1. Enumeraţi activităţile de bază care compun mixul logistic.- asigurarea standardelor de servicii pentru clienti- aprovizionarea- transportul- gestiunea stocurilor- depozitarea marfurilor- manipularea marfurilor- ambalarea de protectie- fluxurile informationale

2. Enumeraţi câteva din activităţile de bază ce trebuiesc luate in considerare la nivelul distribuţiei.- Cine ia deciziile de aprovizionare / reaprovizionare- Ce gamă de produse este transportată / manipulată;- Programarea livrărilor, primirea comenzilor şi manipularea livrărilor;- Produsele depozitate- Apropierea de piaţă şi acoperirea pieţei potenţiale;- Divizarea loturilor;- Primirea şi procesarea comenzilor;- Selecţionarea, împachetarea şi încărcarea produselor;- Livrarea produselor- Administrarea comenzilor- Controlul creditului- Administrarea preţurilor- Vânzarea, promovarea, activităţile promoţionale, sondarea vânzărilor şi a reprezentării;- Relaţiile cu clienţii- Informaţii de piaţă- Ce reduceri / majorări de preţuri trebuie aplicate- Cât de important este produsul / serviciul pentru piaţă ? Cât de importanţi sunt actuali şi/sau potenţiali clienţi pentru firmă

3. Care sunt activităţile principale derulate in cadrul activitătii de gestionare a stocurilor?- elaborarea politicilor privind stocurile de materii prime, materiale şi produse finite;- stabilirea mixului de produse din stoc (ponderea diferitelor articole în numărul şi cantitatea totală de produse menţinute în stoc), în funcţie de contribuţia diverselor articole la vânzările firmei;- determinarea stocului de siguranţă şi a nivelului de reaprovizionare (mărimea stocului la care se lansează o nouă comandă de reaprovizionare);-aplicarea unor strategii specifice în ceea ce priveşte gestiunea stocurilor.

4. Care sunt activităţile principale legate de activitatea de depozitare a mărfurilor?- stabilirea necesarului de spaţii de depozitare;- alegerea amplasamentului depozitelor;- determinarea numărului de depozite necesare;- stabilirea configuraţiei depozitului;- amplasarea mărfurilor în spaţiul de depozitare

5. Care sunt activităţile de sprijinire (susţinere) ale mixului logistic?- tcumpararea (achizitionarea materiilor prime, a materialelor, a consumabilelor, etc.);- tdezvoltarea tehnologica;- tfluxurile materiale din interiorul întreprinderii;- tmanagementul resurselor umane, cu tot ceea ce presupune aceasta;- tinfrastructura firmei (management general, planificare, finante-contabilitate

6. Care sunt domeniile majore de interacţiune dintre logistică şi marketing?1. Proiectarea produsului - poate avea un efect major asupra depozitării şi transportului şi prin urmare asupra costurilor aferente.2. Stabilirea preţului - este modalitatea prin care cererea serviciilor de logistică influenţează costul total al produsului, şi, prin urmare, şi politicile de preţ ale companiei. 3. Prognozarea pieţei şi a vânzărilor - dictează nivelul resurselor logistice necesare livrării produselor la clienţi.4. Strategiile de servire a clientului. Dacă departamentul de marketing optează pentru un nivel foarte înalt de servire, resursele logistice, adică echipamentele şi stocul, vor trebui să fie considerabile.5. Procesarea comenzilor. Responsabilitatea pentru cine primeste comenzile clientilor, viteza si eficienta procesarii are o influenta majora asupra costurilor operationale si asupra imaginii clientilor despre nivelul serviciului. În acest domeniu este preferabila elaborarea în comuna strategiei.6. Canalele de distributie. Decizia de furnizare direct catre client sau prin intermediari va influenta puternic nivelul resurselor logistice necesare. Marketingul trebuie sa consulte logistica în luarea deciziilor care privesc canalul de distributie.7. Enumeraţi câteva din activităţile de interfaţă dintre logistică şi marketing?

t Aprovizionareat Localizarea depozitelort Gestionarea stocurilort Onorarea comenzilort Ambalareat Transportult Stabilirea obiectivelor de marketingt Proiectarea produsuluit Stabilirea preturilort Proiectarea activitatilor de promovaret Alegerea canalelor de distributie

8. Enumeraţi câteva din principiile de bază comune tuturor departamentelor de logistică- Asigurarea unei legături între logistică şi strategia firmei- Realizarea unei organizări globale prin care să fie controlate toate funcţiile logistice (logistica internă, gestionarea- materialelor, transport, depozitare, distribuţie, orice funcţie importantă) de către un singur departament din cadrul firmei.- Valorificarea informaţiilor- Accentul pus pe managementul resurselor umane- Constituirea de alianţe strategice- Accentul pus pe îmbunătăţirea performanţelor financiare- Stabilirea nivelului optim al serviciilor- Valorificarea cunoştinţelor, experienţei şi a creativităţii angajaţilor în scopul fluidizării şi simplificării operaţiilor logistice- Optimizarea volumului şi a fluxurilor de mărfuri- Evaluarea şi depăşirea propriilor performanţe

9. Enumeraţi câteva strategii din domeniul logisticii care au in vedere nivelul de servire a clienţilor.1.Strategia stocurilor:t ierarhizarea nivelelor de servicii;t strategia de reaprovizionare;t obiective legate de rotatia stocurilor;t dispunerea stocurilor.

2.Strategia de depozitare:t numarul punctelor de stocare;t dispunerea depozitelor;t proiectarea depozitelor;t metode de manipulare a materialelor.3. Strategia de transport:t prin mijloace proprii / prin intermediul unei terte parti;t deciziile de închiriere / cumparare;t alegerea clientilor / livrare directa / alte optiuni;t obiective legate de utilizarea mijloacelor de transport;t flexibilitatea rutelor;t diversificarea formelor de transport.4. Strategia de comunicare cu clientii:t politica duratei ciclului de comandare;t strategii diferentiate de raspuns fata de nevoile clientilor;t sistemele de gestionare a comenzilor;t strategia privind reclamatiile / înapoierea marfurilor / pagubelor;t raportarea situatiei comenzilor

10. Enumeraţi câteva din avantajele oferite de intermediari in cadrul canalelor de distribuţie.• capacitatea de a satisface cererile de servicii la un cost rezonabil;• reducerea capitalului alocat pentru distribuţie;• mai multă flexibilitate;• o acoperire geografică mai bună, prin crearea mai multor centre de vânzare (asigură, într-un mod mai eficient, disponibilizarea imediată a produsului);• costuri de operare mai mici, atât pe ansamblu, cât şi în zonele periferice (minimizarea costurilor legate de : organizarea vânzărilor; depozitare; finanţarea stocurilor; pierderile prin învechirea stocurilor şi creanţe nerecuperabile);• împărţirea riscurilor implicate de relaţiile de afaceri;• contact mai bun cu clienţii şi creşterea cotei de piaţă – vânzări sporite;• disponibilitatea serviciilor specializate (servicii înainte şi după vânzare, diferenţiate în funcţie de specificul local);• mai multe informaţii legate de vânzări şi o cunoaştere mai bună a pieţei;• abilitatea de a redistribui resursele de management;• reducerea riscurilor totale.

11. Enumeraţi câteva din dezavantajele oferite de intermediari ȋn cadrul canalelor de distribuţie.•pierderea controlului direct (pierderea controlului asupra verigilor care formează canalul de distribuţie al produsului);•inexistenţa unor date adecvate pentru verificare şi control; •posibile omisiuni sau distorsionări de informaţii; •reducerea rotaţiei stocurilor (a controlului produsului);•creşterea costurilor de stocare datorită unor niveluri mari ale stocului;•renunţarea la stabilirea priorităţilor;•probleme de contabilitate (cum ar fi, înregistrarea pierderilor din stoc);•incapacitatea de răspunde cererilor speciale;•costuri directe mai mari;•costuri mai mari datorate pierderilor şi deteriorărilor de produse din stoc;•probleme de comunicare cu clienţii, cu asumarea riscului ca servirea să nu se facă corespunzător.

12. Care sunt activităţile cuprinse intr-un canal de distribuţie?1. activitati care privesc schimbarea proprietatii produsului (negocieri, cumparari si vânzari) – canalul comercial;2. activitati care privesc furnizarea fizica a produsului (inclusiv transportul si depozitarea) - reteaua de distributie fizica (d.p.d.v. al logisticii atentia principala trebuie focalizata pe aceasta activitate);3. activitati auxiliare sau care faciliteaza activitatile anterioare (colectarea si prelucrarea informatiilor, asumarea riscului, finantarea, activitatea promotionala).

13. Care sunt formele de organizare ale canalelor de distribuţie?a. canalele de distributie standard, traditional: producator – en-gros-ist – en-detail-ist;b. canalele de distributie ale firmei, unde etapele succesive de productie si distributie sunt derulate de o singura firma;c. canalele de distributie administrate, în care etapele succesive ale productiei si distributiei sunt coordonate de cel mai puternic membru al canalului;d. canalele de distributie contractuale, în care un grup de membri independenti ai canalului îsi integreaza programele de marketing, pentru a obtine costuri mai mici si/sau pentru a avea un impact mai mare pe piata.

14. Când se aplică modelul simplu al canalului de distribuţie?Modelul simplu al unei retele de baza pentru distributia directa sursa -client implica numai expedieri directe de la surse catre clienti (vânzari directe) si poate fi aplicat atunci când se înregistreaza urmatoarele situatii:- tloturile expediate sunt suficient de mari pentru a garanta costuri mici de transport (mijloacele de transport fiind încarcate la maxim);- tdistanta pe care se expediaza marfurile este suficient de mica pentru a permite un timp de livrare acceptabil pentru clienti din punct de vedere al servirii;- tdistributia finala catre clienti se face prin „avanposturi” care devin destinatii în cadrul sistemului.

15. Când se aplică modelul reţelei de distribuţie cu transbordare şi care sunt avantajele/dezavantajele acestei reţele?Când marimea lotului este mai mica decât capacitatea mijlocului de transport si/sau consideratiile de servire (mai rapida si mai promta a clientilor) impun deplasarea stocurilor între surse si destinatii, trebuie intrdusa o veriga intermediara pentru transportul produselor (depozitele intermediare)Avantajele retelei de distributie cu transbordare:

- Reducerea costul de transport, prin utilizarea la maxim a capacitatii mijlocului de transport, pe distante mai mari, pâna la depozitele intermediare. De aici, marfurile se expediaza în loturi mai mici (sub capacitatea mijlocului de transport, cu costuri mai mari), dar pe distante mai scurte. Per ansamblu, costurile totale vor fi mai mici decât cele corespunzatoare unei distributii directe sursa-client.

- Micsorarea timpilor de livrare (prin plasarea stocurilor mai aproape de client). - Sporirea sigurantei sistemului, prin dispersarea stocurilor, a.î. orice problema care afecteaza unul sau mai multe depozite sa nu blocheze întregul

sistem (pot aparea probleme legate de timpul nefavorabil, revendicari sindicale, evenimente neprevazute).Dezavantaje:

- creste costul stocurilor (se creaza stocuri curente, de tranzit si de siguranta mai mari decât în cazul distributiei directe);- creste costul de depozitare din cauza unor operatii suplimentare de manipulare, depozitare, divizare si comasare în depozitele intermediare. De

asemenea, în cadrul depozitelor intermediatre ar putea fi necesare o serie de operatii suplimentare, cum ar fi cele de reambalare, reetichetare, finisare.

În cadrul acestui tip retea pot fi întâlnite si situatii în care trebuie lucrat cu loturi mai mari, care nu necesita transbordare, fiind posibila expedierea lor direct de la sursa la client.

16. Când se aplică modelul reţelei de distribuţie multinivel şi care sunt avantajele/dezavantajele acestei reţele?Atunci când majoritatea surselor sunt concentrate într-o zona restrânsa, iar clientii sunt raspânditi pe o arie larga, apare necesitatea derularii activitatii de distributie pe mai multe nivele, prin introducerea unei noi verigi în retea, pozitionata între surse si depozite (depozite principale sau centre de distributie) Reteaua de distributie multinivel - poate fi utilizata când numarul produselor din stocuri este foarte mare, dar numai o mica parte din ele sunt foarte solicitate.- Centrele de distributie vor detine stocuri complete, iar depozitele vor pastra numai produsele care se deplaseaza rapid.- Depozitele vor putea fi reaprovizionate mai promt de catre centrele de distributie, fata de situatia aprovizionarii direct de la sursa.- Prin utilizarea centrelor de distributie sursele au posibilitatea de a expedia produsele catre acestea utilizând la maxim capacitatea mijlocului de

transport.- Produsele din centrele de distributie pot fi expediate spre depozitele regionale sau direct spre clienti.

- Acest tip de retea de distributie cumuleaza toate avantajele retelei de distributie cu transbordare cu o siguranta mai mare în cadrul sistemului (daca sursele sunt afectate de evenimente negative, sistemul de distributie poate continua sa functioneze o perioada de timp fara întreruperi, datorita exitentei unor stocuri suplimentare complete la celelalte nivele).

- De asemenea, dezavantajele sunt aceleasi, la ele adaugându-se faptul ca sunt mult mai dificil de condus.17. Care sunt problemele esenţiale pe care trebuie să le rezolve activitatea de distribuţie?

- necesitatea realizarii de catre producator a unor produse noi sau îmbunatatite;- necesitatea îmbunatatirii sistemului de livrare al producatorilor;- cooperarea între membrii canalului de distributie;- necesitatea îmbunatatirii tehnicilor informationale atât la nivelul producatorului, cât si al retelei de vânzare;- necesitatea ca producatorii sa-i ajute pe en-detail-isti sa faca fata lipsei de forta de munca si a costurilor salariale în crestere.

18. In ce condiţii poate fi realizat un proces de delocalizare a producţiei?Delocalizarea zonelor de producţie determină un supracost logistic prin raport cu producţia naţională, care trebuie evaluat înainte de a adopta orice decizie (imobilizări în capacităţi de transport, timpul de transport aerian sau maritim, drepturi vamale eventuale la intrarea pe teritoriul naţional, întârzieri neprevăzute, etc.).Pentru ca o delocalizare să fie interesantă ea trebuie să se supună următoarei inecuaţii: sCw – sCl > 0unde: sCw – subcosturile legate de mâna de lucru;sCl – subcosturile logistice.Există încercări de elaborare a unor indici globali, care conduc la ierarhizarea ţărilor în funcţie de gradul lor de atractivitate.Criterii posibile de analiză:

- structura financiară;- mediul economic şi calitatea;- disponibilitatea şi competenţele resurselor umane.

Pentru fiecare criteriu se stabileşte şi se atribuie un punctaj corespunzător situaţiei din ţara analizată.19. Care sunt elementele (strategiile) esenţiale de configurare a unei structuri logistice?

- strategia operaţiunilor;- strategia de externalizare;- strategia de distribuţie;- strategia serviciilor oferite clienţilor;- strategia activelor.Deciziile referitoare la aceste elemente şi modul în care vor fi articulate unele cu altele vor determina strategia logistică globală.

20. Care sunt posibilităţile de realizare a produselor şi când se utilizează fiecare din aceste activităţi?- Producţia pe stoc (strategie ideală pentru produsele standardizate, vândute în cantităţi mari). Producţia de loturi mari permite menţinerea unor costuri

de producţie scăzute, iar deţinerea acestor produse în stoc oferă posibilitatea de a răspunde rapid la cererea clienţilor;- Producţia pe comandă (strategia se aplică produselor personalizate sau cu o cerere mai redusă, dar cu valoare mare). Întreprinderile care o utilizează

fabrică produse finite doar după primirea unei comenzi. Aceasta permite să nu se păstreze decât un stoc redus şi să se propună numeroase opţiuni diferite;

- Configurarea comenzii (strategie hibridă în care producătorul realizează mai întâi partea generică a produsului, pentru a-l finaliza după primirea comenzii). Se aplică produselor propuse în multiple variante, când se urmăreşte limitarea stocului de produse finite şi livrarea mai rapidă cu o „producţie la comandă”;

- Concepţia comenzii. Foarte apropiată de producţia la comandă, această strategie se adresează întreprinderilor care concep şi fabrică produse pe măsura fiecărui client.21. Care sunt etapele procesului de recrutare a resurselor umane?

1. planificarea recrutarii– de câti angajati este nevoie?– când sunt necesari acestia?– ce cunostinte si aptitudini sunt necesare?2. stabilirea responsabilitatilor organizationale– stabilirea strategiilor de recrutare,– stabilirea procesului de recrutare,– stabilirea persoanelor implicate în recrutare, în afara departamentului de resurse umane3. stabilirea deciziilor organizationale– stabilirea surselor de recrutare – interna, externa, internet, etc.– stabilirea tipului de personal – permanent, cu norma redusa, temporar, etc.4. Stabilirea metodelor de recrutare– anunturi în publicatii– anunt intern– alte posibilitati de atragere

22. Care sunt etapele procesului de selecţie a resurselor umane?- verificarea formularului (cererii) de solicitare a postului,- curriculum vitae (CV);- trierea cererilor pe baza datelor personale cu redactarea listei- prescurtate cu candidatii selectati (“shortlist”);- intervievarea candidatilor;- administrarea testelor;- luarea deciziei asupra alegerii candidatilor;- înstiintarea candidatilor în legatura cu decizia luata;- încheierea contractului de angajare

23. Care sunt tipurile de interviuri de selecţie utilizate in MRU?Dupa gradul de structurare al interviului:- • interviu structurat – cu întrebari prestabilite, care se aseamana foarte mult cu un chestionar la care solicitantul raspunde oral; este utilizat în

special pentru posturile care necesita putina educatie si calificare, care nu cer în mod special anumite caracteristici ale personalitatii;- • interviu semi-structurat – în care sunt fixate dinainte unele întrebari de baza, ele servind ca jaloane pentru fluxul discutiei;- oricum intervievatorul nu este încorsetat de aceste întrebari ci poate purta si o discutie libera cu solicitantul în alte arii de interes;- • interviu nestructurat – decurge ca o discutie libera; în avans, intervievatorul îsi fixeaza anumite puncte care trebuie atinse în- timpul discutiei fara a formula apriori întrebari. În functie de numarul intervievatorilor- Interviul individual – este varianta de interviu în care candidatul discuta cu un singur intervievator.

– Avantajul major al acestui tip de interviu este ca se poate stabili foarte repede o atmosfera deschisa, raporturi de amabilitate si de încredere.– Principalul dezavantaj al acestui tip de interviu este ca organizatia lasa pe seama unui singur om responsabilitatea

- selectiei candidatilor în acest moment al procesului care, dupa cum am subliniat, este unul foarte important.- interviul cu un grup de intervievatori - acesta consta în intervievarea candidatului de catre un grup (comisie) din cadrul- organizatiei.- • interviul panel (intervievatorii sunt în numar de trei sau patru)- • interviul de consiliu (board) în care intervievatorii sunt în numar de la opt în sus (acest tip de interviu se utilizeaza în selectarea persoanelor

pentru functiile cele mai înalte ierarhic dintr-o mare companie).- • are ca principale doua avantaje posibilitatea de a se lua hotarâri rapide si o crestere a validitatii interviului prin confruntarea mai multor pareri în

privinta unui candidat.

- • dezavantajul major îl constituie faptul ca este mai stresant pentru candidat, atmosfera este mai rece, mai rigida si mai formala decât la interviul cu o singura persoana.

24. Enumeraţi câteva metode utilizate in analiza postului.o observatia directa Dezavantajele principale ale acestei metode sunt:

un lucrator experimentat poate face ca activitatea observata sa para mai usoara un lucrator lipsit de experienta poate da impresia unei dificultati exagerate a activitatii desfasurate unele activitati manuale se desfasoara prea repede pentru a putea fi observate

o interviu cu detinatorul postului Dezavantajele acestei metode sunt: angajatul respectiv poate supraestima sau minimaliza importanta activitatii desfasurate de el un lucrator experimentat poate din rutina, sa uite anumite activitati, sau detalii despre anumite activitati desfasurate angajatul poate sa nu fie în stare sa îsi prezinte clar activitatile desfasurate

o interviu cu managerul imediat superior Dezavantajele acestei metode sunt: acesta poate sa nu fie întotdeauna la curent cu detaliile activitatii desfasurate acesta este de multe ori influentat în descrierea postului de impresia pe care o are despre detinatorul actual al postului acesta poate exagera importanta si responsabilitatile aferente unui post aflat în subordinea sa, în scopul cresterii propriei importante

o studierea echipamentelor si uneltelor de lucru- • Acestea pot da informatii pretioase despre activitatea desfasurata în acel loc de munca.

o utilizarea de studii si anchete anterioare pe aceasta tema- • Acestea sunt foarte utile întrucât ofera un cadru general, care se poate îmbogati cu informatii la zi despre activitatea desfasurata.

o utilizare de chestionare administrate detinatorului postului Dezavantajele acestei metode sunt: detinatorul postului poate sa nu înteleaga sensul corect al întrebarilor, si atunci raspunsul nu este valid acesta poate sa considere ca întrebarile nu reflecta realitatea privitor la activitatea desfasurata de el.

25. Care sunt dezavantajele metodei de observare directă utilizată in analiza postului?• un lucrator experimentat poate face ca activitatea observata sa para mai usoara • un lucrator lipsit de experienta poate da impresia unei dificultati exagerate a activitatii desfasurate • unele activitati manuale se desfasoara prea repede pentru a putea fi observate

26. Care sunt dezavantajele interviului cu detinătorul postului in analiza postului?• angajatul respectiv poate supraestima sau minimaliza importanta activitatii desfasurate de el• un lucrator experimentat poate din rutina, sa uite anumite activitati, sau detalii despre anumite activitati desfasurate• angajatul poate sa nu fie în stare sa îsi prezinte clar activitatile desfasurate

27. Care sunt dezavantajele interviului cu managerul imediat superior in analiza postului?• acesta poate sa nu fie întotdeauna la curent cu detaliile activitatii desfasurate• acesta este de multe ori influentat în descrierea postului de impresia pe care o are despre detinatorul actual al postului• acesta poate exagera importanta si responsabilitatile aferente unui post aflat în subordinea sa, în scopul cresterii propriei importante

28. Care este utilitatea evaluării performanţei intr-un proces de MRU?1. ameliorarea performantei viitoare – efectul retroactiv al evaluarii permite angajaţilor, managerilor şi specialiştilor din departamentulde resurse umane de a interveni în mod adecvat pentru ameliorarea performanţei;2. modificari de remuneratie si alte beneficii – evaluarea performantei permite identificarea persoanelor care merita o crestere de salariu,o primă sau alte facilităţi;3. determina o viitoare utilizare a unui angajat – promovarea, transferul, retrogradarea şi concedierea sunt în general bazate pe rezultatele anterioare şi uneori pe cele prevăzute;4. evidentierea nevoilor de formare si dezvoltare – o performanta scazuta poate indica o nevoie de formare; de asemenea, o performanta excelenta poate indica o subutilizare a persoanei respective;5. planificarea dezvoltarii carierelor – efectul retroactiv al evaluarii determina decizii de orientare profesionala; un angajat foarte bun este considerat un angajat de perspectiva si este stimulat pentru dezvoltarea unei cariere în cadrul organizatiei;6. lacune în procesul de dotare – performantele slabe se pot datora nepriceperii sau dotarii reduse a serviciului de resurse umane;7. inexactitatea informatiilor – un rezultat slab al evaluarii se poate datora unor erori privind informatiile despre post, privind informatiile despre planificarea resurselor umane sau în alte segmente ale managementului resurselor umane.8. erori în definirea postului;9. evidentierea influentelor externe – performanta scazuta a unei persoane poate fi influentata de factori externi mediului de munca cum ar fi: familia, situatia financiara, problemele de sanatate, etc.

29. .Care sunt metodele de evaluare a performanţelor intr-un proces de MRU?1. evaluarea libera – este metoda cea mai simpla, dar si cea mai putin utila; consta în efectuarea unei judecati globale asupra randamentului unui individ; fara criterii bine definite, fara masuri, bazându-se pe o apreciere globala, ea permite aparitia tuturor erorilor si nu ofera angajatului nici un indiciu pentru a-si modifica comportamentul;2. incidentele critice – metoda cere din partea evaluatorului notarea evenimentelor notabile pe masura ce ele se petrec; este de preferat ca incidentele sa fie înregistrate în mod continuu, si nu retrospectiv; trebuie notate atât evenimentele pozitive cât si cele negative. 3. evaluarea de catre specialisti – metoda foarte des utilizata în Franta si Canada; echipe de specialisti în resurse umane vin în cadrul institutiei si efectueaza evaluarea alaturi de managerii directi; interpretarile lor sunt mai putin expuse erorilor decât cele ale sefilor directi;4. testele de evaluare a performantei – acestea pot fi teste scrise de evaluare a cunostintelor sau teste practice de abilitati.

30. Care sunt domeniile principale de activitate ale managementului logisticii?Managementul logisticii consta în însumarea:

activitatilor de gestionare a materialelor (derulate înainte procesului de productie); activitatilor de distributie propriu-zise de la sfârsitul productiei; însotite de un flux de informatii, în ambele sensuri, care reprezinta cadrul de operare al functiei logistice.

Cuprinde:- logistica de planificare- logistica de conceptie- planifcarea sistemului logistic- controlul si supravegherea sistemului logistic- organizarea logisticii