salelor europene, pe rind induiosate, zguduitesau aprinse de minie fata de noutatea cugetarii revo-lutionare a acestui om. Dar el n-a cintat niciodata fru-musetiIe naturii pentru ele insele, miscarile sufletuluiomenesc pentru durerea, dorul sau duiosia ce se cuprindein ele. Si, iarasi, el n-a pregatit in dramele sale efecte,n-a facut din ele alcatuiri mestesugite, n-a urmaritscopul de a covirsi prin potriviri dibace sufletul ascul-tatorilor. Pe de altà parte, el n-a infatisat patimileomenesti pentru placerea ce ar fi avut de a cercetadeslusi, de a infatisa expresiv i puternic aceste fapte.Si el ar fi putut spune, in alt inteles : Ce-mi este mieHecuba !" batrina regina care a pierdut pe toti aisal si care rataceste prin lumea strainilor, invinsà, roaba,sfarimata. Lui ii era, in adevar, nu de durerea sau defericirea omeneasca in sine, privita naiv sau lamuritheu arta ; lui il era de altceva : de motivele durerii, detinta spre care se indreapta omul sthpinit de dinsacare trebuie sa fie si inviorat, innoit de crizele ei.

N-a fost deci un Sardou 3, meserias mare al teatrului,n-a fost un Cossa trezitor al vietii trecute, n-a fost unSudermann 3, ale earth drame, inainte de toate reale, traite,sa se poata talmaci intr-un tel si in altul. Si, in lurnimai apropiate de a lui, n-a fest nici ca un GerhartHauptmann 4, cautind durerea multimilor sau durerea

Victorian Sardou (1831-1908) dramaturg francez, autoral pieselor Madame Sans-Gene, Fedora, Tosca etc.

1 Pietro Cossa (1830-1881) serhtor Italian, autor tietragedii cu sUbiect istoric (Nero, Mesatina, Julian Apostatut etc).

* Hermann Sudermann (1857-1928) seriltor german, autorde drame (Onoarea, Petrie) si romane (Scare pisicilor, Profeso-rul nebun).

1 Gerhart Hauptmann (1862-1840 dramaturg i prozatorgerman. A saris dramele fnainte de rdsdritul soaretta, Testi-torn, Ctopotta sculundat etc.

130

ti

di

fiecaruia pentru a-i da un glas nou, nici ca un AlexandreDumas-fiul, expert de morala al unei societati imbkrinite.El era, el se privea insusi, ca intiia capetenie, menitatuturor urletelor i tuturor sägetilor, a celei mai inaintatecete de luptätori pentru prefacerea lumii intregi dupanorme de adevar si de dreptate, de ceamai deplinanemiloasa stapinire a dreptatii si a adevarului.

Revolutille care dau alta infatisare societatilor nu-iziceau nimic : partidele razbunarii i prefacerii nu-1 mis-cau. Samilna cu Tolstoi in aceastd privinta i, ca si el,astepta totul numai de la prefacerea iniduntru a fiecaruiom din societatile noastre napadite de tot felul de datine,impiedicate de deprinderea tuturor concesiilor i compro-misurilor, stapinite de vechi stafii raufackoare, ca aceacorabie, cintata de dinsul, care-si ducea pe scinduri, totmai departe,

Dar, pe cind Tolstoi cere omului numai sä iubeascadupa propovedania frateasca a legii crestine, sä iubeasca

sa se roage, Ibsen are ochii numai asupra pamintului,acesta-i pare un cimp de lupta pentru desavirsirea

erei de libertate. Va fi ea vreodata ajunsa in adevar ? Elnu credea. Dar, si atunci, el nu putea sà inteleaga seni-natatea odihnei sau a muncii multumite, ci lupte noierau prevazdte pentru altã forma si mai inalta, a liber-tatii sufletului oamenilor. Libertatea in ea se adunatoate Insusirile ; de la ea plena, lireste, de sine, aceadreptate careia i se inchinau in rindul intii fratii degindire ai lui, radicalul crestin Carlyle 1 si Multatuli2,anarhistul Para Dumnezeu.

1 Thomas Carlyle (1795-1831) istoric qi filozof idealistenglez, reprezentant al teorlei reactionare a eroilor" pe care,negind rolul maselor, Ii considera drept fauritori ai istoriel.

Multatu/i (Mult am piitimit") psetdonhn al lui EdwardDoWes Dekker (1820-1887) scriitor olandez, denuntator al

131

month.

colonialismului.

pi

pi

el

$i de aceea nu-1 putern vedea dupà moarte in Pan-teonul crestin al minilor incrucisate pe piepturi, al ochi-lor ridicati spre Iuminä, ci in p5gina Walhalla a celorcari uräsc mai mult pacea decit infringerea Inài, fiindc5si din infringere, si din robia bratelor sufletul Ii hr5-neste libertatea.

21 mai 1906(I)

UN POET DIN VREMILE NEHOTAR1TE: N. NICOLEANU

D-1 G. Bogdan-Duied d in culegerea de autori maivechi, de clasici" a Minervei" o editie-model, dupd carevor trebui sä se ia de acum inainte j ceilalti cari f acastfel de 'publicatii pentru casa de editurà bucurestean5.Intr-un singur volum se cuprinde, pe linga multe paginide informatie literarà, intreaga opera a lui Cirlovaa lui N. Nicoleanu, precum i bucgti alese din scrierilelui Stamati basarabeanul.

Despre Cirlova a mai fost vorba aici, cu prilejulstudiului pe care i 1-a inchinat d-1 L Ratiu, i cele maibune 16muriri asupra lui famin acelea pe care le-a dattot d-1 B...bdan-Duica in aceastd revista Despre Stamativa fi vorba intr-un numar viitor. Sä inceram astrai astatornici chipul de scriitor al lui Nicoleang.

Acesta e, printre scriitorii de acum jumAtate de veac,cari nu se mai cetesc de nimeni, unul cu o mai bun5reputatie. Ne amintim cu mi.1ä de viata lui zvinturat5,pe rind baietas oplosit la o episcopie unde se minca

samanatorut

132

e

si

(0.5).

putin sub un vlficlici zgircit, apoi dascil de frantuzestepe la casele oamenilor cu dare de mind, mai pe urm5student in Paris, pe socoteala nu stiu cui, dupii aceasta,in curs numai de sapte ani (1861-68), revizor financiarriticitor al rolurilor de plata' ale contribuabililor, directorde liceu si de internat in Iasi ; pentru oda ce inchiniristurnitorilor lui Cuza voila, el e ficut apoi de oameniidin februarie, cirmuitorii cei noi ai Orli, revizor scolar, se-cretar la arhive. Nu se uità asa de usor ca versurilelui soarta grozavà a nebuniei care atinse la inceputulanului 1868 pe acest tindr care abia trecuse de treizecide ani, ori inttmerecul desdvirsit al zilelor din urm5.Rárnine infipt in minte i chipul liii neobisnuit, de ro-mantic luptitor : pirul zburlit in suvite revoltate deasuprainaltei frunti albe, privirea cam nehothritä i tulburede visitor care nu se increde in el, sfichiurile zburdalniceale mustatilor i barbisonului dupi moda lui Napoleonal III-lea. Din scrierile lui au rimas anume avinturi deminie, bogati in fraze retorice, anume porniri de indig-nare, anurne gesturi de rispingere neiertitoare a ticii-losiilor i slabiciunilor omeneSti. Tinar, frumos, nenorocit,pletos, purtindu-si cravata ca un steag, gata sã fulgereimpotriva tiraniei", impotriva lasititii", a tridirii",a coruptiei" asa se infatiseazi el inaintea noastri.Cu toate multele schimbiri sivirsite din vremea lui pingastizi, cu toatä raritatea scrierilor lui putine, cu toatideprinderea altor cetiri stipinitoare, ceva din el a trait,incunjurat de cearcanul de lumina cu care iubirea oa-menilor impodobeste totdeauna fruntea celor ce au pa-timit i n-au ajuns sã stripineasca vreodati, celor ce aumurit ducind cu dinii talantul pe care n-au pututfaca a rodi pe lume asa cum s-ar fi cuvenit.

El se zicea craiovean, i intr-una din bucitile sale apus alituri cele trei capitale pe care le-au avut rornâniide dincoace, alegind din ele Craiova, care ar vorbi mai

133

sii-I

mult sufletului salt prin biruitoarele amintiri ale copilarieitineretii. Aiurea el spune deslusit ea a vazut lumina

zilei, a scos prirnul sau suspin" :

Ling-a Oltului milreard, iute, falnicá ;optire.

Un ardelean, insa, profesorul Tina (ce se scria Circa),asigura ea ar fi copilarit cu cel ce era sa fie poetulNicolcanu, pe vremea cind acesta era numai Neagoe,baiatul lui Tomosoiu, Oran din Cernat, tmul dintre celesapte sate ale Sacelelor din marginea de munte a Braso-vului. Ar fi trecut cu ai lui, la virsta de treisprezeceani numai, pentru a hoinari prin Ora, pina ce nemeriintr-o chilie de la Buzau, unde alt fecior de mocan, allui Persoiu, ajunsese vladica : Filotei, cel cu punga legatastrins la gura. Numai pe urma, profesorul Caloianu 1-arfi luat cu dinsul la Craiova, unde era scoala cea bunga lui loan Maiorescu.

Pare ca aceste stiri sunt cu totul vrednice de crezare.Nimic ardelenesc'n-a ramas totusi in sufletul pribeaguluidin satul mocanilor. Nicoleanu scriitorul nu amintesteprin nimic pe Tomosoiu eel de acasa. Abia daca e vreolegatura intre dinsul i viata romfineasca de dincoacede munte chiar. A trait la o parte, ferit de oameni ;a trait putin. Intimplarea cite unei slujbe 11 ducea dourprin Roman. [...].

Tot acestor calatorii de functionar le datoreste el sisederea in Iai, unde avu norocul sa fie unul dintre ceidintii scriitori cari se strinsesera in jurul steaguluiJunimii". Intiparirea ce a purtat-o el totdeauna a fostinsa accea a litcraturil franceze din anii 1850 : o primisecetind mult in Ora i traind eitva timp in mediulParisului, de unde s-a tutors asa cum era sa raminatoat'a viata. A tradus ceva din Musset ; in cutare bucatase vede limpede imitatia vestitului sond al lui Arvers ;

Atexis-Felix Arvers (1806-1850) poet $i dramaturg francez.

134

si

,

e i ceva din Lamartine in unele bucAti ale lui maisenine, ca celea pc care le inchinase lui Cimpineanu,sau fratilor Golesti. Dar Musset stäpineste mai mutt,

anume prin partea de vehementa in aruncarca cuvin-telor abstracte, de vijelioasA lupth cu entithtile metafizice.,,Geniu",rnormint"s5r5cie", bogiltie", libertate",tiranie", iubire, voluptate", speranth", proscris" suntcuvintele cu care el se joacá mai bucuros, in lungiversuri de cele mai multe ori *terse, rareori aprinse deun foc ce se stinge indath in gheturile abstractiei incolore

insipide. Morti inainte de vreme :

A candelei lucire dodatd tremurd,lar dulcea creaturd tdcu i expird,

iubiri sthrimate de truidare, desfasurarea obrazniciei careintovaraseste puterea i bog5tia nemeritath, cam acesteasunt temele sale.

Ar mai merge Inca dacsa Nicoleanu care puneade altminterea foarte putin temei pe scrierile sale Si pechemarea care-I indemna la ele dacd tin5rul romanticde moda francezä ar avea o limb5 bogat5, vinjoasA,nou5. Din nenorocire, ins5, e jargonul acela boieresc,curAtit, frizat i parfumat, adus in acea vreme de ostrivitoare inriurire franceza, care Tie facea s ne rusin5mde tot ce e mai vioi, mai adeviirat si mai frumos ingraiul pe care-I vorbesc milioane de oameni CU sufleter5spicate i focoase. Se mai adauga in sfirsit i un simsfoarte slab al armoniei, care nu-I impiedicg de a schilodifoarte adeseori intonatia fireasc5. a-cuvintelor.

Astfel se infatiseaza el in cärticica iscillita modestN. N., pe care o scotea la Iasi in 1865 si in care turnala un loc, fill% a tine in seamä timpul, cintece de totvechi, de prin anii 1850, foarte slabe acestea, 1ing5 allele,

135

ilsi

si

cu mai multg intelegere a armoniel, cu o mai puternicgsuflare, care fgceau sg se prevadg in el un adevdratpoet 1

La 1866, cind d-1 Hasdcu incepe a scoate ziarul Satirul,ai cgrui colaborgtori se iscgleau cu pseudonime chine-zest, sufletul lui Nicoleanu se desdvirsise in foarte multeprivinti. El era in stare acum sg inteleagg i greutatea,

menirea cea mare a cintecului. In notita lui despreo piesä proastg a lui Pantazi Ghica vezi un om de gust,in conferinta de la Ateneu se dezvgluie un deplin inte-leggtor al leggturilor neapgrate ce trebuie sä aibg artacu societatea, atit in originile ei, cit si in acea inriurirepe care, orice-ar face, o va exercita asupra oarnenilor.Pgstrind acceasi aplecare cgtre satira omeneascg generalg,fdrg privire la o anume vreme si la un popor deosebit,raminind lipsit de comparatii, de icoane, de coloarede realitate, el dd, din februarie ping in iunie 1866, inpaginile Satirului, singurele lui bucati desgvirsite, singu-rele care ar trebui puse inaintea altora decit istoriciiliterari : de la frumosul In carnaval pin5 la Oda cdtrebiruitorii din februarie. Ici i colo e o putere eminesciangin unele versuri i imbingri de versuri, desi, pentru aputea fi comparat cu Eminescu, i-ar fi trebuit luiNicoleanu acele marl insusfri care sunt o culturd largg,multg cunostiMg de oameni i locuri, vederea realitgtilor,puterea de strgbatere in adincul temeiurilor lumiimestesugul ce se cere pentru a frdminta deplin o limbgpe care romanticul acesta de moda francezg o atingenumai usor.

Cind Nicoleanu 41 pierdu mintile, o intreagg viatgpgrea cä i se deschide Inca inainte, 1 eine stie ce roade

Volumul antum al lui Nicolae Nicoleanu (1835-1871)Poezit.

136

si

:

si

de poezie ar fi putut el culege intr-o maturitate de tarenu i-a fost dat s aib5 parte 1.

25 °Janie 1906

(I)

LA MORMINTUL LUI KOGALNICEANU

0 parte din liberalii din Iasi au f5cut drumul pin5la cirnitir pentru a se inchina amintirii lui MihailKoalniceanu.

Odatá partidul facea pelerinagii". la mormintul luiBrdtianu, la al lui Rosetti. De o bucatä de vreme, eleau incetat. Marelui organizator i om de ispravk cavisgtorului cu viata cinstit, politicianului fàrã arginti,famas ping la capát putin poet, nu mai are nimeni säle ceard sfaturi. E bine cà macar mormintul lui Kog51-niceanu e privit Inca drept un izvor de inspiratie. Dacdtoti ce au mers sä-1 vadä s-au apropiat cu inimacuratà a omului ce vine sa se innoiasc5 prin pomenirea

Un stranepot al poetului Nicoleanu vine sa confirme*tithe d-lui din Samdnatorut de la 25 octomvrie privitoare lanasterea, ce era aproape o taina, a acestui poet. Cad Nicoleanu,Neagoe Tomosoiu cu adevaratu-i nume, s-a nascut la 9 mart1833 in Cernatul Sdcelelor, In casa unde astazi e scoala roma.-neasca din Cernat (in tIrg, in fata bisericii celei marl, Sf. Actor-mire). Parintii lui : Ion Tomosoiu i Paraschiva, nascuta Chitu,1-au avut ca al optulea copil, gemen cu Nicolae, mort curind,si al carui nume probabil ca 1-a luat fratele sal Neagoe, maitirziu Nicoleanu. Parintil lui, oameni gospodari (un flu,Gheorghe, era cel mai avut din toate Sacelele) 1-au dus la carte,la seminarul ce era alipit pe lInga episcopia din Buzau, In1846, de unde In 1849 plea la Craiova, condus de profesorulVasile Calolanu."

(Din Stinidniitorta) (n.a.).

137

14

oi

faptelor Insemnate ale unui mai mare decit sine, atuncioracolul venit de peste pragul vietli a putut spune vorbeca acestea :

-'-nu este un adevàrat om politic, patriotic si bine-nicator, inteleator al timpului s5u si pregdtitor al vii-torului decit acela care, ca Mihail Kogálniceanu, incepeintii printr-o largä culturA modern5 pe care el, Kog5l-niceanu, si-o ci0igase- in Germania st5pinitä de marelecurent idealist de la inceputul veacului.

Ca a fi liberal sau conservator, ori a se zice numailiberal sau conservator, n-are nici o insemnAtate la unbiet popor care se Iupt5 sa se ridice din cele-mal stras-nice adincuri ale sarAciei si lipsei de lumina', dar cfiare o mare insemngtate pentru un om politic calitatea,puterea nationalismului &au, iubirii sale pentru neam.Prin aceasta giisesti de la sine drumuri, pe care nu lepoti descoperi cu felinarul chior 0 fumeg5tor al formuleiliberate, ori cu iasca seac5 a datinei conservaloare.

95 nu poate fi un neam trainic acela care se ale--tuieste cu adevarat numai din spuma de sus, care, chiardacg nu e murdar5, se va murctfiri de tot praful pecare-I mfiturii deasuprA-i vinturile cele mari ale lumii.Ci un adevärat neam e acela ce cuprinde in sine toataviata, vqnic miscata, totdeauna innoità si pe depliucuratä a multimilor muncitoare 0 cinstite.

C5 nu e om politic vrednic de acest nume mesterulcare stie sa cistige dumanii, sil ocoleascA piedicile, sfierute munca si s5 scape de primejdie. Ci este numaiacela care, vazind o neclintita si luminoas5 tintii, mergeindraznet catre dinsa, infruntind dusmanii, mi§cind dinloc piedicile, primind in piept primejdille, cu sigurantac5, plerind chiar in cale, tot drumul ce a putut sil-4facA e cistigat pentru urma0i ce vor veni neaparat dupgvitejia lui. Asa a judecat Kog5lniceanu atacind, in vremifoarte nesigure 0 amenint5toare, chestii ca averea de

138

mo§ii a Stralnilor din miSniistirile grece§ti i ca lipsa deogor si de neatirnare a taranului.

din ce n-a facut el, acurna se desface i aceastaultima invataturd : ca un om politic trebuie sa-si sprijinefanta pe o viatà personala cu desiivirsire curata, cäcialtfel va fi Invins usor, stapinit i intrebuintat de altii,mai slabi, mai putin chemati decit dinsul, can insã n-auplicate sau stiu sa le ascunda mai bine. Si astfel, dinnenorocire, o tara, un neam vor pierde pe cirmaciul cel

mai bun cind ar avea mai multa nevoie de dinsul.Pentru cine poate auzi acestea le spune morrnintul

lui Mihail Kogalniceanu.

29 iunie 1906(I)

UN POET BASARABEAN : C. STAMATI

D. Bogdan-Duica dà numai o parte din opera, foarte!ntins i foarte neegala, a poetului basarabean C. Sta-mati. Ce a apucat sa se tipareasca i s-a pastrat deci dinscrierile lui- e, iaräi, numai o parte din manuscriptelepe care acest orn harnic, cu multa tragere de inirnamult ragaz, le ingramadise pe incetul, intr-o munca lite-rara de o jumatate de veac aproape. Stan-rail, care ne-alasat sase sute de pagini de literatura amestecatii, eramult mai bogat decit atita.

Din multe puncte de vedere, aceasta figura literara,care n-a fost pentru public tocmai vie niciodata si care a

139

14*

$i,

0

ajuns astäzi slearsa ca o foarte veche fotografie t, e vred-nica de luare aminte.

Nu atita din punctul de vedere al vietii pe care adus-o scriitorul. Despre aceasta viata, Vara schimbarifara stralucire, de altminterea, se stie foarte putin. Eranepotul mitropolitului Iacob Stamati, care, luind, in 1792,scaunul arhipastoresc al Moldovei, isi chemase din Ardeal,din cercurile taranimii de acolo, un frate, din care facuun paharnic, i un var primare, pe care-I facu sa fienumit vel satrar 2, Simion Stamati. Costachi, scriitorul, erafiul paharnicului Toma, despre care, de altminterea,n-avem nici un fel de lamurire, i al unei femei dinboierimea moldoveneasca.

A trait un timp in vechea Moldova, in prieteniafeciorilor de boieri risipitori, batausi i obraznici, fáränici un fel de iMelegere pentru invatatura, pe cari-idescrie intr-un clasic dialog dintre cocoana-mamabietul &scat de plata mica, addogind cä i el a auzit intinerete asa ceva, din tinda casei" tovarasului sau devirstd i, poate, de petreceri.

La 1812, rusii luara, ca o farima din zdrentele turcesti,Basarabia. Boierii avurd voie sa aleaga intre pämintulimparatesc i acela care se tinea Inca de turd. Cei marl sehotarira, fara deosebire, pentru Moldova ramasa in vechileel &tine i pentru domnescul scaun de stapinire al

Dintre cei maruntei, multi alesera insa nouaBasarabie, bine rinduita, cu privilegii i regularnentepolitienesti. Intre aceia a fost i pilharnicul Toma, cu-noscut numai prin fratele i fiul silu. Ii oprise la stingaPrutului vreo mosioara capatata din bunavointa marini-moasa a fratelui mitropolitul. Feciorul de Oran din

t De curind, cl-na Eufrosina Dvoicenco, intr-o tezfi de doc-torat la Bucure01, ni 1-a prezlntat orneneste Intreg 1 viu(1934) (n.a.).

t $dtrar dregator care avea In grljS corturile taberelormilitare.

140

si

Iasilor.

Ardeal n-avea pentru pgmintul i rostul moldoveneseacea deosebitg iubire care oprea dincoace de apa despgr-titoare pe atitia din urmasii adevgratei boierimi.

Costachi n-a mai fgcut scoald ruseascg. Desigur, Incadin Moldova, stia atita greceascg, incit sà poatg copia,la intimplare, asemgngrile lui Omer, i atita frantuzeasca,incit- sá poatg ceti curent, cu intelegere i sirntire, penoii poeti ai colii romantice. La 1830 el fdcu, ping laiarmarocul din Folticeni, o calgtorie moldoveneascg dincare se alese cu credinta cg acea culturg a Apusului pecare, impreung cu cultul lui Napoleon, o atacau cu aprin-dere scriitorii rusi, a adus in Moldova numai atita folosea a nimicit vechea evlavie si curgtie si a creat untineret de vorbe usoare, de trufie multä si de fapte des-frinate. La 1834 vestea mortii sotiei sale, Tinca, Ii aflg inMoldova, unde el cinta, in Strajerul taberei, inceputulotirii noi. Si in 1839 el a mers in Bucovina, unde altiStamatesti, poate niste rude, aveau mosie, la satul Stro-estilor. Aici a vgzut Suceava i Putna, poate Cerngutii.A avut a face cu Ilie Ilschi, nearn de mazil, al cgruipgrinte iscalea lingg sgtrarul C. Stamati din 1760-70, peun Stircea i pe fratii Hurmuzgchesti, cgpeteniile vietiiromânesti culturale i politice, din acesti ani de crizaa sufletelor. Prin Costachi Hurmuzachi a ajuns el, fostcolaborator al Albinei lui Asachi, a tipgri o poezie inDacia lui Kogglniceanu, din 1840. In 1843 el publicg laIai Povestea povestilor, editatg tot de Kogglniceanu.

De atunci n-a mai venit pe la noi. Trgia in Basarabia,unde o decoratie, cu care e infdtisat in portrete, ii dgdusetitlul de cavaler i unde, prin 1850, era pamescic, sub-prefect, pe la Hotin, credem. Era un burlac, fgrg copii,trgind mai mult pe la prieteni. Din cind in cind maitrimetea ceva pe la ziarele moldovenesti din acesti ani1850. La 1863, manuscriptele lui ajunserg in stgpinirealui I. M. Codrescu, proprietar al tipografiei Buciumulroman, care incepu o editie, sub titlul de Muza roma-

141

neascg, opritii la vol. I. Cartea se ceti putin, dar indestulca sg facg pe autor, in 1366, membru basarabean alAcademiei. Nu prirni aceastg cinste, care-I ificea sg seteamä de prigoniri. In curind se auzi ea' a murit, darsfirsitul sgu zgbovi ping la 1870.

II

Stamati era un foarte harnic cetitor, de cgrti francezefireste, fiindcg nemteste nu pare sg fi stiut, i cerculunei cetiri romanesti era foarte ingust ; cit despre lite-ratura ruseascg, desi a 'tradus dintr-insa o schilddupg Sincovschi, el pare s-o fi cunoscut foarte putinnumai. Cetind, el lua condeiul in min i traducea sauprefgcea, fgrg sä argte autorul intre altele, i fiindcgnu credea eà incercgrile sale vor fi vreodatg tipärite.Intrebuinta tin grai Iinitit, bgtrincios, dar plin de ciwintepe alit de potrivite, pe cit de rare ; uneori cite un versbine inchegat sclipeste din mijlocul mgrii rnoarte a sti-hurilor inginate, ca o died de argint in plumbul topit :

Cad eternul suflet nu irnbiltrineste,

Sau :

Te vgd in oglinda lacurilor linesuflind zefirul, glasul täu iini pare,

Ori, iargsi :

s-aude vintul suspinind din munte.

AR a irnitat" e cuvintul intrebuintat e dinsuldupg Lamartine (trei Meditatii), dupg Hugo (mgcar dougbucgti), dupg Alfred de Vigny (p. 508 i urm. din Muth'Grandeur et decadence p. 256 si urm.), dupa La Fontaine

MArire I decadentA.

142

satiricg,

$i

.5i,

(in multe din fabuleIe IW, alcatuite dupa 1850), dupaMusset i Béranger i altii, desigur. Ba o data gäsim douastrofe din marele Eric irlandez al iubirii, Moore, darnedeplin intelese i apatos tilcuite, dupa vreun talrnacitorfrancez.

Uneori, el isi dadea osteneala, care nu era prea greapentru dinsul, de a sorbi poezia straina in ..sufletul sat',plin de vechi amintiri din viata moldoveneasca, din po-vestile vesnice, din stravechi letopisete. Asa Silful luiHugo ajunse frumoasa legenda romaneasca a Zburiito-rului, din care se desfac versuri ca acestea :

Cind fetele care fac clacti de furcd,

ce nu se pot intimpina in originalul francez, i ceva maideparte :

Fratii me.i mai ageri s-au tlus dupit soare,Altii ce ramose, prin flori se culcard...Vdd c oacti mortii cu lin sältare,Si Luna seniná holbat ii priveste...

De la o vreme, el indrazni sa se incerce cu puterilesale chiar, Med a parasi insa vechiul mestesug al prefa-cerilor i potrivirilor, marturisite numai in genere. Odata,inspirindu-se din Orientalele, asa de pline de coloare, alelui Hugo, el cinta, intr-o bucata aproape desavirsita, baiacucoanei moldovence. Alta data, dupa strabaterea stro-felor saltarete ale lui Ariosto, din Orlando furioso, elincepe a povesti in versuri firä sila i strinsoare despreDragos voda, care

singur prin cetate :Adinc intunerec, feicereNumai prin ferestre vijie

despre dezrobitorul Dochiei, ce merge cuteziltor prinlocuri unde :

143

vintul,

...Umtatamend&

...Lilieci, stance, cucuveici buhneZburau ca un nour deasupra

ping ce apare iubita domneascg :

Iat-obrajii rumeni ca bujorit proaspeft,Rad ochitorii On! de draglinele,/eta' o guritti ca drew coaptdCe ademeneste sdrutarea dulce.Iatd coame negre chiar ca ursiniculii invelesc pieptul, spatele boiul,Ce prin el se vede chiar zdpadd alba ;ler statul ei glum ca molidul

In alt ritm, p mai sprinten, el zice apoi despre vodgBogdan tinerelul, cules p din romanele versificate aleApusului, p din cronici, p din basm :

Lingd el sezu :Un bdtrin cu barba fdposii, ciudatd

Cu ochi scinteiati,Grebtinos de spate, avind ccingi ci coedit%

Coahle un bdf ;

ea mestere leggturi de vers ce aratg curn :

Ptidurea vuieste, iar lupul, in hind,Tremura urlinc/,

Ori :

Clocotul stOpivette,Din piimint zbucnette

Dracu-nfricofat.

In alt rind, Byron, cu alaiul sgu de bleslemati Ppecetluiti de soartg Virg milg, ii dg avintul demonic cetrebuie pentru a scrie Pdginul fiice/e sale, istoria unuibgtrin sglbatec ce s-a vindut dracului, el p sufletelenevinovate de lingg el.

144

i

si

i

cetedit,

Dana.

i

Asemenea bucati ramin intregi, prin forma plinavie, care cucereste sufletul, prin arnestecul dibaci alcredintelor i inchipuirilor noastre, prin atitea note deadevar prinse din lumea trecutului pe care acuma o stiefoarte bine cintaretul.

Tot asa ramin inteleptele fabule, in care metrul serupe, se zbeguie, se aduna iarasi ca in maestrul La Fon-taine. Si chiar unele bucati in proza, pline si de putere,si de invataminte, ca descrierea ironica a Folticenilorsau evocarea induiosata a Sucevei voievozilor ce se min-tuie insa printr-o arta imitatie", foarte vadita, desprestralucirea pierduta a Romei cezarilor Altfel, elementulpersonal e de tot slab si abia tremura in versurile din1834 pentru sotia pierduta :

Uneori imi pare cd, te vdd umblind,Ii aud pasii, ce-i cunosc prea bine,

Desi a murit abia la 1870, cu douazeci de ani inaintemenirea lui Stamati era incheiata : fabulele au fost ultimalui scriere, desigur. El incepuse ca un rasunet slab sigrosolan al poeziei romantice franceze, cu care i seconfunda sufletul, fara sà o faca insa mai adevaratamai felurità. 0 imbinare cu viata i firea lui se savirsiseapoi in baladele de fantezie glumeatrt sau de inchipuirestrasnica. Daca ar fi trait chiar in Moldova, intre prieteni

intelegatori, el putea merge departe pe acest drum.In Basarabia, n-avea din ce-si-hrani verva. Cind i-auvenit apoi de peste Prut vestile ca acolo prin imitareallmbii latine s-a nriscut o lingua noua", deosebita degraiul slavo-roman", de idiomul vechi rustic", el s-asimtit cu umilinta un autor popular", cu totul inapoiat :s-a multumit sä scoata, in etimologii fantastice, din lati-

Am sfi multumesc d-lui Em. Girleanu pentru comunicareaCalendarului pe 1854 (al Sucuiumulut romdn), In care se &CILIntreagd, bucata Suceava (p. 1. t urm.) i pentru a celul pe1855, cu poezla Stcjarul singuratcc (p. 62 0 urm.) (n.d.).

145

I

0

01

si

neste pina # cinstea" (de la Spania chiste") 0. slava"(de la soivo"), # n-a mai cutezat a scrie pe intelesultaranilor # tirgovetilor fara inviitatura. Din aceasta umi-linta a batrinetelor lui i se trage deci Incetarea scrisului,care, desi aproape Hurl urznari, nu e # fara insemnatate

2 iulie 190G(I)

0 PERSONALITATE CULTURALA DIN ARDEAL :IOAN LAPADATU

(1844-1878)

Asociatia ardeleana a tiparit din nou, pentru cetireapoporului, in douà volumase, ingrijite de d-I AndreiBirseanu, Nuvelele istorice ale lui loan Lapadatu, untildintre cei mai buni profesori pe cari i-a avut bunascoala romaneasca inalta a Brasovului. Carticelele vorpalrunde desigur ; ele vor fi cetite cu placere, caci spunlamurit, limpede, foarte riispicat # cuminte, pe intelesuloricui aproape, despre vechi lucruri romanesti pe care,putin supus schimbarilor, cum a fost, poporul le Intelege,le pretuie#e # e in stare a le iubi cu mult mai mult decitatitia dintre carturarii foarte moderni" din zilele noastre.

Si de acesti carturari # de altii, earl mai pot sailaduca aminte de faptul ca suntem # noi un popor, cuadinci radacini in trecut # cu o puternica tendinta fireascade a ne Intinde # desfasura in viitor, n-a fost tinutain seama citu# de putin aceasta retiparire, care estepentru generatia de astazi ca o scoatere din mormint.

Am dat o aletere din scrierile lui Stamati in Poepit romanide sub stdpinirea ruseased, VSlenll de Munte; 1910 (n.a.).

146

I

Citi au avut chiar in mina Nuvelele istorice, Inn() lie caortografie i tipar, nu vor fi mers prea departe In ras-foirea tor. Dad"' e limba de astazi, i o Ingrijith, o

limba anumite semne ale unor timpuri cu totul0erse ii vor fi raspins deciamatia sentimentald ce seintimpina pe alocurea, dar mai rnult decit dinsa, naivi-tatea, nevinovatia pe care catau pe atunci s-o dea scrie-rilor lor i autorii cu viata indoielnica i cu gindulnecurat 0 care pornea de la sine din sufletul iubitor,prietenos, gata la munca 0 la jertfa, in cel mai inaltinteles al cuvintului, al dascalului bra0)vean. i, astazi,rinje0e cineva mai bucuros decit sa fie vazut zimbindparinteste, i putini sunt aceia cart sa nu fie bucuro0de a fi crezuti marl betivi, stra§nici itwlatori tie femei,tradatori i faciltori de rele in cercul legaturilor lor deintimitate !

Lapadatu n-a fost un ambitios ; el nu s-a gindit poateniciodata la pretuirea, la lubirea care-1 incunjura, lasentimentele cu totul deosebite pe care le aveau fatade dinsul ; el nu dat seama de faptul ca era rnaibine pregatit decit cei mai multi pentru sarcina de a fiun bun indreptator nu numai al co1ii, ci 0 al culturiipoporului nostru de peste munti. Cu gindul numai la ofrumuseta artistica pe care o cuno0ea din intinselefeluritele lui cetiri, din indelungata petrecere pe care afacut-o in Franta 0 in Belgia, unde a luat i titlul dedoctor, el nu-0 ascundea slabiciunea mijloacelor poeticepe care le avea la indemin i, cu parere de rau, darfara amaraciune, el se marturisea ca o mediocritate"folositoare intr-un timp in care lipseau cu totul in tinutulsau ardelenesc talentele cele marl. Pentru noi, insa, cariavem perspectiva, el se 1nfat4eaza altfel nu numaica un om simpatic, nu numai ca un harnic muncitorrapus la treizeci i patru de ani de o munca far% preget

fara crutare, nu -numai ca un excelent om de m:kala,ci, mai ales, ca o figura interesanta prin intelegerea

147

melt-dioasa

:

0-a

0

§-i

nevoilor unei epoce noi i prin deslusirea acestora cupredicatia inviitatorului, ca 1 cu exernplul scriitorului.

Generatia de la 1848, cu puternica ei mindrie latina,cu idealul ei de mare libertate romana, disparuse. Cetrebuiau sa faca tinerii, dintre cari i Lapadatu, nascutdin parinti tarani intr-un sat din marginea Oltului, la1844 ? Sa repete cuvinte pe care nu le credeau, sà scriepe steag ideale pe care stiau bine di nu le pot atinge, saincerce cu puterile scazute de neincredere ceea ce nuizbutise acelora cari inchinasera in serviciul aceleiasicauze o convingere fanatica, din acelea care pot faceminuni ? Sa imbrace sarlataneste vesmintul care sta peumerii epigonilor ? Si, in acelasi timp, sä traiasca inchiiin aerul specific ardelean, cam invechit, nra a deschideferestile largi curentelor noua ce bateau de pe plaiurile

?

Multi au si fost de aceasta parere : sa fim latini,romani, intransigenti, neimpacati ; tot sau nimic : Romasau Fofeldea ! Altii si-au dat seama ea acest popor nu maipoate folosi la nimic, i atunci s-au asezat frumusel lingamesuta de birt, pe alba fata de masa a careia se totinnoia halba de bere ei au trecut astfel de la cele maiinalte neguri romantice in cele mai proaste adincuri alevietii de burtaverde provincial.

Pe Lapadatu 1-au scapat de aceasta soarta unele in-susiri ale sufletului i unele imprejurari ale vietii. Aveaprea mult bun-simt pentru a rosti crezuri gigantice ca aleinaintasilor cari, dincolo i dincoace de Carpati, au luatgiulgiul intins peste sicriul in care zacea mortul, adicapoporul roman". Dar avea prea multa mindrie, demnitate,simt de civilizatie i iubire de neam pentru a putea in-gadui viata celor multumiti cu bauturica noastra cea detoate zilele. Se intimplase apoi ea el invatase in oraselatine, la un loc cu studenti din tara", ca-si capatase

148

tgrir

catedra la Bra§ov, pe uncle e mai largil pentru drumetipentru idei trecatoarea muntelui.

Deci el avu totdeauna inaintea ochilor o singurti lite-raturà româneasck o singuril inspiratie, un singur stil i ounica ortografie. Intre romanii de dincoace" i cei dedincolo", el nu face nici o deosebire. Serie la Familiad-lui Vulcan, dar i in Traian, de la Bucuresti, al d-luiHasdeu. Se crede ca a imitat in verstirile sale, care n-aunici o valoare originalk cäci acest suflet cuminte i lute-legator n-avea nici putere, nici viziune, pe Mur4anu ;poate intr-o parte mai mica de cum se banuieste. Multmai strins se tine el insA de ginga0a bogatà in dimi-nutive, de usoara glumd de iubire a lui Alecsandri(v.d.ex. Mirii), sau de pledoariile infocate ale lui GrigoreAlexandrescu (v. d. ex. La provide lip, ori de fanteziaromanticd a lui Bolintineanu, ba chiar de tinguirea socialda lui Bolliac. De la mieluseaua" i floriceaua", de lacrinul plápind" la oda eatre Providentei, de aici laumbrele Corvinilor din cetatea Inidorei, 0 in sfir0t laorfani, orfane, la bolnava mama" la mopeagul s'arac".Cind incearca ritmul popular in Cucu/ :

La umbra de fag edeam$i la mindra mt gindeam ;Dar un cuc, deasupra mea,Tot cinta i prorocea :Cuce, cif/ ani imi vei daPind cincl m-oi insura 7...

-Eu plingeam, cucu/ zbura.

singura poezie a lui care se poate ceti cu pldcere e tot ofnriurire a lui Alecsandri.

Din viata ardeleana a anului 1843 el 0.-a scos dramaTribunul, lupta Intre iubirea pentru o femeie i simtireapentru neam, care cuprinde, pe ling5 un foarte frumos

149

I

.

grai, i unele scene puternice 1. Dar, cind incepur5 la noistudiile istoriee pe urma editiilor si lucrarilor d-lui Has-deu, ca si sub inriurirea, astfel intarit5, a publicatorilorde izvoare din anii 40, B5icescu, Kogiilniceanu, Inca o dat5scriitorul ardelean se inspirii din miscarea literaturii depeste munti. In cele dou5 ziare pe care le-a seas intreanii 1874 si 1878, Oriental Latin i Albina Carpatilor, ela dat rost, miscare i chiar oarecare coloare vietii trecutea neamului in t5ri1e cu domni de la Dunäre sau in imp5-riltia de p5stori aromani a Balcanilor. Nuvelele acestea,din vremea lui Tepes, a As5nesti1or, a Movilestilor, aluptelor pentru st5pinire date de Cantacuzini, vor r5mineadcsigur. Subiectul e foarte bine studiat, eroii vorbescfrumos romaneste, dupa datina vremii lor (L5p5datu ghl-ceste asa de bine tonul, incit uneorf ti se pare a ceti unvechi raves domnesc) ; ici i colo, ei se raised vioi.

Ar fi meritat un mai mare r5sunet articolele de indru-mare pe care 1,5p5datu le-a Strins In brosura din 1377Asupra situatiunii. Ele cuprind un intreg program deactiune noud care ar fi fost indeplinit macar in unelepuncte, dacii enunt5torul lui nu s-ar fi stins asa de repede.

L5pildatu crede ea a venit acurn epoca de gospodiirie,de munc5, de imbogatire, de consolidare i generalizarea constiintei. Romanii sa se ia pe urma sasilor, s5 se fliedmesteri, negustori, Là cucereasca orasele, sa caute a seintelege intre sine, pentru scopuri mai Inalte. Spre a des-chide calea, c5rturarii sa lupte cu arma culturii. Sit seculeagA, s5 se fac5 roditoare arta poporului, sà se intre-buinteze adev5rata limba a ce/or multi, s5 se scrie cartilece lumineaz5. SA se Inchege soeietati pentru dezvoltareatrupului si a mintii. Asociatia s5-si intinda cercul deactiune : sa" faca expozitii pentru natiune, sa indemne laserisul dirtilor invatiitoare. 0 Intreaga opera de educatie

La un loe poezille, in Ineereäri de Literaturd, Bra8ov,1874 (n.a.).

150

nationalil sil inceapil astfel pentru a pune in relief ca-racterul propriu, fizionomia bine marcatil i originalä" ceavem. Prin ea sil se capete, in locul vechiului servilism",pe eare-1 biciuieste, noua incredere in sine si avintul cetrebuie pentru a birui.

In aceste credinte s-a incheiat viata lui L5p5clatu.Ele sunt astäzi ale celor mai mari scriitori i cugetätori.Mine, ele vor fi atmosfesa vietii noastre nationale. Evremea sà indrepthm un gind pios &dire acela care le-aavut de mult i le-a spus, desi stia c putini ii vor ceti,intelege i urma.

9 hale 1906(I)

UN BATRIN EROU : AXENTIE SEVER

In spitalul säsesc din Brasov, foarte same si cam uitatde toatä lumea, a murit frumosul batrin ce a fost AxentieSever, una din c5peteniile românilor in miscarea de la1848.

loan Axentie Sever era un fiu de Oran din Frina,A inv5tat la Blaj incepind a da Inca de pe b5ncile scoliidovezi de puternica-i simtire pentru neam si de marea luienergie in sprijinirea ideilor sentimentelor sale. In patru-zeci si opt" era un tinär de douazeci i apte de ani.La izbucnirea agitatiei revolutionare nu se afla in Ardeal.,el In tara, uncle Treboniu Laurian ii facuse profesor delatina i romana, la Colegiul Sf. Sava, cred. Era deinainte cistigat pentru cauza neatirnilrii nationale. Irtinwrejurimile Bucurestilor ca si in Oltenia el merse prin

151

sate propoOduind robilor noua evanghelie de libertatepe care el o va fi inteles altfel decit domnisorii frantuzitide la Bucuresti.

Si lit a se intoarce in Ardeal dupd neizbinda republiciide vat% a Romaniei muntene, el s-a dovedit aici, undemediul era altul si se gaseau sateni cu inima tare sicugetul indraznet, om de fapta. A fost printre cei ce s-auluptat in Muntii Apuseni. Si, cind valurile tulburate sepotolira, a fost iarasi printre aceia cari au raspins oricerasplata personala din partea imparatului, cerind numaipentru toti ai sai, fratii de singe si ostasii sai in luptapentru drepturi si demnitate, o stare de lucruri nouasi despdgubiri pentru toate cele indurate. Altfel, si-apastrat toata credinta &are imparat, pe care, in acelasian 1852, il primi in Tara Motilor, la muntele Mina, caunnl din reprezentantii cei mai indrituiti ai poporuluiromanesc.

Imprejurarile neasteptate de la 1867 il smulsera dinviata politica. Desi nu era inca batrin 1, el se dadu lao parte, ciudos, amarit, neimpacat, zdrobindu-si ultimelenadejdi.

In jurul lui se organiza viata culturala romaneasca,se dadeau lupte prin ziare pentru pasivismul de protes-tare sau activismul de infruntare a dusmanului in insti-tutiile statului celui nou ; pentru el toata aceasta dez-batere, toata aceasta marunta munca roditoare nu aveainsemnatate. Era printre uriasii fulgerati cari nu vreausa se tirasca in brinci dupg ce strabatusera biruitori peculmi. Ca o umbra alba trecea prin cararile singurateceale primblarilor batrinului Brasov chipul lui puternic,de invins al soartei care nu se da biruit de oameni.

Ping ce la urma energicul corp eroic se culca peperna ftitalului strain si boala trase lacatul odaitei salede pomana. Rar, prieteni puteau patrunde ; pe linga sen-

1 S-a n8Aut fn 1821. In 1867 s-a creat monarhia dualistaaustro-ungarA, sub care asuprlrea nationalS s-a agravat.

152

zationalii" români de dincoace, venea cite unul de din-colo, un bAtrin de virsta lui, cu care se puteau intindesfaturi lungi despre lucrurile ce nu Mai sunt si nu vorputea s5 mai fie niciodatà. In viata prozaicd a gilcevilorbrasovene, se destepta totusi un fior cind se auzea ca avenit cutare din cutare loc depdrtat la Axentie. Astfel afost, cind din Blajul pe care-1 pAr5seste asa de rar, altbatrin alb din vremea visAtorilor i eroilor se desprinsepentru a veni lingd patul de la spitalul säsesc din Brasov

ochi in ochi, färg lacrhni de prisos fata de aspra fatali-tate a vietii, canonicul loan Moldovan, alt neinduplecat

neimpdcat, alt suflet in zale de otel, vorbi indelung cubolnavul despre ce numai ei amindoi stiau, i astazi stieunul singur.

Din Panteonul viu al b5trini1or celor marl, asa des-a mai desflicut, in aceasta clip5, unul.

6 august 1906(IV)

LA TRECEREA UNUI EROU

Ultimul dintre Rákóczesti, Francisc, s-a räsculat impo-triva casei impärätesti de Habsburg, stdpinA a Ungarieicucerite de la turd, a urmat cu stealucire exemplul altuirege ungur", Emeric Tököly 1, a stapinit o bucatá de vre-me nordul Ungariei, a intretinut leg5turi cu anumite statedin Apus, ca Franta care-1 sprijinea cu cAldurd ca s5

Tolcöiy Emeric a Incercat 55 se InscAuneze principe alTransilvaniei in 1691. Desi ajutat de turd 1 de catre ConstantinBrincoveanu, el n-a putut obtine victoria impotriva austrieci-bor. Trecerea Transilvaniel sub dominatia habsburgicS avea aSfle inscrisd in tratatul de pace de la Karlowitz (1699).

153

15 Oarnen1 cari au lost, vol. 1

pi

faca in necaz vechilor siii dusmani de la Viena i, la urm5,a trebuit E5 se recunoascA invins. Dupà anul de lichidare1711, el a luat drumul atre tare sprijinitorului s5u,Ludovic al XIV-lea, dar n-a inc5put nici acolo precumar fi dorit si, la urmA, si-a aflat athipostul, cu tain de lapadisahul, in Turcia, urmind, si in aceastä privintà, peregele Emeric. Pe p5mintul strAin s-a stins el dup5 lungisi durerosi ani de pribegie la 1735 si a fost ingropat laRodosto, pe malul Mara Negre.

Ungurii nu 1-au uitat ins5, nici in timpul cind ascultaude austrieci, nici astazi. In el acest nearn dirz i sigur desine a vAzut pe luptiltorul cavaleresc si ind5r5tnic, carenu-si pAriiseste drepturile si nu vrea s5-si piece capulfat5 de nirneni. In el au mai respectat pe cel din urm5reprezentant al marii dinastii rákóczesti, sub care Ardealulst5pinit ungureste a insemnat ceva in istoria lumii.

De mult Inca, ei facusera planul patriotic si romanticde a educe din groapa lui departata pe cel din urmil carea purtat o coroan5 ungureasca. Imparatul-rege care iart5asa de mult pentru el si care poate ierta i pentru str5-mosii s5i, cari au osindit la moarte ca tradator pe FranciscRákOczy, n-a avut nirnic de zis impotriva acestei pomenirinationale. Acum citeva zile Parlamentul din Pesta a votatreabilitarea, curätirea de osind5, a memoriei craiului derascoall 0 corabie a marinei austro-ungare a ridicatoasele scumpe ungurilor. Ea -s-a oprit joi la Constanta.Un tren special a dus cosciugurile vechiului rege si aletovar5silor sgi pe ling5 Bucuresti, de-a lungul intreguluises al României, prin orase unde pretutindeni erau liberes5-i ias5 intru intimpinare coloniile ungureSti cu tricolorul

sg rasune astfel accentele limbii maghiare, pinii laOrsova, unde astepta primirea cea mare.

Francisc R5lciiczi nu e o figura' antipatica pentruIn pArtile ardelene 'cle sus, in pArtile maramuresene,

Franz-Joseph.

454

',

ro-mani.

si

'

el a intilnit, ca un viteaz ce era, sprijinitori viteji printretaranii nostri. VIddica roman Ion Tired, pus de dinsul, iiscria ca unui crai al 'Orli Unguresti de sus si Ardealului."si-i ura sà biruiasc5 dusrnanii miiriei sale, cum a biruitDavid craiu pizmasii sdi". i ast5zi se p5streaz5 in cutarebiseric5 veche steagul sub care t'Aranii nostri, mindrif15cAi ai rnuntelui, au luptat pentru craiul Racoltea".

Stind mai mutt pe aiurea, pin5 pe la Casovia, unde-Iasteaptd pomposul mormint al recunoasterii nationale,Rákóczi cel tinar n-a putut avea leg5turi mai dese cu ainostii de dincoace. Dar bunicul i strabunicul sAu,Gheorghe I-iu si al II-lea 1, domni ai Ardealului, au fostbuni i statornici prieteni ai lui vod5 Matei din Tirgoviste

ai lui vod5 Vasile din Iasi, si doamna Elina a lui Mateiscria btrinului crai" prin care ajunsese la domnie ace)care zace acuma In singur5tatea de munte de la Arnotaoltean5, numindu-1 cu iubire : pUrinte i socotitor i invd-t5tor de toate lucrurile noastre" i iscalind ca fat5 amilriei sale".

Oricite am suferi de la oricine, e o cinste a neamuluiacestuia romfmesc ea nu uità binele, macar vorba bun5pe care a primit-o odat.5, i o cinste si mai mare di elintelege oriunde i respect5 vitejia curat5, iubirea deneam, jertfa de sine.

De aceea, dac5 nu vor suna acum in satele ardeleneclopotele pe care le core prin poruncd ministeriul dinPesta, noi top, i cei de aid, cari am lasat drum slobodsentimentelor firesti ale oaspetilor nostri maghiari, i ceide dincolo, capabili s5 se deosebeasc5 intre oamenii carifac parte din acelasi popor, ne descoperim Inainteasicriului uncle un erou doarme, infiorat in biitrinele sale

Rdkóczi Gkeorgh.c I 1 Rákóczi Giteorglze It au Post prin-cipi ai Transilvaniei intre 1630-1642 $i, respectiv, 1648-1660. Celdintii 1-a ajutat pe Matei 13asarab sS ia domnia. Si eel de-al doi-lea a pastrat legaturi prietenesti cu voievodul muntean ; luiVasile Lupu I-a Post Insb ostil.

155

15*

si

P

oase de duhul iril sale, si corn zice viteazului cavaler cese intoarce : fie in veci pomenitá la loate neamurileamintirea celui ce a luptat, a suferit, a pribegit i muritpentru neamul s5u".

Iar a doua zi suntem iaräsi noi, noi, i el, ei1.

19 octornvrie 1906(I)

UN PROFESOR : DIMITRIE A. LAURIAN

A murit zilele trecute in Bucuresti si a lost ingropatin rnijlocuI deosebitei duiosii a multor colegi de scoa15,fosti scolari i prieteni, Dimitrie August Laurian, un omcare se vedea fgrä ca sub picioarele Iui sa fie piatra or-clinaril a unei situatii. A fost scriitor cu condeiul usormlàdios ziarist cu simt de r5spundere, orn de cartecare fäcuse cu strglucire studii inane, convinggtor, ele-gant si armonios, &sail iubitor de chernarea sa, acàrii insemn5tate pentru intemeierea unei noui societlitiromanesti o intelegea bine ; a fost un om politic, pen-tru c avea vederile sale ilimurite si nu intelegea s'à lepilrilseasca pentru o ispitil mare sau o ispita mica ; a lostun om in societate, stiind sä fie dinsul f5r6 a Pasa jigniriIn urma sa i, in sfirsit, a lost pentru acei ce-1 cunos-teau bine, bine de tot, un prieten care, precum au spus-olnaintea mormintului san, nu-1 vor uita niciodatg.

Rákóczi Ferenc II (1676-1735) s-a aflat timp de cifivaani (1703-1711) fn fruntea tine rascoale frnpotriva clominatielhabsburgice. La rfiscoalti au participat ci mii de lobagl, ceeace dcterminat pe nobilii maghiari sA refuse principeluiajutorul lor t sä faca act de supunere fatil de imparatul dela Viena.

156

1-a

si

Viata acestui om ales e vrednica insa de a fi prinsaaltfel decit intr-o scurta caracterizare generala.Era fiul lui August Laurian, invatatul cu sufletul

tare, cu vointa neinduplecata, cu credinta nezguduita,cu munca de fier. A fost crescut de dinsul in parerilelui : nationalism romanesc inalt, cuprinzind pe romaniide orisiunde, mindrie ardeleana, constiinta lating, cultpentru limba purificata, pentru ortografia care lasa ase stravedea obirsia romana, pentru fapta i scrisul ye-chii Rome ; iubire pentru stiinta care mintuie, stiintanaturii i tiinta celor in afara de dinsa, noilenaturale i vechea filozofie, care erau i pentru inainta-sul lui Laurian batrinul, si mai batrinul Lazar, cerculmenit inchinaciunii.

A invatat temeinic, la nemti, filologie clasica si filo-zofie naturala". Dupa o teza de cuprins filozofic, el intrala 1872 In viata publica, in acelasi timp Ca profesorca director, i se face, impreuna cu prietenul salt de aniIndelungati, $tefan Mihailescu, redactor al Tranzactiunilorliterare si.

E interesant sä se coboare cineva prin aceasta re-vista in sufletul, doritor de lupta, necrutator si caustic,al tinärului de acurn treizeci de ani care la virsta debatrinete se duce dintre noi.

Laurian e un ironic care nu primeste insa nihilismuldogmatic, afirmarea cu juramint Ca totul nu e vrednicde nimic. Desigur cd nu-i place starea politica si so-ciald de dupd Unire, cd descopere, cu toata proslavirea

faceau sa se aucla cei multumiti i mindri de ispravalor, ceva mic, meschin, pocit i putred in ceea ce avemastazi", ca vede, in locul pamintului cu riuri de lapte",dar far% flori de lumina", al politicianilor, o tara demuribunzi, vestejita si in agonie [...]". Dar el socoateca se pot indrepta lucrurile : in trecut se inchina ma-rilor figuri eroice, lui Iancu, ,,legenda Abrudului", luiBolintineanu, lui Eliad ; In prezent, el alege tineri cu

157

atiedi

ei

ft/testifier.

us

aceeasi invatätura ca a lui, pe cei mai buni din tinerimeabucuresteana de atunci (Anghel Demetriescu, Gr. Pau-cescu i citiva altii) i, impreunti Cu ei, intelege s dealupta cea mare a educatiei noi, rilzirnatä pe*Uinta, aceasta ii pare mintuitoarea ; pretuind, cu toateimpunsäturile ce-i veneau din cercul de la Iasi al Con-vorbirilor literare, curentul literar pozitiv i poporanplecat de acolo, el, infkat Inca in ortografia si stilulunui pgrinte autoritar i vrednic de admiratie, crede case poate aduce atita folos prin cultivarea stiintilor exactesi naturale cauta" tovartisii la opera de reform5, intara i stra'inatate, de la Tiberghien la dr. Da VI(3.

Ilevista a mers un an, si acela cu greu. Apol Laurianai lui trecura la Revista contemporana, care lupta cu

Convorbirile i fu invins, pentru conternporani capentru urmasi. Intre prinsii de rkboi cari-si blestemaràsoarta mai putin, fu D. A. Laurian, emancipat de putercaparinteascii.

Si pe urma ? Sunt convingeri fecunde i sunt con-vingeri, mai putin convinse, care ucid. Polemistul lite-rar se facu ziarist politic de partid finul ziarist de laRomilnia ltherd §.1 de la Constitutionalul se fäcu zia-rist far5 isealitura, legiuitor farà rAspundere, apoi func-tionar fgra personalitate, in sfirsit dezgustatul din ul-timii ani.

E adevArat cá ramasese profesorul, colegul, omul desocietate, prietenul. Acela a murit acum, mult timp dupd

2 noiemvrie 1906(I)

Dimitrie A. Laurian (1846-1906), profesor de filozone laun liceu din Bucuresti, Isi luase licenta cu teza (redactatil Inortografia la tinizanta): Metodul de care debe sa ne servint fndeterminarea facuttatitor sufletutut l diviziunea lor (1868). Afacut politica riberala, frind consriier comunal, deputat, secretar

158

celdlalt

stiinte.

si-si

sisi

UN DISPARUT ; VINCENTIU BABES

A murit Vincentiu Bate, membru al Academiei Ro-mane, la o virsta foarte inaintata. Era un om invatatsi, pe timpurile lui, i se incredintasera de rornanii dedincolo, cari voiau desparta cu totul biserica lor or-todoxa de biserica sirbilor, misiuni de Sncredere. A fostmult timp magistrat inalt i deputat in Pesta. A serfsputin si lucruri de mult uitate Intre altele in foaiaAlbina. Uitat era si dinsul, care, trecut de optzeci deani, putea fi privit, de ani de zile, ca scos din rindulcelor vii. Acum vreo sase-sapte ani mai venea Inca lasedintile plenare din martie ale Academiei : marunt, slab,o umbra de om, el pastra insa o mare vioiciune neastim-Oran i glasul putin subtire desfasura nervos argumen-tatii pasionate.

In politica veche avut parka, cu deosebire inlegatura cu bogata familie de magnati Mocioni. In nu-mole acestora mai ales, el si-a spus euvintul si in timpu-rile mai apropiate, cind mai venea pe la sinoadeconsfatuiri. El insusi n-a avut niciodata idei originale,nici tinte proprii fie macar si personale. Dar eraunul dintre oamenii aceia carturari i dibaci cari servescbine cauzele altora. $i dibaci era Vara Indoiala. Unexemplu : dindu-i-se la Academie s5 faca 0 recenzie des-pre o carte a unui om pe care-1 urau eel mai multidintre colegii lui, el a gasft mijlocul sa scape din Incur-catura, fara sa atace valoarea cartii, spunind a estenumai volumul intii cartca era o culegere de docu-mente cu o lunga prefata, care, aceea, era lucrarea ori-ginala si se ispravea in acest volum dintii. Apoi s-a

general la ministerul de instruetie. Numele lui apare printrecei critieati de Titu MaioreseU in artleolul polemic Betut decutnnte ?n Retnsta contimporand".

159

si-a

aa-si

al

räspins, fireste, si volumul al doilea, pentru ea... eranumai volumul al doilea.

Ar fi greu de spus dacä era in adevAr pentru acti-vitate" sau pentru pasivitate", dacä-i era simpaticA oriantipaticti vreo personalitate politicg. Ii erau si nu-ierau. Sufletul lui era ferit de toti, chiar de aceia substeagul cOrora stOtea, pentru un motiv sau altul : poatechiar cä era ferit de sine Insusi. Avea un zimbet rece,cu o strtilucire de gheattl in ochii frith' odihnO, care spu-nea aceasta : Cu omul din mine n-aveti a face ; n-ama face, cred, eu insumi".

S-ar savirsi o nedreptate impotriva memoriei lui,ins5, dac5 nu s-ar recunoaste ea prin cunostintile salede drept, de istorie, prin elasticitatea sa de spirit, prinusurinta sa de vorbd si prin talentul de a umbla cu oa-menii mark el a reprezintat bine pe romfinii de confesiasi din tinutul lui, si astfel a adus servicii neamului. Dincind in cind povestitorul dezvoltririi moderne a rornfinilordin monarhia vecinä va avea s'a pomeneasa si. numelelul Babes. Istoricul literar, mai putin. I

29 ianuarie 1907(I)

0 FIGURA : VASILE LASCAR

A murit, dup5 o 1ung5 board, fostul ministru de in-terne al liberalilor in cloud perioade de guvernämint,Vasile Lascar.

I Vtncentto Babe' (1821-1907), total savantului Victor Babeq,a fost unul dlntre conducatorli particlului national roman dlnTransilvania. A publicat o lucrare despre problema nationalain Austro-Ungaria, articole 01 rapoarte academlce.

160

De loc din Gorj, el a fost prirnar al Tirgu-Jiului,apoi, multi ani de zile, deputat cu deosebità trecereprintre ai s5i i, in sfirsit, a fost chemat, pentru energiasa, ca i pentru m5sura de care a dat dovada totdeauna,a conduce departamentul eel mai primejdios si mai gin-gas, intr-o tar5 unde a cirmui inseamna a prepara ale-guile si a multumi, st5pinindu-i totusi pentru ca s5nu arime statul pe partizanii politici. i a fost unfoarte bun ministru, aspru cu functionarii ce nu-si fa-ceau datoria, cutezind infrunte, daca nu sd-i scoatil,chiar atunci cind erau mutre simandicoase de prefecti cuvaloare electoral5 ; fiirà brutalitate i fanfaronada, astiut s5 fie tare ; Vara siretenie i mici mestesuguri, s-apriceput sa fie amabil cu toti, afaril de aceia cari aveausa-i dea seam5 pentru greseli in indeplinirea functiuniibor.

Lascar era avocat, ca optzeci la sut5 dintre profe-sionistii politicii noastre cari se schimbil la guvern. F5-cuse foarte bune studii in Paris si era privit ca un cu-noscator adinc al dreplului i ea un sigur sprijinitor lajudecat5. Elocventa de fapte, de logica strins5, care nuscap5 din ghearele subiectului, dar nu poate zbura suscu dinsul, de proz5 bine st5pinità, de aluzii usturiitoaresi de concluzii stringente, a avocatului, a marelui avocat

care nu se coboar5 la mesehinarii a avocatuluicinstit care nu falsific5 si nu scapil prin tangentii si nuzvirle rrtr in ochi elocventa aceasta placut5,

si efectiv5 a str5mutat-o i in domeniul politic,uncle era tot asa le greu incurci in argumentatie,cum era de neingilduit intimpini cu o brutalitate.Figura lui finii, slàbitá i ing5lbenità curind de boal5,intipanitLi prea timpuriu de batrinete, cu usoarele bar-bete albe, influenta simpatic pe ascultlitori.

In ultimii ani ai vietii sale, cind abia incepea s5 serecunoase5 de uncle individualithti izolate din partidulliberal nevoia reformelor care se proclam5 astilzi in ur-

sA-i

dis-tinsil

sä-1st-I

161

letele rascoalei si in bubuitul tunurilor, Vasile Lascar acutezat sit vie cu un program de indreptari in admi-nistratie, program care era, fara indoialii, democratic

venea din cele mai frurnoase intentii ale acestui omcare pornise, desi de origine boiereasca, dintr-un tinutde Wartime. A propus o noul rinduire a comuneloro noua politic, in care sa se afle tineri culti, cu soartaasigurata prin inamovibilitate ; a planuit o mare operasanitara In folosul taranului. Din nenorocire, el n-a aflatIn partidul sau, ca i in Ord, terenul potrivit Pentruasemenea prefaceri. Tinerii liberali inaintati, fosti so-cialisti, 1-au combatut cu inviersunare, pentru motive detacticd, invinuindu-1 de nesinceritate (s-a spus ehiarvorba crudd de oltean cu doua funduri la litea").trinii reactionari sau oportunisti au lucrat mai cu m.,§-tequg ; ei s-au multumit sa amendeze" legile lui Lascar,sä le amputeze i crimpoteascd asa incit putin, preaputin din constructia planuita de autorul lor se intru-chipa in adevar.

0 deceptie i o amaraciune 0 mai man Ii erau pas-Irate lug : era mai usor sd se fixeze circumscriptiileinspectoriler comunali" cad inlocuiau acum pe vechiisubprefectif s5 se vapseasca tablele pentru sfaturile sit-te0i i pentru infirmeriile rurale, sa se coase unifor-mele noi ale vardistilor i ofiterilor de politie, decit sibse afle oamenii ce trebuiau pentru a fi inspectori, agentisanitari, po1ititi moderni. S-au mai adaus i atitea cal-cari ale legii pentru a se face loc agentilor electoralidin cele doua partide i tuturor cazaturilor neutilizabile.In cele din urm5 zile ale sale, Lascar a putut capataastfel dureroasa incredintare c5 administratia i politiaintemeiate de el nu 0-au facut datoria, ca n-au pututajula pe taran ca prieteni si nu 1-au stiut supravegheaca stapini I temniceri ; i-a fost dat sa auda ea un gu-vern liberal a suspendat, pentru zilele de teroare de jos

162

Bii-

si de sus, legea lui de inamovibilitate, pind la desfiin-%area ei, care se prevede.

Spre amintirea lui se indreaptá ins5 simpatille noas-tre, ale celor citiva izolati, neintelesi, jigniti i prigonitinecontenit, tocmai pentru aceasta tristetä a bunelor in-tentli venite inainte de vreme, pe care realitatea, gro-solank tragic5 uneori, in aceast5 tar5, le sfarm5 groso-Ian si crud. I

29 martie 1907(I)

PAGINILE ALEXANDRINEI MIHAESCU

(1876-1895)

Intr-o casa de proprietari de la munte in pArtilemunti dezgoliti, josi, uriti, dintre cari se desfac

riuri -prin locuri care se zic pentru aceasta guri laGura S5r5tii, erestea, acum vreo zece-cincisprezeceo fatà subred5 care, prin exemplul groaznic al surorilorce se coborau pe rind' la mormint, era deprinsd a segindi la nimicnicia vietii, la z5d5rnicia asteptärilor, laspaima neagrá din groapà. I§i vedea moartea apropiindu-se, nu ca minglietoarea unei vieti obosite, stoarse deiluzii, slàbite de lupte, nu ca fazboinica ce vine s'a in-frunte puterea, ci ca hoata f5rá mil5 ce se repede asupra

Pozitia specialA a lul Vast le Lascar (1854-1907), xnalavansatA, in cadrul partidului liberal a fost realA. ConducAtoral grupArli de centru a liberalilor-democrati, V. Lascar a recep-tat unele revendicAri ale maselor muncitoare. Astfel, fiindprim-ministru in ultimele lunl ale anului 1898, a realizat legearepausului duminical.

163

Bu-eaulai

tineretil intil, ce se inviersuneaz5 a rupe din r5d5cingpornul pe care au inalbit abia florile lui aprilie. Dar, cutot strasnicul gind ce-i locuia sub fruntea deschisä Intrevitele prirului nesupus, ochii marl, strasnic de man, sedeschideau lacomi culegind in pripa cite privelisti puteasä inatiseze acel colt de p5mint, auzul fin prindea toatevorbele ce zburau In toiul lucrului sau in zgomotoasa

"bucurie, uneori brutalg, a horelor ; sufletul nesätios deviatg, in a aril trdinicie nu-i era ineacluit a crede, prin-dea in sine cit putea din traiul acelora cari mai aveauzile inaintea lor. Si slaba mind alb4 a copilei lnsemnagràbit pe bucati de hirtie, cu scrisoarea find pe care i-o&Idea mai mult gustul ei firesc decit InvaTatura a patruclase primare de sat, versuri, schite, nuvele. Un frate,d-1 N. Mihãescu, a destäinuit, descoperindu-le din in-timplare, citeva din poezille fetitei ; allele au iesit in-tr-un volumes care a stirnit uimire i durere, dupà moan-Ica ei, la 21 iunie 1895. Acum ele se infatiseazii toatein a doua editie a Florilor de alma, pe care o

Socec.

De moarte se tinguiesc toate versurile ; viata o cintätoate povestirile i descrierile. Un dualism care se l'amu-reste usor : de o parte setea de a trill., de altà partejalea, märturisitä de suflet In singueatate, de a nu puteatriii mai mult.

In poeziile, sense uneori intr-o proz5 t5r5eanat5,alteori in metrele obisnuite, adesea in acela al poezieipopulare, pe care a auzit-o deseori copila de la tail sipe care a si cules-o, jalea mortii se cintii in multe fe-luri, dar in acelasi ton simplu, adinc omenesc, fArà niciun mestesug i preatire, fa'rà nici o and" invätatd :

Vintule ráu i turbat,Multe flori ai scuturat !Moarte, moarte rea, pustie,

164

dd li-brdria

*

Multi ochi ptint de veselieIi adormi pentru vecieSupt o gatbend

Sin*, neaparat, ea mintea din care a pornit aceastatinguire e una care a primit hrana ciirtilor, a conversa-tiller culte", dar chemarea cfitre vintul ce scutura frun-zele, generatitatea durerii, duio0a ferita, vadesc pe ci-neva care a bait larg la izvorul poeziei poporului :

Vintul mi-a stins florilemoartea surorile,

ap se mintuie aceasta tinguire. Mai c1esavir0ta in a-ceasta gama e una din putinele bucdti scrise ca pentru

acel Bate vintul, in care este totusi stapinitoarenota de tristeta, fard obimuita perspectivd a sicriuluipus pe masa 0 a cimitirului unde dorm surorile :

0 vent vremea vreodatii,De-o-nfrunzi piidurea toatdCincl prin frunzele de nue,Mi-o cinta Igor un cuc...

Miresme eminesciene, dulci i imbiitfitoare, se desfacdin cutare cintec de iubire :

0, lasL4i bratu1 sub al meu,mergem impreund ;

sau din acel Noapte bung, care nu e o urare de lini0e0 pace senina, ci Inca o forma de amintire a mortii :

In sicriu e intunerec,Noapte bund !

Flori, ingeri, vedenii, raze in povestiri scurte, foartecurate 0 albe, cuprinzind Irish' in ele acelavi negrugrilunte al deznildejdii, nu vin de nicairi, sau, mai bine,ele vin din cartea de cetire, dar trecind prin sufletuladinc al unui copil curn nu se afla altii.

165

fiiclie.

Sc

bl

vtata,

in coltul ei de lume inchisg, aceastg neobis-nuitg fetitri bolnavg se ingltase, tot chinuindu-si sufletulprin indelungata oprire dureroasg asupra lui, ping lavederi filozofice personale, ping la ginduri asupra ros-tului lumii, a cgrii chele de suferintg o avea :

Cum de-oi muri amnia,Aceste mii de steleVor lumina tiirinaDeasupra groapei male

alti simti-vor vrajaAtitor nopti frurnoase,Clad eu voi fi pierdutilPrin boiti intunecoase.

Sau in aceste patru scurte versuri, bogate in inteles :

Flori a/bastre inflorite,Cit de trist eft fost ursite :Ten lnveseleaji un munte,Azi impodobiri o fruate I

Proza volumasului cuprinde schite din viata de sate,in coloare romantleg de obieel iubiri intre ciobanidomnisoare bogate de la oras dar cite una zugravitatare, aspru, cu trilsMuri de realism energic i constient.Se ghsesc pretutindeni comparatii nol i fine copiiimgruntei ca ulcelele", luna ce se iveste curioasg cao lath la geam", shleiile care shrutg cu virfurile lorapa strilvezie", stelele ce se sting dirnineata ea nistefluturi argintii ce in ajunul morta mai bat inch dinaripi" cuvinte care intrupeazg o psihologie intreagh ;a, de cind n-am mai bgut aph din satul meu", ziceflhchul intors de departe. 0 adevaratg capodoperd de se-riozitate mistich e povestea Maicii Domuului care mergesh caute pe Isus coborit de pe cruce ; n-am mai viizuto mai deshvirsitg invesmintare in frumoase cuvinte poe-

166

Cad,

di

II

tice a legendelor religioase pe care le stie poporul. Suntapoi idei poetice schitate in proza ritmata, stint scrisoricare-ti string inima de mila acestui suflet superior carese stinge intr-un rece mediu banal, din care nu se aflanimeni s'a-1 smulga eaci in alte imprejuräri nenoro-cita fata ar fi trkt, spre folosul literaturii noastresunt pagini de jurnal intim, cu scene de moarte, paginicare nu sunt de thc mai prejos de aeelea care au fikutpe Maria Baskirtev I, autoarea cunoscutului ziar al vietiiei, intrerupte in tinereth, o scriitoare vestith in toatalumea.

Nu e numai o curiozitate psihologica si literarii a-ceasth carticica, ei o parte integranta a literaturii roma-nesti mai noud.

1 aprilie 1907()

UN CERCETATOR AL VIETH POPORULUIROMANESC : S. FL. MARIAN

A murit pArintele Marian, blajinul membru al Aca-demiei, care statea asa de smerit intre colegii sai dinRom8nia, politiciani mari, profesori mari, boggtasi mari,la sesiunea generald din martie si care facea, in taranoastra de respect pentru situatiffe inalte, pentru boa.-tiile triumfatoare, o asa de ciudata impresie prin hainasa de preot ca oricare altul, fare', macar, taietura dereverenda" si sireturile rosii ori vinefe, captuseffle ba-thtoare la ochi ale vesmintului clericilor de dincolo, carl

1 Maria Baskirtev (1860-1884) pictorit5 rusk al caretjurnal intim scris in francezA a fost tiparit postum (in 1885)la Paris, unde a murit.

07

fac parte din invatata adunare. In fiecare an venea dela Suceava, se infiinta de la Inceputul sesiunii, ii vi-rzita prietenii bucovineni, pe Dimitrie Onciul, pe V. Gr.Pop de la Consiliul permanent, care intreba pe toalalumea cu nu stiu cite zile inainte dacd a venit popaMarian, Marian popa", asculta cu nesfirsità rabdaretoate cuvintari1e, i cele bune i cele rele, i pele ce seauzeau, i cele ce nu se auzeau, nu dormea ca atitiarnembri din tara, privea cu neturburata seninatate celemai groase certe din comisiile de premii, vota cu pute-rea, i pleca multumit acasä, fàrà mindrie, dar Varadezgust.

Cine nu i-ar fi cetit cärtile atitia deci din colegiilui chiar ar fi putut crede ca acest biet preot Inanteriu negru, care nu !dem niciodata comunicari pu-blice, e unul dintre ratacitii in Academie, el meritul luie numai ca vine din Bucovina, Ca e unul din scriitoriicari nu scriu. De fapt, Insa, nu era asa. Pe cind altimembri ai Acaderni6i nu faceau macar o comunicatieIntr-un an, el dadea in fiecare an un volum intreg. Cum11 facea, cum 11 aducea, cum il prezenta, cum i se votanu stia nimeni. Dar deodata aparea Inca una din cartileparintelui Marian. Si atunci iti dadeai searna ca in anulacela toate lucrurile au fost cum trebuie sa fie.

Lucra de mult. In tinerete, sub inriurirea poeziilorpopulare, culese i pregeitite de Alecsandri, si el adu-nase cintece i balade din Bucovina, pe care le-a tipa-nit intr-o brosura la Botosani. Apoi de la cintare a trecutla povestirea poeticd. Fecior de taran din satulSimion Florea Marian auzise in satul unde se nascusesi copilarise atitea legende i povesti si, prin satele undetrecea ca parch, el stringea cita boggie de aceasta o maipastra, in vremile noi, poporul. De la un timp a prinssa intrebe i prin alte parti, pe la prieteni, pe la colegi

168

.

Ilipesti,

de preotie, pe la atitia Inca, pe cari-i creclea in starecu voie s5-1 ajute ; intrebarile lui s-au intins apoi

si in Romania. Materialele se ingramadeau si, cind adu-natorului i se pareau destule, lua condeiul i, incetinel,intr-un scris ingrijit, cu cite o floricica id si colo, Iialcatuia cartea.

A inceput cu cite spune taranul nostru despre pasari,pe care le she anume, le cunoaste una cite una ca peniste tovarase si prietene. Facind cele mai mari silintede stil din viata sa literard, Marian a scris atunci Orni-tologia poporald ronuina, care s-a tiparit acum vreo douti-zeci de ani, in doua frumoase volume, si pe care a po-pularizat-o apoi reproducerea in culegerea mica si ief-tina a Bibliotecii pentru toti".

Apoi, cam in aceeesi vreme cu d-ra Sevastos I, cer-cetatorul bucovinean a inceput, indemnat si de unii fac-tori hotaritori din Academie, a stringe datinele de lanastere, de la nunth, de la moarte ale taranului, dindastfel capitole din adevarata psihologie a poporului ro-man". In volume man l. se cuprindeau, intr-o rinduialacare, daca nu era cea mai bung, nu era, desigur, nicicea mai rea, sute si mii de stiri venite din toate partile,mai totdeauna de la oameni siguri ; mica bibliografiecare se aclunage asupra deosebitelor puncte era dupacuviinth intrebuintata. Astazi nu se poate incerca pa-trunderea stiintifica in sufletul acestui neam fara intre-buintarea integrala a trebuincioaselor carti pe care le-apregatit, poate fara a-si da seama pe depIin de loathinsemnatatea lor, harnicul si modestul cleric.

Id si colo, el incerca si cite o comparatie si cite oexplicare generall Ca toti oamenii generatiei sale, elvedea pretutindeni la inceputurile noastre pe romani.

Elena Sevastos (1864-1928) scrilioare $1 foleloristil dinIa$1, al cgrel volum Nunta la romdni (1889) a Yost premiat deAcademia Romilna.

169

16

pi

Aceasta trebuia sà-1 ducfi la multe greseli. Si atitea 15-muriri luminoase nu le putea da, in schimb, pentru in-destularea culturii sale. A avut insd bunul-simt caretrebuie pentru a ocoli sau a atinge numai usor chestiilepe care n-avea pregatirea sd le elucideze.

Astfel a sciipat de primejdia de a pune la un loc utilulcu ridicolul.

Dar Marian nu s-a inchis in aceast5 opera. 0 dathiesea la 1umin5 o culegere de farmece" ale poporului,alt5 dath dadea o pereehe ornitologiei, publicind o adu-nare a celor ce le spune s'ateanul despre gizele pdmin-tului si ale vàzduhului, care inging sau se apuc5 s5-istrice lucrul, sau despre dobitoacele care-I ajuth ori iifac paguba. Povestirile despre Maica Domnului, mai alesdespre durerile ei "pentru fiul r5stignit ca sa se ierteoamenii, au mai adus un volurn la opera lui. Dou5 volumemarl, de tot frumoase, cuprindeau mai de rnult calen-darul sarbatorilor poponilui, celor crestine, prefikute dedinsul, dupd pgrerea i gustul lui, i celor p5gine, pecare le apArà de orice afurisenie bisericease5 un respectsuperstitios de douil mii de ani. A incercat, cel dintii,a vorbi despre colorile pe care le intrebuinteala meste-rele din sate, si a scris cromatica poporald. In manus-cript se spune cd a 15sat o intinsä lucrare de botanicda poporului.

s5 nu uithm incercarea lui de a da Bucovinei ocetire culturath, in care sä se amestece totusi i discutiarealitdtilor politice, s5 nu uitám Revista politica din Su-ceava, care a trait mai puting vreme de cum rnerita,

cele citeva scrieri istorice ale lui.Printre tinerii din Bucovina vdd multi oameni des-

toinici i ambitiosi, va'd i atitia ambitiosi fará a fi des-dar intre rindurile acelora ean l. prin situatia lor

socialá nu pot ambitiona prea mult, nu vfid eine ar putea

1'70 ,

Bi

$i

loinici,

lua mostenirea iini,titu1u.i luerator pentru cunoastereapoporului nostru care a fost parintele Marian I.

22 aprilie 1907(1)

FREDERIC DAME

A murit Frederic Dame. Fusese aniestecat in Comunarevolutionara din Paris, era greu sa ramiie inFranta. A fost adus pentru ziarele liberale. Indata ainceput insa a intemeia ziare propril : La Liberté, i'ln-dépendance Rom-mine, in parte, si alte citeva publieatiifranceze au venit din spiritul lui de intreprindere, carenu era servit si de un deosebit talent. A tiparit i unziar de romane i nuvele traduse din frantuzeste, Cim-poiut, pe care-I inviase acum in urma liberalitatea d-luiTake Ionescu, pe seama celor ce aveau afaceri pe laperceptil. Ziarul cel veehi era ingrijit si bine ilustrat ;se vindea mult ; in el am cetit int% cu cea mai Stras-nica emotie, romanul cu avinturi lirice i cu atitea scenedramatice al lui Hugo, 93, care astazi, cind se impuscataranii, ar fi de actualitate in Romania.

Scriind usor, a incercat poeme, piese de teatru, nu-vele mediocre. A tradus in frantuzeste o parte dinIstoria criticd a d-lui Hasdeu. A scris in colaboratieo carte despre aromani. I se datoreste un dictionar ro-

1 Volume ale lui Simian Florea Marian (1847-1907), creatoral etnograflel romanelti : Nunta la roman! (1890), Nasterea laromani (1892), Inmormintarea la roindni (1992), Sdrbdtorl/c laromdni (1898-1901) ; culegeri de folclor : Poezit poporale romane(2 vol., 1173-1875), Descintece poporane romdne (1838), Satirepoporane romane (1893) etc.

171

16*

si-i

si

man-francez i francez-roman, care e cel mai bun sicare insearnna i o contributie la lexicografia romaneasca.

Imprejurari foarte neplacute pentru el 1-au silit siinu se poath intogt.ce un timp in tara pe care o parasiseintr-un chip care uimise. In Paris a scris pentru Alcano Istorie a Romaniei contempbrane, plina de greseltinsufletita de un spirit dusman nourt in multe parti ;in altele, el servea pe noii sai stapini, conservatorii

mai ales pe fakisti. A fost aspru criticat. $tefan Ora-sanu i-a nirnicit cartea intr-un studiu publicat in Con-vorbiri literare. $i eu am aratat de ce neingaduite sen-timente e intiparita lucrarea, in Romania junti.

La intoarcerea d-lui Take Ionescu ca sthpin al tarii,Dame s-a intors In tara. Firesle nu ca profesor ; i s-adat locul de inspector financiar. De fapt, insa, era ras-platit pentru articolele sale din La Roumania, pe care oconducea. Nu pot sti intim cit era faspunzator pentrutonul pe care in atitea chestii I-a avut acest ziar. Seanunta aparitia unui Bucurefti in 1907, care trebuie sacuprinda lucruri bune. Sperain ca va

Dintre strainii ce se asaza la noi, pentru a-si face ocariera mai buna decit acasti, Dame a fost, desigur, celmai harnic, acela pe urma caruia rainine mai mult scris,

lucruri scrise mai bine.'

10 mai 1907

Freddric Damd (1899-1907) este si autorul %mei Incercdiic/e terminologie poporand (1898). Cum se stie, dramaturgul ne-insplrat, dar stdrultor, a fest unul dintre detractorii luiI. L. Caragiale, cu care, In 1877, scosese 2.1arul Natiunea romând.

si

tell.

si

(I)

I

GIUSEPPE GARIBALDI

Italia intreagg, smulgindu-se de la nimicurile si ticg.losiile politicel de interese, intorcindu-si fata cu dezgustde la procese ca al lui Nasi, fostul ministru-delapidatorcare vine ca sg fie achitat, si de la afaceri ca a bandeide hoti cu situatii inalte, cum e Camorra, asociatia pofte-lor, si a celor criminale, din provinciile sudice Italiaintreagg, deci, de la bgtrinii cari au vgzut acele zileping la tinerii care trebuie sg fie idealisti, dacg apeafrumoasg targ este sg aibg un viitor, serbeazd suta deani de la nasterea lui Giuseppe Garibaldi.

E una din acele serbgri care vin la un popor ea bungploaie rodnicg asupra unor cimpii secate de arsita sal-batecg. Sufletul oamenilor simpli e primitor si pgstreazgbine. Dacg invätatii, inteleptii, practicii si hirsitii, dupdce-si vor plasa discursul despre Garibaldi si-si vor jucarolul in serbgri, vor fi, ca si inainte, urmgritori de plg-ceri cu banul pe care nu 1-au meritat prin talent si muncg,poporul va tinea minte si mai bine dupà aceasta pe ma-rele dezinteresat, pe nebunul idealului, pe biruitorul princredintg. Si va zice cg, de vreme ce inaintea acestui chipde om nepractic si lipsit de orice viclenie se pleacg asade adinc cel inzorzonati cu decoratii si cusuti in auruluniformelor, toatd oficialitatea trufasg a filistenior, esteceva superior in nepracticitatea poeticg si in sufletulcurat de dibacii si tertipuri. Si se va sinrti astfel poporulca dupd o slujbg bisericeascg din acelea care strgmutgin altg lume mai bung si indeamng pe cei ce au fostde fatg sd caute a imbungtgti si ei lumea.

In fiecare carte de cetire pentru scolari si in fiecaremanual pentru cetAteni ar trebui sg fie un capitol despreGaribaldi. Nu Garibaldi tragicul si pomposul, cel cu vorbemulte si marl, pe carel cunostea cuconu Leonida" cind

173

se r5zboia cu reactiunea", ci Garibaldi luptAtorul, fac5-torul de minuni prin vitejie si spirit de jertfa.

B5iat de cApitan de corabie, care copilkeste in por-tul Genovei cu traditii republicane, in preajma Francieiliberate pe care a iubit-o pentru ca intrupa Revolutia,chiar atunci cind se vinzolea cu soldatii lui Napoleonal III-lea, prietenul papei i dusmanul libertatii italiene.Creste in marele curent revolutionar al lui Mazzini I.Pe cind, ins5, Mazzini e teoreticianul metodic, cind nue sentimentalul exclamatiilor mune, acesta e omul faptei.Intelege bine acest adeviir elementar, pe care altii nuajung a-I intelege niciodat5 : eh' in societ5tile omenestise poate trezi oricind simtul &are ce e nobil, frumosadevarat, i cá acest simt capilt5 puteri uriase, in stare s5zdrobeascA cea mai dibace i veche alc5tuire materia15,cu dou5 conditii. S5 fie un om unul singur in caresá se concentreze avintul, i acel om sd nu predice de pecuptor, ci sà mearg5 in cele mai depktate rinduri alesentinelelor pierdute, i dincolo chiar de acele rinduri.CAci, dac5 oamenii pot pgräsi dreptatea ce sufere i opot uita chiar in locul ei de zkare, ei nu sunt asa demisei incit sa nu alerge dup6 dreptatea care se incingepentru luptà si sare asupra dusmanului.

Imprejurgrile din Italia nu se par potrivite tingruluicare vrea s lucreze. Nu stA pe loc in asteptare. Mergeaiurea, peste Ocean, la alti latini, cei din America, intrecari face practica eroismului. Intors, el stà gata sà lo-veasc5 viteaz, cu sabia lui r5spl5titoare, ori de cite orineamul lui incausat se misc5. Lumea se deprinde a vedeasteagul in minile lui. Oficialii se sperie, Ii scuip5-n sin,41 borscorodesc la urechi, chiar cei mai geniali dintre

I Giuseppe Mazzini (1805-1E2) revolutionar §i publicistcu merite marl in lupta de eliberare a poporului italian ; evolu-Ida sa a lost negativa, evulnd In ostMtate fatA de miKareamuncitoreascA.

174

cuminti. El n-are a face cu dinsul. Ii place doar de regeleVictor Emanuel, fiindea e dinsul i.m ernancipat, bunostas, bun prieten, bun tovarns, simpatic # in pacatelede risipd # iubire. De ceilalti, tunsi, rasi, redingotati# impodobiti cu ochelari, ce-i este lui ?

$i valul vine de-1 ia. In sfirsit, Piemontul, casa deSavoia au dovedit Ca pot lucra prin sine"... In formeleprotocoalelor, au facut razboi, au incheiat pacea prielnica,au anexat. Se opresc. Prevad o noun campanie diplo-matica dupd aliati, zece ani poate de silinti znestesugitela curtile prietene. Garibaldi da solutia ; cu camasilerosii" ce-1 incunjura, el innebune#e sudul napoletan,Sicilia. Mia lui de ostasi se face un manunchl de legiuni.Cea mai frumoasn parte a Italiei e daruita regelui noude acest particular, de acest individualist pe care nuti-ar fi venit sa-1 poftesti cu cartonul obisnuit la o re-ceptie" a curtii. Daca n-a putut lua # Roma, daca oficialii,urmind politica lui, trebuira sa trimeata gloante aceluicare reprezinta, totusi, idealul national al Italiei intregi,el a insemnat prin dira singelui sau drumul pe care sePoate merge, prin fapta indrazneata, la culmea Italielmita.

Biografii singuri sunt osinditi a vorbi despre Gari-baldi batrinul, deputat, luptator pentru Franta invinsd,pustnic la Caprera, insula lui. Ne oprim aici, la dovadastralucita a puterilor minunate pe care convingerea letrezeste intr-o fire eroica, in stare sa schimbe de azi pemine o tarli.

Multi oameni superiori in deosebitele ramuri clavremea noastra la deosebitele popoare 1 Ei incap in mor-minte de marmura, in panteonuri nationale, in statuide raspintie, in capitole de istorie oficiala. Iti Plutarh,insn, nu. Anticitatea eroica pare a fi pecetluit ultima

175

esi

i

paging a bibliei eroismului. Cgutindu-se mai bine, s-agasit un loc pentru Garibaldi. Ping acum Inca nurnaipentru el.

28 iunie 1907(f)

UN ARHIEREU ARTIST : ANASTASIE CRIMCA

Facultatea de teologie cere ca licentiatii ei sg-si publicetezele. Pe de altg parte, licenta in teologie e o nevoiepentru a ocupa locuri de preoti in orase. Ii poate inchipuicineva numarul tezelor de licentil ce se tipgresc de parohiinostri orgsenesti ! Ar fi o adevgratä legiune de scriltoribisericesti, de maiestri In controverse, de moralisti fi-lozofici, de cazuisti subtii, de istorici ai bisericii ron-tâne.Mai multi chiar de cum s-ar cuveni... Cgci am ajunge oOra cu preoti autori in toate centrele mari, j pentruaceasta n-ar fi de ajuns, dacd e vorba ca lucrarire sgfie si bune, nici atunci cind toti oamenii cu chemare pen-tru stiintg sau cu talent pentru literaturg ar veni sgprimeasca hirotonia. $i de unde sg scoatem pe cei carilipsesc ?

De fapt insg, ping rnai ieri, teza de teologie a fosto simplà formalitate. Candidatul o lucra, adecil o pre-lucre, o copia, o traducea, o cirpogea ; cu aceasta intrain lumea scriitorilor, si indatg dupg aceasta iesea din-tr-insa. Preotul cel nou nu era indemnat mgcar a scrieun articol de revistg, o notitg politicil in vreun ziar, atinea cel putin o predicg acelor cari au dreptul s-o as-tepte de la el, de la buzele lui curate.

De citva timp nu de mult Facultatea e insu-fletitg de un spirit nou. lath,. s-a vilzut la autorii de

176

teze dorinta de a fi originali i folositori. Acuma ei incepa izbuti. Cárticica d-lui C. Partenie despre mitropolitulAnastasie Crimea e o dovadd despre aceasta. E scrisàlimpede, ingrijit, are o impArtire bunk stringe stirileräspindite cu privire la acest prelat i, ici i colo, aduceacte necunoscute, intregiri pretioase, indreptäri care fac

inainteze stiinta.Figura lui Crimea merith s'a fie improspiltatii.

Era un fiu de bogat negustor din Suceava, radii, nepotde sorii, poate, al vestitilor boieri Stroicesti, cu atitea

atita vaz i atita inriurire. Pe tathl sdu ii chemaIon, pe manth Cristina, sau, cum se zicea atunci, cindacest nume era românese, si nu de imprumut, Cirstina.Avea un frate, diacul Ilie (6ei n-as crede i eu cg acestIlie, ealuetrindu-se, s-a prefilcut in Anastasie ; numelecgludiresti incepeau cu aceeasi slová ca numele purtatin mirenie). Crimea biltrinul a murit curind. Cristina epomenith singurà in 1587, cind domnul de atunci, PetraSchiopul, r5sp1ilteste pe Ilie pentru slujba build ce-1Meuse in vremea náv1iriIor crakesti. Tot Ilie, sau Anas-tasie, o ingropa la 14 decemvrie 1594 in bisericuta vechede la Päteduti Una Suceava, unde i asthzi se vede lascan '. piatra tot mai stearsa a jupAnesei" (cneaghinei)

deci era neam de boieri marl, sora lui Luca Stroici,cred Cristina Crimcoaia".

Anastasie crescuse pe ling5 Stroici, cgruia-i imprumuthfelul de a-si face, foarte artistic, dupg moda latina

din Polonia, iscalitura. Nu se poate sti unde a intrat elintii in tagma ciAugareaseil, din ce loc adeca", pentru aintrebuinta cuvintul vechi, era de postrig". Un Anastasie,grec, era egumen de Galata, mgniistirea lui Petruciàditii pe unul din dealurile ce sthpinese ; acela nue insd Crimea : el si-ar fi ingropat mama desigur inrninastirea lui. La 1600 apoi, Mihai Viteazul, care, cuce-rind Moldova, nu gasise nici un arhiereu, crici toti fugi-

177

c

sa

moaii,

al

Sehlopul,luau

sera cu neamul domnitor al Movilestilor, la care tineau,dadu tarn anti ierarhie si puse la Radauti ea episcoppe un Anastasie, care-i jura credinta, lui i fiului, Nicolaevoda. S-ar crede ca nici acest Anastasie nu poate fiCrimea : Stroicestii erau i ei in tabara domnului fugar,

cu greu ar fi putut ajunge Anastasie al nostru arhiereuliubit al Movile.S.tilor dupà ce ar fi primit semnele vladi-ciel de la eel mai strasnic al lor dusman de moarte. Sta-pinirea lui Mihai a lost privita, apoi, de fruntasii mol-doveni ea o nenorocire, si el n-a putut gasi intre diflciinici un ajutator al politicei sale. Pe vechea bisericuta, azidarimata, de la Dragomirna, tot in preajma Sucevei,Anastasie, until din ctitori, ar fi purtat totusi titlul defost episcop de Radauti'.

La 1608 insü, domn find Constantin Movila, AnastasieCrimea ajunge episcop de Roman, uncle stã trei ani. Incadin aceastä vreme, daca nu si mai inainte, el ineepuseridicarea bisericii celei noi din Dragomirna, biserica depiatra cu podoabe gotice, ciubuce in stilul Renasteriirozete orientale. Ea se mintuie numai la 1610, in prima-vara, si e unul din cele mai stralucite monumente alevechii noastre arhitecturi, iar pentru Crimea un titluvesnic de glorie.

La aceasta data Inca din 1608 Crimea era mi-tropolit, in domnia lui Constantin Movila ; inaintarea luise datoreste mmii puteri pe care o aveau Stroicestii subacest tinür domn. care nu putea cirmui dupa ideile sipotrivit cu cunostintile sale. Cit statura Movilestii inscaun, Anastasie avu aceeasi trecere la curte. I-o pastedehiar noul domn, hiitrinul tefan Tomsa, care, cu toataasprimea lui brutalfi, nu cuteza sa se atinga de dinsul.Cind insa doamna lui Ieremia trecu Nistrul, aducind petinerelul ei eucon Alexiindrel, Crimea turna pe pleteleacestuia mirul sfintirii ea domn. Doamna nu putu sapristreze scaunul de dornnie al Moldovei : ea fu ineunju-rata de osti tureesti venite tiptil, necinstita, prinsä, dusil

173

si

si

in Stambul, unde intrg in haremul unui agg. Radu Mihnea,Veniaminul turcilor, ii lug locul, si el sili pe Anastasiesg lese cirja din ming.

lirmasul lui Radu, croatul, catolicul Gaspar Gratiani,chemä inapoi insg pe mazil. Nu stiu ce purtare avuAnastasie in rgscoala acestuia impotriva sultanului : debung seamg, invgtat de restriste, se tinu de-o parte. Incurind, avu bucuria sà primeascg un domn nou din sin-gele Movilestilor, pe Miron vodg Barnovschi, lingg caresthtea evlavioasa lui maicri Elisafta.

Dupg sfatul lui, doamna bgtring i domnul tingr clg-desc biserici noi, frumoase : Sf. loan Botezgtorul dindricul", din mijlocul Iasului, astgzi cu totul preschimbatg,desi dureazg vechea pisanie, Sintilmgria, nu departe deaceasta, biserica lui Barnovschi de astgzi, si ea räu pre-fgcutg, ba chiar fgrg inscriptie, i, in sfirsit, mgreataBirnovg, pe mosia de unde tathl lui Miron ii trAgea nu-mele, cdci Barnovschi nu inseamng alta decit Birnoveanul,boierul de la Birnova. Pe altà mosie, la Hangu, se tidiediargsi un schit, iar la mosia pgrinteasca din Toporgutio bisericg, si ea p5stratg rgu. Pe toate n-are vremele mintuie ; rmin inceputuri ruinate pe care le desg-virsesc Vasile Lupu, Istrate Dabija, dupg citeva zeci de ani.

Si tot gindul lui Anastasie e in hothrirea lui Miron dea moraliza clerul din mangstiri, decgzut de la o vreme,de la moartea marelui mitropolit al veacului al XVI-lea,Teofan. Se introduce pretutindeni felul de viatg din Dra-gomirna. Flgcgi din Ardeal s5 nu mai intre in mgngstiri,pentru a nu se ivi neintelegeri cu craiul de acolo ; Ca-Iuguirii sg fie adgpostiti numai trei zile. Fratii sgtrgiasca, Vara avere deosebitg, toi laolaltg. Sg-si aleaggpc cite un an, putindu-1 inthri si mai departe, un egumen,tin numgr de stareVi pentru administratia intinsului do-

In legenda biblicL Veniamin (Benjamin), fiul lui Iacob,este preferatul tatAlui sAu.

179

2

sa

strgini

meniu, de metosari de pe la metoace 1, un eclesiarh, pur-fator al socotelilor, un econom ; sd nu fie prirnire deasäde mireni, nici ospete cu vin, ci numai la vizite de domni,la soboare, un pdhar-doud de blagoslovie" si rnincaremai aleasa ; muierile, tigdncile, calugdritele" si chiarcoconii" a-0 ia talpdsita de pe la sfintele ldeasuri (1626).Nu putu opri pe domnul sdu de a inchina biserica SintàMdriei sau Adormirii la Sf. Mormint, dar hotdrise, dinparte-i, ca Dragomirna nu va fi niciodatä si nici unuiscaun rasaritean inchinatd, ci va rdminea locuitd numaide calugdri moldoveni.

In sfirsit, pentru Dragomirna sa, Anastasie lucrasecdrtile de nevoie, din care se conservä doud EvangheW,dota Liturghii 0 un Apostol, care dovedesc in el unuldin cei mai insemnati miniaturisti ai trecutului nostru.

Anastasie nu trdi mai mult decit acest ultim prietendomnesc al sdu. Cind capul frumosului Miron vodd cddeala Constantinopol, unde el fusese ispitit cu nddejdi dedomnie noug, trupul mitropolitului zacea sub lespezileDragomirnei, unde cdlugarii n-au fost destul de recunoscd-tori, pentru a-i sdpa numele pe mormint si el insusin-avuse trufia de a-si giiti Inca din yield piatra depomenire.2

29 iulie 1907tI)

I Metoc mb.n5stire midi, subordonata administrativ alteiamai marl.

, Este interesant de arldugat Ca mitropolitul Anastasie Crimea(Crimcovicl) a impodobit manuscrisele religioase si cu imagin1laice : un autoportret, chipul domnului $telan Tomsa. Totodat5,el a introdus in iconogralle detail realiste si. elementeromfinesti. La ctitoria lul, Dragomirna (in actualul raion Suceava)monument arhitectonic de mare valoare, s-a pastrat, plctat deel, al un foarte frumos aer (acoperamint de pinza).

180

NICOLAE GRIGORESCU

Una din cele mai mari si mai curate glorii ale patrieineamului, un mare erou modest al artei, un urias lu-

crgtor, un intim al naturii cu care vorbea de-a dreptulfgrg invgtritor i tglmaci, un suflet românesc de o energiesi lumin geniale au dispgrut. Pot jubila eleviiai celebritatii apuse, dichisitii i decadentii, profesorii,tehnicienii, diletantii i teoreticienii picturii : mareleGrigorescu nu mai esie. $i-ti pare in imprejuriiri deacestea, ca i cum o mind pizmasg s-ar repezi asupra man-tiei de glorie i onoare a tgrii tale si ar smulge, pentru anu-1 mai da niciodatg inapoi, unul din cele mai curatenagrggritare ce o impodobeau.

Ce frumos bgtrin, cu ochii de o strglucire minunatg,de striibgtor diamant negru ! Ce aristocraticg distinctie,ca de print, ca de rege, in aceasta fatg de fiu din popor,care nu era macar boier si care incepuse ca zugrav deicoane ! Ce sigurancd in miscgri, parc-ar fi fost un tingr !Ce cumpgnire a cuvintelor, luate totdeauna intr-ales ! Cebungtate si simplicitate desavirsita in tonul blind al gla-sului care nu se va mai auzi ! Ce bucurie in a face bucuria,ce regard munificentri in a rasplati darul minunilor ce-irgsgreau de la sine sub mina magicg ! Ce insusiri rarestrinse din mila lui Dumnezeu in acelasi suflet mare desimplu genial !

Va veni o vreme cind se vor scrie volume despre faptalui care a cuprins jumgtate din veac, din anii de incercareca mester, de ratiicire in Apus in cgutarea tehnicei noi.pinä la zenitul de siguran i mgiestrie, de armonioasgperfectie a artei lui, ping la seningtatea de idilg a bgtri-netei harnice care pe incetul jertfeste contururile, for-mele, topeste tot mai mult natura in albastrul visului,pared ar fi coborit tot mai mult cer asupra prirnintului,ping ce el insusi, marele singuratec, de mult farri nici o

181

diplomat:

legatura cu oamenii, s-a dezlipit de pe acesta pentru a sepierde in lumina buna a aceluia, pe care era mindrialui s-o descopere, s-o urmareasca, s-o redea.

Se va spune insa oricind ceea ce se spunea, ieri cumindrie, azi cu durere, despre mindria aceasta nationala.Se va spune _ea prin voia unor puteri mai marl decitnoi s-a dat in el acestei tari, acestui nearn intreg, omulcare sa le inteleaga in toata adincimea i nevinovatia,in toga mindria i duiosia, in toata frumuseta simpli-citatea, in toatä castitatea i poezia bor. El a ajuns astfelcel mai mare poet prin colori al romanimii adevarate,al vie.tii taranesti, al idilei pastoresti milenare. Raza ce-iclizuse pe fruntea inalta, inspirindu-1 pe viata, raza aceeai-a luminat pima in ultima clipa de lucru, 1-a luminat cuaureola de ideal pe cei mai multi, saraci i nevinovati

acestei natii, cu can, toti, s-a simtit una si al carormaret inaltator prin arta a fost.

Nu e nevoie sa-ti dorirn, batrine, ca tarina sa-ti fieusoara. Cui altuia i-ar putea fi mai dulce decit tie, careai fost prietenul eel mai calduros al acestei tarine, cutoate florile ei, cu toata podoaba ei, cu toata viata ces-a desfasurat pe dinsa ? Pe eine 1-ar putea ea invali maicu iubire, pe eine 1-ar cuprinde mai cald in brate demama, pe eine 1-ar feri mai cu ingrijire de tot zvonul

valmasagul zadarnic al celor ce alearga deasupra, pen-tru binele i triumful micii lui fiinte ?

Pe malul inflorit al Prahovei, in fata zarilor largi,sub cerul curat al verii, care a fost bucuria ta, in revar-sarea de lumina a soarclui, care-1i stiruta vesnic pinzele,dormi, poett alb, dar fara batrinete, dormi, muncitorneodihnit, dar f Ara' oboseala Nu-ti trebtde fier i bronz,lux si mindrie, lucruri ale oamenilor, tu care te afliimpreuna cu zeii cimpului si padurii, tu care te-ai duscu sufletul intre geniile idilei romanesti. Crucea, insa,sa fie, crucea datinei pe movild, l numele tau singurpe dinsa face cit toate stralucirile gloriilor false laolalta.

132

si

Ai

In sufletele noastre ai lgsat insä o icoang pe carenhneni nu ne-o poate lua inapoi, si ea va fi o parte scumpiidin comoara pe care n-o argtiim nirrignui, dar din carehränim zilnic munca noastrg pentru scopuri care au fostsi ale tale, pentru ideale cu gindul la care ti s-au inchispleoapele asupra dumnezeiestii lumini a ochilor vesnictineri.

29 iulie 1907

B. P. HASDEU

Inclinindu-mg inaintea mormintului lui E. P. Hasdeu,n-am nimic de retras din tot räul i nici din tot binelece am fost adus a spune, in deosebite prilejuri, despredinsul.

A fost un om genial eine i-a putut tüggdui seriosaceastg insusire ? a dispus de cunostinte neobisnuitehi toate domeniile, asa inch oricind putea uimi pe ceimai multi ; a avut un spirit elastic cum cu greu s-ar maiputea ggsi altul i, pe lingd aceasta, pritrunzgtor, ascutit ;a fost un scriitor indrgznet in luptd si de o necrutgtoareironie, a fost un convorbitor care aducea in discutiepuncte de vedere noi, i, cind nu putea lumina, orbeaprin scgpgrarea scinteilor, i cind nu putea convinge pedusman, ii indepgrta prin jignirea crudg a mindriei celeimai legitime, a sentimentelor celor mai gingase si aideilor celor mai indelung si mai adevgrat iubite. Chiarbiruit in fata lumii, el Ii incunjura retragerea de o strä-lucire mestesugitg, care silea ochii sd se inchidg i rasatotdeauna impresia unei superioritäti omenesti netügg-duite.

183

(It

A dat culegerilor noastre de izvoare Arhiva istoricd,cea dintii carte a slavisticei la romAni ; a strins in Cu-vente din bdtrini probe intr-ales din vechea limba, lucruce nu se mai Meuse de altii ; a grabit dezvoltarea studiiloristorice, aruncind in circulatie, mai ales pentru vremilemai vechi, prin Isotria criticd, o uriasa multime de in-formatie nouà ; a cutezat sa viseze o mare enciclopedienationala, incercata prin Magnum Etymologicura. In ati-tea ramuri ale stiintii istorice i filologice, el a fost undeschizator de cale, care, ce e drept, s-a multumit adeseasa arate numai drumul.

Dupa incercari poetice i nuvelistice, a izthitit sä gru-peze de rnai multe ori in jurul sau un mare nurnär descriitori ai epocei sale, de la foitele din Iasi pina laRevista noutt. *i in politica el s-a insemnat prin vio-lentele pagini de satira din ziarul sau, Traian, inchinatluptei contra dinastiei noua.

A lásat citiva scolari i un numar nesfirsit de admira-tori, desi a murit intre slugi i lingusitori de ultimatreapta.

A fost frumos, a fost iubit, a fost mindru, a gustatlarg din mierea cereasca a gloriei ; os de domn, s-a visatdomn el insusi. A fost i bogat pe vremuri. A trait multsi a luat vietii tot ce ea poate sa deie.

$1 de unde vine atunci acel indelungat zbucium, acelemulte schimbari de ocupatie, care au speriat i pe ceimai plecati credinciosi ai lui, acea nestatornicie in idei

pareri, acea vest-lied inlocuire de prieteni, acea tristasinguratate a zilelor lui din urma ? De ce tagaduirea dinpartea Convorbirilor literare, care 1-au invins oarecum,de ce indusmanirea cu toti fruntasii generatiei lui, dece intoarcerea-i minioasa impotriva tineretului care in-telegea sa clued mai departe opera lui, de ce atacurilenedrepte care au smuls, care ne-au smuls raspunsurfnerespectuoase, pe care nu le-arn fi volt ?

184

si

Fiindck potrivit cu cel dintii mediu al lui, polon sirusesc a invatat la Universitatea din Harkov si avenit la noi ca tinIir format el avea ca norma a vietiiromantismul lui Puskin i Lermontov, individualismulräzboinic, care dispune capricios, cum vrea, färã mild,dar cu atita geniala pläcere, de tot : teorii, idei, senti-mente, lucruri, oameni. Sigur i Imbatat de superiori-tatea sa, el, eroul in sens romantic, a inteles sd-si supuie,cu orice silinte ale sale si suferinte i pagube ale altora,toate.

Teoriile pentru el ; stiinta pentru el ; pentruel, literatura Erica* ; pentru el, viata cu mine de izvoareale plAcerii ; pentru el, prietenii, gata a se jertfi Ca robivechilor regi barbari. Pentru el, pentru superba lui in-dividualitate, cdreia i se inchina. Cind rana adincd amortii copilei iubite 1-a oprit in avintul biruintilor lui

i-a indreptat gindul Care alte lumi, el a inldturatcrestinismul pentru toti, legea celor multi, grad si or-fani, si a fdcut, i dincolo de marginile traiului, palatuldeosebit al mindriei sale.

Si, in viata, in simtire, in scris, in gind, cind te uitibine, rdmine mai ales ce ai dat altora, ce ai ldsat de latine, ce ai jertfit. Prin instrdinarea de tine insuti capeti

consecventa, i stdruinta, i caracterul, i iubirea oa-menilor.

Astfe/ poti rdminea pentru multe timpuri un stilp delumind caldd in jurul cdruia creste i Infloreste viata ;altfel, bineinteles, poti sd rdmii oricit de mare, dar castatuia de sare a sotiei lui Loth, uriask dark receamard in mijlocul pustiului vesnic.

Asa cum a fost insk neamul lui nu-1 va uita i, chiarrefuzindu-i iubirea, nu-0 va opri admiratia fata de aceastdstrdlucitd minte omeneascd care a Scinteiat intre noi,

poate cd in crestinescul Dumnezeu sd-1 ierte", rostitla pragul mormintului ce cuprinde uriasa frunte a cuge-tatorului 0 lumina ochilor isteti, se vor topi, pentru cei

185

17 Oamenl cari au Yost, vol. I

di

di

di

ce vin dupa noi, greseffie ai caror martori, phial de su-piirare uneori, dar mai adesea de durere pentru marimeacelui ce le savirsea, am fost nol.

2 septernvrie 1907(I)

IOSIF VULCAN

Intre mernbrii de dincolo" ai Academiei nu era unulmai nelipsit de la sesiunea generala decit Iosif Vulcan,care si-a vestit, parca, dinainte moartea, nevenind inmartie trecut, pentru intiiasi data intr-un lung sir deani. La locul lui de mult statornicit aparea o data pe anchipul batrinului blajin, cu mustatile albe sucite Incadirz, cum credea el ca se cuvine unui membru al Aca-demiei care ia parte la sesiunea generalà. Era inalt,sprinten i avea o mare redingota neagra. Asa statea

asa se ridica, incit mai mult decit fata chema luareaaminte acel bust impungtor si tapan, iar mai mult decitbustul insui, redingota. Aducea citeva rapoarte, tot asa :uscate, mindre, foarte blajine insa. Tinea sd fie bine cutoata lumea, incepind, fire7te, cu cei mai puternici, pen-tru cari bunul batrin avea un adevarat cult ; dar segindea si la zeii mai noi i tineri. i, Doamne, ce incur-cat era dinsul &Ind certe, vrajmasii grozave dezbinauOlimpul, si divinitatile lui, tineri i batrini, moraliimorali, cu talent si lark Ii cereau sa aleaga ! Se poateatita cruzime fata de un oaspete, Ii va fi zis el, inte-penindu-se si mai jenat in solemna-i redingota ! Atuncifiicea ce putea : unuia-i vorbea magulitor, pe altul iilauda in scris. i, daca totusi se supara vreunul i mer-gea cu supararea pina acolo incit sa-1 atace pe el, bie-

186

si

si

tul, care n-avea nid o platosa, nu-1 intorcea raul curau. Doar redacta si el, dupa multà chinuire de sine,doua-trei rinduri de tinguire elegiaca si, apoi, cind in-tilnea pe dusman, nu stia cum sd se apropie de el, cumsa-1 descreteasca i sa-1 impace. Avea toata bunatatea

dar poate si mai mult decit atita...Sarmanul batrin ! i era usor sa-i faci pldcere. Nu

cerea laude, i ar fi spus insgi ea nu i se prea cuvinmarl. Ii ajungea o invitatie, un semn de atentie. 0 dataa tiparit o earth de vizita in revista lui ! Dar, cind era

intre oamenii pe cari-i cunostea bine, pe cari-istia ea au mai multa bundvointa de cheltuit cu el si-siaduc aminte mai bine de folosul ce au avut pe urma,lui, atunci cind, la adunarile Asociatiei, ale Asociatieipentru fondul de teatru, la aleiituirea Careia avusese oparte Insemnat i la care el era acuma orinduitorulcapetenia recunoscutä, se reprezintau piesele lui, si seaseza scaunul lui de presedinte, si se aclama persoanalui, o ! atunci redingota se umfla minded, miinile stin-gace faceau gesturi largi, cite o scinteie scapara in ochiipasnici si glasul, chiar glasul se auzea. Acolo sa fi fost,Ca S tii eine e Iosif Vulcan...

Raposatului i se va multurni pentru indemnul ce a datin vederea introducerii la romanii din Ardeal i Ungariaa acelui tnijloc minunat de cultura i moralizare careeste, care poate fi, daca se afla in mini bune, teatrul.Cind se va ridica in vreun centru mai fericit cea dintiizidire de teatru romanesc, aceea va cuprinde poate chipullui Vulcan, facut in marmura sau bronz, asa incit el sase cutremure de bucurie in mormintul sau.

In istoria literaturii romanesti noua, el nu se vainsernna prin versurile sentimentale ce a scris, nici prin

18717*

slabiciunii,

aced,

-mai

cele citeva pagini de prozg risipitd pe meleagurile uitgriia doua zi dupd ce au fost scrise : un roman, nuvele, piesede teatru, nici prin solemnele-i cuvintgri de ocazie. Me-ritul lui cel mare e publicarea, timp de mai multe dece-nii, publicarea ingrijitg, gospodgreascd, in adeviir priete-neascg, a revistei Familia, care a murit deundzi, luindcu dinsa rostul, dacd nu sufletul lui Vulcan 1.

Insemndtatea acestei foi literare", cu poezii adeseanevinovate, cu povestiri bune de cetit inaintea tuturora,cu stiri de tot felul Salonul" lui Vulcan cu cronicamaritisurilor si a rgposdrilor, cu ilustratii de imprumut,de prin foile neamurilor bogate, si chipuri de oamenimari" din romgnime, ping la d-1 Sirbu din Ruddria, pre-miat al Academiei Române stà in trei fapte : Intii aiesit acolo, in Oradea Mare [-I in pgrtile acelea rgz-lete si primejduite, unde orice publicatie romgneascd eca un steag rgmas pe o cetate ngpgdità de dusmani,steag care prin singurg fluturarea lui desteaptä simtul deonoare si cheamg apiirdtori.

Apoi ea a rupt cu rgtacirile latinesti, cu ortografiasavantg, cu limba invdtatd si a scris, urmind miscgriitinerilor din tarn, romgneasca bung si simpld a poporului,indemnind, deci, la intrebuintarea in vigil a graiuluiacestuia ce se dovedea vrednic de literaturg.

Si, in sfirsit, de la tiparirea unei cärticele ilustrate,cu chipurile si biografiile mgririlor ide dincoace", piniila ultimele publicatii de cdrti de vizitd si cronici bucu-restene, el a tinut legdtura cu centrul firesc al culturiineamului, România, despre care niciodatg n-a vorbit eau.

Astfel acest om cu puteri modeste, dar cu atita build-vointd, a _lost unul din predicatorii unitdtii culturale, ceea

' Sub conducerea lui Iosii Vulcan (1841-1907), revista Familiaa apraut din 1865 pind in 1906.

188

ce nu trebuie s5 uite nimeni, i noi, mai ales, cei de aid,nu vom uita.

9 sent emorie 1907(I)

DANTE IN ROMANE$TE

Versurile cele mai cuprinzAtoare, mai lapidare dinmice literaturA a oricArui timp, o adincime pind in fundulcAreia nu rdzbate totdeauna nici cetitorul cel mai binepregAtit i pregatirea in acest caz nu poate insemnaaltceva decit cunoasterea deplinA a scolasticei medievalesi a vietii italiene i universale in veacul al XIII-leaun amestec urias de tragedie, de superstitie, de inchi-puire infläc5rath, de simbole pline de inteles si de altesimbole, al cAror inteles s-a pierdut de mult, icoane caretree desAvirsite, in fulgerul unui singur vers adesea, unindlumea noastrA cu alth lume care pentru noi e adeseapoezie religioask iar pentru contemporani infAtisa o rea-litate ingrozitoare sau piing de mingiiere, i, pe ling5toate acestea, revelatia unei limbi literare noug, minu-natA ca mlàdiere, ca energie i putinta de expresie, darpurtind inc5 pe dinsa toath roua scinteietoare i ne-vinovath a tineretii sale aceasta este opera lui Dante.

Fiecare om cult stie ceva dintr-insa : putini au strA-batut-o intreagA ; poate nimAnui altuia decit specialis-tului ea nu i-a läsat o impresie de total asa suntemde deosebiti fata de cugetarea i simtirea acelui veacba.trin ! ci le-au rámas la cei mai multi icoanelemai ales acele dulci versuri de dureroas5 plingere aunor vremi nenorocite.

189

zi

E o intrebare daca Dante se poate traduce ; o alta,mai indreptatita, dac5 el trebuie tradus. Cad se aflaoare cine s poata reda versul de bronz, Mut cu cio-canul greu al unei convingeri fanatice, in religie si

ce nu se mai intilneste astazi ? i se poate pastra aceamelodic cu totul particulara ce se desface din strecurareasolemna a silabelor avind in ele ceva fatidic. ca des-tainuirea zdruMecata a unci Sibile ?

Daca, totusi, se admite cã orice popor are dreptul sa-siaib5 in limba sa capodoperele literaturii universale, apoitraducatorul lui Dante se cuvine a fi un orn in virsta,purtind in suflet melancolia multor incercari grele dinviath, multor deziluzii iertate i rani tamäduite, un ombun i blind, inseninat prin lamurirea sufletului sal de-alungul anilor, un singuratic in mijlocul valmasagului lu-mii, la care sa ia parte numai de forma, si, in acelasitimp, un spirit care sa fi pastrat ceva din naivitatea caredeosebeste vremuri ca ale lui Dante si care la el seavinta, totusi, spre culmile sublimului.

Intre scriitorii nostri, cu greu s-ar fi g5sit aceste in-susiri la altcineva decit la d-1 Gane. Alegind pentru aniisai de batrinete pe Dante, in lumea caruia s-a cufundatcu incredere pentru o calatorie asa de lima d-sa n-agresit. Mai degrabd decit un mester al formei poetice,ingrijit de efectele unei virtuozitiiti superioare, mai de-grabil decit un savant, intreg sau pe jumatate, care satrateze ca un sir de probleme ale cugethrii 1 limbii textulmarelui florentin, era chemat sae incerce o astf el de operagrea un scriitor care sa aducd o stare de spirit asemana-toare prin linistea-i cam trista, prin conceptia-i deun realism simplu, ce da de la sine poezia cu acelmodel neatins care e poetul celor trei racasuri ale su-fletelor.

Infernul fi zis ladul iese in a doua editiea traducerii românesti. Cetitorul va gasi armonie egala

190

poll-

cu sine, lirnpeziciune de formg, pe alocuri energie inimagini sau in exciamatil, totdeauna o rirng naturalg sisigurg, iar, mai presus de toate, o tineretd, o spontaneitatenoug care fac cea mai mare cinste traducgtorului. Tnceea ce a dat generatia precedentg, in produsele litera-turii mai noug, cu greu se va ggsi o lucrare asa deintinsg, de grea si totusi asa de linistitg si sigura, in-filtisatg cu asa de puting pretentie, intr-o miscare asa defireascg si cu un zhnbet a.sa de bun, ca aceasta.

Traducerea Infernului nu e un eveniment literar",ci o faptg bung si folositoare, pe atit de simplg, pe citde meritorie. Ea poate si trebuie sg fie urmatg insg detraducerea celorlalte cloud pgrti din Divina Comedie. Lavirsta sa inaintatg, d-1 Gane ni se dovedeste destul detingr pentru a ni le da. 1

18 noiemvrie 1907(I)

LONGFELLOW

America si, impreung cu dinsa, toatg lumea de limb5englezg, serbeazg o sutg de ani de la nasterea lui HenryWadsworth Longfellow, pe care istoria literaturilor urn-versale il va pune foarte sus cind se va judeca, in de-pling sigurantg, partea ce au avut-o scriitorii in creareasimtirii si moralitgtii vremilor noi.

i Ca una dintre primele incercArl de td1mAcire a lui Dantein romfineste, intreprinderea lui Nicu Gene (1818-1916) puteafl intimpinata cu bunavointA. Traducerea Infernului (1906) ebud un esec. Meritul unel bune vers1uni române6t1 a DivcnetComcd11 avea sal reylna tut G. Co6buc.

191

eulegerile mai vechi ale operelor sale il arat5 ca peun tinar cu p5rul mare revoltat, cu patrunzatorli ochif5rA cz..1durA. Asa va fi fost cind pleca in Europa, nupentru cal5torie de p15cere, ci pentru a invgta de laeivilizatia ei batring, care stiipineste i inima, nemultu-mindu-se cu descoperirea celor mai bune mijloace de astudia i intrebuinta natura, pentru a deprinde de la socie-tattle acestea cu datine, de la literaturile acestea cu tra-ditii, de la zidurile acelea cu trecut istoric si de la pdmin-tul acela cu amintiri un alt fel de a intelege viata decit celpe care-1 aveau asprii republicani cu firea de otel, tare,dar rece. A inv5tat des5virsit nemteste, frantuzeste, ita-lieneste, spanioleste ; a vgzut peisagii romantice, s-aapropiat de fruntasii cugetärii i vietii politice contem-porane, a cetit cu r5bdare toate literaturile cele marlale continentului vechi, din care stia o parte pe de rost.Astfel fdcut o personalitate poeticà fin5, bogatà,feluritä i, pe ling5 toate acestea, deosebit de duioas5,de miloasä, de bun5. Pe cind ii facea lectiile de istorieliterarg la una din universit4ile cele mai mari ale LumiiNoun, el prelucra materialul imbielsugat pe care-I adusesecu sine. Tot romantismul, cu baladele lui mindre, cususpinele lui sentimentale, cu groaza lui de tain5, cujoeul lui de cuvinte a fost inf5tisat astfel, in cea maidulce si mai usoar5 limb5 englezA, de un american pentruamericani. Pornind, ca de obicei, de la o temä europeang,el a cintat, dupà modelul lui Hermann si Dorotea, idilat5rAneascd a marelui Goethe, viata 1inistit5, de fat5de la tar5, iubirea curat5, lunga ratilcire tristd dup5cel pierdut, zguduitoarea intilnire a Evanghelittel, fiicapuidurii primitive". Inv5tindu-se dup5 Châteaubriand aiubi pe indieni, pe bietii prigoniti, el le-a ointatviata in blotaurile cintecelor lui Hiawatha.

Cu acestea i, in lirica-i de tinerete, cu vestitulExcelsior, apotle bine tradus de St. 0. Iosif, el ii atinseculmea. Dar pina la sfirsit el scria pentru un public plin

192

si-a

de nesfirsita iubire pentru el, poetul poetilor, ale caruicintece patrunsesei-a pind in cea mai departata colibaa cautatorului de bogatie prin padurile Vestului. A puspe Mintuitorul insusi intr-o tragedie, foarte curata, destulde sfinta, plina de versuri armonioase, dar care nu s-aimpus. De obicei insa, el lasa sa-i cada de pe buzecintece. Era acuma un prea frumos batrin, cu barba alba,cu ochi foarte buni, si cind, intr-un tirziu, moartea cutezasa-i aduca aminte de drumul cel lung, ea-1 gasi cu micreacintarilor pe buze.

In alta tara, la un adevarat popor, in alte vremi deavint al cugetarii, el ar fi intrebat mai mult sufletulsau insusi g ar fi rivnit mai sus, ar fi gindit mai bar-bilteste asupra tainekor. Asa cum era insa, viata lui afost pentru America engleza o binecuvintare a inimiituturora in numele poeziei.

Si, iata, ea si-a adus aminte.

2907(/)

LEON TOLSTOI

In Leon Tolstoi, despre moartea caruia s-a vorbit,fara temei, ljaunazi, nu numai Rusia, dar lumea intreagaau Inca pe unul din cei mai marl oameni ai timpurilorde fata mare prin opera, dar, inainte de toate, prinsufletul sdu de crediMa si buniitate, cum nu mai estealtul nicaieri in timpurile noastre.

A ajuns la optzeci de ani, vrista de patriarh pentruun om care are si fata, si graiul, si viata de patriarhcaci de multi ani s-a coborit in mijlocul naturii, cerindde la simplicitatca ei sublima un raspuns simplu la tainele

193

supreme a crtror dezlegare ii chinuise ani indelungati,si e acuma un frumos tgran batrin, cu barbg lunga, sal-bateca, cu plete ca de egurnen, cu fata arsa de soaredin care se desface patrunzatoarea intrebare a nelinisti-torilor ochi de leu. i multora li se va parea ca esteo mare deosebire intre acest bogat om de tara", a cdruibogatie o cauta si o tin altii, intre acest predicator siprooroc in haine de taran, care vede in iubirea cresting,in pacea cresting, in marginirea i cumpatarea crestinga tuturor n-voilor, in cultivarea omului crcstin din fie-care singura solutie multamitoare a dureroaselor problemesuperioare, si intre tingrul ofiter, intre puternicul scriitorcare coboarg in operele lui, cu o putere de evocatie f5rgpereche, o lume, o vreme intreaga, cu toate tipurile eideosebite, dindu-i in acelasi timp intreaga viatg moralgde care era insufletit si zguduind-o de toate curentelede idei, de toate patimile timpului, in maretele creatiunice sunt, dupa schitele din Caucaz, Rarboi ?i pace §iAna Karenina. ?i de pe atitea buze cade cuvintul desuperficiala i lesniciorsa osinda : decadere, slabire ainsusirilor productive, misticism, manie religioasg !

Nu, nu e a.a ! Decgderea n-o poti afla, nici obosealamarelui creator. In Sonata lui Kreutzer, care vrea sàdezguste de iubirea carnii, in marile scene de dureredin romanul de batrinete Invierea, unde totul tratestecu o putere de vraja, de la biserica de sat luminata defachile invierii ping. la Rgsuta pacatului, ping la temnitacrirnei si la ispgsirea surgunului, in cuprinzgtoarele schitecare prezintg pe scurt viata unei nevinovate fgpturi cupatru picioare a aceluiasi Dumnezeu, sau povestea mortilomenesti, pe cimpul viscolit ori in odaia luxoasa afunctionarului inalt, dar tot asa de smerita, de fricoasi,de chinuitg de dorinta unui razim, unei mingiieri, unuiindemn, care nu pot fi din aceasta vioaie viata a egois-mului ce infloreste pentru irnpodobirea lumii, in toate eacelasi gest de invietor fericit i märet. i nu e nici mis-

194

ticism ratacitor, nu e nici complicatie de teorit si vigilreligioase in pilrerile despre om, despre trai si menirealui, ci e simplicitatea evanghelica, a carii supunere poatesg inalte mai mult decit mindria.

Si e, desigur, plina de unitate aceasth viata Vedetipinzele acelea mari de räzboi, de viata sociala scumpii,inalta, zgomotoasa, felurite. Sunt multi oameni, sunt ati-tudini frumoase, sunt miseari indraznete. Dar simti indataca nu pentru a le infiitisa e scrisá cartea. Rind de rind,paging de pagind, capitol de capitol, alearga flacgra in-trebarii, dezmierclatoare asupra unuia, crudä asupra al-tuia, arzdtoare asupra unui al treilea. Si, la capat, cindtoti se due, se resemneaza, se topesc, se acopar de umbra,limba de foc a intrebärii se misca' mai departe, tremurinddureros in marele intunerec. 1i trebuia, inainte de toate,si lui sa stie

Ce sint aceste lucruri ce vesnice n-or fi.

In filozofie a Osit vorbe rare care se ciocnesc,constructii inalte, ridicate pe noH ce plutesc, argumentatiicare multumesc ratiunea imui timp, dar nu pot rodi Ininima, pe care n-o ating ; in pgrerile mistice a gäsitcrestinismul de origine Med acea simplicitate si nevino-vatie care sunt insusirile lui cele maH prin care a pututsi a trebuit sa cucereascá lumea.

Atunci el abdica mindria cugetarii, indrazneala gindululrazvratit cu care se lovise de portile de aramd ale tainei si,daca facu jertfa aceasta, se gasi aläturi de durerea sibucuria oricui, chiar ale celui mai urnil, se infrati cuzilele muncite ale celui mai sarac si trai ani de batrinetecum putini fruntasi ai epocei noastre de lupta au pututsa-i alba, pe vreo alta perind de mingiiere.

Si ceea ce are insemnkatea cea mai mare, e ca' elnu s-a facut crestin dupà Evanghelie pentru fericirearaiului, pe care 1-a ignorat totdeauna, ci pentru suferintaacestui iad, in care farti scop vazut se zbate si se stoarce

195

ornenirea invrajbita, a carii mintuire el n-o vede incivilizatie oprit fiind de brutala ei infatisare materialade astazi.

(I)

TUDOR DE FLONDOR

Din Bucovina soseste stirea trista a mortii cavalerululTudor de Flondor, componistul caruia Inca daunazi, laSibiu ca si la Bucuresti, i se faceau man i pe deplinmeritate ovatii.

Dintr-un neam care se aflä pomenit in istoria noastraInca din veacul al XVII-lea si care, ramiind in Bucovinala anexare, a capatat predicatul nobiliar i titlul de cava-ler, Tudor de Flondor a avut doi frati : unul din el,d-1 Nicu de Flondor, e cunoscut bucurestenilor din vremeaexpozitiei, cind a cistigat simpatia generala prin amabili-tatea sa, celalalt e d-1 Iancu de Flondor, care a fostodata seful partidului national roman in vechiul tinutmoldovenesc.

Tudor de Flondor, fire impresionabila si delicatd,visator incorigibil, traind intr-o lume a lui in care banii

alte nimicuri n-aveau nici o valoare si in care oameniilunecau ca niste umbre pe care nu le poti recunoaste

numi, a fost din tinerete un muzicant fanatic si exclu-siv, inchis in iubirea artei sale. A strabatut-o intreagaca admirator fervent al maestrilor celor man i, intreauditiile sale, a inceput sä scrie, puind deocamdata inmuzica versuri de-ale lui Robeanu, adeca GheorghePopovici insu.i, sau simple cintece Vara valoare. Cine n-aauzit acun-i douazeci de ani serenada plina de melancolielina, Luna doarme, a carii muzica e de Flondor ?

196

si

si

Spre inaltimea mai mare a operetei s-a a-.-intat InMo? Ciocirlan, care a fost pentru romanii de pretutindenio revelatie. Opereta taraneasca, in care sunt fete frumoase,vinatori viteji, greci fricosi i alte ingrediente ale come-diilor lui Alecsandri, la care Flondor ramasese in ceeace priveste literatura j. Compozitorul dovedea strülucitca-si amintea de multe i putea sa combine cu succesamintirile sale. Lipsea insa nota populara, care era deasteptat, i lipsea vioiciunea vesela pe care o cerea subiec-tul i pe care el, pierdut in reveriile sale triste, nu oputea da.

asupra acestui sfirsit discret se lasa ca o umbramai adinca din sarhatorirea lui Porumbescu, mort si mai

dar dupa ce &Muse glas aspiratiilor unui neamin atitudinea de revoltà a unui Prometeu pe care boala-1roade pe stinca sigurantei in el si In chemarea sa.

18 hinie 1908(I)

SIMION BARNUT

Membrii Asociatiei aveau un gind, pina a vorbitreprezintantul guvernului, sa adauge la programul deaprobari i banchete, fara macar, la sfirsit, un bal fru-mos, care sa pregateasca intemeierea citorva familii, aface un pelerinaj la mbrmintul celui mai mare dintrefiii Salajului romanesc, la locul de odihnii al lui SimionBarnut, sau, pentru a-1 scrie cum se scria, dupa norme

Tudor Flondor (1862-1908) a rani scris muzica pe versuride Eminescu (Somnoroase pascircle), valsuri pentru pianorchestra, coruri etc.

197

tinar,

alt

din Rorna veche : Barnutiu. Intrebam, cind s-a zvonitacest plan, dacd Universitatea din Iasi, pe care auinaltat-o cursurile tinute, ani indelungati, de Barnut, seva gindi la acest nobil invatator si formator de sufletepentru a pune pe piatra lui una din acele cununi carenu pot sa lipseasca.

Pelerinajul nu s-a facut, pentru a se dovedi inca odata ce pasnic, rabdator i supus nearn de oameni sunt

acesti valahi, de cari totusi nu incape atita lume.Universitatea din Iasi a putut s uite, in dulcea odilmaa verii, turburatii doar de jargonul d-lui filolog Hecht,de vestitul -invatator al ei pe vrernuri. Numait preotuldin Bocsa a facut slujbd de odihna sufletului ; au ascultatcitiva tarani, intelegind mai putin rostul slujbei, iarjandarrnii cu pene de cocos patriotic la palarie au pazitde o primejdie care n-a existat niciodata.

totusi ar fi spus ceva, cu oarecare tilcuire, mor-mintul lui Barnut. i mai ales douii lucruri.

Cine nu stie vestita lui cuvintare catre adeväratulpopor, catre miile de sateni doritori de a-si afla vesteamintuirii din robie i nedreptate cuvintare leinuta inCimpul eel nou al Libertatii, la 3 mai 1848 ? Filozofiaprofesorului de filctzofie a trecut farri inriurire, i numaicind s-a vorbit in viu grai de dureri vii i nädejdi ceinfloreau de fapt in sufletei numai cind s-a grail tuturor,in graiul pe care toti 11 tar intrebuinteaza, numaiatunci s-a facut acea sfinta irnpartasenie a sufletelorcare creeaza momentele marl.

Pesto citiva ani, Barnut piedica la Iasi, in lectii dedrept, crezul national romanesc, scotind din teoriile sale,rabdator dezvoltate, incheierea ea suritem un nearntrebuie sa cladim toate ale noastre pe comtiinta acesteifiinti deosebite, firesti i legitime a neamului nostru.

a venit un filozof mai nou, mai invatat, poate maiager, d-1 T. Maiorescu, i cu vioiciunea tineretei i-a distrussistemul de argumentare. Aici s-a oprit, insa, neputind

198

Si

Si

al

Pune la loc un altul. $i, iata, dupa trecere de multi aninu negatia d-lui Maiorescu, ci afirmatia 1W Barnut nestapineste; ne lumineaza i ne incalzeste.

$i astfel s-a dovedit inch' o data ca ideea fnsasi ramine,oricum ea ar fi fost servita intr-un timp, prin orice con-structii de filozofie si rnetafizica trecatoare. Caci radacinaei se afla aiurea, i nimeni n-o poate smulge de acolo.

$i de aceea marimea lui Barnut nu scade cu anii,si memoria lui nu s-a intunecat o data cu generatiaucenicilor sat

6 august 1908(I)

UNUL DIN ULTIMII MARI BOIERI DE NEAM :STEFAN GRECIANU

Cu $tefan Grecianu, mort la vrista frumoasa de opt-zeci i patru de ani, dispare unul dintre cei mai ba-trini in mijlocul batrinilor, unul dintre cei din urrnareprezintanti ai acelei generatii Inca fericite din anii1860, care amesteca totdeauna, cu orice slabiciuni ome-nesti, dragostca cetitului, placerea pentru colectiile

rivna de a scrie pentru a imbogati cunostintiledespre trecutul nostru, sirntirea pentru neam i Ora.

I Diva infringerea revolutiei din 1848 a romanilor dinTransilvania, printre conducatorli careia s-a aflat, Simion Bdr-nufiu (1808-1864) s-a stabilit in 1855 la Iasi, unde a fost profe-sor universitar de drept public si filozofie. A avut o atitudinesocial-politica democratica. Bibliografia sa inscrie lucrari dedrept, pedagogie, psihologie, logien. Conform conceptiilor salelatinIste, Barnutiu deriva direct dreptul roman din eel roman,idee ale care" consecinte au fost combatute de Titu Malorescuin studiul polemic Contra scoalei Barnutiu (1068).

199

stlintifice,

A fost un mare proprietar, si poate nu unul dintrecei mai rnilosi i gata la jertfe toata acea generatiede tineri români din partile muntene a fost interesatã

doritoare de avere tot mai mare. Nu stim cum va fifost ca tingr, dar la batrinete se spunea pe urma luica e prea mult legat cu sufletul de banul sàu i de pa.-mintul sdu ospitalitatea lui Grecianu era totdeauna zim-bitoare, ca a unui boier adeva'rat, dar mult mai putin

Daca", mergind la tara la dinsul, mincasesi binede-acasii, era si mai bine decit altfel. Dar, cel putin, ce-tidklea era din al lui, pe cind la atitia sardanapali ai ospi-talitlitii prinzesti din banii lui Mochi Fiser i aiconsortilor

A filcut politica'. Se poate sa" nu facg politica' inRornfinia cineva care se bucurà de mai multe milioanesi care, inrudit cu scriitorii bisericesti i istorici dinvremea lui voda Brincoveanu, s-a mindrit totdeauna càare singe de-al Brincoveanului, ba chiar, mai departein genealogie, de-al lui Mihai Viteazul el insusi ?

Politica lui frig nu insemna mare lucru nici pentruel, iar pentru altii si mai putin.

Tinlir inci, abia intors de la studii, Grecianu a inceputsà tipireasca". Fireste Ca' activitatea lui stiintifici a fostin legituri cu descendenta-i boiereasci i domneasci.Despre Radu Greceanu, cronicarul, despre vodi Brinco-veanu se ocupa el inainte de orice alte personagii dinistoria

Diunizi a dat o editie nouà a scrierii oficiale a luiRadu despre stipinirea domnului sat

Pentru aceste studii, Stefan Grecianu a flicut o culegerede o foarte mare boatie privitoare la multe din neamu-rile mari ale Tarii RomâneSti, i, cu documentele, copiile

Viaia lui Constantin vodti Brincovcanu, cu note si anexe(1906). $tefan Grecianu (1824-1909) a dedicat strAbunu1u1 silu,Radu Greceanu, studiul Scrierite tut Radu logofdtul cronicarut(1904).

200

lured.

orientalesgi.

si

;

taro!

notele sale, el putea fi privit ea neintrecut in cuno$-tinta genealogiilor muntene. Aceste hirtii vor raminea,dupa cit §tiu, in stapinirea Academiei Romane, care penti uaceste lucrari, facute stäruitor i pe ascuns de public, ilalesese membru de onoare al ei.

Urmawl lui Brincoveanu §i al lui Mihai Viteazul aveain el o tarie de trup 0 de suflet care-i vadea singelecel bun. Te uimeai vazind pe acest octogenar cu fataosoasa §i profilul de wim, cu glasul incet, strins, zugru-mat de astma, vorbind ceasuri intregi, amintindu-0 sigurmulte lucruri marunte, din veacul pe care-I traise inmare parte 0 din cetirile sale, facind drumuri lungirastindu-se razboinic la cine nu-i facea clupa voienu-i umbla clupa poruncd.

Mai bun la suflet, mai putin politicos ce indelungili stringea minile inainte de a-ti arunca sageata uneinotite rauvoitoare ! mai darnic pentru tiinta tarnmai parintesc pentru satenii sai carora §tia tottwi saii dea hrana cuvenita in zilele lor cele grele Grecianuar fi intrupat pe adevaratul boier de vita, cu spiritulhranit de traditiile sale familiare 0 de o aleasa culturacapatata in Apus, tip a carui disparitie treptata n-o putemregreta indeajuns.

8 august 1908(IV)

D. M. STURDZA

A murit, la Dieppe, Dimitrie M. Sturdza, al doileafiu al lui Mihai vocla, domn al Moldovei.

Facuse in tinerete studii bune, impreuna cu fratelesàu Grigore i cu Mihai Kogalniceanu, la Lunéville, subt

201

18

si

i

conducerea abatelui Lhommé, un batrin cleric de toatabunatatea, fost preceptor al tatalui lor, b apoi la Berlin.Din aceste studii, Mihail Kogalniceanu a iesit un omgenial, cel mai mare conducator cultural si politic pe care1-au avut romanii in epoca moderna ; Grigore Sturdza,cel mai mare dintre beizadele, s-a intors ca un iubitorde stiintä, in problemele careia s-a cufundat si in visa-rile careia s-a pierdut, si ca un indraznet in politica,pe care o facea, neaparat nefiind cleat un om distins,si nu until superior potrivit cu traditiile claseiboieresti i cu interesele familiei, am zice : ale dinastieisale.

Dimitrie Mihail Sturdza n-a fost decit un gentlemancu cresterea desavirsita i proprietarul unei marl, uneifoarte mari averi. Tatal sau a murit intre straini fiindcdnu-i placea sa traiasca in Moldova, care voise sa-1 go-neasca la 1848. care-1 lasase sa piece la 1849 si care n-avoit sa aduca inapoi, domneste, la 1859 ; el, fiul,n-a niciodata dorul de Ora i dragostea de neam.

Reprezintant tipic al acelei aristrocratii romane care,din dorinta unei vieti usoare si placute, din deprindereacu toate rafinarile moderne, din cunoasterea perfectaa limbii franceze, din inrudirca cautata cu nobilii Apusu-lui, coboritori din cruciati, s-a confundat cu totul incategoria de nobili i bogatasi din toate neamurile ca-

petrec viata intre Paris, Coasta de Azur i locurilede bai vestite hranesc spiritul cu ziarul francezeel mai scump i cel mai nou roman parizian, DimitrieM. Sturdza, in strainatate : principele D. M. Sturdza, alasat in sama vechililor i arendasilor imensa-i averede mosii, paduri si palate din tara si a trait, in aer demare si inaintea valurilor care nu-i vorbeau de luptafireasca pentru orice viata din lumea larga mai multla Dieppe.

202

simtit0-1

ri-zip cari-si

Acolo a rnurit. Avea noudzeci de ani. Cine ar ficrezut ? Numai anii de muncd tree greu.

...Dar se cunoaste ea au trecut !

24 august 1908( IV )

DR. I. RADOVICI

In adincurile marii albastre de primAvard s-a coboritpentru a-si gdsi odihna de durerile sarmanului ski trupsi de suferintele unui suflet nobil, ale cdrui avinturi toatese sfarmau de stinca bolii crude, d-rul loan Radovici.Cu el dispare una din cele mai nobile figuri ale tineretuluinostru, unul din oamenii cei mai alesi prin culturd, inte-ligentd, inima calda, prietenie sigurA si cavalerism eroicpe cari i-a avut aceasta tard. Prin moartea lui silnicd,de om care jertfeste o ranfasita de viatd pe care n-o maiciede folositoare pentru multi altii, cdrora le inchinasetoate puterile sale, se desAvirseste una din cele mai strd-lueite fapte de altruism pe care le poate pomeni istoriapoporului nostru.

Cu lacrAmi in ochi pentru pierderea acestui om excep-tional, cdruia-i pastriim toatä simpatia pe care trebuias-o trezeascA sufletul sail curat si frumos, amintesc ca unexemplu pentru generatiile ce se ridicA istoria sacrificiuluipe care 1-a facut dr. Radovici.

Insdnätosat pe deplin, dupà multe ingrijiri si prinhotdrirea unui caracter de otel, dr. Radovici se bucurade tot ceea ce viata poate sA ofere unei individualitritisuperioare. Tindr, bogat, Incunjurat de iubirea prietenilorsi de respectul adversarilor, Impd.cat In constiinta sa,bucuros de munca, fericit cd poate sd ajute pe sdraci

203

18*

intru apararea i alinarea carora era totdeauna gata, elprimi vestea rgscoalelor targnesti din martie 1907, a celordintii salve in came vie, a celor dintii benorociri revarsateasupra

Pentru a cruta pierderi de vieti imense trebuia canoul guvern sa deie judetelor conducatori experienti,energici, dar mai ales drepti i miloi. Ei nu se puteauafla decit in cele dintii rinduri ale societatii românesti,printre cei call nu primesc de obicei un post ca acela deprefect.

Din fericire s-au ggsit astfel de oameni, gata sa por-neascg lupta impotriva patimilor deilantuite, Vara a pe-depsi dreptatea razvratita in folosul nedreptatii apgratede lege si datini. Cei mai multi erau oameni voinici, cariaveau puteri de cheltuit. Meritul lor, e, desigur, mare, darping la sublimul altruismului se ridicg omul subred, Incabolngvicios, care incepu opera sa de prefect, stiindaproape ca scrie ultimul capitol al vietii sale minunate.Ace la a fost Radovici.

S-a intors din Vaslui, judetul lui, unde nu se varsase opicatura de singe, cu totul stors de puteri. L-am vazutatunci, i fata lui spunea indeajuns ca sacrificiul eraconsumat. Noptile de veghe, grijile indelungate, luptelecrincene cu destrabalarea, prostia, ncomenia, chemaseraboala inapoi. Lumina frigurilor scinteia in ochii bunitransfigura fata expresivg. Se imbracase in camasamortii. De atunci nu s-a mai intremat. Cind, dupa va-canta, incepurg, in comisia parlamentarg, discutiile noilorlegi agrare, el vazu foarte bine ca se inselase in speran-tele pe care le pusese in liberali, atribuindu-le el, fostulsocialist fervent, o mare misiune revolutionara in folosulsaracilor, indelung aprtsati i chinuiti. Trebui sa Ora-seasca tara in eurind, dupg raza de lumina caldg care maitine pe bolnavi in trupul carora viata se stinge incet,

vestile pe care le primea acolo in Italia il intgreau totrnai mult in deziluzia sa definitiva.

204

Orli.

pi

Ar fi vrut sil. se poatil intoarce, s aibà o zi de vigoaremai mult decit omeneascii, sá vie in Camera tirguielilorsi acordurilor" i, intr-o ultima incordare titania silarunce ultirnele adeväruri in obrazul acelora cari, laglasul liii, ar fi plecat fruntile. Aceastg multumire ins5n-o avu.

Acum e dincolo de hotarul vederii noastre, al intele-gerii si chibzuielilor noastre. E acolo unde am voi adeseasg fim, cind viata-si grämkleste prea milt loviturile,asupra noastrà i asupra celor iubiti de noi. E unde nu-1putem urmdri.

Printr-o supremd miscare de discretie aristocratica', ela indepärtat de la Varina lui pompa prohoadelor sidiscursurilor, a zAarniciilor i ipocriziilor. S-a sfiit, pareCa, si de plinsul lacramilor celor mai adevarate. Valurileamare trec asupra lui, i ele nu ni-1 vor da niciodatàinapoi, cu fata-i de tristeta i frumosii ochi scinteietori,acuma inchisi in adormire. Dar in sufletul tuturor celorbuni cari i-au cunosclit va fi pentru dinsul un cenotafde amintire, catre care ne vom indrepta spre marturisiri

sfaturi ca fat'd de prietenul viu, i odatä acest neam,ajuns la intelegerea celor cari in adev5r 1-au iubit, varidica un monument vgzut eroului.1

(I)

Doctorul /oan G. Radovict (1868-1908), intors in tarn la1896 dupa zece ani de studii la Parts, a aderat la rinscareasocialistA. Impreund cu ceilalti generosi" care au traclat mis-carea, a trecut in partidul liberal. Prefect de Vaslui in timpulrAscoalelor din 1907, a distribuit celor aflati in suferintA ajutoaretrimise de N. Iorga. Din evocarea acestuia, retinem consemnareaconvingerii fostului socialist CA partidul liberal la care aderaseera ostil intereselor populare.

In 1908, doctorul Radovici s-a aruncat de pe puntea unuipiroscaf in valurile Mediteranei.

VASILE COSMOVICI

A murit in Paris poetul Vasile Cosmovici.A fost un om de talent, stiind sa faureasca versul,

stiind rnai putin era medicinist ajuns functionarsa g;..1seasca fcleea. A scris acum vreo douazeci de ant laRevista wouti, unde nu era printre cei din urma. Hasdeu1-a indragit, i pentru infatisarea mefistofelica i macabraa figurii lui cu aspre linii crispate, pentru focul salbatecal ochilor negri. i 1-a facut mediu, si Cosmovici, caretinea mult la batrinul cugetkor, a carui viata incercadeunazi s-o scrie dupa amintiri povestite de insus1Hasdeu, s-a laser prefacut in mediu. Numai la urma,cind a descoperit in sfirsit sarlatania ordinara care seascundea sub spiritismul" lingusitor i exploatator alunora din colegii sai de sedinte oculte", el a renuMatla jertfa de a se da in spectacol siretilor, pe cind ochii devizionar ironic ai rnaestrului" urmareau pe hirtie nesi-gurantele voite ale unui condei inspirat de... comple-zenta".

I-a venit mai tirziu arnbitia de a lucre pentru teatru,el, liricul de pina atunci. A scris o Doamnit Oltea, care s-areprezentat si cuprinde multe versuri bune Apoi a vrutsa redea tragedia lui Miron Costin, careia i se poate gasinumai cu greu o vrednica motivare dramatica.

Spre sfirsit, cind ii chinuiau suferiMile nervoase care1-au rapus, el a scoborit o treapta literara, incercind areda prin jocuri de cuvinte, mai mult silite, humorul gro-solan al unui ostas roman care s-ar fi luptat pe vremeagrenadirilor lui Napoleon.

S-a stins departe, intre rudele franceze ale sotiei sale(a fost de douà ori citsatorit la Paris, unde a stat multiani de zile). Caracteristica figura de mucenic disperat aldurerilor fizice si al unei arnbitii literare foarte vii, pe

Titlul piesei lui V. Cosmovici : Domni to (Rena (1898).

206

care n-a avut ragazul s-o serveasca potrivit cu mijloacelesale, care erau adevarate a disp5rut. Sa pastram ungind bun pentru vechiul prieten i tovaras Vasile Cos-movici, unul dintre cei din urmil romantici sinceri,ramasi pinii la urm5 romantici, fiira bani, fgra rost, faratitlu, intr-o lume de o practicitate asa de grosolana,sà salutam adinc, acum cind, tirziu, i se afla moartea, peomul destept care n-a stiut sä ajunga la nimic in Romania.

lanuarie 1909(I)

P. S. AURELIAN

Dispare la o virsta inaintata P. S. Aurelian, presedin-tele Senatului.

Raposatul a fost unul dintre cei dintii romani cari auavut cunostinte serioase de agricultura. A studiat i scriscitva timp in acest domeniu, fiind i profesor al scolii deaceasta specialitate. Cu vremea, a ajuns a cuprinde intre-gul domeniu al economiei nationale, i actiunea liberali-lor, la cari se alipise, a fost determinata, prin anii 1880,de ideile lui protectioniste i inddstrialiste.

Din ce in ce politica 1-a prins mai mult, Med Ca acestom rece i cumpanit sã fl avut pasiune pentru dinsa.Totusi, cind o searna de liberali mai tineri n-au mai vrutsà fie sub mina asprà si in cercul de idei cam strimt ald-lui D. A. Sturdza, drapelistii" au gindit Ca se poateface un sef de partid din P. S. Aurelian, blind, impà-ciuitor, foarte cuminte, vorbitor cumpatat i pl5cut,afard de aceste insusiri, economist recunoscut i pia-nuitor al Casei rurale. Tulburarile pricinuite de nechib-zuita izgonire cu politia a mitropolitului Ghenadie care,

207

ai

gi

inainte de toate, reprezinta, plat la depunerea cirjei,biserica României, i-au dat prilejul de a inlocui, pe citevaluni, pe d-1 Sturdza.

Citva timp, partidul a vegetat in opozitie. A fugitrepede in rindurile ostii celei mari, fárá steag. Vina acesteidezertiuni a purtat-o desigur i acela diruia steagul, acumascuns, Ii fusese incredintat. Dar P. S. Aurelian nu ceruseaceastil onoare.

Cum n-a cerut nici pe aceea de a fi presedinte alAcademiei Romane, in care calitate iar nu i se puteauaduce critice.

S-a stins linitit intr-o zi mare a neamului, o zi incare s-au ridicat, lIngá vechi steaguri glorioase, steqgurinoi pe care tineretul le-a tinut sus ca sa se vad6 dedeparte. Moartea lui a fost un incident ; unul mai impre-sionant pentru multi insä inrnormintarea lui, la care auvenit destui prieteni politici", dar nici un credincios alvechiului sef, de atita timp ajuns si el la normalitatcasmerita a vietii politice de partid 1.

/ fevruarie 1909

I Petra S. Auyelian (1833-1909), economist 0 agronom cuvederi inaintate, pe care le-a expus de la catedra sa universi-tarii 0 a incercat sä le punii In practied in calitatea sa deministru i prim-ministru, a adus o contributie meritorie inprogresul economic al Romaniei. Este autorul unor bune lucraride specialitate.

(1)

DOAMNA ELENA CUZA

A murit la Piatra-Neamt femeia ideal de bungmodestd care a fost mdria-sa doamna Elena, tovards5 luivoda Cuza.

Sint sicrie pe care nu se depun nici florile cele mai dininimd inchinate. Orice laudd, mice semn de durere parnepotrivite fata de mareata simplicitge a flintii pdmin-testi care, trdind intre noi, cei plini de neajunsuripdcate, a dus curatá viata cereascd, asemenea ingerilor.

Dintre aceste fiinte alese a fost doamna Elena, a c5reiviata intreagg inseamnd : uitare de sine, iertare pentrualtii, binefacere ascunsd de lume.

Odihneasc5 in pace in acel pdmint al tdrii despre carespunea Ca numai cine s-a n5scut in cuprinsul lui poatesd-1 iubeascri !

Pentru noi, cei ai pamintului acestuia, ea n-a murit :icoana ideald s-a ridicat numai, prin cea din urrnd, dacdnu i cea mai grea suferintä, ceva mai sus, si un glas dintimpurile mai bune a facut.

Pe doamna Elena am vdzut-o in zilele serbariloramintitoare ale Unirii. Intovdrdseam doug studente aleUniversitatii din Bucuresti care veneau infatiseze oadresa de omagiu din partea colegelor bor.

Casa ei o dgruise doamna d-lui Theodor Rosetti, atuncicind ea se hotarise a prtrilsi tara. Intorcindu-se nu stiude ce plecase, dar se intorsese de dor ea prirni gdz-duirea unei familii bogate din Piatra-Neamt, care-i pusela dispozitie o cäsuii curatd si veseld, in care al ficrezut mai degrabri cri se siildsluieste primävara uneifamilii de functionari sdraci decit cri in ea se addpostesteaceea care a fost doamna Orli.

Multd simplicitate si la primirea de atre personalulstriin care incunjura pe miiria-sa. i multdrezervatd, multd linite rece. Mi se pgrea ca intru intr-un

209

si

cuviintii

si

sg-I

cavou si ca dincolo de usa inchisg, In odaia pe Care oprevedeam tacutg si inghetatg, voi gasi o umbra dinacelea care multg vreme Inca fluturg in jurul morminwtelor marl, farg plins, Meg glas.

nu, in acea odgita neagrg, in care se deslusea, infundul unui fotoliu, dintr-o saracg rochie de doliu vesnic,subt un cauc de caluggrità acoperit cu un vgl simplu delind, o figura marunta sgpatg fin in fildes palid Inodaia aceea era o viatg care stia, cetea, afla, care uneaamintirea intreagg a trecutului cu cunostinta desavirsitaa celor de astgzi, era o cugetare sigurg si cuminte, era oinimg care bgtea pentru tot ce e nobil si ochi in cari nusecase izvorul lacrimilor acelora care tin vii durerile celemari, ascunse de lume, pe care ele n-o privesc.

Cind una din cele doua fete ii ceti, cu emotia ce si-opoate inchipui oricine, rindurile din inchinare, doamnase ridicg, sprijinindu-se greu pe bietele mini butrine,care facuserg odatg atita bine si care tremurau slabiteIn minecile de ling neagrg. 0 vedeam acum limpede :era o femele micutg de stat, foarte delicatg, pe care osimteai insg ca putuse sta odinioara alaturi de un domn

si ce domn !Indrgznii a mg uita in ochii ei mari, luminosi,

adinci in vechile portrete, care razimau de fotoliul scumpsterna Orli. In orbitele adinc sapate, pline afund de oumbra tristg, ochiul ramasese, in linistea lui impacata,viu si puternic, uneori cu cgutatura stäpinitoare, alteoriinduiosat, bun, plin de binecuvintare.

Cind se auzi pomenindu-se numele si faptele aceluiapentru care avusese toata iubirea femeii si o iertare pecare putini o pot da, acest ochi privi undeva, departe,unde mergea si gindul tuturor celor de feta. Apoi, inarcuitura de jos a orbitei adinci, o lacrirng mare se stre-curg incet Dupg patruzeci de ani ea putea sg plingg Incapentru dinsul.

210

$i

Si vorbi, cu un glas care n-avea Indoieli si ziibavi siin care slàbiciunea punea doar un ritm incet, care tefacea sh simti di acestea nu sunt vorbe ca ale tuturorcelorlalti oameni, cd e intr-insele ceva imaterial, as ziceaproare supranatural, ca in tot ce privea pe aceastii femeiede mult iesitii din rindurile grdbite, zgomotoase, pdtimasesi vulgare ale oamenilor.

Si, in felul ei de a vorbi, stia s'a amestece cloud ele-mente care nu mai merg impreund azi, dar care prinunirea lor fiiceau si marele farmec al elocventei mareluiei sot : cea mai desavirsita simplicitate si cea mai auten-tied maiestate.

Cind cetirea adresei se isprdvi, abzii aceste cuvintede multumire, pe care le intovileasea un adevarat gest desuverand :

SA' trdiascd România tindrii !Nu venisem sä intreb, si eram bucuros ca doamna

ingsi intreba despre tot ce poate interesa pe o româncdde o inaltd culturd, de o distinsd experientd si care-siiubeste adinc tara.

Despre ce a vorbit, rdspunzind, intregind, indreptind ?Despre ce n-a vorbit, in aceeasi exprimare sigurd sisimpla, pe care o intrerupeau afirrnäri pasionate, carescuturau tot trupul subred, inviind in el mdretia celorcitiva ani neuitati !

A vorbit despre biserica tarn sale, despre mareleVeniamin care stiu sd InlAture pretentiile unui MihaiSturdza si sä pärdseascä un scaun pe care nu-1 ptiteaapdra, fiind si un sfint, si un luptfitor pentru lege. Avorbit despre lipsa de mingiiere crestineasca a celorsdraci, despre preotii aceia cari lash' mortul in drum, dacdli se oferd plata prea mica, si despre pedeapsa pe care adat-o vodd Cuza unuia pe care-1 prinsese asupra faptului.

A vorbit despre tdrani, despre durerea cea mare pecare a simtit-o cind un partid liberal a venit la guvern

211

prin valurile de singe ale targnimii liberate de Cuzavod6", despre iarna grea pe care o due cei sirmani, desprelipsa de nutret, despre primejdia ce ar putea veni inprimavard din aceasta tara de suferinte. A stgruit asupranevoii unei gospoddrii nouä i bune pentru adevaratainAltare a acestui popor. Si avea amAnunte de bund gos-podin5 asupra culturii prunilor, asupra povidlei"...

A vorbit despre un singur dusman, despre care, fard oipocrizie de care un astfel de suflet e incapabil, spuseseea 1-a uitat i cä nu-i pare rAtt de nenorocirea lui.

Fireste, a pomenit, de mai multe on pe domnulUnirii. 11 Infi4ia ca pe un om lipsit de toata iubireapentru pompà, simplu ca mice om de rind dintre supusiisdi ; nu, mai simplu, mult mai simplu, strabätind stradele,pierdut in multime.

Si-i ziceam uneori... Sta.' si se opreste, cautindcuvintul : märia-ta" i se pare prea solemn, ea' nu-i ziceaastfel. Nu, sä spuie cum ii spunea : Si-i ziceam uneori :Omule, de ce nu te pgzesti ? Se gaseste poate vreunnebun care &á tragg aszupra ta." Da el adea din umeri,lui nu-i pasa... Si cirmuirea era grea pentru dinsul, nu capentru altii cari se trezesc deodatà marl i Carora totili se inchinii. Ca", vezi d-ta, el avea cunostinti, rudenii,prieteni. Si, oricum, nu putea A. se poarte cu dinsiinumai ea domn.

Stätu pe ginduri. Apoi aminti pe regele i reginaItaliei, ducind iubirea si mila lor la Messina, cea mainenorocitA dintre cetäti

Si stii de ce o ncea el aceasta ? Pentru CA era omal pamintului aceluia...

Täcu o clipà i, adinc miscati, facuram cu totii.Altfel, primea puterea care vine de la Dumnezeu

flied pretentie, dar fgrà seklere, ea intretinea legaturi

1 In 1908, Messina a fost distrusd aproape n Intregime deun teribil cutremur.

212

j.

bune cu o curie noug, care tmeori Ii aducea aminte dedinsa i o cauta prin telegrame oficioase, in linistea eiresignata.

I s-a parut o data ca as fi atins pacatul lui, care a fostdurerea ei, i atunci imi taie cuvintul i incepu, dureros,o fraza care trebuia si1-1 apere i pe care ma grabii s-oimpiedec.

Si a mai spus altele pe care le tin pentru mingiiereaimbarbatarea mea in lupta, precurn tin cu sfintenie

rindurile dictate de dinsa i iscalite cu mina ei tremura-toare, in care, ca amintire pentru o interventie in vedereaserbarii dupa cuviinta a semicentenariului Unirii, ea dadeabinecuvintarea ei, de octogenara i de doamna, copiilormei.

Asa am cunoscut o clipii, o luna de zile inaintea boliicare a rapus-o, pe sotia lui Alexandru Ion I, pe doamnaElena a Romaniei.

Am crezut ca nu am dreptul sti ma opresc de lacomunicarea acestei amintiri.

5 aprilie mai 1909(1)

EUGENIU VOINESCU

0 pierdere pentru arta romana.Pictorul Eugeniu Voinescu, singurul care a dat picturii

romanesti marine Studiate I pline de intelegere, de poczie,a murit in Bucuresti, la o vrista inaintata.

Voinescu era fiul consulului grec din Iasi. El insusi afost consul la Odesa, unde a cunoscut .si frurnuseta

213

pi

marcata a Marii Negre i dibacea ei infati§are in pinzelelui Aivazovski 1.

Casatorit cu fiica poetului Gheorghe Sion, Voinescuera o fire blinda, o natura aleasà, cu un fin simt pentrufrumuseta, un om de o societate placuta.

A-1 intilni era o pläcere penlru toti acei cari ajun-sesera cumva in legatura cu viata izolatil a acestui omde o sanatate §ubreda, cu sufletul jignit de nedreptati,oficiale i particulare, care i s-ar fi putut cruta.

Tablourile lui sunt risipite. 0 p1aj, un val de mare, onoapte de furtuna se aflä la mine, i ele-mi vor amintipe omul amabil si bun care mi le-a daruit. 2

13 mai 1909(IV)

AUREL MURESIANU

Cu Aurel Muresianu, batrinul redactor brasovean, nudispare numai un om, un scriitor stapin pe condei, uncunoscator deplin al politicei, un om de intreprinderede mare staruirrta, un reprezentant pe dreptate respectatal generatiei mai vechi, ci una din infati§arile gazetaruluiroman de dincolo", poate mai interesanta ori mai vred-nica de stimä decit cuceritoare, populara i simpatica.

Gazeta Transilvaniei, foaia mostenit'd de Muresianu,dintr-o familie ai Cara membri m4teneau datorii literare

Ivan Ronstantinovici Atvazovslci (1817-1900) pictor rus,autor de peisaje marine.

Eugentu Voinescu (1844-1908) a fost cltva timp profesorla $coala de bele-arte din Bueuresti. Dintre tablourile luimarine : Un port de mare", Stincile de /a Constanta", Radadin Odesa", Marca

214

Needed,

datorii de publicist politic, se deosebea hotarit decelelalte organe ale presei fratilor noctri din Ungaria

aceastd deosebire nu se datora redactorilor, tineri ase-menea cu acei cari scriu la alte foi, in stare ci ei sa aibapatima luptei i sd se mingiie cu vreo glunià. Ci sedatora numai i nurnai lui Murecianu, care inspira arti-colele, le dddea tonul, le cetea ci le recetea, le indrepta,le refdcea adesea, le distrugea uneori. El era, chiar de pepatul de suferinte unde a zdcut mult5 vreme, redactor ul,adev5rat, veghetor ci plin de simtul r5spunderii, al foiisale.

Ea oglindea mai putin fiinta lui sufleteasc5, fata deoriginalitatea cdreia fusese, desigur, cind ea mai traia,tot aca de neindurat ca i fatd" de originalitatea tinerilorpe cari-i aduna lined el, ci conceptia lui despre menireaunei gazete. Si mai ales a acelei gazete, gazeta lui Iacobci Andrei Murgcanu, a lui Barit, de care se apropia,gindindu-se la acecti inaintaci numai cu cel mai marerespect. Aca fiind, redactorul Gazetei se simtea dator a daintr-un stil masurat, Ewa' avint, dar Mra nesigurante,cetitorilor sii, cari ci ei erau speciali, avind aceeacievlavie fatd de foaie, ctiri cu totul sigure i absohltobiective, judecati cumpdnite, chiar dac5 nu erau drepte.tablouri ale situatiei in care se vedea silinta de a prindede sus lucrurile mart S-a atacat caracterul oracular alGazetei, care nu era nici pentru activism, nici pentrupasivism, i in multe avea aceeaci atitudine ferith ; darin aceasta nu era sfiala, ci mai putin frica de a intra inconflict cu procurorul ci in atingere cu juratii (...], ci eranumai un covircitor simt 'de respect fatä de greutateaunei probleme politice.

Locul lui Murecianu II vor lua altii caci nu cred s5dispard Gazeta i n-ar fi bine, pentru cà dincolo" ea euna din putinele noastre traditii, i ce ne trebuie poateastdzi mai mult, in orice domeniu, sint traditiile. Dac5eaposatul redactor ar fi 1sat un fiu ziarist, el ar fi condus,

215

Si

la rindul lui, potrivit cu normele dinastiei ; poate ca ins5altrt vreme, nervoasa, pasionatk personala, nedreapth, re-volutionara 1-ar fi stapinit, i tatal si-ar fi privit cu durereun mostenitor pe care nu-I putea deposeda, dar nicischimba. Nefiind acest urmas de drept, ceilalti, deprinsia lucra de mult la Gazetd, vor trebui sa chibzuiasca binepentru a putea uni doted elemente neaparate pastrareacaracterului special al foii, care-i indreptateste existenta,

intelegerea pentru spiritul timpului, pe care nirneninu se gindea sa o ceara lui Muresianu, dar pe care totio vor cere oricui altuia.

Poate cà intr-o directie cultural-politica,spornica, e viitorul batrinei" foi brasovene, ale careibiltrinete se poate incheia astazi prin moartea batrinuluiei redactor.,

12 iunie 1909

VEDERILE POLITICE ALE LUI EMINESCU$1 GENERATIA DE AZI

Pentru o publicatie facuta cu prilejul serbarilor de la14 iunie 1909

Intr-o limba minunath, cu o logica in aparenta nezgu-duita, cu toate mijloacele poetice ale icoanei, fanteziei,ironiei, Eminescu, redactor la Timpul conservatorilor,expune i in aceste articole teoria cà vremea veche era

Aurel Murefianu (1847-1909) a delimit directorul si pro-prietarul Gazetei Transilvaniet in 1878. I s-au intentat repetateprocese de presd si a suferit condamndri din partea justitieibabsburgice.

210

linistith

gi

(I)

Intreagg bung si vremea noug e toath rea, si aceasta dinpricina innoitorilor liberali Mfg stiintg, talent, practicdsi sinceritate.

Cetitorul trebuie instiintat. Vechiul regim politic aveagroaznice vicii de orientalism. Dar el cuprindea in sineo traditie serioasd si fecundg, asezdminte care izvoriserddin adincul fiintei noastre nationale, datini care cores-pundeau inskirilor noastre osebitoare, o vigil moraliicare era a tuturora fiindcd venea de la toti, o solidaritatecare stringea necontenit laolaltg o lume nationalg.

Le-am pierdut pe toate acestea, si e o pierdere uriasà.Sinceri multi din ei, nepreggtiti si mediocri cei mai

multi, liberalii au vrut sg clkleascd pe ruinele acesteiclgdiri modeste un nou palat in stil apusean, a cgrui desd-virsire era mindria bor. Il avem : vara, ne arde, iarna,ne zgribulim de frig, rgceala ngpgdeste peretii si oaselenoastre, fumul ne ineacg, praful ne ingbusg, mirosurilegrele ne dezgustil, zgomotul incunjurgtor ne ameteste.Dorim de vechea pace, rgcoare, trginicie, de vechile mi-rezrne ale odgilor sgrigtoase.

Nu le vom avea la loc niciodatg. Vremea le-a luat pedreptate sau fgrd. In clAdirea noug trebuie Inceputd insgo intreagg opera gospodareasca de adaptare, pe care am-bitiosii intemeietori au dispretuit-o. A cazut casa bunga pkintilor nostri ; datoria noastrg e sa potrivim casabung a copiilor nostri.

Trecutul sgngtos si plin de cuviintg ne va fi sfgtuitorsi indreptAtor la tot pasul. Cu el ne vom intelege iarki,dar intelegerea aceasta nu ne va duce la urg oarbit sistearpa, ci la iubire inteleggtoare, iertgtoare si munci-toare.

In criticg ne vom putea sprijini pe genialul inaintas :o vom corecta Insg si restringe. Inchinindu-ne genialei

217

19 Oamenl earl au lost, vol. I

umbre, vom trece totusi pe linga durerea ei pentru acauta munca noastra.

19 iunie 1909

GIMNASTICUL MOCEANU

A murit gimnasticul Moceanu. De loc din ArdealMoldován Gergely batea deunazi din pintenii de impru-mut spunind ca intiiul nume al lui Moceanu a fost acela,ungurit, de Mociari el s-a asezat la noi pentru a in-dcplini o opera pe care, dupa ideile i puterile lui, a sisavirsit-o. A dat o intreaga pleiada de gimnastici in-drazneti, eroici, de artisti de echilibristica, i mindria luiera sa-i poata arata i strainatatii, smulgindu-i aplauzele.

A inteles insa i valoarea dantului popular, si pindla sfirsit avea o mare bucurie sa-1 joace In mijlocul ti-neretului pregatit de dinsul. Astfel invatamintul lui are sio insemnatate actuala.

Era acum un batrin de saptezeci de ani care, ca unadevarat erou al gimnasticei, nu se dadea. Pärul mare,negru, bine ingrijit ; ochiul focos i viu, fate rumena, pu-tina incetineala doara in mers, care nu era insa obosit.Figuri, se simtea in stare a-ti face oricind.

De cite ori era vorba ca, intr-o serbare cu scopurinationale, gimnastica sa-si aiba partea, puteai fi sigurca-1 ai pe Moceanu. II aveai cara plata. l 1-ai fi ptitutavea i fara multumiri. Bucuria lui era ca nu 1-ai uitat,ea nu i-ai uitat arta.

Nu numai o figura, dar i un om de bine, acest

213

rn-

prezintant, dintre cei din urma, al ardelenilor veniti pen-tru a deschide la Doi, cu orice pret, drumuri not 1

22 septerovrie 1909(1)

BARONUL NICOLAE HURMUZACHI

Din Bucovina ni se anunta moartea baronului NicolaeHurrnuzachi, membru onorar al Academiei Romane, carea raposat la 19 septemvrie in virsta de optzeci si treide ani. Era ultirnul dintre rnarii Hurmuzachesti, dintrefeciorii bunului boier Doxachi, atit de moldovean, decrestin si de gospodar, dintre mindrii feciori de boierirasariti in curtile de la Cernauca I ...]

A facut si el frumoase studii la Paris si la Berlin,pe vremea clad neamul nostru pretutindeni capata cu-nostinta de el Insusi si cind in aceleasi scoli din Frarrtasi Germania cauta lumina, pentru a o revarsa larg asupraneamului sau, genialul Mihail Kogalniceanu si cintaretulfara oboseala si durere trainica Vasile Alecsandri. $i els-a patruns de fiorii anului 48, clod fratii lui proclamaraprin grai si scris ca traieste in Bucovina o natie ro-maneasca, a careia este si trebuie sa fie tam demostenire.

Dar Nicolae Ilurmuzachi nu era un luptator, desilupta neamului sau, pe mice teren, nu 1-a lasat vreodatanepasator. A stat la mosie, in mijlocul familiei, facindacele studii de stiinta care i-au rneritat alegerea la Aca-demie, doi ani dupa ce Austria 11 facuse baron.

1 Inainte de 1900, Moceanu a fast profesor de gimnasticala liceul particular Sf. Gheorghe" din Ilucuresti, coleg decancelarie cu dr. C. Istrati, A. Vlalaut5, Gr. Tocilescu.

219

19*

La moartea unui bitrin asa de Impovarat de ani p5-rerie de rau se soptesc. Totusi de fapt cu durere se po-meneste trecerea din mijlocul color vii, cari au munca,raspunderea i suferinta ler, a celui din urma di/Are oa-menii unei mari generatii, care prin singura fiinta saputea sa fie pentru vremea de azi o mustrare, pentruziva de mine un indemn.

27 septemvrie 1909(1)

GHEORGHE CHERNBAH

Moartea prefectului de Iasi Gh. Chernbah ni amin-teste ca in tinereta el a facut versuri vioaie si spirituale,pe care le iscalea Gheorghe din Moldova. A colaborat laRevista noud a lui Hasdeu, care-1 pretuia mult. De untirnp, lucra la foaia literara a lui Stere, pe care-1 repre-zinta ca prefect. 0 sarcina desigur nepotrivitri cu dinsul,caruia-i placea o viata Med griji, ocupatil cu lectura.

Cind ramasese Inca om neatirnat, Chernbah era ins5un om de societate foarte placuta, un spirit liberlndrãzne i un bun prieten. Confiscat de politica departid, a disparut din lurnea literara si a uitat cu totulde vechile sale legaturi.

Acei earl au pastrat amintirea br, regreta moartealui inainte de vreme. 1

27 septembre 1909(IV)

Gheorghe Chernbah (1359-1909) a aderat in tinercte lami0carea socialista din Ia01 i a colaborat la Contemporannt.nedactia Vicii rornaneti. i-a adunat scrierile literare in volu-mul postum Vcrsuri l prozii (1912).

ri

V. ROLA PIEKARSKI

A murit bietul Rola Piekarski.Ciudat om ! Un polon addpostit la noi, venit Dumnezeu

stie de uncle si de ce. Rau imbracat, stingaci, milogitorla infatisare, traind cea mai saracacioasa viata de boem,Idea camasa pe el si cu pdharutul alaturi.

Era de mirare cite le stia ! Si cu cit sirnt intelegealucrurile noastre. Un foarte talentat pictor decorativ.Foile lui de titlu in colori tan i linii aspre nu eraulipsite de un deosebit simt al impodobirii. Casa de edi-tura Minerva" ii datoreste mult. Si noi toti cari am ti-parit la dinsa. Desemmuile lui Piekarski au chemat pu-blicul la cetirea cartilor noastre.

Unde e acuma, desigur mai bine pribeagului. Aidpe pamint a avut mult amar. $i, in clipele cind era sin .gur cu dinsul, singur i cu mintea limpede, va fi curs,intr-o tresarire de mindrie, i o lacrima asupra suferin-tilor lui, pentru care si el era vinovat intre altele,fiindca asa-1 lasase Dumnezeu.


POMENIREA LUI MIHAI VITEAZUL

[La 8 noiemvrie 1909, implinindu-se trei stile si zeceani de la cucerirea Ardealului, Liga culturald a facut unpelerinagiu la mormintul de la Minastirea Dealului allui Mihai Viteazul. Zic : mormint, dar mormintul a fostprofanat de mesterii sträini de la restaurarea lui voclaBibescu, capul scos si pus pe o masa de lemn, apoi in-

221

tr-un dulap de sticla, lingfi al lui Radu cel Mare, cti-torul manästirii, i, pentru a nu fi confundat cu altul,o mind naiv-profanatoare a scris cu slove mari numelemarelui domn i mi se pare si anii de domnie.

S-au Inscris pentru aceastä pioasa calatorie, pentruaceasta comemorare datorita, 270 de persoane din cei800 de rnembri bucuresteni ul Ligei. Ministerul de Lu-crari Pub lice acordase reducere de jumatate. Din tine-retul scolilor au venit, intre altii, 55 de scolari din claselesuperioare ale Seminarului central, alcatuind un cor decca mai buna pregatire si de cea mai desävirsita intele-gere a sensului inalt pe care-I avea serbarea. Un numarde membri ai sectiunii P1oieti, careia nu i se acordasereducere pe caile ferate, au tinut sa vie totusi, cu secre-tarul Mr, profesorul D. Munteanu-Rimnic, in frunte. Dela Pitesti a sosit un numar insemnat de membri ai Ligei,purtind frumoase cocarde tricolore.

Liga instiintase din timp, invitindu-i la serbare, pedd. prefect, primar i cornandant de garnizoang din Tir-goviste. D-I prefect Dimitriu, care nu ignoreaza nici unadin datoriile situatiei sale, lipsea din tara. Altfel, credemca ar fi stiut sa aduca pe unii oameni la simtul chernariilor, care nu e numai la birou intre functionari. Gara erapustie, stradele In stare destul de rea. Cu toate silintile,vrednice de lauda, ale d-lui director de liceu Chr. Geor-gescu si ale d-lui revizor scolar Cherciu, cari ne-auintimpinat impreuna cu d-I institutor Carpeniseanu, pu-tine trasuri asteptau pe pelerini. Ele au ajuns abia pen-tru doamne i domnisoare si pentru acei membri ai Ligeicari nu puteau face pe jos, prin noroi, drumul de patrukilometri pina la manastire.

Pelerinii, au strabatut Tirgovistea in cea mai frumoasaordine, sub steagul Ligei. Asteptau, in cale, multi cetil-teni i un numar de ofiteri, cari au salutat steagul. Maldeparte Irish', am vazut cu mirare alti tineri ofiteri dna-rind in preajma manastirii Rita acest salut al steagului

222

si

Ewa aminti 0 la o aruncatura de sageata de eise aria in lacasul de odihnfi ocrotitorul vesnic al ostiriorromanesti, nemuritorul arhanghel al vechiIor biruinti,rnucenicul celei mai mari gloril romanesti.

Reprezintantii comitetului central au cerut ca rama-siteIe lui Mihai sa fie asezate la locul lor, in monumental,oricit de vechi, care poate fi privit ca un mormint pinace Liga va da ctitorului de manastire, Radu, i acestuictitor al idealului nostru, locul cuvenit In mausolee demarmura. A fast o clipa adinc emotionanta cind trupaa salutat si ea steagul i cind, la trecerea preotului cusfinta moaste, soldatii descoperiti au prezintat armelein sunetele prelungi ale rugaciunii ostirilor.

Protoiereul judetului l trei preoti au facut slujba,in bisericuta plina de oaspeti, care pina sus In fundulboltit al cupolei indraznete se umplea de glasurile preo-tilor de mine cari vor semana prin satele pline de intu-nerec i sterpe la suflet saminta buna a credintii ceizbaveste prin munca, a nadejdilor ce se indeplinesc prinfaptd. S-au pornenit robii lui Dumnezeu Mihai, Stanca,doamna lui, Teodora, mama cu ochii cuprinsi de grija

inecati in ceata lacrimilor.Venerabilul presedinte al Ligei a gasit cuvinte calde

pentru amintirea eroului crestin si roman care se pome-nea. Locotenentul Tudor Popescu a vorbit ca un ostas, ingraiul ca un ostas si in ochii caruia scinteia, sigur de oneaparatii biruinta, otelul luptelor pentru neam, i, cindmina voinica a tinarului ofiter a lovit pe minerul sabiei,gata a-0 face datoria la chemarea ce se asteapta, unfior a trecut prin asistenti l multi ochi au plins.

In numele tineretului din scoli a vorbit un ardelean,Bota, care in cuvinte simtite a rostit o dorinta i o

fagaduiala, care venea si din partea acelora cari 11 tri-mesesera la scolile din Bucuresti.

S-a t filcut (1934) (n.a).

223

gi a-gi

i

D-1 capitan Hergot, comandantul scolii de copii detrupa din manastire i d-1 locotenent M. Popescu, ajutorulsau, ne-au primit cu toata cinstea i dragostea i ne-auaratat, prin reprezentarea unei piese de ocazie, ca tineriiclati in seama dumnealor nu primesc numai o pregatire

ci i o buna pregatire sufleteasca.In sale de arme, pusa binevoitor la dispozitia noastra,

s-a rostit de secretarul Ligei, inaintea tuturor pelerinilorsi a unui insemnat numar de tirgovisteni culti i cusentimente bune, de la cari suntem In drept a asteptao inviere a acestui sfint oras de marire romaneasca, oconferinta pe care o dam in rezumat, dupa notele pe carele-a luat cel mai bun cunosciitor al Tirgovistei, d-1 VirgilDraghiceanuj

INVATATURILE CE LE DA MIHAI VITEAZUL

Persoanele sosite cu noi nu mai au nevoic de a filamurite asupra scopului cu care am venit noi aici.

0 fac aceasta pentru acea parte din tirgovisteni cariau venit sa ne vada i sa ne asculte i carora le exprimin lipsa celorlalti multumiri pentru primirea ce nis-a Molt in acest oras de cultura.

Venim fara nici un scop ascuns i frã nici un senti-ment de interes personal ori de partid. Venim pentrubiserica in care zace Mihai voda, venim sa praznuilntrei sute zece ani de la implinirea datei cind o casteromaneasca a intrat in Balgrad, in Alba-Iulia, prin drep-tul biruintii, prin rasplata dreapta a uncr silinte mari, aunor grele jertfe. De aceca am venit.

cram datori sa venim, chiar in imprejurtirile incare am venit, pentru c atunci cind s-au implinit trei

224

militarii,

di

sute de ani in cal:at de la petrecerea evenimentelor carealeatuiesc epopeea anilor 1595-1601, cind s-au pututsocoti trei veacuri depline de la ispeavile strAbunilor,gindul societ5tii române0i era aiurea, la micile noastrenevoi i patirni, la pastrarea locurilor cktigate in luptapo1itic5 0 la aducerea pe c5ile obknuite a unor stapininoi.

Totdeauna, ca 0 la siirbätorirea zilelor marl ale luiMihai Viteazul, tara aceasta a fost prea ocupatii pentrua-0 pierde vremea cu cultul troilor siii.

Si mai era ceva care a impiedecat cornemoratia cuve-ni1.5. Suntem deprin0 a intreba, cind e vorba de comoaraamintirilor 0 de flaara nädejdilor noastre, i pe du-mani, pentru ca 0 ei, aliatii no0ri, s5 ne ingaduie amin-tirea §i a0eptarea. Intrebam Viena, care intreab5 la rindulci Pesta, dac5 avem vole s5 serb5m pe acei cari, avindo inim5, o indraznea15, un avint, 0-au ing5duit sil cu-cereascd pentru neam farà sd intrebe nici Pesta, niciViena.

De aceea cind s-au implinit trei sute de ani de lamarea biruintà i de la fulgerätoarea tragedie a lui MihaiViteazul, de la Calugarenii celui dintii lumink de säbiirornângti libere, de la luarea in stbinire a pilmintuluiromanesc din Ardeal, de la intregirea prin cktigareaMoldovei a trupului national romanesc dezrobit, de lainfringerea lui la Mira's 15u, de la razbunarea din Gorgsliiu,de la trädarea 0 mäcel5rirea Viteazului, aceea.0 linkteneturburat5 ca 0 astrizi stäpinea in Tirgovkte, in manii-stirea Dealului.

Macar astazi 0 macar noi am venit.Si am fi venit intr-un intunerec 0 mai adinc, cu 0

mai slabe puteri, ca s5 ne facem datoria, catre neam,de a lumina.

N-am venit la mormintul lui Mihai Viteazul ca laorice mormint. Ca'ci sunt morminte inchise 0 allele pe

225

care nimic, nici o vointa dusmana, nici a tiranie nu /epoate inchide. i mormintul lul Mihal Viteazul e dintreacelea care nu pot fi inchise. Acolo se zbuciuma, neimpa-cat i dureros, idealul nostru si, cit timp va fi neindeplinitacest ideal ce se zbuciuma In durere, nu va fi the siceas de odihnfi pentru acel mort de acolo care e viuIn cugetele noastre, care e ins:* viata rivnitoare spredreptate, spre luminä, spre putere a acestor cugete.

In Tirgovidea moarta de azi,_cei vii, am venit astfelsfi vorbim cu Mihai, cel vesnic viu in suferintä. i, inlacerea de mormint de acolo, el ne-a vorbit, dupa cliparugaciunilor de pornenire si a soaptelor de nadejde.

Puhoiul nean-iurilor ne stapineste i ne-a stapinitfata de aced blestem, atit am stiut sa facem : sa neIntrebam pina and aceasta nemilostivire dumnezeiascd,pina cind aceasta mucenicie a unui popor nevinovat ?n-am inteles cà rugaciunile cersesc in zadar mila ceru-rilor ! N-am inteles ea adevarata rugaciune, primita deDumnezeu in orthe ceas, este aceea a muncii, a constiinteide sine. Cerurile, care nu anima binecuvintarea thrasupra cersitorilor, se deschid, bogate in binecuvintari,asupra muncii omenesti condiente de scopurile ei, asupravitejiei, asupra straduintilor indaratnice, asupra ispraviiindeplinite.

Prin fapta sa, asa vorbeste Mihai. El a venit intr-unprezent netrebnic, pe care unii ii linguseau si se foloseaude pe urma lui, altii 11 indurau, altii plingeau si se rugau

cereau dreptate, iar el, inarmindu-se, 1-a rasp/11s.Constiinta noua si tare, luminata asupra drepturilor

noastre i asupra puterilor ce erau In noi, el a izgonitcu sabia de foe a arhanghelului pe acei can l. nu intelegeauCa trebuie sä piece de pe pamintul altui neam. N-achibzuit prea mult i n-a cerut sfaturi indelungate inte-lepciunii, care potriveste drumul la fapte, mai rareori

226

si,

si

decit moralizeaza pe urma lor dupa ce, fárá dinsa, eleau fost indeplinite. Prin rascoala contra turcilor, el, std.-pinitor slab peste tara slaba, el, nesigur de ai sal, ainfruntat pe cel mai mare imparat al lumii, stapin pecele mai uriase puteri de bogatie si de ostire : a provocatlumea turceasca, admirabil disciplinata. Un viteazaceasta inseamna, adaugind la acea slabiciune, la aceanesiguranta elementul personal care transforma i in-vinge. Astfel a putut sa fie liberatorul acestui neam roma-nese in glorie i jertfa, nu in socoteli i cersire.

Si, astazi, pot sä ia arninte cei ce intreaba oracolulcu minile pline de daruri, i stau pe ginduri intre Viena

Pesta, intre imparat si Kossuth, intre Kossuth si Justh.Liberarea unui neam se plateste cu singe, si neamul caren-are In prezent acest prisos scump de viata pentrupregati viata viltorului, acela suporte robia in tacere.Caci nimic nu se poate dobindi cum o spunea inbiserica presedintele nostru decit prin tine insuti, prince-ti gatesti luptind cu primejdia vietii, cu generoasarisipa a singelui.

Nu pe o cale plina de flori, zvirlite din dreaptadin stinga, pe cind de sus ploua lumina cerului albastru,ci pe calea tragica a trupurilor oalde, stropite de singe,se merge drept la izbincla. Cu ostasii si nu cu milogiineobositi ai tuturor vremurilor r Biruinta smulsa la Ca-lugareni lui Sinan pasa n-a fost, astfel, fapta unui singurom, ci a unui neam intreg, a miilor de tineri cari debunavoie s-au coborit sub brazda, jertfindu-se pentruca sa putem trai noi, cei de astazi.

Si iata o intiie invatatura pentru cei ce merg acolola moimintul lui, de unde se revarsä in vesnic izvorcuvintul de viata : ca pentru a putea trai o viata, ceti-a fost daruita, esti dator s-o meriti, ca om I ca neam,in fiecare CEO.

227

si

aes,i

sb-el

ei

II

Si a doua invatatura ne vine din greutatile vietii lui,din suferinta i moartea strabunului.

Dupa Calugareni, avintul de razboinic il duce maideparte, intr-un mare vifor de patimk de primejdie, deosteneald i suferinth. Inainte de-a trece el, domnulmuntean liber, in Moldova, inainte de a intra in Iasisi in Suceava, facind sa tresara de mindrie in mormintullui de la Putna Stefan vodd cel Mare, unind gloria luinotia cu sfinta glorie veche, el a intrat in Ardeal, trecindCarpatii despartirii seculare. In ceasul acesta la Selimberse inalta fara pomenire, lipsità de recunostinta invinsilorsi de thmiia celor de un neam cu invingatorii, movilamortilor nostri din ceasul cuceririi, asupra cdrora n-aucurs inca lacrimile noastre juruind razbunare, rasplata.

Dar nu Ca induiosat domn roman intra Mihai voddin Ardeal, ci, dupa idealul timpului aceluia, ca mindrucuceritor. Acel care, in 1595, dezrobea tara cu un maregest eroic, patrundea in Ardeal nu cu acea constiintacare se rdspindeste asthzi mintuitoare, ci ca reprezintantal drepturilor imparatului de la Viena, al dinastiei hab-sburgice, care totdeauna a stiut sà intinda mina cind acrezut cã folosul se poate avea Vara rise, sa o retragadupà ce s-a fript i sa gaseasca pe altii pentru ardedegetele ea sa i-1 scoath din flacära primejdiei.

In iunie 1598, cinstitul, credinciosul Mihai voda, omal vremurilor de cinste i credinta, virtuti pierdute deatunci, jura la manastirea Dealului, in fata reprezintan-%nor imperiali, jurämintul de credinta imparatului crestin.Deci, el vasal, eroul libertatii noastre ? Dar nu e deosebireintre vasalitatea deelarath de atunci, i intre cea de azi,nedeclarath. Sunt vasalitati cu libertate si este libertateunita cu cea mai pagubitoare robie. Eram sthpini atunci,la noi acasa, pe bogatia noastra, pe idealul nostru. Azi,in vremea neatirnarli, a gloriei, a stralucitoarei coroane

228

ridicate, intr-o ultimil miseare, de minile tinete careintepeneau de atingerea mortii pe cimpul de lupta, noinu mai suntem stapini pe bogatiile noastre. si nu printirania din afard, ci prin frica dinlauntru chiar, ni seinterzice dreptul de a 'Astra idealurile noastre.

intrind in Ardeal, a gäsit Mihai multa lume, denatii, de suflete i limbi deosebite. A gasit pe unguriineimpdcati, cari strigau ea mai bine ar trimete irnpgratuldin curtile sale un maturator decit sa le impuie pe acestvalah".

A asit pe sasi, constienti ping azi ca, daca sunt acolotrebuie sa fie, o datoresc marii lor natii luminate,

solidare si puternice, ai carii reprezintanti sunt eila poalele Carpatilor.

Dar a gasit i pe românii sài, cari-1 asteptau.Astfel se dovedea i atunci cà mai adevarat decit

cugetarea critica a celor de sus e inStinctul sigur, pornindde la puterile cele mari ale vietii, de la tainele organis-melor nationale, al multimilor omenesti. i s-a sculatastfel in ceasul izbavirii, s-a sculat sat cu sat la vesteainträrii lui Mihal. In vaile muntilor, pe intinderea sesu-rilor, mii de mii, in sate bgtrine, au nadajduit si au acla-mat. Aceia cari, i azi, dupg trecere de trei sute de ani, inrobie j umilintä, in indiferenta noastra desilvirsita fata deei, sunt in asteptarea craiului, a imparatului romanesc,pe care-1 cer cei din Ungaria, cind n-au dreptate de launguri i pe care-1 vad in viitor taranii bucovineni, cind,in umbra unei ctitorii a lui $tefan irnparat, intreabdpe oaspetele din Ord cind va sa vie imparatul românesceel nou.

Aceasta era, si e pind astazi, dupd cele trei sute deani de indiferenta din partea noastra, starea de spirita taranimii de acolo. Dar Mihai Viteazul era un ompolitic adeseaori asa de putin si de nesigur lucru, chiar

229

$i,

aici,al

cind e cineva un adevärat om politic, si nu un bietpolitician i, ca un om politic, el se incredint5 factorilorcompetenti cari se cheamfi azi in Ungaria Andrassy,Apponyi, Kossuth, Justh 1, iar la noi cum 11 tim fiecare.

factorii competenti", indepärtindu-1 de ai s5ila fiecare pas, pe neted drum de oficialitate, 1-au adusla infringerea de la MirasIgu, 1-au intrebuintat laGoräsrau si 1-au tirit la trädarea de la Turda.

Mare inv545tur5 ! Prin neamul nostru se putea inde-plini trainic idealul, clack intru cit era cu putintii macar,eroul ar fi tinut seam5 de acest factor, necompetent. Totgeniul lui militar nu i-a putut asigura ins5 biruinta pecalea altora, pe care se rdtaciserd pasii sai, dupa stra-lucirea ispitei. Ciiluggrenii au fost sfArimarea portiloriadului, i osinditii nevinovati strigau din dureri catrearhanghelul izbindei, dar el a mers inainte, pe drumulde bucurii ispititoare, la captitul caruia Ii zimbea raiulsi-1 astepta pr5pastia, i decit iadul mai neagra. Gresealade atunci nu mai trebuie repetatk Oriunde e o fArim5din nearnul nostru, de ea trebuie s5 tinem seam5 intii.Din pamintul nostru s5 scoatem aurul care-i zace inadin curt.

5i, acum, al treilea invatamint, cel ce vine, dup5 moar-tea eroului, din rAzbunarea lui.

Nici un om mare nu e ace de mare incit el singursa poatil indeplini o opera mare.

Onmen1 politici reactionari din Ungaria, care au sprijinitpolitica de desnationalizare a popoarelor din cuprinsul Imperiu-lui habsburgic_ Evident, Kossuth nu e cunoscutul revolutionarde la 1848. Acela murise ostracizat In 1894.

230

$i.

III

Omul cel mai mare are nevoie de cei mai mici, dedorinta de mune& de setea de jertfa a bor. In aceastàneaparata solidaritate omeneasca la cele mai inalte lu-cruri ale vietii e o imbarbatare i o mingiiere pentrueine n-a fost ales din ceruri pentru a sta in frunte.Nenorocirea lui Mihai Viteazul fu ca el se gAsi de la ovreme singur cu constiinta sa, cu increderea sa in sine,cu vitejia i mindria sa. Oamenii marl insa cresc inputeri prin valoarea morala a societatii in care traiesc.Altfel se ineacA in trivialitatea vietii obisnuite, ori sesfarrnA. Sunt oameni cari fac pasul greu dintii, in jos,si in curind numai un virtej al apei murdare arata undeau disparut : pe mormintul lor nu se pune nici o crucesi nu se varsä nici o lacrima. $i sunt oameni mari carinu consimt a intovarasi, pentru avantagiile lor personale,in pAcatele ei o societate ordinarA.

Ei se zdrobesc. Dar, chiar daca un astfel de om sezdrobeste, zdrobiiea lui nu e zadarnica. Peste tragediasa pluteste o amintire vesnica pe care n-o pot nimiciacei cad. 1-au ucis, i, neapArat, vor veni timpuri carese vor curati prin aducerea aminte a celui care a suferitmartiriul.

Asa fu soarta lui Mihai Viteazul. Daca s-ar fi sprijinitpe o societate insufletita de spiritul sdu, el n-ar fi ratacitca un prigonit de soarta pe pAmintul tarn careia-i daduselibertate. N-ar fi rtacit ca un fugar de la Buzau la Arges,de la Arges in Oltenia, in mindra Oltenie unde fusese si elban al Mehedintilor si care acum statea nesimtitoare lanenorocirea lui. Nu si-ar fi singerat fruntea de trepteletronului preainalt". Nu s-ar fi intors brat la brat cuBasta si nu s-ar fi intimplat apoi ce s-a intimplat laTurda.

0 tara intreaga s-ar fi ridicat sA-1 apere, sA-1sii-1 rilzbune, si s-ar fi vazut ce poate face o Ora intreaga.

231

inalte,

L-a ucis siguranta lui Basta cà nimeni nu se varidica sd-1 rázbune, cä dupg uciderea lui va riaminea unpartid impdrAtesc la noi, pe care nu-I va dezgusta nedrep-tatea i nu-1 va cutremura crima.

Astfel Mihai a pierit din lipsa de constiint5 a poporuluiski. Dar veacuri au trecut i constiinta noastrà inviela lumina amintirii lui.

Noi ii vom da capului profanat, scos spre privealacuriosilor i doritorilor de distractie, un mausoleu demarmurd. Dar piatra de deasupra lui nu-1 va inchide.0 cheie de aur vom pästra-o pentru a deschide mormintulin ceasul care se va cuveni. Cultura romaneased ii vapregati, prin toate asezdmintele ei, i prin acesta alnostru, in care pdtrunde i o raza din alt ideal. Cheiade aur o vom tinea aproape de inima noasträ. $i inziva 6uvenita cu ea vorn atinge mormintul, si el se vadeschide pentru a creste puterea constiintii noastre cuputerea minunatà a Viteazului ce asteaptä.

17 noiemvrie 1909( )

KARL KRUMBACHER

Marele bizantinist, intemeietorul bizantinologiei mo-derne, autorul uimitoarei enciclopedii bizantine pe careo intitulase Istoria literaturii bizantine, conducatorul re-vistei Byzantinische Zeitschrift, revistä care uneabizantinistilor din toate ta"rile i neamurile, a murit laMünchen, unde era profesor la Universitate, in Nzirsthde abia cincizeci i patru de ani, dupg o mai lung5suferinfg, dar neasteptat de iute", spune instiintarea.

232

sihintile

Pentru români moartea lui Krumbacher e deosebit dedureroas5. Räposatul ne cuprindea in vastul cerc al aten-tiei sale luminoase. Pentru stiinta noastrd # reprezen-tantii ei, el a avut shnpatii care nu se vor sterge dininima celor ce au fost onorati de dinsele. Rind pe rind,un numär destul de mare de studenti români i-au urmatcursurile si seminariul, in care nu o data numele cdriisi natiei noastre a fost numit.

Cade coplesit de o munca supraomeneascg, in atitu-dinea eroicg a celui ce nu s-a crutat in indeplinireasarcinii ideale cdreia-i inchinase viata. Cuvintul nostrude durere trebuie sã se audd inaintea acestui mormintla ch'pAtiiul cdruia va arde nestinsd candela celei maicurate glorii.1

10 decemvrie 1909( I )

INVATAMINTE DIN VIATA $1 DOMNIA LUICUZA VODA 2

I

De istoria pragmaticg, de fapte, a lui Cuza voda nuse mai poate vorbi astazi, dupà cartea d-lui A. D. Xenopol,cu oarecare noutate.

Starea izvoarelor impiedeca de la aceasta. Istoricullui Cuza voda a lucrat dupd ziarele timpului, dupa dez-

, Karl Krunibacher (1856-1909) a fost profesor de bizantino-logie si neogreacS la Universitatea din Milneben Incepind din1897.

' Tema unel cOnferinte %Mute la husi (n.a.).

233

20

haterile parlamentare i dup5 unele acte care i-au fostimpiirtásite.

Din aceastä categorie de informatie pot iesi paginiinteresante uneori, dar icoana intreag5 a vremii nu sepoate desface.

In adevAr, ziarul minte ; el e fiicut ca sã minth, insensul intereselor unui partid sau altuia, al interesclordeosebitilor indivizi amestecati in politica. A descurcaadevilrul cuprins in aceastd zilnic5 minciund e lucru greu,

pentru aceasta trebuie sã capete cineva indreptdrilede aiurea. Fara a mai vorbi de ziarele care prind opiniapublic5, simtul general al momentului, in greselile sale,

exagereaza pentru a-I lingusi, a bate-n strun5",astfel a mina banul la casa onoratei administratii [...].

Dezbaterile parlamentare reprezintà mdrturisiri politicepreg5tite, foarte adeseori revAzute, mai mult decit o datafundamental schimbate. Sunt un document care nu etotdeauna interesant si care poate fi deseori putin auten-tic.

Actele de stat, care se pot avea mai lesne, sunt menite,ori a face constatäri care pot fi indiferente, ori a dasub o anume coloare, acoperind, mistificind i momind,situatia unui moment.

Pentru a intregi i a rectifica, pentru a da icoane ade-viirate si judeati drepte, trebuie izvoare de alt feLTrebuie memorii i scrisori particulare.

Memoriile se scriu tirziu pe baza unor insemngrizilnice uneori, si aceasta e si cazul cel mai bun ; sescriu de oameni cari au paràsit scena politica i cari numai au interese actuale, de oameni cari tr5iesc in singu-rAtate i acolo-si culeg amintirile, le orinduiesc si lecritic5. Le criticg avind acum un simt al datoriei deadevar, pe care oricine stie ceva o are fat5 de urma0.generatia pe care o respecti si nu cutezi a o minti, fiindcti

234

al-I si

n-ai vazut-o, nu te-ai deprins cu greselile ei 1 tfl cate va judeca.

Memorii avem putine in literatura noastra: Oameniinu le scriu usor. Sunt mune motive, adica defecte,orientale. Tinerea in curent a notitelor pregatitoare,cercetarea i redactarea lor cer o muncã grea si stator-nick de care putini sunt In stare. In al doilea rind, ein noi Inca acea stare de spirit nenorocita, o exagerata

falsa discretie ori sfiala, care ne face sa nu neamestecarn", pentru ca o lume rauvoitoare sa nu creadacä la baza manifeslatiei noastre e o dorinta de a iesila iveala, pe cind, de fapt, oricine a prins in amintireasa ceva din faptele mari ale unei epoce, ceva din per-sonalitatea unui om hotaritor, n-are dreptul sã clued inmormint farime de adevar trait care nu sunt ale lui.Si, In sfirsit, atitia cari n-ar fi opriti de aceste motive,nu scriu fiindca nu cred Ca pot scrie, desi nu e vorbade un scris impodobit litemr poate cele mai buneamintiri privitoare la razboaiele lui Napoleon I sunt aleofiterilor inferiori ridicati dintre ostasi, ori de ale cinestie caruia soldat chiar. E adevarat ca i o educatiegresita nu pune la indemina oricui a trecut prin scoliputinta de a scrie cuviincios.

Astfel, cu privire la domnia lui Cuza voda, n-avemInca memorii. Doar cind, daunäzi, s-au serbat cincizecide ani de la intemeierea Romfiniel, unii ofiteri de-ailui au vorbit, in ziarele jubiliare, cu privire mai alesla crima impotriva onoarei pe care au facut-o miitariiconjurati din fevruarie 1866. Marturisirile au provocatpolemici, cuprinzind alte marturisiri, l cu toatele vorfi de folos acelui care va fi in masura a scrie pe larg

temeinic despre acea zi nenorocita.Scrisori particulare, corespondente personale i secrete

vor iei poate la iveala, multumita mai ales obiceiuluide a se vinde, de mostenitori, hirtiile ravasite ale oameni-

235

20*

ai

al

lor cari au jucat un rol in aceastii tarl, anticvariler evreicari le tree apoi, cu cItig, Academiei Romtme.

Avem insd cloud colectii de asemenea acte care frailIndoialä se vor publica. Hirtiile eamase in stApinirea luivodg Cuza au fost pastrate credincios de rhiposata doamniiElena, care le-a incredintat fratelui ei, d-1 TheodorRosetti, iar de la d-1 Rosetti ele au ajuns la prietenulmeu A. C. Cuza. Ele cuprind acte privitoare la persoanadomnului, inainte i dupg detronare, precum si cores-pondente diplomatice de o mare insemnatate.

Alte hirtii au fost luate, in clipa trad'arii si dininsgrcinarea guvernului cel nou, de cineva care mai putindecit oricine ar fi avut dreptul sà scormoneascà in acestehirtii cu scopul, mArturisit, de a ghisi dovezi de politicarea, de trädare" a tiirii, in corespondenta secrethi a luivodil Cuza. Pot s'a caute cit or vrea, nu vor giisi cedoresc ei", a spus domnul detronat, dupai märturisireasotiei lui. i in adeva'r zadarnic scotociril pripit minilepiitimase ; din acele scrisori n-a iesit nimic alta decitceea ce stia i lumea de atunci, i eeea ce stim mai binenoi, cei de astäzi : cà toatii activitatea publica a lui vodhiCuza a fost inchinata numai binelui Orli i neamului.

Sr" nadhijduim chi si aceste hirtii vor vedea in curindlumina.

Pinii atunci, pint"' la cunoasterea izvoarelor noi, se vaputea vorbi de domnia lui Cuza vodi dintr-un punct devedere care nu e cel istoric propriu-zis.

Cad o epoca din viata unui popor poaie fi expus5din punctul de vedere al faptelor. Intii le afli, le fixezi,le insiri si dai astfel, cu luminitrile i inlantuirea pe careesti in stare a le da, istoria pragmatica a epocei aceleia.

Poti istorie, in adevhiratul inteles al cuvintului,shi se incumete a o face numai cine are acest darpoll sit reconstitui figuri, sit invii viata in chipuri mari,sthipinitoare. Atunci at trilit o epoch, i fad I pe ceilaltisit o

236

triliascrt.

si!

Dar din stabilirea i orinduirea faptelor, din intelegereazugravirea figurilor, se desface un al treilea element,

care e moral-istoric. Oricine a lucrat pe lume nu scaphde judecatk de o judecath pe care orice epoch o reiapotrivit cu alte norme de drept si in alta razh de vedere.De la o vreme se impune o sentinth care rhmine, desirevizuiri partiale, aducind dupd ele modifichri ale condi-

unei reputatii, mai sunt cu putinth.Din aceste dezbateri, care pot fi foarte pasionate fata

de anurniti oameni si de anumite tipuri, rezulth insäinviiteintinte, reguli de conducere politick exemple deirnitat, care 'sunt bune in orice vreme si pentru oricepopor, dar mai ales bune pentru poporul in mijloculchruia i cu privire la care s-a desfasurat o activitatepolitick s-a afirn-iat o personalitate conduchtoare. $i din-tre generatiile chrora le poate folosi povata i exemplul,aceea care trebuie sh fie mai lacomh de a le prinde, fiind-

poate ajuta mai mult, e generatia care vine putinhvreme dupd o crizd istorich, duph un erou al istoriei.

In acest sens voi sh vorbesc de fapta si de firea luiCuza vodh.

pentru aceasta, el poate fi- privit din trei punctede vedere : cum a inteles datoria sa de domn ; cum atratat problemele politice ale epocei sale ; cum a purtatpovara nenorocirii sale.

Cind un print e crescut pentru tron, cind din ceamai fragedd copilarie a purtat uniforma, a avut regimente,a vhzut prezintindu-i-se arma i inchinindu-i-se steaguri,cind i-au stat la indemina cei dintii oameni ai neamuluiatit mai rau pentru cine-1 creste, dach-i lash la o partepe acestia, pentru a lua mediocrithti supuse, personalitati

In editia de bazd, nu existil un paragraf IL

237

iilor

ca-i

Si,

si

III

neclare, ori cine stie ce educatori de meserie, buni pentruprinti rusesti, ori, dacd nu, persani ! cind astfel deoameni i-au stat deci la Indemind, pentru initia intoate ramurile vietii publice, care nu trebuie sä fie necu-noscute unui suveran, atunci ai tot dreptul de a fi pre-tentios i aspru fata de unul care, ajuns la cirmuire,aratà el nu-si dd seama indeajuns de datoria de a muncistdruitor pentru binele 'Orli i neamului sãu, ori Vara

neamului care 1-au adoplat, urm5rindu-1 cu iubire dela cei dintii pasi ai sai in viatd.

Asa a fost insd cu Alexandru Cuza, ajuns domn dinintimplare, prin noroc nu norocul lui, care si-a cheltuitviata in sapte ani, ci norocul nostru, cari am folosit depe urma acestei mdrinimoase risipiri de puteri ?

Fiu de boier, din famine mare, si rlu prea mare, cuavere i nu tocmai cu multà avere, crescut ca orice fiude boier din acel timp. Frantuzeste la pension, istoriesacra, istorie antick istOrie a Frantei, literatur5", arit-metick artà de societate, maniere, calgtorie la Paris pen-tru bacalaureat, care, oricum, era mai greu pentru unscolar astfel preg5tit, al pensioanelor moldo-rornâne, decitdoctoratul de acurn pentru absolventii i licentiatii facul-idtilor noastre.

S-a intors in lark N-a fost, ca Mihail Kogalniceanu,agricultor care sd practice agricultura, n-a intemeiat, caaceasta fire neastimparata in genialitatea ei, industrii :a hirtiei vechl sistem frird incurajdri" de la stata postavului. Desi trdia sub cirmuirea unui Grigore Ghica,venit prin revolutionari i bucuros de colaborarea kr,n-a facut administratie. Ofiter cu cariera fulger5toaresi pared astdzi nu vedem noi, In alte dornenii, cariere,asa de fulger5toare ! colonel tot printr-un capriciu alcaimacamului Vogoridi, simtind mai rnult ce trebuiafie un ofiter decit deprins la aceasta printr-o scoaldmilitar5 ori prin acLivitate la regiment, astfel era Cuzain ziva cind fu ales domn, ca s5 nu se aleagd. Mihai

238

a-I

sä

Sturza ori Grigore Sturza ca sä fie in stapinireacelei mai inalte puteri macar tin om simplu i simpatic,lipsit de ambitie personalä i lucru foarte insemnatdispuind, ca loctiitor al rninistrului de Razbol, de ostire.

Cunostea putin5 lume, doar cercul de tineri intre caritralse, eleganta lume femeiasc5 din Iasi. Pe cei de josi-a descoperit dupg ce a luat domnia ; atunci intii, potrivitcu datoria lui, a recunoscut el cu bucurie omenia, mUncaràbatoare, vitejia, credinta, care sunt virtutile taranuluinostru. In sfirsit, el nu avuse legaturi cu lumea de pesteMilcov, care, prin conduc5torii ei liberali, fostii republi-cani din 1848 si de dup5 1848, dorise un alt domn, pe gene-ralul Nicolae Golescu, o figura cunoscutd in Bucuresti.

Si, indat5 dup5 alegere, ce s-a intimplat cu aceast5fire 15satoare, aplecatà Catre petreceri, strging pin5 atuncide orice munc5 statornic5, de orice spirit de jertfire ?S-a intimplat c5, intr-o schimbare subiUi, fulger5toare,printr-o geniala intuitie a datoriei, omul s-a transformat.Colonelul Cuza e una, vodd Cuza, alta ; cel din urmila luat de la cel dintii doer anumite prietenii impovard-toare i o singur5 iubire, pentru care il mustra mai multacei cari n-au iubit niciodat5. Incolo, pentru noi un omnou, adevarat nou, stialucit nou, a rilsArit in ianuarie 1859.

El a r5mas acelasi pin5 in clipa abdictirii. Cuza vodanu era un om solemn, pompos, formalist. Nu inv5tasenic5ieri eticheta Habsburgilor i ceremonialul lui CarolQuintul sau al lui Filip Tenebrosul ; nu Oia si nu voiasa. stie cum se orinduiese la un jubileu faitoanele, de lacel mai miiret oaspete str5in pin5 la cel din urmä ling5ude curte si de ograd5. Eticheta a suferit continuu de peurma unui domn care se cufunda bucuros in rindurilemultimii, ca sa" afle, ca sä indrepte, ca sa---pedepseasc5si sit mingiie, ca sá mi1uiasc5 pe ascuns de ochli lumiicurn a fäcut apoi mostenirea, buna miloasalui sotie cu un cuvint, ca sA rAspund5 nevoii sufletesti

239

ssi

piistrindu-1 l

a nearnului acestuia, de a fi iubit de suveranul saude a-1 iubi in schimb, calduros, fara rezerve, din togainima.

totusi el a ramas cel dintii din poporul sau. Cevaii ridica mai presus de ceilalti : aceea c nirneni nu-sifacea datoria mai viteaz, mai dispretuitor de oricerneschina prudenta, mai infruntlitor al celor mai strasniceprirnejdii, decit eL

Sufletul lui intreg era schimbat. Prin gura lui nu maivorbea un om, ci, curn se cuvine pentru un stapinitorde oameni, un neam intreg. Intruparea natiunii era elin gind i grai. Cel dintii fior de mindrie avut gene-ratia de atunci cind s-au auzit cuvintele mindre cu careel vorbea turcilor, cabinetelor europene, proclamind oRomanie minded.

pe acele din ultimul mesagiu, cu citevaluni inainte de abdicare, acele demne cuvinte prin carenega, de pe tron, orice ambitie pentru sine i, amintindu-side ceca ce fusese, fagaduia, cu gindul la principelestrain, pe care-1 pregatise, un colonel Cuza, bun, modest

harnic patriot, intors intre tovarasii sai de odinioarapentru a lucra mai departe la binele tarii i neamului.

Si vorbe marl, in cea mai simpla forma, gasea el nunumai pentru cei de sus si in clipele cind privirile tu-turora erau indreptate asupra lui, ci i atunci cind incabinetul sau de lucru se indrepta catre un ofiter din ceimai marunti, chemat ea sa auda dojana sau lauda. Caciel stia ca, in aceasta lume unde legea nu poate prevedeatoate i unde nu se pot fixa rasplatiri pentru oHce felde merite, cel ce face mai mult decit datoria sa aredrept la cea mai frumoasa rasplata, care vine din eelmai stralucit si mai nobil privilegiu al unui principe : acelade a face pe eel mai vrednic sa coboare scarile palatuluicu puteri de munca inzecite i, iarasi, de a face a sepleca fruntea acelui care sia calcat datoria fara ca legeasa-1 poata atinge.

240

1-a

Amintiti-vii

2i

2i

IV

Acest nepregatit altfel decit prin puterea lui deintuitie avu, din cea dintii zi a cirmuirii sale, o situatiepoliticà asa cum numai putini printi crescuti pentru ironau avut-o inaintea lor : o situatie cu totul nourt, cuprin-zind in toate privintile probleme grele, care cereaufie neap5rat i card ziibavd rezolvite.

Administratie modernd i unitard pentru amindou5Principatele nu exista. Finantele erau intr-un adevdrathaos. Oastea trebuia injghebatà din cloud' corpuri rnilitaredeprinse a sluji sub steaguri deosebite, i vechiul spirital companiilor de militie inlocuit prin spiritul unor regi-mente luptiltoare. i, in acelasi timp, se ridicau amenin-t5toare pentru insasi fiinta noului stat problemele celemai mari : a situatiei internationale a Romiiniei, unitiitreciltor sau definitiv, pentru un timp numai sau pentrutoate timpurile ; a inlAturdrii vechii stilpiniri a mrandsti-rilor grecesti pe pdmint românesc l, in sfirsit, a impro-prietaririi taranilor.

Cuza vocla ar fi putut gresi in alegerea domeniuluiunde trebuia sd lucreze intii energia lui. Ar fi putut säfacia precum fac spiritele comode, cdutind o manifestareaparentd, fie 1 slralucitoare i zgomotoasii, in domeniimici, in care se poate face foarte usor un fel de dovadiide originalitate, schimbind, in uniformele ofiterilor, depild5, catifeaua gulerelor cu astrahanul, inlocuind man-taua cu dolmanul francez, ori reglementind forma chipiu-lui i, iaräi, schimbind ordinea administrativd, intinderea

numele administratorilor, leafa pe care o pri-mese s.a.

Atitia n-ar fi cutezat sà infrunte, intr-o situatie asade subredd i cu atit de putind deprindere a lucrurilorpublice, chestii de o asa de covirsitoare insemnatate. Arfi inchis ochii asupra greut5tilor, ori ar fi cdutat sul

241

sil

scape de ele, in momentele cind s-ar fi impus mai mult,prin masuri de oportunism care zabovesc rezolvirea pro.blemelor primejdioase, dar o l ingreuie in masura zabaviiaduse.

Domnul din 1859 a indraznit sa ating5 cu un curajconsecvent, cu un cavalerism jertfitor, cu un !nail simt alcelei mai inalte datorii, pe care dupä dinsul nu le-a maiavut nimeni, cele trei probleme de capetenie. tia eauna-1 pune in conflict cu Turcia, care avea pe atuncimulti si puternici aliati, ca alta-i creeaza protivnici incalugarii greci, deci in toata grecimea, atit de solidara,0 in puternica Rusie, care, confiscind acasa averea c5-lugarilor greci, nu intelegea ca altii, mai mici, sa Indraz-neasc5 tot asa de mult. Iar chestia taraneasca trebuiasa trezeasca dusmania proprietarilor afar& doar decitiva idea1iti dezinteresati ca dinsul cari proprietariformau atunci intreaga clasa politica, pe care n-o puteaiatinge fiira a te rneni unei sigure caderi.

Toate problemele au fost atinse, cercetate, rezolvite.Dac5 legea de la 1864 nu e cum am fi dorit-o, aceastase datoreste silintilor inversunate ale proprietarilormai ales faptului ca acel care a deeretat legea nepu-tind-o trece prin Camera n-a avut ragazul i ceindelungat rägaz s-ar fi cerut de a o pune in aplicareasa cum se cuvenea.

Cu aceasta ins5 Cuza voda iscàlise pieirea sa. Ea n-aintirziat.

V

Am avut in trecutul nostru multi pribegi, dintreboieri, dintre clerici, dintre domni, pe cari-i goneau pa-calele lor sau rautatea noastra. $tim ce faceau. Cei vechimergeau cersind, din tara in tara, de la o curte la alta,dintr-un oras in altul, genealogia i rugin-

242

infatisindu-si

e1

I

du-se de un ajutor de drum, de un sprijin diplomatic.Uncle n-au facut ei de ris tara i neamul lor ?

In tirnpuri mai noi au pribegit, dintre domnii munteni :Alexandru Ghica, Bibescu, Barbu Stirbei ; dintre moldo-veni : Ion Sandu Sturza, Mihai Sturza, Grigore Ghica.

Ce fäceau ei dupa pierderea puterii ?Paraseau tam, chiar fara a fi silii. Ii inabupea aerul,

II dezgusta parnintul, ii umpleau de minie oamenii nere-cunoscatori. Ii pastrau prietenii adevarati, partizanii ;ii inteteau in duprnania fata de regimul cel nou, eelputin pina la venirea ca domn a principelui Carol. Seintorceau numai atunci cind zorile unei a doua domniipareau cà rasar pentru dinpii.

Doi singuri fac exceptie. Acel Ghica voda, care, traindsimplu in strainatate, lupta pentru Unirea cu principelestrain, distrugind astfel orice viitor politic pentru dinsul,pi care, neinteles, calomniat, pi in ceea ce privepte ones-titatea sa personala, s-a impupcat mai curind, decit sase apere. Si acel, mai vechi, loan Sandu Sturza, careraspundea, in 1828, ofiterului rus venit sa-1 ia in primireca prins politic, aceste simple memorabile cuvinte :Spune-i durnisale ea', de vra s m pazeasca din porunca,sa-pi urmeze datoria lui cum ptie, iar, de vra sa-mi faca.teremonie, ii multamesc, ca n-am trebuinta de strajaruseasca, fiindca ma pazepte Dumnezeu".

Ca dinpii pi mai presus decit dinpii a fost in exilulsau voda Cuza. Indata ce avu cunoptinta de constituireaunui nou guvern, el ceru sa fie scos din tara. Nu pentruca o ura, dar pentru ea ptia bine ca prezenta sa arstrica o pace de care aveau nevoie institutiile cele noipentru a se inradacina, regimul cel nou pentru a seconsolida.

A plecat. Din strainatate n-a venit de la dinsul nicio protestare, nici o plingere, nici o atitare, pe care ledispretuia deopotriva. Nob ilele lui scrisori catre principele

243

Carol, inlocuitorul sau, sint vrednice de a fi cuprinsein orice carte pentru cultura politica a poporului.1

0 data ambasadorul franeez din Viena s-a oferit &àajute intoarcerea lui pe tron. Cu indignare, Cuza a raspinssprijinul strain.

Alta data a fost ales deputat, senator, de acea opiniepublica romaneasca, inselatä o clipa, zapacita, inabusitämai mult, care se destepta insa indatä, plind de recunos-tinta si admiratie, in favoarea lui. A refuzat. Pacea tarillui ii era mai scumpa decit orice alta pe lume.

Traind asa ultimii sai ani, el a adaus la invataturaea' nu trebuie sa ocupi locul la inaltimea caruia nu tepoti ridica ; o a doua : ca e dator un suveran sa riste sisituatia sa pentru a da o solutie curagioasä problemelormarl ale timpului, si o a treia : ca jertfa pe care aifacut-o odata pentru binele neamului si tarii, n-ai dreptuls-o retragi.

( I )

UN AVENTURIER INTERESANT :GHEORGHE ERANCOVICI

In Tara Romaneasca a trait pe vremea lui SerbanCantacuzino, care cuteza sa viseze de Bizant si asteptamintuirea de la nemti, de la catanele imparatului, unom care si el tragea nadejde sa capete ceva la o sfisiere aimparatiel turcesti, pe care multi o credeau cu putintadupa cele din urma infringeri si pierderi de provinciiale turcilor.

1 Scrisorile cuprind indemnuri patriotice si democratice, Mildstrábatute, mai ales, de o caldd simpatie favi de taranime.

244

Sirb de obirsie, dar aproape cu totul romanizatfratele sau era doar vhiclica romanesc in Ardeal, SavaGheorghe Brancovici era intrebuintat adesea Ca agentsecret al diplomatiei, cam pretentioase i cu putina baz5,a lui Serban. De la o bucata de vreme rosturile lui depretendent la despotatul sirbilor, la domnia Iliricului, IIdespart de noi, dar un timp uneltirile acestui om indraznet

priceput in multe fac parte din istoria noastra.De aceea publicarea, de invatatul sirb loan Radovici, a

unei intinse culegeri de documente cu privire la acestaventurier, care era fära indoiald un sarlatan, dar unuldintre aceia cari pot insela multa lume i rasa in urma loro amintire foarte interesanta, nu e fara folos pentru noi.G5sim aici actul din 1667 al principelui ardelean Sigis-mund Rákóczi pentru vladica Sava, care-1 ajutase a luaLipova, oferta lui Brancovici, din 1673, de a da impara-tului i ajutor de oaste romaneasca.

La aceasta data el asigura ca i fratele sdu, episcopulSava Brancovici, de tragica amintire, va iesi" in posesi-unile imparatesti, prin Moldova ori. Tara Romaneasca,dupa ce va fi vindut toata averea familial. La 1687 impa-ratul, dupa primirea solului muntean Antide Dunod, cillu-gar francez, scrie patriarhului din Constantinopol ca adat putere generalului salt erban Cantacuzino, domn alTarii Romanesti, ca sä vie, repede i slobod, cu ostilecrestine unite din preajma lui, sub ocrotirea sa". La27 octomvrie 1688 se face de acelasi un dar lui Brancovici,sol al lui erban. Din Tara Romaneasca, la 1689, Bran-covici recomanda, ca despot, mostenitor legiuit, cu milalui Dumnezeu, al Iliricului intreg si al domniei Imparatieide Rasarit, mare duce al Mesiei de Sus si de Jos si printal sfintului Imperiu Roman, al Sfintului Sava i al Munte-

1 Pritozi za istortu Srba t Ugarscot u XVI, xvn xvin vecu I,Novisad (Neoplanta), 1909 (n.a.).

245

si

negrului, domn vesnic al Hertegovinel, Sirrniului si Inau-lui, conte prin partile Ungariei si cele adause ei", pecapitanul sau Novae Petrovici ; redacteaza acest act se-cretarul, care nu e altul decit Ieremia Cacavela, viitoruldascal al lui Dimitrie Cantemir. In numele sau si alpatriarhului de Peci, Arsenie, el chema in acelasi an pesirbi la Orsova pentru a incepe lupta cu turcii. Acolovenise el din Bucuresti. In iulie el se scria guvernator alSerbiei, Slavoniei si unde se vorbeste limba sirbeasca" siprimea, din Semendria pe Dunare, scrisori de la vladicaSava de Peci si de la calugarul Dosoftei.

El insusl data tot in Valachic Subalpina". Cu prilejulacestor uneltiri se spune ca. Brincoveanu, cind era Incaboier, ar fi vrut sä capete o stapinire in Serbia, deuncle-i vine semintia" (I), cu ajutorul irnperialilor. Expe-ditia" despotului rasaritean" se ispravi printr-o maredeziluzie : in zadar astepta el la Orsova pe vladica deCrusedol si altii ; abia putu stringe citiva ostasi, si astfelel crezu ea e bine sa se intoarea in Tara Româneasca.

La 1693 aventurierul era Ia Viena, de unde dadeadiplome slavone, in care lua si titlul de stapinitor alSeverinului. Marchizul de Baden, generalisim imperial,II atrage in tabara de la Cladova si-1 aresteaza acolo. Dusla Sibiu, el era trimes de acolo la curte. Austriecii stiuserasä pazeasca bine pe acest cutezator, care le putea facernulte incurc-aturi. La 1705 era la Eger, bine inchis, si seplingea de povara batrinetelor si de supararile bolii.

De saptesprezece ani isi ispasea pacatul de a E rnintitsi poftit prea mult fn viola sa. 1 se refuza stramutarea laFrage si cresterea pensiei care-1 impiedeca de a muri defoame. La 1707, Imparatul orindula unde sa fie ingropatGheorghe, dee& ar radea asupra lui moarte naprasnica.In saracia si nenorocirea sa, el spunea ins& si mai departeca e ruda cu Imparatii Rasiiritului si mostenitor dreptal Serbiel. Cu toate nadejdile, el murea, tot in Eger, la

246

1711. Lasa datoril l dadea inca o dovadl eit a de primej-dlos a servi case de Austria.

1909

(I)

IN AMINTIREA LUI EMINESCU

Se pomeneste amintirea a douazeci de ani de lamoartea lui Eminescu, privit astazi, i pe cea mai des--virsitä dreptate, ca intruparca cea mai deplina a geniuluiromanese in a doua jumatate a veacului trecut.

Nu suntem in stare Inca a-I praznui cind dinpunctul de vedere moral nu formam Inca un popor, caciprin instrainare ne lipseste clasa de sus, prin ignorant:ácea de jos, iar clasa de mijloc romaneasca, intru cit sepoate incdlzi de amintirea gloriilor noastre intelectuale,se reduce la un numär destul de restrins de carturari.

Tineretul, cdruia-i revine mai mult declt oricui sarcinapioasa de a se inchina marilor suflete trecute de aici sus,in lumea unde scinteie, de o luminà limpede i vesnica,viata, deci cugetarea i simtirea aleasa a neamului, acesttineret nu se poate manifesta Inca unitar i disciplinat,ceea ce ar da manifestarilor lui o mai mare putere i unprestigiu netagaduit. Oricum insa si in orice forma : princarti, oricit s-ar recunoaste In ele rostul comercial, prinarticole de revistä, in numele dcosebitelor cenacule

Intre hIrtIlle lul s-a gAsit corespondenta lui Serban Canta-cuzino cu principele Ardealului Mthail Apaffy, azl pierdutA (n.a.).

Urma6 al unei vecht familii aristocratice, care a dat Serbielun despot cu ace1a61 nume (1427-1456), Gheorghe Brancovicl(cca. 1645-1711) a seas o cronIcA In limba romfina, dczvoltatAin sirbe6te, in tImpul detentlunii de 22 de ant la Eger.

247

§i

societgti in cornanditg, prin cuvintari ocazionale, mai alesprin comemorarea din Cernauti a bucovinenilor, Eminescuii va fi avut ziva lui. i, anume, cu deplina recunoasterea rostului sat' celui adevarat.

Aceastd reputatie intreaga au itatornicit-o numai aniidin urmg, mai ales dupg cunoasterea manuscriptelor luipoetice, dupa invierea articolelor de cugetare, de pole-.mica si indrumare, din care se desfac credintile si con-vingerile unui suflet cu totul superior. Chiar.si in vecheaforma, nelarnurita, putin cugetata i sentimentalg dinpunctul de vedere, injositor, al nebuniei si al mortiiinainte de vreme a poetului, sau din acela, tilcuitor cutendinte, al comentatorilor interesati aceasta reputa tienu e prea veche.

Colaboratorul Familiei trecuse neobservat. Dincolo"lipsea simtul pentru mladierea i energia unei lirnbipoetice care era mug, oricit ar fi fost inriurita de stilullui Bolintineanu. La noi acest stil era compromis prin sineinsusi intii, i apoi prin prea muIte reziceri i ecouri, inscrisele poetilor marunti din vremea lui Cuza. Eminescuprimis0 inriurirea lui Bolintineanu, nu din tara, ci dinBucovina, unde inca de cind foaia fratilor Hurmuzachireproducea in foileton, cu laudatoare recomandatii, poe-ziile acestui sentimental vorbaret si neglijent, care ajun-sese a trece drept un inspirator cintgret al amintiriloridealelor neamului faima liricului muntean nu slg-bise. Doar Petrino, cu toate inriuririle scriitorilor germanimai cetiti prin anii 1860, purcede in parte, as zice chiarin buna parte, din Bolintineanu, decit care el are insahotgritorul merit al sinceritatii poetice pasionate.

In sera, unde moda literarg francezg stapinea, ele-mentul nou pe care-1 aducea Inca de pe atunci Eminescu,al carui suflet era imbogatit de reflexivitatea germana,nu putea fi pretuit. Lirismul lui de iubire, din induiosatelepoezii pe care le publicau mult discutatele Convorbiriliterare, parea prea simplu pentru un gust falsificat de

248

si

retorica amoroasä curenta. Evocarile lui stralucite din-tr-un trecut care putea s6-1 atraga ca pe un romantic,dar care-i era si cUnoscut adinc, intim, prin cetiri inde-lungate in vechea noastra literatura pe atunci cu totuldisprefuitii, chiar in Junimea", i cunoscutd, numai gi-intific, de un flasdeu nu aflau cuvenita pretuire, nicichiar in cercul, atit de iionic, al Junimii", in careumbrele eroice n-aveau intrare pentru a nu turburabataia cu perinele, anecdotele d-lui Caragiani ori micapornografie curenta. In sfirOt, d-1 Maiorescu, doar,citeva persoane din cerc puteau s aiba intelegere pentrufilozofia care dadea un inalt inteles Rugáciunit unui dac

Satirelor, filozofie care capatase la poet energia unei. credinte atotsthpinitoare. i chiar acel element din satirein care se cobora prezentul, inaltindu-se prin aceastamai mult gloria, serioasa si sincera, omeneasca si plina deevlavie a secolelor viteze i credincioase, nu putea sa aibaprimire simpatica ; doar societatea de atunci, iesith birui-toare, pe neasteptate, din mari framintari i crize politice

sociale, avea toata admiratia pentru opera ei, cu care,si din nestiinta, nu putea compara marea opera a trecu-tului, si ea n-avea presimtirea crizei morale care trebuiasa se declare indata, urmind apoi i pina in zilele noastre.De la satira personala a lui Bolintineanu, inacrit deobosealä i nelinistit de inceputurile olil sale, de lasatire glumeath, de cuvinte, a lui Baronzi pita la aceastiisatirg, era o distanth uriasa, pe care contemporanii n-oputeau trece.

Nici simtul pentru superioara factura a limbii poeticenoi nu-1 avea Junimee, cu tot numárul insemnat deoameni de gust si de filologi (asa de rareori oameni degust I) pe care-1 cuprindea societatea. Din gura unuimembru al cercului din Iasi stiu Ca lecture celor mai

I George Baronzi (1828-1896) scrlltor fecund, militantpentru Unire. Satirele sale sint merituoase prin orientarea Iondemocraticd.

249

21 Oamenl earl au fast, vol. I

pi

ei

pi

frumOase poezii ale lui Eminescu nu era intovarasita deacea evlavioasa atentie care ar fi fäcut bine unui sufletap de delicat, ci cu observatii critice jignitoare, cuglume grosolane, cu risete inconstiente care toate Iiaflau scuza in defectele stilistice" ale scrisului lui Emi-nescu. I se cereau, ca oricui, si in acelasi ton, schimbari.Trebuie sà adaugim insa ea el, deplin constient de valoa-rea operei sale si de indreptatirea unui grai format dincetirea intregii noastre literaturi si din ascultarea roma-nilor de pretutindeni, raspingea cu o raceala hotaritapropunerile de schimbare, läsind, cel mult, ca ele sa sefaca, fard stiinta lui, de obisnuitul redactor-corector alfoii.

Nenorocirea Iui Eminescu a desteptat intii dintr-o in-diferenta care ar fi foarte vinovata, dacd n-ar fi fost atitde fireasca, publicul nostru. Acei cari nu urmärisera pepoet in greaua, indelungata i marea lui evolutie, luarain mina cu interes frumosul volumas alb, cu frontispiciiledelicate si impodobit cu chipul, de o seninatate i curatie,de o frumuseta linitit i sigura, de o calma priviredominatoare al scriitorului Med noroc. In tineretul dinscoli se porni o nemarginita simtire de mila pentru zeultinar care cazuse, fulgerat, din Olimpul luminos cu florialbe de cires, miresme de tei, blonde chipuri iubitoareochi albastri in lacrimi, cu fantasme marete de voinicipururea biruitori, in iadul intunerecului i scrisnirii din-Ilion Versurile se cetira cu luare-aminte, atunci pentruintiiasi data, si rnagia kr, acel farmec vrajit care tecucereste din nou la insutita cetire a paginilor uniceear/lase unice, poate pentru totdeauna se trezi i birui.Mare le singuratec i neinteles patrunse printr-o intele-gere dureroasa in viata timpului sàu, i revolutia pe caretrebuia s-o indeplineasca in cugetarea, i mai ales intoata simtirea noastra, incepu.

Era prin 1886. Intre noi, scolaril de curs superior de laliceul din Botosani, Neagu aduse cel dintii vestea unei noi

250

evanghelii pentru tineret. Mai mare decit noi, avind acumsufletul sdu de bárbat, cu toate coardele din el vibrind,el intelegea. Peste un an, la liceul din Iasi, noi, cei dinclasa a V-a, intelegeam cu totii.

Era, de fapt, nu o cetire, intovgrasita de simpatie, deentuziasm chiar, a unui poet, ci o initiare aproape reli-gioasá, o piefacere sufleteascd a unor tineri deprinsi. cuaceeasi glumä groas5 care r5m5sese si in vrista maturil amembrilor Junimii", cu aceeasi atmosfer5 de materialismcras. Aceastà poezie minunatà din cele o sutil de paginiale cärticelei albe ne ridica spre ideal in iubire, caremijea nel5muritä in sufletele noastre, in cugetare, sprecare se incercau intii aripile noastre slabe, In taina tuturordepartArilor i ingltimilor. Dacd e putinA bunAtate astaziin noi, dac5 prin valurile turburi ale unor timpuri deprefacere, ne-am pa.strat cei mai multi curati i nobili inviata noastrA de simtire, aceasta lui i-o datorim. Pepragul deschis al asteptgrilor vristei nu lunecau ispititoarefantasme de desfriu, cu ochii bolnavi de o molipsitoarebetie, ci se opreau drepte in lumina prim5v5ratecd fetele,blinde, albe, tiind in ming, ca sfintele stilpgri pentrugloria mintuitorului, crenguta smeritä a florilor albe decires.

Sub alte fete vedeau altii pe Eminescu altii, de altiivristä si de aiurea decit din acea serioasA i naivä Mol-dov5 a noastr5, a carii inimA bate totdeauna pentru noilevesti bune ale idealului. Dar sub alte fete ni s-a infatisat

nou5 poetul nenorocit. Nu ne-a molipsit cersitul public,cel putin indiscret, cu publicare de scrisori i amanuntedezgustAtoare ale unei boll urite si in aceste scrisori seamesteca i numele surorii lui, Hanrieta, pe care mi-oaduc aminte, asa de asemenea cu fratele ei, zeul tin5r, totasa de alb5, cu fata de marmurà, sigurà in linii, cu ochiilinistiti negri, adaugindu-se la aceastil inatisare de nerea-litate, de frumoasA Inchipuire, dispretuitoare pentru viat5,nemiscarea, aproape desAvirsitä, a unel ciudate paralizii

251

21*

oi

de tinerete. Nu 1-am jignit : am putea zice, desi era viu,nu i-am jignit memoria prin cuvintarile de berarie infolosul unor subscriptii mai mult sau mai putin factice,n-am trimbitat i crainicit boala lui, care mai la urmaurmei privea decit pe dinsul, intru cit 11 mai puteaprivi ceva, i pe cei grad cari-1 cautau in säracie, iarpe ceilalti ii putea indemna doar la ajutorul ascuns pecare mina stinga nu-1 stie in clipa cind 11 depune dreapta.N-am asteptat interpretarea sociala a d-lui Gherea dinContemporanul, un fel de Viol romaneasca a timpului,mai brutala, dar mai sincera, mai grosolana, dar maiputin perfida, pentru a primi in noi pe Eminescu.

Trecea pe Stradele Iaulu1 un om greoi, gros, cu mus-tattle rase, rau imbracat, impiedecat In miscall, care-sismulgea firele de par de pe fata I apuca de turnure pefemeile care-i placeau. Multi se tineau de dinsulDoamne iarta-i 1 distrindu-se. Noi intorceam capul dela el, cum 1-ai intoarce de la trupul neinsufletit, ajunshidos prin impia descompunere, al unei fiinte respectate

iubite. /n Botosani intra apoi, asteptat de o seama delume, Una. Hanrieta, nici trista, nici veselä, ci nemiscatain alba ei figura linistita, acelasi om gros, färä virsta, pebuza de sus a caruia se desfacea acum o must* groasaneagra. Acasa la el veneau acum des prietenii ca sà aflevesti, care ajungeau pe urma in presa. 0 data, lingaplata cea mare il intilnii, firindu-si greu picioarele bol-nave, cu ochii pironiti in jos. S-a uitat lung la acelacare-i salutase geniul, ca si cum n-ar fi fost la mijlocceata nenorocirii, i apoi picioarele bolnave tirira maideparte pe acel care fusese Mihail Eminescu.

...Si care n-a fost mai niciodata, desigur, niciodata elcu toate scurtele licariri inselatoare. Chid intere-

satii 11 scoasera inainte din nou la Bucuresti, cu FintinaBlanduziei, Un simt de rusine indignata ne strinse sufle-tele. Moartea, orice moarte era mai bung, i, cind moarteacea mai rea dezrobi de tirania unei boll injositoare un

252

mr-1

gi

suflet care se intrupase pe vecii vecilor in versuri nemu-ritoare, ca o vedenie uritd se depärtii de noi. Eminescuse absorbise intreg in gloria sa.

Ea creste zilnic. Tincrii altor generatii pot fi robititrecdtor de alte stele, mai apropiate de ei. Lumina lornu ne e sträind i o prirobn cu multumitd, dar, cit pri-veste mingiierea, indemnul, religioasa purificare i indl-tare a sufletului pe care ai dreptul s o cei de la poezie,

pe care ea o da ala e rer, noi, cari am fost tinerii deacum doudzeci de ani, nu mai avem nevoie sa cdutamraze. Nerbintit i eterna ni le trimite i azi steauanoastra.

1909

UN POET-COP1L : C. D. CRACIUNESCU

0 prefatd t

In volumul Care se deschide prin aceste rinduri sevon gäsi vadite semne ale unui talent insemnat. Tindrulcu ochii frumosi, fata slabd si trupul plecat pared spreun mormint inainte de vreme, cd-ar fi luat, in citiva ani,locul printre scriitorii cei buni ai timpului nou.

Avea o simtire aleasd, care va fi ajutat sd-1 nimi-ceased, o culturii superioara celei pe care o cerede la virsta lui si un mare mestesug firesc al graiului.Versul lui se ceteste cu placere, fragmentele de proza auo alcdtuire solidá, o inchegare sigurd, o precizie de cuvintcare impresioneaza la cele dintii rinduri. E o adevdratd

La voluraul : Constantin D. CrAciunoscu, Versuri prozd(n a.).

253

(I)

poll

si

evocare In aceste scene din cariera lui Ion vod5 celGump lit.

Impreun5 cu alti scriitori cari nu si-au putut rostilmurit nici intiiul cuvint, Ceaciunescu din Craiova e,desigur, dintre aceia al cAror scris nu se gindeste nimenia-1 judeca, dar al earor nume nu are dreptul nimeniuita.

De cite ori cite un talent care frigAduia dispare, edatoria celor in mina cgrora au intrat hirtiile lui sa lealeagA i s'a le publice. Poate ca i acela care s-a incu-metat sà zugr5veasc5 furtuna tragicii a carierei lui loanvod5 mai avea scrise care sa fie descoperite. Ele se potadAugi mai tirziu la cele care Vad lumina astrizi.

Iar cind, imprejurarile de culturii fiind la noi, insfirsit si la noi, altele, culegerile de poezie mai veche voravea alt5 soarta decit cgrticelele noastre din seria Poeti-lor români", pe care nu le cere nimeni, s-ar putea alegedin Alexandrina Mihaescu, din Maria Mavrodin, din Cr5-ciunescu, din citiva altii cari au avut o soarth omeneasc5tot asa de tristg, materialul pentiu un volum de cintecece se pot cinta si mai departe decit ziva cind au izvoritdin suflete tinere pe care moartea le pripea din urma.

(I)

MARIA MAVRODIN

tntr-o revista din Iasi, Friitia romiineascii, d-1 EugenRevent, poet si el, tipäri in vara anului trecut citevapoezii iscglite Maria Mavrodin, cu insemnarea ca autoarealor, o studenta, de loc din Roman, a murit de boala careia la virsta aceasta, alegind, cu cruzime, pe cei mai buni.

254

a4

Era o revelatie de duioasi from-mete simpla, de curatdor al iubirii, dar nu farg un sirnt filozofic al za.clarnicieilumii, al marii minciuni a vietii, pe care singurà muncao poate inviora i mingila, lucru pe care nu-1 stiu cele maiputernice minti la douazeci de ani.

Semnalind, o datii cu descoperirea acestui talent, stin-gerea lui asa de repede, d-1 Revent mi-a trimes dou5din poeziile Mallet Mavrodin, care au si apärut inNeamul romdnesc §i in calendarul acestei foi.

Inca de la inceput ardtasem dorinta de a cuprindeintr-un volum versurile rArnase dupà nenorocita feta alc5rii luminos suflet s-a desprins asa de curind, cu toat5sfisietoarea ei rugaminte de a teal, numai de a trai, oricitde inselatoare ar fi viata.

Furtuni st patimi, mai venitimutt si mutt ma chinuiti,

Aprindeti voi tdrina rece,Al rnortii prag sd nu-t pot trece.

Am scris vechiului meu prieten profesorul N. Apostoldin Roman, si el, interesindu-se, a gasit undeva in ores osgrmana b5trin5 nemingiiat5, care-si ingina suferintile elde mam5 parasita privind chipul plin de energie i inte-legere al celei duse i cetindu-i scrisul, vesnica-i martu-risire, de vis, de dor, de iubire, de suferinta i deznadejde.

S-a invoit cu greu sa-mi puie la indemina acest caiet,care incepe astfel : Aceste sint poeziile scumpei meleMaril, copiate de mine, nemingiiata ei mam5 ; 1906, august22", si se mintuie cu aceastalaltd insemnare : Sfirsitulpoezillor scumpei mele pierdute pe veci i eu, sarman5mama nemingliata, ramasa numai cu suvenirea ei". Amaflat poeziile ce urmeaza, deslmite pe cit se poate dintr-ocopiare pe atit de rniscatoare, pe cit de defectuoas5 ; am,asat hash' la o parte trei bucati de prozä poetica, frumoaseea limba, dar scrise intr-un gen de romantism de multp5r5sit si avind unele falsul rain de poezie pe care 1-a

255

ill

propagat, cu scrisele unei doamne din Iasi, una din celemai vechi reviste de acolo.

Poeziile Mariei Mavrodin stint scrise !titre 19031906 ; un progres se simte, fara ca forma si fi ajunsvreodata ca a poetilor pe deplin formati. Pentru a urmariacest progres, tabla da bucatile In ordinea cronologica.In reproducerea lor am pastrat ordinea caietului.

Aceasta carticica, in care zace un suflet superior si ocalda sinlire tinari, va avea, desigur, i cctitori, i jude-catori cari vor sti cu ce masura se masuri opera morjilorcarora nu le-a fost dal a-si trai viata.

1909

CEVA DESPRE ION CREANGA

L-au comemorat pe Creangii la Iasi. Pentru ca acoloi se afla mormintul. De lemn bun trebuic sa fie crucca,fiindca n-a putrezit (leinnul era mai ieftin cind 1-auIngropat). Se zice cii imprejur nu-s flori. Dar nici eln-a fost un om de floricele ale stilului.

'On scriitor instinctiv foarte caracteristic. Ne e drag,nu atita pentru el, care, oricit am scotoci noi azi dupaasa ceva, n-a avut Intr-insul nimic sentimental, cipentru ce se vede prin el asa de limpede si de intreg,In tot hazul, In toata sfiala, in toatil intelepciuneasupunerea lui creslineasca : neamul nostru. Creanga afost totul prin acest neam, fUnd i ramiind un taran catoti ceilalti, mai istet doar i cazut Intro boieri, carorale placeau prostiile" lui, macar pentru cii se dcosebeauasa de mult de eleganjele bor. Duca e vorba sa i sefaca vreun monument la groapa, n-au ce cauta marmuril,

256

si

si

fier i aur. Ar trebui, in locul crucii de la Iasi, cruceadin satul lui, asa cum se pune la toti mortii, chiarIn accia cari au fost preoti si n-au stiut sg rdmiie preoliFiindcd, oricum, el tot a rranas preot, in dragostea pecare o avea ca invdtator, fie si de crag mare, pentiusufletul copiilor dati in seama sa. Si in orice copil esteo parte hothrit religioasg, i sunt i taine, sfinte thine,in nevinovdtia lui, si este la capgt raiul i iadul, dupgjudecata cea dintil, a vredniciei.

La crucea lui Ion Creangd au vorbit tineri. studenti,oameni mai invgtati de cum a fost el. Ce au vorbitaratg legiitura strinsd ce este asthzi intre eine areintelepciune din crtrti i cine o are nutnai din incerciiri

suferinte. Scriitori n-au lost redactiei Viefli roma-?testi nu-i miroase bine studentul, i studentului nu-imiroase bine redactia Victim romine?ti redactia si maiales axlministratia. Prietenii lui Creangg s-au dus si eisg-1 intilneascii pe altd. lume. Iar cite unul din cari aulucrat cu dinsul la cgrti de scoald va fi fost si el. prinroult ime.

Putine stiri despre viala lui au iesit la iveald cuprilejul acestei comemordri. La dreptul vorbind, el a

avut numai atita viald citg poate incgpea intr-ociisuth ca a sa. Nu eu voi putea sd contribui cu anointirila biografia acestui scriitor al neamului al ncamuluiintreg : prin cei de jos, si de la cei de jos pentru cei-lalti. Mi-1 aduc aminte odatrt la un congres didacticunde se discuta dacd scoala dc la sat trebuic sd fie sicea de la oras, c unde cci inaintati in vederi, dcmocratii,ping la cei mai strasnici socia1iti, cereau un singur tipde scoald incepiitoare, pentru Ca sd nu mai fie vorbade close. 0 iluzie care incalzea pc multi 1 Pc scenateatrului s-a suit atunci un om scurt, grog i rosu, camburtos c imbrdcat ca un dascill de biserica ; pare c-ascos j o basma de cele marl care se dau la morti sis-a stcrs pe frunte, pc barbil, pe musthi ca dupd ploaie

257

i

pi

.71.

oil ca la o calduca mare. Toata sala ridea, desi stiaca va vorbi Creang5, sau tocmai de aceea. El era unom bun si s-a gindit ca nu trebuie sa-i strice cheful.Si a vorbit ca sii rida sala mai departe. A spus dou5-trei voihe, incheind cu aceea ca e pentru-contra. S-aris mult i s-a trecut mai departe, fari sa creada cinevacä s-a emis o parere, de o persoana foarte competentd.Si, fata de scoala cu un singur tip, cea de la oras sipentru sat, aceasta are hotarirea cea buna : pentru-contraal lui Ion Creanga.

Peste citeva luni statea in biserica, si avea dou5luminari la cap. Se uita multa lume la dinsul i oameniinvatati, daca nu chiar de la Junimea", unde ficuseriiatita' haz de dinsul. Nu era un mort urit : cazuse bunsinatos si era rosu la fata, cu gura intredeschisa capentru a vorbi, si lumina facliilor parca facea sa-i joacepleoapele apasate ca pentru somn.

Si era in stare s-o fi ficut intr-adins. De ce sa supereel atita lume mai subtire decit dinsul care, dacd venisesa-1 vad5, nu trebuia sa clued inapoi acasa o intipdrirerea ?

Daunazi foiletam Gazeta dirt Ia0 a junimistilor, earlatunci erau tot asa de tineri ea si acum. Era mare

lupta electorala in 1866, pentru cele dintii Camere alelui voda Carol, print constitutional, ceea ce avea odeosebita insemn5tate. Se faceau mari discutii de prin-cipii, la care lua parte si d-1 Maiorescu, i Gazeta publicadarile de seama ale parlarnentului electoral.

A indraznit sa vie si Creang5, pe atunci preot.Cuvintarea lui nu se tipareste : nu era la nivel. Darse arata ce voia parintele : invatatura elementara, carepin5 ast5zi nu este Inca destul de bine organizata".

Trebuie sa fi lost ca la congres. Atit numai ca parin-tele era tinar : un parinte Var de ani, frumos defigura', blond de par, scrie foiletonistul, bun de gura

viguros ca o creang5 de stejar". Glumea, i cine se

258

gi

uitä in gura cui glumote ? Ride si trece. Cind vorbeaacesta, urmeaza tinärul invätat din folletonul Gazetei,se inflacära auditorul cumplit : toti perorau deodata.Talentul sat' oratoric infecta (sic) intreaga adunare,astfel incit, in tot timpul cit avea cuvintul parintele,luau fard autorizatie cuvintul cu totii nu prea stiupentru ce cuvint, desi mai cä mi-as explica scopul".

iata de ce, ori de cite ori oameni cu invataturavorbesc serios i frumos de chestii grave, cu acel simtde raspundere care deosebeste pe omul de stat, pe profesor,pe conferentiar, pe scriitorul roman, si rasare de undevacite unul care glumeste si se ride de gluma lui i setrece la ordinea zilei fiindca el a glumit i ei au ris,ma gindesc la Creanga cel din 1866 vorbind inainteainteligeMei i boierimii iesene si la Creanga din 1889vorbind inaintea marilor pedagogi i profesorilor deuniversitate, ca Oarecine, care avea in virsta sa totatita nevinovatie ca dinsul in umilinta lui, inainteafariseilor strinsi la sinagoga.

10 ianuarie 1910(I)

ADELINA TAZLAUANIT

Din Sibiu vine vestea trista a mortii doamnei AdelinaTazIguanu, nascuta Olteanu.

D-na Tazthuanu a tiparit carti pentru copii, foartepotrivite i scrise in limba cea mai limpede.

Cine a cunoscut pe aceasta femeie de elith, careraspindea in jurul ei bundtate si lumina, n-o va uitaniciodata. In Sibiu, unde inteligeMa i distinctia nu suntrare, ea a fost mai mult decit o foarte distinsa femeie,

259

Si

de o inteligentd deosebitii. Aducind din Ord" traditiileunei suciale de o fineta superioard, ea a dat inseurta-i viata, ingrijind de copiii rdmasi de pe urmasurorii ei si a neuitatului profcsor Barcianu, dovezi deo putere de jertfd, o caritate crestind de care suntin store numai sufletele cele mai nobile. Stiindu-seosirditii la o moat te timpurie, en n-a crutat totusiniciocial puterile ei pentru a face binele. Frumusetafizica si morald erau unite in persoana e in chipnedespartit.

Astfel ea a fost dintre accle fiinti iubite de Durnne-zeu, dintre acele suflete de inaltd poezie i bunahte,care nu se pling in zadar, ci care rarnin i dupd moarteexemplu viu pent u toate vrcmurile.

12 ianuarie 1910

(I)

TEOHARI ANTONESCU

A fost din generaVia noa.;trä, a studentilor carimergeam in strdiniitate acum doudzeci de ani cu maiputind arnbitie strdlucitoare i rece, sigurd de mecanis-mul ei, decit alte generatii. Am studiat la aceleasiuniversitati, am cunoscut in aceleasi imprejurdri arta

viata modernd, am locuit sub acelasi acdperiimint. Si,cu toate cd, in aceastd strinsii colegialitate, n-am fostprieteni, cu dinsul se duce ceva din tinereta men, sipling i pentru dinsa cind amintesc cu adincd pdrerede lint pe acest tovards de studii din anii tineri.

Antonescu era un elev al lui Odobescu i un eleval d-lui IVraiorescu, iubit de amindoi i incercind, cuci recunoscdtoare admiratie, a se apropia de amindoi

260

iei

si

In teza lui despre cultul Cabirilor, ca si in articolelepublicatiile urmatoare, se vede spiritul lui Odobescu :

iubirea stilului frumos, cu draperii largi cazind camlene i luxul expunerii, al ilustratiei, al ipotezeireveriei

In felul de a-si face lectiile, i chiar in convorbire,era vadita inriurirea d-lui Maiorescu, fara a degeneraIn acea jenanta caricaturil pe care o afli la altii.

Inchis, timp de douazeci de ani, intr-o viata defamilie care-i ajungea, el n-a fost om de actiune, niciun om de convingeri. Profesorul de arheologie din Iasitraia estetic, intr-o lume a lui, pe care o domina unrece ideal de frumuseta eterna. Si aid era inca oinriurire a unuia dintre cel doi maiestri ai lui.

Se duce Inca tinar, läsind totusi impresia unei vietiineheiate, care-i placea insa, tocmai prin aceea ca, inpacea ei asigurata in toate privintile, nu mai ascundeanici o surprindere. Nu flied un zimbet in urma a intratastfel sufletul lui in luntrea ce trece peste apele riuluide uitare.1

17 ianuarie 1910(I)

Teohart Antonescu (1866-1910) a fost profesor la Univer-sitatea din Ia0 0 a flicut rodnice cercetAri istorice 1 arheologice.S-a numArat printre eel dintil specia11.5ti romilni in eplgrafiaelinA i romanA. Luerari : Monumental de la Aaamcust (1905),Cetatea Sarmisegetuzei reconstituitA (1906), Colurnna tut Trojan...(1910).

stiintifice.si

EUGENIU CARADA,

A murit omul care in Romania a facut mai mu1t5timp de jumdtate de veac, farä sà-i fi aplicat

cineva legile, frà sa-i fi cetit discursurile, fardfi auzit glasuI i fard sd-i fi v5zut chipul.

Carada era un om de o mare inteligenta organizatoare,un general de stat-major, conducind multi ani de zilecampaniile unei marl ostiri de la masa lui de lucru,fgrä sà fi comandat un asalt i sä fi vazut singele untilrnit, si era o vointd careia, ca hotiirire i statornicie,rar i s-ar fi g5sit p5rechea. A-1 privi ins5 ca o personali-tate pe acest invizibil" si mut, vesnic ocult", al hbe-ralilor, ar fi o mare greseald. Carada era si mai putin,si mai muIt dccit atita.

Era insusi vechiul liberalism din scoala Iui Mazzini.A avut intr-o tineretà agrementatà cu lucrari de litera-tur5 traduceri, adaptdri i irriitaii pentrn TeatrulNational din Bucuresti, luat in antreprizil de prietenulcu care sem5na asa de mult, Rosetti faza luptIitoruluirosu". Polemist indürätnic i sectar, frird generozitate,tolerant5 i poezie, fiirà umanitate in lupta lui, el afost pentru Ronuinul lui Rosati un redactor ideal.Libertate, de o parte, despotism de alta, lurnin5 deci

intunerec, moralitate i imoralitate, virtute i viciu,bine si r5u mai mult : talent si lips5 de talentacesta era felul lui de a judeca.

S-a coborit si in strad5, cu gestul cuiva care, mtr-oclipa solemn5 se suie pe o tribunit Urind, din toateputerile sufletului s5u, pe Cuza vod5, ca despot si caimoral", el a luat parte la turbur5rile din Bucuresti,izbucnite In lipsa domnului, care, la intoarcere, raspunseprintr-un larg act de amnistie. A redactat, se zice,constitutia tuturor liberatilor pentru noul principeCarol I i a vegheat asupra faptelor lui cu geloziarepublicanului fanatic si ireductibil care, din motive de

262

sa-ipoliticT,

t

oportunitate, ingaduie un monarh. L-a prins i pe acestst'apinitor in flagrant delict de antiliberalism si a lucratpentru revolutia de la Ploiesti, cu fosti ofiteri CandianoPopescu cu alti ofiteri in activitate. A fost dat injudecata si a trecut inaintea tribunalelor. A trebuit sainceapa o noua pribegie, in Parisul de unde culesesein tinerete o nestinsa ura impotriva despotilor".

Palatul nu 1-a avut ca oaspe. Prin Camera abia atrecut, vazind el de la inceput ce sunt Camerele libera-lismului sat'. Un altul si-ar fi incheiat astfel cariera :cu palaria de carbonaro pe cap, cu sombrero pe umeri,ar fi cautat o baricada unde se poate muri pentrulibertate, cum au facut atitia pe care-i mina o nestinsasete a martiriului modern, pentru ideie ori pentruiluzie.

Nu, el a ramas. Din tinereta lui el a pastrat un singurlucru, iubirea exclusiva, stapinitoare, vrednica de ceamai mare munca si de cea mai desavirsita abdicarepentru partid. Ca un parinte care nu mai iese in publiccu copilul lui, flincica a apucat pe drumuri pe care ledezaproba desi le intelege, dar care, la intunerec, urma-reste toti pasii lui, aparind providential in oHce clipade criza i lipsindu-se de strictul necesar pentru a-istringe o avere uriasä, astfel a lucrat aproape o juma-tate de veac Carada. Altii au fundat Banca Nationala

Creditele i celelalte asezaminte financiare ale libera-lilor. El le-a creat ca puteri active, menite sa ajungarepede la inflorire. Le-a creat el, patriotul declamatordin piesele de teatru trecatoare pentru natie, pecare o iubea, in Romania i afara de Romania, dar cumult mai mult pentru ai sai", cari pentru el, care n-aveafamilia cea mica, erau ca o mare familia cu care insanu iesea la plimbare niciodatä.

Bätrinul mazzinian, prefacut in cel mai caracteristicadmirabil sectar pe care 1-a cunoscut Romania, a dat

rnortii, la saptezeci i trei de ani, o luptä pe care putini

263

si

si

tineri ar fi in stare s-o deie. FArd voie a pArdsit lumeain care pinA la urmA a stat in rindurile intii ale muncii.

ca rdzbune, a Visa un loc care va räminea vesnicgol, cdci nu se va afla, intr-o lume care gustd viata cupatimä, un urmas al virtutilor sale de simplicitate,renuntare, credintd i hdrnicie.1

16 fevruarie 1910(I)

BJORNSTJERNE BJORNSON

A murit la Paris marele scriitor Björnstjerne Björn-son, care a inteles ea' apdrarea drepthIli e unul dindrepturile cele mai nethgAduite ale unui mare scriitor.

A fost un om din vremea lui, din tam lui, i, prin taralui, din omenirea de astdzi. Nici o problem. n-a fostcare sd nu frdminte mintea, nici o durere omeneascdde care inima lui sd nu bath, nici un imn catre ideal lacare glasul lui puternic sd nu se adauge.

Tara lui 11 va plinge i, cind se va ispravi, mine, ceasulplinsului, ii va aseza in rindul celor maxi ai ei ; maimult : in rindul etitorilor vietii ei culturale i, prin ea,ai vietii ei de stat, asigurath prin constiinth pe care el acoborit-o in fiecare om de singele sdu i respectatd pen-

t Eugeniu Carada (1836-1910) a apartinut aripel drepte aburgheziet liberate. Un ecou din tineretea mai generoasS 01mai radicalA, pentru care N. Iorga 11 da epitetul de mazzinian",se vAde0te in participarea lui la organizarea miscarii anti-dinastice din 1870. Economist cu o foarte bun& pregatire tehnicA,E. Carada a fost timp de multi ant, si de la Inflintarea el,director al BAncli Nationale a Rom8niei. In tinerete a avutpreocupAri literare. A scris pentru teatru cantonete" 01 pre-lucrarl, printre care Urita satutui, cu muzicA de Flechtenmacher.

264

Si, sd-si

tru gloria pe tare, 1a15 de neamurile celelatte, el a re-vgrsat-o asupra neamului sgu.

Istoricii literari, culturali, politici nu vor mai irprgviscriind despre dinsul, an de an si veac de veac. Ei Ii vorcerceta, Ii vor 1rnuri, ii vor judeca, fl vor lguda atita,ping ce tot ei se vor simti datori injoseascg. Maipresus si mai trainic decit tot scrisul lor va fi rostireauniversald i vesnicg prin care se va spune ea in veaculegoismului crud si al rkboirii crincene a intereselor ma-teriale, in veacul zarvei trecgtoare si a imbulzelilor de oclipg, a fost un om care a trait o viatg intreaga ping 13bgtrinetele patriarhilor in mijlocul ideilor luminoase, ascrisului frumos si a faptelor bune i ca pentru`-aceeaBjörnstjerne Björnson a fost asezat de toate neamurilPin rindurile dreptilor nemuritori.

19 aprine 1910

DINICU GOLESCU 2

D-1 Nerva Hodos dg o editie perfecta a notelor de ea-latorie pe care acum optzeci de ani le publica la Buda,pentru folosul bietei sale natii umilite i rgmase in urmg,

Ejörnstjerne 1346rnson (1332-1910) a fost nu numai unmare scriitor al Norvegici, autor de nuvele i romane, ciun om politic democrat, militant pentru independerrta nationalaa patriel sale si apArätor al popoarelor oprirnate in cadrul1mperiului habsburgic.

Constantin (Dinicu) Golescu, Inseinnare a calcitortei metein anul 1824, 1826, 1826, tipAritä din nou i insotita de o intro-ducere de Nerva Hodos, bibliotecar-ajutor al Academiei Rot/lane ;Bucure§ti, 1910 (n.a.).

265

22

slid

si

(1)

pentru inviitatura ei prin exemplele civiizatiei apusene,nu numai a celei materiale, care uimeste mai usortrezeste mai greu emulatia barbarior" ingroziti de mi-nunile tehnicei, ci mai ales a acelei morale DinicuGolescu.

Ediia e perfecta prin reproducerea Ingrijit i siguraa textului ; fara d-1 Nerva Hodos n-am fi avut Biblio-grafia romerneascti veche, inteleg : aceea pe care o avern

prin bogatia slirilor cuprinse in Prefata, prin varie-tatea multora din informatii i prin critica discreta cucare e scos la lumina adevarul. Se dau i ilustratii tre-buitoare : un chip frumos al ki Golescu, in toga maretiaboieriei sale, care se intrevede mai putin in scrierea ceurmeaza, o pisanie de biserica i foaia dintii a editieioriginale.

Multe carti vechi se pot retipari dupa atita limp, pentru placerea i usurinta eruditilor, pentru rnultumireabibliografilor, carora astfel de daruri ca editia d-lui Ho-dos, in conditii de excelenth tehnica, le sunt nepretuite,pentru intimplätoarea cetire a celor ce nu se multumescnumai cu beletristica vremii lor. Unele din ele, foarteputine, se cer a fi tiparite din nou i, aparind intr-unnou vesmint, exercith o inriurire necesard asupra spiri-tului unei epoci.

!litre acestea un kc de frunte Ii ia cartea Golescului.Si azi avem nevoie de oameni cari sa compare starea

noastra, desigur nenorocita, cu starea mai fericita a altortaxi i neamuri. Acel care o face rebuie sa tina seamd,inainte de toate fara care conditie ar fi dat numai olucrare de curiozitate i interes trecator de motiveleexclusiv morale al bunei stari de care se bucura Europain adevar civilizatk el trebuie s descopere sufletul demimed' i jertfil, de solidaritate si ideal, de credintasperanta care e la baza triumfurilor lumii moderne insthpinirea i folosirea naturii.

266

ci

ai

Dac5 acest om va fi un biet scriitor ori un mare mil-tor, un cugetator de orice treapta, va fi Lobos, dar nu asade insemnat. Doar acesta e mestesugul scriitorului si alcuget5toru1ui : sa se incalzeasca pentru ce e frumos, bun,nobil, vrednic de omenire i sà vadil, din mijlocul socie-%alit care-I cuprinde i binevoieste a-I indura, ceea cein toate acele privinti e mai presus de stdrile de lucruriactuale, peste care zboara avintul simtirii i cugetariisale ! Un preot care se inchina cu evlavie de dimineat5pina seara intr-o tov5r5sie de pagini, ce poate fi maifiresc ! Nu se impresioneaza nimeni, i constiinta nimanuinu se zguduie i nu se preface prin acea zguduire.

Altfel e Irma' cind unul din acei pagini cari se uità lacer numai de vrerne buna ori rea se trezeste, prin voialui Dumnezeu care 1-a pornit pe drurnul Damascului1-a fulgerat cu mila sa, astfel, cind el, cel a.pru si crud,tagaduitorul i batjocoritorul, cind el ridica minile luiInca pline de singe spre In1tlmile unde nu ajunge omul

pleaca genunchii lui dirji de luptiltor si se roaga avirwlin glas nevinovatia copilului. Cind un boier cle la 1820,un mare boier, un mare stapin de paminturi si de oameni,scrie cartea de cainta, de durere pentru suferinta ome-neascA, de rusine pentru barbaria" româneasca, pe carea facut-o Dinicu Golescu, acesta c lucrul eel mare. Sipoate aceasta stare de spirit a boierimii de la 1820-30 afolosit mai mult pentru intemeierea Romaniei modernedecit toate marile discursuri revolutionare, invatate pedinafar5, de la 1848.

Multe avem dreptul sa asteptarn in zilele turburi deastazi, eind prin v5zduh pluteste fried un furn de singenevinovat. Mai ales insa asteptam pe omul care de lainaltimea puterii, a bogiitiei, a nurnelui sau sa spuiedespre viata i viitorul nostru, rizimat pe comparatiidrepte pentru a trage incheicri crude, cu aceeasi since-ritate ca Dinicu Golescu, ceea. ce spunea intorcindu-se

267

22*

si

si

din Europa", cu sufletul schirnbat, acest fruntas al vre-mii vechi.

16 ma: 1910

ION GI-IICA

Nici nu stii cind via initiativole pentru un act de drop-tate. Unei atfel de initiative neasteptate, si care desigurCa n-a vcnit prea curind, i se datoreste irnpodobirea gra-dinii Ateneului cu bustul Ion Ghica.

e foarte interesant cine 1-au comernorat : tin liberalajunq consenator-democrat, un liberal ramas liberal, darcare n-a avut niciodath legattu'i strinse cu Ion Ghica.Prietenii politici, vechii prieteni de aproape, tinerii for-mati pe linga dinsul ? \Tor fi fost ocupati aiurea, in a-ccste zile de congres nou pentru lucruri i moravuri foar-te veehi. Prietenii personali ? Dar cine nu stie ce in-searnna in Romania, sa zicern mai larg : la romani,, prictenul personal" ?

Despre politica lui Ion Ghica se pot spunc multe. Celmai ademarat lucru ar fi acela cii el a lost unul din came-nii politici, foarte multi la numar, cari nu fac politica.Nu pot s-o Rica. In cazul lui special, ar fi flicut politica,

asa de activa, in acele imprejurari ale vechiuluiregim pe care le osindea, de altfel, din toate puterilesufletului sat'. Acest liberal, nu prea liberal, avea apti-tudini rrostenite pentru politica de cabinet, care in legii-tunic dintre state se cheamil diplomatic, dar care la po-poarele nelibere inlocuieste propaganda larga, creareacorducerea curentelor, pastrarea contactului cu o Intrea-gn lume care, o clat5 trezita la viatii, Intclege a o

268

(1)

lui

si Inca

teal,

cu cita patima ! A inceput conspirator, a urmat ca beide Samos, reformator in sens european, I cu mult suc-ces ; a incheiat ca reprezintant al Romaniei la Londra.ta sfatuiri stia sa tacd i sa astepte ; la minister avea,din educatia pe care o primise, rivniri spre nepartinireastatului, asa cum o afli mai mult sau mai putin la anu-seni. In Camera nu-si afla locul, desi ca profesor se do-vedise vorbitor. Unii din tovarasii lui de activitate nu1-au crutat mai mult decit dwnanii : putini i-au btatin adevar aproape si au pastrat despre dinsul o amin-tire vie si iubita.

In literatura a scris un roman si in stiinta,daca e vorba de evolutia foimei literare, a cuvintelorori a conceptiei tiinifice, abia daca i s-ar putea faceun loc. Ca profesor, a functionat putin, desi in impre-jutari care nu se vor mai intoarce ca sens, valoarefolos al unci catecire. Daca Ion Ghica se cuvenea de multsa aiba un semn de amintire, aceasta se datorete, insa,nu acelei politice de nuanta putin cam orientala in ton,ori aspiratiilor spre occidentalism pe care ea le imbraca,si, in sfirsit, meritelor scriitorului, barbatului de stiinta,ci insematitättii lui culturale.

A venit intr-o vreme cind, urmarind acelasi scop, in-noitorii stiau sa-si gäseasca fiecare drumul deosebit, potr:-vit cu insusirile de care era inzestrat fiecare ; a venit careprezentantul acelui sfirsit de veac al XVIII-lea, fara ni-mic romantic, modern in el. Era omul lectiilor pe care leprimise, al cartilor pe care le cetise. Nu poate fi socotitnici ca un inginer, nici ea un matematic, nici ca un natura-list, nici, in sfirsit, cu toate sfaturile pc care le-a datin aceasta privinta, cuprinzindu-le intr-un volum intreg,ca economist. Dar avea, ca invatatorii si prin grai i prinscris, o im_redere nemarginita in stiinta, in stiinta pozitiv5,exactii, careia-i atribuia i o superioara valoare edueativa,socotind-o ca mijlocul prin care, reformindu-se toata cuge-tarea lumii, se poate crea o nouà omenire pe deplin lamu-

269

si

qi

rita asupra motivelor, indrep'tAtirii i urmAririlor tuturorfaptelor sale, noua omenire fericitä a Libertátii, EgalitAtii,Fraternitdtii, logic si definitiv demonstrate.

Fireste ea in aceastà conceptie era o gresealk Nu cucele trei cuvinte magice, nici cu deprinderea argumente-lor i cu practica sofismelor inainteaza lumea, ci cu oculturd mora1á care nu vine din siogisme, nici nu sesprijing pe teoreme. Dar din acest fel de gindire puteasä iasd un fenomen sufletesc care, acela, ina1 t6 impune :admiratia pentru cuceririle tiintei, pentru supunerea na-turii de dinsa, pentru apropierea oamenilor unul de altul

alinarea greutAtilor traiului. i sentimentul acesta erala Ion Ghica asa de puternic, incit el (là aripi frazeiStiintifice i amestecd intr-o cuvintare inauguralä, in-tr-o lectie, intr-un articol de revistk pagini de aceleacare, prin superiorul lor idealism si energia afirmatiilorde ordin inalt, pot servi la ridicarea sufletului genera-tilior tinere.

Un bust ? Cutare primar bucurestean are o statuie in-treagk Poate cä lui Ghica asthzi i se cuvenea ceva maimult : a se pune lingd povestirile lui din viata trecutului

acele Scrisori cdtre V. Alecsandri dupd care-1 cunoastelumea scrierile märunte risipite prin reviste, pierduteca brosuri. In ele cred cà s-ar gási, prin astfel de pagini,ceea ce trebuie pentru a-1 aseza si mai sus in stima tim-purilor noastre.

23 mai 1910(I)

i

si

I. CODRU-DRAGU$ANU, UN CALATOR ARDELEANPRIN EUROPA APUSEANA 1

Prin anii 1820 Dinicu Golescu, boier muntean cu oa-xecare educatie, greceabcd i apuseana, cu multa inteli-genth fireasca i cu o inima simtitoare pentru suferin-tile ca i pentru ispravile omenirii, strabatea Europa,pentru a-si duce copiii la scoli mai inalte sau mai bunesi nu credea, la intors, sa-0 poata lipsi natia de inva-taturile ce se desfaceau pentru dinsul, neuitate i indem-natoare, din aceste diumuri noud prin lumea mare aartei, a tehnicei biruitoare, a rinduielii di.ciplinare, asolidalitatii omenesti, a civilizatiei.

Tot atunci insa unul, a carui amintire s-a pierdut cutotul de multa vrezne, un fecior de boier" din Faga-ras, cu pergamente i Tara avere, trecea in Tara" pen-tru a incerca sa-si cistige viata intre fratii de aceeasilimba. A trait o bucata de vreme in principatul muntean,sus la Cimpulung, jos in Ialomita i, dupa ce a stat pelinga mai multi si a incercat diferite ocupatii, el avunorocul, stand acum i frantuzeste, sa intovaraseacala Paris pe un print" bucurestean, care-1 aduse in ca-pitala culturii apuseae si, dupa o cearth, Ii lasa acolo.

Tinarul era nu nurnai de o inteligenta deosebita, stra-lucitoare i originala, dar si de o mare vitejie in a in-frunta greutatile vietii. Descoperi prieteni buni, prietenecu iubire de sora la urma, se gasi la biroul unei bi-blioteci circulante. Tinu, zece zile, locul de invatator IaPuteaux, in sud. Apoi pleca in Italia, pe care o striila=itucu aceeasi siguranta ca satele din Tara Oltuluz, de undeplecase. Peste citeva luni era curierul", secretarul dedrum, al unui calator rus care pleca din Neapole acasa.Rasarea deci tocmai in Rusia. $i din Rusia se intorcea,

Pre1at.1 la CaMtorille unui romdn ardelean de I Codru-Dragusanu, Valenli de Munte, 1910 (n.a.).

271

$ i

si,

cu alt print, un cneaz muscalesc, in Parisul eare-i eraasa de bine cunoscut, i mergea cu stgpinul sau, bolnavde oboseli razboinice, in Elvetia.

Se pare Ca in adevgr acest roman inzestrat cu cele maibune insusiri ale neamului nostru scria necontenit, perind : din tara, din Germania, din Franta, din Anglia,din Italia, din Rusia, din Elvetia, de la 1835 la 1843, side acolo inainte, ping la o data pe care n-o putem sti,unui prieten de acasä, caruia-i fusese incunjuratg copi-laria. Cmd se intoarse definitiv acasg, calatorul nesatiosde ceruri noug, I. Codru-Dragusanu (nascut, spuneV. Gr. Pop, la 1823 ; de la d-1 dr. Drägusanu, fiul sau,medic al orasului Sinaia, am putut capata i alteajuns director al prefecturii- la Fagaras, publica la Sibiu,in prevezatura" lui S. Filtsch, tomul I" din Peregrinulutranselvanu sau Epistole scrise den tiere straine unuiamicu in patria, de la anulu 1835 pane inchisive 1848.

Cartea e foarte rarg. N-o are nici Academia Romana.Cu o astfel de oftografie i cu atita cuvinte fabricate, eanu se putea ceti.

Azi, cind apare cu limba de azi, inlaturindu-se capri-cille filologice din Ardealul acelui timp, e o carte cutotul noua. Si, desigur, una din cele mai interesante, maibogate in idei. in fantazie, in puncte de vedere originaledin cite le are literatura noastra. Avem astfel bucuriade a invia un scriitor a carui verva originalii, al caruipatrunzt.tor spirit de observatie, unit cu zbeguiri roman-tice si cu apucaturi ironice de care nu e capabil oricine,Ii asigura un loc onorabil in literatura noastra mai veche.

Citva limp din viata lui I. Codru-Dragusanu faminenelamurit. In 1847 el apare insa ca profesor la Ploiestisi la 15 noiemvrie rosteste un cuvint colastic" la des-chiderea cursurilor. ,.Ioan Germaniu Codru", precum Iizicea acuma, nu calatorise in zadar prin lumea largil.El socotea ca un inviitator e loctlitor al statului si alparintilor i. deci, ca loctiitor al statului are o grea

212

(tiri),

responsabilitge inaintea lumii, ca loctiitor al párintiloro are si mai grea inaintea lui Dumnezeu". Fericirea sprecare tind societatile prin educatie o stia el cà sta.' inchiar inirna omului, in constiinta sa, in sentimentul vir-tutii, in curatia cugetului, pacea dinguntru". i eraconstient de datoria ce o aveau toti invgthtorii de atuncide a forma o generatie noug, ,Apiirath de erorile, defec-tele si vitiile" celei vechi, mai ales prin buna crestere,superioarii invathturii, care poate fi uneori numai o con-damnabila spoitura desearth".

Tirnpul luminärii si al dezmortirii", sosit acurn i pen-.tru Romania, cere neaparat indeplinirea acestei misiuni.

sfirsitul cuvinthrii are ceva din mustriltoarea energiea lui Lazar : Romani, rornani, unde e locul ce ocupamodata intre popoare, uncle e suvenirea gloriei si a vir-tutilor strilbune ?... Virtutea striibuna sii ni fie tinta ten-dintelor ; pimintul nostru sd-1 punem la contributie prinindustrie, nego i culturg." 1

La 27 octornvrie 1848 e acum acasti ; a doua zi, func-tionar ales.

Apoi ne mai intilnim cu el abia in 1860, cind, la 17octomvrie, ca adjunct pretorial" sub regimul absolutist,mai prielnic romanilor, el vorbcste la deschiderearornanesti din Cincul Mare. Data aceasta, era incredintatCa sprijinul impilratesc va folosi romanilor pentru a-sideschide drumuri nouil. Ping atunci doar in. biserica dadise putuse acliiposti sufletul thranului robit, i bsierica,neajutath de stat i plätith din agonisita putinii a unuineam sarac, trebuia sü decad insi. Crefterea in in-stitutiile sträine a fost moartea mai rnultor $co-lile nouà vor putea crea insà, prin culturil, viitorul nea-mului, dacil ele vor fi ajutate i iublte de toti, pinii incoliba celui mai de pe urrnil siliean." 2

1 Universut din 1048, nr. 1 (n.a.).Amicul coW, 1060, p. 368 (n.a.).

273

ginti."

quail

Peste doi ani era vicecapitan la Fàgàra i vorbea laexamenele din mai-iunie. Amintea ca saracia morala",alaturi de cea fizica, ne-a tinut patru veacuri in loc.Acum am ajuns insa acel timp de reinviere cind nimeninu se mai rusineaza de a fi roman", afara de cel samede Inger". Numai acela e adevarat roman care Inca nusi-a uitat de opined si se jertfeste pentru sarmanul po-por." Om de omenie", si el vrea sa foloseascd toti din,,putinele cunostinte ce mi-am ciStigat pribegind inlume", i inaintea alor lui se infatiseaza, nu ca un ornmare, invatat i puternic, ci simplu, cum ma cunoastetidin copilarie".

ilrmeaza cu sfaturi bune. Natia sa se inteleaga in sfir-sit. Nu e tinut, nu e sat, nu e famine unde sa nu seridice unul asupra altuia." sa primeasca bucurosi pe noii

prielnicii dregatori" romani cari, oricum, se deosebescde cei cari se bucurd de banii, de puii si de ouäle" deprin sate, iar, cind omul are de lucru cu ei, ori nu s-asculat, ori e la masa, ori e prea tirziu" i sunt astfelde-o potriva cu tin hot si tilhar".

Neintelegerea poporului nu trcbuie sà dezguste pedregatorul cel bun. Si, cu acest prilej, se dau, in tonpoporal, recomandatii necrutatoare noilor juzi comunaliai regimului constitutiei, cari trebuie sit aibã iertareamila totdeauna ca un indemn pentru hotariri mai dreptedecit drelitatea. In schimb nici lumea nu trebuie sa facabinele numai de sila". Si, la urma, sunt pagini intregipline de coloare si de haz, in care vedem insi viatade atunci a romanilor de peste munti.

Cu ocaziunea solernnei incorporari a domeniului Bra-nului cu districtul Tärii Fagarasului", Dragusanu vor-beste, la 30 mai 1863 : el punea in vedere romanilor,scapati de supt un aspru regim nepopular, ca poate-iasteapta patruzcci de ani ai ciiintei pina sit intre cu ade-varat in rindul neamurilor, avind in frunte oameni instare a-i duce la bine. Nol am pribegit destul, spunea

274

at

al

el cu durere, am cersit pinea altora, i ni-a fost amar5...mergem pe picioarele noastre, dup5 c515uzii nos-

tri, asa cum ii avem, si vom ajunge la tinta dorita." 1Membru al Dietei Ardealului, ca deputat de Hateg,

Codru vorbea la 20 septemvrie 1863, declarind de la in-ceput ca nu stie nici o boabd ungureste", cerind sd serespecte in administratie drepturile limbii romanesti, pecare o vorbesc cloud treimi din locuitori i o intelegceilalti. 2

La 1 iulie 1868 el vorbea in sinodul ortodox al FaigA-rasului, aratind ce se poate numi un popor civilizat. Eraincredintat cg romanii vor merita in curind a fi numitiastfel, poporul Bind dotat cu mari talente in genereblind, docil si de o moralitate exemplara", lasindu-sela o parte vitiile, capatate, ale nep5sArii i betiei. Clasacult5 insa sufere de lipsa de caracter", cáreia, orice s-arzice, nimica nu-i poate servi de scuzà". Educatia e chema-ta a fructifica insusirile si a inlatura pe incetul paca-tele. LAudind asezamintul sinodal, el vorbea de scoalaamilrità" ce se pAstreazA in Fagaras, patria lui Negruvocl5", unde ar trebui o scoala capitala centralà", fie

cu ajutorul unei colecte la fratii nostri din Romania",unde, adaugA el, am cunoscuti multi barbati generosi".Reuniuni libere de temperanta", adeca de infrinarea dela bttuturi spirtoase, ar folosi i ele mult pentru insã-natosarea natiei. i una, i alta s-ar face sub scutulsinodului. 3

La 1/13 septemvrie 1869 vicec5pitanul avea bucuriainaugureze scoala capitalà" din ligaras, pe care

o numi scoala Radu Negru". In cuvintarea ce o tinuatunci se vorbeste de educatia integrald care, daca nu

Telegraful rornth?, XI, 42 (n.a.).Manuscrisul d-lui dr. DrAgusanu, pp. 35-44. Dup5 manu-

script am intrebuintat 1 celeialte articole (n.a.).Feclerafia, 104 289, 24112 septemvrie 1869. Scriitorul citeaza

cartea sa Regulamente pentru vdtdfdi i decurli, 1864 (n.a.).

275

58

sn-si

di totdeauna oameni superiori, formeaza totusi un po-por. Cultura straina creeaza suflete instrilinate, ce ajunga uri neamul lor, pe care in chip firesc ii v5d tot asaca i strainii la cari au invatat. Unii merg pina acoloincit Ii ascund i originea.1

In acelasi an, Inca din 9 martie, Dragusanu vorbeaalegatorilor shi, boieri" i alti sateni, sfrin0 la vreocinci .,ute in biserica ortodoxii din Fagaras. El arata o-birsia neamului schita pe scurt dezvoltarea pestemunti. In vremile mai noi el pothenea faptul ca pind la1860 românii n-au gustat recunostinth pentru esacrificiilelor, cu 40 000 de sutlete chnite in rhzboiul civil, pontruaphrarea tronului contra maghiarilor". Fata de ch-sconsi-derarea românilor in cea dintli dieth ardelenna dupa res-tabilirea constitutiei (1860), min care se fheu unirea cuUngaria, fath de lipsa de rost a deoutatilor romhni indieta comunil din 1865-63, el recomanda abtirerea, pa-sivitatea, hotarith in consfatuirea de la Miercurca, legeaelectorala noted hind insasi o batjocura nationala".Ruga pe ai hii sh nu voteze dusmani, straini ori rene-gati, ca nenorocita natie, de 3 000 000 totusi, a slovacilorsau thutilor, chrora noi Ii zicem droto0". O, românilor,nu crecl sà vh dejositi d-voastra ca drotosii, sa va bu-email de mincare i bautura i ca Isav sii va vindetidreptul pe blidul de hate la vrajmasii natiunii voastre." 2

La 1870 scriitorul nostru vorbeste la congresul bise-ricesc, lhuclind in *aguna pe trimesul providentei", apoila Beclean ca vicepresedinte al Asociatiei, cerind noiarme pentru noile primejdii" ce ameninta nearnul, arrrecare se pot afla in arsenalul culturii nationale.

Un discurs din 1873, in legatura cu alegerile sinodale,e cel din urma : i in el se afirma caracterul practic,luptator al epocei nouh i iarasi in cultura vedea vor-

Fecteratia, 1869, nr. 105 203, din 28/1k septemvrie (n.a.).Dupa manuscriptul citat, pp. 62-72 (n.a.).

276

ai-i

01

bitorul semnul vremii, care trebuie sa inteleaga altfel,adaugim, pe Defteaptil-te romdne. Astfel, prin muncajertfa tuturora, vom ajunge sa nu mai maturam la

altora".Inca la 1871 Dragwanu ocupa functia sa administra-

tiva. La 1880 trecea la Sibiu, in serviciul averilor gra-

Moare in noiemvrie 1884, dupa comunicarea fiului sat',d-1 dr. Emil Codru-Dragusanu ; mormintul lui e la bi-serica din Groapa.

Via ta lui intreaga fusese indreptata dupa ideile pe carele trezise in sufletul de finar civilizatia apuseana, cu-noscutä in toata intregirnea i valoarea ei, idealapractica.

E un invatamint in aceasta, i cu semnalarea lui in-chei aceste rinduri menite sa atraga atentia din nou asu-pra unui om de talent care a fost .71 un om de bine. '

27 tunic 1910

UN POETA MINOR" : N. VOLENTI

A murit la Ia0., dupa o lunga boala care era o crudaagonie, mintea fiind intemnitata, lucida O. vie, in trupulmort, N. Volenti, fost magistrat, membru al clubului con-servator din localitate, dar, dupa gustul ç1 aplecarile sale,inainte de toate poet.

Poet pentru prieteni, pentru un public foarte restrins,dar mai ales pentru el. Ca nu-1 tia lumea cea mare, de

Scotia räposatului dr. Ion Turcu, care a descrls excursiilesale prin mun(ii Frigarasului, era fiica lui I. Codru-DrAgusanu ;se asAtorise la 1855 cu Elena Georgescu din Birlad (n.a.).

277

uile

si

niceresti.

si

(11

uncle yin incoronarile pompoase ale regalitatior literare,de cele mai multe oH asa de trecatoare, ori macar aceleaplauze, cit de discrete, din care se hraneste vanitateaomeneasca, aceasta nu-1 interesa. Fondul melancolic, dis-pozitia sfioasd a sufletului salt nu numai ca-1 faceau sase impace cu lipsa lui de succes", dar desigur ca 1-auimpiedecat de-a se gindi vreodata la dinsa. In tineretavristei sale si in tinereta, sociabilä, idealista a culturiinoastre moderne, cind doi scriitori puteau sta alaturi pen-tru alt,".va decit pentru lua masura, el s-a simtitdator fata de sine &à cinte i i-a placut ca poate data.Sentimente alese i cugetari inalte se gasesc imbracateintr-o forma placuta in putinele scrieri tiparite in Con-vorbiri, retiparite intr-un alb volum uita i pe carepoate rudele oH intimii, daca i-a avut, le vor invia caun omagiu adus rnemoriei acestui om cumsecade, carenu lasa decit pareri de rau.

Din viata sa literara incheiata, el pastrase ochi dulciblinzi, senina fata de frumuseta visatoare, graiul vi-

brant si incet ca pentru rugaciune, aplecarca spre cei pecaH si-i simtea frati in cuget insusiri care deosebeaupc poetii acelor fericite zile de idila in care-si petrecuseanii cci rnai buni. Apoi nu-1 mai intilni nimeni. Se aratanumai fereastra unor frumoase case marl, dincolo de per-deaua alba a carora se stingea incet un suflet ale caruilegaturi cu lumea fusesera rupte de fatalitatea oarbacare cruta mai putin pe cei nascuti ca sa fie mai cudeosebire crutati.

Privirea care cauta de la acea fereastra, care incadralumea lui, apusurile de soare in ceruri strimte i ire-saririle de primavara in gradinile bogate ale mareluioras de amintiri, s-a stins. Lin, ca o razii. $i numai acelcintec al lui, ferit de lume, ascuns ca un tezaur, raminesa ne aducii arninte de dinsul.

278

a-si

Pamintul nu-i va fi greu visatorului : el are doar florlpe dinsul.

26 septemvrie 1910.(/)

GRIGORESCU, DUPA VLAHUTA

Cartea de prietenie si pietate a d-lui Vlahuta despreGrigorescu a aparut. E un vrednic prinos adus memorieicelui mai mare artist pe care 1-a produs aceastä t arapentru a se recunoaste, inseninata, inaltata si ve§nicita,in opera lui. Pina acum nu s-a tiparit la noi o scriere acarii infdtisare exterioara sa fie asa de mult la niveluldatoriei de recunostinta pe care o infatiseaza.

Multe se pot spune despre aceasta biografie poeticfi§i interpretatie lirica, prin care autorul ei a dat Incao data dovadd de finul ski simt pentru frumusetaatinsa §i prin alte mijloace decit ale literaturii, in careocupa un kc de frunte. Aici vreau sa amintesc insa nu-mai cloud marl datorii pe care le avem fata de pictorultdrii §i taranului nostru.

Grigorescu era dintre acei oameni cari se inchid inmisiunea lor ideala, cari inlatura orice curiozitate profanade la un laboratoriu de arta din care au tintit §i §tiusa faca un altar, cari nu se pot vedea pe ei decit in ceau ajuns sa indeplineasca prin contopirea deplina a su-fletului lor cu dumnezeiescul model. Ce poate fi pentruun asemenea om, care a lepadat de mult zdrentele salevulgare de personalitate tinzind a fi numai o indivi-dualitate in cuprinsul artei lor amanuritul biografic,

Membru al Junimii", Nicolae Volenti (1857-1910) a publicatvolumele Citeva strofe (1875), Poezit (1891).

279

genealogic, cronologic : accidente, leggturi cu lumea, dela care de mutt s-a hotgrit sg nu primeascfi nici o in-riurire;oprindu-se chiar de la cetitul in ceasurile libere,pline pentru dinsul de viziuni noi ? Astfel a doua zidupd moarte marele pictor a intrat in legendg, in acealegendg de aur" pe care talentul d-lui Vlahuta o schi-teazg azi cu mgestrie.

Dar noug ne e iertat sg dorim a afla luciuri pe careGrigorescu insu0 nu le-a pretuit 0 de care n-a vrutsä audg. Recuno0inta noastra, fgrà sg piardd caracterulei pios, vrea sd le tie. Nu vor fi totdeauna esentialepentru arta lui prin care s-a inscris ill paginile dintiiale vietii neamului, dar, i astfel, ping la cel mai nein-semnat" punct din atingerile cu pgmintul ale acestui omcare ai-a ggsit o cgrare in ceruri lurninoase, ne simtimdatori a cunoa0e. i, oricum, eel mai singuratec dintreizolati, prin modestie ori mindrie umand, sufere de aicide jos atingeri care schimbg alcatuirea intimä a aceluisuflet pe care s-a chinuit a§a de mult sa-1 tie mai presusde orice influentg.

Avern nevoe de biografia arrignuntitg a lui Grigorescu.Azi incg ea nu se poate scrie. Dar se cuvine sg o pregg-teased oricine are in pgstrarea sa o informatie care poatefolosi. D-1 Livianu, care a cunoscut pe pictor in anii dela inceput, a serfs o viata a lui Grigorescu, de proportiide4tu1 de intinse, i o tine gata de tipar poate cg o vomputea-o da in curind 1 Intre hirtiile rgposatului acade-mician Grecescu 11 se aflg scrisori inedite ale artistuluitingr, care invata in Apus o discipling artisticg 0 seforma intr-un rnediu care lipsea la ILA. Acasg, in lo-cuinta de muncg din Cimpina, fiul marelui initiator inpictura despre noi in0ne posedg desigur o sumedeniede hirtii asupra cgrora i publicul are drepturile sale.Cine ar lua asuprg-0 sarcina de a cerceta, clasa §i in-

S-a pierdut la mine in vremea rilzboiului (1934) (n.a.).Dtmitrie Grecescu (1841-1909) medic 01 botanist.

280

I

trebuinta aceste materiale, ar merita, desigur, multumitatuturor. SA se grabeasca : In aceastä tarà a noastrà lu-crurile cele mai pretioase se imprastie si se pierd repede,in mijlocul unei indiferente care aratA ce superficialae Inca acea cultura cu care ne place a ne mindri.

Grigorescu nu s-a invoit niciodatä la popularizarea,in orice chip, si de oricine, a operei sale. Daduse formadefinitiva, tipul caracterului artistic al unui popor, darpopu/ar nu era nici prin gusturi, nici prin ambitie, niciprin dorinta de trai bun. Ii era de ajuns cA tablourilelui sunt, ca le vede, cd le vad i altii, cari pot intelegeceva din ele. A le preface ori a le vedea prefAcute Infototipii Ii era peste masurii de antipatic. Toti cari 1-aucunoscut stiu cu ce groazd se cutremura el la ideea a-cestei iinputinari triviale a celor realizate de dinsul cuatita silinta a sufletului intreg, setos de a se exprimaintr-o forma invariabild.

Desigur ca este o mare deosebire intre tablouri i ceamai izbutita reproducere a lor. Mai ales cind ai a facecu opere de acelea in care conturul se inlatura ca artifi-cial, in care coloarea insäsi este silitä a da efecte carenu par a putea sa fie in limtta mijloacelor materiale,in care, In sfirsit, tendinta, tot mai pronuntatd, in dis-pretul oricArei aprecieri, e sá dea prin natura un fiorde poezie supranaturalA.

Elsa aceasta e osinda picturii fiecare artA avindu-siosinda de insuficientl Altfel nu-1 putem avea toti peacelasi Grigorescu. Si trebuie sA-1 avem. Suntem astAziin stare sA simtim aceastA nevoie. Ne incunjurdm depropria noastrà fiintA prin e/. Prin mijlocirea lui primimo mai inaltA constiinta de valoarea noastra i o mai de-plind simtire pentru elementele ideale care in sufletulnostru asteapta sa fie chemate. 0 necesitate moralA eastäzi sa avem sub ochii nostri carele rdtAcitoare, fetelezugrAvite din nevinovatie si lumin, pastorii imprejmuiti

281

23 Oamenl Carl au Lost, vol. /

de natura din care ei fac parte intregithare, primdvarapomilor si a florilor, scenele clipei eroice a rAzboiului.

Sa alba curajul un editor dar nu fara sfatuitorul suartistic de a impodobi tot tinutul vietii noastre natio-nale cu bune reproduceri din pinzele cele _mari ale luiGrigorescu. Ar contribui la educatia noastra a tuturora.Sau Casa scoalelor, care a editat splendidul volum ald-lui Vlahuta, le-ar putea da astfel o mai largA rAspin-dire prin cliseele unei carti care costa 90 de lei.

20 octomvrie 1910(/)

LA MOARTEA LUI TOLSTOI

Ce greu e sa poti trai pentru gindul tau, numai pentruel ! Sá inchizi usile casei i ui1e sufletului. Sà te in-torci spre tine, spre constiinta ta, spre credinta ta, darnu pentru a te opri acolo, ci pentru a intra astfel inlegatura cu puterile cele man i vesnice de unde vinetoata acea lume dinlauntru, pe care atunci n-o mai poticrede pieritoare.

Mare vis, si vis zadarnic. Vis neingAduit, insa, desigur.Tu esti nu pentru Durnnezeu, de la care socoti eh' viipe care-1 reclami pentru tine, ci tocmai pentru acea lumepe care vrei s-o inlaturi, de care vrei sa te fereSti,inaintea careia vrei sA te ascunzi. Tu esti pentru sotiaaceea cu 'thane bune sau rele, pentru copiii aceiacare-ti seamAna ori ba in alcatuirea i indreptarea lorsufleteasca, esti pentru vecinii ti, chiar daca-ti strica

pentru cei ce le \rad trecind pe strada i poaterid de tine, esti pentru curiosii ce nAvAlesc in casa ta,cit de bine pazita, cu intrebäri sau cu interviuri, cu

282

si

linistea,

acele aparate de fotografie sau de... cinematograf, eqtrpentru dumanul tar cel mai strapic, care pare sa aiba,0 el, un drept asupra ta. Om, e0i pentru oameni.nu pentru a le cruta sarcina de a se ingriji de tine, cipentru a primi sarcina de a te ingriji de ei.

. Filozoful cel mare 0 du0nanu1 cel mare al fiozofiei,cugetatorul adinc i tagaduitorul eugetarii, cre0inul celentuziast i provocatorul cre0inismului care estepoate, trebuie sä fie a hranit 0 el ultimul vis al pets-trdrii pentru sine, al ruperii leáturilor cu omit/ folarnic

zddarnic. A fugit din mijlocul gloriel, 0 a uitatfuge din mijlocul datoriei, care nu e totdeauna placuta,dar e inevitabila totdeauna. A cautat un ascunz4 peritruzile, luni, poate ani din urmit $1, peste citeva ceasuri,el gifiia in durerile agoniei pe patul improvizat din sa-tuceanul Astakovo. Acolo-0 dadea sufletul singur, pecind casuta care sluje0e de gara era navalita de tot cecredea el cà a rasa pentru totdeauna in urma.

Soarta a raspuns astfel la intrebarea lui. Pentru aie0 din viola nu e decit o singura poarta : a mortii.$i ce e mai curninte e sa a0epti sa deschida pu-terea de la care VI. viata. Iara pina atunci fii al celor-lalti, cit poti mai mult i cu cit mai multa bucurie. Vafi o vreme i poate e aproape cind vei trai numai

Oricita lumina ar fi in raiul tuturor spe-rantelor !


Si

printr-insii.

pi,

ad

li-o

AL. $TEFULESCU

Acurn cloud s5pt5mini, citiva pricteni petreceau lamormint pe institutorul Al. $tefulescu, din Tirgul-Jiului.Pe lined dinsii se adiluseseril citiva invathtori gorjeni

aduceau aminte ce bun revizor, cu .tragere deiriixriü pentru nevoile lor, fusese, pe vreinuri, rgposatul.Nici o foaie din Bucuresti n7a pomenit cuvinthri funebrece s-ar fi rostit la aceastà ingropare. $i nici n-ar fi fostdo nevoie, caci doer eine era sil stie, intro oamenii cari sepreocup5 doar de talentele pe care le adinir5 si de scan-dalurile pe care le iart5, de politica ci de azi si de pro-pagandistii pe carii tiriiste in viltoarca ei, eine era s5stie de acest modest om de munc6 ?

Dack in tara aceasta, unde nu e nimic mai obisnuitdecit mizerabila placere de a te intrerupe din lucrul peogorul. tau pentru a zvirli o piatr5 in ogorul, mai siiracori mai .bogat, undo unul ca tine, mai destoinic, ori maipulin destoinic, lucrcazti acelasi lucru, dacä intr-o tarA caaceasta am avea o revistri istoric5, recenzentul, Prefacutin panegirist, ar insira titlurile clirtilor ce a scris $tefu-lescu l ar face critica discreth lipsurilor lui cai e eraureale ca i meritele.

Aceasta ' nu e insü o revisth istoric5, i cetitorii nucer bibliografia exactii a operplor acclui care a dat inTismana, in Istoria Tirgu-Jiului, in Gorjul, in inonogra-file m5n5stiri1e Polovraci Strimba, despre satulCillesti, contributii documentare pentru cunoasterca tiirii,care vor r5minea in mijloacele de informatic ale oriciiruiistoric. Ei nici nu pretind sà afle cit de bine stia slovcnesteinstitutorul gorjean si care erau defectele de metod5plan ale culegerilor lui.

Pe dinsii iatä ce-i poate interesa. $i, Doamne, pe multii-ar putea interesa in aceasth lume dt* oameni cari se

Neamul romanese (n.a.).

284

d

cari-el

despre ei

ei

pregatesc cu multii cheltuialà, cari rivnesc foarte sus, earlcosta foarte scump, cari se admira foarte mult cari dau,in conditii de lucru minunate, asa de putin ! Ne intere-seaza pe toti cari putem avea un simt pentru scopurilecafora li se poate inchina o viata orneneasca i pentruceea ce poate rasa in urma sensul acestei vieti retrase deom fara faima, daca voiti, filra talent.

Iata un institutor inteligent i energic. Are si el vointamosneanului gorjean i puterea lui. Va fi fost i un bunvorbitor, ca oltean ce era ! Ce excelent material pentru unbarbat politic de provincie, care se simte I Era firesc sase inscrie la liberal", la conservatori, la takisti", sa-1 mutepartidul la Bucuresti, sa-1 faca director, mai tirziu sa-1aleaga denutat. $i la moarte un judet intreg ar fi plins lagroapa eminentului nostru prieten" i adversarului nos-tru loial" I

Dar asta era un om ciudat cum doar printre cei dedeparte, in tinuturi rurale l rustice, ii mai afli. Voia sastie ce zice in pieile de cerb" din saculetele cu documenteale mosnenilor. Erau multe in slavoneste. Ce are a face :o sa invete slavoneSte I $i a invatat. A crezut el naivainchipuire ! ca limba sanscritii nu i-ar strica. A invä-tat-o. De s-ar fi gasit cineva care sa-i recomande limbaturceasca, s-ar fi apucat si de asa ceva. tia ca in Vienase arra un mare slavist profesorul Jirecek s-a dus laViena. L-ar fi cautat si in alt continent poate

Altul s-ar E multumit sä stie, sa aiba eI multamirea cain toata Oltenia e singurul om in stare a ceti si traduceo carte doinneasca slavona. Dar aid se adauga al doileaelement al acestei vieti folositoare i vrednice de a filuata ca exemplu de atitia profesori de liceu, impodo-biti cu diplome sterpe i cu invatatura zadarnica. Auto-didactul s-a aruncat cu patima asupra comorilor istoricecare-i stateau inainte.

An de an, cu o minunata rabdare, el a scos din tasul-cile taranilor sal povestea unui intreg tinut, si a unuia din

285

ri

ti

1

cele mai interesante ale t'arii. 0 avem acuma la indeminkcel mai iscusit scriitor n-are decit s räsfoiascd pentru

a cApilta informatie destu15.Dar omul acesta era si un gospodar. Dintre oamenii de

stiintà si el nu era un om de stiinta in deplinul intelesal cuvintului, si de accea lucra inainte, ori de-1 tineau insea/rig, ori de-1 despretuiau lortrbatii eruditi ai patrieinoastre cIi lasd pe ling5 cartile lor i un drum deschispentru altii c ar veni pe urrng ! Da ai gàsi si de aceiacari ar inchide bucuros toate cArgrile dupg dInii, numaisA se opreascA orica cercetare ulterioarà. $tefulescu era,ins5, un om de tar5, un simply al acestui pilmInt. i deaceea, pe urma straduintei lui si a ciudatului pribeagRola Piekarski, ajutati de profesorul I. Moisil, Gorjulsingur intre toate judetele tarii Ii are muzeul stiutori nestiut de cirmuirile ce tree.

M-am simtit dator a scrie aceste rinduri i pentruscolarii mei, de ieri ori de azi, cari c515toresc cei maimulti, i vor cal5tori, buna sosea, cu avantagii, pe caredeosebitele alcätuiri de interese i ambitii au asternut-opentru picioarele gingase. Am crezut bine s5 le ardt cä intam talentelor mai tràieste ici i colo cite un biet omcare stie ce sà facd din viata lui, pe care nu i-a dat-o niciun sef de partid.


IORDACHI GOLESCU 1

Istoria literaturii noastre vorbeste despre eartile carenu s-au cetit. Aceasta e i deosebirea cea mare intre

N. BAnescu, Mtn i scrierite in) Iordachi Golescu, Tipo-gratia Neamul romänese", Valenti de Munte (n.a.).

286

pe

ei

dinsa si istoria literaturilor Apusului, care trateaza desprecarti care s-au cetit, s-au pastrat, s-au cautat din nou,au fost iubite, admirate i prefäcute de oamenii pe cariele-i inriurisera in realitate vie, sociald si

Si la noi stifletul omenesc simtea nevoia sa vorbeascaaltfel decit intr-o absoluta intimitate, i intr-o intimitatetrecdtoare. Voia sa pastreze clipa durerii, a bucuriei, scin-teierea fulgeratoare a gindului, cutremurul zguduitor alfaptului. $i atunci boierul lua condeiul i insemna, inchirilidi rapede, sub forma de cronica, de satira, de cintec,ceea ce se miscase inlauntrul sat'. In riigaz de batrineteputea sa intinereasca la cetirea acelor rinduri i, dacaavea un bun prieten, ii imprumuta caietul ca sa-1cunoasca mai bine.

In acest timp rnesterii de tipar lucrau la psaltirievanghelii, la carti de tilcuire i indrumare crestineasca.Ace lea trebuiau sa se publice. Acestelalte adesea nu tre-buiau sa se publice. Erau doar ca un fel de memoriisecrete, pline de mari prirnejdii.

Uncori rar se gasea in famine cite o fiica tu-bitoare. Fiica, nu fiu fiindca aceia, fiind a sau nefiindnimic, nu triiiesc linga vreo amintire. Ea dadea la tiparmanuscrisul. Mai ales dac5-1 cerea vreun tipograf de ma-rimea intelectuala a unui Eliad ori Kogillniceanu. $i astfelaparea cartea, dar tot ca sa nu se ceteasca. Pentru cavremea ei trecuse, i citi sunt, citi pot si vreau sa fiemai mult decit oamenii vreminor 1

Nu e o intimplare ca asta'zi lordachi Golescu invieprin pietatea unor descendente ale familiei, d-nele Go-lescu i Perticari. Opera de publicare i interpretare aluat-o asupra-0 d-1 Banescu; care a cheltuit atita timppentru luminarea imprejurarior literare din veacul alXIX-lea si a dat dovada de o pietate asa de inteligenta fatiide figurile ce tot mai mult rasar inaintea noastra pentru a

287

politica.

ft

rosti vorbe de intelepciune, care, in marea lor vechime,par nouá.

0 biografie neobisnuit de bine informatn crunindu-seprin dosarele de la Arhivele statului i de o limpi-

ditate desävirsitfi deschide volumul. Avem apoi satirelein chip de comedie. Studiile lui Golescu 11 indreaptfi spreacetastfi forma' de infntisare a nemultrunirii, a indignfirii,a pasiunii liii easpliititoare. E vorba de biruri mari, degrozave suferinti, de averi scandaloase, de favoruri com-promitntdare. E sfirsitul fanariotismului" prins de uncolaborator al lui, care intelege, sinite si se pocnieste.nen sa fi avut ca motiv al acestei stki de suflet noun,ca fratele sriu Dinicu, cglritorul in Europa", comparatiacu ordinea i nepktenirea administratici de acolb, do-minate de ideea binelui public, Iordachi face aceleaF,4 mrir-turisiri. Numal cit el nu trece dincolo de ele pentru aimprirtrisi o durere, care e omeneascn, i a oamcnilordin neamul sau. Ii ajunge sn denunte, si in tonul piriie urn', temperatfi doar de gluing, nu milii.

Iordachi Golescu nu era cunoscut ca traducritor, niciCa un spirit preocupat de problemele morale superioare.Fragmentele din Mada lui romaneascd si din cugetnrilelui, pe care le da d-1 BAnescu, sunt deci o surprindere

Chiar cind e banal ori trivial, Golescu stripineste mi-nunat, cu toatà uccnicia sa, scolarn i literarn, in elineste,graiul românesc al poporului aceluia despoiat j batjocuritde fiarele marl j mici ale unei fiscalitati odioase. A culesproverbe prin care-1 cunoastem a publicat o gra-maticá nu Med interes dar, pe lingil aceasta, astrins multe alte lucruri, si a avut chiar aceasta filnd

scopul snu din urmri marea ambitie a unui dictionar,pe care a si realizat-o in parte. D-1 Drinescu 1-a semnalat

apreciat : va veni vremea cind informatia cuprinsg inel va intra in circulatie.

288

e

pileuta.

Accasta carte era pentru editoare o datoric, a cariiindeplinire le onoreaza, si a fost pentru d-1 Banescu oplacuta ocupatie, de roadele careia trebuie sii-i multamim.Nu stiu ce va fi pentru cetitori, dar pentru istoria cul-turald C Inca un pretios izvor, i pentru literatura roma-neasca o intregire neaparata si de mult ceruta. 1


D. A. TEODORU

Un accident de automobil mintuie zilele lui D. A. Te-odoru, secretarul general al Ministerului de Instructie.

Teodoru era o inteligentit dark un vorbitor plin deun cugetator care avea interes pentru marile pro-

bleme, un scriitor elegant, care a scris i versuri, un omfoarte cult, care facuse bune studii istorice. Pe vremuri,ca socialist, se dovedise un ealduros prieten al claselornenorocite. Prins de politica de partid, aceasta-1 ridicasela onoruri, dar ne facea adesea sa nu mai putem recu-noaste in actele lui administrative libertatea de spirit silargimea de vedcri a fostului nostru coleg.

Moartea lui neasteptata i asa de grozava e unul dinacele evenimente care arata in ce sta valoarea vieii ome-nesti, al carii viitor se afla in puterea naturii inconstiente

Dintre lucr6rile lui /ordache Gotescu (cca. 1768-1848),lasate de el in manuscris, citam Condica Umbit romdnesti,Pilde, pordfulrt I cuvinte adevdrate d nove#i (reprodusil deZanne in Proverbele romanitor), Cornédila ce sä reumgre BarbulVacérescul, vinzeltorul térU, Pavestea huzmetartlor. In 1840 atiptirit Sägdri de seamd asupre canoanelor gramaticegt.

289

:

yervg,

in singurele fapte, pe care mimic nu le poate nimicr, inele sau in urmarile

12 dechemvrie 1910(I)

GRIGORE $TEFANESCU

Dintre membrii Academiei se mai duce unul, care erabatrin numai in nurndrul anilor saptezeci i trei, zicenecrologul dar altfel avea toath puterea fizica, toatiiharnicia, toath pasiunea unui om mult mai tindr. In usu-rinta cu care pleca là congrese i facea fara ostenealadrurnuri lungi, in regularitatea cu ca-e venea la toatesedintele adunarii de la Universitate plecase de mult

in vioiciunea cu care urmarea toate manifestärile vietiipublice in iunie el prezida in Bucuresti mitingul Ligeiimpotriva silniciei din alegerile de peste munti innervozitatea cu care-si manifesta simpatiile i antipatille,la care niciodatil n-a renuntat, se simtea, daca nu line-reta lui, macar nebiruita tinereta a unei epoce fericite,peste reprezentantii politici i culturali ai careia batri-neta, socotita, prudenta, practica, nu s-a putut instapinipe deplin niciodata.

Grigore Stefanescu are o lunga cariera de om de stiinth,amestecat, ca mai toata lumea la noi, din cind in cindin imprejurarile politice. A oCupat multi ani catedrade geologic la Universitatea din Bucuresti, a lost si rector

Dimitrie A. Teodoru (1866-191Q), profesor 0 inspectorscolar, autor al unor manuale de limba francezA si al altorlucräri didactice, a activat in tinerete in cadrul miscarii socia-liste. Atunci a colaborat cu poezil i articole la Contemporanul

Drepturile_omulut.

290

lor.

el

si

i un bun rector, cinstit, gospodar i parintese fatade studenti , a facut parte din corpurile legiuitbarepinã in ultima zi, a pastrat grija unui muzeu de geologiepe care-I atingeau adesea, spre marele lui nacaz, carenu zabovea cu dezmintirea cea mai aprinsa, criticile ti-neretului. A scris mult, i manualul lui de Geologie 1-auavut in mini atitia dintre scolarii invatamintului nostrusecundar, pina ce 1-au inlocuit alte carti, mai apropiatede actualul nivel al cunostintilor.

Nu i-a lipsit norocul in descoperiri pe care nici ad-versarii lui nu i le tagaduiesc.

Acesti adversari aveau mai multa *Uinta decit dinsul,dar, cind ei faceau sa reiasa deosebirea, uitau un lucru,care trebuie sa inriureasca judecata oricui. Grigore te-fanescu facea parte dintre acei oameni cu nesfirsita iubirepentru cultura, cu nobil entuziasm pentru specialitatealor, cu o intelegere pentru nevoile intelectuale ale unuineam ce trece peste marginile unei singure stiinte, cari,intorsi din strainatate, au adus cu dinii, ei cei dintii,interesul pentru cunostintile inalte, pentru explicatiilesuperioare, pentru conceptiile dominante ale lumii. Nus-au inchis in laboratorii, nici in biblioteci, ci, pe toatecalk, prin conferinte, prin cursuri, prin convorbiri, princarti, prin manuale de scoald, reviste, ziare, au trezit so-cietatea la o viata potrivita cu civilizatia moderna. Cegreutati au intimpinat, putem judeca dupa acelea careastazi Inca se intimpina. Revista stiintifica a lui $teffi-nescu si Aurelian a luptat ani de zile ca sa se poata men-tinea intre neintelegatori, i numai dupa cele mai marijertfe de timp si de bani redactorii ei au trebuit sa re-nunte la o publicatie instructiva i senina, de felul careia

astazi am dori sa avem una. Numai cit dorinta de afolosi celor cu o neindestulatoare cultura a slabit simti-tor de atuncea, i specialistii mai mult sau mai putin bineinstalati stau prea sus pentru a vedea in ce necunostintatraieste inca poporul

291

lor.

si,

Aceste lucruri trebuie arnintite inainte de once, decite on unul dintre cei dintii luminiitori tiiniiici ai so-cietiiii noastre rornanesti ne pgrsaseste.

27 fevruarie 1911(I 1 IV)

G. ORLEANU

In Gheorghe Orleanu, p:ecat dintre noi, dupà ingro-zitoare i indelungate suferinte, in thnpul carora el dis-pziruse, ascunzindu-si in steaina.tatea depgrtata" cele dinunnä chinurii literatura româneascg sufere farà indoialäo pierdere, precum sufere o pierdere i societatea, in careel se deosebise totdeauna prin purthrile alese ale unuiom de felul cArora avern prea

Gheorghe Orleanu, versat ca putini altii in literaturafrancezA, mai ales aceea din thnpurile mai noull, era unoin de talent. Sthpinea forma poeticA, nu era lipsit deimaginatie, i traducerile lui sunt printre cele mai buneale literaturii noastre. A sees foarte ingrijite sonetes-a incercat chiar in drama istoricii, schitind intr-un mo-ment de entuziasm general, in zilele "annemoratiei na-tionale din 1904, epoca lui $tefan cel Mare. 0 parte dinaceastà lucrare a fost publicatà in Calendarul Ligei eta-ttcrale pe 1907, si n-a aflat pretuirea trebuitoare.

DacA numele regretatului poet nu e mai cunoscut, acea-sta se datoreste i lipselor temperamentului sau. Orleanuera un sfios de lume, un visiitor strain de realitate, un

Grigore $tefdnescu (1838-1911), este unul dintre interneie-torii studiului geologic In %arm noastra. Sub conducerea luia lui Sabba Stefiinescu s-a Infiintat in 1882 Biroul geologic.

292

putini.

91

cetitor pasionat care tfaia prea mult in creatiunea altoraca sil poat b. cripäta vreodatil acea incredere in sine caree conditia neaprtratà a creatiunilor proprii ; intelegea preamulte i in prea multe chipuri, pentru a putea s5 fie el

s5 capete acea definire i persistenth a caracteru-lui care exclude influentele, care taie hotare de izolarepentru ca sufletul, indreptat asupra lui insui, s5 dearnitsura lui intreag5. Ce a lost mai bun in acela a aruiamintire ne inctmjuril azi, s-a dus impreund cu dinsul:blincleta, prietenia, placerea de a vorbi cu altii, igno-rindu-se pe sine, dar, in acelasi timp, i puteri care n-aufost lasate, de cea mai tiinida discretie, a iesi in lupthsi a invinge,

L-am auzit vorbind de citeva ori, laBucuresti si launde sthtea. Tqi scria cele citeva cuvinte ce era

sã spuie. i nu le nemerea nici atuncea, pierzindu-se lacele dintii sunete ale glasului sdu, care, in acea multime,Li impresiona räu. i totusi, prin icoanele ce-i rasgreauin minte, prin sthpinirea stilului oratoric, prin simpatiace trezea infittisarea lui de artist cu lungi bucle cretein jurul strillucitoarel fruriti palide, ar fi fost un foartebun vorbitor,

L-am avut tovargs de excursie intr-una insp5imin-tat de tot ce se imbulzeste si face zgomot pe lume, pier-zind astfel orice plkere de a triU, cad nicàicri pe piimIntzeii n-au 15sat un colt pentru cei ce rivnesc numai daredinsii. A luat parte citva timp la lupta noastrrt politiciisi a cubes 350 de voturi la colegiul al II-lea de Covurlui,in alegerile general.?, din 1908. Apoi se Med prins in clu-bul conservator si se simti asa de jenat de aceasth pruilsire,care la oameni ca dinsul nu e niciodath o dezertare, incit,fuiru cuvintul de explicare nu 1-ar fi putut aerie, alergrtcu o mie de lei in sprijinul societhtil noastre de editur5.

Familia ar trebui su plistreze intr-o carte, care nus-ar uita, ce s-a indurat el su scrie, si mai ales ce aindruznit sil arunce in circulatia literard acest suflet ales,

293

Insuai,

Galati.,

menit s'à triliasca in linistità i tiicut5 fericire i asupracaruia natura si-a incercat cele mai strasnice cru2imiale ei.

6 martie 1911

NICOLAE DENSUSIANU

S-a dus dintre noi un om tsacut i aspru, neinduplecatsi fanatic, un vizionar de ginduri mari, de ipoteze impo-sibile, de fantastice teorii indr5znete. Nu un poet ca Has-deu, zburind pe aripile de vultur ale unei inchipuiriuriase, nu o minte superioar5 filozolic, sc5ldindu-se ineterica lumina' a ideilor nemuritoare. Nu atita si asa demult, ci un indiiràtnic al credintelor sale, care ajungeauin stiint5, venind de aiurea.

A fost deci Nicolae Densusianu, batrinul singuratec,care a murit pe ascuns de oameni, straini de dinsul siuriti de dmsul, a fost el un om politic care sri-si serveasc5scopurile i prin ciirti de istorie ? A jucat el, ca orator,ca agitator, ca deputat in parlament, un rol aarecare inacele timpuri de dupd '48, dar mai ales de dupti '66, dup5silnica unire cu Ungaria i pierderea tuturor drepturilor

risipa grozavä a tuturor sperantelor ?Nu : a fost un gazetar literar, un polemist, iar la nol

un pribeag. Tipul pribeagului care nu intelege, nu adrnite,nu iart5, care nu poate si nu vrea s5. se asimileze. Nuunul din acei ardeleni cari se eisesc bine in cluburile,cafenelele ori saloanele noastre si, o data naturalizati, dar

George Orleanu (1873-1911) a publicat poezil In Siimdnd-torut I Convorbirt entice ; In volum : plesa Piinea pdcatutut,traducerea dramei Pentru sceptru de Fr. Coppée.

294

Ill

p

färä aceea, dau asalt la leaf& la situatie, la notorietate.Si era destul de inteligent, destul de energic si de harnicca s5 r5zbatä, dacd nu prin lingusirea i intrigile farniliare,din nenorocire, altor emigrati din tam de unde ideal, nupofte trebuie s'a ni se aduck m'acar prin mindra sigurantiide sine, pe care ca anume ardeleni o avea. $i n-a fostdecit bibliotecarul Statului-major, si la mormintul lui,de unde lipsea Academia Roman5, fusese membrucorespondent, a vorbit doar un alter, coleg de slujbd.

N. Densusianu a strins un material istoric pretios. Ela inchinat lui Horea o monografie extraordinar de bineinformatà, care va räminea i ar merita sa' fie retip'arità.A atras atentia asupra permanentei unei organizäri po-litice la romfinii din Ungaria, si in acest spirit a strins,din earti tipArite, cele cinci volume de intregire la co-lectia Hurmuzaki". Poate se va vedea ce ipoteze, de-sigur mai mult decit o data curioase, se cuprind in carteade munca' indelungatà in care pretindea sa' explice altfeldecit toti ceilalti vremile steavechi ale acestor tan locuite

astgzi de romani.Dar mai interesant decit acest scris al säu, care cu-

prinde informatie bunal i pagini ce nu vor muri, era elTraia in acest bátrin, coboritor de nemes din jurul

ruinelor Ulpiei Traiane, nu mindria roman5, cum i-ar fipl5cut lui, ci o neinvinsd incapätinare daca. Si mai triliaceva : constiinta tuturor suferintilor indurate de ai nostriacolo, de la cel dintii apardtor al tárinii ardelene c'azutinaintea calaretilor maghiari ai n5v5lirii, ping la moar-tea silnica a tatalui Mu, in zilele cumplite ale revolutieide la 1848. Acest om parea, cu statura lui inalta, cu aspralui privire, cu bdtrineta lui dirzà, cu vorba-i putingsila de lume, icoana insäsi a nenorocului nostru care nuse d5, a infringerii noastre care in tkere gäteste, dup5cea din urmA lupta pierduta, clipa celei mai apropiatera"zbungri.

295

vi

desi-i

si

insusi.

si

e pacat ea s-a dus n mormint fàr s aiba singurabucurie de care sufletul sau Lira zimbet era in stare.1

3 apriiie 1911(I)

ION ADAM

In Ion Adam, pe care o board grozavii 11 ia de tinar,dupd ce i-a intunecat gindul in ultimul timp, literaturaromdneasca pierde una din cele mai originale naturi deartist.

Daca ar fi luat cineva in mina orice carte a lui, afaradoar de aceea, ie.itä deunazi, care-i cuprinde glumelepopulare, hazliile snoave, povestile simple si fárd niciuna din acele pretentii stilistice care pot numai sd lestrice, ar i crezut ca are inaintea sa pe un estet crescutin contactul cu civilizatiile apusene care nu mai pot danoutate decit In exagerarea i ciudatenia stiistic, oriin bizareria conceptiior, in fantezia deslantuita fara friua chipurilor i situatiilor. Mai ales din cele dintii nulipseau diafane figuri de castelane, eroi cu puteri neo-bisnuite, clipe de un dramatism curios si jignitor pentrugust. E deci tocmai infatisarea acelor cari yin In mijloculunei lumi asa de noted, cu oboseala i goana dupa sen-zatii neintilnite pina atunci a anumitor cercuri intelec-tuale" din batrina Europa apuseand.

nu. Ornul era un fiu de sätean, un fost

Principalele lucrAri ale hit Mao lac Densusianu (1845-1911) :Revolupunea tut Horia (1884), Dada preistoricd (apArutA postum,fn 1913). Istoricul a mai publicat scrieri despre romitnii sud-dundreni i Sistema ortograficd a timbil, române (1904) etc.

298

Invatator.$i

Fusese si el prin aith lume i cetise si el In alte limbi,dar nu la virsta cind sufletul se inriureste si se schimbä.Daca stApinea la dinsul aceastä nota tare, neasteptata,zguduitoare sau tulburatoare, era de villa sufletul lui in-susi, suferintile, ce se prega"teau, ale acestui suflet. Asa-iera lui dat sa fie, om nenorocit, scriitor cu uimitoarebolnave licàriri, adesea mai frumoase decit cea mai de-plin i sigurd

ca nu era la dinsul o manierä de imprumut ori uncalcul de stilist, ea era un om nou in aceste lucruri noi,sincer i cind putea fi banuit de mai multa afectare, ca eldadea adevarate viziuni ale lui i combinatii logice pen-tru dinsul, o dovedea adevarul, stralucit adesea, al no-tarilor i caracterizarilor lui, miscarea puternicti de viataa scenelor lui, coloritul specific românesc al atitor partidin opera lui.

Cind va vrea cineva sa alcaulasca o carte de cetirecu ce se gaseste mai serios i egal in scrisul romarkescnu va culege nimic poate din Ion Adam, dar, cind origi-nalitatea fiediruia se va desemna Indeajuns, nu stiu, zilu,citi vor putea sta aldturi cu dinsul.

N mai 191/(I)

GENERALUL GHEORGHE MANU

Generalul Gheorghe Manu lua parte, acum cilevasaptAmini numai, la o sedinta a Acaderniei In care era

2 Colaborator al SdnulnatoruluL 4l al altor revlste sAMAn5-toriste", Ion Adam (1875-1911) a evocat, in general filra cleosebitrelief, viata de la tail, in povestiri 81 In romane ; Flori de cimp(1900), llatacire (1902), Nazttintt (1907), Vorbe de deed (1910) etc.

297

24

lumina.91

vorba de imprejurari In care si pärintele sau, vorniculloan Manu, fusese amestecat. Parea in cea rnai deplinasanatate. In hartuielile dintre cele doua cete de boieri

parveniti conservatori", se puneau in el, si de o partesi de alta, dar mai ales de aceia cad sunt silii a-si cautaprieteniile in toate partile, anume sperante. De f apt, ra-posatul fost prim-ministru avea aderentii si personali,rnai ales in Teleorman, unde era sediul ski politic.

Ar fi gresit sä se spuie Ca nu facea politica de o bu-eata de vreme. 0 facea cu tot sufletul, urmarind, nunumai cu luare aminte, dar cu pasiune ceea ce se petrecein tabara, unde odata, scurta vreme, si el fusese coman-dant suprem. i ce uitase mai putin era acest lucru. Prinprezidarea de dinsul a Consiliului de ministri intr-unanume moment al rivalitatilor personale care formeazaInsi istoria partidului conservator, el ii incheiase tot-odata cariera politicã. Sa ramiie in aceasta calitate-i eragreu ; sa se intoarca, imposibil.

altfel, cu temperamentul sau, ii cadea foarte greusa aiba un rol activ. De o parte era P. C. Carp, cape-tenia junimistilor uriti de dinsul, care ajunsese, dupàsaptezeci de ani, uncle dorise sa fie o viata intreaga, dealta, Take Ionescu, care doar pentru atita traia : ca safie, cindva, oricind, cu oricare, supt orice forma prim-ministru. i astfel, linga resignarea maiestoasa i zirn-bitoare a altui mazil, G. Gr. Cantacuzino, statea neimpa-cata retragere posomorita a generalului.

Din lunga lui activitate se va retinea rolul de odataIn reorganizarea armatei i o absoluta integritate poli-tica, pe care n-o stirbea nicicind grija clientelei.

23 mai 1911(IV)

Generalul Gheorghe Manu (1833-1911), flu al fostului agäcaimacam Iancu Manu, a avut merite In organizarea artileriei

romfinestl sl, ca profesor la $coala de rAzbol, In pregAtIrea

298

pi

GENERALUL BUDISTEANU

A fost dus la mormint trupul generalului C Budis-teanu, unul din eroii razboiului, de la care avea o amintirevie, am zice, in glontele care-i sconnonea carnea, innoindvechile dureri.

Generalul a fost in fruntea Ligii culturale, careia iiadusese gloria numelui sau i un bun suflet de impaciuire

prietenie. Sà dea mai mult nu putea din cauza uneisandtati totdeauna subrede.

Prin singura cercetare de catre dinsul a sedintiorsaptaminale aducea o mare jertfa.

Ofiterul Mei Inca a fost un cetatean cinstit si co-rect, mai presus de orice comparatie. Prins si el in mis-carea unui partid de interese, el nu i-a cerut nimicabia a consimtit sa prirneasca onoruri care de obicei numerg catre coa mai perfecta onoare. A prezidat Senatulcu linistea unui om pe linga care patimile cele mai fu-rioase si apetiturile cele mai triviale trec frira s5-1 aprinda

fara sa-1 murdareasca. i va fi parut deseori curioas5deasupra figurilor de petrecatori obositi, de intriganti cuochii de lup, de sireti cu clipociri de pasari nocturne side satui tronind in sanatatea stupiditatii lor multamite,aceasta uscata i palida fata de mucenic tricut al dureriipentru tara.

A lasat banii inmorminthrii sale. 0 mie de lei, i n-avrut mai mult nici de la prietenie, nici de la recunostinta.A cerut si a trebuit sa ailaa carul cu care se duc la groapataranii, i nici o floare, mai ales nici una de retorica.

N-a vrut cununi de flori false acela care cistigase cupretul vietii o cununa trainica de lauri adevärati. Parerea

cadrelor militare. Comandant de divizie in timpul razboiuluipentru independentä, el este eel care a obtinut, in februario1078, capitularea Viclinului. Dupil razbol, generalul a fost unuldintre fruntasii partidului conservator, in care calitate a ocupatde mai multe oH functia de ministru.

299

24*

si

zi

si

de rau a tuturor oamenior de bine 1-a intovarasit mugin eel din urrn5 drum tacut pe simplul viteaz care ne-a

ducindu-se cu tristh solie c5tre aceia ce au muritde mult ling el, in fata dusmanului.

29 decemvrie 1911(IV)

Al. ONAE

Drape/u/ din Lugoj aduce aceastä veste, care-mi tre-zeste in suflet o icoana de nesfirsith melancolie dulce :

Alexandru Onae, harnicul i neobositul inviithtor, di-riginte la scolile romane gr. or. din Lugoj, a decedat inDomnul marti, in 5 septemvrie, intr-un sanatoriu dinSibiu in etate de 36 ani.

Trista veste a umplut de jale toate rudenii1 i toticunoscutii, caci toti 11 iubeau ca pe un model de om,roman si dascal. Raposatul intru Domnul a dezvoltat orodnica actiVitate pe terenul didactic .0 social. A fostmembru zelos i bibliotecar al Reuniunii invatatorilorromâni din dieceza Caransebesului, notar al despartimin-tului invatatorilor din tractul Lugosului, bibliotecar alCasinei romane, secretar al tovarasiei meseriasilor ro-mani din Lugoj etc."

L-am cunoscut pe Orme la cursurile noastre de var5,unde a fost unul din cei mai bine primiti çì cei mairegretati dup5 plecarea bor. Era un om de-o ingercasca

Generalul Constantin Buclistcanu (1818-1911) a comandat,cu gradul de colonel, brigada a doua de infanterie care a parti-cipat, in octombrie 1877, la asaltul Plevnci. In 1895-1896 a fostInialstru de razbol in guvernul liberal de sub presediniiaD. A. Sturdza.

ZOO

films,

Sal

bunátate. Cu glas frumos elute cintecele lui banateneconducea maiestru corurile. In fate alba, blinzii lui ochivisatori pare ca-i aratau apropiatul sfirsit.

sali fie dulce odihna, frate Onae, cad prin toatacinstea, munca i iubirea ta ai fobt vrednic de rasplatiripe care nu le-ai avut in viata.

1911

UN FANATIC TARAN AL ROMANTISMULUINATIONAL : BADEA CIRTAN

Vesnicul colindator de drumuri care gemea sub greu-tatea cartilor bune i rele, dar romanesti toate, pe carele Ora pe umerii sài, odata acuma insa sfarimatide oboseala si de virsta, pentru a le duce DumnezeuStie unde i cu ce folos, de multe ori drept in minajandarmilor i vamesilor unguri ce-1 pindeau, badeaChian n-o sa mai bath la poarta nimanui, cu cererile luisthruitoare i cu cimiliturile lui istete. A avut noroculsa moara aici pe parnint romanesc i, in Mc sa-si pe-treaca ultimele ceasuri in arestul vechilor sfii dusmani,a inchis ochii in casa unde-1 asezase mile unei sotii deministru plenipotentiar. Iar la mormint a fost dus cucheltuiala sectiunii din Sinaia a Ligei culturale.

A fost odata, la Cirta lui departe, uncle oile, adeseaparasite, si-au pierdut acum stapinul, un bad ca oricare.

Era un om facut cind asupra natiei intregi a trecutun mare vint de sperante romantice. In numele originiiglorioase, Cu gindul la fratia latina, se cerea dreptate pen-tru ai nostri cei supusi [...] si se credea cà o protestareputernica impotriva tiranior va ajunge pentru ca neamul

801

'voinici,

nostru de nobila vita sa reintre in stapinirea drepturiorsale.

Memorandul, procesele vestite, cuvintarile rásunatoareale parintelui Lucaciu, albumul lui V. A. Urechia strin-gind miirturiile de dreptate ale fratilor... Si, cind toatalumea romaneasca era zguduità de o lupta al carii sfirsitnorocos se credea aproape, de tot aproape, o anume con-stiinta noua i neasteptate dorinti se trezira si in sufle-tele taranilor de dincolo, cari botezindu-si copiii Cezarsi Octavian, erau siguri ca au dat ajutorul lor la renas-terea Romei dundrene. Si unul dintre dinii ii lua atuncitoiagul pe care nu 1-a mai parasit niciodatä.

Noi cetim i credem ; ei, oameni de %ark trebuie savada, oameni i lucruri, dar credinta care iese din aceastaatingere a realitatii insesi, se preface in sigurantk inpatima, in monomanie. Badea Cirtan nu stia decit roma-neste, dar el era sigur ca toti fratii latini inteleg, suntdatori a intelege accentele lui latine. Si era ineredintatca iubirea lor pe care a si desteptat-o ici i colea princaracterul impunator al energicei manifestatii popularecuprinse in fapta lui e asa de puternick incit nicibani de drum nu-i trebuie. Asa a strabatut Italia 0Franta ; a vazut Columna lui Traian, la care s-a inchinatca la sfintele icoane din stina lui, s-a minunat de zgo-motoasa maretie rnoderna a Parisului i i-a parut tot-deauna ràu Ca n-a trecut Pirineii, dincolo de cari altifrati 11 asteptau.

Ca lumea-1 privea cu o curiozitate batjocoritoare, caadapostul i-1 procura legatia României, astea nu le vedeael, ci se simtea dus pe undele puternice ale simpatieilatine.

$i niciodata n-o fi bagat de searing bine cità deosebireeste intre usoarele lui vesminte prafoase, intre chipul luiaspru, osos, cu parul zburlit i cautatura salbateck de

1 V. A. Urechia (1834-1901) istorie 81 publielst ; a fo8tpre8ed1nte al Ligil pentru unitatea eulturale a rornânilor.

302

dac feroce, i intre imbracamintea i faptura fratiloriubiti...

Se privea pe sine ea un purtator de misrune supermara,ca un indeplinator de porunci ce vin mai de sus Altfelnu se jertfeste linistea unei vieti intregi. Si, pentru caporunca-i venise prin ciirti, prinse pentru dinsele o dra-goste fa'ra margini. Toate-i erau deopotriva , chiar duplice le cetea, era convins di in fiecare pagina se vorbestede maica Roma, de latinitatea infratita, care-n iubire Iigaseste viitorul.

Manualul de aritmetica, vechea colectie de gazetaparnfletul politic, in forme deosebite cuprindeau acecastrevelatie sfinta. Si le ducea cu o adinca reverenta, cumDavid purta pe umcrii sal arca invoielii cu cerurilea viitorului celor ce vor veni dupd dinsul. Mai la urmaurmei, ce insernnatate putea sa aibä ultima soarta a aces-tor cartH 1i ajungea ea' se atinsebera de invelisul saracal trupului sau si ca-I binecuvintasera.

$i dupa urrna lui va rarninea aceasta credinta salba-teed pe care un taran a avut-o pentru visurile carturari-lor din vrernea lui si nemarginita-i eviavie pentru oarteain care vedea numai lumina si rnintuire. Daca viata buts-a strecurat, asa de muncità si neirnpacata, fara vreunadevarat Lobos, vina e a carturarilor cart trebuiau sa aibaalte visuri §i s5 scrie alte carti.

El ne-a aratat insa ce adaos de energie sufleteascanebiruita poate sa dea poporul la ceea ce credem, spunero

scriem noi.

1911(II)

Taran autodidact de prin partile FagArawlui, GhcorgheCirtan, cunoscut sub numele de Baden Cirtan" (1849-1911)a slujit, prin actiunea sa pitoreascA, lupta pentru eliberareanationala a romilnilor din Transilvania. Pribegille cu desagade aro in spinare, au avut un rAsunet considerabil in Ppoc5.

si

SOS

1.-1,

:

si

.1,

UN PROFESOR ARDELEAN : D-L ANDREI BIRSEANU

Acum citeva zile a plccat din Brasov unul din profe-sorii cei mai iubiti, din carturarii cei mai adevarati, unom care prin talentul sat discret, prin blindeta purtarilorsale, prin stricta indeplinire a tuturor datoriilor sale si,nu mai putin, prin dovezile repetate ca nu pune nimicmai presus de interesele scolif, culturii, natiei, carom le-afacut danii insemnate din putinul sau avut, era o podoaba,o mindrie a romanilor din acel batrin oras al amintirilorstraduintilor noastre. Membru al Academiei Romane, d-1Andrei Birseanu rasfringea aceasta inalta distinctie lite-rani asupra mediului cultural romanesc din locul undesi-a cheltuit in munca tineretea i anii barbatiei.

La Sibiu, in alta chernare ca viitor presedinte alAsociatiei transilvane in and lurne, mai vioaie, mainervoasa, mai agitata de pasiuni, ce e dreptul de o altàordine, superioara celor pc care le-a trezit odata dulcelebuget al sfintului Nicolae facatorul de minuni, d-1 Bir-seanu va intimpina, desigur si o stie alte greutati,desigur le va birui prin aceleasi insusiri care 1-au facut,in orasul cel mai framintat de uri personale, sa nu aibilnici un dusman tara sti fi facut nici o concesie insusiricare sunt : lucrul continuu, voie bund fatii de oricine,delicatil ascundere a jignirilor, exemplul zilnic al unui

armonios caracter. Aceste insusiri nu samanacu acelea care au dat unuia mai vestit, lui Ghcorghe Barit,si el odata dascal brasovean, calitatea sa reprezentativaPe vremea lui I3arit era de nevoie lupta cu condeiul inmina o viata intreaga, multilateralitatea ocupatiilor,strinsa legatura intre cultura si politica. A venit insavremea cind nimic nu se mai putea cistiga decit indomeniul cultural si in ordinea morala. Cine a facut caAndrei Birseanu, inchizindu-si viata intre asemenea preo-cupari, n-a dezertat de la datoria sa.

304

pi

pi

liniptit pi

Si mar departe el va fi cum epoca sa a cerut. Acurn seridicA ins5 un tineret oare trebuie sd se inspire de laacest model de viatii curat i frumoasii, dar care cindreptat de alte nevoi pe alte drumuri. Iarili vin ceasurimari si se aud trimbiti de razboi. Vor fi mari

pierderi, .si dureri. Dar logica lucrurilor, pe care ccinevinovati la suflet o numesc ginta dreptate, va face sabiruim.

Dram lin Andrei Birseanu s5 vadli acest ceas, dinad5postul s5u de biltrinetii. S5 nu-1 parà r5u ca n-a fostintre arme, nici chiar la inceput ; accl care dli o constiintamoralti ostasilor are in biruint5 o parte cit si a genera-lilor celor mai indràzneti.

1911

GABRIEL MONOD

intr-o jara mare, cu veche i straluciti cultur5,plina de talente si de glorii, moartea unui om mare prinonestitatea lui e ca o pierdere nationalti.

$i astfel a privit muitli lume din Franta trecerea dinviat5 a lui Gabriel Monod.

A fost un profesor bun la scoala de Inalte studii, unclemulti romtni s-au bucurat de invdtilmintul lui, ca si deafectiunea lui distins5. A scris studii patrunzlitoare asupra

' Prolesorul Andrei. 13irseanu (1858-1922), autor cle manuale0 al unei Istorii a ;coaletor... (lin Brasov (1902), s-a facuteunoscut mai ales ea folclorist prin publicarea, In colaborarecu Jan Urban Jarnik, a culegerti Doine strigrauri dinArcleal (1865).

305

qi

RI

epocii merovingiene.1 A condus ani de zile Revue IRs-torique si a fost la Revue Critique unul dintre cei dintii.A caracterizat in frumoase pagine de prozd fruntasi aicugetririi franceze, ca Renan 2 i Taine 3. A ingrijit cu pietatede memoria lui Michelet 4, marele poet romantic al istoriei.A lasat despre rLizboiul franco-german pagini splendide,pline de durerea patriotuldi si de reprobatia omului cultimpotriva unei colosale distrugeri de civilizatie. A intro-dus la francezi, in ciuda resentimentelor infringerii, chiarmetodele germane de cercetare istorici minutioasrisigurd.

de la un ràstimp, glasul acestui savant discret, cuochii obositi de vcgheri, s-a auzit tare in mijlocul pati-ration Nu pentru ambitia sa, de care era absolut ince-pabil, ci pentru nobila i marea ambitie de a se reparaasa judeca el o nedreptate ce i se piirea crt ar puteaatinge onoarea Franciei inaintea umanitii. Cei cari-1cunosteam s1-1 sàrbritoream acum citiva ani, impotrivamodestiei sale, nu ne-am mirat de aceastii icsire" abdtrinului nostru profesor. Era in firca lui Gabriel Monod,urmasul protestantior eroici gata a-si jertfi viata perltrucredintä, era o constiintä faril frick i aceastà constlintilnu putea s ràmiie mutii de cite ori credea cà un adeviirtrebuie

N-a avut notorietatea cea mare, dupri care nici nuumbla. Chiar cele mai frumoase din paginile sale nu vorg5si de acum inainte multi cititori. Ne vom indrepta insrlspre ele de cite ori sufletul nostru, care a cunoscutadmirat pe al lui, va simti nevoie imperioasil de a-si

I Epoca primet dinastli a statului franc (secolele VVIII).2 Ernest Renan (1823-1892) istoric t scriitor francez.

Hippolyte Tattle (1828-1893) critic si istoric literarfrancez, care a evidentlat, dar de pe pozitii idealiste, legaturadintre artä 1 viata socialS.

Jules IVIlchelet (D98-1874) istoric francez, ginditor pro-gresist, reprezentant al romantismului.

marturisit.

2

si

hi,

si

300

reinnoi ceea ce poate fi mai curat, mai umanintelept in cugetarea omeneasc5.1

1912(IV)

IN AMINTIREA LUI PETRU LICIU

Si mai

A crede intr-o idee deplin si fanatic, a iubi pe oameniicari o servesc mai ales pentru cii o servesc, a urmarilupta lor pas cu pas, a avea bucuriile lor putine si a teinduiosa de ficcare suferinta, a te intrista pentru fiecareinfringere a lor çi aceasta intr-o cariera care repre-zinta toale poate ingadui a nu-si insusi exclusbvnimic asa a facut Petru Liciu, acela pe care acuma,in ajunul zilei de inmormintare, 11 avern intreg in inimilenoastre, in caldura prieteneasca a &kora se va fi add-postit, in fuga lui silnic., sufletul lui mare, bun si blind.$1 a mai avut o taina acest discret, caruia-i placea saascunda de lume ce era mai rar in fiinta lui morala :taina de a sta la o parte de lume, ca om, el care mai infiecare seara statea inaintea sutelor de oameni ca imaginepoetica a celorlalti, ca rol.

A fugit de aclamatiile inirnii, nu ale mintii, careveneau catre dinsul, nu ca artist, ci ca bun si jertfitortovaras, ca devotat luptator pentru o cauza nobibli, i

multamirile celor mai de aproape ai lui au trebuit sa-1sileasca pentru ca sa le ingaduie.

I Istoricul Gabriel Monod (1844-1912) a fost profesorul luiN. Iorga la Ecole des Haute§ Etudes Wm Paris st unul dintreintemeietorii importantei publicatii de speclalitate Revue Histo-?gone, pe care a condus-o.

307

ai-ai

Nu, va trece multa vreme ca In aceasta natie careface rareori, i totdeauna ii place sa se ctie ca. a facutceva, sa räsara o nobila modestie, o curatä credinta, obuna prietenie iubitoare, un suflet fara alta patima decitaceea a indatoririi i multurnirii altora, a indepliniriidatoriei, a urmaririi idealului, pe scena ci in v,g5, intreoamenii inchipuiti cari traiesc o seara i intre oameniiadevarati cari se zbuciuma o viata, pina ajung la luptagrozavil pe care sub ochii noctri plinci el a luptat-o, casufletul tau, Liciule, pina la care noi nu mai gasim undrum, ci blastamam, ca pagini ai durerii, fatalitatile, fie

dumnezeiecti, ale fiintei umane !$1 niciodata romanii cari au nevoie pentru 'a trai de

cultura noastra, niciodata ei, pentru earl o reprezentatiede teatru romanesc, la inaltimea cea mai adevaratä a artei,e un mare ci glorios eveniment national, niciodata acecticopii instrainati ai unui mare neam nenorocit nu vor aveaun mai bun prieten, un mai drept frate decit dinsul. $1nu cu vorba, cu fapta cu fapta care ascunde oboseala, sa-

boala caci el juca in Bucovina intro cloua din cri-zele care-i distrugeau rinichii, colindind tirg de tirg, tinutde tinut, dus de mina parca de cineva mai mare decit noitoti, de cineva care n-a creat natiunile pentru ca sa fieroabe, -pentru ca sa se cufunde in umilinta fata de surorilelor mai tali, i pentru ca sa piara.

Ce e un mormint ? Tama ca a tuturora, i oase mute 1Dar in el e ramacita fetei pe care am sarutat-o, a ochilorin cari am privit bucuroci i tricti l cari ni-au trimesin schimb raze de lumina ci ceata de lacrimi, a buzelorcare au rostit numele nostru, a inimii care pina lasfircit a batut pentru noi ; moacte ale sufletului care atrait prin ele ci care, de la desfacerea lor, nu se maipoate afla pentru noi decit in arnintiri pe care viatacrudd, sora buna a mortil, le cla tot mai mult in urmaaltor suferinte, mai noul Mormintul lui Petru Liciu nu eci al faptel sale, si intre eel patru pareti umezi al saraciei

308

racia,

lui nu epoate inapea un astfel de suflet, si tot maineeunoscut e acolo ce ni rilmine de la dinsul.

Dar, fiindca" I-am pierdtit aiurea, sx nu-1 uitilm, fra-tilor, nici acolo. Iar mormintul cellilalt, pe care-1 avemtotdeauna 1Ing noi, fiinded e in noi Inine, pe acelasn-1 impodobim cu florile vesnice ale arnintiriiriditam sus in sufletele noastre monurnentul de nesfirsittirecunostinta* pentru bungtatea lui, monument pe care-I vaputea sfiirima numai moartea noastra si, dacil ea ne-araduce inapor line dinsul i 1Ingi acei putini cari au maifost pentru noi ca, dinsul, am aSteptat-o cu fanaticiibucurie in ceasurile grele i in cele bucuroase chiar. cu oinduiosat5 nerilbdare.

/9/2

C. NEGRI

Cuvintare Ia dezvelirea statuii lui la Galati(17 iunie)

Intiia oard se ridiell in Romilnia statuia unui ompentru ca, ajungind foarte sus si putind razbate si phnäla cea mai inaltá culme a puterii i strillucirii, a stiut sàrtimiie modest si stirac.

Mei Costachi Negri n-a fost ce merita faira' indoialgsa fie, ci a silit, cu toate puterile unei nobile abnegatii,unei desilvirsite uithri de sine, si nu i se dea nimic.0 a pllstrat numai atita din ce poate asigura singele.inrudirile, talentul, energia, cit era de nevoie ca s poattiservi tara. $i a cerut in saimb un singur lucru : sã sefasfringa multdmita asupra prietenilor sal, cari s-au inàI-

309

i sul

tat prin el, asupra domnului mare ', caruia a stitit sa i seinchine intreg. A fost o raza curata, bucuroasa cà sepoate confunda in lumina zilei ce se deschide.

Là ni dam sama bine de insemnarea morala a acestuimonument. Ridicat tocraai azi, deasupra egoismului fanaticde sine, a spiritului de factiune gata sa sfisie i patria, aignorarii oricaror indatoriri sociale si a negatiei criminalea oricarui ideal, el inseamna nu numai omagiul uneinatiuni adus* virtutii politice fard de path, ci i indatorireasolemna din partea tuturor celor buni de a urma, sprecinstea Orii i triumful moravurior bune, acest nemuritorexemplu.

Cam o Ora nu se poate clddi nici pe cel mai netagaduitavint al unui suflet genial care urmareste cu mindriezborul aripilor sale puternice si Inca mai putin pe mara-cMii impleticiti ai dibaciei politice, ci numai pe nemiscataplated de temelie a caracterelor ce s-au jertfit pentru casa creeze o patrie. $i nu poate fi o mai mare jignirepentru astfel de eroi ai biruintii asupra patimilor orne-nesti decit profanarea, prin zbuciumul neinfrinat al pa-timilor, capriciilor i poftelor, a templului pe care, jertfin,du-se, 1-au ajutat O. se ridice. Prin scris i prin invata-mintul scolilor suntem datori a face ca Romania de minesa fie vrednica1 in ce priveste puritatea idealrilde incepu-turile ei. $i inaintea chipului aceluia care i-a dat maimult din fiinta sa paminteasca : glorie, bogatie, fericire,s-o fagaduiasca oricine mai are simtul celei mai inaltedatorii a unui educator !

1912(II)

Alexandru loan Cuza, in timpul domniei cliruia CostacheNegri (1812-1876), poet qi om politic, pagoptist consecventmilitant pentru Unire, a 1ndeplinit cu tact i energie grewtnialuni diplomatice.

91

IOAN MINCIT

In loan Mincu face o pierdere ireparabilg nu numaiarhitectura româneasc5, inteleasa altfel decit ca un mes-tesug lucrativ prin planuri improvizate i devizuri dezece ori intrecute, ci 0 mica societate idealistà din aceast5lume pornith furios pe cistig i c5patuiala. Pe vremuri,cind moda servilismului in imitatie sthpinea pe totiaproape, el a indrknit sd admire monumentele arhitec-tonice ale trecutului nostru, a avut rabdarea sä le stu-dieze, a avut pätrunderea ce trebuia ca sa le descopereoriginalitatea i marele talent ce se cerea pentru ca eles5 poath da mari clàdiri noud civile, potrivite pentrunevoile altei epoce.

Deosebindu-se esential de aceia cari fac asthzi o halàde bere ca o navd de biserick o lojd ca un amvon i unbudoar ca un altar, el a topit elementele vechiului nostrumestesug de a clgdi prin inspiratia creatoare, poeticA,spre a da forme notth.

Viata i-a fost asa, incit de pe urma lui nu rAmine cit arfi fost in stare sd fack dar aceasta nu scade meritulcovirsitor pe care si 1-a cistigat feta' de dezvoltarea culturiinationale. Ar fi ajuns i o simpa schith, inlocuità de unconcurent mai fericit, ca sa se stie ce a inteles i ce avoit el.

Era bolnav de multà vreme, zdrobit cu totul, incapabilde ansi mai ap5ra dreptul, clad o mare si indrAzneathnedreptate atrase asupra lui privirile induiosate ale fosltilor s5i elevi, crescuti in aceste sängtoase traditii natio-nale ale colegilor de la coala de arhitecturd si ale tuturoroamenilor de bun-simt, de bun-gust si de inim5.

I s-a dat un banchet, la care i el a trebuit s vorbeascá.A rostit atunci, smUlgindu-se din modestia lui Ocuth,cuvinte de acelea, frumoase, adevArate i adinci care,

311

cuprinzind mkturisirea idealului sgu, vor trebui sg-i fiesgpate pe mormint.

Si ochii cei man i tristi au piths atunci de o ultimgbucurie. Astilzi ei s-au Inchis i pleoapele kr n-au pututsg fie atinse macar, intr-o ultimg mingliere, de minapioasa a continuatorului. 1

1912

SPIRU C. HARET

Dintre nol pleacg azi un calgtor foarte obosit. TimpIndelungat, cu nesfirsitg rivng i cu silintile cele maimari, a strgbgtut, intre prieteni cu alte ginduri i Intreajutgtori cari se gindeau inainte de toate la sine, tinu-turi in care, lingg boggtia cea mai nemeritatä, lingdcultura cea mai zklarnica, lingg cel mai obraznic triumf,se zbuciurng in adinc intunerec si in mare sgrgcie, carasplatg pentru toatg munca ei färg ragaz i pentrutoate jertfele ei farg sfirsit, o intreagg natiune. $1 calg-torul cel Meg odihng lgsg la o parte pe cei ce n-aveaunevoie de altceva decit numai de cistiguri innoite si delaudg proaspgtg, pentru a ingenunchea inaintea celuicazut de greutgti si a apropia de buzele lui arse laguturacratgtoare de viatg. Si a fgcut asa an de an, ping ce i s-ainalbit pgrul de mundi, ping ce bolile ostenelii s-au

Ltd Ion lifincu (1852-1912), Intemetetor al co111 nationaleIn arhitectura româneascl modernS, 1 se datoresc, lntre altele,Bufetul" de la $osea, Scoala centrala de fete, Casa Vernescu",desAvIr8lrea constructiei PaIatului de justitie, restaurarea unormonumente 1storice, ca de exemplu b1serica Stavropoleos.

312

atins de dinsul si el insusi a cAzut in marginea drumuluicelui greu, asteptind ultima datorie fata de dinsul.

Se vor ingrAmildi cei din mindrul Izrael 1 stápinitor cugiulgiul de in alb si cu mirezme scumpe, ca sä se stiepretutindeni cd a fost dintre ai lor. Se vor bate cupumnii in piept, vor presAra 'Wind pe capul lor i vorstriga tare, ca s se vadA i Ca s se audä.

Dar el nu se va bucura de toatä aceastä ingrAmädire,de tot acest zgomot. Clad insä, din adincurile, astAzitriste, ale multimii care 1-a viizut adesea, care s-a min-giiat prin el si a nAdAjduit intr-insul, se va ridica,sfielnic la ficcare, dar, la toti impreunA, puterniczguduitor pentru nesimtitori i pentru dusmani, strigAtuldurerii celei adeviirate, acest om de bine, care a trAitpentru dreptul i pentru suferinta altora, sc va mingliain lumea cea nouä i va intelege cà oboselile care acumaau incetat pentru dinsul n-au fost in zadar.

1912

IOAN BORCIA

Moare la Sibiu, abia trecut de treizeci de ani, un orncare, in alte imprejurAri, ar fi putut aduce si mai mariservicii literaturii si culturii noastre.

Despre profesorul Ioan Borcia se vor spune de toti,cu adinca induiosare, pentru mama nenorocitA, peptrusotia cu care se cununa acum e anul, pentru Irate si

cei din patura conducAtoare, din clasa stApinitoare.

313

25 Oameni earl au Post vol. 1

oi

1

sora, amindoi cunoscuti in scrisul romdnesc, si mai alespentru bietul de el, dus atunci cind viata e inca peJumatate vis de trandafiri i aur si pe jumdtate mindriafaptei savirsite, aceleasi lucruri : ca era tindr i frumos,ca era bun si blind, ca era constiincios si harnic, ca eracinstit si moral, ca era sfios i binevoitor, ca n-a suparatniciodata pe nimeni. Vom acidogi toti ca a scris frurnoaseversuri l cli din cultura lui vasta si serioasa ne-a impar-tasit cu traduceri din marii poeti germani si dinShakespeare.

Dar ceva vreau sà adaug aici. loan Borcia, dupd careva merge cu obrazul in lacrami ce are Sibiul românesemai bun, Ioan Borcia, profesorul pe care fetitele lui de lascoala Asociatiei nu-I vor uita, a avut cloud mari pacate.

A fost, intre romani, modest si n-a locuit la Ducuresti.Sa fi fost obraznic, sa fi sarit in capul lumii, sa fi

prins de grumaz pe fiecare redactoras de ganta, sansi fiexpus la vitrine chipul pregatit ad-hoc, intocmai ca alveetmui poet mare, sd fi anuntat planul operelor saleextraordinare la virsta sa", sa fi dat fragrnente dinaceste opere, sä se fi facut vizibil oriunde, s fi dat oricuiobsesiunca neastimparatei sale fiinti vinatoare de cele-britate, sa fi stramutat in buna noastra prostie i credu-litate orientala toata energia nebiruitd a reclarnei literaredin Apus...

0, atunci ar fl fost altfel ! Cine n-ar sti atunci despredmsul ?

Iar azi cine stie ca in Sibiu se cla parnintului, la virstacind el n-are dreptul sa ne ceard, un talent adevdratcurat ?

*1 care, dacd am pretui pe ai nostrl si am sti sa IIsmulgem ce se cuvine, ar fi fost poate singurul care ar fiavut stlinta, tactul l sfinta rabdare, abnegatia admirabild

314

gi

care se cer pentru a face pe scriitorii man al lumii s5vorbeasca si in aceastä limb5 a noasträ. '

1912

ION PT.T$CARIU

In Ion Puscariu, mort la o asa de fericit5 virstà,aproape fait s5 fi fost bolnav, cAci incfi in sesiunea dinurm5 a Academiei a venit, a vorbit si a luat parte, mi separe, la o excursie obositoare, românii pierd pe unul dinacei ran si pretiosi marturi ai unor vremuri superioareca virtute celor de astAzi.

Pierderea cea mare e aceasta. Lacrimi ealde nu sevars5 la mormintul unui nonagenar aproape, ale caruirude mai de aproape, ai cdrui prieteni mai buni ii asteapthde mult aeolo jos. Opere stiintifice cine mai putea asteptade la cercetAtorul titlurilor de noblet5 ale neamurilorvechi romilnesti din Ardeal i Tara Ungureascd ? $i inpolitica de azi cine mai mergea acolo sus, la Bran, incAsuta-i de pustnicie ca sA cearii sfaturi ?

Dar, dupA ee s-a dus si el, pare c'A ne simtim si maimidi in graba noastra dupa eele personale si mgrunte.

S-a mai runt in jurul nostru acea tare atmosfer5 debärbatie i incredere care in acest neam se gAseste azice nenorocire ! numai printre cei foarte bAtrini. $i nipJ re rAu de aceastA imputinare a scumpelor amintiri viide care mai ales un popor ca al nostru, intr-o clip5 de

loan Borcta (1800-1912) a Yost colaboratOr la Luccaldrut.Sdntanatorul t Ramuri, In paginile cifrora a publicat articoledespre Eminescu i poezli cu tematia ruralA. Prthelpala tra-ducere Iftgenta tn Taurtda de Goethe.

319

25*

o

mare crild a caracterelor, are nevoie. Un bátrin trecutde optzeci de ani, care se raised, vorbeste, scrie, pästreaza'toate legifturile cu cei din jurul su si care, cdutind siiafle ce aduc ei la cultura i politica nationala, nuseste nimic din cred.intile care-i fac puterea i bucuriamintii de acestia aveam i inainte prea putini pentrubAtrineta noastra de btirbati i pentru caducitatea moral4a celor mai multi din egoistii tineri, individualist sicomozi, ce V117 dupg noi, impingindu-ne cu neräbdarea lorspre un n-iormint pe care-1 credeam mai departe.

Acestea nu s-au spus la mormintul, Mat in munte, alpatriarhului de ra Bran, in sfirsit r5pus si el de virstacelor mai albe btarinete. I

1912

LIC1U CA ARTIST

In amurgul rece al unei zile de april, sub stropi deploaie, eazind ca lacrimi, intr-o ultiniä fulgerare de raze,sicriul care cuprindea atita bunatate, atita glorie i atitasperantg, a egzut in adinc si asupra multimii celei maristrinse in jurul steagurilor cernite o tkere mare, a celeimai grozave Taine, ii intinse aripile.

Acuma irrtre noi i trupul silu pieritor e stratul eel'greu de piimint si, in linistita impiirfasire cu sufletul siiu

lstoricul Ion Puscariu (1824-1912), avocat l magistrat,parta.5 la revolutia de la 1848 din Transllvania, a publicat lucrgriprivitoare la institutii i episoade din istoria Transilvaniel, pre-cum 5i studit de genealogle : Date istorice privitoare la familittenobile romiinc (2 vol., 1892-1895), FragMente istorice. Desrirehaierii din Tara Fdgärastitui (4 vol., 1904-1907).

316

Ora-

'

curat si mare, pe care morrnintul nu I-a putut cere siastf el el si-a gasit adäpostul in caldura prieteniei noastre,putem vorbi despre dinsul.

Petru Liciu a fost inainte de toate, in arta romaneasca,un mare talent, cu acea putinta geniala de a intelegedeplin i a reda desavirsit sufletele altora prin litera

peste litera scriitorului, care face pe actorii cei marl.Pe urrna, da, a fost o munca nesfirsita, necontenita,

dureroasa, neincetat dibuitoare spre elemente noua ; si afost o rabdare nebiruith.

$1, astfel, arta, care nu sufere incalcarile viforoase orirazbuna cu vremea impotriva acelor cari au surprins-o,

arta 1-a rasplatit pentru cultul lui cinstit, credincios,devotat, dezvaluindu-i pe incctul, in daruri bogate deintelegere, acele thine ale ei pe care numai unor aAfelde rani inchinatori le arata.

Distins, prin nasterea si prin cultura lui, ca i prinnorocul, fericit pentru noi, al unei personalitati cu totulde elita in sine, respectuos de tot ce se ridicil mai presusde patimile si de interesele noastre, solid si credincios,dihd altora atita iubire si Ostend totusi ascunsa insuiletul lui o comoara intreaga asa a fost Petru Liciu.Dar pentru a intelege cum a ajuns in arta la inaltimilecele mari, trebuie sa ni rechemam in minte doua mariinsusiri ale spiritului sau si ale inimii sale. -

El a fost un om de adevar. Adevarat el insusi, ineunostintile sale, in ostenelile sale, in sinceritatea saabsoluta lath de toti incepind cu el insusi i fatade toate, el a dcspretuit in arta sa tot ce ascuncle si tot ce

toate mijloacele mari, care sunt si mijloaceleusoare ; a inlaturat, inainte de a cunoaste petoate toate retetele, toate conventiile ; a avutcurajul, el, tiniir i singur, care parea cii apartine alteilumi si de aceea si stirnea invidii tenace, de a inlatura,scazind in ochii publicului intii, pentru a creste cu atitmai mult pe urma. Sfortarile de glas, efectele de masa'',

317

insealkNOvelli,

ti

Iri

traditiile,

striggtele si alintgrile jigneau deopotrivä constiinta sieducatia lui, si le-a inlocuit pe toate, in comedie si tra-gedie, prin inviorgtoarea si induiosatoarea infatisare avietii ; si tipurile, moarte ping atunci, cu toate zguduirilealtora, au inviat pentru dinsul, cum invie fiinta, reali-tatea : s-au sculat si au mers".

..i, al doilea neuitatul nostru prieten a fost .0 In arta

sa un mare izvor de iubii e. De iubire si de urg, fiindcguna fgrg alta nu se poate, iiincicd In contrastul dusmanal lucrurilor o iubire aduce o urg si nu e o singurg ui d,adevAratg, dreaptg, sfintg, care sa nu aducg dupd sinesi o mare iubire, in afarg de aceastg opozitie fatalgrgmiind numai urile nedrepte si iubirile sterpe. El ajucat, nu pentru public, nu pentru el, ci pentru rolurileinsesi, si anume pentru lucrurile mari cuprinse in ele,pentru semnificatia lor moralg.

A urit in Moise otrava de care murea neamul sgu,In Isidore Lechat acelasi ferment de descompunere asocietAtilor, si doar in tefgnita vodg dacil s-a lásatstgpinit de duiosie fatg de o tineretri riitdcitil, care nue Inca nici bung, nici rea si cgreia o soartà tragicii nu-iva inggdui sg ajungg ping la acea lgmurire care-1 vaface vrednic, dupg minia ce stirneste deocamdath, deiubire sau de urg.

Astfel, prin patima sa de adevär, ca si prin valoarea mo-rala a interpretgrii sale calde, Liciu a lost, de la locullui, pe care atitia 1-au inteles si-1 inteleg altfel, un mareeducator.

in timpuri ca acestea nu se poate o lauda mai marepentru dinsul decit aceasta.

1912

$i

I. L. CARAGIALE

Natura s-a sfiit sa scadä prin chinurile si slàbiciunilebolii pe acel tindr de saizeci de ani, voinic, frumos,sigur, vesel tot numai siguranta si energie careera, pentru noii prieteni cari-1 vedeau des, ca si pentruprietenii cei mai vechi, si poate nu din eel mai faii,loan Luca Caragiale. L-a luat dintr-un singur gest, ea-ruia el i s-a supus fall sfiald. Tedia de ani de zileintr-un exil de bunilvoie, pe care tara nu-1 merita. Ea,si cu dinsul neamul intreg, ii incunjurase icoana de o..

strillucità glorie.Geniul lui era unul din punctele nediscutate ale cre-

zului national. i tot despretul pe care-1 arunca el admi-ratorilor si. tubitorior sal n-ajungea ca sd stirbeascaaureola. I se recunostea lucru rar pe lume dreptulde a zice si a face oricui orice, de a jigni sentimentulpublic in orice formä, de a sta impotriva vremii sale,si cind gresea ea, si cind el era gresitul.

Marimea si caracterul de sigurA eternitate a talentuluis'au literar nu explicit indeajuns aceastd atitudine. Ur-mash earl n-au vazut si auzit omul, n-o vor intelegela acest om cu ochii in cari fugeau flacdri ciudate, deironie si induiosare, de admiratie si pornire distrugatoare,acest om cu impresionantul glas de impunere a credin-tilor si capriciilor sale, cu gesturile stapinitoare, zgudui-toare, nimicitoare ale unui genial actor, acest spirit plinde intentii ironice si de capricii rafinate, capabil de e-lementare asalturi crude, de entuziasmuri oarbe, de ne-induplecata negatie provocatoare, azi intr-un fel, minein altul, cu totul opus, dar totdeauna, ca poezie, caglumil corosivä, mai presus de masura obisnuita a fiinteiomenesti. $i aceasta o respectam, suntem datori a orespecta. E doar una din manifestatiile puterilor ce c6-

319

hiuzesc lumea i, respectind un astfel de suflet, pestesuferintile si resentimentele noastre ei ne inchintim.

Era asa pentru cá in el s-au luptat totdeauna, in-tr-un conflict tragic, care 1-a sfisiat, instinctele clasicecele mai sigure cu pornirile romantice cele mai cute-ziitoare. CintArea de o sutd de ori cuvintul pe care-1cobora pe hirtie intr-o caligrafie perfectä, pe care-1 ce-tea cu o dictiune Varà gres, pentru a-I distruge la ceamai slabg indoial5 despre adevärul corespondentei luicu ideea sa ori cu armonia operei. Un condei mai st5-pinit n-a existat vreodat5, nici aiurea, i rareori uncreator mai mare a nimicit cu mai mult5 pasiune operasa pentru Ca nu corespundea celor mai nobile intentiiartistice. Dar, in acelasi Limp, mintea lui era plin5 deplanuri uriase, de figuri extraordinare, de actiuni exa-gerate, de contraste tari, de atacuri revolutionare, deparadoxe nebune, si niciodata nu era mai mindru clecitatunci cind putea sä princlii in senina form5 clasicd receceva din conceptiile unui romantism infracgrat.

Dar, pentru ca aceasta sa se intimple intre plan simijlocul de indeplinire, se diidea zilnic, an de an, piniiin accast5 clipà de durere, o luptd in stare s5 distrug5pc rind productivitatea, fericirea i vialfa unui om.

Aceastd luptti ni-a rdpit nou5 zecimi din roada fi-reasc5 a unui suflet mare.

Dar ni-a dat i unul din acele exemple superioare deonestitate, de constiinta, de eroisrn in sacrificiu, de ab-negatie pentru arta adoratg, care fac pentru literaturtimai mult çi decit cele mai man i trainice din pagi-nile lui.

1912

CE SE IUBEA IN CARAGIALE

Dacd toti cei cari scriu prin ziare despre I. L. Cara-giale, a doua zi dupd trecerea lui din viatd, aducaminte, i laudd, si suie pind in slava cerurilor, undenu s-a ridicat el desigur prin astfel de riaijloace, strdinede personalitatea lui superioar5, dacd toti acesti ziaristi

oameni politici i indivizi fdrd ocupatie bine deter-.minatd ar fi iubit in el opera lui, una din cele mai de-sdvirsite si armonioase forme ale realismului critic,ne-am bucura. Ferice de tam in care poate fi iubit, ad-mirat si regretat cineva asa de mult pentru nemuri-toarele pagine ale scrisului asupra criruia concen-trat toatii viata !

Dar un scriitor e si un om. De Multe ori, poate decele mai multe ori, un om indiferent, ea d-ta, cetitorulr,

ca mine.Citeodatà e i un om de o strAlucitoare inteligentd,

de o vervd admirabild, de o spontaneitate fermecritoarearnetitoare.Caragiale asa a fost, i stia bine cd era asa, si era

bucuros de uimirea in care, mai curind sau mai tirziu,lasa pe cei cari-i ascultau credintile i paradoxele.

Si aceasta e arta, si, cu toate crt nu poate fi pdstratii,ba nici caracterizatd pentru cei ce n-au fost aseultdtoriiacestor improvizatii splendide, e o forma a1eas i vred-nicd de respect al artei. Cine o poate pretui, alegindce este de ales din fond si urmdrind cu nesat meste-sugul i avintul formei, acela e insusi o minte isteat5,un gust distins.

Dacd bogata si raia convorbire a lui Caragiale desprearta sa ar fi ajuns ca s entuziasmeze natia noastrd,ce dovadil sigurd de progres al mintii noastre ar fi

aceasta !

321

gi

gi-a

gi

ti

gi

Dar nu, din nenorocire nu e afara de citeva excep-tii care se pot numara pe degete nu e nici una, nicialta. E un al treilea lucru.

Afarg de ziaristli evrei, bucurosi ca, din motive pecare nu le voi arata aid, au ggsit un om mare dispussa ii scrie ravase politicoase, afara de takismul Im-provizat, care a fost extrem de fericit ca, din motivepe care nu le va putea arata, a putut eticheta pe I. L. Ca -ragiale intre ceiebritati intelectuale pe care toti le a-preciaza, marea multime a admiratorilor" e alcatuitadin oameni pe caH totdeauna ti-i poti face tovaräsi injurul mesutei de fier a berariei, a gradinli ptthlice,numai acolo. Au bani pentru consumatie, i timp Incamult mai mult. Dar, pentru a petrece un moment pia-cut" mai trebuie ceva : un om de spirit. $i anume unulcare consimte a fi de spirit pentru oricine. Caragialeavea aceasth slabiciune. Iar dumnealor binevoiesc a-siaminti azi cu oarecare recunostinta de omul de maretalent pe care si-1 credeau abonat ca amuseur in jurulmesutel de fier.

Uitam o categoric, care s-ar supgra. Caragiale a lovitcu cruzime, intli In formele fara fond, cum obisnuia,de altminterea, Junimea". De la aceasta faza se trecela faze constructivii, in care vezi, dupg decenii de cul-tura serioasa, i altceva decit moftul roman". Ca maitoti junimitii, Caragiale n-a facut pasul, a despretuitsa-I feed. $i ping la sfirsit a fost amar cu to%i, iertinddoar id si colo pe cite unul pentru simple motive decunostinta si de prietenie.

Ei bine, toti inacritil, toti ambitiosii nesatisfacuti, toticei ce sufar dupa iluzia geniului ce Ii s-ar fi salasluitin tidva, toti boernii caH cred c aveau aripi pe careun mediu infam le-a amortit, toti ratatii" çiinviniiunei porniri peste puterile lor, toti fac lui Caragiale,fiindca au si ei zimbetul lui amar, injuria suprema dea-I privi ca dintre ai lor, ca un simbol al victimei unel

322

pi

organizatii stupide, intocmai precum, ieri, toti halucina-tii, reali sau prefacuti, purtau in buzunar chipul tind-rului Eminescu despletit.

Si impotriva acestei injosiri si acestei injurii trebuiesii protesteze oricine aseazd foarte sus pe scriitorul ces-a dus din rinclurile celor vii, intoväräsit -si de altepäreri de riiu, ale celor cari niciodatà nu i-au cerutnimie in schimb pentru stima lor, nici macar o usoaräsfortare critre dreptate. In mijlocul zgomotului banal,el sunt datori sa faeg a se auzi un cuvint cumpätat,bine interneiat si cinstit. Numai pentru aceasta ei vor-besc astlizi si nu i-ar opri nici vointa lui formaläca numai ceilalti sa' vorbeasca

1912

OCTAVIAN SMIGELSCHI

N-avem noroc la oameni : rar se ivese printre noi, sicei mai multi se due räpede, ca si cum s-ar grabi siipiece dintr-o lume care, in toate zilele si i 1 toate felu-rile, li cla a intelege ea' poate mai bine fard dinsii.

Acum citeva zile la Blaj, in cimitirul unde parnintulpastreaza" ce a putut sil acopere din Augustin Eunea 1,s-a asezat sicriul in care zac amortite pentru vecie mi-nile faclitoare de minuni ale marelui pictor OctavianSmigelschi. Noi, de aici, nu-I cunoastem pe acest arde-lean. In 1906, la expozitie, a vrut s'a ui se infritiseze,avind si el mindria, asa de fireascli si asa de miscatoare

1 Augustin Bunect (1857-1909) istoric roman din Tran-alvanla.

323

(LI)

pentru noi, de a fi consacrat prin admiratie in capitalaneamului sau, el, Pe care ungurii erau gata sa-1 aseze,recunoscatori, intre cei mai buni ai lor n-am voit sa-idam cei citiva metri patrati pentru cari se ruga. Tineafoarte mult ca pe paretii vreuneia din bisericile acestei

libere sa se afle chipuri de sfinti lucrate dedinsul ; s-au gasit altii, mai bine vilzuti i cu mai bunelegaturi, ca sa-1 dea intr-o parte.

Cei de dincolo ii tiu insa dintre cari faceaparte, ca i neunitii, carora li-a inchinat cea mai mareopera a vietii sale, picture catedralei din Sibiu.

11 stiu, si in inimile celor mai alesi dintre dlnii e onemargenita durere i una din acele minii impotrivasoartei pe care nici cea mai deplina credinta nu le poatein abusi.

Ei simt Ca poate sä treaca un veac si un pictor ca din-sul, cinste pentru neamul din care s-a nascut si bine-cuvintare de frumuseta pentru dinsul, nu se va naste.

Octavian Smigelschi n-a adus ce se cauta mai multastazi : o viziune nota a lumii, o formula necunoscutapina atunci a artei sale, un stil al &arid creator sa fie.

S-a si tinut la o parte de genurile in care se pot faceasemenea innoiri : abia cunosc de la dinsul un peisaj,

facute in treacat, fara iubire, slabe. Portretul nu1-a ispitit. De la inceput pina la sfirsit acest frate decanonic, trait intre preoti, dupa ce rasarise in umbraturnurilor bisericii celei mari din Blaj, a stat intrecoanele mari, curate, sfinte i altfel decit prin cununade aur a celor cu cari legea crestina a umplut cuprin-surile nesfirsite ale cerurilor. Astfel viata lui a fost dela un capat pina la altul numai o rugaciune, ea s-adesfasurat sub ochii dumnezeirii care se Ricca vazutapentru altii prin degetele lui cucernice.

Poate de aceea, i desigur fiindca era un om asa decumsecade, el n-avea nimic din pletele, din fruntea in-cruntata, din mantia de umbra si palaria de aureola,

324

Romanii

ooiil

dote,

I-

din vorba piing de paradoxe i viata plini de bizareriia artistului". El nici nu era artist. Ca sa si-1 inchipuiecineva care nu I-a cunoscut trebuie s5 se gindeasc5 lamesterii cei marl de pe vreinuri : un mester, un astfelde mester a fost si el.

Foarte muncitor, de o constiinta pioasa fata de lucrulsau, inchis cu totul in gindul celor ce avea sa le faca,avind doar putinta de a vadi printr-un zimbet marea-iiubire pentru cei mai de aproape ai lui, iar, incolo, stin-gaci i tacut, venind ca o umbra si disparind fara sa-iprinzi de veste asa a fost el. Intre o suta de oamenide talent din zilele noastre. unul vei gasi astfel.

N-avea cineizeci de ani i putea sa lucreze inca foartemult. Ti pare asa de rau cà de acum inainte aceastanu se mai poate i ca trebuie sa vie ce151alt, care seva naste in alt veac.

Iti pare rau i te ridici impotriva hotaririi nedrepte,stupide da, stupide care uità in fundul temniteipe uthgas, pe batrinul cersitor in coltul strazii si aruncain mormint tocmai pe acesta. Dar mini de dinsul nu-tie asa de mult ca de altii. Nu.

Intre sfinti a trait, visiridu-i tot mai desavirsiti, maicurati, mai blinzi si gäsind Th acest vis mingiierea pen-tru dureroasa simtire a operei care inca nu e ceea ce adorit el sa fie. i, pe incetul, s-a tot apropiat de dinsii,pina ce intre el si acest pamint de huma legatura s-arupt, ;i cei sfinti i cei dumnezeiesti au rasarit inaintealui asa de deplini, umplindu-1 de atita bucurie, incitfara durcre a lasat tarnei degetele de lut care-1 impie-decaserii pina atunci de a crea desavirSirea, din care

dinsul astazi face parte.

1912(II)

Pictorul s-a nascut in 1066.

daea-1

ai

PROFESORUL PETRU RASCANU

Cu cit se desävirseste invatamintul nostru, Cu atiteacu atitea cateclre, cu atitia scolari, din nenorocire

scade nurnarul profesorilor, pe cari-i inlocuiesc oameniifoarte cumsecade, foarte invätati uneori, avind si talentoratoric adesea, dar cari totusi nu sunt profesori.

Un profesor adevarat a fost, ni-a fost atitora, vane-rabilul Warta care s-a stins la Piatra, Petru Rgscanu.Din scolarul birladean in epoca Unirii, care incepea sacunoasca viata pub1ic5 transcriind infrigurat manifestelepartidului national, s-a facut un institutor la Iasi. Distin-gindu-se, a fost trimes la Paris, unde a urmat citvatiinp la $coala de inalte studii, abia deschisa. Nu s-atutors cu vreo diploma styling, si diploma din tara aluat-o tirziu de tot, silit aproape, in ajunul numirii salela Univeraitatea din Iasi. N-a scris mult mai mult decitfrumoasa-i tez5 de licenta. Citeva articole prin reviste,manuale de small A tiparit i uncle discursuri.

$i totusi al lui era un loc in invatamintul superior,nn loc insemnat si pe care nu i-1 putea disputa nimeni.Profesor de istoria greacg i rornana, eI riu va fi inlocuitin felul special in care-si indeplinea chemarea. Batrinfrumos i senin, cu fraza armonioas5 i deplina, cu tonulsigur i linistit, el era ca o ilustratie personalg a materieisale. Ascultindu-1 cum, filra o sovgire, far5 o nesiguranta,tura o miscare sau o intonatie nervoasa, farg nimic dinfatalitatile omului modern cu sufletul agitat i nemultamitde sine, inegal i tulburat de continue lupte, ascultindu-1cum desira povestea sa cu o detnnitate care-I inaltafacea pe tati ascultatorii sa se inalte, intelegeai bine ca

a§a trebuie sa se vorbeasca de elinii lui Pericle 0 deromanii republicei.

Ori de pastram, ori de uitam stiri despre luptenume de eroi, un lucru raminea in suflete : ea am gicit,

326

scoli,

si

si

peste amánuntele primite, ce spirit de mäsura, de pace,de zimbitoare multamire omeneasea era in vremile aceleaOmul nu e totdeauna asa cum apare in momentul cindll indeplineste chemarea, dar nici prea deosebit nu poatesä fie. Si, dacä asa a fost i cu Petru lascanu, pe buzelelui trebuie sà fi incremenit, in momentul despärtiriide acest pämint, pe care de mult nu mai calcd zeii,zimbetul acelora ce pot vedea pentru data clarsträlucirea Olimpului.

Va fi simtit cà e binevenit acolo. '

1913

LOCOTENENTUL-COLONEL MANOLESCU-IVELADIAN

La inmormintarea lui

Prop cregint

Cind firea ne cheama inapoi la dinsa, ca sa ne pierdemin mAretia ei mai presus de intelegerea noastrd, un inlo-cuitor plin de nerabdare stà la ciipätiiul celui care sestinge.

Se pot inlocui stiipinitorii de salt conducatorii deneamuri, marii oameni politici, cugetlitorii cari lasäginduri ce nu vor muri, scriitorii in rindurile cärora s-ainchegat pentru vcsnicie o parte din gindirea i shntireaoamenilor. Toti pot fi inlocuiti prin altii cari aduc cu

Teza de licenta a profesorului Petru Rcanu (1846-1913)se Intituleaei : Lefile L ventturite boieritor Aloldovct In Iris(1887). Itascanu a publicat Istoricut invaIdmintutut secundar(1906) i manuale de istorie : Istoria grectlor, Istoria romantlor,Curs cornptet de tstorta universal& Istoria Ortentului etc.

327

intiiasi

dinsii mai "multà tineretd, deci mai multa putere, rnaimulta credinta, mai multe sperante. Ace la care nu poatefi inlocuit in iubirea tuturor celor cari 1-au cunoscut, eomul cel bun.

$1 ai fost un om bun, batrine prieten, Ani de zilen-am auzit din gura ta un cuvint de mustrare. impotrivacuiva, fie el cit de impovárat de pacate, un cuvint deminie pentru raul ce ti s-ar fi fdcut, un cuvint de pira, uncuvint de intriga, un cuvint de razbunare.

Mi-ai vorbit i ni-ai vorbit numai de domnulcel mare 1 1ing5 tronul caruia te-ai invrednicit sa stai depazd, of iter tinar, plin de setea lucrurilor mari ; mi-aivorbit de rázboiul din care te-ai intors cu aur pe umeri

pe piept, ca rasplata a vredniciei tale ; mi-ai vorbitde primejdia carii coplesità de strdini i d nevoia dea-i da toti toate puterile noastre pentru Ca sa fie cinstita,sigur i glorioasa.

La orice chemare a noastra ai venit, punindu-ti batri-netele dureroase pe drumuri lungi, ca sa auzim, intreglasurile tinere, care uneori vor mai rasuna i aiurea,glasul tau, pe care lungii ani de oaste te-au invatat sd-1pastrezi numal pentru steagul tau. Aduceai intro nationa-listii-dernocrati, in cari ai indrliznit sa vezi partidul viito-rului, traditiile frumoase i mari ale unei epore caretrebuie imitata astazi, dach nu voim ca tot ce s-a cistigatatunci sa se piarda sub ochii copiilor nostri. i tu aivolt s5 traiasch intr-o Romanic 1iber5 si mare, de la uncapat al ncamului la altul, copiii i nepotii thi. $1. multi,cari se indoiau poate de biruinta pe care o simtimaproplinclu-se, capatau incrcdere privind la fata ta nobilade batrin ostas care stie cum s-au dat luptele i recunoasteusor unde e numai o ceata mare care va fi invinshunde e mica ostire care va birui.

Cuza vocia.

328

al

at

Te duci acum cu o singura parere de rata.: cii lurnean-a fost mai bunA, cad ai fi lost mai putin singur. Iarnoi, cari raminem, ne vom sili sa-ti putem aduce latimpul nostru solia ca a incetat singuritatea color carilucreaza cu adevarat pentru. binele tarii i neamuluica steagul dupa care ai mers in primejdii a biruit. Pinaatunci, suflete bun, odihneste-te, i gindul tau ocrotitor

fie alituri de noi !

1913

NERVA HODOS

MI:war romanii din Sibiu, de la el de acasa, se vorfi infiorat de o adevArata durere cind ii vor fi vazutpe deplin i pe vesnicie linitit, dupa chinurile grozaveale rnintii lui. La noi sunt alte griji, alte pretuiri i altedureri... Sotia, fratii 1-au pus in parnint, in pamintulardelean patruns pind in adinc de sudoarea i singeleoamenilor muncitori i viteji, din cari, dupa tata mama,dupa Iosif Hodos cel invatat si dupa viteazul popaBalint" 2, se cobora. 0 sa fie usor acel pamint sub carevor tresari i rirnIiiti1e lui in ceasul cind pentru neamulintreg se va face, cu ajutorul lui Dumnezeu, dreptate.

La noi a venit, copilandru, intre ceilalti pribegi. [...]

A venit la noi sii invete si sa munceasca, in margenilepentru folosul culturii romanesti.

Iosif Hodo$- (1830-1880) patios la .revolutia din 1848din Transilvanla. Membru at Acaderniei Romane, a publicatlucrari de istorie §i. drept, a tradus Istoria Iroperiutut otomande Dim. Cantemir.

a Simian Ealint (1810-1880) prefect in legiunea comandatade Avram Iancu la 1848.

329

26

sa

si

si

el

A servit-o cu dezinteresare, cu o neglijare totalg amtereselor lui, cu o superbg indiferenth pentru tot ce secheamg titlu i situatie, care poate servi de exempluluminos oricui.

A cetit ce s-a simtit dator, a cercetat ce i-a lostdrag in adevgr, a scris la ceasurile liii, cu acea adincgiubire pentru subiect din care se fac operele mariten-ieinice. i, multhmit cu atita, n-a prezintat, cu zgomot,unei societgti strdine de lucrurile spiritului, contul. L-amvgzut astfel ani de zile aplecat asupra frumoaselor tipd-rituri vechi, dintre foile cgrora se desfac amintiri careinfioarg, farmecg i stripinesc. Pentru el era o lume incare se cufunda : trgia pentru acesti popi tiparnici, pentruacesti mestcri de frontispicii, pentru acesti evlaviosi sg-patori de sfinte chipuri. Tot mai mult era al kr, siintre vremea aceea care-si asternea podoabele i semnelede scripturd pe paginile Bibliografiei rorntine?ti. vechi §iintre vremea noastrg care urmgreste, in asaltul ambitiilor,in incilceala intrigilor I furia lgcomiilor, alte scopuri,tot mai putin era el in stare sg ggseascg leggtura.

Dar, de cite ori se simtea in acest aer greoi lovitura dearipi a unui ideal, menit si el, din nenorocire sa se lupteo bucath de trreme cu vgzduhul mort i sà cada, el salutedin toatà inima incercarea. Acestia erau prietenii lui,cei ce se porneau la luptg cu inertia, cu nepäsarea, cugrosolgnia intereselor. Pentru el avea, in tristeta vietiisale neisprgvite, un zimbet de tovargs de arme, o cure-gioasg vorbg bung si chiar, in sgracia lui vesnic vinatade creditori, un ban de aur. $i sa nu-I fi primit pentrucauza ta in suferintg deed voiai faci suprema ofensade care singera sufletul lui ! 0 stiu i eu aceasta.

In momentul cind o vreme eroicg pgrea cg invie,Nerve Hodos, ofiter roman", cum scrie pe ultima luicarte, sirnti in sufletul lui de asprg energie tacuta oatit de puternicg zguduire, Inca resorturile obisnuite caretin sgnatatea cugetiirii noastre se rupserg. Se afundg in

830

ssa-i

si

vederile grozave, de unde nimeni nu 1-a putut izbavidecit ingerul care ieri bAtu la usa chilici din casa denebuni de la Sibiu.

Pace tie, frate !I

1913

AUREL VLAICU

Soimul nostru ardelenesc a lunecat din slava ceruluis-a sfdrimat de acest pämint aspru, care-si rdzbuna

astfel pe acela ce tindea sá se desfaca mai mult dinrobia lui cea grea. Vlaicu a murit. Cu aripile ultimuluisriu zbor i s-a frint i viata ; vointa cea nebiruit5 s -apierdut.

Si in adevdr nebiruita a lost aceast5 viaO. Fedor deOran, Idea carte, fara avere, fr sprijin, dintr-un neamcAruia guvernul s5u ii vede niunai pdcatele, el s-a trezitintr-o buna zi cu gindul c5 e frumos sü zboare cineva.ca el poate zbura, c5 trebuie s5 zboare i c5 pentruaceasta e fAcut pe lume.

A trecut, ajutat de citiva prieteni, toate piedecile nem-telegerii i neprieteniei i, la capdtul atitor incercári za-darnice, atitor silinti infrinte, el s-a pomenit in sfirsitacolo sus, in cer, zburind. De atunci n-a mai voit alta ;

' Istorie t bibllograf, Nerve Hod(); (1869-1913) a publicatco1ee(11 de doeumente i, in colaborare cu Ion Blanu, respectIvAl. Sadi-Ioneseu, eele douA luerArl bibliografice fundamentaleBibuografia romaneased veche (3 vol., 1898-1912), Pnblicaritevileyertodice romdnegi (1913).

331

2G*

si

(JD

n-a cdutat un rost in viatd, o functie, o ocupatie, uncoperemint, o vatrd de familie, a iubire, nimic... Ii ajungeadoar cd al lui era cerul, cerul intreg !

cind 1-au vdzut acolo, tdind undele väzduhuluiluininos, fringind impotrivirile vintului, Intrecind negurile,neamul lui intreg, toti acei iobagi de ieri, setosi delibertate, de lumina', de neatirnare, i s-au inchinat nunurnai ca unui fiu iubit mai istet si mai viteaz decitceilalti, ci ca unui vestitor, ca unui simbol. Cind in vi-jiitul lor nerdbdator porneau aripile, cind pasärea deotel se cumpanea singurd sus, deasupra prnintului, cindse frdminta cu puterile ceresti si le rdpunea planind

vultureste, li se pdrea c zdresc in viitor o altdminune : urmasii lor, semintia lor desfacindu-se de substdpinirea vechilor puteri, infruntind vràjmdsiile din urrnd,zburind tot mai sus peste dinsele i odihnindu-se Inlumina apoteozei victorioase. i, de aceea, la nimeni nus-a uitat natia cu ochi mai bucurosi, scAldati in lacrimi

totusi plini de raze, decit la dinsul.Astfel, tinkul care ispraveste astazi in mijlocul durerii

tuturora a fost un fericit, prin toatd mdrimea triumfuluisiiu, prin toatd cdldura iubirii ce destepta in juru-i.

chiar acum, in clipa tragicd, el a avut favoareadumnezeiascd de a sfirsi in lumea de sus, pentru careträise, care-1 inchisese cu totul i care-1 jertfi.

Se uità bdrbati politici, se uità scriitori de renume.Pe el, in* nu-1 vom uita. Oricind indrdzneala omeneasaiva smulge aiurea succese strillucite naturii invinse, nuvom privi cu invidie pe acel invingdtor, ci vom zice cumindrie : Si noi am avut pe Vlaicu

(Might

ails(II)

si

HORIA ROSETTI

SA fie urmasul unui om mare, care a lucrat alaturicu alii, mai energici si mai practici, dar nu mai patriotisi mai nobili decit dinsul, sa fi primit i prin mama oadmirabila femeie, care a stiut sa ramiie o engleza idealistaIn societatea boiereasca a Bucurestilor de la 1840rnostenirea unor inalte calitati de spirit si de inima, siifi fost inzestrat de natura cu o infatisare de superbcavaler, cu darul unei convorbiri placute si fine, sifi murit ca director, ca intendent al Camerei deputatilor,unde cel putin trei sferturi ii erau pcste masurade inferiori, aceasta a fost soarta lui Horia Rosetti, luatinert tinar de o grea boali. La deschiderea sedintii, nus-a pomenit numele acestui om, care a fost si el, de maimulte ori, reprezintant al natiunii".

Foile si-au adus aminte ca raposatul era un bun cunos-cator al codului 6noarei i, tocmai de aceea, nu recomandaoricind duelul. i atit.

Corespondenta aceluia care a fost fratele lui MirceaRosetti care, netagaduit, avea chemare de scriitor, ni-arputea spune mai mult despre motivele pentru care acestexemplar ales al neamului nostru n-a ajuns sil joaceun rol, in tam democratica unde mostenirea functiilor,onorurilor i reputatiei e un lucru admis de toata lumea.

Fara s-o fi cetit, as putea fixa doua : visiitorul carea fost WW1 sau nu si-a ingaduit a pregati pentru fiiisai alt viitor decit al talentului i muncii lor. Si, aldoilea, fiii lui C. A. Rosetti, ca niste neadaptabili cumediul, au simtit mostenirea lor, nu ca un piedestal detrufie, ci ca o mare si jenanta onoare, care i-a coplesit.

Atita mai riu pentru dinsul, ca i pentru d1nii. Nu-1asa ?

1913

50

LOCOTENENTUL-COLONEL I. MANOLESCU-MLADIAN

Bkrinul .prieten din ceasul Intil, care pin4 la ceadin urmä zi a vietii lui a fames pentru noi acelasi, atrecut la cele vesnice. Vechiul ofiter de ordonanta al luzvodd Cuza a inchis ochii citeva luni dupa ce väzuse pemarele sdu doznn glorificat in bronz i, cind ziva de 24ianuarie, a cincizeci i patra aniversare a crekii. Patriei,se apropia de sfirsit, legkurile lui cu lumea se desfaceauIntre coroanele impodobite cu tricolorul statea intinstrupul, scAzut asa de tare in uniforma lui cu trese largide aur. Vorbeau bdtrini din vremea lui, vorbeau, cu glasvibrant, in cuvinte asa de frumoase si de miscätoafeca ale colonelului Berindeiu, ofiteri din oastea cea noua,vorbeau prieteni. Desigur cd era tristh, I altfel d-citprin lacrimile familiei, urita bisericS de cimitir, goalkcu pketii mizgilliti de zugrdveli proaste. i noud, earlam purtat lupte grele sub ochii lui de bucurie increzkoare,ni pärea ra'u, foarte rgu ca la masa de presedinte nu seva vedea, in adunarile noastre viitoare, feta lui de ostas,cu pArul täiat scurt, cu mustatile l barbisonul rgzboinice,cu bunii ochelari patriarhali dati peste urechi i cl nuvom mai auzi frazele lui, cam trecute desigur, dar spusecu atita tinereth energicA intr-un glas care nu fmlokrinise.Ni pkea räu cà sicriasul särac pe care si 1-a dorit seva cufunda in adincul gropii deschise ascunzind pe acelacare dormea acurn intru Domnul.

totusi aveam toti, mai presus de durerea noastrd,un sentiment de pace. El se desfacea din acea fata asade linistitä, din acele relicvii de razboi care se odthneaulingi dinsul, din acea veche sable strimbä, din acel chipiude alth thieturg, care-si pierduse lustrul in fumul detuna-turilor ucigase. Din toate acestea care spuneau ca inainteanoasträ stätea o viath care s-a indeplinit. Caci asa afost viata lui.

334

SI

Nu mai mare decit viata altora, dar IntreagO, deplina,impacata cu sine. Ca ofiter a fost credincios domnului sailsi steagului, a fost bun pentru ostasil sal, a fost viteazsi loial Igo. de dusmani. Ca orn In lume, n-a lasat dusma-nie la nimeni si nimeni nu 1-a urit. Ca parinte, a dattarii copii morali si harnici. Ca partas la luptele politice.a urmarit idealul oriunde 1-a vazut si nimic nu 1-a pututdeparta de dinsul. Si, cind, in apropierea celor optzecide ani, ingerul mortii a venit, el n-avea nici o cruzimein fao, cum n-avuse nici o pripa in zbor : el sprijinipasul biltrinului care-1 astepta de mult si care-i era,acum, recunoscator pentru indemnul tficut spre odihna.

Si pasnica va raminea icoana lui in sufletele noastre,fiird chemarile dureroase ale calor cari mai aveau cevade spus, de facut, de iubit.

1913

JOAN MAIORESCU

S-a ridicat un bust la Craiova, de profesori, unuiprofesor, care a fost atita lucru In toata viata luiplina de multe greutilti si Med nici una din putinelerasplatiri pe care viata poate sa le alba pentru aceastabreaslä : profesor. Dar profesor si dincolo de cancelariasi de clasa, de cataloagele si examenele, de elevii si deparintii" lui, un profesor care a inteles el viata intreagae o larga scoala si Ca oricine, sii vrea sau sit nu vrea,prin faptele sale publice ca si prin celelalte, e profesorsi elev in acelasi timp.

Si a inteles Inca un lucru acela a carui arnintire seserba daunazi in lipsa unui flu care, la Bucuresti, are

335

alte lucruri de filcut, lucruri mari, dar nu lucruri deprofesor : 61 este o vreme cind un popor intreg arenevoie de profesori i anume de aceia pe cari nici onecuviintA din partea unui scolar lenes, necrescut saurau crescut sà nu-i dezguste.

a stat asa o viaca intreagii, profesind, de pe vecheacatedrd roas'a a scolii de jos, de pe catedra mai mindráa scolilor inalte si de la scaunul siiu de lucru, filrä niciun fel de mindrie alta decit aceea c5 tot ce a pututface e vrednic de a fi urmat i de

Mai sunt'azi din speta aceasta ?Poate ! Dar scolarii cari-si au diplomele in buzunar

cred cã nu mai au de ce intrebe pe nimeni.

1913

P. CERNA

Cind a murit asa de tin'ar si in pragul rasplatiriigrelelor lui osteneli de orfan si de bolnav, P. Cerna eraun doctor in filozofie, a egrui lucrare fusese primitä euo consideratie deosebitil de profesorii sãi germani, eraun candidat la o catedrã de Universitate si era, maiales, un nume cunoscut in literatura nouti, un talentconsacrat, de care se legau mari sperante si al cArui

Profesorii din Craiova 1-au ridicat acolo un bust lui loanMaioreseu (1811-1864), deoarece el facuse parte din corpuldidactic al Colegiului national din oras. Publicistul transilvii-nean, pilrinte al lui Titu Maiorescu, a participat la revolutiade la 1948 din Tara RomfmeascA 6i a fost trimis de guvernulprovizoriu ca reprezentant al sau pe fingd dieta de la Frankfurtpe Main.

336

sã

$i

3110.

volum .de inceput, prhnit bine de toata lumea oricerezerve s-ar fi fault asupra genului Insui, poate camartificial in ihtelectualitatea" lui inalta, uniformäfusese asezat in rindurile cartilor spre care se intoarceo recunoscatoare aducere aminte. Pacat de dinsul, au zistoti, afari doar de acea invidie satisfacut5 care se ascundespre a se bucura pe urma mortilor, pacat de omul invatat,pacat de mintea adinc cugetatoare, pacat de viitorulprofesor al inaltului invatamint românesc ! $i se pregii-teste aducerea solemna- a sicriului, ridicarea monurnentu-lui care sa arite ce ginduri au stribatut odata aceast5taring plinsa numai de str5ini.

Mie insa voie sa-mi pari foarte ran de untinar sarac, modest si obscur pe care intimplarea caciel nu era din talentele care se imbulzesc, care-si rupo cale si prin zidul celei mai animalice indiferente pentrulucrurile spiritului pe care, zic, intimplarea mi-1 sco-tea inainte acum vreo zece ani, cind nici eu nu eramalta decit un tinar care incepusem doar ceva mai de-vreme. Poate fiindca venea dintr-un sat, din mijloeulunor eameni sarrnani. poate fiindc5 se simtea Inca str5inintre aceia la eari trecuse Inca de copil, poate fiindcaintre cei bucurosi si mindri de tinereta lor se vedeabolnav, marunt, sters poate de aceea era asa cumnu-1 pot uita ca a fost. In lurnea noastrii, uncle baiatulde cincisprezece ani are grija de cariera si mijloace pentrua o face, acest tinar student era inca de o supenioara

emotionanta nevinovatie, castitate a sufletului. Priveacu ochii lui de viorea, umezi ca de roua, prin care treceaun aur ca al razelor, privea uimit la zbuciumul oamenilor,si in pardesiul suptire care-i acoperea pieptul atins seprimbla ca intr-o nebiruita zale de arhanghel. Era asade nou in viata, adeca in durere, incit, cum nu credeain rautate, in minciuna, nu putea sii creada in boala,pe care specialistul gasise ca e lucru omenesc i folositorsa i-o schiteze. Profesor la o scoali de fete, era desigur

337

si

dati-mi

!

intre toate domisoara cea mai naiv l, cind i s-a parutcä iubeste in adevar i adinc pe una din colegele salede invatämint, a uitat ca i barbatii au nevoie de o altàzestre decit a inteligentei si a talentului, i, neavindmacar, pe lingä dinsa, vigoare i frumusete, a vorbitlimpede ca un om sigur ca va culege floarea spre carea intins mina. Raspins, a simtit Intiiai data, poate, casunt rani mai adinci decit acelea din care pornesc jun-ghiurile earn&

Din asemenea momente, unli se fac oameni hotariti,strinsi in curele, cuprinsi de zale, tiind arma impotrivaarmei. El nu era dintre acestia. $i mai departe,

lacrimile, s-a dus pe drumul vietii, asprupiitat de singe, ca pe cararile de argint ale lunii. A facutce i s-a cerut, a primit ce i s-a dat ; ba chiar s-a mladiatcum I s-a impus de mini binefacatoare, care stiu sastapineasca. Daca lumea-1 vrea filozof, va fi ; va fi 1nva1at,daca aceasta e dorinta stilpinilor soartei sale... $i, dupace a fost asa de cuminte, cu ce mirare dureroasii va fivazut prapastia care i se deschidea inainte si in care,cu oarecare tristeta de rnustrare in zirnbetul tinereteisale fara vinovatie, a lunecat !

Meat de dinsul, pentru toate celelalte, dar inaintede toate pentru aceasta : pentru ca aducea intre oameniceva care se tine de o lurne inaltà i mai curata decita noastra, unde minti senine i reci zimbesc de o cereascabucurie faril sfirsit

1913

inghi-tindu-si si

si

1

CONSTANTIN ERBICEANU

Discurs la inmormintare

In lacrimi se desparte o famiie de sotul cel bun,de parintele duths, de ruda binevoitoare care nu uita peai sal ; cu ochi plini de durere privesc prietenii la acelacare nu se va mai infatisa decit in nelamurirea, tot maistearsa, a amintirior, cind invie trecator ceasurile bune

ceasurile rele din viata fiecaruia. Din ceasul despartiriide pamint a celui care nu va mai vorbi nimanuianu-i va mai fi nimanui tovaras de cale pe drumurilelungi i grele ale muncii, pe asprul drum necontenit aldatoriei, pe scurtele carari de flori ale multamirii, viatauria0, fait de marg'ni i fara de sfirsit, a omeniriia naturii care o trezeste, o incunjura i o contopesteiarasi cu sine, urmeaza si mai departe, ca si cum o partedin constiinta, din puterea, din inaintarea si din biruintaei nu s-ar fi intrupat, gindind, simtind, luptind, in acelacaruia i s-a luat sarcina de pe umeri.

e in aceasta jertfire a noastra, unul dupa altul,ca si cum n-am fi fost, o inalta invatatura. C5ci cuadevarat noi nici nu am fost. Ci numai faptele noastreau fost, i ele ramin de acum inainte necontenit ameste-cate, mai ales, tot mai slab, dar pentru vecie, in viatacelor ce vin dupa noi.

0 fapta pentru oameni poate savirsi oricine a stiut,a indraznit sa iasa din temnita rusinoasa a egoismuluisau. Dar printre indeplinatorii de fapte cei mai fericitisunt aceia cari cresc prin gindul lor prins in scrisoareaOra de moarte constiinta despre sine a poporului lor

prin urmare a omenirii care in afar% de popoare nupoate sa existe ; aceia cari prin truda lor 1-au facutse simta mai mult in rindul semintiilor omenesti lupta-toare pentru lumina si fericire.

339

sisi

si

sisa

Si

Printre aceia a fost inv:atatul pe care prin mine illauda asthzi, la ceasul cind mortii, inainte de a se dapamintului, se incunjurà de cele mai bune ginduri aleprieteniei si recunostiMii, Academia Romfina, care timpde patrusprezece ani 1-a avut in mijlocul ei si care cugreu 11 va putea inlocui prin cineva mai modest, maiindatoritor, mai ingaduitor pentru parerile altora, chiaratunci cind el pastra cu mai multa energie credinte careau- fost, in domeniul religiei crestine si al bisericii natio-nale românesti, temelia nezguduita a vietii sale harnice.

Fiu de preot, din rindurile acclor razesi in care doarmeceva din socotita vitejie, din smerita demnitate, din su-perloara cuviinta a strribunilor, ostasi din vremuri croice,Constantin Erbiceanu, crescut la Socola, ctitoria domniteiSultana a Lapusnenilor, scoala de invatilturri bisericeascha fericitului phrinte Veniamin, mitropolitul invierii noastreculturale, a primit din cei dintii ani ca indreptare pentruinsusirile mostenite de la cinstiti, räbdatori i neobositiinaintasi inriurirca hothritoare care se desflicea din aceleziduri vechi de trei sute de ani, din acele rrtmasite aleunui lricas de invatura romaneasch pentru Hristos min-tuitorul i pentru acei cari cred in cladirea bunritatiifratiei intemeiate de dinsul. In anii lui de scoalzi la Iasi,in acei ani in cari scaunul' domnilor Moldovei se odihnearniscat, CU gindurile in urmä, dupd jertfa definitivii, ire-parabilii a Unirii, in timpul cit a cautat in Atena teologich,pe care o cercetau clericii nostri tineri fuiri a-i inchinanirnic din iubirea pentru tara si pentru neam, el li-aurmat porunca pe care o primise de la chiar locurile luide nastere.

Intors in taril acum o jumritate de veac, el n-a dospiiritniciodata in viata sa simpi, zidith pe munch si tot prinmunch mingiiata, aceste doua lucruri din care si-a facuto singurh i indestulatoare tinth : iubirea devotath, into-leranth ca orice credinth exclusivd, care nu poate zburaping acolo de uncle pamintul intreg, cu toate ale lui, se

340

si

vede incunjurat de acelasi zimbet a1pieii, pentru biserickin serviciul cAreia a purtat, cu toatii blindetia firii sale,

arma polemistului, i nesfirsita curiozitate iubitoarepentru orice urrna a trecutului national.

N-a fost, dacfi vreau specia1itii, un elenist acest in-cepritor, mult timp privit cu indiferentk dacá nu chiarsi cu oarecare Wanuialk al 'cercetarli izvoarelor grecestiprivitoare la o vreme cind, de voie ori de silk au trgitlaolaltà cele dou'd natii care pot invoca in Orientul euro-pean strabuni inaintea carora se inchinä si se va inchinalumea.

Eruditia metodica", bogath in rezultate sigure, precise,n-a fost indeletnicirea i nici chemarea lui. A trebuit sä-siggseascd singur un drum, si el a fost, natural, mai ingustdecit al celor cari merg pe drumul mare cu credinta ca"ei 1-au fiicut pentru Ca' sub pasii lor s-au miscat citevapietre ceva mai departe.

Dar, in schimb, el n-a fost expus si se admire pcel insusi, procedarile sale Gir5 gres, in rezultatele lacare, nu EWA multà ostenealk ajunsese. A gicit greutatileprea mult ca ä fie un diletant pretentios si nu le-abiruit indestuf ca sd ajung'a un erudit arogant. A rAmasscotocitorul pasionat, care-si tinea pina la aceste adincib5trinete sufletul viu prin hrana zilnica' a unor succesestiintifice rnodeste, dar reale.

Am stat insumi 1ing prietenul respectat de toattinereta mea, de la venirea in Bucuresti, din aceleasipiirti ale dragii noastre Moldove, pribegi amindoi intr-unmare oras pe care nu-I intelegem totdeauna si cgruianu-i putem cere sä ne inteleaga cu totul, asa cum suntemnoi casnici, gospodari casa si in stiinta noastrk fricoside zgomot mare si de gesturi largi, stingaci i sfiosiplat la capal. De aceea si stilm noi, moldovenii, maiaproape unul de altul, i cu alit mai mult cind viatane stringe prin alte 1eg5turi, ale toviirasieiale comunithtii de ocupatie, ale bisericii. i te-am viizut

34i

In

gtiintifice,

astfel, cocoane Costachi, intre ai tai sr. intre al mei, mi-altinut in brate copila la sfintul botez, ti-am fost vecinde casa, tovaras de biblioteca si, la durerile rnele celemai mari, am vazut, recunoscator, lacrimi in ochil thibatrini.

$1 de aceea la ultima salutare colegiala a institutiernoastre sa-ml fie ingaduit a-ti spune cit de mult rauInd face aceasth despartire, care lipseste stiinta roma-neasca de unul din batrinii ei deschizatori de cale. t

1913

i Constantin Erbiceanu (1835-1913) si-a Mut studille deteologie la Atena si. a fost profesor de drept bisericesc laFacultatea de teologie din Bucuresti. A publicat studii despreinstitutii bisericestl si blogratil ale unor clerict cu remarcabilliactivitate culturalA. A editat texte vechl : Tetraevangheltd dia.conului Coresi (1839), Didahiile ha Antira Ivireanul (1883-1889).In ceea ce priveste istoria generald, S-a ocupat de epoca dona-niflor fanariote, analizind si tipdrind in traducere izvoaregrecesti : Cronicarii greet care au scris despre romdni In epocafanariotd (1888).

al)

.

CUFRINSUL

Un prof esor fi scriitor : N. Iorga . v . . V,Tabel cronologic XLIIINota editorului . . .LXIX

OAMENI CARI AU POST

Doua rinduri inainte. Prefata din 1911 3Teofil Frincu 5Un titopist : August Treboniu Laurian 8Anghel Demetriescu 11

Un idealist" : Apostol M5rgärit . 16Doctorul Davila 20Mommsen . . 6 25Statuia lui Cuza vodá .... .. 30Eminescu generatia de ast5zi. Cu prilejul uneicarp nouti SA

Stefan Or5sanu :39

Un roman de Eminescu 43Alexandru Odobescu. Cu prilejul tipdririi uneiscrisori din adoiescenta lui 47Stirbei vod5. Cu prilejul tipdririi corespondentei lui 55Anton Pann 59Gheorghe Baritiu. Cu ocazia inaugurarit monu-mentului 66Corespondenta lui Alecsandri 70

345

27 Oameni carl au fost, vol.. I

§i..

. .. . . . . . .

. . .

. . .....

. . . . . ...... .

. . . . . . .

. . . .

o iconnil curat5 : initropcditul Veniamin -CostachiCu prilejul pomenirii saleDoctorul Iacob Felixtin orator al generatiei biitrine : Nicolae lonescu 33Un scriitor pentru popor : I. Pop-Reteganul . 80Un poet al florilor : d-1 D. Anghel 92Serbiirile pentru Schiller 93Citeva rinduri de dincoace" in amintirea luiTimotei Cipariu 96C. Negruzzi. Cu prilejul unei eiii nouti a operelor

in prozd 100Cel dintii volum din operele in proza ale luiEminescu 104Lamprecht despre rolurile nationale . . . 109La dezvelirea monumentului lui. Alecsandri (Frag-ment) 110Un scriitor ardelean : Titu Chitul 113Cartea unui disp5rut : Fete de I. D. Manolache 114Liciu i teatrul lui Alecsandri 110Jubileul d-lui P. Poni . . . .. 1.2tr

Un scriitor necunoscut : Mihail Teliman 124Un erou modern : Henrik Ibben 123Un poet in vremile nehotiirite : N. Nicoleanu 132La mormintul lui Kogianiceanu 137Un poet basarabean : C. Starnati 139o personalitate culturaki din Ardcal : loan L50-datu (1844-1878) . . . . . ..Un b5trin erou : Axentie Sever 151La trecerea unui erou . . . .. 153Un profesor : Dimitrie A. Laurian 136Un dispgrut : Vincentiu Dabes 1590 figura ; Vasile Lascar . . .. ... 160

Paginile Alexandrinei Mihilescu (1876-1895) . . 161

Un cercet5tor al victii poporului romanesc : S. FlMarian 167Frederic Damé . ... 171Giuseppe Garibnldi .. )73

346

9

tut

. . . . . . .

.

.

. . . .

. . ...... . . . . . . . .

. . . . . .

. . . . . . . . . .

.

. . . . .

. .. . . .

1,6

. .

Un arhiereu artist: Anastasie Crimea 176Nicolae Grigorescu 181B. P. Hasdeu 133Iosif Vulcan 186Dante in romaneste 189Longfellow 191Leon Tolstoi 193Tudor de Flondor 196Simion Bib:nut 197Unul din ultimii marl boieri de nearn : StefanGrecianu 199D. M. Sturdza 201Dr. I. Radovici 203Vasile Cosmovici 200P. S. Aurelian 207Doamna Elena Cuza 209Eugeniu Voinescu 213Aurel Muresianu 214Vederile politice ale lui Eminescu si generatia deazi. Pentru o publicafie feicut a cu prilejul serba-rilor de la 14 iunie 1909 216Gimnasticul Moceanu .. 210Baronul Nicolae Hurmuzachi 219Gheorghe Chernbah 220V. Rola Pielcarski 221Pomenirea lui Mihai Vitea ,ul 221Karl Krurnbacher 232Invrttiiminte din viata i domnia lui Cuza vod5, 233Un aventurier interesant : Gheorghe Brancoviel 244In amintirea lui Eminescu ..... . 247Un poet-copil : C. D. CrAciuneseu. 0 prefatii 253Maria IVIavrodin 25,1

Ceva despre Ion Creane 256Adelina T5zliivanu 259Teohari Antonescu 260Eugeniu Carada 262,

347

,S7*

. .

. . . .

. .

.

Ejörnstjerne Ejiirnson . . 264Dinicu Golescu 265Ion Ghica 263I. Codru-Drilgusanu, un cantor ardelean prinEuropa apuseand 271Un poeta minor" : N. Volenti 277Grigorescu, dupli Vlahutä 279La moartea lui Tolstoi .. 282AL Stefulescu 284Iordachi Golescu. 286D. A. Tcodoru 289Grigore Stefilnescu 290G. Orleanu . 292Nicolae Densusianu. 294Ion Adam 296Generalul Ghcorghe Manu 297Genera lul Budisteanu 299Al. Onae 300Un fanatic Wan al romantismului national : EadcaCirt an 301Un profesor ardelean : d-1 Andrei Birseanu 304Gabriel Monod 305In amintirea lui Petru Liciu 307C. Negri. Cuvintare la dezrclirca statuii lui laGalafi (17 iunie) 309loan Mincu 311Spiru C. Haret 312loan Borcia, 313Ion Puscariu 315Liciu ca artist 316

I. L. Caragiale 319

Ce se iubea in Cara2,ia1e 321

Octavian Smigelschi 323

Profesorul Petru Rascanu 326

Locotenentul-colonel Manolescu-Mladian. La inrnor-mintarea lui 327

348

. .

. .

. .

. . . .

. . . .

Nerva Hodcl f 1 ... 329

Aurel Vlaicu 331

Horia Rosetti 333

Locotenentul-colonel I. Manolescu-Mladian * 334loan Maiorescu 0 335

P. Cerna 336Constantin Erbiceanu. Discurs la inmormintare , 339

.

.

Redactor responsabil : NICOLAM TEICATehnoredactor : ELENA CALUGARU

Dat la cules 02.09.1560. Bun de tipar 19.12.196G.Aparutziar ae

1967. Ttral 80.160 ex. bropte. Ilirtie50 ty/in'. Format 700X920132. Coll ed. 20,13.

Colt tiparbibliotecile

13,25.mart

A. nr. 10.86811066. C.Z. pentra8 IL C.Z. pentra bibnotecitemici 8 R-94.

Tiparul executat sub comanda nr. 69576 laCombinatul Poligrafic Casa Scinteii", PiataScinteii nr. 1, Bucure6ti, Republica SociaP6t.1

Ronlanla

iorga

.. Noi, carturarii, cind scrim in carti i cartilese asazã in biblioteci, ni-am platit datoria; poporular.e, inst, comoara arnintirilor sale in suilet...la el trebuie sa te adresezi, fiinda ei, la un loc,sint cei multi, sint cei curati, sint cei tari, ceimeniti biruintelor; sint acei cari sprijina peumerii lor statul si ocarta inaintea tuturora stea-gul de lupta...

Nu cred in carti, nu cred in cei cari le scriu,nu cred in alcatuirile de vorbe ale nimanui. Credin cei mari $i tacuti, in aceia al caror suflet cu-prinde tot cit am $uferit,tot cit am luptat, totceea ce avem dreptul sa smulgem prin lupta.in et, cred." N. IORGA

(1914)

ocf "j1c

Gi4

ir 4snir %

lq h.

: A

.

gt `

,..4

=...O co

0 Ar. 0 ,,.0,or ... -.-. =o n.

- o.. ,...-re'

,Ia)o.

.. ,:. .' f0 l

.

-ia 4I I. tu -0 .-01

lorga - Wikimedia Commons · UN PROFESOR I SCRIITOR : N. IORGA S-au implinit acum un an doud...

Documents

Transcript of lorga - Wikimedia Commons · UN PROFESOR I SCRIITOR : N. IORGA S-au implinit acum un an doud...