Alexandru Lapusneanul-nuvela istorica-

A aparut la 1 Martie 1840, in primul numar al reviste „Dacia Literara” incadrandu-se prin tema istorica recomandarilor lui Kogalniceanu din „Introductie”. Este cea mai valoroasa nuvela istorica romaneasca, desi este printre primele.

Tema istorica Evocarea celei de a doua domnii a lui A L 1564-1569, lupta pentru putere in

Moldova sec 16, intre domni si boieri pentru impunerea autoritatii domnesti in fata oligarhiei boieresti

Incipit Se remarcă prin sobrietatea stilului cronicaresc, neutru, impersonal.Rezuma

evenimentele care explica venirea lui L., pt a doua domnie: Ieraclid Despotul fusese omorat de Stefan Tomsa care acum domnea in Moldova; acesta il invinsese peL. In lupta de 2 ori din cauza tradarii boierilor; de la Constantinopol ,unde fugise, L. Se intoarce cu oaste turceasca pt a-si salva tronul

FinalÎn acelasi stil cronicaresc ca si in incipit,finalul consemneaza concis si lapidar

sfarsitul domnitorului,mentionand si portretul votiv: „acest fel fu sfarsitul lui L..la manastirea Slatina zidita de el,unde e ingropat,se vede si astazi portretul lui si al familiei sale”

Structura narativa

1. are o structura clasica in patru capitole care fixeaza momentele subiectului. Fiecare capitol se descrie cu un motto, care rezuma actiunea si constituie replici ale personajelor.

Cap 1 „ Daca voi nu ma vreti, eu va vreu” ( raspunsul dat de Lapusneanul soliei de boieri Veverita, Motoc, Spancioc, Stroici care ii cerusera sa se intoarca pentru ca poporul nu il vrea)

Cap 2 „ Ai sa dai seama doamna”( avertismentul pe care vaduva unui boier ucis il adreseaza Ruxandei probabil pentru ca nu ia atitudine fata de crimele sotului ei)

Cap 3 „ Capul lui Motoc vrem” ( cererea multimii adunata in fata palatului, care vede in Motoc singurul vinovat pentru toate nelegiiuirile savarsite de domnitor )

1

Cap 4 „ De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu” ( amenintarea rostita de domnitor care fusese calugarit potrivit obiceiului, pierzand astfel puterea domneasca ).

2. naratiunea se desfasoara liniar, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative si a episoadelor. Compozitia se remarca prin echilibru, urmand structura momentelor clasice ale subiectului.

Expozitiunea, Intriga(cap 1) Desfasurarea actiunii (cap 2) Punctul culminant (cap 3) Deznodamantul (cap4)

3. modurile de expunere: alterneaza naratiunea cu descrierea si dialogul.Naratiunea prezinta faptele, intamplarile cronologic prin inlantuire.Descrierea intrerupe naratiunea pentru a fixa cadrul intamplarilor carora

le ofera culoarea locului si a timpului. Desccrierea prezinta tipuri diverse: vesminte, ceremonii, cadru, personaje. De asemenea descrierea individualizeaza eroii, dand consistenta lumii evocate.

Dialogul este un mijloc de a dramatiza actiunea( adesea opera are caracter scenic ) si de a caracteriza personajele.

4. naratorul este omniscient, ubicuu, obiectiv, cu doar cateva interventii subiective atunci cand il caracterizeaza pe domnitor „tiran” sau actiunile sale „ desantata cuvantare ”. naratiunea se face la persoana a treia, iar perspectiva narativa este dindarat.

Subiectul

Cap I : Expozitiunea prezinta intoarcerea lui Lapusneanul la tronul Moldovei pentru a doua domnie in 1564, in fruntea unei armate turcesti si inalnirea cu solia celor 4 boieri trimisi de domnitorul Tomsa: Veverita, Motoc, Spancioc si Stroici. Acestia il anunta ca trebuie sa se intoarca intrucat poporul nu il vrea.

Intriga reprezinta hotararea domnitorului de a-si relua tronul si dorinta de razbunare fata de boierii tradatori.

Cap II: In Desfasurarea actiunii se prezinta o serie de evenimente declansate de reluarea tronului de catre Lapusneanul: fuga lu Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor boieresti, uciderea unor boieri neloiali domnului, interventia doamnei Ruxanda pe langa domnitor pentru a inceta cu uciderile.

2

Cap III: Cuprinde mai multe secvente narative: discursul domnitorului la slujba duminicala de la mitropolie, ospatul de la palat, uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui Motoc de catre multimea aflata in fata palatului domnesc si „leacul de frica” oferit doamnei la vederea piramidei cu capetele celor 47 de boieri ucisi. Capitolul reprezinta punctul culminant.

Cap IV: In acest capitol se relateaza ca dupa 4 ani de la cumplitele evenimente, Lapusneanu se retrage in cetatea Hotinului, lovit de friguri. Domnitorul este calugarit dupa obiceiul vremii. Cand isi revine ameninta sa ii ucida pe toti, inclusiv pe fiul sau Bogdan, urmasul la tron. De aceea Doamna Ruxanda accepta sfatul boierilor de a-l otravi. Deznodamantul e reprezentat de moartea prin otravire a domnitorului.

Personaje:

Pesonajul este pentru Negruzzi nu numai un procedeu prin care ilustreaza complexitatea umanului ci si o modalitate prin care evoca o lume si conflictele ei. Personajele sunt bine conturate, chiar daca sunt secundare sau episodice.

Principal: Alexandru LapusneanulSecundare: doamna Ruxanda, MotocEpisodice: Spancioc, Stroici, personajul colectiv

Alexandru Lapusneanul

Ilustreaza un tip uman cu un destin si un profil psihologic elaborate in conformitate cu ideologia pasoptista care cauta in istorie modele de personalitatati angrenate in conflicte puternice.

Lapusneanul este erou principal al nuvelei intrucat participa la toate conflictele iar celelalte personaje sunt conturate in functie de el.

Este un personaj romantic exceptional, care evolueaza in intamplari exceptionale ( uciderea boierilor) si e construit din contraste puternice.

Este tipul domnitorului medieval, crud si viclean, perfect integrat in mentalitatea epocii, care guverneaza absolutist.

E un caracter gata format care ni se dezvaluie in evolutia gradata a conflictului, e puternic individualizat, construit cu minutiozitate, prin biografie, mediu, relatii sociale.

Vrea sa impuna autoritatea domneasca prin orice mijloace, nu abdica de la propirul destin nici in fata limitelor omenesti cum sunt boala sau moartea.

Hotararea de a avea puterea domneasca este implacabila. Pierduse tronul in prima domnie din cauza tradarii boierilor; se intoarce cu o oaste turceasca pentru a-l detrona pe Tomsa si cand boierii il indeamna sa se intoarca, raspunde prin „ Mai degraba si-ar intoarce Dunarea cursul indarapt”.

3

Hotararea este pusa in practica prin guvernarea cu ajutorul terorii, prin lichidarea posibilor opozanti. Cunoscator al slabiciunilor omenesti, e prevazator si viclean. Abilitatea si diplomatia sunt folosite pentru consolidarea puterii absolute. Se casatoreste cu Ruxanda pentru a dobandi simpatia poporului, intrucat aceasta era fiica lui Petru Rares si sora lui Ilie Stefan. Vointei neabatute i se asocieaza alte trasaturi: stapan pe sine, sange rece, isi urmareste machiavelic scopurille. Arde cetati, ucide boieri si cand e averitzat de doamna Ruxanda ii promite un leac de frica. Razbunator fata de boierii tradatori. Tirania culmineaaza cu uciderea celor 47 de boieri la ospat dupa ce rostise la mitropolie o „desantata cuvantare” prin care le propune perfid impacarea si le cere iertare. Crud, il da pe motoc multimii dupa ce ii promisese „:Sabia mea nu se va manji cu sangele tau”. Inteligenta diabolica, reuseste sa manipuleze masele pentru a-si pune in aplicare planurile. 4 ani mai tarziu in cetatea Hotinului, bolnav de friguri, cere sa fie calugarit, dar cand isi revine ameninta si nu isi recunoaste vina nici in ultimele clipe.

Mijloacele de caracterizare sunt diverse, specifice eroului romantic. Este caracterizat direct de catre narator prin portret fizic (precizeaza

trasaturile care accentueaza moralul:ochii scanteietori, rasul sarcastic ) si prin descrierea vestimentatiei specifica epocii „ Purta coroana Paleologilor, si peste dulama poloneza de catifea sacojie avea cabonita turceasca”. Naratorul inregistreaza gesturile si mimica personajului prin mutatii scurte: „ In minutul acela era galben la fata” sau „Raspunse Lapusneanul cu sange rece”.

Caracterizarea indirecta se realizeaza prin prezentarea faptelor, atitudinilor si comportamentul eroului.

Caracterizarea realizata de alte personaje este succinta. Mitropolitul Teofan „ crud si cumplit este omul acesta”. Spancioc „ sangele cel pangarit al unui tiran ca tine”.

Forta exceptionala a domnitorului domina in relatia cu celelate personaje: pe boieri ii macelareste, se razbuna pe tradatori, pe Motoc ii da multimii, iar doamnei Ruxanda ii ofera leac de frica. Relatia cu doamna Ruxanda este construita pe antiteza romantica demonic- angelic si are menirea de a accentua prin contrast trasaturile domnului.

Dimesiunile romantice ale personajului sunt monumentalitatea, tiranismul, machiavelismul, forta si determinarea, spectaculosul actiunilor, concizia replicilor memorabile. Totusi eroul traieste dincolo de canoanele unui curent dupa cum aprecia G. Calinescu : „Lapusneanul apare omenesc ca orice om viu si intreg si impresia ultima a cititorului e mai putin a unui portret romantic cat a unei puternice creatii pe deasupra oricarui stil. Echilibrul intre convetia romantica si realitatea individului, aceasta e minunea creatiei lui Negruzii”.

Ruxanda

Pers. Real, cunoscut din cronici, unde are o imagine pozitiva „femeie destoinica.Negruzzi se distanteaza de cronica,nu o caracterizeaza, e doar o antiteza.

4

Ruxanda, fiica lui Petru Rares si sotia lui Lapusneanul este un personaj secundar, romantic, construit in antiteza cu domnitorului( blandete – cruzime, caracter slab – caracter tare ). Figura ei nu este individualizata ci slujeste doar ca artificiu epic pentru a sugera antiteza. Lipsita de vointa, nu actioneaza singura nici cand il roaga pe domn sa inceteze cu omorurile, nici cand il otraveste. Personajul e construi doar prin cateva replici si prin amanunte referitoare la vestimentatie pentru a sugera culoarea epocii. De ex; cap 2 il numeste „bunul meu sot” sau „viteazul meu domn” dovedind putere de disimulare. In final ea dovedeste ca poate fi si puternica [scena otravirii]

Fizic:frumusetea tipica domnitelor

Motoc

Tipul boierului tradator, las, viclean, lipsit de scrupule. Si el este construit in antiteza cu spancioc si stroici, tineri boieri pamanteni, legati de popor. Motoc il tradase pe Lapusneanul in prima domnie ca apoi sa-l linguseasca asemeni cainelui care „ in loc sa muste, linge mana celui care il bate”. Este tipul versatilului, al tradatorului intrigant „ un soi de Poloniu mai abject”(G. Calinescu)

Relatia Motoc – domn Conflictul dintre cei 2 se contureaza din cap 1Dialogul releva date despre relatia anterioara, bazata pe interese comune,dar si

tensiuni intrucat Motoc il tradaseIn fata celorlalti boieri Motoc este cel care zice”norodul nu te vrea”Ramas singur cu L. Cade in genunchi,e slugarnic, se umilesteDomnitorul il numeste”invechit in zile rele, deprins a te ciocoi la toti boierii’Il iarta insa pt ca stie ca ii e „trebuitor”, ca va avea nevoie de un intrigant ca el

Conflictul se va intensifica in cap 3 si va pune in lumina personalitatea puternica a lui L. Motoc se declara de acord cu uciderea boierilor „ai urmat cu mare intelepciune,Cand poporul ii cere capul devine umil ,nedemn, las. L. ii zice dandu-l multimii „in acest fel plateste Alexandru Voda celor ce prada tara”

Spancioc si Stroici

Reprezinta boierii pamanteni, legati de popor si de traditii. Desi sunt personaje schematice, conventionale in maniera romantica, sunt prezentate in antiteza cu Motoc. Abili, intuind adevarul, scapand din capcane si revenind la momentul oportun pentru a se razbuna.

5

Personajul colectiv

Este reprezentat de masa de targoveti care se aduna la palat. Se comporta la inceput ca o multime amorfa, nemultumita, dezorientata, nestiind sa-si exprime dorintele. Vointa ei se cristalizeaza la auzirea numelui lui Motoc in care ea vede originea tuturor relelor( „ Capul lui Motoc vrem” ). Pesr colectiv apare pentru prima data in literatura noastra si este remarcabil modul in care autorul surprinde psihologia multimii, anticipand pe Rebreanu in „Rascoala”.

Elemente Clasice

Riguarea constructiei epice: capitole, mottouri si momentele subiectului]

Sobrietatea stilului Concizia, echilibrul Obiectivitatea, minima implicarea a naratorului „ Marsavul,

ticalosul, tiranul” prin care introduce perspectiva sa morala, intervenind in fictiune si orientand-o pe alaturi.

Elemente Romantice

Inspiratia istorica Eroul exceptional Folosirea antitezei Descrierea epocii: ceremonii, obiceiuri,vestimentatie Folosirea hiperbolei: „ piramida de capete” Vocabular: limbaj cu elemente de factura populara ( „gloata,

norod” ) ai arhaice ( „Ii despoaie de averi „ )

Demonstratia ca e nuvela istorica

Nuvela este o specie a genului epic in proza cu o construcite riguroasa, un fir narativ central, cu o intriga concisa, cu o perspectiva narativa obiectiva, cu fapte verosimile si cu personaje caracterizate succint, gravitand in jurul personajului principal.

Argumente: 1. Este inspirata din trecutul istoric prin tema, subiecte, personaje. 2. Foloseste izvoare istorice: „Letopisetul Tarii Moldovei”- G. Ureche, capitolul „ Cand a omorat

Alexandru Voda 47 de boieri” din care preia replicile lui Lapusneanul ( motto-urile, razbunarea domnului pe boierii tradatori, episoadele finale , scene ,fapte, replici )

6

„Cronica lui Niculae Costin”: scena uciderii lui Motoc; in cronica boierul este Batiste Veveli si este ucis din porunca domnitorului in Polonia

Desi relateaza fapte istorice Negruzii nu ramane sclavul izvoarelor incalcand adevarul istoric, imaginand scene si personaje inexistente in cronici: modifica destinul vornicul Motoc, reda scene fictive ( intalnirea Ruxandei cu sotia boierului ucis ) .

3. Actiunea nuvelei proneste de la un fapt real al isotiei medievale romanesti, dezvoltand in spiritul epocii un coflict social si politic intre domn si boieri, un conflict pentru putere si impunea autoritatii centrale domnesti in fata oligarhiei boieresti in Moldova secolului al 16-lea:scene sangeroase,personaj istoric real etc

4. Nuvela urmareste sa evoce fidel o epoca, sa sugereze culoare epocii prin deescrierea vesmintelor ( doamne in cap. II, Lapusneanul in cap. III ) moda si ceremoniile de la curte in cap. III. Cu toate aceste prozatorul se distanteaza de realitatea istorica prin fictiune si prin viziunea romantica asupra istoriei. El transfigureaza artistic faptele in spiritul ideologiei pasoptiste, folosind date istorice pentru a creea o opera fictionala cu personaje vii, verosimile.

5 Eroul istoric devine pers. literarpe care Negruzzi il modifica in spiritul esteticii romantice

Baltagulde M. Sadoveanu

- apare in 1930

7

- considerate capodopera scriitorului, deoarece concetreaza toate va-lentele artistice ale operei:

o sugerarea atmosferei prin detalii pitorestio precizia informatiilor despre oameni, locuri, mentalitati, traditii,

varietatea tipurilor umane

Particularitati de constructie a subiectului

1. Compozitie

- romanul contine 16 capitole in 3 parti care respecta strict mo-mentele subiectului

o Partea 1: cap 1-6: exp si intrigao Partea 2: cap 7-13: desf actiuniio Partea 3: cap 14-16: pctul culminant si deznodamant- cea mai mare parte a romanului e construita pe tehnica retrospec-

tivei si contine amintirile Vitoriei legate de viata cu Nechifor; - un plan al trectului, un plan interior si unul a prezentului, bazat pe

observatii realiste, realizat prin acumulari de fapte si intamplari- actiune cronologica, secvente legate prin alternanta si inlantuire;

2.Subiectul

- romanul se deschide cu prezentarea locuitorilor din “muntii tarilor de sus”, a trasaturilor lor de caracter.

- Printr-un artificiu epic prezinta o poveste cosmogonie, pe care obis-nuia sa o spuna Nechifor Lipan pe la cumetrii si nunti despre firea muntenilor.

- Vitoria Lipan, protagonista romanuluim traieste in Magura Tar-caului si asteapta pe sotul ei Nechifor Lipan sa se intoarca cu oile de la Dorna. Intarzierea de 73 de zile provoaca nelinistea femeii. Dupa ce consulta preotul satului, si pe baba Maranda, vrajitoarea, se hotaraste sa plece in cautarea sotului ei. O multime de semen rau prevestitoare o indeamna la drum:

o Il viseaza cu spatele, trecand o apa neagrao Cocosul canta cu ciocul spre poarta- tine post negru, -merge sa se inchine la icoana facatoare de minuni

a Sfintei Ana de la manastirea Bistrita, pune ordine in gospodarie, pe fata ei Minodora o duce la manastire, vinde agoniseala pentru a face rost de bani de drum, comanda un baltag si in cele din urma pleaca cu fiul ei Gheorghita

- urmeaza intocmai drumul parcurs de Nechifor, afla din aproape in aproape amanunte semnificative. In vatra Dornei acesta cumparase 300 de oi, si plecase cu inca 2 ciobani spre Brosteni, Borca, Sabasa; la Suha ajunsesera nu-mai doi ciobani, se intoarce, si gaseste in ograda unui gospodar din Sabasa, pe

8

Lupu, cainele lui Nechifor. Afla osemintele lui Lipan in rapan dintre Suha si Sabasa. Indeplineste datinile de inmormantare, cheama autoritatile sa constate crima, ii demasca pe cei doi asasini, Calistrat Bogza, si Ilie Cutui. In cele din urma, faptasii marturisesc crima si sunt luati de autoritati. Viata isi poate relua acum cursul “si le-om lua de coada toata cate am lasat

3. Relatii Temporale si Spatiale

timpul evenimentelor e vag precizat prin repere temporale cu valoare simbolica “aproape de Sf Andrei”, “in postul mare”, “vineri, 10 martie”

Spatiul este satul Magura Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei. Traseul urmat de Vitoria contine, in mare parte, toponime reale “Bistrita”, “Bi-caz”, “Borca”; dar si toponime fictive “Magura Tarcaului” sau “Doi Meri”

4. Limbajul

Sadoveanu a notat cu multa precizie limba poporului, pe cea a moldovenilor.

E considerat unul din marii povestitori moldoveni, ca si Creanga, de care il deosebeste stilizarea limbajului “Stilul ceremonios, grav, sarba-toresc”(T Vianu – “Arta prozatorilor romani”)

Limba abunda in arhaisme si regionalisme care au rolul de a fixa in spatiu sit imp actiunea, dar si functie de caracterzare a personajelor

Instantele comunicarii narative

Roman realist obiectiv dar si roman mitic Persoana a III-a Narrator omniscient si ubicuu Perspective “dindarat “ Atasamentul naratorului pentru lumea pe care o evoca este evident

(cap 10: in caracterizeaza pe munteni “rabdatori in suferinta”, “placandu-le da-tinile lor de la inceput de lume”)

Cea mai mare parte a romanului e construita prin tehnica retrospec-tivei (amintirile Vitoriei), deci un plan al trecutului, un plan interior; dar si unul al prezentului, realist, realizat prin acumulari de fapte si intamplari.

A redus descrierea si a pus accent pe actiune prin construirea unor caractere puternice, variate si pitoresti.

Romanul mitic

9

- romanul are ca surse de inspiratie idei si motive mitologice ro-manesti si nu numai

Roman mioritic- critica literara a observat asemanari si deosebiri intre blada Miorita

si romanul sadovenian

ASEMANARI: o sedusa de similitudini, critica a comentat romanul ca pe o dez-

voltare epica a baladei: un cioban pe care altii vor sa-l omoare, prezenta unei femei, rolul unui animal nazdravan

DEOSEBIRI: o romanul a fost scris, nu din perspectiva celui care moare, ci din

perspectiva femeii supravietuitoare care isi concetreaza intreaga energie in scopul de a gasi si pedepsi pe asasin

o daca in miorita, crima nu a fost efectiv savarsita, si ramane intr-un cadru familial, in roman, ea a avut loc si provoaca dezechilibrul etic, cosmic, pe care Vitoria este chemata sa-l reinstaureze, pentru ca viata sa poata continua

o in balada fapta ipotetica nu are urmari, decat in plan liric symbolic, in timp ce in roman actiunea are caracter justitiar

o in balada, victima este un tanar adolescent neinsurat, sortit unei morti timpurii, care isi transfigureaza moartea intr-o nunta de proportii cosmice, in timp ce in roman, victima e un om matur, insurat, cap de familie, a carui moarte va da nastere unei “coborari in infern”

Mitul marii calatorii- intuind unitatea dintre lumea viilor si a mortilor, Sadoveanu pune la

baza romanului o situatie arhetipala, mitul marii calatorii. Acesta se explica in text intr-o serie de simboluri:

o Nechifor Lipan: reprezinta lumea mortilor. El intarzie intr-o calato-rie reala de practica oiereasca, care se va transforma intr-o calatorie mitica. Se arata in vis Vitoriei, comunica din lumea umbrelor in spiritul propriei sale de-scoperiri si inmormantari; se integreaza existentei lumii nevii, usurand astfel integrarea Vitoriei si a fiului ei in lumea vie

o Vitoria Lipan: reprezinta lumea viilor; convinsa ca barbatul ei e mort, pleaca pe urmele lui, re-constituie crima, o relateaza la praznic, ii con-strange pe ucigasi; apoi se reintoarce la Magura pentru a relua ciclul existentei oieresti; in felul acesta, integrarea vietii in urma mortii se desavarseste

Mitul osirian

10

- mitul egiptean a lui Isis si Osiris este un mit de initiere virila a unui adolescent obligat sa treaca prin incercari fizice si morale pentru a accede la conditia de ins matur

- structura initiatica a cartii se vadeste mai ales in metafora drumului: Vitoria (Isis) il cauta pe Nechifor (Osiris), ii gaseste trupul mort intr-o vagaune pustie cu ajutorul cainelui devotat Lupu (Anubis) dupa un periplu istovitor si plin de neprevazut in care a fost insotita de fiul ei Gheorghita (Horus). In ab-senta tatalui ucis, fiul o va avea drept calauza pe mama sa, asa cum zeita Isis il ocrotise pe Horus, initiindu-l in tainele existentei umane si cosmice

Motivul drumului- cea mai mare parte a romanului e ocupata de cautarile Vitoriei- prozatorul introduce sugestii si siboluri care dau drumului un sens

initiatic:1. decizia de a pleca e luata dupa o lunga perioada de pregatiri, preo-

tul, vrajitoarea, postul, tine vinerea neagra, are visul prevestitor de moarte, merge la icoana facatoare de minuni etc. Pleaca apoi in susul Bistritei, un drum ascensional si de intoarcere la origini

2. Momentul plecarii este symbolic. Pornesc primavera, pe 10 martie, intr-o zi de vineri, la rasaritul soarelui. Aceasta fixare intr-un timp al incepu-turilor si intr-o zi fasta subliniaza cu insistenta caracterul initiatic

3. granita dintre Magura si lumea necunoscuta spre care se indreapta este apa Bistritei. Trecerea raului este semnificativa pentru debutul unei cala-torii care presupune mari incercari si introducerea intr-o alta ordine a cunoast-erii

4. Toate opririle sunt hotarate de semne DumnezeiestiL De pilda, cand ajunge la Farcasa, pentru ca se peroneste vant din senin, Vitoria spune “asta-I porunca sa poposim aici”

5. Simbolic este si faptuk ca pe drum calatorii intalnesc un botez la Borca, un botez la Cruci, iar in final are loc inmormantarea lui Nechifor. Cele trei evenimente sugereaza faptul ca drumul este o metafora a vietii

6. drumul are o importanta majora pentru Gheorghira. Are o functie practice formaticva cu finalitate pedagogica, asigurand maturizare a lui astfel incat sa poata lua locul celor varstnici. Pe parcursul drumului e supus unor ade-varate probe: lupta cu troianul, infruntarea strainului, priveghiul, infaptuirea dreptatii. Orice proces initiatic presupune o moarte simbolica, adica o coborare in intuneric, in prapastia infernala, unde va fi supus unor incercari limita. Cobo-rand, la porunca repetata a mamei in rapa, se confrunta cu privelistea ingrozi-toare a ramasitelor parintelui sau. Simbolic el coboara in infern printre spiritele demonice. Lasat de paza cateva ore plange ca un copil si de frica, urca pe mal si vb cu singurele vietati din preajma, cainele si calul. Rolul fiului in pedepsirea ucigasilor constituie un exercitiu initiatic de virilitate, urmat de preluarea re-

11

sponsabilitatilor tatalui sau. In momentul confruntarii, Gheorghita “simte in el crescand o putere mai mare si mai dreapta deca a ucigasului”

5.Titlul

Baltagul e arma justitiara, faurita anume, blagoslovita de preot. Baltagul lui Gheorghita nu are decat o functie simbolica si magica, ramanand pur si nepatat de sange, deoarece lovitura fulgeratoare e data de Gheroghita cu un alt baltag, cel al asasinului insusi.

- Semnificatia mai larga a titlului se refera la destinul eroilor. Dru-mul parcurs de Vitoria este un drum ocolit, asemeni unui labirint, simbolul labirintului reprezentand regatul mortii

- Labirint (labris) este securea cu doua taisuri – baltagul; labirintul este deci casa securii duble, armele cu doua taisuri sugerand dualitatea viata – moarte. In parcursul sau catre soare, catre cunoastere, in itinerarul ei cosmic, centrul labirintului este rapa dintre Suha si Sabasa unde zac ramasitele lui Nechifor; Drumul labirintic este deci aici un drum de renastere

6.Tema

Lumea arhaica a satului romanesc de munte si destinul taranului muntean, pastratorul traditiilor si obiceiurilor, exponent al modului arhaic de viata.

Prezinta monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a pastorilor, avand in prim plan cautarea si pedepsirea asasinilor lui Nechifor;

7.Monografia satului

- naratiunea surprinde felul de a fi al muntenilor, organizarea gospo-dariei, relatiile interfamiliale si ale comunitatii rurale, traditi si obiceiuri

- trasaturile esentiale ale muntenilor sunt evidentiate inca de la in-ceputul romanului:

o traiesc in locuri stramte, intre stanci de piatra, asupra lor se abat fulgerele,t trasnetele si suvoaiele, au insa inima usoara, ca sa fie multumiti cu ce este a lor, le plac bautura si femeile frumoase. Sunt fapturi aparte, “de mirare”, imprumutand in caracterul lor trassaturi ale mediului in care traiesc: “iuti si nes-tatornici ca apele ca vremea. Rabdatori in suferinte , fara griji in bucurii, pla-candu-le datinile lor de la inceput de lume, ferindu-se de alte neamuri si de oa-menii de la campie si venind la barlogul lor ca fiara de codru.”

12

o Traiesc dupa mersul naturii, dupa semnele vremii, dupa transhu-manta; indeletnicirile lor sunt ancestrale: taietori de lemne, oieri, ciobani: “Cei mai vrednici intemeiaza stanci in munte. Acolo stau cu Dumnezeu si singu-ratatile pana ce imputineaza ziua”

o Satul de munte are o geografie aparte, e risipit pe rapi, sub paduri de brad, casele sunt din sindrila, cu prispa, si ograda pentru vite si sura; satul are crasma si biserica

o Relatiile din familie se bazeaza pe traditie: femeia e harnica iu-bitoare si supusa, baiatul trebuie sa devina sprijin, dobandind forta, avere, expe-rienta de viata, fata se ingrijeste de gospodarie si se marita dupa vointa parin-tilor

o Vestimentatia e si ea dupa traditie, camasa alba, catrinta neagra cu varste rosii, parul impletit cununca fara broboada

o Oamenii sunt credinciosi, dar si superstitiosi; apeleaza la sprijinul bisericii, dar si la vrajitoare; respecta traditiile, obiceiurile, tin sarbatorile:

o La Borca, calatorii dau de o cumetrie unde sunt opriti de oameni “aprinsi la obraz si care au multa placere sa-I cinsteasca pe drumeti, respectand datina, Vitoria intra la lehuza, careia ii pune sub perna ca dar bucatele de zahar, iar pe fruntea copilului o hartie de 20 de lei; inchina un pahar de bautura catre nanasi si saruta mana preotului

o La Cruci au dat de o nunta; nuntasii sunt in sanii, iar barbatii im-pusca cu pistoalele asupra brazilor, ca sa alunge iarna, femeile erau imbracate cu catrinte si bonditi, iar mireasa si drustele aveau capetele impdobite cu flori; vorniceii opreau pe drumeti si le ofereau de baut. Vitoria a primit plosca si a facut frumoasa urare miresei

o Acestei atmosfere I se opune prin gravitate si sobrietate inmor-mantarea lui Nechifor; dupa ce-I descopera trupul, Vitoria cheama pe preot sa-I citeasca si aduce merinde pentru cei ce vor priveghea. Trupul mor e pus in sicriu, stropit cu vin, sicriul pus intr-un car tras de boi si impodobit cu cetina; in fata convoiului mergeau praporele, crucea si buciumasii; la popasuri, preotii in-altau rugaciuni si cantari; dupa inmormantare se imparte coliva, paine si vin, dupa datina

- desi suntem la inceput de secol XX (se vorbeste de tren, telefon, autoritati, subprefect, notar, jandarm), e o lume care se conduce dupa superstitii dupa traditii si obiceiuri din vechime; romanul imagineaza o lume arhaica in care se insinueaza elemente ale civilizatiei noi, corupatoare; actiunea are o de-terminare precisa a timpului si a spatiului, dar dimensiunea realista e proiectata pe o coordonata mitica a existentei pastoresti. Realul se conjuga cu legendarul si miticul, proiectand evenimentul realist, contemporan in admosfera povestii de inceput cosmogonice

13

8.Personaje

Nechifor

- personajul absent- ca si Vitoria, nu e decat un exponent al speciei, munteanul oier din-

totdeauna, primavera isi urca turmele la pasune, toamna le duce la iernat, in par-tile Jijei

- la date fixe calendaristice, cumpara si vinde oi si petrece cu to-varasii sai

- din cand in cand are obiceiul sa spuna o poveste pe care o auziste de la un baci batran despre soarta muntenilor

- nu participa la actiune, e cunoscut din relatarile altor personaje, in-susirile sale sunt reliefate prin rememorare, e asemeni personajelor din balade si apare infatisat intr-o aura legendara

- din relatarile celorlalti apare ca un barbat voinic, curajos si harnic, priceput in mestesugul oieritului, prietenos si petrecaret, nelipsit la nunti si cumetrii

Gheorghita

- tanar de 17 ani- novicele care descifreaza caile vietii- mostenise de la tatal sau numele si unele insusiri alese- e initiat in tainele vietii de pastor, e ager la minte si stiutor de carte,

receptive la nou fara a ignora traditia, fire sensibila si meditative- din perspectiva acestui personaj, cartea este un Bildungsroman

Minodora- mai mare decat Gheroghita- e fata de maritat si ii umbla gandul la feciorul dascalului Andrei- se poarta dupa varsta si obiceiurile vremii- si ea este fixata intr-o schema mitica fiind obligata sa respecte tra-

ditia, oranduielile

Vitoria- erou reprezentativ, dar si individualizat- munteanca de prin partile Tarcaului si a Bistritei- cucereste inca de la inceput prin frumusetea si prin farmecul fizic

14

- din caracterizarea directa aflam ca are ochi caprii, cu gene lungi, par castaniu, si desi nu mai e tanara, are o frumusete neobisnuita in privire

- portretul ei este la inceput static, personajul trece printr-un process de interiorizare, devine o fiinta launtrica, naratorul punand accent pe profunz-imea partii interioare

- apoi, portretul devine dynamic, realizandu-se prin acumularea faptelor (caracterizare indirecta)

- comportamentul femeii e determinat de trei momente: asteptare, calatorie, praznic. Primele doua o incadreaza in tipare mitice, al treilea in tipare realiste

- ca personaj mitic, urmareste semnele naturii, isi intocmeste pla-nurile dupa un calendar stiut din vechime, interpreteaza semnele care apar in vis, stie traditiile si obiceiurile si le respecta cu sfiintenie. Traieste intr-o civi-lizatie astrala in care faptele reale sunt reglate dupa mersul astrilor. Cuvintele folosite de narator pentru orice fapta a Vitoriei sunt randuiala si datoria

- daca din perspectiva mitica, Vitoria este un personaj contemplative, in calatoria ei subordonata unui scop justitiar este tenace, voluntara si indarjita. Ca personaj realist, Vitoria se evidentiaza prin actiune si comportare: simt prac-tice, abitilitati de negustor, luciditate, inteligenta, stapanire de sine. Din aceasta perspectiva, prin tenacitatea investigatiei de adevarat detectiv, romanul are o trama politista. In acelasi timp, ea este si eroina unui roman de dragoste: “Asa-I fusese drag in tinerete Lipan, asa-I era drag si acum, cand avea copii cat dansii

- critica literara a incercat sa o incadreze intr-o tipologie: George Ca-linescu o considera un “Hamlet feminine”, o eroina tragica dominata de stator-nicie, consecventa in lupta ei impotriva unui destin implacabil

- Perpessicius o numeste o Antigona moderna, deoarece este apriga, voluntare, iluminata, face un act justitiar si aplica un mandat etic

- Critica mai noua vede in ea un Robinson pentru ca are eroismul de a infrunta singura o realitate noua, care trebuie cunoscuta si cucerita\

- Eroina se integreaza asadar unei caracteorologii stravechi, bine configurate in literature universala. Cu toate acestea, ea ramane un exponent al speciei ce ilustreaza automatismul vietii pastoresti, exponent al unei civilizatii arhaice

- Trasatura definitorie: o taranul patriarchal, pastrator al traditieio asculta semnele naturii si stie sa le interpreteze, se conduce dupa

un cod moral milenar; respecta obiceiurile stravechio doua scene semnificative: 1. cap 10: la “Cruci” intalneste o nunta. Vitoria a inchinat

plosca si a inchinat miresei – “Vitoria a primit plosca si a facut frumoasa urare miresei. Arata vesela fata si limba ascutita, desi s-ar fi cuvenit sa fie scarbita”

15

2. cap 15-16: cand indeplineste cu sfintenie toate obiceiurile de inmormantare – cheama prot sa citeasca, imparte merinde pentru priveghi, dupa inmormantaer imparte paine coliva si vin dupa datina.

Punct de vedere asupra personajului: desi reprezinta taranul tradi-tional se abate de la imaginea femeii supuse, neputincioase, care depinde in to-talitate de barbat, caruia ii este inferioara; dimpotriva ea este o munteanca apriga, putenica, voluntara, inteligenta si intuitiva, care actioneaza in numele unui deziderat moral si justitiar.

16

Comedia“O scrisoare pierduta”

A fost reprezentata pe scena la 13 noiembrie1884 la Tatrul Ntional din Bucureşti.

E a treia din cele 4 comedii scrise de autor, “O noapte furtunoasa”, “Conu Leonida fata cu reactiunea”, “O scrisioare pierduta”, “D’ale Carnavalului”

CompozitiaAlcatuita din 4 acte, cu un nr mare de scene. Tehnica este cea a amplifi-

carii treptate a conflictului, rezultand un “gem” de complicatii care acumuleaza progresiv alteleca un bulgare de zapada in rostogolire (tehnica bulgarului de za-pada)

Amplificarea conflictului se realizeaza prin:- intrarile repetate ale Cetateanului turmentat care creeaza o tensiune

niciodata rezolvata- evolutia inversa a grupurilor adverse: Catavencu e infrant, desi parea

castigat, iar triunghiul TTZ triumfa, desi era in pericol de a pierde- interferenta finala a tuturor personajelor aflate in conflictO serie de procedee compozitionale clasice (modificarea raporturilor din-

tre personaje, rasturnari bruste de situatie, elemente surpriza, anticipari, ama-nari) mentin tensiunea dramatica prin complicarea si multiplicarea situatiilor conflictuale

Conflictul dramatic- principal : consta in confruntarea pentru putere a doua forte adverse.

Pe de-o parte Tipatescu, prefectul judetului, Trahanache, presedintele gruparii locale a partidului de guvernamant si sotia lui Zoe, si pe de alta parte gruparea independenta din jurul lui Nae Catavencu

- secundar: este reprezentat de grupul Farfuridi Branzovenescu, care se tem de tradarea prefectului

- RELATII temporale si spatiale – capitala unui judet de munte, sf. Sec xix ,perioada campaniei electorale,anul 1883, intr-un interval de trei zile

Intriga pieseiPorneste de la o intamplare banala: pierderea unei scrisori de amor com-

promitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului de la putere si gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj

Constructia subiectuluiE clasica, respectand strict momentele subiectului- Actul I: expozitiunea si intriga

17

- Actul II: dezvoltarea actiunii- Actul III: punctul culminant- Actul IV: dezonadamantul-Actul I: Expozitiunea ii prezinta pe tipatescu, prefectul judetului si pe Pri-

standa, politaiul orasului, care citesc ziarul lui Nae Caravencu, “Ragnetul Carpatilor” si numara steagurile. Actiunea este plasata si datata strict, se petrece in capitala unui judet de munte, la sfarsitul secolului al IX-lea, in perioada cam-paniei electorale, intr-un interval de 3 zile.

Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre ad-versarul politic declanseaza conflictul principal si constituie intriga.

Sotul inselat este convins ca scrisoarea e o plastografie si se teme ca Zoe, femeie simtitoare ar putea afla. Naivitatea lui, aparenta sau reala, contrasteaza cu zbuciumul amantilor Tipatescu-Zoe, care actioneaza impulsive, contradicto-riu, pentru a smulge scrisoarea santajistului

Actul II: Dezvoltarea actiunii prezinta la inceput o alta numaratoare a vo-turilor, dar cu o zi inainte de alegeri. Se declanseaza conflictul secundar reprezentat de Farfuridi, Branzovenescu, care se tem de tradare. Daca Tipatescu ii ceruse lui Pristanda arestarea lui Catavencu si perchezitia locuintei pentru a gasi scrisoarea, Zoe dimpotriva ordona eliberarea lui si incearca sa-l convinga pe Tipastescu sa-I sustina acestuia candidatura in schimbul scrisorii. Cum pre-fectul nu accepta, Zoe ii promite santajistului sprijinul ei.

Depesa primita de la centru solicita insa alegerea altui candidat pentru Colegiul al II-lea.

Actul III: Punctul culminant muta actiunea in sala mare a primariei unde au loc discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu in cadrul intrunirii elec-torale. Intre timp, Trahanache gaseste o polita gaseste o polita falsificata de Catavencu pe care intentioneaza sa o foloseasca ca un contrasantaj. Apoi anunta in sedinta numele candidatului sustinut de comitet, Agamita Dandanache. Incer-carea lui Catavencu de a vorbi in public despre scrisoare esueaza din cauza scandalului iscat de pristanda. I inchaierare, Catavencu pierde palaria cu scrisoarea, gasita pentru a doua oara de cetateanul turmentat, care o duce desti-natarei.

Actul IV: Deznodamantul adduce rezolvarea conflictului initial, pentru a scrisoarea ajunge la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Agamita Dan-danache, impus de la centru, a carui evolutie politica fusese generata tot de un santaj, este ales in unanimitate si totul se incheie cu festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca

18

Sursele comicului

1. Comicul de situatie : rezulta din fapte neprevazuta, sau din grupuri insolite de personaje. Comicul de situatie sustine tensiunea dramatica si este contruit dupa scheme tipice ale comediei clasice (incurcatura, confuzie, echivoc, revelatii successive, quiproquo, acumulare progresiva, repetitie, evolutie in-versa, interferanta):

a. Scrisoarea este pierduta si gasita succesiv, rasturnarea de statut a personajelor, evolutia inversa a lui Catavencu, teama exagerata de tradare ale grupului FB, confuziile lui Dandanache care o atribuie pe Zoe cand lui Tra-hanache, cand lui Tipatescu si interferenta finala a intereselor prin impacarea ridicola a fortelor adverse

2. Comicul de intentie: reiese din atitudinea scriitorului fata de eveni-mente si oameni. Substanta piesei este supusa unor modalitati diferite de tratare: ironie, umor, sarcasm, grotesc. Scriitorul nu-si iarta personajele, le pune in situ-atii ilare, demonteaza mecanismele lor sufletesti si le reduce adesea la conditia de simple marionette.Personajele mai modeste in pretentii sunt doar ironizate prin limbaj, de ex Pris-tanda sau Cetateanul turmentat. Catavencu insa este satirizat pentru ca desi e avocat, director de gazeta, aspirant la mandatul de deputat, e snob, incult si demagog. Un singur personaj este grotesc, Agamita Dandanache, “mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”, prin senilitate, prostie, incultura si perfidie

3. Comicul de caracter: In comedia clasica, principalele caractere comice sunt: avarul, fanfaronul, orgoliosul, ipocritul, mincinosul, gelosul, lau-darosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul etc. Personajul caracter este rezultatul unui process de generalizare, devenind un exponent al categoriei morale respective. La Caragiale, desi eroii sunt supusi unor tipizari comice, au trasaturi de limbaj si comportament care ii individual-izeaza: “natura nu lucreaza dupa tipare, ci il toarna pe fiecare dupa calapod de-osebit” (Caragiale). Prin comical de caracter, dramaturgul reliefeaza defecte general umane: dema-gogia – Catavencu, prostia – Farfuridi, servilismul – Pristanda, senilitatea – Dandanache.

4. Comicul de nume: este o forma prin care autorul sugereaza domi-nanta de caracter, originea, sau rolul personajelor in desfasurarea evenimentelor.

a. Zaharia Trahanache: Zaharia, derivat de la zahar, sugereaza za-hariseala, decrepitutinea si ramolismentul; Trahanache e un derivat de la tra-hana, coca moale. Numele sugereaza fie amanarea, tergiversarea, decrepi-tudinea, fie faptul ca personajule e maleabil, moderat de interes, de ordinele celor de la centru, sau de Zoe

19

b. Tipatescu: derivat de la tip, sugereaza tipul juneului prim, al amorezului

c. Catavencu: derivat de la verbul a catai. Sugereaza tipul demagogu-lui latrator, care flecareste, se agita, face orice pentru a-si atinge scopurile. Pe de alta parte, numele poate proveni de la cataveica, haina cu doua fete, sugerand duplicitatea personajului

d. Farfuridi si Branzovenescu, nume cu rezonanta culinara, derivata cu sufixe onomastice, grecesti sau romanesti, pentru a indica un amestec spe-cific acestei clientele politice, care indiferent de orgine se bucura de aceleasi avantaje “constitutionale”. Aluzia culinara sugereaza in acelasi timp, inferiori-tatea si vulgaritatea

e. Pristanda: este numele unui joc moldovenesc, in care se bate pasul pe loc, sugerand siretenia primitiva a personajului si evocand caracterul celui care joaca asa cum i se canta, deci un om servile, slugarnic, obedient

f. Agamita Dandanache: Agamita este un derivat cu suffix diminuti-val de la Agamemnon, cuceritorul Troiei, eroul razboinic a lui Homer, diminuti-vat el evoca dimpotriva nu gloria, ci decaderea si ramolismentul. Dandanache, derivat de la dandana, sugereaza incurcatura pe care o produce prin aparitia lui

5. Comicul de limbaj : este cu totul remarcabil, cel mai bine realizat in comediile lui Caragiale. Compoarta mai multe aspecte:

a. Greseli de vocabular : o pronuntie gresita: famelie, renumeratie, plebicisto etimologie populara: capitalisti (locuitorii capitalei)o lipsa de prorpietate a termenilor: liberschimbist (liber in con-

ceptie)b. incalcarea regulilor gramaticaleo contradicitii, lupte seculare care au durat 30 de anio asociatii incompatibile: industria romana e admirabila, e sub-

lima, dar lipseste cu desavarsireo nonsensul: ori sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe

nimic, ori sa nu se revizuiasca si atunci sa se schimbe pe ici pe colo si anume in partile esentiale

o truisme: un popor care nu merge inainte sta pe locc. repetiti, ticuri verbale, care sugereaza automatismul, inertia, alien-

area personajelor: aveti putintica rabdare, curatd. interferenta stilurilor: Danadanache, in fata multimii care il aclama,

vorbeste peltic, familiar, incoherent6.Comicul de moravuri satirizeaza moravurile poliitice si de

familie ;coruptia politica ,adulterul, triunghiul conjugal etc

Personaje

20

Caragiale este cel mai mare creator de tipuri din literatura noastra, “face concurenta starii civile”. Sunt realizate intro viziune clasica, incadrandu-se intr-o tipologie comica, avand o dominanta de caracter. Critica literara a impartit personajele caragialesti in tipuri comice:

- incornoratul : Trahanache- amorezul: Tipatescu- cocheta si adulterine: Zoe- demagogul: Catavencu, Farfuridi- cetateanul: Cetateanul turmentat- servitorul: PristandaScriitorul depaseste insa cadrul clasic, individualizand personajele prin

comportament, limbaj, nume, statut social.

Modalitatile de caracterizare sunt specifice genului dramatic:1. prin actiune, fapte, atitudini, gesturi, eroii isi definesc dimensiunea

interioara, de exemplu, Tipatescu reactioneaza impulsive si violent, ordona arestarea fara mandat a lui Catavencu

2. prin intermediul celorlalte personaje: de ex, Trahanache il caracter-izeaza pe Tipatescu, “bun baiat, dar cam iute, nu face de prefect”, Pristanda pe Catavencu, fiecare dezvaluind trasaturi revelatorii

3. prin limbaj, principala modalitatea de individualizare4. prin nume5. prin didascalii , care contureaza direct personajul, prin semnificatie

in plan moral, gesturi mimica. In lista cu personale de la inceputul piesei, se precizeaza alaturi de nume statutul social, ocupatia, sau sugereaza apartententa la o tipoligie: de ex Tipatescu, prefectul judetului, Dandanache, vechi luptator de la ‘48

Zaharia Trahanache

1) Caracterizat direct de catre autor, in lista de personae de la inceputul piesei, precizand numele , statutul, ocupatia,…” prezidentul comitetu-lui permanent, al comitetului electoral, al comitetului scolar, comitiu-lui agricol si al altor comitate si comitii”

Ceea ce il singularizeaza este perceptia contradictorie: incornoratul ridi-col, naiv, ticait, sau tipul abil care sub masca naivitatii si a ramolismentului ac-cepta din interes adulterul sotiei sale cu prefectul, pentru a-si pastra puterea in judet.

Este tipul incornoratului simpatic pentru ca refuza sa creada din interes sau diplomatie in autenticitatea scrisorii de amor.

21

Statutul sau este prezentat inca de la inceput din lista de persoane. Este prezidentul mai multor comitate si comisii, unul din stalpii locali ai partidului de guvernamant. In didascalii, e caracterizat direct de dramaturg, ca un om se-rios, bine voitor si placid

2) Caracterizarea indirecta, din fapte atitudini predomina. Principala sa caracteristica este ticaiala, fapt sugerat de formula stereotipa “Aveti putintica rabdare”, rostita in rarele momente de enervare.

Venerabilul este calm, imperturbabil, de o viclenie rudimentara, dar eficienta. Stie sa disimuleze si sa genereze intrigi politice. Cand este santajat, nu se agita, ci raspunde cu un cotnrasantaj descoperind polita falsificata de Catavencu

Cu abilitate, ii combate pe Farfuridi si Branzovenescu, care il suspec-tau de tradare. Recunoaste existenta coruptiei la nivelul societatii, “O sotietate fara moral, si fara printip va sa zica ca nu le are”, dar practica frauda, falsificand listele de alegatori

3) Este caracterizat de alte personaje , Branzovenescu spune despre el, “e tare, solid barbat, nu-i dam de rostul secretului”, exprimand abilitatea personajului. E respectat si temut chiar de adversarii politici, Catavencu numindu-l “venerabilul”

4) Prin autocaracterizare se evidentiaza disimularea, si convingera ca

diplomatia inseamna viclenie. “Daca umbla el cu machiavelicuri, ii dau eu…, n-am umblat in viata mea cu diplomatie”

5) Caracterizare prin nume- Numele Trahanache este derivat de la cuvan-tul „trahana”, o coca moale, usor de modelat. Interesele personajului sunt „modelate” de „enteres”, de Zoe sau de cei de la centru.

6) Principala modalitate dramatica de caracterizare este, ca si in cazul altor personaje, limbajul. Deviza lui politica este “noi votam pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul intreg”, pentru ca e obedi-ent, servile si interesat. Fraza care ii rezuma principiul de viata este “Intr-o sotietate fara moral si fara printip trebuie sa ai si putintica diplomatie”.

Este neinstruit, incult, stalceste neologismele, se exprima confuz. Limba-jul personajului e o sursa permanenta de comic. In aparteu (vb separate cu pub-licul), isi exprima opinia despre Tipatescu, “bun baiat, desptept, cu carte, dar iute, nu face de prefect”, iar lui Farfuridi ii vorbeste laudativ de amicul Tipatescu, “de opt ani traim impreuna ca fratii”

22

7) Pentru portretizarea personajului se apeleaza la diverse tipuri de comic, caracter, situatie, nume. Personaj principal, Trajanache face parte din triunghiul conjugal, in care face un joc ambiguu. Sub aparenta bonomiei senile, isi ascunde atitudinea corupta in viata polit-ica. Fiind implicat in contrasantaj si in falsificarea listei de alegatori (comic de moravuri, de situatii). Comicul de situatie este evidentiat in scena 4, atul 1, cand vine la Tipatescu, aducandu-I vestea santajului. Comica este convingerea lui ca scrisoarea este un fals si teama ca Zoe sa nu afle de acuzatiile avocatului pentru ca e “dama simtitoare”.

Prin comical de caracter sunt ironizate cele doua componente incompati-bile ale caracterului sau, sot inselat si politician abil.

8) Relatia cu ZoeO relatie complexa; impreuna formeaza familia burgheza a epocii bazata

pe aparente, conveniente sociale si lustru de onorabilitate, o familie in care “val-orile” cultivate de cei doi sunt minciuna, ipocrizia, adulterul

Chiar daca cei doi au o pozitie sociala privilegiata prin avere si statut politic, ii diferentiaza varsta si caracterul; daca Zaharia e calm, imperturbabil, Zoe trece dela o stare la alta:frica, jubilatie etc.Ea traieste nu o drama pasionala, ci una conventionala, sociala:are barbat batran si atunci se incurca cu prefectul mai tanar, e amenintata cu dezonoarea si foloseste orice mijloc pt a se salva

9) Scene semnificativeactul 1 scenele 3 ,4 –Trahanache vine la Tipatescu cu vestea scrisorii de

amor pe care o considera o plastografie si se teme ,naiv, ca Zoe va aflaactul 4 scena 12- Trahanache ii explica lui Dandanache ca luptele politice

au fost marsave pt ca au urmarit sa-I dezbine familia, sa-l invrajbeaca cu pre-fectul iar mijloacele luptei au fost abjecte ; o scrisoare compromitatoare de amor

Demonstratia speciei

Comedia este o specie a genului dramatic care starneste rasul prin sur-prinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu un final fericit.1) conflictul comic, este realizat prin contrastul dintre aparenta si esenta si e

derizoriu2) Rol de amuzament prin diverse forme de comic

23

3) Personaje schematizate, inferioare din punct de vedere moral, intellectual, social

4) Final fericit, deznodamant vessel5) Sunt prezente formele comicului, ironie, satira, sarcasm si grotesc6) Sunt prezente toate tipurile de comic, situatie, caracter, intentie, limbaj,

moravuri si nume7) principalul mod de expunere este dialogul, prin care se realizeaza evolutia

actiunii dramatice, sau se definesc relatiile dintre personajea) in dialogul dramatic, un rol important il ocupa mijolacele non-verbale,

gestica, mimica, si para-verbale, intonatie, accent, ritm, pauzab) este prezent, monologul dramatic si apartaeul, interventiil lui Ghita

8) textul are forma schimbului de replici intre personaje a) este impartit in acte si scene, are lista de persoane la inceput si didascaliib) sunt prezente didascaliile narrative, descriptive, explicative

Dacia Literara si momentul 1848

Perioada pasoptista

- paşoptismul a fost un moment social politic de mare efervescenţă politică socială şi culturală

- d.p.d.v politic si social marchiazăo ieşirea ţărilor române de sub dominaţia otomanăo începutul europenizării şi modernizării ţării româneo realizarea unor idealuri naţionale cum a fost unirea principatelor de la

1859 sau revoluţia de 1848 şi dobândirea libertăţilor politiceo societatea românească este din ce în ce mai mult deschisă la ideile

reformatoare din apusul Europei- d.p.d.v cultural se dezvoltă presa, teatrul, învăţământul, ştiinţa, se

înfiintează diferite societăţi culturale

24

o apar primele ziare româneşti: T. Rom: Curierul românesc, 1829 – Ion Heliade Rădulescu Mol: Albina românească, 1829 – Gh. Asachi Trans: Gazeta de Transilvania, 1838 – Gh. Bariţiuo apar primele reviste de literature, Dacia literară, 1840 – Iaşi; România

literară, 1855 – Iaşi o numeroase reviste apărute acum relevă rolul literaturii în formarea

societăţii moderneo se înfiinţează primul teatru naţional, la Iaşi – 1840, sub conducerea lui

Kogalniceanu, Alecsandri, Negruzzi.o Se publica primele piese în limba românăo Se pun bazele învăţământului în lb română; se înfiinţează primele

şcoli, dar şi primele instituţii de învăţământ superior

Literatura- cunoaşte o dezvoltare fără precedent- apare practic prima generaţie literară- scriitori: o Kogălniceanuo Costache Negruzzio Dimitrie Bolintineanuo Vasile Alecsandrio Nicolae Bălcescuo Ion Heliade Rădulescuo Grigore Alexandrescuo Andrei Mureşan

Trăsăturile generaţiei paşoptiste1. erau luptatori pentru emanciparea naţională, mari patrioţi, de aceea

literature lor are un caracter militant pentru împlinirea marilor idealuri naţionale2. participanţi direcţi la principalele evenimente istorice ale epocii,

rev de la 1848 şi unirea de la 18593. profund legaţi de mediul românesc şi de tradiţiile ţării4. orientăţi în principalele curente ale gândirii europene, clasicism,

romantism5. deschizător de drumuri în literatura, exploratori, sau debutanţi în

diverse genuri sau specii

25

Dacia literară

- revista apare la 1 martie 1840 la Iaşi, sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu

- articolul program intitulat “Introducţie” este considerat manifestul romantismului românesc

- conţinutul articolului nu a impus autoritar o serie de principii, ci a enunţat un număr de idei acceptate prin consens de toţi paşoptiştii, pentru ca ele reprezentau modul de a gândi a tuturor oamenilor de cultură din epocă

- conţinutul introducţiei devine un program al literaturii române, un cod de norme:

o işi propune sa continue pe o treaptă mai înaltă întreprinderile lui Eli-ade şi Asachi ca iniţiatori ai presei româneşti, evitându-le erorile (provincialis-mul, fărămiţarea interesului prin diversitatea de profil)

o îşi propune sa fie o revistă literară pentru românii din toate provinciile vechii Dacii

o îşi propune să facă “abnegaţie de loc”, adică să fie o foaie românească, un repertoriu general al literaturii române în care să se regăsească scriitori din toate provinciile

o işi fixează ca ţel exclusiv literature, fără a părăsi idealurile politice naţionale

o îşi propune sa promoveze consecvent direcţia naţională şi populară în literature din credinţa ca originalitatea este însuşirea cea mai preţioasă a unei literature

o condamnă excesul de imitaţie şi traduceri care omoară duhul naţional şi “au devenit o manie primejdioasă

o Kogălniceanu le propune scriitorilor surse de inspiraţie autohtonă: Istoria naţională Folclorul Natura patriei Realităţile sociale ale epocii (teme introduse de romantism în lit)o revista va lupta ca românii să aibă o limbă şi o literatură română co-

mună pentru toţio pentru prima oară la noi Kogălniceanu legitimează spiritul critic în

literatură, propunându-şi să critice opera şi nu autorul- programul a avut un mare ecou în epocă, deoarece el exprima un spirit al

veacului şi necesitatea de sincronizare cu literature europeană; aşa se face că în tematica literaturii paşoptiste predomină:

26

o istoria: evocarea unor momente din istoria patriei, sau figuri de domn-itori şi eroi, meditaţia romantică pe tema trecutului glorios, antiteza trecut – prezent, considerarea istoriei glorioase ca un model pt contemporani

o folclorul: aprecierea teoretică a tezaurului popular. Realizarea unor culegeri de folclor, dar şi valorificarea folclorului în creaţii originale. Evocarea miturilor, a tradiţiilor şi obiceiurilor populare, a eroilor legendari

o natura: descrieri, evocarea anotimpurilor, însemnări de călătorie, co-muniunea om-natură, realităţile sociale ale epocii,

o evocarea principalelor momente: revoluţia, unirea, chiar şi altele, dezrobirea tiganilor

Junimea şi Titu Maiorescu

Junimea a fost o grupare literară, culturală, care a generat un current de idei numit junimism. A fost un moment de efervescenţă culturală, susţinut de un remarcabil spirit critic, care a impus în literatură pe marii noştii clasici (Emi-nescu, Creangă, Caragiale, Slavici) şi a transformat epoca 1860-1890 în pe-rioada marilor clasici.

Societatea Junimea

27

- a apărut la Iaşi în 1863, iniţiată de 5 tineri intelectuali care se în-torseseră de la studii din occident: Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi (fiul lui Costache), P.P. Carp, Vasile Pogor şi Theodor Rosetti.

- au iniţiat o bogată activitate culturală prin cenaclul Junimea, revista Convorbiri literare, prelecţiuni populare, librărie, tipografie etc.

- activitatea Junimii s-a desfăşurat în mai multe etape1. 1863-1874: considerată etapa polemică, cu aspecte critice referitoare

la limba, literature şi cultura română. Acum se stabilesc principiile ideologice si estetice ale junimismului. Este perioada de afirmare si legitimare

Preocupari pt fixarea alfabetului, ortografie, prelectiuni,cenaclu,revista,

2. 1974 – 1885: este etapa de consolidare a “direcţiei noi” în care apar în revista “Convorbiri literare” principalele opere ale clasicilor, Eminescu, Cara-giale sau Creanga. Initiaza campanii de presa ex Maiorescu contra Gherea:arta pentru arta /arta cu tendinta

3. 1885-1995: etapă în care revista capătă un caracter preponderent uni-versitar, devenind revistă de cercetări istorice şi filozofice in dauna creatiei liter-are care ii conferise popularitate si prestigiu

- revista “Convorbiti literare” a apărut la 1 martie 1867 la Iaşi şi din 1874, la Bucureşti, acând ca redactor-şef pe Iacob Negruzzi; in ea s-au publicat operele celor mai importanţi scriitori ai epocii

- Prelectiunile populare erau conferinte publice tinute de junimisti pe teme diverse de la economie, drept, pana la filozofie ,literature, cu scopul popu-larizarii in randul maselor largi

- în opinia lui Tudor Vianu spiritul junimist s-a caracterizat prin cat-eva trăsături:

a. spiritul filozofic: junimiştii erau oameni de idei generale, esteti-cieni, filozofi, iar judecăţile lor literare se bazau pe principii, pe idei teoretice

b. spiritul oratoric: junimiştii erau oratori desăvârşiţi, modelul lor era Maiorescu (talent, demnitatea ţinutei, concizia expresiei, ironia necruţă-toare). Ei luptau împotriva frazeologiei politice şi parlamentare şi împotriva demagogiei din epoca

c. spiritul classic şi academic: junimiştii erau oamendi de formaţie universitară solidă, înclinaţi să judece după modele şi după canoane estetice

d. spiritul ironic: junimiştii erau vestiţi pentru zeflemeaua lor, pen-tru ironia la adresa tuturor relelor din societatea timpului

e. spiritul critic: probabil că cea mai de seamă calitate a junim-iştilor, junimiştii îşi propuseseră să critice toate aspectele nocive din societatea românească acuzând non-valoare şi impostura. Vasile Pogor -proprietarul tipografiei ce tiparea “convorbiri…”

-in casa lui de la Iasi se tineau sedintele cenaclului -era “pisicherul “grupului, plin de umor

28

-figura originala prin preocupari si curiozitati[ adeptul lui Schopenhauer la inceput, a evoluat spre budism]

-a facut prima traducere din Faust,a tradus Baudelaire, Poe, poezie chineza

P.P.Carp –sef al Partidului Conservator 5 ani si prim-ministru -a tradus Shakespeare

Th, Rosetti –prim-ministru si influent om politic -scrie trei eseuri care sustin programul junimist “Despre directiunea progresului nostrum” “Miscarea sociala la noi” “Scepticismul la noi”

Iacob Negruzzi –a condus revista pana in1885 -afost secretarul societatii Junimea din 1868 -a scris memorialistica “Amintiri de la Junimea”in 1889,

publicata abia peste trei decenii -a tradus dramele lui Schiller

Titu Maiorescu

- a fost presonalitatea cea mai puternică a epocii, mentorul Junimii, cel mai titrat critic al sec al XIX-lea

- 1840-1947- Filozof, critic si esthetician- Studii de filozofie la Berlin, drept si litere la Paris- Licenta in litere si drept, doctorat in filozofie- Deputat, avocet, professor- Prim-ministru intre 1910-1912- opera lui s-a manifestat în toate domeniile de interes, limba, liter-

atură, estitică- studiile cele mai importante sunt: o “Despre scrierea limbii romane”, 1866o “O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867”, 1867o “Asupra poeziei noastre populare”, 1867o “In contra direcţiei de azi în cultura română”, 1868o “Direcţia nouă în poezia şi proza română”, 1872o “Beţia de cuvinte”, 1873o “Comediile domnului Caragiale”, 1885o “Poeţi şi critici”, 1886

29

o “Eminescu şi poeziile lui”, 1889o “Oratori,retori si limbuti” , 1902- a trasat repere în fiecare domeniuo lingvisticii: a luptat pentru introducerea alfabetului latin in locul celui

chirilic “Despre scrierea lb romane” a militat pentru ortografia fonetică a explocat necesitatea îmbogăţirii vocabularului cu neolo-

gisme “Neologismele” a combătut exagerarile de limbă, etimologismul şi calcul

lingvistic “Despre scrierea lb romane” a ridiculizat beţia de cuvinte ,inflatia

verbala,agramatismele,exprimarile improprii “Betia de cuvinte” si “Oratori, retori si limbiti”

o literaturii a relevant valoarea literaturiai populare “Asupra poeziei

noastre populare” a combătut mediocrităţile a susţinut şi a impus noile valori :Eminescu, Creanga, Cara-

giale etc a promovat ideile esteticii clasice a impus primele idei estetice a făcut critică de întâmpinare (impunea gustul public) a trasat primele repere in judecata critica “O cercetare…”,

“Directia noua….”etc ex-a facut aprecieri juste si a emis judecati de valoare despre

poezia lui Bolintineanu,Alexandrescu, Muresanu,Alecsandrei il numeste pe Alecsandri”cap al poeziei noastre din generatia

trecuta” iar Pastelurile “podoaba a literaturii romane” il asaza pe Eminescu imediat dupa Alecsandri in “Directia

noua”,dovedind o intuitie extraordinara desi Eminescu publicase atunci doar 5 poezii

face afirmatii definitive despre opera eminesciana pune bazele mitului eminescian care domina mentalitatea

romanneasca “sec xx va incepe sub auspiciile geniului sau -o culturii a formulat teoria formelor fără fond a sustinut principiul autonomiei esteticului in judecata critica a formulat primele idei estetice intr-o forma sistematica a facut distinctia intre frumos si adevar,arta si stiinta

30

a deposit o perspective ingusta,provinciala, si a impus o per-spective culturala europeana asupra literaturii romane

O cercetare critică asupra pozeiei române de la 1867, 1867

- are 2 părţi: condiţiunea materială şi cea ideală- condiţiunea materialăo încearcă să sitematizeze şi să teoretizeze principiile esteticeo poezia trebuie să exprime frumosul spre deosebire de ştiinţă care

trebuie să cuprinde ideio frumosul cuprinde idei manifestat într-o manieră sensibilăo pentru a exprima frumosul poezia trebuie să îndeplinească anumite

condiţii: să declanşeze imagini sensibile în fantezia cititorului să aleagă cuvântul cel mai puţin abstract să folosească epitete ornante, personificarea obiectelor ab-

stracte, şi tropii în generalo criticul foloseşte în susţinerea ideilor sale numeroase texte din

poezia românească, studiul fiind astfel prima abordare critică a liricii noastre

- condiţiunea idealăo ideea poetică e un sentiment sau o pasiune şi niciodată o cugetare

exclusiv intelectualăo scopul poeziei este acela de a produce repaosul inteligenţeio ceea ce deosebeşte sentimentul de raţiune este ceea ce trebuie să

aibă în vedere poezia: o mare rapiditate a ideilor o exagerare, sau o mărire a obiectelor, sub impresia senti-

mentului şi a pasiunii o dezvoltare crescândă spre o culminare finalăo critical consideră ca poezia este un produs de lux al vieţii intelec-

tuale (o nobila inutilitate)- importanţa studiuluio prima evaluare critică a liricii româneştio a criticat sever retorismul abstract, frazele greoaie, vorbăria fără

sens, mania diminutivelor din poezia epociio a imprimat criticii junimiste o direcţie polimistă

In contra direcţiei de azi în cultura română, 1869

31

- studiul porneşte de la o analiză a culturii româneşti a anului 1821 şi înregistrează influenţa ideilor occidentale. Criticul consideră că împrumutul formelor de cultură din apus care ignoră fondul românesc este lipsit de orice fundament.

- imitând numaiu formele s-au falsificat valorile civilizaţiei moderne (am avut jurnale politice înainte de a avea partid, am avut conservator înainte de a avea artişti, am avut teatru înainte de a avea o piesă etc). Toate acestea sunt numite pretenţii fără fundament şi stafii fără trup, într-un cuvânt forme fără fond

- remediul acestei crize culturale rezidă în opinia criticului în urmă-toarele:

o demascarea caracterului dăunător, a formelor fără fond şi descura-jarea mediocrităţilor

o concluzia radicală a studiului este că nu trebuie edificată o cultură formală, ci una care să exprime spiritul naţional

- imprtanţa studiului1. pune în discuţie publică pentru prima data la noi raportul dintre

tradiţionalism şi modernism, dintre valorile autohtone şi cele europene2. formulează teoria formelor fără fond, provocând una din cele mai

fecunde controverse din istoria culturii românesti

Comediile domnului Caragiale, 1885

- a apărut ca prefaţă la volumul de teatru a lui Caragiale- este un articol polemic adresat criticilor operei dramaturgului- pornind de la cazul concret al teatrului lui Caragiale, critical pune

în discuţie raportul dintre valoare şi morală în artă- porneşte de la observaţia că opera lui Caragiale este originală pen-

tru că înfăţişează realitatea din latura ei comică, dar presupune un aspect mai adânc şi mai serios

- celor care considerau comediile triviale şi imorale le aduce argu-mentul că tipurile umane sunt alese din societatea românească contemporană

- se întreabă dacă arta are o misiune morală şi în ce constă ea- răspunsul ferm este acela că opera nu are o menire morală explicită,

întrucât ea este în totalitate o ficţiune care trebuie să trezească emoţii şi să ne ajute să ne înălţăm “în sfera ficţiunii ideale”. Singura moralitate care se cere op-erei constă în valoare ei estetică. Deci o operă valoroasă este şi morală.

- Importanţa studiului:o Prima analiză profundă a operei lui Caragialeo Pune în discuţie relaţia estetică-morală, aratând specificul artei prin

comparaţiei cu celelalte valori intelectuale

32

Poeţi şi critici, 1886

- studiu polemic adresat criticilor operei lui V. Alecsandri- autorul cu care polemizează sunt Delavrancea şi Vlahuţă- pornind de la cazul concret al operei, lansează o discuţie generală

despre esenţa poeziei şi a criticii- studiul porneşte de la aprecierea că Alecsandri este cel mai de

seamă scriitor de la 48, ocolind însă aprecierile, sau comparaţiile cu Eminescu- precizează că între natura poetului şi natura criticului există o in-

compatibilitate radicală, pentru că poetul este o individualitate subiectivă, în timp ce criticul trebuie să fie obiectiv şi nepărtinitor

- el vede importanţa operei lui Alecsandi în “totalitatea acţiunii lui literare”, în faptul ca Alecsandri a fost pionier în numeroase genuri, că a evocat în opera lui toate marile evenimente istorice ale ţării

- importanţa studiului:o stabileşte locul lui Alecsandri în cadrul generaţiei paşoptisteo pune în discuţie o problemă mereu actuală, relaţia poet – critic

Eminescu şi poeziile lui, 1889

- publicat după moartea poetului, are 2 părţio personalitatea poetuluio opera poetului- porneşte de la constatarea că toată generaţia literară a epocii se află

sub influenţa operei lui Eminscu- în prima parte precizează câteva amănunte din biografia poetului,

probabil puţin cunoscută în epocă, face un profil al personalităţii în care apreci-ază:

o inteligenţa covârşitoareo memoria prodigioasăo cultura de nivel europeano spiritul filozofic- în partea a doua analizează opera din perspectiva personalităţii pre-

cizând:o ca Eminescu este un om al timpului modern cu o cultura europeanao fixează principalele attribute ale operei bogăţia de idei ce reiese din curiozitatea de lectură meticulozitatea cu care lucrează asupra versurilor cugetarea adâncă mânuirea perfectă a limbii române rimele surprinzătoare- importanţa studiului

33

o dovedeste luciditate şi clar-viziune în stabilirea locului pe care îl ocupă opera eminesciană,

o dovedeşte cunoaşterea amănunţită a operei şi înţelegerea ei

Enigma Otiliei -de G. Calinescu-

Date istorico-literare

34

- al doilea roman al lui Calinescu, aparut in 1938 in doua volume- autorul publicase in revista “Adevarul literar si artistic” inceputul

romanului si aviza cititorii asupra temei – “monografii unei familii bucurestene”- titlul initial fusese “Parintii Otiliei” pentru a sugera mai bine tema

balzaciana a paternitatii

Geneza1. Ideea elaborarii s-a configurat cu ocazia unui eveniment familial –

moartea unei matusi, despre care nota in jurnalul sau: „ A murit Tinca, a alunecat pe gheata si a cazut mortal (...). Istoria vietii Popestilor, un roman despre despre nulitatea vietii lor ar fi interesant”

2. Imaginea Otiliei se fixase in memoria scriitorului inca din copilarie – „Copil fiind, am cunoscut o fata cu mult mai in varsta decat mine, care-mi era ruda, numic de ordin afectiv nu a putut sa se iveasca atunci. Acea Otilia, caci asa se numea, imi inspira respect”. Chipul acelei fete s-a transformat in imaginea feminitatii insesi: „Fata cu parul de fum, exuberanta si reflexiva, culta, nebunatica, furtunoasa sau meditativa. Ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina, in ea era un minimum de Otilia.”

3.Autor – Felix Sima – alt element de biografie - mergand pana la portretul fizic, cariera de exceptie, seriozitate studioasa

Arta narativa*Intr-o perioada in care romanul romanesc era dominat de proustianism,

de analiza, Calinescu opteaza pentru tehnica balzaciana. Scriitorul teoretizeaza si experimenteaza balzacianismul ca o formula, ca o schema generala de creatie. Dincolo de balzacianism, arta narativa a romanului exprima un raport echilibrat intre traditie si inovatie, prozatorul contopind tehnici traditionale si moderne.

I. Elemente balzaciene

a. Tema- istoria unei mosteniri si lupta pentru inavutire. Nucleul epic il constituie istoria mostenirii si lupta pentru posesia ei intre cele doua familii burgheze – Tulea si Giurgiuveanu, modelul fiind „Varul Pons” al lui Balzac.

Apare motivul balzacian al paternitatii, dupa modelul romanului acestuia „Pere Goriot”. Titlul initial al romanului trebuia sa fie „Parintii Otiliei” tocmai pentru a sugera motivul paternitatii. Pe autor il obsedase paternitatea, el insusi fiind un copil din flori, caruia i-a cautat si in acest roman semnificatiile. Aspectele paternitatii in roman sunt multiple:

o Otilia si Felix sunt orfani

35

o Pascalopol renuntase la studiile in strainatate dupa moartea tatalui sau, cand se intoarce in tara : „ sa ingrijeasca de mama si de mosie”

o Giurgiuveanu , Pascalopol , Aglae sau Stanica , din obligatie morala sau din interes material, se straduiesc sa hotarasca intr-un fel sau altul soarta orfanilor Otilia si Felix

b. Constructia romanului – cateva elemente:o expozitiunea ampla: deschiderea prin situarea exacta in timp si

spatiu a unor tipuri general umane: Bucuresti, Strada Antim, iulie 1909. Acest tip de expozitiune are capacitatea sa contopeasca timpul istoric cu cel narativ, accentuand forta iluziei si conferind veridicitate realista naratiunii.

o Meticulozitatea descrierii strazilor, arhitecturii, decorurilor sau a vestimentatiei

c. Constructia personajului - este descris cu minutiozitate cum e imbracat, cum se misca, gestica,

mimica, aspecte ale vorbirii – in acest mod rezulta adevarate fizionomii - este descrisa lumea in care traiesc personajele – interioarele sau

vestimentatia completand si sustinand caracterul personajelor. Asemeni lui Balzac, Calinescu se straduieste sa concretizeze dincolo de simpla descriere, sufletul eroului, personalitatea lui intima. De exemplu, locuinta lui Pascalopol sugereaza dincolo de starea sociala, gustul si educatia : „ Felix avu ocazia sa-si dea seama ca modestul Pascalopol din strada Antim era acasa la el un om foarte subtire”. De asemeni, camera Otiliei sugereaza sensibilitatea artistica si nonconformismul eroinei

d. Scriitorul stabileste grade de rudenie, genealogii si relateaza amanuntit evenimentele vietii de toate zilele

II. Elemente clasice

Prin personajele create, Calinescu a alcatuit in spiritul clasicismului o „umanitate canonica, conforma cu studiile sale de caracteorologie”. Autorul sustinea in „Sensul clasicismului” ca „numai orientarea spre o psihologie caracteorologica si spre umanitatea canonica duce la adevarata creatie in roman”. Descriind caractere, Calinescu le raporteaza implicit la un anume ideal de umanitate, le confrunta cu o schema cu un canon, facand opera de adevarat moralist. Rezulta astfel crampeie de caracteorologii cum sunt in roman avarul (Giurgiuveanu, Aglae), arivistul (Stanica Ratiu). Personajele nu se reduc totusi

36

la o psihologie rigida, ci sunt adevarate individualitati care ilustreaza o categorie umana.

III. Elemente moderne

Experimentele literare mai noi ale epocii se regasesc si in acest roman

a. ambiguitatea personajelor – desi urmarea definirea caracterelor, unele personaje manifesta complicatii interioare, neconforme cu proza balzaciana. Scriitorul realizeaza psihologii enigmatice cu manifestari contradictorii si derutante, ca in cazul Otiliei si lui Pascalopol.

b. Interesul pentru procese psihice cum sunt alienarea, senilitatea, dedublarea constiintei in cazul lui Simion Tulea sau studiul consecintelor ereditatii ca in cazul lui Titi Tulea

c. Modalitatile de caracterizarea a personajelor sunt completate cu inovatii:

- tehnica comportamentista In caracterizarea personajelor, foloseste toate mijloacele traditionale:

mediul, portretul fizic si moral cu tendinta de generalizare spre o anumita categorie, caracterizarea prin actiune, prin felul de a fi, prin ce spun celelalte personaje, autocaracterizarea. Calitatea de narator omniscient ii ingaduie sa stie totul despre personaje.

Tehnica comportamentista se refera la faptul ca naratorul renunta partial la omniscienta, iar cititorul recepteaza numai datele obiective de comportament al personajelor: actiuni, fapte, gesturi, fara a cunoaste cu exactitate gandurile, afara de acelea pe care personajul le dezvaluie. A aplicat aceasta tehnica in caracterizarea Otiliei in primele 16 capitole ale romanului. Abia din capitolul 17, modifica perspectiva si introduce caracterizarea directa pentru ca tine sa isi exprime conceptia despre un anume ideal de feminitate: „ Nimic in purtarea Otiliei nu era agresiv sau arogant.”

Comportamentismul conduce catre o alta modalitate – cea a reflectarii poliedrice( relativizarea imaginilor prin reflectarea lor in mai multe oglinzi cu unghiuri variate). Asa apar de pilda mai multe imagini ale Otiliei - pe acelasi spatiu narativ, Otilia este reflectata diferit in constiinta celorlalte personaje:

o Giurgiuveanu : „ fetita mea, Otilia mea scumpa”o Felix: „o fata admirabila, o fata superioara pe care n-o inteleg”o Pascalopol: femeia in devenire pentru care nutreste admiratie, dar si

dorinta de a ocroti sau atractie fizicao Aglae: e o stricata, facuta pentru a distra baietii de familieo Stanica: reprezinta spiritul practic, care stie sa se descurce o Georgeta: o domnisoara pe care o stimeaza, fara sa o cunoasca.

37

Imaginile ca de caleidoscop alcatuiesc astfel un portret surprinzator care sugereaza natura contradictorie a sufletului omenescu in general.

Tehnica reflectarii poliedrice- a punctului de vedere- imprumutata de la Henry James

d. felul in care concepe finalul romanului: in aceeasi maniera cu Flaubert in romanul „Educatie sentimentala”, Calinescu abreviaza, scurteaza destinele unor personaje: Stanica, Pascalopol sau Felix – tehnica racursiului . In final naratorul rezuma in numai cateva randuri secvente temporale ample din existenta acestor personaje. Procedeul are menirea de a prelungi iluzia realitatii dincolo de incheierea efectiva a naratiunii.

In schimb, destinul sinuos al Otiliei ii lasa un final deschis: „ de atunci Felix nu mai vazu niciodata pe Otilia”

e. introducerea unor secvente dramatice in structura narativa, de exemplu capitolul 18, care este realizat scenic

IV. Elemente romantice

- descrierea Baraganului, realizata prin contraste de natura romantica - suavele pagini de iubire dintre Felix si Otilia, realizate intr-un

registru liric, romantic, analiza sentimentala conferind romanului un aspect Stendhalian.

TemaRomanul reprezinta monografia unei familii bucurestene; este un

roman balzacian, o fresca a burgheziei romanesti de la inceputul secolului XX. Contine o suma de teme si motive: familia, casatoria, parvenirea, mostenirea, paternitatea, etc.

Compozitia1. 20 capitole care urmaresc destinul personajelor Otilia, Felix, clanul

Tulea, Stanica, etc.2. Doua planuri narative principale care se intrepatrund: un plan

urmareste lupta clanului Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Giurgiuveanu si incercarea de inlaturare a potentialilor rivali la avere ,Otilia sau Felix. Al doilea Plan prezinta destinul tanarului orfan Felix Sima care vine la Bucuresti unde traieste o poveste de iubire adolescentina cu Otilia.

3. Succesiunea secventelelor narative se realizaeaza prin inlantuire (respectand cronologia faptelor) completata prin tehnica insertiei unor micro naratiuni. Unele secvente sunt realizate scenic prinspontaneitatea dialogului sau notarea gesticii si a mimicii de exemplu capitolele I si VIII.

38

4. Romanul este construit simetric sferoid dupa modelul romanelor realiste, simetrie realizata intre incipit si final.

Incipitul Reperele spatiotemporare sunt precise, inceputul lui Iulie 1909,

Bucuresti strada Antim. Expozitiunea este tipic balzaciana prin precizarea exacta a timpului si a spatiului actiunii, descrierea detaliata a strazii, a arhitecturii, a casei lui Giurgiuveanu. Cand Felix intra in casa unchiului sau face cunostinta cu personajele: Costache, Otilia, Aglae, Pascalopol, Simion, etc.

Finalul Este simetric cu incipitul prin descrierea strazii si a casei din perspectiva

lui Felix, personaj martor (motivul strainului, al intrusului) in momente diferite ale existentei lui, in adolescenta si zece ani mai tarziu „dupa razboi”.

ConflictulSe bazeaza pe relatiile dintre doua familii burgheze inrudite,

Giurgiuveanu si Tulea. Conflictul princial este unul social succesoral, iscat in jurul averii lui Costache de care sunt interesati sora lui Aglae pe de o parte cu familia Simion, Titi, Olimpia, Aurica si ginerele lui Aglae, Stanica Ratiu.

Un alt conflict este erotic si priveste rivalitatea dintre adolescentul Felix si mosierul Pascalopol pentru mana Otliei.

Subiectul- se dezvolta pe doua planuri, care se intrepatrund.-Expozitiune : adolescentul , Felix Sima, orfan, absolvent al Liceului

Internat din Iasi, vine in 1909 in Bucuresti la unchiul si tutorele sau Costache Giurgiuveanu pentru a urma Facultatea de Medicina. Acesta o creste in casa lui pe Otilia Marculescu, fiica celei de-a doua sotii cu intentia si promisiunea de a o infia. Otilia este invidiata de clanul Tulea, mai ales de Aglae, sora lui Costache, care vede in fata un iminent pericol pentru mostenirea fratelui.

Intriga se dezvolta si ea pe doua planuri care se intrepatrund. Felix o iubeste pe Otilia, este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nici o decizie, fiinca in programul lui de viata primeaza realizarea unei cariere stiintifice. La randul ei, Otilia il iubeste pe Felix, la care intuieste luciditatea si prudenta sub aparenta devotamentului, dar il alege pe Pascolopol, barbat matur, generos si intelegator al capriciilor unei femei. Otilia se va casatori cu Pascalopol, care ii va reda libertatea, pastrand numai amintirea farmecului femeii. Divortata de Pascalopol, ea ajunge in Spania sau America, nevasta unui conte.

Alt plan al conflictului urmareste competitia pentru mostenirea lui Costache. Dezvoltarea actiunii. Desi e batran, Costache, proprietar de imobile, actiuni, restaurante, nutreste iluzia longevitatii si isi apara banii, nerealizand nici

39

un proiect pentru a nu cheltui. El si averea lui sunt asediate de clanul Tulea in vederea unei succesiuni, periclitate potential de infierea Otiliei. Tutore al Otiliei, amana necontenit infierea fetei, desi are pentru ea o reala afectiune si este bine sfatuit de Pascalopol. Toate energiile clanului Tulea sunt mobilizate de Aglae, sprijinita de Stanica, pentru obtinerea averii lui Costache. Unul din motivele adiacente intrigii este ideea matrimoniala nutrita cu intensitati diferita de Aurica Tulea, fata batrana, Pascalopol, discret indragostit de Otilia, Titi Tulea, intulburari erotice episodice, Stanica Ratiu in intentia realizarii sociale. Cand batranul Giurgiuveanu sufera o congestie cerebrala, Aglae sprijinita de Stanica ocupa militareste casa. In final conflictul se va desfasura intre cei doi, Stanica reusind sa puna mana pe bani provocand moartea batranului (punctul culminant). Aglae sfarseste prin a mostenii un saculet cu bani. Simion este internat intr-un sanatoriu, Olimpia este parasita de Stanica care se casatoreste cu Georgeta, Aurelia si Titi raman singuri (deznodamant).

Repere in caracterizarea personajelor

- unele sunt construite pe baza caracterelor clasice – avarul si arivistul

- sunt construite in maniera balzaciana, insistand asupra mediului, interioarele, vestimentatiei, stabilind genealogii si grade de rudenie

- analiza caracteriala e detaliata - unele sunt construite cu mijloace moderne, rasturnand

schematismul balzacian : complicatii interioare, psihologii incerte, reactii derutante, firi anxioase

- uneori, prozatorul e interesat de fenomenul dezagregarii personajului, dedublare, alienare

- pentru unele personaje, foloseste tehnica moderna a relativizarii imaginilor

Caracterizarea Otiliei – plan

Statutul personajului

- este cel mai modern personaj al romanului atat prin tehnica de realizare cat si prin problematica existentiala pe care o propune

- Otilia Marculescu este fiica celei de-a doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu ramasa orfana de mica. Costache o creste ca pe fiica lui dar avaritia il impiedica sa o infieze oficial si sa-i asigure in mod concret un viitor.

40

- e invidiata de clanul Tulea care vede in ea un iminent pericol pentru averea lui Costache.

Modalitati de caracterizare

Caracterizare directa

Se realizeaza in expozitiune din perspectiva lui Felix. De la inceput tanarul e impresionat de frumusetea, delicatetea fetei. Avea fata masline, nasul mic, ochii foarte albastrii, trupul subtiratic si delicat. In pofida aspectului copilaresc dovedea „o stapanire desavarsita de femeie”.

Metode balzaciene

- autorul ii sugereaza firea boema, sensibilitatea artistica prin descrierea camerei, a mediului in care traieste personajul. In camera era o dezordine tinereasca cu lucruri aruncate peste tot: rochii, palarii, pantofi, jurnale de moda, carti, note muzicale, papusi, etc. Otilia citeste proza romantica, canta la pian, iubeste vestimentatia eleganta, etc. Prin toate aceste amanunte prozatorul sugereaza educatia, gustul si rafinamentul eroinei.

Autocaracterizarea

- isi cunoaste si isi intelege destinul de fiita tolerata obligata sa isi rezolve singura problemele.

- se considerea un om mediocru „noi, femeile suntem mediocre”.- recunoaste ca are un fel de a fi dificil „am un temperament nefericit: ma

plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata”.- ii explica lui Felix cu maturitate ca frumusetea femeii nu dureaza decat

vreo 10 ani.- are de gand sa moara tanara inainte de a se ivii dezamagirile vietii.Tehnici moderne de caracterizareAmbiguitatea personajului

Fata are un comportament derutant, enigmatic, trece de la o stare la alta, e capricioasa, e capabila de trairi intense si de emotii puternice, ia hotarari care dezarmeaza, e nonconformista. Defapt Otilia e un amestec de copilarie (alearga desculta prin iarba, se urca pe stogurile de fan din Baragan, sta ca un copil pe genunchii lui Pascalopol) si maturitate (e lucida si inteleapta cand ii explica lui Felix de ce nu se pot casatori).

Metoda comportamentista

41

Folosita in primele XVI capitole in caracterizarea Otiliei. Naratorul renunta partial la omniscienta, iar cititorul recepteaza doar datele obiective de comportament al personajului: actiuni, fapte, gesturi, fara a cunoaste cu exactitate gandurile, trairile personajului afara de acelea pe care personajul vrea sa le dezvaluie.

Reflectarea poliedrica sau tehnica punctului de vederePe acelasi spatiu narativ Otilia e reflectata diferita de personajele operei,

reiesind un portret complex, surprinzator, care sugereaza natura contradictorie a sufletului omenesc in general. Vezi exemplele.

Finalul deschisPrintr-un artificiu epic, prin motivul fotografiei prozatorul reia povestea

Otiliei. Felix se intalneste cu Pascalopol care ii arata o fotografie cu ‘gen actrita intretinuta’ fotografie in care Felix nu o mai recunoaste frumusetea si ingenui-tatea de altadata a fetei. Afla ca batranul mosier ii redase libertatea, ca ea de-venise sotia unui conte prin America de Sud. Prin felul acesta arunca o unda de mister asupra destinului personajului caruia ii lasa un final deschis.

Opinie, concluzie, personaj, OtiliaIn romanul modern si citadin, „Enigma Otiliei”, personajul feminin

depaseste tiparele clasice, traditionale, rurale. Este o femeie instruita, ia decizii individuale, isi hotareste propriul destin, se elibereaza de canoane si prejudecati, ramane nealterata de tutela paterna sau de o educatie rigida. Este un personaj modern cu dinamica interioara, cu psihologie complexa ce ilustreaza feminitatea enigatica si eternul feminin in general.

Relatia dintre doua personaje Felix, Otilia1. – personaje principale- relatia lor e privita din perspectiva lui Felix- sunt veri vitregi: Otilia este fiica celei de-a doua sotii a lui Giurgiuveanu

de la care acesta a mostenit o avere importanta; Felix este nepotul de sange a lui Giurgiuveanu, fiului doctorului Iosif Sima, in urma decesului caruia tanarul intra sub tutela batranului.

- ambii sunt orfani si de aceea din motive diferite Aglae, Pascalopol sau Costache isi exercita autoritatea paterna.

- statutul intelectual: Otilia – studenta la conservator, Felix – vine sa studieze medicina.

- s-au vazut o singura data in copilarie, se cunosc mai ales din fotografii, au purtat o vaga corespondenta

2. Relatia lor evolueaza pe parcursul conflictului- la inceput Felix e cucerit de feminitatea si gratia ei, o apreciaza si o

stimeaza.

42

- cand incepe sa o iubeasca se simte stanjenit de familiaritatea fetei cu Pascalopol

- imatur si stangaci isi marturiseste dragostea printr-un bilet lasat in camera fetei pe care aceasta nu il ia in seama.

- in timpul vizitei la mosia lui Pascalopol ii declara deschis dragostea lui, dar reactia fetei il deruteaza intru cat ea nici nu il respinge dar nici nu il incurajeaza.

- cand Otilia pleaca la Paris cu Pascalopol e nedumerit si intrigat asteptan in fiecare zi o veste; la intoarcerea celor doi ii reproseaza fetei ca l-a tradat, dar ii reproseaza aceeasi caldura si afectiune.

- intr-o noapte Otilia vine la Felix in camera, i se ofera, dar el nu vrea sa profite si adorm imbratisati ca doi frati. Dimineata Felix afla cu stupoare ca ea plecase la Paris cu Pascalopol. Primeste mai tarziu o carte postala care ii explica gestul „cine a fost in stare de atata stapanire e capabil sa invinga si o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor”.

- finalul urmareste destinele celor doi, Otilia se casatoreste cu Pascalopol de care divorteaza devenind sotia unui conte. Felix ajunge profesor universitar, medic cunoscut, autor de tratate de medicina, se casatoreste stralucit si intra prin sotie intr-un cerc de persoane influente.

- peste cativa ani Felix se intalneste in tren cu Pascalopol care ii arata o fotografie cu „o doamna picanta, gen actrita intretinuta” fotografie in care Felix nu mai recunoaste frumusetea si ingenuitatea de altadata a fetei.

- ea ramane pentru el o enigma.

Scene semnificative

Capitolul 1:- Felix vine in casa batranului Giurgiuveanu, e invitat de Otilia in salon

unde face cunostinta cu Pascalopol, Simion, Aglae, etc. Fata ii acorda interes si atentie, se poarta cu familiaritate, etc. Se contureaza de la inceput apropierea si caldura dintre cei doi.

Capitolul 20:- cei doi poarta o discutie care clarifica sentimentele unuia fata de altul.

Felix ii remarturiseste dragostea, dar ea il respinge, desi il iubeste si il admira, considerand ca nu se afla la inaltimea sentimentelor lui, ca e mediocra si neinsemnata pe langa el, ca nu are ambitia, vointa tanarului si pentru ca nu vrea sa il perturbe din drumul carierei lui stiintifice.

Opinie/Concluzie

43

Felix si Otilia prezinta unul dintre cele mai tulburatoare cupluri din literatura romana prin caracterul platonic al sentimentelor si prin spiritul rational care motiveaza neimplinirea in iubire.

Semnificatia titlului

- sugereaza imprevizibilul eroinei, comportamentul ei derutant- enigma se poate referi la faptul ca ea poate fi vazuta diferit de

personajele cartii- imaginea feminitatii enigmatice si capricioase pentru ca romanul

transfigureaza aceasta femininitate misterioasa iesita din imperiul canoanelor, eliberata de prejudecati, nealterata de tutela paterna sau de o educatie rigida

- Calinescu: „ Este eroina mea lirica, o schema feminina reclamata de natura sufletului meu” ; „Otilia – c’est moi! Fondul meu de ingenuitate si copilararie.”

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de L. Blaga

- publicata initial in ianuarie 1919 de catre Sextil Puscariu, in “Glasul Bucovinei”, apoi inserata in volumul de debut “Poemele luminii”, 1919

- deschide volumul de debut- este cea mai cunoscuta arta poetica blagiana

44

- ideile poetice sunt in linii mari aceleasi enuntate in trilogia cunoast-erii in care poetul vorbeste despre o dualitate a cunoasterii luciferica si paradisi-acal

- Blaga explica viziunea sa intr-o cugetare ramasa celebra: “Veacuri de-a randul, filozofii au sperat ca vor putea patrunde misterele lumii. Astazi ei nu o mai cred si se plang de neputinta lor. Eu insumi ma bucur ca nu stiu si nu pot sa stiu ce sunt eu si lucrurile dimprejurul meu, caci numai asa pot sa proiectez in misterul lumii un inteles, un rost si valori. Omul trebuie sa fie un creator si de aceea renunt bucuros la cunoasterea absolutului “

COMPOZITIE

- compositional, poezia cuprinde 3 secvente marcate de obicei prin scriere cu majuscula

- Prima secventa:1. Este compusa din primele 5 versuri inegale2. Exprima prin verbe la negativ atitudinea poetului fata de mister si

refuzul cunoasterii logice, rationale

- Secventa a doua, mai ampla, compusa din 13 versuri, e construita pe baza opozitiei, prin conjunctia adversativa dar

3. Opozitia contine termenii: eu – altii; lumina mea – lumina altora4. Ampla comparatie asezata intre linii de pauza functioneaza ca o

contructie explicativa a ideii anterioare plasticizand-o si se realizeaza cu ele-mente specifice imaginarului blagian: luna, noapte, zare, fiori, mister

5.- Ultima secventa, compusa din numai 2 versuri are rol conclusive,

desi este exprimata prin conjunctia cauzala “caci”-- Poezia apare ca o scurta confesiune; textul este structurat in jurul

opozitiilor de mai sus; eu e cuvantul cheie, desemnand eul liric marcat-- “Lumina mea” e metafora pentru cunoasterea luciferica poetica- “Lumina altora” pentru cunoasterea paradisiaca pe care pozitiva

prin logica-- Metafora “Corola de minuni” desemneaza misterul universal, iar

enumeratia, flori, ochi, buze, morminte, formele concrete in care se infatiseaza misterul

-

45

- Structura antitetica marcata prin termeni principali e adancita prin distributia verbelor. Subiectului “eu” ii sunt asociata verbe predicative la nega-tiv: “nu strivesc”, “nu ucid”, dar si “sporesc, imbogatetsc”

- Pentru lumina altora exista un singur verb predicative “sugruma”, dar prin asociatii se pot atasa si altele, strivec, ucide, nu imbogateste

- Cunosterea logica reduce numeric misterul prin determinare con-ceptuala, sugruma vraja, prin conceptualizasre si abstractizare

- Dimpotriva, cunoasterea poetica, luciferica, conserva misterul, il sporeste, ii confera sensuri valori noi

-- Termenii flori, ochi, buze, morminte reprezinta arhietipuri ale lumii

inconjuratoare, misterul in infatisarile lui concrete, florile - vegetalul, ochii – perceptia intelectuala, buzele – simbolul iubirii, mormintele – nasterea, moartea

-- Intregul text ar putea fi redus la numai doua propozitii: “Nu strivesc

corolla de minuni[…], caci eu iubesc- Iubirea are la Blaga, nu numai o functie afectiva, ci reprezinta o

modalitate de cunoastere, de patrundere in misterele lumi, prin trairea nemi-jlocita a formelor tangibile in care el se revela

ARTA POETICA- Poezia e confesiunea unui crez, la persoana I, o arta poetica care

presupune un subtext polemic cu alte poerici anterioare, sau contemporane- Cand spune eu, Blaga exprima faptul ca poezia este expresia indi-

vidualitatii subiective- Artele poetice clasice, presupun invataturi in care textul e privit din

exterior, ignorand eul intim, subiectiv, al artistului- De la expresionisti incoace, poezia devine expresia constiintei indi-

viduale, o problema de situare a artistului fata de lume si fata de misterul fiintei- Pentru poet, lumea e alcatuita din taine din mistere, “corolla de mi-

nuni”, metafora ce se amplifica treptat, potentand ideea exprimata, prin alti ter-mini ca “vraja nepatrunsului ascuns, adancimi de intuneric, intunecata zare, largi fior de sfant mister, taina noptii

- Eul blagian se afirma printr-o atitudine negativa, aflat intr-o penumba lunara, “cum luna nu micsoreaza si tremuratoare mareste si mai tare taina noptii”

- Grija de a nu destrama “vraja nepatrunsului ascuns” este in fond teama de a nu divulga prin cuvant decat partial

- Mai degraba poetul vrea sa se contopeasca pana la identificare cu misterele universle, cu substanta ascunsa a lumii, la care eul liric se simte par-ticipand

46

- Desi potenteazza misterul pe parcursul poeziei “minunile se ob-scurizeaza treptat” transformandu-se in “adancimi de intuneric”, sau “neinte-lesuri si mai mari

- Poezia apartine modernismului1. modifica conceptul de arta poetica, nu mai considera poezia un

mestesug, “Cuvinte potrivite”, ci un mod de raportare a eului la mister si univers

2. poetul expressionist intuieste in concret, in particular, universalul; “Corola de minuni” e misterul universal, enumeratia flori, ochi, buze, morminte, formele concrete ale acestuia

3. ca toti poetii moderni, Blaga e preocupat de esente, foloseste aici un lirism reflexiv, meditative, filozofic, o lirica care incorporeaza filozofia sa

4. la nivel formal, introduce in spirit modern inovati, text negrupat in versuri, vers liber, fara rima, fara ritm

Plumb

47

- aparut in revista Versuri in 1911 cu pseudonimul George Andoni si a fost republicata in volumul Plumb din anul 1916

- e plasata la inceputul ciclului si da titlul acestuia, parand un manifest al liricii sale, o sinteza a notelor sale estetice

- poezia a fost inspirata (Agatha Grigorescu – Memorii) de o vizita la cavoul Sturdzestilor din cimitirul din Bacau prin 1900. Poetul a fost impresionat de sicriele, coroanele si florile de plumb , imagine care l-a obsedat multa vreme.

Structura si semnificatii

1. la nivel fonetic , se observa frecventa vocalelor e,i,a in alternanta cu vocalele inchise o,u,â. Coloana sonora inchisă e data de cuvintele: plumb, scartaiau, vant si sugereaza o muzica trista, funerara- muzicalitatea e data si de ritmul iambic in alternanta cu cel

amfibrahic si de rima masculina2. la nivel gramatical, suita de substantive desemneaza realitatea exterioara:

sicrie, flori, cavou, aripi- determinantele substantivelor sunt atribute de natura substantivala,

repetate de 6 ori in text, prin cuvantul plumb: sicrie de plumb, flori de plumb, coroane de plumb, amor de plumb, aripi de plumb etc

- repetitia obsesiva a termenului il configureaza ca un leit-motiv al textului

- 8 verbe sunt la timpul imperfect: dormeau, stam, era, scartaia, atarnau etc, un timp durativ care exprima permanentizarea actiunii sau a starii

- determinantele adverbiale umanizeaza actiunile si subliniaza izolarea eului liric: Stam singur, Dormea intors

- textul creeaza o stare de apasare, de dezolare doar sugerate deoarece poezia nu contine nici un termen explicit abstract pentru angoasa sau depresie

- marea simplitate a formei este exprimata si prin repetitia termenului plumb, dar si prin paralelismul sintactic intre cele doua strofe: „ Stam singur in cavou... era vant/ Stam singur langa mort... era frig” ceea ce creeaza impresia de intensitate a unei obsesii

3. la nivelul imaginilor poetice , imaginarul poetic se constituie in jurul termenului plumb, care prefigureaza motivul mortii si sentimentul de tristete si de izolare. In plan simbolic, textul este o reprezentare a spatiului inchis- constructia in sintagme fixe: coroane de plumb, sicrie de plumb,

aripi de plumb desemneaza un univers obsesional, al poetului solitar intr-o lume ostila

- toate semnificatiile textului ne conduc la concluzia ca poezia este o elegie pe tema singuratatii, poetului inadaptat, care, neputand comunica cu

48

lumea din afara se izoleaza asemeni unui om aflat singur intr-un cavou, prizonier al unui univers rece si apasator

- chiar din titlu se releva corespondenta dintre culoare si sentiment4. la nivelul simbolurilor simbolistica plumbului realizata prin insistenta e

plurivalenta. Sunt semnificative mai multe dintre trasaturile substantei: prin greutate, sugereaza senzatia de apasare sau utilizarea funerara prin culoare, sugereaza monotonia, plictisul, mediul meschin prin raceala, tristetea si melancolia, prin sonoritatea cuvantului data de 4

consoane si o vocala sugereaza caderea grea, surda

Hanu Ancutei

- a aparut in anul 1928- cuprinde un sir de 9 povestiri:

49

Povestire Caracter Narator1.Iapa lui Voda Umoristic Comisul Ionita2.Haralambie Justitiar Calugarul Gherman3.Balaurul Fantastic Mos Leonte Zodierul4.Fantana dintre plopi Erotic Capitanul Neculai Isaac5.Cealalta Ancuta Erotic Ienache Coropcarul6.Judet al sarmanilor Justitiar Constantin Motoc7.Negustor lipscan Memorialistic Jupan Damian8.Orb sarac Istoric Orbul Constandin9.Istorisirea Zahariei Fantanarul

EroticZaharia Fantanarul Lita Salomia

- tehnica narativa: povestire in rama- cele noua povestiri sunt individualizate prin titlu- sunt introduce si legate intre ele printr-o a zecea povestire care

formeaza rama celorlalte - aceasta, cu caracter memorabil, apartine unui povestitor a carui

identitate ramane necunoscuta- liantul narativ este reprezentat de cadrul pitoresc al hanului: “ cu

porti ferecate, cu ziduri groase, ca de cetate”- atmosfera este de ospetie si de belsug- personajele sunt vechi tovarasi sau necunoscuti, deosebiti ca varste,

mentalitati, meserii ( ciobani, haiduci, hoti, calugari), dar au in comun placerea de a povesti

„ Cine le spune mai frumos, acela are lauda mai mare”- fiecare povestire presupune un cadru si un ceremonial- naratorii sunt de diferite tipuri:o personaj – implicat in evenimente: comisul Ionitao martor – Calugarul Gherman in „Haralambie”o colportor – care relateaza intamplari auzite din batrani- orbul

Constandin in „Orb sarac”o confident – caruia i s-a relatat povestirea pe care o povesteste la

randul lui: Lita Salomia in „Istorisirea Zahariei Fantanarul”- fiecare narator in parte provoaca retragerea in trecut, in arhaic,

adica retragerea din timpul povestitului in timpul evenimentului- asadar, exista doi timpi narativi:o nararii – profano povestirii – sacru- naratorul alege timpul propice al povestirii si provoaca un scenariu

al spunerii- instituie un dialog fictiv intre povestitor si ascultator- naratiunea ca istorie are in vedere continutul narativ: evenimentele,

actiunea, personajele

50

- naratiunea ca discurs consta in relatarea evenimentelor si implica instantele comunicarii narative:

o naratoro ascultatoro cititioro mod de a face cunoscute evenimentele, personajele- timpul din naratiunea ca istorie este pluridimensional, mitic,

legendar- timpul din naratiunea ca discurs este unidimensional, al perceperii

povestirii

Istorisirea Zahariei Fantanarul

Subiectul

- expozitiunea: este extinsa si fixeaza locul si timpul actiunii, „ o pozna care s-ar fi petrecut candva”, legata de saparea unei fantani de catre Zaharia Fantanarul in Poiana lui Vladica Sas pentru Dimachi Marza, care astepta sosirea la o vanatoare domneasca a lui Voda-Calimah

- intriga: introdusa prin vocea Litei Salomia, e legata de povestea de dragoste dintre Aglaita, fata boierului, si Ilies Ursachi, fecior de mazal; dragoste cu care tatal fetei nu este de acord

- desfasurarea actiunii este redusa ca dimensiuni; consemneaza doar refuzul manios al boierului de a accepta o asemenea legatura

- punctul culminant o coincide cu hotararea marturisita de Aglaita lui Zaharia de a se

arunca in fantanao din acel moment, Fantanarul devine ocrotitorul iubirii celor doi si

printr-o strategema ii aduce in fata Domnului, care ii va binecuvanta si le va deveni nas, spre multumirea boierului

- deznodamantul este fericit; face ca cei doi sa devina finii lui Voda

Personajele

- sunt folosite pentru a dramatiza povestirea prezentata ca o sceneta- eroii nu sunt memorabili, nefiind invididualizati sau caracterizati- adevaratul erou al povestirii este Zaharia Fantanarul, asa cum il

evidentiaza Lita Salomia- ea scoate in relief statura lui morala, intrucat a aparat o valoare-

iubirea – si a jucat rolul de cavaler protector

51

- se remarca astfel contrastul dintre imaginea cu care eroul e introdus in povestire (un batran barbos, cu capul buhos, taciturn, caruia ii place bautura) si profilul sau moral relevat pe parcursul povestirii (sensibil la suferinta, capabil de a gasi solutia salvatoare, aparand valori ca demnitatea, curajul etc)

Tehnica narativa

- este ultima povestire din ciclu- e introdusa direct dupa cea anterioara de Lita Salomia- aceasta, nemultumita de succesul povestirii anterioare spuse de

orbul Constandin, provoaca curiozitatea celor din jur, carora le propune un nou povestitor: pe Zaharia

„Numai sa spuie ce i s-a intamplat, si apoi sa vezi”„Vino-ti badica in simtire si spune toate”

- Zaharia, posac, taciturn, rezuma in doar cateva fraze povestirea- In locul lui, povestea este spusa de Lita Salomia si numai din cand

in cand confirmata de Zaharia prin formule de genul: „Asa-i”; „Asa este”

Ultima povestire a ciclului – antipovestire

1. naratorul propriu-zis, anuntat chiar din titlu, tace, lasand ca povestirea sa se construiasca singura

2. cei doi naratori, Zaharia si Lita, isi schimba rolurile – Zaharia e narator-personaj, care devine martor al povestirii spuse de Lita, iar Lita- narator-confident

3. antipovestirea presupune deci existenta unei relatari virtuale facute la persoana I de catre Zaharia, cand de fapt relatarea se face la persoana a III-a, de catre Lita

4. ca orice narator autentic, Lita, desi auzise povestirea relatata anterior, o infloreste- inventeaza noi amanunte, de care se mira Zaharia insusi

5. ambiguizarea personajului Zaharia – narator, care-si reduce la tacere propria relatare, devenind martor al relatarii Litei

Demonstratie ca e povestire

52

Povestirea- specie a genului epic in proza, cu un continut redus fata de cel al nuvelei, cu o strategie narativa care scoate in evidenta povestirea, faptele narate

Caracteristici

- se face in general la persoana I – caracter pronuntat subiectiv- presupune o stransa legatura intre narator si ascultator- interesul se concentreaza asupra situatiei, si nu asupra personajului- naratorul se implica in faptele relatate- constructia epica este mai putin riguroasa- desfasurarea actiunii este destinsa- relatia narator-receptor este cea care determina organizarea

discursului si ii confera oralitate- respecta un ceremonial al spunerii, al adresarii- presupune o atmosfera proprie povestirii- evoca un timp vag, istoric, mitic

In povestirea „Istorisirea Zahariei Fantanarul”

- este o povestire subiectiva, desi nu se face integral la persoana I- Lita Salomia, naratorul-confident, relateaza faptele, dar inventeaza

situatii noi, prezinta lumea epica asa cum a receptat-o ea- povestirea presupune o legatura intre narator si cititor, receptor,

prin formulele de captare a atentiei, de cucerire sau de verificare- prodomina naratiunea in defavoarea descrierii sau analizei,

punandu-se accent pe actul nararii, pe intamplari si mai putin pe personaje- de aceea, personajele nu sunt individualizate si caracterizate- presupune un scenariu (de exemplu: nelinistea Litei, care-l

indeamna pe fantanar sa povesteasca) si o atmosfera de petrecere, sfat, intimitate (focul de la han, mancarea, bautura)

- continutul substantei narative nu e dat de calitatea intrigii, care e scurta si doar un pretext, ci de situatia epica

- evoca un timp trecut, istoric – „S-ar fi petrecut candva pe vremea lui Vladica Sas”

Comparatie povestire-nuvela

53

Nuvela Povestire1. constructie epica riguroasa 1. constructie epica nu

neaparat riguroasa

2. accentul este pus asupra personajului

2. importanta acordata naratorului si actiunii nararii; accent pus asupra evenimentelor, intamplarilor si nu asupra personajelor

3. arta de a construi (N.Manolescu) este legata de importanta compozitiei si de dispunerea partilor

3. arta de a povesti, deci conteaza fluenta narativa

4. naratiunea – principalul mod de expunere, alterneaza cu descrierea si dialogul

4. predomina naratiunea, iar descrierea si analiza sunt dozate cu mare economie, povestitorul nu analizeaza, nu descrie, nu intra in detalii psihologice

5. tinde spre obiectivitate, prezinta impersonal, chiar si atunci cand se face la persoana I sau de un narator-martor

5. este prin excelenta subiectiva

6. trebuie sa fie nu doar credibila, ci si verosimila

6. trebuie sa para credibila – narator-creditabil

7. 7. prezenta unui cadru si a unui ceremonial

54

Ionde Liviu Rebreanu

Geneza romanului

Romanul a fost elaborat intr-un lung si complicat proces. 1. O prima varianta o reprezinta nuvela “Rusinea” aparuta in 1903, o

schita de portret a batranului glanetasului. 2. In nuvela “Zestrea” din 1910 fixeaza trasaturile viitorului erou3. In 1912, prozatorul are deja un plan al romanului in 13 capitole.

Pana in 1917 redacteaza prima versiune, pana in 1920 il rescrie in intregima. Publicat in prima editie intr-un singur volum si din a doua in 2: Glasul Pamantu-lui si Glasul Iubirii

Punctul de plecare il reprezinta cateva scene din biografia viitorului:1. prima scena s-a petrecut pe hotarul satului Prislop (“Era o zi de in-

ceput de primavara, +iesisem cu pusca la vanat de porumbei salbatici, hoinarind pe coastele dimprejurul satului, am vazut un taran in haine de sarbatoare care s-a aplecat si a sarutat pamantul. L-a sarutat ca pe o ibovnica. Scena m-a uimit si mi s-a intiparit in minte

2. Un alt moment relevat în jurnalul scriitorului face referirea la întâl-nirea cu un fecior harnic dar foarte sărac Ion Pop al Glanetaşului care nu avea pamant. “Din vorbele lui se simte o dragoste pentru pământ aproape bolnăvi-cioasă. Pronunţa cuvantul pamant cu atata sete, cu atata lacomie si pasiune, parca ar fi fost vorba de o fiinta vie si adevarata. Ascultandu-l mi-a adus aminte pe omul care a imbratisat pamantul”

3. Tot atunci are loc in satul natal un alt eveniment relatat scriitorului de sora sa Livia, eveniment ce va reprezenta subiectul nuvelei Rusinea. Un taran isi bate strasnic fata, pe Rodovica, pentru ca ramasese insarcinata cu cel mai sarac flacau din sat.

Structura si compozitia romanului

a. Romanul are o constructie monumentala, in două părti, cu 6 si re-spectiv 7 capitole: Glasul pamantului si Glasul iubirii. Capitolele au titluri sin-teza pentru actiunea epica, de ex: Iubirea, Rusinea, Nunta, Copilul, Blestemul etc. In cadrul capitolelor, materialul epic e structurat in secvente narrative, vari-ind intre 6 su 9 unitati

b. Naratiunea are 2 planuri principale (Tehnica planurilor paralele). In prim plan apare destinul lui Ion, proiectat pe panza satului. In planul al doilea apare viata intelectualitatii rurale, grupate in jurul familiei invatatorului Herde-

55

lea. Cele doua planuri se intersecteaza sau curg parallel. Reprezentativ este in acest sens primul capitol al romanului “Inceputul” unde ne sunt prezentate personajele ce vor lua parte la actiune. Trecerea de la un plan la altul se face prin alternanta, iar succesiunea secventelor prin inlantuire

c. Romanul are o alcatuire simetrica, circulara, sferoida. Modelul este Tolstoi. Romanul incepe cu 5 scene successive: drumul spre satul Pripas, Crucea cu Hristos rastignit, Hora, Infruntarea verbala dintre preot si Vasile Baciul, bataia dintre Ion si George. Finalul reia aceleasi secvente in ordine in-versa: prabusirea lui Ion sub loviturile lui George, altercatia dintre preot si Baciu, hora, troita, drumul care se indeparteaza de satul pripas. Fundamentala ca semnificatie este metafora drumului prin care scriitorul ne conduce in spatiul geographic, social si uman in care se va petrece actiunea. Drumul se dimen-sioneaza si avem astfel perspectiva satului aflat la traditinala hora de duminica, unde facem cunostinta cu toate personajele romanului. Viziunea panoramica se restrange la grupurile de la hora si la protagonisti, Ion, Florica, Ana si George. Pe drum, la inceputul romanului nu vine nimeni, iar in final pleaca fam Herde-lea.

d. O alta tehnica folosita este tehnica contrapunctului. Naratorul prez-inta aceiasi tema in cele 2 planuri diferite. Nunta Anei/Laura, conflictul exterior Ion/Vasile Baciul, conflictul invatator/preot. Se pun astfel in evidenta secven-tele narrative, episoade simetrice, antitetice, care confera acrtiunii aspect poli-fonic.

Subiectul romanului

Expozitiune: Actiunea incepe intr-o zi de duminica la hora in curtea Tu-dosiei, vaduva lui Maxim Oprea. Sunt prezentate principalele personaje, satul transilvanean Pripaz si timpul sec 19-20.

Intriga: Venirea lui Vasile Baciu la hora si confruntarea cu Ion pe care-l numeste hot si talhar pentru ca umbla sa-I ia fata promise lui George Bulbuc.

Desfasuratea actiunii: Ion o seduce pe ana si il oblige pe Vasile Baciu sa accepte casatoria. Simtindu-se inselat de Vasile Baciu pentru ca nu primsie acte pentru pamant Ion o brutalizeaza pe Ana. Belciug mediaza conflictul dintre cei 2. Treptat Ion se intoarce la Florica maritata intre timp cu George Bulbuc.

Punctul culminant. Sinuciderea Anei.Deznodamantul. Ion este ucis de George. Acesta este arestat. Florica ra-

mane singura iar averea lui Ion revine bisericii.

Conflicte

Conflictul central al romanului este lupta pentru pamant in satul tradi-tional. Conflict care va genera pe cele secundare:

1. Conflictele nationale intre romani si autoritatile statului austroungar

56

2. Conflictele de autoritate intre inv Herdelea si preotul Helciug3. Conflicte erotice intre Ion si George

Dincolo de conflictele exterioare se regaseste in roman si conflict interior (conflictul intre cele doua glasuri, la pamantului si al iubirii), care se rezolva la nivelul personajului principal.

Roman monografic

Dincolo de destinele individuale romanul prezintta aspecte monogragice (realism)

- mari evenimente din viata omului (nunta, botez, inmormantare)- obiceiuri (Craciunul)- relatii de familie (Glanetasul, Herdela, Bulbuc, Baciul)- relatii socioeconomice - traditii laice (hora, jocul popular, portul popular)- institutii ale satului traditional (biserica, scoala, carciuma)- institutiile statului austroungar (judecatoria, notariatul)

Scriitorul acorda o atentie deosebita elementelor de specific national etnografice folclorice. In satul pripas se rasfrange ca intr-o oglinda imaginea intregii transilvanii. Aspectele civilizatiei rurale au rolul de a reliefa profilul particular al satului si de a contura felul taranilor de a intelege existenta. Si la Rebreanu, umanitatea rurala isi deruleaza viata cotidiana dupa un scenariu arhaic, stereotip, respectat cu strictete.

Rebreanu a evitat descrierile pitoresti, idilice ale satului prezente in proza samanatorista sau poporanista, elementele monografice fiind construite in linie realista cu exactitate aproape stiintifica

Personaje

Ca orice roman realist, romanul are o galerie numeroasa de personaje. 1. Tarani bogati: George sau Vasile Baciu2. Tarani saraci: Ion, Zenobia, Alexandru3. Tarani intelectuali: Zaharia, Belciug, Titu4. Primari, notari, avocati etc, intr-o diversitate a lumii rurale

Sunt 124 de personaje nominalizate, 97 de personaje anonime si un nu-mar mare de personaje individualizate:

1. pers principale: Ion, Ana, Florica, preotul, invatatorul ,G Bulbuc, V Baciu

2. pers secundare: Doamna Herdelea, Laura, Titi

57

3. pers episodice: taranii, Simion Lungu, batranul Glanetasu, Zenobia, primarul, avocatul Grofsoru

Ana

Topologic intruchipeaza destinul femeii din mediul rural, stapanit de o mentalitate veche: “Femeia reprezinta doua brate de lucru, o zestre si o produca-toare de copii” (G. Calinescu)

Fiica lui Vasile Baciu se detaseaza din primele pagini ale romanului, la hora, alaturi de Florica si in contrast cu ea. Prin aparitia celor doua femei au-torul prefigureaza cele 2 glasuri intre care va pendula Ion. Era orfana de mama, tatal sau, stapan al multor pamanturi, ursuz, cazut in patima bauturii, vede in Ana un dusman care i-ar stirbi proprietatea prin casatorie. Se indragosteste de Ion, in care vede salvarea ei, nesocoteste barierele sociale, infrunta jignirile si brutalitatile tatalui si apoi ale barbatului.

Rebreanu se dovedeste un bun cunoscator al psihologiei feminine: ii sur-prinde zvarcolirile, universul interior, gesturile, limbajul, existenta plata, cenusie. Finalul, prin gestul spanzurarii “sugereaza drama casniciei taranesti” (G. Calinescu)

Florica

Expresie in plan simbolic al glasului iubirii prin care scriitorul a urmarit umanizarea protagonistului romanului. Este fiica vaduvei lui Maxim Oprea, “fata cea frumoasa din Pripas”. Insusirile ei fizice pun in lumina indirect pro-funzimea sentimentelor lui Ion. Apare in prim-planul actiunii la hora, dar va dis-parea din actiune atata vreme cat glasul pamantului, il anuleaza pe cel al iubirii. Dupa casatoria lui Ion cu Ana, ea ramane cu George, dar se va intoarce la Ion pe care si ea il iubeste cu pasiune.

Este zugravita in contrast cu Ana, desi soarta Floricai este la fel de ne-fericita: cel pe care l-a iubit nu i-a putut apartine din cauza impedimentelor so-ciale, iar cel cu care s-a casatorit v-a infunda puscaria pentru omucidere.

Zaharia Herdelea

Prin el scriitorul caracterizeaza conditia intelectualitatii rurale din Transil-vania aflata sub austro-ungari. Are o situatie materiala modesta, conditia de slu-jitor aservit autoritatilor unguresti il determina la tot felul de compormisuri.

Doamna Herdelea, cu ambitii privind viitorul fiicelor, situatia celor doua fete Laura si Ghighi, care trebuie maritate. Titu, cu aerele lui de scriitor etc, toate sunt motive care il indeamna pe invatator la prudenta. Framantarile lui se intensifica dupa ce, cladindu-si o casa pe locul bisericii, cu invoirea lui Belciug, simte ca el si familia lui pot fi oricand aruncati pe drumuri. Din acest motiv, il uraste pe preot fara voia lui, “atatat parca de soarta”. E constient ca romanii care

58

trebuie sa-i invete pe copiii romani numai ungureste, “numai e roman, ci renegat sadea”. Va fi suspendat din serviciu in favoarea lui Nicolae Zegreanu, va reveni la scoala, dar i se va impune pensionarea de catre inspectorul Horvat. In final totul se aliniaza in familia Herdelea unei descurajante platitudini: domana Herdelea e multumita pentru mariajul Laurei, Titu isi incropeste un rost in Bu-curesti, Zaharia se impaca cu Belciug, pe care il considera “un popa fara pereche”. Intre cei doi se restabileste armonia, in numele cauzei romanilor, pe care o apara pe fiecare in felul sau.

Belciug

Este preotul satului. Duhovnic si educator, isi cunoaste bine misiunea. Vaduvia si strasnicia caracterului I-au dobandit faima de sfant. Cand in-

spectorul Horvat isi exprima numultumirea ca nu aude la orele de religie “Tatal nostru” in ungureste, raspunde scurt, “asta nu se poate”. Apara cu demnitate si curaj cauza coanationalilor, nu accepta compromisurile.

Caracterizarea lui Ion

Personaj principal, fiului lui Alexandru Pop al Glanetasului, taran saracPersonaj titular si central, dominand intreaga lume a romanuluiCelelalte personaje principale (Ana, Baciu, Florica, George) graviteaza in

jurul lui punandu-i in lumina trasaturile.E un personaj monumental, realizat din tehnica basoreliefului.Intreaga constructie epica e organizata in doua parti pentru a sugera evo-

lutia interioara a erouluiChiar de la inceput, este sfisiat intre cele doua chemari, a pamantului si a

iubirii, urzeste planul seducerii Anei, princ care putea obtine loturile lui Baciu.Apoi da curs celeleilalte chemari, a iubirii, si o seduce pe FloricaE un personaj complex, cu insusiri contradictorii, viclenie si duiosie, cin-

ism sau naivitateInitial, e dotat cu o serie de calitati, dar in goana dupa avere se dezuman-

izeaza treptat, fiind sanctionat in final de scriitor.Este un personaj realist, tipic pentru o categorie sociala: taranul care

doreste pamantPersonajul realist are o psihologie complexa si este urmarit in evolutie.Exponent al taranimii, Ion este insa puternic individualizat prin destinul

sau tragic. Trasaturile personajului se dezvaluie in evolutia conflictului. Rebre-anu isi urmareste eroul in diverse ipostaze, intre care se detaseaza cu pregnanta doua: inainte si dupa intrarea in posesia pamanturilor mult visateDaca la inceput se simtea “mic cat un vierme pe care il calci in picioare”, dupa ce obtine loturile lui Baciu “se vedea mare si puternic ca un urias din basme”.

59

Capitolul nunta este semnificativ deoarece il surprinde in cele doua ipostaze, devenite voci interioare care-l ademenesc permanent

La inceputul romanului, I se contituie un portret favorabil: “era iute si harnic ca ma-sa”, sau “munca ii era draga si pamantul ii era drag ca ochii din cap”. Lipsa pamantului apare ca o nedreptate pentru flacaul harnic, chipes si istet. Silitor si cuminte, e simpatizat de invatatorul Herdelea, care ii apreciaza calitatile: “A fost cel mai iubit elev al invatatorului Herdelea”. E respectat de flacaii din sat si temut de tigani. La inceput tot satul e de partea lui si il con-damna pe Baciul, dar dupa bataia cu George, Belciug il dojeneste in biserica.

Treptat, in goana lui dupa pamant, personajul se dezumanizeaza. Intra pe locul lui Simion Lungu, care fusese al Glanetasilor, este chemat la judecata si numai jalba scrisa de invatator il scapa de inchisoare. Urzeste planul seducerii Anei cu cinism. E interesat, apoi brutal si in cele din urma indifferent. Nici sinu-ciderea Anei, nici moartea copilului nu-i trezesc constiinta. Dupa ce obtine ce-si propusese de la Baciul, isi indreapta atentia spre Florica. Falsa prietenie cu George, ii ingaduie sa vina oricand in casa lor. Venind odata noaptea dupa Flor-ica, este ucis de George cu lovituri de sapa.

Modalitatile de caracterizare sunt variate, specifice romanului realist obiectiv. Naratorul prezinta initial direct biografia personajului, adaugand pe parcurs elemente de portret moral. Caracterizarea facuta de celelalte personaje se subordoneaza tehnicii pluralitatii perspective. Pentru doamna Herdelea, Ion este “cumsecade, muncitor, harnic, saritor, istet”, in timp ce pentru Helciug este “un stricat si un bataus, un om de nimic”. Comportamentul eroului fata de cele-lalte personaje ii subliniaza complexitatea. Cu Ana este la inceput tandru, apoi indiferent. Cu Vasile Baciul sau George, este interesat sau batjocuritor in func-tie de scopul propus. Predomina caracterizarea indirecta care reda fapte ,gesture.

Autocaracterizarea, realizata prin monolog interior, evidentiaza un per-sonaj puternic, hotarat sa isi atinga scopurile, un spirit machavelic: “ma mole-sesc ca o baba naroada, parca n-as fi in stare sa ma scutur de calicie”.

Vestimentatia ii reflecta conditia sociala de taran, iar numele, atat de co-mun, este emblematic pentru reprezentativitatea personajului.

Diversele receptari critice, contradictorii uneori, reflecta de asemenea complexitatea personajului:

E. Lovinescu: “Ion este expresia instinctului de stapanire a pamantului, in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuistica stransa, o viclenie proce-durala si cu deosebire o vointa imensa. Nimic nu-I rezista”

G. Calinescu, “fire instinctive, calauzit de impulsuri elementare, violent si patimas, Ion e o bruta careia siretenia ii tine loc de desteptaciune”

T. Vianu, ”natura voluntara, senzuala, cu o senzualitate distructiva, tiran-ica”

N.Manolescu, “Ion traieste in preistoria moralei, intr-un paradis foarte crud, el este bruta ingénua”

60

Arta narativa

Este un roman realist. 1. Literatura realista este imitatie a realitatii (mimsesis). Reda lumea asa

cum este ea, fara sa o infrumuseteze sau sa o idealizeze. Felul in care reda lumea taraneasca, spre deosbire de literatura anteriaora,

semanatorista, poporanista2. Relatia dintre realitatea biografica si roman; scriitorul se documenteaza

riguros, se inspira din fapte reale, da viata unor personaje reale, autentice. Geneza: 3 3. Lumea creata este veridica, credibila, este ceea ce a numit Garabeti

Ibraileanu, roman de creatie.4. Infatiseaza o lume monografica, sub toate aspectele ei (viziunea mono-

grafica)5. Foloseste o viziune deductive, logica, previzibila, impersonala. Sis-

temul anticiparilor (previzibil)6. Stilul anticalofil, stilul scriitorilor realisti, este sobru, précis, limpede,

impersonal

Roman obiectiv (Doric, de creatie)

1. Naratiunea se face la persoana a III-a: Rebreanu, “Nu m-am sfiit sa scriu la persoana a III-a, intrucat amestecul eului ar diminua veridicitatea ro-manului”

2. Naratorul este omnisicient, de tip demiurgic, intrucat stie firele intrigii, stie destinele personajelor, stie gandurile, sentimentele si intentiile lor cele mai intime

Naratorul este ubicuu, intrucat se afla in mai multe locuri, nareaza fapte diferite, realitati simultane, in planuri paralele

3. Perspectiva narativa e “perspectiva dindarat”, naratorul stie mai mult despre personaje, stie totul despre ele

4. Naratorul se distanteaza de personaje si evenimente, e neutru si imper-sonal;

Vocea auctoriala (vocea naratorul omniscient), intervine accidental pentru a relata acele evenimente pe care cititorul nu le poate afla altfel, pentru a rezuma procesele psihologice, sau intamplarile prea marunte, pentru a prezenta succinct o biografie.

Naratorul reda realitatea plasmuita, nu ca pe o succesiune de evenimente imprevizibile, accidentale, ci ca pe un process logic, cu final explicabil si pre-vizibil.

61

5. Inlantuite cauzal si temporal, faptele sunt veridice, credibile, verosim-ile.

6. Este respectaca cronologia intamplarilor. 7. Eroul este reprezentativ, tipic pentru clasa taraneasca si pentru prob-

lema acuta a lipsei de pamant si a puaperizarii accentuate a taranimii.Imaginea asupra vietii este ampla, cuprinzatoare, efectul asupra cititorului

fiin acela de creare a iluziei vietii

Observatii In Arca lui Noe, Manolescu observa: “roman doric realist social”, “nara-

tor omniscient obiectiv care nu-si critica sau elogiaza personajele. Realitatea nu mai este infatisata ca o succesiune de evenimente, sau ca o confuzie de intam-plari, ci ca un process incheiat, inchiegat, ca o secventa din viata societatii ru-rale pe care autorul o cunoaste foarte bine.

Influenta naturalismului: - personaje predestinate, puse in miscare de un destin implacabil,

care le insoteste ca o fatalitate. - Personajele devin victime (Ion e ucis, Ana se sinucide, George

merge la ocna). - Nici un personaj nu are nici o sansa, nu I se ofera alternativa. - Personajele asculta de o voce interioara care le subjuga viata: Ion –

pamantul, Ana – dragostea, George – invidia

Roman traditional (Nicolae Manolescu)

-zugraveste o lume omogena si rationala-valorile collective le integreaza pe cele individuale-morala tuturor ( colectiva ) triumfa-fapta prevaleaza asupra psihologie, epicul asupra analizei-scopul ei de a crea iluzia vietii-narator omniscient, obiectiv, impersonal, per. a III-a-perspectiva unica asupra evenimentelor si personaj tipic

Relatia Ion - George Bulbuc

Daca Ion e protagonistul romanului, George Bulbuc e personajul antago-nist.

Tipologic, George reprezinta “bogotanul” satului, actioneaza si se com-porta dupa etica feciorului de tarani bogati.

Dupa mentalitatea vremii, ca flacau instarit, nu I se cuvenea decat o fat ape masura; de aceea parintii se intelesesera cu Vasile Baciu in privinta Anei, iar fata ii placea desi “nu era cine stie ce frumoasa”.

62

Portretul fizic e realizat din cateva linii: greoi, spatos, umeros ca un taur, umbla leganat si cu genunchii inmuiati.

Portretul moral e construit pe alocuri in antiteza cu cel al lui Ion: ambitios si orgolios, harnic, muncitor si strangator.

Conflictul dintre cei doi e prezentat inca de la inceputul romanului si ia uneori forme violente.

George il considera pe Ion un rival mai ales dup ace o pierde pe Ana si o cucereste pe Florica. La nunta intelege amenintarea pe care o reprezinta Ion “ochii glanetasului infipti ca niste lipitori de Florica ii spusera ca din ei porneste primejdia”

In finalul romanului, avertizat de Zavista, oloaga satului despre relatia lui Ion cu sotia lui, il ucide.

-motivarea intamplarilor tradeaza intentiile moralizatoare ale prozatorului in legatura cu o casnicie care sfarseste prost intrucat se bazeaza pe interes, or-goliu si razbunare.

Scene smenificative

Cap 1 “inceputul”- e prezentat conflictul dintre cei doi, infruntarea fizica si verbala pentru plata lautarilor. Motivul real este insa Ana , cu care Ion se re-trasese in gradina sub un nuc desi tatal fetei Vasile Baciu ii spune preotului Bel-ciug despre George: “asta e ginerele meu care mi-i drag, cu el ai sa-mi cununi fata”

Cap 12 “George”-George ii spune Floricai ca pleaca Duminica noaptea sa aduca un car de lemne, se intoarce din drum si il surprinde pe Ion la sotia lui. Il ucide cu trei lovituri de sapa. De spaima Florica iesi in usa “n-avea putere sa stoarca nicio lacrima, ramase pe prsipa ca o stafie surprinsa de lumina zilei”

63

Ionade Marin Sorescu

Subintitulata “tragedie in patru tablouri” Scrisa in 1965, publicata in 1968, devine ulterior prima parte a tri-

logiei “Setea muntelui de sare” alaturi de piesele “Paracliserul” si “Matca” Este reprezentativa pentru orientarea poetului catre teatrul poetic,

metaforic: “poezia in teatru nu-I pur si simplu o chesti e de limbaj; teatru este el insusi parte a poeziei, metafora concretizata, imaginare complexa la diverse niveluri de asociatie si semnificatie, de la cel mai rudimentar concret pana la cel mai esoteric abstract”

Surse de inspiratie – Titlul trimite la mitul biblic al lui iona

1. cartea Iona din Vechiul Testament in ultimii ani ai regelui Ieroboam II, Iona a fost trimis sa prop-

ovaduiasca credinta in cetatea Ninive. El incearca sa se sustraga de la aceasta porunca si se imbarca pe o corabie feniciana. Dumnezeu il pedepseste pentru nesupunere trimitandu-I vant puternic caer provoaca o furtuna pe mare. Marin-arii cred ca printer ei e un raufacator. Sortii cad pe Iona care va fi aruncat in mare si va fi inghitit de un peste urias. Dupa 3 zile si 3 nopti petrecute in burta pestelui, in pocainta, Domnul a poruncit pestelui care l-a varsat pe Iona pe us-cat.

Povestea e o preinchipuire a lui Iisus Hristos care afirma in Evanghelia dupa Matei: “Precum Iona a sta in pantecelui chitului, tot asa fiul lui Dumnezeu va sta in pantecele pamantului 3 zile si 3 nopti”

Desi sursa biblica este evidenta, semnificatii religioase sunt vag re-liefate in opera. Marin Sorescu nu a vrut sa ascrie o drama crestina. Iona este mai degraba simbolul omului modern

2. Filosofia existentialista franceza (A. Camus; JP Sartre) Omul in cautarea libertatii, dornic sa iasa din imperiul necesitatii Singuratatea omului in univers “Am vrut sa scriu ceva despre un om

singur, deosebit de singur”. Scriitorul are obsesia spatiului inchis in care omul e condamnat la singuratate (in “Paracliserul” – catedrala in care nu intra nimeni, in “Matca” – casa amenintata de potop)

Raportul individ – societate, necessitate si libertate etc3. teatrul absurd Eugen Ionesco B Brecht de la care preia situatia,

comportam,entul si limbajul personajului, efectele de umor negru

Structura compozitionala

respecta conventiile teatrului dramatic1. lista de personaje (Iona, pescar 1, pescar 2)

64

2. text impartit in tablouri3. fiecare dintre tablouri prezinta alt context in care se afla personajulo Tablul 1 prezinta pe Iona si pecelelalte 2 personaje, pescarul 1, pes-

carul 2, amandoi sunt muti; decorul gura unui peste si apa figurate prin cercuri facute cu creta; Iona pescuieste duintr-un acvariu, e asezat intr-o gura de peste care se inchide inghitindu-l. e sugerata o lume miniaturizata, derizorie, in-autentica

o Tabloul 2 se petrece in interiorul pestelui 1 “ca si cum te-ai afla pe fundul marii intr-un pantece urias” si in semiobscuritate. Iona pare la randul lui un abdomen de peste, trebuie sa se elibereze, sa fie el insusi un instrument de sfartecare. Incearca sa se adapteze , sa-si dovedeasca siesi ca e liber

o Tablul 3 se petrece in pantecele pestelui 2; e prezenta o moara, aluzie la Don Quiote. Iona incearca sa iasa din burta pestelui, descopera ca se afla in burt aunui peste si mai mare, trimite un SOS dar gaseste scrisoarea ca si cum ar fi fost trimisa de altcineva.

o Tabloul 4 o gura de grota, in fata o plaja; Iona imbatranit, cauta sen-sul vietii , un nume pentru sine, isi descopera identitatea si in final isi sfarteca propriul abdomen pentru a gasi in sine libertatea “Razbim noi cumva la lumina”

4. personajul are o identitate incerta si ilustreaza motivul dublului. Prin vocea lui vorbesc mai multe identitati. Textul se constituie ca un fals monolog, ca un dialog interiorizat cu replici pe care personajul si le adreseaza siesi si lu-mii. Unele replica sunt mici poeme sau meditatii filosofice.

5. textul este o parabola despre conditia umana6. modul de expunere e monologul, intentia dialogului este ratata intrucat

personajul intreaba si raspunde in acelasi timp. Folosirea monologului sug-ereaza ca singura comunicare posibila este cea cu sine insusi si ca adesea sub forma unui monolog se ascund dialoguri paralele. Renunta la dialog,lasa pers sa se dedubleze, sa se comporte ca sic and ar fi 2; consecintele sunt disparitia con-flictului si a intrigii, si plasarea actiunii in planul parabolei

7. didascalii narative, descriptive si explicate

Personajul dramatic

-Protagonist, singurul personaj al piesei, mereu prezent in scena-Numele, element de intertextualitate-portretul fizic, putine detalii, intrucat intereseaza aspectul comporta-

mental si moral-predomina caracterizarea indirecta prin fapte, gesture, comportament

Iona este omul prins intr-o capcana din care incearca sa scape. Spinteca burta pestelui care l-a inghitit si se rezeste in burta altuia. Va repeta gestul de mai multe ori cu acelasi rezultat.Intelegerea se va produce abia in final.Eroul alesese o cale gresita, un drum fals, care nu ducea nicaieri.Calea cea adevarata,

65

singura, de fapt, era nu in afara,ci inlauntrul sau.El exclama in final”e invers, totul e invers”.abia in final se produce iluminarea, descoperirea propriei identit-ati, moment marcat de exclamatia “eu sunt Iona”. Gestul final al spintecarii pro-priei burti trebuie interpretat nu ca o sinucidere, ci , in plan simbolic, ca o de-scoperire a sinelui, ca o modalitate de salvare”Razbim noi cumva la lumina”

Experienta lui Iona rezuma repetatele tentative ale omului de a se fauri pe sine.Gestul final este o posibila evadare din inchisoare,o modalitate de rupere a limitelor.Iona intelege si accepta ca traieste intr-o lume a determinarilor, a cauz-alitatilor din care se elibereaza asumandu-si destinul

-caracter arhetipal, personaj cu valori simbolice-personaj ideeModalitatile de caracterizaresunt specifice personajului

dramatic:limbaj,gesture si actiuni simbolice,indicatiile autorului, dar modul de expunere ramane exclusive monologul

Semnificatii ., teme, motive

1. motivul central este temnita (pantecele in care se afla personajul). Trupul este o temnita, o inchisoare a spiritului iar moartea este o limita a omului (toti ne nastem morti in interiorul unei inchisori) conditia umana apare limitat-ive pentru ca spiritual e captiv materiei prin limitele corpului si ale mortii, de aici necesitatea nasterilor successive

2. textul este o parabola despre limitele conditiei umane, despre efor-turile omului de a-si intelege conditia, de a se regasi pe sine.

3. viata e definita ca o serie de stereotipii:o Iona ia cunostinta de “vesnica mistuire”, intelege legea inexorabila

a “cercului in cerc”. Omul traieste intr-un cerc de determinari, sensul existentei lui e sa se elibereze, sa iasa din lantul cauzalitatilor, sa-si assume propriul destin

4. lipsa de comunicare intre oameni. Imposibilitattea comunicarii cu semenii e sugerata de:

a. eroul vorbeste cu sine ca si cum ar vorbi cu altcinevab. se adreseaza unor fiinte care nu-io pot raspunde sau care n-au capa-

citatea de a intelege limbajul umanc. pescarii sunt mutid. lipsa de comunicare duce la sentimental singuratatii omului in

univers “pe oameni ii doare in fund de soarta ta” dar are in acelasi timp nostal-gia solidaritati umane (trimite un SOS)

66

Este teatru modern pentru ca:

aparteneta la un gen nu e obligatorie poate deveni o carte de filosofie, scriitorul a vrut sa scrie un tratat

dar “l-a luat teatrul pe dinainte” amestecul genurilor: Iona este un personaj comic in timp ce situatia

lui tine de tragedie adopta formula teatrului parabola: semnificatii simbolice, limbaj

metaforic scriitorul se identifica cu personajul sau “Iona sunt eu”, Iona deven-

ind o chintesenta a omenescului

67

La tiganci de Mircea Eliade

Nuvela a fost scrisa la Paris in 1959, publicata in revista “sec XX” in 1967 si republicata in volum in 1969 la “ Editura pentru literature “. Marcheaza inceputul unei noi etapea prozei eliadesti in descendenta fantasticului mitico-filosofic si vizionar eminescian.

Structura narativa

1. Naratiunea la pers a III a realizata de un narator impersonal dublat de perspectiva protagonistului.

2. Nuvela se construieste pe tehnica epicului dublu care consta in fap-tul ca in plan literar se nareaza intamplari banale despre eroi anonimi , iar in subtext exista un fundal de simboluri si semnificatii. In felul acesta, realul este permanent rupt, fisurat, lasand locul patrunderii sacrului “Miracolul ne insoteste fara voia noastra”

Epicul dublu se realizeaza prin doua procedee : -punerea in scena a intamplarilor in sensul ca ca naratorul nu intervine

prin comentarii , analize ci doar relateaza fapte si descrie decoruri , gesturi-tratarea lirica a cuvintelor -in sensul ca un cuvant aparent banal capata

conotatii, valori simbolice

3. Naratiunea este gradata si ascendenta, prezentand o inlantuire de 8 episoade epice care ar putea marca un numar simetric de intrari si iesiri din planul real in fantastic, descriind un itinerar spiritual de la profan la sacru

I real – Bucuresti interbelicII-IV ireal -Gradina , bordeiulV-VII un real modificatVIII ireal

4. Naratiunea este organizata pe 12 secvente epice distincte : calatoria cu tramvaiul, convorbirea cu batrana, intalnirea cu cele 3 fete, cautarea labirintica, o noua intalnire cu batrana, o alta calatorie cu tramvaiul, oprirea la loc d-nei Voitinovici, ultima calatorie cu tramvaiul, popasul in fata propriei locuinte , discutia cu patronul carciumii, intoarcerea cu trasura la tiganci si intalnirea cu Hildegard. Numarul 12 al secventelor ar putea semnifica numarul plenitudinii , simbolul unui ciclu incheiat, itinerarul spiritual profan-sacru.

68

Subiectul

I. Gavrilescu este un ins banal, un profesor de pian. Actiunea se petrece in Bucurestiul interbelic, intr-o vara torida. Nuvela incepe cu o calatorie obisnuita cu tramvaiul de la lectia de pian , calatorie pe care eroul o face de 3 ori pe saptamana. Temele de discutie in tramvai sunt : caldura, misteriosul col Lawrence, marturisirea ratarii conditiei de artist, gradina. Amintindu-si ca si- a uitat servieta cu partituri la eleva sa Voitinovici, profesorul coboara cu intentia de a lua tramvaiul in sens invers. Dupa o serie de ezitari , intra la tiganci atras de racoare si umbra

II. Intrarea lui in gradina marcheaza intrarea in cealalta lume, inceputul initierii. In fata portii il asteapta o fata oachesa, tanara , frumoasa, care il indeamna sa intre. Baba care pazea intrarea ii cere taxa pentru a trece in cealalta lume echivalentul a trei lectii de pian. Este pus apoi sa aleaga intre trei fete, o tiganca, o grecoaica si o evreica. O serie de precizari privitoare la timp („Avem timp, nu e nici 3” sau „Iar a stat ceasul” ) ne avertizeaza asupra disparitiei limitelor de timp si spatiu. Odata intrat in bordei incalca interdictia de a nu bea multa cafea si intra in jocul fetelor. Trebuie sa o ghiceasca pe tiganca dintre cele 3. Esueaza , fetele il grabesc si pentru ca isi reaminteste de Hildegard , se rataceste in amintire. E prins intr-o hora de iele, sau ursitoare care ii tes un alt destin. Adoarme si se trezeste imbracat altfel. Rateaza ghicitul a doua oara , incepe sa rataceasca prin intuneric , ca intr-un labirint haotic, ii e foarte cald si renunta treptat la haine. Se simte imbracat ca intr-un giulgiu si se trezeste din cosmar vorbind cu baba. Aflam ca tanar student in Germania iubise pe Hildegard , pe care o parasise, se casatorise cu Elsa, cu care traia de multi ani in Bucuresti. Isi ratase deci viata sentimentala si vocatia de artist. Abia aici , la tiganci isi da seama ca iubirea pt Hildegard constituise momentul sacru al vietii lui

III.Paraseste bordeiul tigancilor si aude huruitul tramvaiului, semn al timpului istoric. Constata ca sub aparenta unei lumi cunoscute , trecerea timpului se accelerase progresiv. Ajuns in str. Preoteselor , afla ca dna Voitinovici se mutase de 8 ani, de cand se casatorise Otilia. Sotia sa , Elsa, se intorsese de 12 ani in Germania , dupa ce il asteptase, iar in casa lui locuiau alti oameni . Bancnota expirase, biletul de tramvai costa mai mult, nu vazuse bancnotele noi puse in circulatie. Asadar, sederea lui in bordei, nu durase cateva ore cum crezuse, ci 12 ani. Vrea sa se intoaca la tiganci, ca sa ceara explicatii si face drumul in compania unui fost dricar.

IV. Revine la tiganci intampinat de baba, incepe sa o caute pe nemtoaica , greseste usa si intr-o incapere din casa cea mare o reintalneste pe Hildegard. Ea il ia de mana si il duce cu birja spre padure.

69

Semnificatii si simboluri

In lucrarea sa intitulata „Sacru si profan”, M Eliade defineste sacrul prin opozitie cu profanul. Intelege prin sacru toate manifestarile care tin de transcendent, spre deosebire de profan care inseamna contingent, concretul in care traim. Uneori insa , profanul e o forma de manifestare a sacrului, o masca, toate manifestarile sacrului in profan sunt numite de el hierofanii . Pe tot parcursul textului ni se descopera o serie intreaga de simboluri :

+ la tiganci l umea de dincolo+ nucul – axis mundi, demarcatia dintre cele 2 lumi+baba- cerberul care pazeste intrarea in sacru+cafeaua- elixirul magic+cele 3 fete- zanele, ielele , ursitoarele: grecoaia, exponent al unei civilizatii antice- creatoare de legende si

mituri:evreica, exponenta unei civilizatii misterioase:tiganca, exponenta unei civilizatii caracterizate prin cant , magie, dans ,

nomadism, libertate

+ghicitul – vama pe care trebuie sa o treaca - sansele de a patrunde in sacruPe primele doua, arta si iubirea, le ratase. Isi ratase vocatia artistica,

devenind un banal profesor de pian si sansa iubirii pentru ca o alesese pe Elsa in locul lui Hildegard. Are a treia sanse de a ghici tiganca „Ti am fi aratat toate camerele , ti am fi cantat si ti am fi dansat”, dar rateaza si acum pentru ca nu e pregatit de initiere, e opac la mister

+ casa – labirintul prin care rataceste. Drept pedeapsa ca nu a stiut a privi dincolo de masca realului, este supus probei labirintului, exterior si interior.

Exterior- rataceste prin incaperi intunecoase , lovindu-se de obiecte, paravane , incurcandu-se in propriile haine pe care le pierde, descoperindu-si micimea trupului.

Interior- rataceste prin amintire , confunda timpul trairii cu cel al amintirii si de aici senzatia de frica , sufocare, dezorientare, ce culmineaza cu senzatia ca e infasurat intr-o perdea ca intr-un giulgiu

+ taxatorul birjarul - mitologicul luntras Charon

+Hildegard – iubirea sacra+Elsa – iubirea profana

70

+cifra 3 – calatoreste cu tramvaiul de 3 ori pe saptamana, 3 lectii, 3 fete, ora 3, plateste 300 de lei

Se contureaza temele fundamentale ale nuvelei : timpul si logos-ul.Timpul profan este ireversibil istoric, alunecand inevitabil spre moarte ,

iar timpul sacru este ciclic si reversibil. Opereaza , de aceea amnezia si anamneza. Amnezia (uitarea) ne opacizeaza viata, ne sterge luciditatea, ne permite sa ne continuam existenta , insa ne blocheaza initierea in sacru. Anamneza ( rememorarea) permite esentializarea timpului trait si ne purifica sufletul pregatindu-l pentru intalnirea cu sacrul.

In privinta logos-ului , Gavrilescu descopera diferenta dintre vorbaria profana din tramvai si limbajul esentializat sacru. Vorbaria cotidiana duce la amnezie. Pentru ca nu a stiut sa ghiceasca cuvantul, a coborat in infern. Reintoarcerea in real, dupa ce parasise casa este tot o ratacire : lumea reala i se pare dislocata si devine un instrainat de propriul timp. Locul sau nu e nici in sacru , pentru ca nu l-a putut intelege, dar nici in profan, pentru ca incepuse initierea.Personajul Gavrilescu este un ins banal un artist ratat profesor de pian in mod voit Eliade alege un personaj banal tocmai pentru a sugera faptul ca oricui i se poate deschide poarta spre sacru.Chiar din primul episod incadrat in real incep sa apara semne ce anunta fisurarea realitatii: senzatia de istovire, amintirea fulgeratoare a unor momente de mult trecute , dorinta de a vorbi mult, caldura sufocanta.Conditia de artist chiar ratat ii faciliteaza aventura sacra.Hazardul il va arunca in plin mister. Spre finalul primei parti semnele fisurarii profanului se inmultesc si capata mai multa forta: starea bizara de oboseala, starea de hipnoza din fata bordeiului, senzatia ca e prea tarziu sa mai prinda tramvaiul

Toate intamplarile ce vor urma se incadreaza in sacru,eroul isi motiveaza intrarea in casa enigmatica prin dorinta de a gasi si infrunta aventura.El stie ca a uitat ceva si spiritul pleaca in cautarea servietei cu partituri intr un alt real.

Potretul eroului se contureaza de la inceput prin monolog interior si autocaracterizare: „pentru pacatele mele sunt profesor de pian „ dar si prin dialog gestica si mimica

Are gesturi stangace ,e nesigur visator uituc,logvace,fire de artist.Are 49 de ani varsta simbolica pentru incheierea unui ciclu terestru.Isi retraieste ca prin vis intreaga viata,trece din real in ireal fara sa stie ca a parasit lumea comuna.Asemeni lui Dante ce va patrunde in paradis alaturi de Beatrice Gavrilescu paseste spre sacru sau spre moarte alaturi de Hildegard intrucat in conceptia lui Eliade dragostea este o Hierofanie .Trecerea lui spre moarte nu are nimic terifiant.in profan ea este vazuta ca un punct terminus al existentei, dar in sacru devine un act firesc ce asifgura ciclicitatea si armonia din cosmos conform mitului eternei reintoarcei.Personajul porneste spre moarte intr o atmosfera de grav lirism, incepand sa perceapa rezonantele sacrului in ecoul cuvintelor lui Hildegard: „toti visam asa incepe totul ca intr un vis”

71

Demostratia nuvela fantasticaMircea Eliade abordeaza un fantastic de tip erudit.Temele si motivele

principale ale fantasticului eliadesc miturile relatia sacru-profan,iesirea din timp,geografia sacra, misterul si magia , facand apel la stiinta,istorie ,psihanaliza,filozofie si mitologie.Tema fructificata plenar in aceasta nuvela este relatia dintre sacru si profn,existenta constanta a sacrului camuflata in profan, imposibil de explicat prin logica si ratiune,dar inteligibil prin gandirea mitica,revelabila prin semne si simboluri.Proza fantastica se caracterizeaza prin mister, suspans si incertitudine. In celebra lucrare „introducere in literatura fantastica” Tzvetan Todorov explica mecanismul de functionare a fantasticului prin aparitia unui eveniment ce nu poate fi explicat prin legile lumii familiare .De asemeni cercetatorul Roger Callois in lucrarea „in inima fantasticului” observa ca acesta este o incalcare a ordinii cunoscute o ruptura de lumea reala.

Trasaturile oricarei naratiuni fantastice sunt:a) existenta a doua planuri : real, irealb) dispartitia limitelor timp spatiu la aparitia elementului misterios c) compozitia gradata a naratiunii ce intratine tensiunea epicad) finalul ambiguu si deschise) ezitarea eroului si a cititorului de a opta pt o explicatie sau alta e

evenimentuluif) prezenta simbolurilorIn nuvela „ La Tiganci” a) doua planuri narative epic dublu „ In toate povestirile mele,

naratiunea se desfasoara pe mai multe planuri ca sa dezluie progresiv fantasticul ascuns in banalitatea cotidina”. Iesirea pers din real, din profan, se produce ca o ruptura de nivel in urma careia personajul se trezeste pe neasteptate intrun univers paralel caracterizat prin alte coordonate. Un om comun cum este Gavrilescu intra intr-o situatie anormala, viata lui devenind un sir de probe initiatice. Si aici fantasticul este o agresiune care sfarama stabilitatea lumii guvernata de legi imuabile, o ruptura a ordinii comune cunoscute si de aici, ambiguitatea subiectului, conditie a fantasticului

b) limitele timp spatiu dispar, locul actiunii este Bucurestiul interbelic, dar si bordeiul, spatiul sacru al initierii. Timpul este unul comun, profan, cronologic, ireversibil, dar si timpul mitic, ciclic, reversibil

c) nuvela are o compozitie gradata, prin inlantuirea celor 8 episoade ce marcheaza intrarea si iesirea din real in ireal

d) finalul este ambiguu si deschis. Se sugereaza o posibila explicatie pt evenimentele relatate, o stare „ ca intr-un vis” .Iin final Hildegard il ia de mana pe Gavrilescu, il duce cu birja spre padure, simbol ambiguu, spatiu al mortii sau al renasterii, al implinirii prin iubire

e) ezitarea eroului si a cititorului intre aparenta realista si neobisnuitul impus de evenimente. Personajul ezita, uita, e distrat, cere explicatii.

72

f) Simbolurile

Luceafarul de M. Eminescu

Apare in “Almanahul societatii academice social literare” “Romania Juna” din Viena, aprilie 1883, reprodus in “Convorbiri literare” si apoi in editia princeps ingrijita de Titu Maiorescu, decembrie 1883.

Compozitia

Poem alegoric pe tema geniului, un poem epico lirico dramaticSchema epica e imprumutata de la basm, lirismul este cel al mastilor, iar

dramaticul e dat de dialog si de tensiunea trairilorPe o schemaa epica, apar scurte fragmente de: elegie (58-62), meditatie

filozofica (75-81), idila (89-94), pastel (66-68, 87,88,93)

Partile poemului

Prologul (1-7) Functie expozitiva; sunt prezentati protagonistii povestii de iubire

Luceafa-Catalina, cadrul de basm al povestii (“A fost odata ca in povesti”) si tema erotica. Imaginarul poetic e de factura romantica. Fata contempla de la fereastra castelului pe Luceafar, acesta la randu-I o indrageste. Semnificatia alegorica este ca fiinta pamanteana aspira spre absolut, iar spiritul superior simte nevoia compensatorie a materialitatii. Iubirea pamanteasca a fetei e prezentata in evolutie de la aparitia sentimentului pana cand erosul devine o preocupare staruitoare acaparatoare “Il vede azi, il vede mani/Astfel dorinta-i gata

Prima metamorfoza strofele (8-24)Ca si in alte poezii de dragoste, atractia e sugerata de chemarea fetei “O

dulce al noptii mele domn/De ce nu vii tu?Vina!”. Luceafarul se smulge din sfera sa si ia chip de inger. Se intrupeaza din cer si din mare (infatisarea uranica). Are o frumusete construita dupa canoanele romantice: fata stravezie, palida, par de aur, umerii goi, ochii vii. E o natura duala, contradictorie, se intrupeaza material, desi ramane o fiinta spirituala.

A doua metamorfoza (25-43)

73

Urmand repetate chemari descantec “Cobori in jos Luceafar bland/Alunecand pe-o raza”, se intrupeaza a doua oara, de data aceasta in chip de demon, din soare si din noapte. Imaginea sa se inscrie in aceleasi canoane romantice: brate marmoree, ochi mari stralucitori, palid si ganditori, par negru. Din nou ia chip din elemente materiale desi ramane nemuritor. Pasiunea dintre cei doi atinge punctul culminant cand Luceafarul face incercarea extrema, dorind sa fie dezlegat de nemurire

Prima intalanire idilica dintre Catalin si Catalina (44-64)Realizeaza o noua ipostaza a iubirii, opusa celei ideale. Asemanarea

numelor denota faptul ca cei doi sunt compatibili, apartin aceleiasi lumi. Portretele lui Catalin e realizat in stilul vorbirii populare in antiteza cu Luceafarul e simbolul erosului uman, vazut asemeni lui Shchopenhauer ca un “viclean joc al naturii in care se manifesta vointa oarba de a trai”. Catalin este de aceea siret, guraliv, indraznet cu ochii, baiat din flori, de pripas.

Idila se desfasoara sub forma unui joc. Baiatul o initiaza pe fata in tainele erosului uman, de la aspiratiile si chiemarile lui Catalin, retractati ezitari pana la hotararea finala. Cei doi formeaza un cuplu norocos, fericit, supus legilor pamantene. Desi accepta iubirea lui Catalin, fata nu renunta la dragostea ideala pentru Luceafar, ceea ce sugereaza aspiratia spre absolut, atractia catre fiinta inaccesibila. Pasiunea ei e generata de obstacolul impus de apartenenta la conditii diferite, de dorinta specific romantica de depasire a propriei conditii.

Zborul Luceafarului spre Demiurg (65-85)Ilustraza planul cosmic si contine doua secvente poetice: zborul si

discutia cu demiurgulZborul: este o calatorie regresiva temporal in cursul careia el traieste in

sens invers istoria creatiunii, se intoarce la haosul dinaintea genezei cand nu exista subiect cunoscator, cand spatiul si timpul erau inoperante. Zborul este imagina ca o cosmogonie (modelul fiind Imnul creatiunii din Rig – veda): “vedea ca in ziua cea dintai/Cum izvorau lumine”. Punctul in care ajunge este spatiul demiurgic, atemporal, momentul dinaintea nasterii lumilor: “caci unde ajunge nu-I hotar/Nici ochi spre a cunoaste”. Deosebirea dintre cele doua planuri este sugerata si prin schimbarea tonalitatii poetice, care devine aici una solemna grava.

Discutia cu demiurgul : Luceafarul, numit acum de Demiurg Hiperion (cel care zboara de asupra) ii cere Demiurgului sa fie dezlegat de nemurire, sa se nasca din nou. Demiurgul il refuza. Raspunsul este o meditatie pe tema efemeritatii formelor lumii fenomenala (lumea tangibila – cunoscuta prin simturi; opusa lumii noumenale - Kant) in opozitie cu conditia lui Hiperian de fiinta nemuritoare. El face parte din ordinea primordiala a cosmosului, iar desprinderea ar duce la dezechilibrul universal, la haos. Refuzul vine din

74

viziunea filozofica schopenhaueriana a unui univers static, in afara oricarei deveniri.

In raspunsul sau, Demiurgul pune in antiteza lumea muritorilor, care nu-si pot determiba propriul destin, care sunt condusi de noroc si de soarta, cu omul de geniu ce se afla dincolo de timp si spatiu, capabil de a implini idealuri inalte.

In schimb, Demiurgul ii propune lui Hiperion diferite demnitati (motivul tentatiilor): cantaret orfic = Dumnezeu prin cuvant (strofa 82); imparat drept si puternic (strofa 83); capitan de osti, geniu militar, cuceritor de popoare (strofa 84)

A doua intalnire idila Catalin-Catalina (strofele 86-98)Are loc intr-un cadru romantic intr-o natura feerica, generoasa si

ocrotitoare. Scenele de iubire se petrec departe de lume in pacea codrului, sub lumina lunii. Declaratia patrunsa de dragoste a lui Catalin (“Caci esti iubirea mea dintai si visul meu din urma”) il proiecteaza pe acesta intr-o alta lumina. Profunzimea pasiunii si unicitatea iubirii constituirea cuplului adamic, il scot pe Catalin din ipostaza terestra. El este acum un tanar sobru, infiorat, purificat de iubire. “Imbatata de amor”, Catalina are inca nostalgia astrului iubirii pe care il invoca a treia oara, de data aceasta pentru ai lumina norocul.

Epilogul (ultimele 6 versuri)Raspunsul final al Luceafarului reprezinta cheia ultimului poem.

Luceafarul nu mai cade ca in trecut, accepta senin destinul sau eliberat de patima si de amagitoarele chemari ale fericirii. Afirma din nou ca relatia om-geniu este incompatibila. Atitudinea geniului este una de asumare a eternitatii si a indiferentei stoice, in timp ce omul comun este incapabil sa-si depaseasca limitele, viata lui urmeaza o miscare circulara orientata spre accidental si intamplator.

Particularitati de limbaj si expresivitate, procedee artistice, elemente de versificatie

Poemul apartine ultimei perioade de cratie, “perioada scuturarii de podoabe” (T.Vianu). De aceea se observa o concetrare lexicala maxima, un limbaj esentializat, o economie a mijloacelor stilistic.

Figurile de stil sunt:1. Alegoria pe baza careia este construit intregul poem, alegoria

despre omul de geniu dupa cum marturisea poetul insusi: “intelesul alegoric ce I-am dat este ca daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici pe Pamant nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi el fericit”. El nu are moarte, dar n-are nici noroc.”

a. Fata de imparat – fiinta feminina la varsta delicata a zburatoruluib. Visul fetei – criza puberala, dorinta de realizare prin dragoste

75

c. Dragostea dintre fata si Luceafat – atractia contrariilord. Metamorfozele Luceafarului – degradari ale unui mod superior de

organizare a materiei universale in ipostaze inteligibilee. Demiurgul – impersonalitatea universalaf. Idila pamanteasca – implinirea aspiratiei spre fericire prin iubire2. Antiteza pe baza careia e construit intregul text. Sistemul de

antitieze din text este romantic: om superiod – om comun, dubal valenta a eroului ce penduleaza intre cer-pamant, terestru cosmic, dualul contradictoriu inger-demon, vis-realitate.

3. Imagini hiberbolice in portretizarea Luceafarului: “venea plutind in adevar scaldat in foc de soare”

4. Comparatii construite prin asocierea unor termeni abstracti: “e un adanc asemenea uitarii celei oarbe”

5. Metafore sinestezice (auditie colorata): “si ochii mari si grei ma dor, privirea ta ma arde”

6. Lirismul mastilor: personajel sunt simboluri, voci lirice, masti, ipostaze ale poetului exprimand tendintele divergente ale eului romantic:

a. Luceafarul – apare ca simbol al iubirii, inger si demon, Hiperion, sau omul de geniu cu urmatoarele atribute, inteligenta dominatoare, sete de cunoastere, capacitatea de a sesiza esenta lucrurilor, dorinta de a se darui oamenilor

b. Catalina – erosul uman simbol al omenescului care aspira catre ideal dar ramane limitata de moarte

c. Catalin – intr-o prima ipostaza reprezinta erosul uman vazut ca viclean joc al naturii….; a doua ipostaza apare inobilat de iubire caci in natura romantica iubirea transfigureaza viata omului, e o cale de salvare de infrangere a mortii

d. Demiurgul – esenta absoluta, imuabila impersonalitatea universalaProzodiaRitm iambic, rima incrucisata, masuta 7-8 silabe, asonante, si pe alocuri

rima interioara (rima de la emestic cu finalul)

Teme si motive romantice

1.Timpul – tema fundamentala a liricii eminesciene - vazut ca o curgere universala, ca o permanenta devenire a

omului, ceea ce confera si tonul elegiac, meloncolic a intregii sale lirici- tema prezinta doua aspecte, si aici ca si in intreaga poezie: o timpul poate fi universal, cosmic, al luceafaruluio timpul limitat, istoric, al omului comun, supus destinului,

norocului si morţii.

76

- melancholia eminesciana ca atitudine romantica provine in poem din adevarul ca omul e o fiinta trecatoare, ce nu poate pastra clipa fericirii, supusa norocului in mod implacabil in fatalitatea devenirii

2-3 Natura si iubirea

- natura apare aici in doua ipostaze tipic eminesciene: una cosmogonica si una elegiacă

- viziunea cosmogonica imagineaza o natura cosmica, stihiala, de inceput de lume, cu lumi siderale, cu muzica sferelor, cu zborul uranic. Prin cosmogonie, poetul prezinta spectacolul refacerii lumilor pana la geneza

- ipostaza elegiaca prezinta o natura familiara, domestica, ocrotitoare a intimitatii iubirii. Tema apare aici cu toate motivele ei specifice: luna, codru, izvor, flori de tei etc

- tema erotica comporta si ea aspecte diferite: o dragostea dintre un pamantean si un suprapamanteano aventura Catalin-Catalina, ce se poate implini, pentru ca

cei doi apartin aceleiasi lumio imposibilitatea geniului de a se implini prin iubireo cele doua explicatii ale erosului influentate de filosofia

lui Schopenhauer: erosul ca “viclean joc al naturii in care se manifesta vointa oarba de a trai “ si erosul ca aspiratie de depasire a efemerului si de obtinere a mantuirii

4.tema geniului- a omului superior-poemul este o alegorie pe aceasta tema, dupa cum marturisea poetul insusi: „ Intelesul alegoric ce i-am dat este ca....”- geniul eminescian e impersonal, nemuritor, rece, impasibil,

nefericit. Aceasta tema apare in Luceafarul in ceea ce are ea esential, si anume, in incompatibilitatea geniului cu iubirea

- fiinta solitara si nefericita, geniul este antiteza omului comun. Termenii acestei antiteze sunt:

o inteligenta - instinctualitateo obiectivitate - subiectivitateo aspiratia spre cunoastere – vointa de a traio singuratate – sociabilitat-trasaturile lui Hyperion sunt in poem, trasaturile omului de geniu: o sete de cunoastere o nesatiul iubirii ca manifestare a nevoii de a iesi din sineo capacitatea de a se darui oameniloro inteligenta dominatoareo puterea de a opera cu entitati abstracte

77

o puterea de patrundere a lucrurilor si de a sesiza esenta lor

Motive romantice

- motivul cosmogonic : cosmogonia se naste in zborul spre Demiurg – calatorie interstelara, in care natura e cosmica, iar eroul se intoarce la momentul genezei

- motivul visului – specific romantic – visul este la romantici un univers compensatoriu . In acest poem totul se petrece in sferele inaccesibile ale visului; formulele de basm („A fost odata”) sau forma descantecului popular („Cobori in jos”) ne avertizeaza ca tot ce se petrece e posibil in plan oniric, magic, in visul fetei

- motivul mortului – viu – prezent in cele doua metamorfoze ale Luceafarului (proza lui Hoffmann) – luceafarul ia chip de inger si apoi de demon, se intrupeaza din elemente materiale, desi ramane o fiinta spirituala, numai pentru a deveni accesibil fetei

- sistemul de antiteze din text este romantic: om superior- om comun; dualul contradictoriu inger-demon, vis-realitate; terestru- cosmic, dublavalenta a eroului care penduleaza intre cer si pamant

- atitudini romantice: o nostalgia muritorilor in aspiratia lor catre un idealo metamorfoza fiintelor nemuritoareo ideea incompatibilitatilor o pendularea eroului intre cer si pamant, in fond intre spirit

si pasiuneo constiinta geniului ca apartine unei lumi superioare, prin

cunoasterea rece, filosofica a adevarurilor existenteio protestul impotriva marginirii si insingurarii omului

78

Morometiide Marin Preda

Geneza

Tema satului si a taranului il preocupase pe scritor inca din anii de scoala cand o compunere pe aceasta tema la scoala normala starneste entuziasmul pro-fesorului lui de romana care afirma: “Iata psihologia taranului roman!”

Urmeaza cateva proze scurte pe aceeasi tema in volumul “Intalnirea din pamanturi” (1948): Dimineata de iarna, O adunare linistita, In ceata sau schita Salcamul.

Romanul a aparut in doua volume: 1955 si 1967.

Constructia discursului narativ. Compozitie

I. intreaga actiune se desfasoara in sase nuclee epice fundamentale la care participa aproape toate personajele universului morometian

volumul I a. foloseste tehnica decupajului (nuclee si secvente narative). Primele 3

nuclee surprind evenimente desfasurate in vara anului 1937 in satul Silistea Gu-mesti, din Campia Dunarii, aproape de Bucuresti

i. nucleul 1: agitatia satului Silistea Gumesti la inceputul verii, de sam-bata seara pana duminica noapte, adica de la intoarcerea morometilor de la camp pana la fuga Polinei cu Birica

ii. nucleul 2: secerisul, evenimente ce se desfasoara pe durata a doua sap-tamani

iii. nucleul 3: conflictul dintre moromete si fii sai, ce dureaza de la secerisi pana la sfarsitul verii

b. primul volum cuprinde 3 parti cu 19, 18, 27 de capitolec. actiunea e concentrate in secvente narrative cele doua momente simetrice ale cinei din casa morometilor si din casa

lui birica conversatia lui moromete, de pe stanoaga podistii, cu vecinul sau Balo-

sul taierea salcamului intal;nirile din poiana fierariei lui Ican confruntarile cu perceptorul discutiile cu fiii etc

79

Volumul IIActiunea se petrece intre 1938-1962; evenimentele sunt selection-

ate prin tehnica rezumativa.i. Nucleul 4: treierisul

ii. Nucleul 5: sedinta de partidiii. Nucleul 6: actiunea de strangere a cotelor

Ele suint precedate sau urmate de micro nuclee epice: intalnirea lui Mo-romete cu fii sai, prietenia cu notarul din Silistea etc.

II. Doua planuri narative

In primul plan evolueaza familia morometilorIn plan secundar sunt relatate evenimente diverse cum ar fi: boala lui

Botoghina, revolta lui Tugurlan, dragostea dintre Polina si Birica

III. Simetria compozitionala:Se realieaza prin cele doua referiri la tema timpului in incipitul si finalul

primului volumIncipit: “in campia Dunarii cu cativa ani inaintea celui de al II-lea Razboi

Mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari”

Final: “trei ani mai tarziu izbucnea cel de al II-lea Razboi Mondial. Tim-pul nu mai avea rabdare.”

Una din temele fundamentale ale romanului este timpul, la inceput rabda-tor, in final nemilos, necrutator. Scriitorul isi fundamenteaza romanul din per-spectiva raporturilor omului cu timpul si cu istoria sub presiunea unor eveni-mente necrutatoare: razboiul, scrimbarea de regim politic, disparitia taranimii traditionale, schimbarea din temelii a satului si a valorilor lui.

Subiectul

Expozitiune: actiunea primului volum se petrece cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi in satul silistea gumesti din campia dunarii. reperele spatio-temporale sunt precise ca in orice roman realist.facem cunostiinta din expozitiune cu familia moromete: ilie si catrina, a doua sotie, paraschiv, nila, achim, baietii din prima casatorie a lui moromete, tita, ilinca si niculae, copii facuti cu catrina. moromete lupta pentru a impiedica destramarea familiei, pe care vrea sa o pastreze sub autoritatea sa.

Intriga: anunta inca de la inceput in scena cinei. prezentand personajele, naratorul pune si accent pe tensiunile dintre ele: neintelegerile dintre fratii proveniti din casatorii diferite, dintre baietii cei mari si catrina, etc.

Desfasurarea actiunii: e construita printr-o tehnica cu totul originala. preda aduna secvente din viata sociala a satului: necazurile din familiile lui

80

botoghina, tugurlan, birica sau balosul, scene traditionale ale satului- hora, calusul, secerisul, serbarea scolara- si scena din familia morometilor, reunindu-le intr-un tot dominat de personalitatea lui ilie moromete.

Punctul culminant: fuga baietilor, destramarea familiei. fii cei mari pleaca la bucuresti. in cel de-al doila volum, toata energia lui moromete se concen-treaza in vederea readucerii baietilor acasa. cumpara pamanturile vandute, pleaca la bucuresti pentru a-i convinge etc. destramarea familiei este insa ire-versibila: catrina il paraseste, nila moare in razboi, fetele se casatoresc, niculae ajunge activist de partid si apoi inginer horticol.

Deznodamant: romanul se incheie cu moartea eroului. la inmormantare, niculae afla de la ilinca, sora lui, ca moromete se stinsese incet, fara a suferi de vreo boala.in final, tatal si fiul se impaca in visul baiatului.

Scene semnificative

Cina-Romanul se deschide cu intoarcerea Morometilor de la camp. Copiii se aseaza unul langa altul “dupa fire si neam”. Baietii cei mari stau langa usa gata de plecare( scena anticipativa). Catrina ramane langa vatra, ocupata cu treburile gospodaresti. Langa ea stau copiii cei mici. Moromete ramanea “ pe pragul celei de a doua odai”.Prin pozitie sugereaza stapanul familiei, autoritatea suprema.

Scena sugereaza ierarhiile, relatiile dintre frati, animozitatile existente.Prozatorul foloseste tehnica detaliului si a acumularii progressive. Scena se desfasoara dupa un adevarat ritual, relevand universal familial

tipic rural.

Taierea Salcamului-scena simbolica, cu character anticipativ, primul semn al declinului familiei.Momentul e dramatic, plin de grandoare, motivate prin monologul interior al eroului. Dupa multe ezitari se hotaraste sa taie salca-mul. Acesta facea parte din viata familiei si a satului.era un “axis mundi”, un semn al trainiciei si stabilitatii. Prin moartea lui anticipeaza viitoarele esecuri si deziluzii ale eroului( dublul vegetal al lui Moromete).

Scena e privita de sus, detaliile se aduna gradual,pe fondul bocetului ce venea din cimirir, sugerand parka o durere universala.

Teme Roman al unei Roman al unei familii Timpul viclean, necrutator si relatia intre individ si istorie “libertatea

morala in lupta cu fatalitatea istoriei” (Eugen Simion) Satul si taranul “roman al deruralizarii satului” (Nicolae Manolescu)

Conflicte

81

1. tata (Moromete) fii (Paraschiv, Nila, Achim, Niculae)doua varstedoua mentalitai diferitedoua moduri diferite de a intelege lumea si evenimentele istorice2. Moromete-CatrinaTemperamente si firi diferiteVocatii existentiale diferite: “taranul filosof” si femeia resemnata, bigota3. Moromete – GuicaDoua firi, doua mentalitati; prin asocietea Moromete – Guica preda sug-

ereaza contrastul absolute dintre doua sisteme existentiale ale satului: existenta senina in spirit si traiul marunt, meschin

4. conflictul secundar Moromete-Niculae

Monografia satului

1. ca si Rebreanu, reconstituie viata satului monographic: geografie, institutii fundamentale, traditii si obiceiuri

2. descrie centrul satului si De vale. Centru aduna notabilitatile: casa lui Aristide primarul care avea carciuma, moara, presa de ulei; cladirea cea mai impunatoare era Banca Populara, cladita in 1931; urmau casa parahiala, Biser-ica, scoala, casa notarului, a invatatorului Toderici, primaria, magazinul, fieraria lui Iocan etc

3. categorii sociale: bogati, saraci, tarani, notabilitati4. sirul muncilor agricole de la inceputul verii pana toamna tarziu, de

cand Moromete incepea sa sape pana la seceris, treieris, macinatul granelor si incheierea socotelilor anuale.

5. traditii si obiceiuri laice sau religioase: calusarii, obiceiuri de Rus-alii, parastasul, cina traditionala etc

Totul se inscrie intr-un cod al vietii taranesti milenare si stereotipe.

Personaje

In numar mare ca in orice roman realist, o intreaga ierarhie a vietii rurale, tineri si batrani, copii si parinti, saraci si bogati.

Personaje principale: Ilie Moromete Secundare: Cocosila, Dumitrul lui Nae, Tugurlan, Balosu, Paras-

chiv, Nila, Achim, Niculae, Catrina, Ilinca, Tita Episodice: Scamosu, Jupuitu, Traian Pisica Tarani bogati: Balosu, Aristide, Stan Cotelici

82

Tarani de conditie medie, care are fiecare un lot de pamant: Du-mitrul lui Nae, Cocosila, Botoghina, Moromete

Tarani saraci, care n-au capatat pamant: Tugurlan, Birica sau l-au vandut: Traian Pisica

Notabilitatile satului: invatatorii Teodorescu si Toderici, preotul, notarul ca reprezentantii ai institutilor satului traditional: scoala, biserica, primarie etc

Complexitatea umanului e sugerata printr-o tipologie a indeletnicirilor: morarul, cizmarul, fierarul, micul negustor sau o tipologie a firilor: contemplat-ivul- Moromete, intolerantul –Cocosila, intrigantul-Guica, bigotul-Catrina, natangul-Nila, coltosul-Paraschiv, ambitiosul-Aristide.

Individualizarea personajelor se face prin nume, porecle, detalii fizio-nomice, de comportament, mers, voce.

Caracterizare Ilie Moromete:

Cel mai important personaj al lui Preda Modelul este Tudor Calarasu, tatal scriitorului “Moromete care a

existat in realitate a fost tatal meu”

Figura eroului in volumul I:

o Taranul traditional ale carui valori sunt familia proprietatea, libertatea morala

o Considera familia si satul centrul lumii si dispretuieste tot ce vine dincolo de ele centrul lumii

o “Parte familias” – autoritatea suprema, lucru sugerat de proz-ator prin scena cinei

o Este respectat in sat, are prieteni: Cocosila, Dumitru lui Naeo Face politica ca liberal iorgist, e abonat la ziarul “Miscarea”,

urmareste dezbaterile din Parlamento E sfatos, dialogul reprezinta pentru el o necesitate de ordin

superior. Petrecerea seri lungi cu prietenul Cocosila discutand politica iar locul preferat era poiana fierariei unde putea gandi liber, se putea bate in idei.

o E ironic cu fii, cu Catrina sau cu prietenii, e disimulativ con-siderand viata un spectacol

o E un spirit contemplativ “taranul filosof” care “mediteaza” la rosturile lumii

o E taranul traditional “ultimul dintre tarani”, pentru ca se simte aparat de o realitate pe care o crede imuabila.

o Agresiunea istoriei ii modifica felul de a fi, treptat eroul se instrineaza de lume si de sine.

83

o Familia i se destrama, e destituit din comitetul bisericesc, imprumuta bani de la aristide, vinde grau la un pret derizoriu pentru a avea bani sa-l trimita pe Niculae la scoala, perceptorul nu-l mai amana, se cearta cu Cocosila, baietii fug din casa parinteasca, ii vinde lui Scamosu o parte din pamantul familiei pentru a plati fonciirea sau rat la banca… “Timpul nu mai avea rabdare.”

Figura eroului in volumul II:

o Demitizarea eroului se accentueazao Ajunge sa fie impins in planul al doilea al vietii satului, plasare

simbolica ce sugereaza marginalizarea taranimii traditionale Volumul debuteaza cu interogatia “In bine sau in rau se schimbase

Moromete?” Prietenii cei vechi au murit sau l-au parasit; se inconjoara de alti

prieteni dar niciunul nu va fi de talia lui Cocosila sin u va avea intransigenta morala a lui Tugurlan

Se apuca de negot si castiga bani Il retrage pe Niculae de la scoala Cumpara pamanturile vandute sii pleaca la Bucuresti pentru a-si

convinge baietii sa se intoarca: acestia il refuza iar Catrina il paraseste Traieste o iubire tarzie cu Fica, sora mai mica a fostei sotii Se implica in viata social politica sprijinind candidature lui Tugur-

lan la functia de presedinte al Sfatului Popular Isi pierde prestigiul de alta data; Decade Se insingureaza, nu accepta ca rostul lui in lume a fost gresit si ca

“taranul trebuie sa dispara” Isi traieste ultimii ani de viata in singuratate si tacereo Cand cade la pat isi exprima crezul de o viata “Eu totdeauna am

dus o viata independenta”.Relatia cu alte personaje1) Relatia cu Catrina-e vaduva de razboi , a doua sotie a lui Moromote,

mama vitrega a lui Paraschivila si Achim; -avea cu Moromete 3 copii: Tita, Ilinca, Niculaie -avea o fata din prima casatorie care locuia la socri -apare in scena cinei ca orice femeie de la tara coplesita de treburile

de la camp si din gospodarie -conflictul dintre ei reprezinta un conflict principal al romanului;

Moromete vanduse in timpul secetei un pogon de pamant din lotul sotiei promit-andu-I sa teraca casa pe numele ei; el amana promisiunea; desi vrea sa se asig-ure ca ea si fetele ei nu vor fi date afara din casa care e doar pe numele lui Ilie renunta la pretentii pt linistea familiei

-relatia cu sotul ei Ilie Moromoete evolueaza pe parcursul romanu-lui

84

- il iubea: uneori ii aparea un suras pe fata la vederea lui ‘era furi-oasa ca tinea la el asa pacatos cum era’

- apreciaza verva si ironia sotului ei, se amuza de rafinamentul gandirii lui, accepta jocul si comediile lui

- se simte totusi lipsita de caldura afectiva a familiei, gaseste refu-giul in credinta

- pe parcurs devine si ea o victima a utopiilor lui Moromete; cand familia se destrama se indeparteaza de sotul ei

- uneori e cuprinsa de ura oarba si il ameninta pe Moromete ca va fugi la fata ei din prima casatorie

- il paraseste la batranete acuzandu-l ca nu l-a lasat pe Niculae la scoala si ca nu le-a inzestrat pe cele 2 fiice: Tita si Ilinca

Modalitati de caracterizare

Caracterizat in miscare prin acumularea detaliilorDirecta: capitolul 10, volumul 1 “era cu 10 ani mai mare decat catrina,

contingent 1911, si avea acum acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau bucurii mari pot schimba firea cuiva”

Indirecta: fapte, ganduri, comportament, gestica, mimica, relatia cu celelalte personaje

Autocaracterizare: prin monolog interior, sau prin stil indirect-liber – “pana in clipa din urma omul e dator sa tina la rostul lui chit ca rostul asta cine stie ce s-o allege de el” “eu totdeauna am dus o viata independenta”

Arta narativa:

1. roman realist obiectiv, naratiune la persoana a 3-a, narrator omni-scient si ubicuu, perspective “din darat”

2. perspective naratorului se completeaza cu cea:a. a reflectorilor (Ilie- vol I, Niculae – vol II)b. A informatorilor (personaje martore ale evenimentelor pe care

le relateaza ulterior altora) de exemplu: povestirea lui parizianul despre vizita lui Moromete la Bucuresti, la baieti; efectul este limitarea omniscientei

3. Nicolae Manolecu in Arca lui Noe vorbe despre o renuntare partiala la omniscienta, de o contaminare a naratorului de catre personajele sale de la care imprumuta optica si un anume tip de expresivitate verbala. Exista astfel o complicitate narrator-personaj principal; de aceea naratorul poate fi considerat un fel de taran generic apartinand aceleiasi colectivitati si aceluiasi moment is-toric ca si eroii cartii

4. procedee narative

85

a. viziune scenica, b. dialog aluzivc. textul si subtextul ironicd. microeseul analitice. stilul indirect-liber

Nichita StanescuIn dulcele stil classic

86

Face parte din volumul cu acelasi titlu aparaut in 1970. La prima vedere e un poem de dragoste, dar sensul mai profund este acela ca iubirea e o cale de cunoastere, o modalitate de constituire a cuplului ideal.

Intr-un alt registru, textul poate fi considerat o arta poetica ce vorbeste despre laboratorul artistic al poetului, despre intalnirea dintre poet si inspiratie, despre extazul care-l produce clipa revelatiei absolutului.

Structura si semnificatie

- poezia e compusa din 5 catrene constituita din monorima, cu un vers final izolat si se constituie in cateva secvente poetice

- Secventa 1: strofele 1-2 reprezinta momentul aparitiei muzei, a domnisoarei

o Suita de metafore delimiteaza calea de patrundere din concret in abstract, indepartarea de real spre transcendent ca intr-un ritual al intalnirii din-tre poet si univers, dintre relatic si absolut.

o Pasul coboara din “bolovan”, “frunza verde”, “inserare”, “dintr-o pasare amara”

- Secvemta2: reprezinta clipa revelatiei, momentul de maxima tensi-une lirica, care dureaza doar o secunda

o Folosirea formelor arhaice a verbului “l-am fost zarit” exprima si-multaneitatea si trecerea momentului

o Locul intalnirii e preluat din recuzita romantica, este apa, oglinda, unda esentializata “l-am fost zarit in unda”.

o Senzatia este de coborare “Pasul coboara, inima i se afunda”o Versul 12 “Inima incet mi-afunda” este cheia poemului prin accen-

tul lui tragico Eul liric resimte durerost intalnirea din afara spre sine- Secventa 3: formuleaza idealul poetic, si este reprezentat de strofa a

IV-ao Poetul devine victima a viziunii sale, a iluziei, un halucinat al in-

spiratiei “Blestemat si semizeu”o Tonalitatea elegiaca a versurilor e data de sentimentul de damnare

a poetului ce vine din constinta dualitatii existentei sale, efemer peren, din con-stiinta singuratatii sale pe care o percepe ca pe o boala “caci imi este foarte rau”

- Ultima secventa: constituita din ultima strofao Reprezinta revenirea la starea de expectative de la inceputo Este o meditatie lirica pe tema scurgerii inexorabile a timpului si a

nimicniciei “Stau intins si lung si zic/ Domnisoara mai nimic”o Inafara inspiratiei poetice, sau inafara iubirii existenta poetului nu

are sens

87

o Versul final, izolat, are rol conclusive, “pasul trece eu raman” si proclama conceptia poetului despre salvarea prin poezie, prin arta, din fata scurgerii ireversibile a timpului

Text neomodernist: - Conceptul: NeomodernismInca din titlul volumului “In dulcele stil clasic” poetul isi marturiseste

intentia de a reveni al o varsta anterioara a poeziei cautand simplitatea si rafina-mentul versului clasicilor. De altfel, poetul afirmase ca se simte atras de prob-lematica filozofica blagiana, sau de purele sonoritati verbale barbiene, sau de reinventarea limbajului poetic arghezian. In felul acesta el intelege sa recu-pereze modelele clasicilor. In prologul volumului, cititorul e avertizat ca de data aceasta poezia “e un fel de pasare care zboara invers”

Neomodernismul presupune reluarea pe un alt plan a unui plan anterior asumat programmatic si recuperearea unor modele prin mai multe modalitati:

1. reliricizarea poeziei, care devine expresie a sentimentelor , intor-candu-se la subiectivismul fecund creator, folosirea persoanei I nu reprezinta numai un aspect gramatica ci sursa unei subiectivitati libere, fara granite.

2. reintelectualizarea poeziei, care redevine meditative, problemati-zanta, conceptuala si care presupune adeasea 2 nivele de lectura (o simpla poveste de iubire), intalnirea dintre poet si domnisoara, intalnirea dintre poet si muza si inspiratie

3. folosirea unui limbaj ambiguu, metafore subtile, imagini insolite, lirism abstract preponderant conceptual

“Moara cu noroc” de Ioan Slavici

88

Apare in vol. “Novele din popor” 1881 si se bucura de o larga apreciere critica.

Tema este rurala si surprinde consecintele nefaste ale dorintei de inavutire cu orice pret, dezumanizarea prin avere, tema prezenta si in alte nuvele ale scri-itorului : O viata pierduta, Vatra parasita, Comoara , O jertfa a vietii

Compozitie 1) nuvela este construita riguros, fiecare episod aduce date esentiale

pentru demersul epic, are 17 capitole care urmaresc ordinea cronologica a desfa-surarii evenimentelor; relatarea evenimentelor se face prin inlantuirea episoade-lor subiectului

2) Urmeaza momentele clasice ale subiectului

Expozitiune : Ghita, cizmar sarac, hotaraste sa ia in arenda carciuma de la moara cu noroc.

Intriga : Aparitia, la han , a lui Lica SamadaulDesfasurarea actiunii : Ghita intra in mecanismul afacerilor necurate ale

lui Lica. Se instraineaza de familie, de sine.Punctul culminant : Ghita devine gelos pe Ana, sotia sa, pe care o ucideDeznodamant : Omorarea lui Ghita, incendierea morii.

3) Conflictul este liniar, ascendant, concentrat, complex, de natura sociala, psihologica ,morala . Conflictul exterior, social rezida in dorinta lui Ghita de-a-si schimba statutul social. Conflictul interior, trait de personaj, psi-hologic si moral, este sustinut de dorintele contradictorii ale personajelor : aceea de a ramane om cinstit siaceea de a se imbogati, alaturi de Lica prin orice mi-jloace

4) Nuvela este construita compozitional simetric. Incepe si se termina cu vorbele batranei, instanta morala a operei si prin descrierea drumului se completeaza cu sugestia drumului vietii care continua si dupa tragedia de la Moara cu Noroc.

5) Relatii temporale si spatiale actiunea plasata intr-un spatiu ge-ografic precis, zona Aradului, in apropiere de Ineu, la Moara cu Noroc, asezata intre cele doua drumuri. Timpul este epoca formarii micii burghezii rurale. Ac-tiunea se petrece intre 2 repere temporale precise, cu valoare religioasa ( Sf.Gheorghe – de Paste)

6) Naratiunea este realista, obiectiva, persoana a III-a , narator omni-scient si ubicuu; perspectiva „dindarat”. Pe langa perspectiva obiectiva intervine si tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice ale batranei, personaj episodic, dar care transmite mesajul moralizator al operei.

89

7) Modurile de expunere alterneaza: naratiunea conduce actiunea spre deznodamant, descrierea fixeaza cadrul spatio-temporar iar dialogul contureaza , caracterizeaza personajele,sporeste tensiunea- monologul interior si stilul indirect liber- pers 1 alterneaza cu 3, nuanteaza discursul, naratorul se distanteaza de pers

8) Titlu –indice spatial -locul intamplarii -hanul numit „Moara cu noroc”, Ardeal, intre Ineu si Fun-

dureni -motivul „hanului”,topos literar, spatiu al intamplarilor

sangeroase -antifraza intrucat se dovedeste hanul cu ghinion 9)Incipit- vorbele batranei -instanta morala a operei -tehnica „punctului de vedere” -rol anticipativ, sugerand evolutia si drama personajelor -anunta tema etica- consecintele dramatice ale setei de imbo-

gatire cu orice pret

10)Final- vorbele batranei - simetrie compozitionala -pune actiunea sub semnul inui „fatum”, destin nemilos -sanctiune pentru personaje, pentru faptele lor nelegiuite

Subiect

E : Nuvela debuteaza cu un precept moral rostit de batrana : „omul sa fie multumit cu saracia lui, caci daca-i vorba, nu bogatia , ci linistea colibei tale te face fericit”. Cizmar sarac, onest, harnic, Ghita, ia in arenda carciuma de la Moara cu Noroc situata la o rascruce de drumuri in apropiere de Ineu. Aici se va muta imperuna cu sotia sa Ana, cu soacra si cei 2 copii. Viata va decurge linis-tita si prospera, va munci energic si cinstit.

I : La carciuma soseste Lica Samadaul , stapan temut al acelor locuri, hot si ucigas, seful porcarilor si al turmelor din imprejurimi. Acesta tulbura echili-brul familiei , impunandu-i carciumarului sa devina complicele sau. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, Ghita nu se poate sustrage influentei malefice a acestuia si nici tentatiei imbogatirii.

DA : Ghita isi ia toate masurile de aparare impotriva lui Lica : merge la Arad sa-si cumpere 2 pistoale, isi ia 2 caini, isi angajeaza inca o sluga, pe Marti, „un ungur inalt cat un brad”

90

Din cauza Samadaului, Ghita devine mohorat si violent cu Ana si cei doi copii. Ajunge chiar sa regrete ca are familie, pentru ca nu si poate asuma total riscul imbogatirii.

Starea lui materiala devine tot mai infloritoare. Ca sa-i castige increderea, isi arunca sotia in bratele lui Lica, ajunge sa fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si a unui copil. Jura stramb la proces, devenind com-plice la crima. Hotaraste totusi sa il dea in vileag pe Lica, cu ajutorul lui Pintea. Ii ofera dovezi jandarmului despre vinovatia lui Lica numai dupa ce isi va putea opri jumatate din sumele aduse de acesta.

PC : De Paste, batrana si cei doi copii merg la rude, iar Ghita, manat de gelozie pleaca spre jandarmul Pintea pentru a-i spune tot adevarul, lasandu-si sotia drept momeala in cursa in care voia sa-l prinda pe Samadau. Dandu-si seama ca Ana l-a inselat, o omoara. La randul sau , Ghita e ucis de Raut din or-dinul lui Lica. Acesta , pentru a nu cadea in mainile autoritatilor , se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.

D : Un incendiu mistuie carciuma de la moara cu noroc in noaptea de Pasti si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copii. Nuvela se incheie simetric cu vorbele batranei „Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost scris”

Personaje

Proza lui Slavici se deosebeste de cea anterioara mai ales prin arta con-structiei personajului care are cateva caracteristici :

1) nu impune personajelor o comportare rigida dictata de prejudecati morale; nu sunt caractere gata formate ci rezultate din influentele suferite : pre-dispozitii psihice, inascute, conditii sociale, mediu familial, intamplarile vietii. Scriitorul pune accent pe evolutia lor artistica.

2) Nu infrumuseteaza viata personajelor ci o observa fara partinire cu spirit realist desavarsit

3) Viata fiecarui personaj e ca un destin propriu care se va implini, de aceea prozatorul nu explica nimic ci numai il lasa pe erou sa actioneze, reda firul intamplarilor ce impinge pe fiecare personaj pe drumul destinului sau. Er-oul insusi e convins ca trebuie sa implineasca un destin „care poate sa scape de soarta ce i-a fost scrisa”

4) Arta constructiei personajului rezida in marea putere de interi-orizare, de surprindere a zbuciumului launtric

5) Portretistica literara = portret fizic concis , redus la esential, iar portretul moral e amplu; eroii au insusiri pozitive si negative, calitati si defecte, vointa si slabiciuni, atitudini ferme si ezitari

91

In nuvela „moara cu noroc”, accentul nu cade pe arta povestirii, ci pe complexitatea personajelor.

Ghita

Este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici. E un personaj rotund , care evolueaza de la tipicitate sub determinarea

sociala ( carciumarul dornic de avere) la individualizare sub determinarea psiho-logica si morala. El parcurge un traseu sinuos al dezumanizarii, cu framantari sufletesti si ezitari intre cele 2 cai, simbolizate de : Ana-iubirea, valorile fami-liei, linistea colibei si Lica- bogatia, atractia malefica a banilor.

La inceput , carciumarul este un ins energic, harnic si onest. Este capul familiei pe care incearca sa o conduca spre bunastare, carciuma aduce profit , iar familia traieste in armonie. Harnic, bun si cumsecade, Ghita doreste sa ago-niseasca atatia bani cat sa si angajeze 10 calfe carora sa le dea de carpit cizmele oamenilor. Aspiratia lui e fireasca si nu i depaseste puterile .

Aparitia lui Lica tulbura echilibrul familiei si pe cel interior al lui Ghita . Isi da seama ca Lica reprezitna un pericol, dar tentatia imbogatirii e prea mare. Incepe procesul de instrainare iremediabila de familie. Gesturile, gandurile si faptele personajului tradeaza conflictul interior si se constituie intr-o magistrala caracterizare indirecta

Ca orice narator obiectiv, Slavici isi lasa personajul sa si dezvaluie trasat-urile , in momentele de incordare, consemnand felul de a fi, gesturile , limbajul. Sub pretextul ca o vointa superioara ii coordoneaza gandurile si actiunile, Ghita devine las, fricos, subordonat in totalitate Samadaului. Perfect constient de peri-colul pe care il reprezinta Lica, se lasa atras de acesta si in felul acesta coboara pe ultima treapta a degradarii morale, are o atitudine duplicitara „sa te faci frate cu dracu’ pana treci puntea”. Toata energia pe care o dezvolta ca sa anihileze incercarea lui Lica de a-l transforma in sluga a sa se dovedeste distructiva : devine taciturn, se face partas la crimele si jafurile Samadaului, desi il considera malefic. Treptat , umilinta lui se converteste in dorinta de razbunare.

Este , asadar, ca orice personaj realist, complex si puternic individualizat. E urmarita devenirea lui psihologica in cele mai intense trairi. Naratorul pa-trunde in zonele adanci ale constiintei eroului, dezvaluie un personaj dominat de teama, suspiciune, incertitudine, sfasiat de conflicte interioare, plin de remus-cari.

Prozatorul urmareste dezumanizarea eroului sau la ezitare prin frica si lasitate pana la complicitate. Este un erou tragic, tragismul rezida in neputinta de a rezista ispitei banului si puterii. Isi poarta cu consecventa povara propriilor slabiciuni, care ii determina destinului.

Sfarsitul lui e tragic, perfect motivat etic si estetic.Caracterizarea directa nu ocupa un loc important. Detaliile fizice sunt pu-

tine , releva trasaturi morale, naratorul insistand pe portretul moral sau statutul

92

social. Naratorul surprinde direct transformarile personajului „ de tot ursuz” sau „se aprindea pentru orisice lucru de nimic” sau „nu mai zambea ca mai inainte ci radea cu hohot , incat iti venea sa te sperii de dansul”.

Prin monologul interior sunt redate gandurile si framantarile personajului realizandu-se in felul acesta autocaracterizarea : „Asa m-a lasat Dumnezeu, ce sa fac daca e in mine ceva mai mare decat vointa mea.”

Caracterizarea facuta de celalalte personaje este si ea sugestiva pentru caracterul eroului, de exemplu , Lica , cand realizeaza ca Ghita e un om de nadejde pe care se poate baza, ii spune „tu esti om Ghita, om cu minte. Ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturea de un om ca tine”

Personaj, complex, Ghita depaseste limita celui care aspira firesc la o sit-uatie materiala prospera , de aceea ajunge pe ultima treapta a degradarii morale.

Ana

Portretul fizic e realizat direct de narator „ era frageda si subtirica, sprintena si mladioasa”

Ea intruchipeaza familia, candoarea, duiosia, dragostea, in antiteza cu Lica

e un personaj rotund in evolutie, care sufera transformari interioare ce ii ofera scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei feminine

transformarea ei incepe odata cu venirea la moara a lui Lica Samadaul. La inceput se infioara „de barbatia infatisarii lui”. Inteligenta si intuitiva, in-telege pericolul pe care il reprezinta Lica si este prima care il avertizeaza pe Ghita „Lica e om rau si primejdios”

cand se simte din ce in ce mai parasita de sotul ei , incearca sa i pa-trunda gandurile , sa l inteleaga , sa l ajute, dar Ghita se instraineaza de ea si vrea sa o arunce in bratele Samadaului. Intai o indeamna sa danseze cu el, dar apoi devine gelos. Femeia se simte jignita de lipsa de incredere a barbatului, dar spera ca facandu-l gelos o sa-l recastige. Incepe sa i acorde o importanta din ce in ce mai mare lui Lica, este atrasa de el si „aluneca spre prapastia pacatului”. Dezgustata de lipsa de fermitate si de barbatie a sotului ei, i se daruieste lui Lica intr-un gest de razbunare. Dispretul ei e sintetizat in vorbele adresate Samadaului : „Tu esti om, Lica , iar Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti”

in mod inevitabil , Ana sfarseste tragic injunghiata de sotul eipredomina , in conturarea eroinei caracterizarea indirecta, prin fapte ,

gesturi, vorbeLica

e caracterizat in mod direct de narator inca de la prima aparitie „un om de 36 de ani, inalt , uscativ si supt la fata, cu mustata lunga , cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc.

93

El intruchipeaza setea de avutie, patima pentru bani , avere E un personaj plat, ramane egal cu sine prin caracterizare indirecta se contureaza portretul moral al eroului : e

stapanul tinutului, seful porcarilor si al turmelor din zona, om rau si primejdios exercita asupra celorlalti o fascinatie diabolicale marcheaza nefast destinele. Isi impune de la inceput regulile si isi

enunta pretentiile : „Voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe drum , cine trece pe aici, cine ce zice , ce face” Bun cunoscator al oamenilor, stie sa se foloseasca de slabiciunile lor. Astfel se foloseste de patima lui Ghita pentru bani, il atrage in afacerile necurate, ii dezbina familia, ii necinsteste nevasta.

trasaturile reies din ceea ce spun celalalte personaje. Ghita spune „ tu nu esti om Lica, ci diavol” sau Pintea „ el are o singura slabiciune, sa rada si de dracu si de muma-sa si de noi”

prin autocaracterizare, Lica marturiseste despre sine „sangele cald e un fel de boala care ma apuca din cand in cand”

caracterul demonic al personajului reiese din fapte: traieste in afara legilor, insala, fura, omoara

construit din lumini si umbre are in structura sa elemente de factura romantica, de pers exceptional, cu trasaturi contradictorii : generos cu cei de-votati lui , vesel la petreceri, crud si neiertator cu tradatorii

sfarsitul lui e pe masura faptelor, isi va zdrobi capul de un copac , pen-tru a nu cadea in mainile autoritatilor.

Batrana si copiii

personaje episodice , supravietuiesc incendiului de la moara , pentru ca sunt singurele fiinte inocente si morale. Toate celalalte personaje au destinul pe care il merita si sunt sanctionate etic de scriitor.

Relatia Ana –Ghita ,Familia

-sat ardelenesc,sec 19-20,determinare sociala si itorica precisa-familia traditionala; parinti ,copii, bunici-viata de familie parcurge 2 etape

94

1) Ghita isi iubeste familia, vrea sa o stie pe Ana fericita,in fam e dragoste , armonie; pt a asigura bunastarea fam ia in arenda carciuma;chiar Pin-tea recunoaste ca venirea lui Ghita a sfintit locul

2) Viata de fam se schimba la venirea lui Lica; acesta ii cere sa il in-formeze despre tot ce misca la han, ii cere cheile de la toate usile si dulapurile, bani imprumut , oferindu-i camata; Ghita devine partas, incepe sa se ascunda de Ana,isi scimba atitudinea fata de ea, devine ursuz, inchis , artagos; uneori se amageste gandind ca face toate nelegiuirile de dragul ei si al familiei. Ana, in-teligenta,intelege ce se petrece cu sotul ei: in noaptea calcarii arendasului,il vede pe Lica revenind la han spre dimineata si isi da seama ca Ghita i-a oferit un alibi; va observa banii insemnati etc..Trptat insa se apropie de lica, atrasa de autoritatea si barbatia lui; descopera in el chiar urme de umanitate atunci cand ii impleteste un bici copilului; pe Ghita il vede acum slab si vulnerabil; devine sotia adulterina, victima a propriei slabiciuni si sfarseste tragic ucisa de sot

Scene semnificative 1) cap 11-revenire lui ghita de la proces cand, mus-trat de sperjur,ii cere iertare Anei, convins de gravitatea faptului „Iarta-ma macar tu , caci eu n-am sa ma pot ierta cat voi trai pe fata pamantului”

2)cap 14-Lica stabileste planul de seducere a Anei pe care i-o cere lui Ghita. Acesta accepta cu lasitate, se invoieste sa i-o dea cu con-ditia sa nu afle ceilalti „Fa ce faci insa nu ma face de rusinea lumii: cauta sa nu afle ceilalti”

Demonstratia ca e nuvela

Def. Este o specie a genului epic in proza, cu o actiune mai dezvoltata decat a schitei, cu intriga complexa, cu un numar mai mare de personaje, cuprinzand o inlantuire de fapte si aspecte de viata prezentate intr-o stransa re-latie unele cu altele.

- actiunea e sustinuta pe mai multe planuri/episoade- conflict concentrat, liniar, episoade inlantuite cronologic- intriga riguros construita- accentul asupra personajului si nu asupra actiunii, mai ales asupra

lui Ghita ,a zbuciumului sau interior- prezinta fapte verosimile- relatia narator-pers tinde spre obiectivitate in sensul ca naratorul nu

se implica in subiect si se detaseaza de pers.Totusi moralistul slavici nu este ab-sent, comentariul etic fiind realizat prin vocea unor personaje precum batrana

- repere spatio-temporale precise

Nuvela realista de analiza psihologica

95

1)teme-sociala-are in vedere incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social -etica-urmareste consecintele dramatice ale dorintei de imbo-

gatire cu orice pret -psihologica-conflictul interior al eroului 2)actiunea e centrata pe tensiunea desfasurarii unor intamplari pe con-

flicte Exterioare- Ghita-Lica,Ana –Ghita, Pintea –Lica Interioare- Ghita, patima pentru bani si fondul moral, Ana ,3)accentul cade pe complexitatea personajului :tensiuni, trairi

sufletesti,morale; este urmarita dezumanizarea pers. cauzata de factori interni (procese psihice, de constiinta) si externi (mediu social, profesie, relatii intrafa-miliale)

4) mijloace diverse de analiza psihologica :notatia fiziologiei, mimica ,ton , gestica,scene dialogate, monolog interior

Povestea lui Harap Albde Ion Creanga

A aparut in revista ‘Convorbiri Literare‘ la 1 august 1877. Tema :triumful binelui asupra raului

Subiectul

96

In expozitiune se relateaza despre un crai care avea 3 feciori iar fratele acestuia,Verde-Imparat avea numai fete,de aceea ii va cere fratelui sau sa I trim-ita pe cel mai viteaz dintre fii ca sa I urmeze la tron.Pentru a vedea care dintre fii este vrednic pentru aceasta misiune,craiul ii supune la o proba : se imbraca intr-o piele de urs si –I intampina la un pod. Doar mezinul se va dovedi apt de calatorie.ajutat de sfanta duminica,imbracat in hainele de mire ale tatalui sau,avand armele din tinerete si calul acestuia.Va primi binecuvantarea de calat-orie si sfatul sa se fereasca de omul Ros si omul Span si primeste pielea de urs folositoare pentru urmatoarele probe.

Intriga. Insotit de cal porneste la drum,se intalneste in cadru cu omul span,refuza de doua ori sa il ia ca sluga dar cade in capcana intinsa de acesta,este pacalit,coboara intr-o fantana pentru a se racori si spanul trage ca-pacul . Sub amenintare, eroul ii devine sluga, fac schimb de identitate si primeste numele de Harap Alb.

Desfasurarea actiunii.Ajunsi in imparatia lui Verde Imparat,eroul este supus altor probe:

1. aducerea salatilor din gradina ursului.Pleaca si se intalneste din nou cu sfanta Duminica .Aceasta il invata sa toarne in fantana din care bea ursul o fiertura din lapte si miere ca sa il adoarma.Daca va fi surprins sa arunce in urma pielea de urs si sa fuga urmand in tocmai sfaturile trece cu bine de aceasta proba ducandu-I spanului salatile

2. insemna aducerea pielii cerbului cu cap cu tot batute in nestemate .din nou este ajutat de Sf Duminica care ii da sabia Statu-Palma-Barba-Cot la sfatul batranei sapa o groapa langa izvor unde venea cerbul sa se adape si cu masca pe chip ii taie capul dintr-o singura lovitura de sabie.Rezista tentatiei de a nu se uita in ochiul cel otravit si cand in sfarsit cerbul moare, ia pielea si capul si le duce la palat

3. in cinstea vitejiei nepotului sau,verde imparat da un ospat la care o pasare maiastra le aminteste mesenilor de imparatul Ros si fata acestuia,o vrajitoare cumplita din pricina careia se facusera multe victime.Auzind acestea spanul ii cere lui Harap Alb sa o aduca imediat la palat.Plecand intr-o noua misiune, Harap Alb intalneste pe drum o nunta de furnici carora le cruta viata primind in dar o aripa spre ajutor,apoi un roi de albine carora le face adapost primind in dar tot o aripa.Continundu si drumul va intalni 5 personaje gigantice :gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila . Eroul se poarta frumos cu fiecare castigandu-le increderea si ei ii devin insotitori.

La curtea imparatului rosi vor fi supusi altor probe:a) proba focului trecuta cu ajutorul lui Gerilab) proba ospatului indeplinita de Setila si Flamanzila c) proba alegerii macului de nisip dusa la bun sfarsit de furnicid) proba pazirii fetei pe timp de noapte ajutat de ochila si Pasari-Lati-

Lungilae) proba recunoasterii adevaratei fete ajutata de Craiasa albinelor

97

f) proba intrecerii dintre calul lui Harap Alb si turturica fetei pentru aducerea a 3 smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta rezolvata prin viclesugul calului.

g) Recunoscandu I virtutile Rosu ii da fata si cei doi pornesc spre Verde imparat

Spanul va fi demascat de fata imparatului Ros care ii spune lui Verde Im-parat ca Harap Alb este adevaratul nepot.Atunci Spanul ii zboara capul lui Harap Alb

Deznodamant.Calul se repede la span ,zboara in inaltul cerului cu el de unde ii da drumul omorandu-l.Cu ajutorul smicelelor de mar dulce si a apei vii fata il invie pe Harap Alb primesc binecuvantarea imparatului si are loc nunta.

Structura narativaa)Are ca orice basm un tipar narativ: o situatie initiala de echilibru, un

eveniment care perturba echilibrul, o actiune de recuperea a acestuia si restabi-lirea echilibrului si rasplatirea eroului [ propp-“morfologia basmului”1928

b)Ca in toate basmele apar motive tipice: impratul fara urmasi, superiorit-atea mezinului, calul nazdravan, interdictia, substituirea prin inselaciune, probele depasite, petirea, nunta, obiectelemagice, etc.

c)Respecta momentele clasice ale subiectului: Expozitiunea: cel mai mic dintre fii unui crai proneste la drum sprec cur-

tea lui verede imparat pt a-I urma la tronIntriga: incalcand sfatul tatalui, ia in serviciul lui un span care I se

sustituie pürin viclesugDezvoltarea actiuni: devine rob, e silit sa indeplineasca sarcini pericu-

loase, dar este ajutat de cal, sf. Duminica, etc si iese invingatorPunctul culminant: fata imp il respinge pe span, dezvaluind adevarul

despre Harap-Alb, care va fi omorat de acesta.Deznodamant:impostorul e ucis de catre cal, fata imp il readuce la viata

pe Harap Alb si are loc nuntad)Discursul narativ se caracterizeaza prin folosirea pers a II-a de catre un

narator omniscient, dar nu intotdeauna obiectiv. Naratiunea care predomina in basmul popular este aici imprelitata cu descrierea si dialogul. Dialogul are func-tie dubla: dezvolta actiunea si caracterizaeaza personajele. Actiunea e liniara iar succesiunea secventeleor se realizeaza prin inlantuire. Coordonatele spatio tem-porale sunt vagi, modalitatile naraarii sunt povestirea si reprezentarea. Pove-stirea repr relatarea faptelor insotita de reflectiile naratorului si dublata de un plan al semnificatiilor simbolice.

f] relatii temporale si spatiale-coordonate vagi timp- illo tempore- timpul mitic , fabulos, al lui “a fost odata” spatiu-taramul acesta si celalalt; reperele spatiale sugereaza di-

ficultatea aventurii eroului care trebuie sa ajunga de la un capat la altul al lumii

98

Personaje

Ca in orice basm personajel sunt: reale-fantastice, pozitive-negative, umane-animaliere, actanti-adjuvanti(donatori).

Sf. Duminica: personaj pozitiv, mesager care are menirea de a-l initia pe erou, de a-l indruma. Se metamorfozeaza intro cersetoare pentru a testa bunata-tea sufleteasca si simtul crestinesc al eroului. Ea are rol oracular, intrucat ii rev-eleaza destinul, il anunta ca va ajunge imparat, il insoteste si il ajuta.

Craiasa Albinelor, a Furnicilor si calul-personaje animaliere, adjuvanteIl ajuta pe erou in momentele cheie ale devenirii lui, realizeaza fapte

supranaturale pe care eroul nu le poat3e face singur. Sunt de asemeni personaje donatoare intrucat ii ofera o abilitate la care nu are acces in mod normal. Il ini-tiaza in tainele milei, compasiunii pentru cei neajutorati.

UriasiiSunt fiinte fabuloase, grotesti. Au trasaturi umane : Gerila ( o dihanie de

om ), Flamanzila (o namila de om ), Setila (o aratare de om), Ochila (o schi-monositura de om), Pasari-Lat-Lungila (o pocitanie de om) dar si supranaturale. Ei intruchipeaza caractere , adevaruri morale sau chiar forte ale naturii : frigul, foamea, setea, masurarea timpului si a spatiului. Ei il initiaza pe erou in tainele prieteniei si ale solidaritatii umane.

Spanul (antieroul)Personaj negativ, malefic, simbolizeaza raul, dar un rau necesar prin care

eroul se va maturiza. Iese in calea lui H.A. de 3 ori, prefacandu se umil, recurge la siretlicuri, mimeaza duiosia, buna intentie pentru a fi acceptat ca sluga. Obt-ine prin viclenie falsa identitate de print. Il supune pe erou la o serie de probe urmarind pieirea lui cu orice pret.

E caracterizat prin antiteza cu Harap Alb : razbunator, viclean, duplicitar. Va fi pedepsit in final pentru ca binele invinge raul, iar cel care il omoara e chiar calul lui HA, cel mai apropiat de el.

Harap Alb

Personaj principal, protagonist, axul compozitiei basmului deoarece toate celalate personaje graviteaza in jurul lui. Personaj pozitiv, reprezentant al bine-lui, care trebuie sa triumfe, chiar daca va intra in slujba raului, va deveni sluga spanului pentru a se initia.

E un tanar viteaz, harnic, supus, fiind ajutat in izbanda lui de altii. Nu are insusiri supranaturale ca in basmele populare ci ramane in limitele umanului, iar

99

faptele care depasesc sfera umanului sunt realizate de donatori sau adjuvanti, inzestrati cu insusiri supranaturale.

Traseul sau initiatic il formeaza (bildungsroman). Intalnirea cu tatal sau, deghizat in urs ii confera curaj. Episodul intalnirii cu Spanul, moment cheie ii da alte virtuti morale, dovedind ca eroul e loial, il slujeste pana la capat, isi tine promisiunea, cuvantul dat. Calatoria prin locuri pustii, greu de strabatut ii ofera ocazia sa constate ca fiintele cele mai neinsemnate ii pot fi de ajutor(albinele, furnicile). La intalnirea cu uriasii afla ciudatenia si varietatea fiintelor. Primele doua probe sunt un elogiu adus omului in lupte cu forte mai puternice , dar in-ferioare ca gandire.

In sfarstit ultima proba repr initierea eroului in vederea casatorieiNumele “Harap Alb” este sugestiv pt evolutia si caracterul personajului.

Este un oximoron, harap =rob tigan, care sugereaza situatia paradoxala in care se afla eroul. Desi e fiu de crai, va deveni rob , va fi supus problelor initiatice ca sa dobandeasca curaj, barbatie, maturitate in vederea succesiunii la tron.

Simboluri Podul-trecerea spre o noua treapta a finite, evulutiaPadurea-labirintul ce necesita un initiator,un ghidFantana-grota din labirint,loc al coborarii in infern, al mortii spirituale

pana cand va muri si invia; primeste un nou nume-botez symbolic 3 etape:-mezin,tanar,boboc,lipsit de experienta -Harap-Alb-e supus probelor initiatice -viitor crai-are calitatile necesare-milostiv,generos,tolerant,cura-

jos,inteleptetcf

Demonstratie basm cult

Basmul este o specie a genului epic in proza de mare intindere, care prez-inta lupta dintre bine rau, terminata cu triumful binelui, la actiune luand parte elemente si personaje reale, dar si supranaturale.

Caracteristicile speciei sunt urmatoarele : evenimentele sunt prezentate in ordine ascendenta timpul si spatiul sunt indeterminate personajele sunt diametral opuse unele personaje au capacitatea de a se metamorfoza eroul trece probe al caror grad de dificultate creste apar motive tipice

100

apar obiecte magice apar cifre fatidice contine formule initiale, mediane, finaleBasmul cult preia modelul basmului popular, dar opereaza schimbari atat

la nivelul scenariului epic, cat si in cel al continutului . Trama (tesatura nar-ativa) folclorica e dublata de elemente culte intr-o viziune realist rurala :

a) caracterul nuvelistic al basmului dat de epica ampla, trecerea ero-icului in grotesc, umanizarea personajelor

b) umanizarea si autohtonizarea fantasticului, in sensul ca personaje cum sunt Sf Duminica , Rosu Imparat, calul sau uriasii gandesc , se comporta, vorbesc ca niste veritabili tarani humulesteni. Interesul naratorului se deplaseaza de la simpla povestire la crearea unor situatii de viata autentica.

c) Naratiunea predominanta in basmul popular se impleteste cu descrierea si dialogul

d) Personajele sunt individualizate prin atitudine, vorbire gestica si nu mai sunt schematizate ca in basme. Povestitorul cult patrunde in psihologia per-sonajelor care nu se mai impun prin comportament ideal si stereotip, ci se com-porta ca niste oameni obisnuiti, se remarca prin calitati : bunatate, mila, iste-time, solidaritate. De ex : Harap Alb se comporta omeneste : greseste , se lamenteaza, plange , se caieste , isi doreste moartea

e) Eroul nu mai este inzestrat ca in basmele populare cu insusiri supranaturale ci ramane in limitele umanului, iar faptele care depasesc sfera umanului sunt realizate de adjuvanti si donatori.

f) Apar teme si motive inexistente in basmul traditional popular : rela-tia tensionata parinti copii, falsele ierarhii sociale, lipsa de comunicare intre oa-meni, vocatia prieteniei, sprijinul acordat de divinitate omului moral si generos

g) Formulele initiale si finale sunt modificate“amu, cica era odata’-atribuie povestea altcuiva “pe la noi cine are bani mananca sib ea,cine nu, sta si se uita”-introduce,

in spiritual realismului,elemente de critica sociala simboluri –drumul-labirintul -Harap-Alb -Ulysse-are o ursitoare care ii tese destinul -Sf Duminica- batrana timpului -calul-capata adevarata infatisare prin proba focului,tava

cu jaratic,devenind astfel Pegas -Spanul- metamorfoza a diavolului -fantana fara roata si cumpana-poarta a infernului -schimbarea identitatii- mitul faustian

101

102

Riga Crypto si lapona Enigelde Ion Barbu

- 1895-1961 – poet interbelic- de la debutul in revista Literatorul a lui Al. Macedonski si

inceputurile legate de cenaclul Zburatorul al lui Eugen Lovinescu, lirica barbiana a parcurs mai multe etape. In studiul Introducere in poezia lui Ion Barbu, criticul Tudor Vianu propune tri etape:

1) 1919-1920 – etapa parnasiana- poezii publicate in „Zburatorul”- prin folosirea motivelor istorice, arheologice, legendare si prin limbajul

cizelat in poeme precum: Umanizare, Lava, Raul, Banchizele, Muntii, Panteism2) 1921-1925 – etapa baladesca (orientala)- poezie de insipratie autohtona/balcanica care valorifica

motive cum ar fi: jocul, oglinda, nunta, soarele etc in poeme ca: Dr. Hus, Nastratim Hogea la Isarlac, Cantec de rusine, Dupa melci, Riga Crypto si lapona Enigel

- catre sfarsitul perioadei, lirica barbiana se apropie de expresionsim prin poeme ca Ritmuri pntru nuntile necesare, Oul dogmatic, Uvedenrode-(pe teme cum ar fi :increatul care trebuie pastrat, transformarea lui in creat, conducand la moarte, cele 3 nunti- erosul, intelectul si contopirea cu principiul solar- etc.)

3) dupa 1926 – etapa ermetica - ermetism evident mai ales in volumul Joc secund din 1930- motivele principale ale poeziei ermetice barbiene sunt: oul,

ovalul, triunghiul, oglinda, ochiul – valorificate printr-un limbaj dual, stiintific, matematic

Riga Crypto si lapona Enigel

A fost publicata in 1924 in Revista romana si apoi inclusa in cilcul Uvedenrode cu subtitlul balada in 1925 subliniind apartenenta la un gen de poezie cultivat cu precadere de romantici.

Compozitie si semnificatie

Foloseste tehnica povestiriii in rama.

Primele 4 strofe reprezinta prologul, cadrul celei de-a doua povesti: la o nunta reala se spune o poveste despre o nunta imaginara care nu s-a putut implini. Povestea e spusa “la spartul nuntii, in camara” de catre un menestrel.

103

Strofele 5-27 reprezinta povestea propriu-zisa, simblica, ce are loc in visul fetei si contine urmatoarele momente:

- Stofele 5-7 – prezentarea celor doi eroi in scurte tablouri, portretul si prezentare imparatiei rigai Crypto

- 8-9 – portretul, locruile natale, oprirea din drum a laponei- 10 – intalnirea dintre cei doi- 11-15 – cele treei chemari ale rigai si primele doua refuzuri ale

laponei - 16-20 – raspunsul meditaatie al laponei- 21-22 – incheierea intalnirii- 23-27 – pedepsirea rigai

Portretele sunt realizate prin antiteza.

Riga Crypto - e tainuit “inima ascunsa” - apartine familiei ciuoercilor- rege al fapturilor inefrioare - stapan al lumii vegetale- nu e iubit- sufera de singuratate

Enigel- numele are sonoritate nordica si sustine originea ei de la pol- isi conduce turmele de reni spre sud- e stapana regnului animal - e o fiinta mica, linistita, echilibrata- intruchipeaaaza o lume superioara

Pentru riga Crypto spatiul existentei este umezeala perpetua, deci un spatiu impur al amestecului elementelor primordiale, apa si pamantul. E barfit de supusi pentru ca e naravas si sterp “nu voia sa infloreasca”. Enigel vine din tari de gheata, ditr-un spatiu rece, aspirand spre soare si lumina. Drumul spre Soare fiind simbolic drumul spre cunoastere.

Intalnirea dintre cei doi se realizeaza in plan oniric, in visul fetei. Ce doi se atrag irezistibil. Riga este cel care rosteste descantelul de trei ori.

1) In prima chemare-descantec o imbie pe fata, oferindu-I lumea peste care domneste, dulceata si fragi, dar lapona il refuza.

2) In a doua chemare-descantec o roaga sa inceapa culesul chiar cu el, dar este din nou refuzat, lapona explicand prin enumeratia “bland, plapand, necopt” diferenta de statut dintre ei.

104

3) In a treia chemare-descantec Crypto face o ultima incercare, vorbindu-i de valorile lumii lui, somnul si uitarea, care te lecuiesc de zbuciumul solar al cautarii.

4) Refuzul final – meditatie – pune in evidenta incompatibilitatea dintre cei doi. Imaginii de fragilitate a lui Crypto ii opune aspiratia ei spre absolut “ma-nchin la soarele intelept”. Soarele este aici simbolul existentei superioare spirituale pe care Crypto o refuza in favoarea celei instinctuale, sterile, vegetative.

Finalul este tragic. Lapona refuza descantecul care se intoarce asupra celui ce l-a rostit si il distruge. Faptura firava e nimicita de propriul vis, cade victima indraznelii si neputintei de a-si depasi limitele. Se transforma intr-o ciuperca otravitoare, obligat sa se nunteasca cu ipostaze degradate ale propriului regn, “cu masalarita mireasa”. Pecetile rosii stigmatizeaza noua sa stare de faptura demonica compatibila tot cu o planta otravitoare.

Semnificatii

1) Poemul este o alegorie simbolica despre natura duala a fiintei umane, despre lupa dintre rational, instinctual, instincual, spirit, amterie

2) Drumul spre sud al laponei are semnificatia unui drum initiatic iar popasul in tinutul rigai e o proba trecuta prin respingerea nuntii pe o treapta inferioara

3) Cei doi reprezinta doua fiinte incompatibile. Una, natura inferioara ce traieste intr-un mediu limitat, derizoriu. Celalta, fiinta superioara ce tinde sa-si implineasca natura afectiva mergand spre sud, atrasa de caldurile germinative. Fiecare reprezinta o ipostaza unilaterala ce tinde spre opusul sau. Nuntirea dintre cei doi ar insemna mutatia dintr-un regn in altul, deci moartea. De aceea riga devine o ciuperca otravitoare pentru ca este doborat de aspiratia care-I doborara puterea si conditia.

Demonstratia ca e poezie modernista

1) Desi poezia e subintitulata balada, ea se realizeaza in maniera moderna ca un poem alegoric si de cunoastere. Desi pare un cantec batranesc de nunta, e o poveste de iubire din lumea vegetala, petrecuta in visul fetei. Structura narativa implica in maniera moderna interferenta genurilor, epicul fiind dublat de dramatic si de lirismul mastilor, personajele avand semnificatie simbolica.

2) Desi anecdotica la prima vedere, poezia este expresia simbolica a unei aspiratii umane, iubirea fiind la Ion Barbu, ca la toti poetii moderni, o

105

modalitate de intelegere a sensului ascuns a lumii. Poezie a ideii si a viziunii, eroii sunt simboluri ale unui sistem polarizat in care contrariile se atrag dar contactul e imposibil din cauza structurii lor incompatibile -COMPOZITIE

3) . Ca poezie a viziunii valorifica mituri si simboluri stravechi cum ar fi: nunta dilematica, oglinda, soarele ca simbol al absolutului etc.

4) Formula compozitionala este moderna, creata cu mare rafinament: povestirea in rama, prologul-invocatie a nuntasului fruntas catre menestrel, prezentarea eroilor, visul simbolic. Strofele sunt inegale ca numar de versuri,masura e inegala iar rima si ritmul variabile

106

Tudor Arghezi-Testament

- poet interbelic (1880-1967)- nici un alt poet roman nu-l egaleaza in intindere si varietate- lirica sa se caracterizeaza prin cateva trasaturi definitorii1. bogatia registrului thematica. poezia programatica: Testament, Flori de mucigaib. poezia filozofica:

i. de inspiratie religioasa: Psalmiii. poezia jocului cu moartea: De-a v-ati ascuns

c. poezia erotica: De-abea plecasesi, Psalmul de taina, Morgen-stimmung, volumul Cartica de seara

d. poezia universului marunt, “a boabei si a faramei” (T Vianu): Hore. Buruieni

e. poezia istorica: Voda Tepes, Balada uniriif. poezia sociala: Flori de mucigai, 1907g. evolutia omului in procesul istoriei: poemul sociogonic, Cantere

Omului (1956)

2. diversitatea de formule si modalitati liricice (romantism, simbolism, modernism)

3. ensitatea stilului ce pare a epuiza toate resursele limbii: argou, cuvinte vechi pitoresti, inventivitate lexicala, expresivitate metaforica

- volumele mai importante (poezie):1. Cuvinte potrivite (1927)2. Flori de mucigai (1931)3. Carticica de seara (1935)4. Hore. Buruieni (1939)5. Una suta una poeme (1947)6. Prisaca (1954)7. 1907 (1955)8. Cantare Omului (1956)9. Versuri pestrite (1957)10.Cartea mea frumoasa (1958)11.Frunze (1961)12.Poeme noi (1963)13.Noaptea (1967)

Poezia Programatica

107

Testament

Tema-creatia literara ca mestesug, lasata mostenire spiritualapoezia Testament este prima din volumul de debut Cuvinte potrivite (1927)

- e o arta poetica, o poezie programatica in care apar cateva idei de tehnica artistica si ideologie literara, fundamentale pentru definirea viziunii argheziene

- chiar din titlu, “Testament”, poetul considera poezia un act solemn, proclamativ pentru generatiile viitoare, concluzia unei vieti si ultimele cuvinte lasate viitorimii.

- Denotativ–act juridic - conotativ-creatia, cartea ca mostenire spirituala, ca ultim cuvant

adresat viitorimii (relatia cu NOUL sau VECHIUL TESTAMENT)- Se defineste pe sine ca urmasi al sutelor de generatii de robi ai pa-

mantului in numele carora va vorbi in opera sa si al caror purtatori de cuvant se va face prin poezie

COMPOZITIE si semnificatii

- dupa un incipit negativ “Nu-ti voi lasa”, textul se construieste in structuri lingvistice coordonate

- lirismul e subiectiv, marcat prin pronume de persoana intai, eu, noi, prin verbe, prin adresare directa, monolog liric, sau dialog imaginar tata – fiu

Strofa I- inca din primele versuri, substantivul “carte” detine o pozitie priv-

iliegiata in text, intrucat in jurul lui se construieste intregul discurs liric- “numele adunat pe o carte” reprezinta avutia spirituala pe are poe-

tul o transmite urmasilor, singura neperisabila- creatia artistica, a carei metafora e cartea, e vazuta ca un proces de

umanizare, ca un urcus continuu catre spiritualitate, ca o transfigurare a muncii, “cartea mea e, fiule, o treapta”

- singurul bun pe care poetul il transmite viitorimii e o carte de pozie in care a transfigurat munca si suferinta strabunilor, “In seara razvratita care vine/ De la strabunii mei pana la tine”

Strofa II- in strofa a 2-a, compusa din numai 4 versuri, cartea e numita

metaforic, “hrisovul vostru cel dintai”, adica un document fundamental care at-esta mutatia din planul material in cel spiritual, “Al robilor cu saricile pline/ De osemintele varsate in mine”

108

Strofa III- explica saltul produs prin schimbarea instrumentelor muncii (sapa

devine condei si brazda calimara) si prin transformarea limbajului- procesul e reliefat printr-un sir de opozitii: graiul cu indemnul pen-

tru vite – cuvinte potrivite, zdrente – muguri si coroane, venin – miere- poezia este “Cuvinte potrivite”, asadar actul creatiei e o lupta pen-

tru expresie artistica, o cazna, o necontenita daltuire a cuvintelor- poetul potriveste cuvintele, le obliga sa slujeasca un gand,o idee,

ele sunt materiain care se modeleaza constiintade sine a omului- sirul opozitiilor continua in versurile urmatoare, cand ocara imbie

si injura, iar mortii din vatra se fac un Dumnezeu de piatra- cartea e un hotar inalt , marcand definitive trecere catre spiritual:

“Hotar inalt cu doua lumi pe poale/ Pazind in piscul datoriei tale”

Strofa IV- cartea capata si alte semnificatii, poate fi o razbunare care intoarce

suferinta, spre izbavire, “Durerea noastra surda si amara/ O gramadii pe o sin-gura vioara”

- puntul central al poeziei este estetica uratului, imprumutate de la Beaudlaire, din “Florile raului”

- poezia e nascuta din bube, mucegaiuri si noroi: “Din bube, muce-gaiuri si noroi, iscat-am frumuseti si preturi noi”, asadar e o floare a raului, o metamorfoza a uratului si a suferintei

- prin estetica uratului, poetul exploreaza zone considerate pana acum, in poetica clasica sau romantica, nepoetice

- uratul, boala, suferinta, situate pana acum la antipodul frumosului artistic, devin obiecte ale contemplarii poetului

- pe de alta parte, estetica uratului semnifica faptul ca, poezia inno-bileaza realitateam are capacitatea de a metamorgoza in frumos uratul existentei

- in urmatoarele versuri ale strofei reia ideea ca poezia are un carac-ter subtil razbunator care produce suferinta stapanului, “Pe care ascultand-o a jucat/ Stapanul ca un tap injughiat”

- ea este o otrava perfida, pentru ca in frumusetea obtinuta cu truda si suferinta se ascunde revolta si mania poetului

Strofa V- e dezvoltata o alta idee a textului: esenta actului creatiei, “Slova de

foc si slova faurita/ Imperechiate in carte se marita”- poezia reprezinta o impletire dintre inspiratie “solva de foc” si elab-

orare, munca sustinuta asupra cuvintelor, “slova faurita”- verbele la persoana I, exprima de altfel efortul poetului in aceasta

intreprindere uriasa: am ivit, am prefacut, am pus, am iscat, am scris

109

Ideile fundamentale ale textului sunt: 1. orice carte instituie un cult al stramosilor, fiind forma cea mai inaltade

oglindire a spiritualitatii unui popor2. uratul poate deveni obiect estetic, frumusetea avand, in mod para-

doxal, radacini urate, asa cum unele flori cresc din mucegai3. poezia e un proces de purificare a cuvintelor4. poezia nu e doar inspiratie, ci si mestesug, efort migalos al unui arti-

zan

Textul surprinde, prin noutatea si fantezia metaforica, prin asocierile se-mantice inedite si prin valorificarea tuturor straturilor lexicale:

1. metafora cartii: e treapta, hrisovul ce dintai, Dumnezeu de piatra2. metafora poeziei: cuvinte potrivite, versuri si icoane, muguri si

coroane, hotar inalt, o singura vioara etc

- valorificarea tuturor structurilor lexicale se realizeaza prin amalga-marea limbajelor:

o limbaj regional (“gramadii”), o limbaj popular (plavani, vite, zdrente), o limbaj arhaic (hrisov, sarici, oseminte), o l nelogic (obscur), o cuvinte nepoetice cu valente artistice (mucegaiuri, bube, ciorchini

de negi), o relatiile de opozitie, seriile antonimice, exprima ideea transfigurarii

artistice ale unor aspecte ale realitatii degradate- versificatie se situeaza intre traditie si modernitate: strofe inegale ca

numar de versuri, masura si ritm variabile, rima imperechiata

Nivelurile textului1 fonetic-cuvinte cu sonoritati dure -prozodie intre traditie si inovatie: strofe inegale ca nr. de ver-

suri,masura si rima variabile, rima imperecheata

2 morfo-sintactic-dislocari topice si sintactice -timpuri verbale :un singur viitor “nu voi lasa” -persoana 1 sg. Alterneaza cu 1 pl. -perfectul compus al verbelor: “ am prefacut, am ivit, am

scris, am iscat “

3 lexico-semantic –cuvinte nepoetice cu valente artistice:mucegaiuri , bube , noroi

110

-registre stilistice diverse :arhaic”hrisov” ,regional “gra-madii”, popular “plavani branci “neologic “obscur ‘religios “ icoane, izbaveste”

- serii antonimice :sa imbie, sa injure

4 stilistic –epitetul rar “seara razvratita” -enumeratia prin juxtapunere -comparatii inedite “ca fierul cald” -fantezie metaforica :carte =treapta , hrisov

Poezie=cuvinte potrivite,versuri si icoane, muguri si coroane, vioara, hotar inalt Arta poetica

- poezia raspunde la cateva intrebari fundamentale:1. Ce este poezia?2. Care sunt sursele ei si cum e creata?3. Care e rolul ei?- cuprinzand toate ideile esteticii argheziene

1. Arghezi considera ca orice poet trebuie sa-si asume organic poezia inaintasilor

2. Sub aspectul continutului o arta trebuie sa constituie un crez, o atitudine fata de lumeo orice poate deveni poezie, sursa de inspiratie este infinitao mesajul operei e camuflat in simboluri si imagini3. Sub aspectul expresieio poetizarea limbajului comun, necizelat, prin imbinari sintagmatice

insolite, noio conservarea caracterului pitoresc, evocative al cuvantuluio mecanismul creatiei functioneaza printr-un act inspirat, dar si prin

truda

111

Ultima noapte de dragoste. Intaia noapte de razboide Camil Petrescu

- romanul a aparut in anul 1930- fusese initial o nuvela, care I se paruse prozatorului prea lunga, pe

care a transformat-o intr-un roman. - se intitula initial „Proces verbal de dragoste si razbunare”

Subiectul

- cuprinde poveste de iubire dintre Stefan Gheorghidiu si sotia sa Ela (Ultima noapte de dragoste), pe fundalul evenimentelor premergatoare si ulterioare intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial (Intaia noapte de razboi)

- in primavara lui 1916, in timpul unei concentrari pe Valea Prahovei, Gheorghidiu asista in popata ofiterilor la o discutie despre fidelitate in dragoste. Aceasta ii va trezi in mod dureros toate amintirile despre casnicia sa cu Ela.

- rememorarile eroului ne releva imaginea unui mariaj sarac, dar implinit. Un student la filosofie si o studenta la Litere duc o viata conjugala armonioasa si intensa prin necontenite atentii si nenumarate dovezi de iubire. Mostenirea neasteptata a unei averi considerabile lasata de unchiul Tache schimba brutal viata celor doi. Stefan va descoperi in Ella o alta femeie interesata de probleme materiale, pasionata de afaceri, avida de mondenitati. Distractiile nocturne si escapadele femeii (de pilda excursia la Odobesti) declanseaza in erou drama incertitudinii si a geloziei. Aduce in patul conjugal o prostituata numai ca sa se razbune si Ela il paraseste. Se vor impaca mai tarziu si vor petrece o luna de vis la Constanta. Drama eroului se amplifica atunci cand sosind pe neasteptate de la Azuga, unde fusese concentrat timp de doua saptamani, nu-si gaseste sotia acasa. Cand aceasta revine in zorii zilei, Gheorghidiu ii propune divortul si ea accepta. Torturat de gelozie si remuscari, pleaca ca sublocotenent in armata. Drama amoroasa trece in plan secund, facand loc dramei razboiului. Eroul devine participant activ la campania care viza alungarea trupelor Imperiului din Ardeal. Regimentul sau cucereste Branul , Tohanul si trece Oltul spre Sibiu. Traieste drama razboiului ca un combatant, asista la toate ororile, este ranit si spitalizat. Cand se intoarce la Bucuresti, gaseste o Ela ca i se pare falsa si interesata. Hotararea de divort este dusa de data aceasta pana la capat.

Conflict - ca in orice roman de analiza, psihologic, conflictul este unul

interior intre lumea ideilor absolute, a utopiilor care nu accepta niciun compromis si realitatea care infirma acest sistem axiologic (utopia si realia)

112

Incipit

- capitolul 1 „La piatra Craiului, in munte”. - Naratorul-personaj, Stefan Gheorghidiu, un locotenent de 23 de ani

este concentrat pe frontul Primului Razboi Mondial. Sunt clar precizati indicii spatio-temporali „in primavara anului 1916”. Aude la popota ofiterilor o discutie despre infidelitatea in dragoste pe marginea unui articol de ziar in legatura cu achitarea unui sot care isi ucisese sotia si pe amantul acesteia. Scena reprezinta doar un pretext narativ pentru rememorarea propriei povesti de iubire cu Ela

Final

- Final deschis, specific romanuloui modern.- Ranit, Gheorghidiu se intoarce de pe front la Bucuresti. O

reintalneste pe Ela care i se pare falsa. Se hotaraste sa divorteze. Lasandu-i ei „tot trecutul”: bani, casele de la Constanta, obiectele si cartile din casa de la Bucuresti, amintirile.

- Hotararea eroului trebuie inteleasa ca o eliberare. Drama colectiva a razboiului l-a vindecat de drama individuala a iubirii.

- Relatia dintre incipit shi final nu se realizeaza printr-o simetrie ca in romanul realist, ci descrie un traseu sentimental existential, evolutia interioara a eroului. Daca la inceput sufera din iubire, in final se afla la o alta varsta spirituala, intelectuala, intelegand k exista drame mai profunde decat cea conjugala.

Compozitia

- scriitorul a avut convingerea ca este un inovator in epica autohtona. Intr-un interviu acordat revistei „Facla” in anul 1930 spunea „este un roman cu tehnica anapoda”.

1. Romanul cuprinde doua parti , care dezvolta doua teme diferite. - prima: Ultima noapte de dragoste – tema iubirii e exclusiv

fictionala- partea a doua: Intaia noapte de razboi – tema razboiului, reprezinta

in fond jurnalul de campanie al scriitorului - actiunea cartii incepe intr-o seara din vara anului 1916, in care

Gheorghidiu e concentrat de cateva luni la Piatra Craiului cu regimentul sau. Din capitolul 2 pana la sfarsitul capitolului 5, naratiunea se refera la intamplari petrecute in cei doi ani si jumatate care au precedat concentrarea. Capitolul 6, ne readuce in prezent, infatisandu-ne numai doua zile din viata personajului, o sambata si o duminica plina de evenimente, drumul la Campulung, cearta cu

113

Ela, intoarcerea fortata la unitate. Toate aceste capitole, reprezinta prima parte a romanului, „monografia indoielii” – C Ciopraga

- a doua parte reprezinta jurnalul de campanie al scriitorului, imprumutat cu amanunte eroului narator. Cele doua parti formeaza o unitate, desi nu se alatura cronologic, in sensul ca problematica primei parti se releva in experienta celei de a doua. Unitatea romanului e sustinuta si de faptul ca naratorul-personaj pastreaza aceeasi calitate de a observa si de a se analiza in ambele carti

- romanul cuprinde doua carti cu 6 si respectiv 7 capitole. Titlurile capitolelor sunt sugestive pentru evolutia interioara a eroului: „diagonalele unui testament”, „Intre oglinzi paralele”, „Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu” etc;

o cele doua parti, sugerate chiar din titlu reprezinta cele doua experiente de cunoastere traite de protagonist: dragostea si razboiul. Prima parte este fictionala, iar a doua construita sub forma jurnalului de campanie, valorifica jurnalul scriitorului insusi, cu articole si documente din epoca

2. Exista doua planuri narative : planul subiectiv, ce caracterizeaza indeosebi prima parte, unde memoria reinvie intamplari trecute, si planul obiectiv, panza sociala si istorica pe care se desfasoara drama eroului: societatea romaneasca inaintea si in timpul primului razboi

3. Relatii spatiale si temporale

sunt precise; romanul incepe in primavara lui 1916, in timpul unei concentrari pe valea Prahovei;

capitolele 2-5 nareaza intamplari petrecute cu 2 ani si jumatate inainte de inceputul romanului; se pun astfel in evidenta doua planuri temporale si doi tim[pi narativi: timpul nararii – prezentul frontului; si timpul narat – trecutul povestii de iubire

se renunta la cronologia romanului realist; se folosesc acronia si analepsa, in sensul ca romanul erotic e inclus in romanul de razboi prin tehnica proustiana a memoriei involuntare

Problematica iubirii

- reprezinta tema primei parti, prezentata ca un proces psihic complex

- la inceput, iubirea este pentru erou un sentiment total si inalterabil, un taram al reusitei posibile, care vizeaza cuplul in cadrul caruia femeie e un alter-ego al barbatului

114

- mai tarziu, Gheorghidiu se simte diminuat in ochii sotiei, vede ca nu mai e adulat, ca nu mai e singurul in stare sa-i dea acesteia sentimentul bucuriei si al implinirii. Gelozia lui incepe din cauza orgoliului de a nu mai fi unica preocupare a Elei. Cand aceasta certitudine se clatina, incepe drama instrainarii. Cand conditia sociala si materiala ii modifica Elei felul de a fi, el resimte aceasta ca pe esecul propriei personalitati. Incearca diverse remedii inutile, cu toate ca inainte de a fi elucidat problema vinovatiei, incetase de fapt sa o mai iubeasca

- prima parte a fost supranumita „monografia indoielii” deoarece sentimentul geloziei este analizat de prozator cu mare acuitate. El cunoaste toate fazele: alternarea banuielii cu stingerea ei, criza si apatia, izbucniri violente, acuzatii vehemente si reveniri pline de recunostinta. Aceste schimbari de registru sufletesc dovedesc disponibilitatile si complexitatea personajului

Problematica razboiului

- romanul intentioneaza sa dea o replica episoadelor de batalie idealizate in literatura anterioara, prezentate fals si demogogic printr-un eroism de parada

- de accea, nu sunt descrise mari batalii sau atitudini eroice, ci sunt surprinse si analizate sentimente umane, ca frica, curajul, lasitatea, instinctul de conservare sau solidaritatea umana. In loc de eroism si fapte marete, Gheorghidiu observa incaierari neinsemnate, cadavre anonime, gesturi fara sens, si de aceea se intreaba mereu: „acesta e adevaratul razboi?”

- problematica belica e vazuta prin destinul unui combatant care traieste o experienta limita, facandu-si ucenicia filosofica si etica. Razboiul devine asadar, momentul devenirii unei filosofii, o experienta cruciala (modelul lui Camil Petrescu a fost romanul lui Hemingway – Adio arme). Pentru erou, razboiul ca si iubirea reprezinta un mod de cunoastere a sinelui, ii determina o noua atitudine fata de viata, il ajuta sa se clarifice pe sine, ii releva esenta conditiei umane

Caracterizarea lui Gheorghidiu

1. Stefan Gheorghidiu este protagonistul romanului si personajul narator, constiinta ordonatoare a operei

- intreaga fabulatie a romanului scris la persoana I se compune si se organizeaza din perspectiva interioara a eroului, centrul de constiinta al operei. Este si eroul principal, protagonistul

2. reprezinta un nou tip de personaj, eroul intelectual, insetat de absolut

115

3. personajul se raporteaza la doua planuri temporale: timpul cronologic in care povesteste intamplarile de pe front si timpul psihologic in care rememoreaza drama iubirii

traieste doua experinete definitive: iubirea si razboiuliubirea: a) la inceput e un student sarac, casatorit din dragoste cu o studenta de

aceeasi conditie. Prin testamnetul lasat de unchiul Tache se imbogateste dar se indeparteaza de femeia iubita. Sentimentul de iubire se naste din admiratie, duiosie, orgoliu „Incepusem sa fiu magulit de admiratia pe care o avea toata lumea pentru mine, fiindca eram iubit de una din cele mai frumoase studente”. Incearca sa o modeleze pe Ela dupa propriul sau ideal de feminitate. Crede cu tarie ca „iubirea e un lung proces de autosugestie” sau ca „cei ce se iubesc au drept de viata si de moarte unu asupra celuilalt”. E insetat de certitudini in iubire. Traieste drama luciditatii care degenereaza in obsesie „ starile sufletesti repeteate mentinute cu vointa duc la o adevarata nevroza”. Ca un adevarat erou hamletian, inregistreaza cu luciditate exacerbata realitatea, retine amanunte, face asociatii, se afla intr-o incordare permanenta, e captivat de propriile ganduri. Cand se crede inselat, de exampleu excurisia la Odobesti, urmareste atitudinea sotiei sale cu intentia precisa de a avea o certitudine, de aface din ea un obiect de studiu. Gelozia vine din orgoliu ranit, din faptul ca viziunea sa despre iubirea ideala e contrazisa permanent de comporatemnetul Elei.

b) Razboiul: se inroleaza sublocotenent in armata romana inca de la intarea tarii in primul razboi face in primele randuri campania din Transilvania. Experienta razboiului functioneaza ca o terapie de soc, o anuleaza pe cea a iubirii, individuala, fiind vorba despre o experienta colectiva care il obliga sa se raporteza la ceilalti. Traind in intimitatea mortii se elibereaza, „renunta la tot trecutul”. Razboiul i se pare monstruos si absurd. E confruntat cu frigul, foamea, frica, are smntimentul dezumanizarii „nu mai e nimic omenesc in noi”. Insingurat si deziuluzionat traieste dramatic impactul cu realitatea

4. eroul ilustreaza drama intelectualului pentru Camil Petrecscu calitatea de intelectual nu e data de studii, ci de superioritatea constiintei. Intelectualulu e un ganditor lucid, care problematizeaza existenta, care traieste cu alta intensitate si constiinta toate faptele vietii, din perspectiva valorilor absolute. El traieste in lumea ideilor, a cartilor, a principiilor. Lucid si hipersensibil incearca sa recompuna lumea in functie de aspiratia lui spre absoult. Drama provine din incercarea de suprapunere a idealului sau peste real, din incompatibilitatea cu lumea sau cu femeia iubita. Eroul supune lumea unui tipar de idealitate, iar neconcordanta e intotdeauna dramatica.

5. Modalitatile de caracterizare sunt specifice romanului subiectiv de analiza.

- introspectia – modalitatea prin care personajul principal isi analizeaza trairile in cele mai mici nuante

- monolog interior – dezvaluirea interioritatii la persoana I

116

- fluxul memoriei (fluxul constiintei) – relatarea faptelor sau transcrierea gandurilor in ordinea subiectiva in care le reconstituie afectivitatea naratorului

- memorie involuntara – rememorarea unui fapt in mod neprogramat si neintentionat

6. Opinie: Stefan Gheorghidiu reprezinta un nou tip de peronaj impus de romanele si dramaturgia lui Camil Petrescu, intelectualul insetat de absolut ca si George Ladima din „Patul lui Procust” sau „Gelu Ruscanu” din „Jocul Ielelor”. El traieste intr-o lume a ideilor si a utopiilor; are orgoliul de a refuza o realitate care nu i se potriveste, e o constiinta lucida, analitica, superioara. In planul ideilor el este intotdeauna un invingator.

Caracterizare Ela Ghioghidiu

1. personajul principal feminin al romanului construit din rememorarile eroului, privit numai din perspectiva lui Gheorghidiu eroul narator

2. era cea mai frumoasa studenta la litere lucru care maguleste pe erou. Se casatoresc si la inceput casnicia lor e fericita. Georghidiu o descrie conferindu-i atribute ale idealitatii „era atata tinerete in trupul balai si atata generozitate in ochii inlacrimati albastrii„. Protretul initial e favorabil : frumoasa, inteligenta, darnica, atenta (face toate lucrarile matusii ei institutoare, face cadouri prietenilor cu ultimii bani, o ingrijeste pe prietena ei bolnava cu o daruire de sora de caritate)

3. mostenirea lasata de unchiul Tache o influenteaza puternic, femeia se schimba, devine interesata de bani, afaceri, mondenitati, devine pragmatica, frivola, indiferenta. Sub influenta verisoarei Anisoara, e acaparata de noua ei viata si se indeparteaza de Stefan. Escapadele in afara perimetrului conjugal o modifica fundamental in ochii barbatului „ am privit-o cu indifernta cu care privesti un tablou, avea ceva uscat fara viata”

4. in constiinta naratorului ea parcurge drumul de la ipostaza unica la femeia obisnuita. Ea nu se mai suprapune idealului creat de erou. Aparentele si esentele se intrepatrund, se confunda si Ela cea adevarata scapa parca cititorului

5. structura romanului care organizeza naratiunea sub forma unor evenimente sufletesti relatate de erou, de un narator necreditabil, confera Elei un statut aparte. Ea se misca, actioneaza, vorbeste in functie de constiinta naratorului,in felul acesta cititorul nu are posibilitatea de verifica adevarul, de a afla care este adevarata Ela.

6. Din confesiunea protagonistului se poate reconstitui portretul fizic: frumoasa, blonda, ochi albastrii, eleganta. Portretul moral: insumeaza trasaturi contradictorii in functie de perceptia personajului narator

117

1. Relatia dintre cele doua personaje a. Stefan Gheorghidiu e personaj narator, toata fictiunea operei e

prezentata din perspectiva sa, intr-o viziune subiectiva, unica, relativa (eul limitat). Ela e prezentata numai din perspectiva personajului –narator, narator necreditabil

b.Povestea de iubire e relatata numai in cap 2-5 din partea I si in ultimul capitol din poartea a II-a. Rememorarea povestii se face in 3 etape:

o initial – studenti casatoriti din dragoste, saraci dar fericiti

o etapa a doua – dupa primirea mostenirii – reprezinta inceputul alienarii dintre cei doi

o etapa a treia – clarificarea dramei amoroase prin participarea la razboi

2. Scene semnificative: Din cap „Diagonalele unui testament” – reprezinta

rememorarea inceputului povestii de iubire: apropierea dintre cei doi, nunta, lungile convorbiri in intimitate, bucuria si orgoliul eroului de a fi iubit. „De altminteri era aceasta fata un continuu prilej de uimire”

Excursia la Obobesti din cap „E tot filozofie” cartea I: este esentiala pentru intelegerea framantarii eroului. Gheorghidiu analizeaza fiecare gest al sotiei, pozitia corpului, surasul fals si familiaritatea cu G. El are nevoie de certitudini, analizeaza cu luciditate, are revelatii despre iubire si sotia lui. Suferinta produsa de gelozie ii provoaca stari contradictorii „Paream uneori de o veselie excesiva. Imi descopeream nevasta cu o uimire dureroasa.”

Tehnici narative1. e un roman modern de analiza de tip subiectiv, roman psihologic.2. este scris la persoana I. 3. Naratorul e identic cu personajul iar perspectiva narativa e „impreuna

cu”. 4. Naratiunea la persoana I se face ca un lung monolog interior in care

personajul narator comunica si se autoanalizeaza. Faptele sunt prezentate dintr-o singura perspectiva subiectiva de o constiinta unica. Se constituie astfel un timp subiectiv, faptele fiind subordonate memoriei. Cunoastem faptele, evenimentele, personajele numai prin viziunea lui Gheorghidiu.

5. pentru prima data in romanul romananesc se face o analiza psihologica explicita, in care cititorului nu i se ofera nicio garantie de adevar al faptelor. Este exclus un alt punct de vedere. Nu vom intalni o imaginea obiectiva impersonala ca in romanul traditional obiectiv, ci una marcata de psihologia naratorului personaj. De aici decurg relativismul si autenticitatea viziunii. Autenticitatea este o trasatura a romanului camilpetrescian dupa cum marturisea autorul insusi in eseul „Noua structura si opera lui Marcel Proust”: „ singura realitate pe care o pot povesti este realitatea constiintei mele, continutul meu

118

psihologic. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I”. In locul veridicitatii realiste prozatorul pune autenticitatea faptului trait. Faptele, personajele sunt prezentate ca evenimente interioare, interpretate si analizate.

6. timpul cronologic este pulverizat. Exista doua planuri temporale: timpul nararii(prezentul frontului) si timpul narat ( trecutul povestii de iubire). Intocmai ca la Proust in romanul „In cautarea timpului Pierdut”un eveniment exterior, aici discutia de la popota ofiterilor, declanseaza rememorarea unor intamplari trecute. Criticul Nicolae Manolescu observa ca deosebirea fundamentala intre Camil Petrescu si Proust consta in atitudinea fata de timp. La scriitorul francez actiunea e total necronologica, in schimb la Camil Petrescu actiunea este ordonata cronologic cu exceptia capitolelor 2-5 din prima parte ce relateza intamplari petrecute cu 2 ani si jumatate inaintea momentului narativ.

7. tehnicile narative folosite sunt moderne. Relatarea si povestirea din romanul traditional sunt inlocuite de fluxul memoriei, monolgul interior, analiza, de unde si impresia de epic evenimential sarac.

8. stilul anticalofil – sustine autenticitatea limbajului, scriitorul refuzand artificialitatea, conventionalismul

Romanul experientei Sintagma folosita de Mircea Eliade in volumul „Itinerar

spiritual. Studii de tinerete” 1927 E o categorie de roman care valorifica la maximum prin

personajele propuse trairea intensa a unei experiente personale de orice tip Se bazeaza pe crearea impresiei de autenticitate prin inserarea

unor elemente despre care cititorul stie ca tin de realitate (biografii reale, pagini de gazeta)

Eroul este un alter-ego al scriitorului a carui biografie sustine autenticitatea fictiunii.

Faptele de viata sunt teoretizate, avand un rol important in evolutia sufleteasca a eroului fictiunii.

119

Cratimă, Apostrof

Poetul /prozatorul /dramaturgul operează în cadrul acestui vers / poezie / text la nivelul metagrafelor, adică al figurilor de grafie, cratima/ apostroful din structura/ sintagma „..”

1.(pentru structuri gen: se-ntoarce) - marcând elidarea vocalei „…” din.....(aici numeşti partea de vorbire respectivă) „..”, impunând astfel rostirea împreună, în tempo rapid a ultimei silabe a.....(aici numeşti partea de vorbire respectivă) „...” / a .....(aici numeşti parte de vorbire respectivă) „..” şi a primei silabe a .....(aici numeşti partea de vorbire respectivă) „...” / a .....(aici numeşti partea de vorbire respectivă) „..”, cele două silabe reducându-se astfel la una singură. Rezultatul este la nivel stilistic realizarea unei sincope şi necesitatea ei se explică şi din considerente prozodice, fiind întreţinută astfel măsura şi ritmul versului / considerente de fluidizare a discursului epic/ dramatic.

2. (pentru sintagme gen: de-asemenea) - impunând rostirea împreună, în tempo rapid a două foste vocale aflate în hiat, legând astfel ultima silabă a .....(aici numeşti partea de vorbire respectivă) „...” / .....(aici numeşti parte de vorbire respectivă) „..” şi prima silabă a .....(aici numeşti parte de vorbire respectivă) „...” / .....(aici numeşti parte de vorbire respectivă) „..”, cele două silabe reducându-se astfel la una singură. Rezultatul este la nivel stilistic realizarea unei sincope şi necesitatea ei se explică şi din considerente prozodice, fiind întreţinută astfel măsura şi ritmul versului / considerente de fluidizare a discursului epic/ dramatic.

3. (pentru exemple gen: l-au dat) impunând rostirea împreună, în tempo rapid ultimei silabe a .....(aici numeşti partea de vorbire respectivă) „...” / a.....(aici numeşti partea de vorbire respectivă) „...” şi a primei silabe a .....(aici numeşti parte de vorbire respectivă) „...” / a .....(aici numeşti partea de vorbire respectivă) „..”, cele două silabe reducându-se astfel la una singură. Rezultatul este la nivel stilistic realizarea unei sincope şi necesitatea ei se explică şi din considerente prozodice, fiind întreţinută astfel măsura şi ritmul versului / considerente de fluidizare a discursului epic/ dramatic.

4. (pentru exemple gen: ping-pong) –marcând scrierea corectă a unui substantiv/ adjectiv/ x compus/ „...”.

120

Semnele De Punctuaţie

Punctul marchează o pauză mai mare decât virgula şi finalul unei propoziţii enunţiative.

Semnul exclamării marchează finalul unei propoziţii exclamative ± retorice. Semnul întrebării marchează finalul unei propoziţii interogative ± retorice.

Linia de dialog marchează introducerea replicii unui personaj. Două puncte: - o explicaţie/ o enumeraţie/ o definiţie/ replica unui personaj / o apoziţie.

Punctul şi virgula: o pauză › decât virgula şi ‹ decât punctul.

Virgula / Linia De Pauză/ Uneori Punctele De Suspensie– În acest text virgula este folosită

- pentru a separa termenii unei enumeraţii

- pentru a marca un raport de juxtapunere între mai multe propoziţii de acelaşi fel.

- pentru a suplini predicatul subînţeles al propoziţiei: Eu mănânc mere şi tu, pere.

- se pune obligatoriu virgulă: înainte de conjuncţiile ci, dar, iar, însă, deoarece, fiindcă, pentru că, întrucât, deşi, cu toate că, măcar că.

- pentru izolarea unei apoziţii: Ion, prietenul meu,...

- pentru izolarea unei interjecţii de restul enunţului.

- pentru antepunerea unei propoziţii subordonate faţă de regenta ei.

- pentru antepunerea unui complement/atribut care în mod normal succedă termenul regent.

- pentru a suplini o conjuncţie subordonatoare: ai carte, ai parte.

- pentru izolarea unei propoziţii incidente/separarea vorbirii directe de cea indirectă

- pentru izolarea unui substantiv şi/sau adjectiv în cazul vocativ

Ghilimelele – Aceste paragrafeme, ghilimelele sunt folosite în acest text pentru

- a marca prezenţa stilului indirect liber, fiind astfel inserate replicile/gândurile unui personaj în cadrul vorbirii indirecte/ replica unui personaj în chiar monologul său, acesta vorbind cu sine

- a puncta caracterul peiorativ, ironia emiţătorului la adresa….

- a insera un citat aparţinând unui alt text, validându-se astfel ca tehnică intertextualitatea.

- a enunţa o poreclă/ un supranume al personajului

121

Punctele De Suspensie, Uneori Linia De Pauză - Prozatorul/poetul/dramaturgul operează în cadrul acestui text la nivelul metagrafelor, adică al figurilor de grafie, punctele de suspensie marcând o pauză mai mare decât punctul, ele întrerupând discursul pentru:

1. a impune un moment de răgaz contemplativ lectorului (dacă este o descriere frumoasă)

2. a sugera o punctare obsedantă a unei senzaţii de disconfort(dacă este o descriere în stil bacovian)

3. a marca un moment de contemplaţie în care s-a scufundat emiţătorul datorită frumuseţii aspectelor prezentate(dacă este o descriere frumoasă)

4. a suplini nişte cuvinte pe care emiţătorul nu mai este nevoie să le enunţe, deoarece mintea receptorului le poate recupera singură(dacă enunţul nu este complet, adică nu este suficient semantic)

5. a pregăti introducerea unui element surpriză (dacă urmează ceva la care nu te aşteptai)

6. a puncta ideea de continuitate, de permanenţă a…

7. a sugera febrilitatea/lentoarea cu care se desfăşoară fenomenele supuse interpretării /se contemplă..../se trăieşte un sentiment....(dacă sunt înşiruite predicate)

8. a puncta implicarea afectivă a eului liric/ personajului, sentimentul de.....fiind clar sugerat(dacă sunt verbe la persoana I)

9. a puncta echivocul (dacă se înţelege cu totul altceva decât ce scrie)

10. a puncta ritmul sacadat al ....11. a puncta şocul resimţit de

personaj12. a puncta o opoziţie între...şi …13. a fi o prelungire a cuvintelor în

cadrul sistemului de gesteme sau de mimeme, ele suplinind gestul familiar vorbirii(dacă impune la nivel imaginativ un gest..)

14.a puncta ezitarea/incertitudinea........

ele ajutând la fluidizarea discursului.

PENTRU SCRIEREA CU MAJUSCULĂ Poetul/prozatorul/dramaturgul operează în acest text la nivelul metagrafelor, adică al figurilor de grafie, scrierea cu majusculă a lexemului „...”/lexemelor

„.....” demonstrând importanţa deosebită pe care acesta o acordă obiectului/obiectelor/ aspectului/ aspectelor prezentat/prezentate, acesta/ acestea

validându-se şi ca motiv/e literar/e central/ al operei. ± Ocurenţa repetată a acestuia/acestora pe parcursul discursului demonstrează şi calitatea de laitmotiv.

122

A transcrie înseamnă că trebuie să copiezi ceva anume din textul dat

A scrie înseamnă că scrii ceva din mintea ta, nu din text.

Valoare expresivă înseamnă figură de stil

Imagine artistică(vizuală, auditivă, motorie, olfactivă, tactilă, sinestezică) înseamnă o propoziţie care scoasă din context să transmită clar ideea.

Pentru întrebarea cu sinonime, antonime – sinonimele, antonimele contextuale pentru lexemele „....” Sunt în ordine......

Pentru întrebarea cu expresii/locuţiuni (vei da obligatoriu locuţiuni verbale care să nu poată fi înţelese în sens propriu) locuţiunile care conţin lexemul „....” Sunt......

Pentru întrebarea cu expresii/locuţiuni cu un anumit cuvânt într-un enunţ - întâi te gândeşti la o locuţiune verbală care să conţină acel cuvânt şi să nu poată fi înţeleasă în sens propriu, apoi construieşti o propoziţie cu ea. (ai grijă să nu schimbi forma cuvântului dacă nu e verb)

Pentru întrebarea cu omonimia/polisemia unui cuvântX1(adică scrii cuvântul cu indice 1) =

substantiv/adjectiv/verb/... Cu sensul de....Aici scrii propoziţia cu sensul pe care l-ai spus la acel

cuvânt.X2 (adică scrii cuvântul cu indice 2) =

substantiv/adjectiv/verb/... Cu sensul de....Aici scrii propoziţia ....(ai grijă să nu schimbi forma

cuvântului dacă nu e verb)

123

Pentru Întrebarea Cu Sens Conotativ – sens conotativ înseamnă sens figurat. Dacă acel cuvânt este din sfera umanului îl raportezi la natură şi invers. Nu îl integrezi într-o comparaţie!

Pentru Întrebarea Cu Relaţia Dintre Titlu Şi Conţinut

Între primul element de paratextualitate şi discursul liric/narativ/dramatic, se stabileşte un raport de „mise en abîme”, întregul conţinut ideatic fiind anticipat de semul/semele conţinut/e în titlu. Acesta este realizat pe baza (se specifică părţile de vorbire din care este compus titlul şi relaţia dintre ele) desemnând (se specifică ce desemnează cuvântul din titlu). Întregul univers ideatic este astfel vertebrat de ideea anunţată de titlu, discursul liric integrat celor x strofe de tip monovers, distih, terţină, catren, cvinarie, senarie, septimă, octavă, nonarie, decimă, polimorfă(se specifică tipul strofelor) construind imaginea……/ discursul narativ construind imaginea…... Titlul este astfel de tip onomatext, deoarece acesta cristalizează ideea centrală a poeziei/textului.

FIGURĂ DE STIL

În acest decupaj/ în această poezie/strofă, figura de stil care sublimează la modul performant funcţia poetică a comunicării este EPITETUL, figură ce presupune orice determinant al substantivului sau al verbului prin care se oferă o imagine deosebită asupra obiectului prezentat, ea activându-se la nivelul metasememelor, adică al figurilor de sens, figură integrată aici structurii/ sintagmei „….” Acest transfer semantic este realizat pe baza atributului/complementului „…..” care determină substantivul/verbul „….” Trimiţând cuvântul într-o realitate extralingvistică acest epitet ornant/cromatic/personificator/metaforic/hiperbolic/antitetic sugerează……

În acest decupaj/ în această poezie/strofă, figura de stil care sublimează la modul performant funcţia poetică a comunicării este PERSONIFICAREA, figură ce presupune atribuirea de însuşiri umane sau animate unor fiinţe necuvântătoare, fenomene ale naturii, obiecte, elemente neanimate sau noţiuni abstracte, ea activându-se la nivelul metasememelor, adică al figurilor de sens, figură integrată aici structurii „…..”. Acest transfer semantic este realizat pe baza verbului personificator „..” atribuit substantivului „..” care desemnează o fiinţă necuvântătoare/ un obiect/ un fenomen al naturii/ o noţiune abstractă. Trimiţând cuvântul într-o realitate extralingvistică această personificare sugerează….

În acest decupaj/ în această poezie/strofă, figura de stil care sublimează la modul performant funcţia poetică a comunicării este

124

COMPARAŢIA, figură ce presupune asocierea a doi termeni pe baza unor trăsături comune pentru a se evidenţia unul dintre termeni, ea activându-se la nivelul metasememelor, adică al figurilor de sens, figură integrată aici structurii „…..”. Acest transfer semantic este realizat pe baza elementului de comparat substantivul „..”, a elementului de relaţie prepoziţia „ca” / prepoziţia „la fel ca”/, prepoziţia „asemenea”/, adverbul „precum”, verbul „pare” şi a elementului cu care se compară, substantivul „….”/. Trimiţând cuvântul într-o realitate extralingvistică această comparaţie sugerează….

În acest decupaj/ în această poezie/strofă, figura de stil care sublimează la modul performant funcţia poetică a comunicării este METAFORA, figură ce presupune înlocuirea semnificaţiei obişnuite a unui cuvânt cu o semnificaţie neobişnuită pe care nu o poate avea decât în virtutea unei comparaţii subînţelese, ea activându-se la nivelul metasememelor, adică al figurilor de sens, figură integrată aici sintagmei „…..”. Acest transfer semantic este realizat dinspre elementul cu care se compară, substantivul „….” înspre elementul de comparat substantivul „..”. (pentru METAFORA EXPLICITĂ ) Trimiţând cuvântul într-o realitate extralingvistică această metaforă explicită sau „plasticizantă” – Lucian Blaga sugerează….

În acest decupaj/ în această poezie/strofă, figura de stil care sublimează la modul performant funcţia poetică a comunicării este METAFORA, figură ce presupune înlocuirea semnificaţiei obişnuite a unui cuvânt cu o semnificaţie neobişnuită pe care nu o poate avea decât în virtutea unei comparaţii subînţelese, ea activându-se la nivelul metasememelor, adică al figurilor de sens, figură integrată aici structurii „…..”. Acest transfer semantic este realizat dinspre elementul cu care se compară, substantivul „….” înspre elementul de comparat substantivul „..”, aici subînţeles. (pentru METAFORA IMPLICITĂ ) Trimiţând cuvântul într-o realitate extralingvistică această metaforă implicită sau „revelatorie” – Lucian Blaga sugerează….

(DACĂ SE CER DOUĂ FIGURI): În acest decupaj/ în această poezie/strofă, figurile de stil care sublimează

la modul performant funcţia poetică a comunicării sunt ....... şi ........ , figuri care se activează la nivelul metasememlor, adică al figurilor de sens. ....... este figura care....(faci separat fiecare figură)

.PENTRU ÎNTREBAREA CU TEME ŞI MOTIVE Dintre temele şi motivele romantice/simboliste/moderniste/realiste/

neomoderniste/tradiţionaliste cu o ocurenţă deosebită în opera acestui poet/prozator/dramaturg interbelic/postbelic...., se evidenţiază aici tema…., iar două motive literare în aceeaşi descendenţă ideologică sunt motivul …. şi al ……

Vasile Alecsandri – perioada paşoptistă – „bardul de la Mirceşti”- romantism

125

Mihai Eminescu – EMC – „omul deplin al culturii româneşti”- C. Noica – romantism

George Bacovia – sf. sec XIX început sec XX – poetul care a văzut lumea cu ochi de plumb – simbolism

Tudor Arghezi – perioada interbelică – primul poet care a valorificat în literatura română „estetica urâtului” – modernism clasicizant

Lucian Blaga - perioada interbelică –„poetul luminii”– modernism filozofic - expresionism

Ion Barbu - perioada interbelică –poetul matematician – modernism ermetic

Nichita Stănescu – perioada postbelică – poetul „necuvintelor” – neomodernism

Comentariu De Strofă/Fragment

În strofa x/în acest decupaj, poetul/naratorul îşi focalizează atenţia asupra …………evidenţiind……(aici dai ideile). Aceste aspecte sunt reliefate prin deosebite imagini artistice: vizuale…./auditive…/motorii…/olfactive…/tactile…./sinestezice…..În plan stilistic frumuseţea/disconfortul/senzaţiile de…/sentimentul de…sunt induse pe baza epitetelor…metaforelor…comparaţiilor…personificărilor……Muzicalitatea versurilor/fluidizarea discursului susţine în plan auditiv aceste sentimente, la nivelul metagrafelor, adică al figurilor de grafie observându-se sincopele……, la nivelul figurilor de construcţie sintactică observându-se inversiunile……...ingambamentul raportat la versurile…. enumeraţii,…repetiţii…anafore…poliptoton…parigmenon….

Trasaturi Ale Descrierii

Descrierea este un mod de expunere subordonat naraţiunii, beneficiind de o funcţie decorativă şi una simbolică, balzaciană Descrierea poate fi de tip tablou, sau de tip portret, în cadrul acestui text fiind de tip....

PENTRU PORTRET- Astfel portretul fizic este realizat prin caracterizare directă din aserţiunea naratorului „….”. Portretul moral este realizat iniţial prin caracterizare directă din aserţiunile naratorului „…”, dar şi ale altor personaje „….” şi prin autocaracterizare „….”. Partea cea mai amplă a portretului moral este realizată însă prin caracterizare indirectă, trăsăturile morale ale personajului fiind deduse din comportamentul acestuia. Astfel din faptul că……se deduce……. ± O modalitate deosebită de individualizare a acestui personaj este aici descrierea balzaciană, anumite detalii de decor exterior sau interior anticipând trăsături ale personajului. Astfel detaliul „…” vizează…..

126

PENTRU TABLOU: În acest text se observă prezenţa descrierii decorative, secvenţa integrând panorama…. Tabloul este realizat pe baza succesiunii de imagini vizuale „….”, auditive „….”, motorii „….”, olfactive „….”, tactile „….”, sinestezice„….”.La baza acestora stă o textură stilistică variată: epitete…, comparaţii…, personificări…(se dau toate figurile de stil). Ocularul descriptiv înregistrează elementele caracteristice acestui aspect uzitând o serie de tehnici cum ar fi :

- derularea cinematografică, ca procedeu de înregistrare a unor detalii, cu efect de „travelling”: de la depărtare „…” spre apropiere, „…”, de sus „…” în jos „….”

- derularea cinematografică cu imagini „in raccourci”, adică în zigzag „…..”

- derularea cinematografică cu imagini în „groplanuri” sau stop cadru, foarte aproape „….”

- derularea cinematografică cu imagini „au relanti” adică imagini care par a fi „filmate” cu încetinitorul „……”

Pentru Uzitarea Persoanei I Sau A Ii-A Verbele şi pronumele de persoana I din acest text „.......” validează

caracterul subiectiv al decupajului/poeziei, trădând prezenţa emiţătorului în persoana personajului...., /naratorului homodiegetic, / eului liric exprimat subiectiv. De asemenea, verbele şi pronumele de persoana I demonstrează activarea funcţiei emotive a comunicării, cea care presupune exprimarea unei atitudini din partea emiţătorului, în cadrul acestui text fiind evidenţiată atitudinea de ….faţă de…..Verbele şi pronumele de persoana a II-a „.......” validează receptorul, cel căruia îi este adresat mesajul, identificat la nivel intratextual în personajul…./ naratar– la nivel metatextual corespunzând cititorului, / instanţei referenţiale, identificată aici în......, activându-se astfel şi funcţia conativă, cea care presupune centrarea mesajului spre destinatar. Ele validează ăn acelaşi timp caracterul subiectiv al textului.

Interogaţii Şi Exclamaţii RetoriceInterogativele şi exclamativele retorice din text „.......”- validează la nivel subtextual prezenţa unui eu locutor care îşi face astfel

simţită prezenţa prin exprimarea acestei atitudini de……a…. faţă de….fiind activată astfel funcţia emotivă a comunicării, adică cea care presupune exprimarea unei atitudini din partea emiţătorului faţă de aspectele prezentate.

- În acelaşi timp ele demonstrează activarea funcţiei conative, cea care presupune centrarea mesajului spre un destinatar prezent sau virtual, în cazul acestui text…., ele fiind centrate inclusiv spre cititor, ca receptor metatextual.

± - Aceste propoziţii validează astfel caracterul subiectiv al textului.

127

(dacă sunt în textul dramatic)- aceste propoziţii întreţin tensiunea dramatică, ele construind un climax al trărilor eroului.

Verbele – În cadrul oricărui text, verbele demonstrează prezenţa unei priviri lucide care înregistrează cu acuitate fenomenele supuse interpretării sau care trăieşte afectiv sentimentele exprimate.

● Verbele la INDICATIV arată o acţiune reală. Verbele la prezentul etern/ istoric/gnomic „.......” situează eul liric/ naratorul/ personajul în cadrul acestui spaţiu al ......... simultaneizând astfel momentul perceperii acestora cu momentul livrării impresiilor generate de ele, cititorului fiindu-i conferit astfel statutul de martor ocular.

Verbele la PERFECTUL COMPUS „.......” situează eul liric/ naratorul/ personajul în cadrul acestui spaţiu al ........., marcând o acţiune revolută, adică petrecută în trecut, cu mult înaintea momentului vorbirii, o acţiune asupra căreia nu se mai poate interveni, punctând în acelaşi timp un gol temporal între momentul producerii acestor fenomene/ sentimente şi momentul livrării impresiilor generate de ele.

Verbele la PERFECTUL SIMPLU „.......” situează eul liric/ naratorul/ personajul în cadrul acestui spaţiu al ........., marcând o acţiune petrecută/ un sentiment conştientizat cu puţin timp înaintea momentului vorbirii, sugerând în acelaşi timp rapiditatea, febrilitatea cu care se desfăşoară ele/ cu care sunt trăite ele.

Verbele la IMPERFECT „.......” situează eul liric/ naratorul/ personajul în cadrul acestui spaţiu al ........., marcând un timp al rememorării, reactualizând fenomene/sentimente petrecute/conştientizate în trecut şi readuse acum în prezentul vorbirii.

Verbele la VIITOR „.......” situează eul liric/ naratorul/ personajul în cadrul acestui spaţiu al ........., traducând dorinţa de permanentizare a emiţătorului în starea descrisă, de prelungire într-un plan ideal al acesteia, de trăire la modul absolut a sentimentului de ..., de proiecţie în parareal a stării de ....

● Verbele la CONJUNCTIV „.......” situează eul liric/ naratorul/ personajul în cadrul acestui spaţiu al ........., desemnând o acţiune potenţială, posibilă, plasează totul într-un plan al ipoteticului, /o dorinţă exilată în adâncime, dorinţa de proiectare în plan real a unor aspiraţii. ± Conjunctivul prescurat şi uneori inversat este un pseudoimperativ şi poate marca o poruncă, un îndemn, o rugăminte.

● Verbele la CONDIŢIONAL OPTATIV „.......” situează eul liric/ naratorul/ personajul în cadrul acestui spaţiu al ........, desemnând o acţiune condiţionată, dorită, putând sugera dorinţa..... urarea..... blestemul…

128

● Verbele la PREZUMTIV „.......” situează eul liric/ naratorul/ personajul în cadrul acestui spaţiu al ........, arătând o bănuială, o prezumţie, o supoziţie.

● Verbele la GERUNZIU „.......” arată o acţiune în continuă desfăşurare, continuitatea, permanenţa. Verbele la ● IMPERATIV „.......” situează eul liric/ naratorul/ personajul în cadrul acestui spaţiu al ......... , arătând porunca…./ îndemnul../ rugămintea…..

MONOLOG - Monologul reprezintă o replică extinsă, o formă de comunicare a unui singur emiţător. Calitatea de monolog este demonstrată în cadrul acestui text/ poezie de:

- sistemul verbal şi pronominal al persoanei I „.......” care validează ● prezenţa eului liric exprimat subiectiv ● prezenţa naratorului homodiegetic/ personajului narator

- activarea funcţiei emotive, cea care presupune exprimarea unei atitudini a emiţătorului în raport cu aspectele discutate, fiind evidenţiată trăirea / sentimentul … de … faţă de … al …prin structuri ca….

- prezenţa figurilor de stil.....- (pentru dramaturgie, proză) prezenţa unor elemente de oralitate…..-(pentru dramaturgie, proză) prezenţa unor elemente aparţinând stilului

colocvial....Rolul acestuia este acela de a evidenţia caracterul subiectiv al textului şi

implicit părerea lui….despre

SUBIECTIVITATEA Subiectivitatea este validată de următoarele caracteristici şi procedee

artistice: Prezenţa sistemului pronominal şi verbal al persoanei I, „.......” care

demonstrează la nivel textual existenţa acestui eu subiectiv narant/descriptiv/ liric.

Activarea funcţiei emotive a comunicării adică cea care presupune faptul că enunţătorul este animat de o anumită atitudine faţă de aspectele prezentate. Textul de faţă sugerează astfel atitudinea, sentimentul de…..trăirea de… a emiţătorului faţă de ……

Prezenţa unei texturi stilistice care demonstrează filtrarea artistică într-o manieră personală a aspectelor prezentate………(se fac figurile de stil)

Prezenţa interogativelor, a exclamativelor retorice „.......” care trădează prezenţa unui eu locutor subiectiv narant/descriptiv/ liric subiectiv în subtext.

± Activarea funcţiei conative care presupune centrarea mesajului spre un destinatar prezent sau de cel mai multe ori virtual, aspect observabil în

129

acest text prin sistemul pronominal şi verbal de persoana a doua „.......”, prin substantivele şi adjectivele în vocativ „.......” .

Ocurenţa unor mărci ale oralităţii…. Ocurenţa unor mărci ale stilului individual, care presupune un mod

propriu de folosire a limbii „.......” (se dau expresii folosite de orice român)

O CALITATE A STILULUI - În fragmentul decupat din…scris de… de remarcă prezenţa clarităţii, o calitate generală a stilului care se evidenţiază prin folosirea cuvintelor şi a expresiilor cu sensurile lor bine cunoscute, generalizate. Deoarece în textul de faţă nu sunt prezente abaterile de la claritate şi anume obscuritatea, ceea ce reprezintă un stil confuz, greoi, stilul echivoc ce presupune o confuzie de înţelesuri, şi nonsensul, se poate afirma cu ajutorul argumentării prin negaţie că textul are proprietatea de claritate la nivelul conţinutului, iar la nivelul formei este dată prin lexeme ca: „.......”(dai ca exemple substantive sau verbe care nu sunt folosite cu sens propriu).

A DOUA CALITATE - Proprietatea reprezintă o calitate generală a stilului ce presupune folosirea cuvintelor ce exprimă exact ideea, făcându-se apel la sensul propriu al cuvintelor, sens adecvat contextului, dovadă fiind lexemele: „.......” la nivelul formei, iar la nivelul conţinutului proprietatea se evidenţiază prin lipsa abaterii de la această calitate şi anume stilul impropriu. (dai ca exemple substantive care sunt folosite cu sens propriu).

PLANURI PENTRU SUBIECTUL I SCRIS PROZĂ

PENTRU INSTANŢA NARATIVĂ DIN TEXTUL CITAT – TIPURI DE NARATOR

Instanţele comunicării narative sunt: autorul, cititorul, naratorul, naratarul şi personajele. Între acestea, cea mai importantă instanţă narativă este naratorul, „fiinţa de hârtie” care îşi asumă actul narării. În acest text naratorul este unul homodiegetic, deoarece narează la persoana I, dovadă fiind verbele „.......” /heterodiegetic, deoarece narează la persoana III, dovadă fiind verbele „.......”, intradiegetic, fiind implicat ca personaj/extradiegetic, deoarece nu este implicat ca personaj, auctorial, deoarece (± narând retrospectiv), cunoaşte toate amănuntele istoriei povestite, aspect validat de aserţiunea „...”, /actorial, deoarece cunoaşte faptele doar prin prisma personajului, al eroului în care este implicat în acel moment, aspect validat de aserţiunea „...”, creditabil, pentru că livrează toate informaţiile deţinute cititorului, dovadă fiind aserţiunea „....”/ necreditabil, deoarece ascunde intenţionat informaţii pentru a întreţine tensiunea epică, dovadă fiind aserţiunile „....”, omniscient, deoarece cunoaşte toate amănuntele despre diegeză şi personaje, dovadă fiind aserţiunea „..”/uniscient, deoarece cunoaşte totul doar prin prisma unui personaj implicat în diegeză în acel moment, percepţia sa fiind limitată la acesta, dovadă fiind aserţiunea „...” omniprezent, pentru că prezintă

130

întâmplări petrecute în locuri diferite în acelaşi timp, aspect validat de aserţiunile „...”/uniprezent pentru că nu prezintă întâmplări petrecute în locuri diferite în acelaşi timp.

PENTRU PERSONAJ NARATOR Personajul narator este personajul care, pe lângă funcţia de acţiune

şi de interpretare este înzestrat şi cu funcţia de reprezentare, adică aceea de a nara. În această calitate, el va cunoaşte toate ipostazierile specifice. Astfel, personajul narator, identificat în personajul....este, în calitate de narator unul ...(FACI ÎN CONTINUARE TIPURILE DE NARATOR CARE SE REGĂSESC ÎN TEXT)

PENTRU INSTANŢE ALE COMUNICĂRII NARATIVE Instanţele comunicării narative sunt: autorul, cititorul, naratorul,

naratarul şi personajele. Între acestea, cea mai importantă instanţă narativă este naratorul, adică „fiinţa de hârtie” care îşi asumă actul narării. În acest text naratorul este unul ...... ...(faci în continuare tipurile de narator care se regăsesc în text) O altă instanţă a comunicării narative este naratarul,  per-soana gramaticală căreia i se adresează la modul verbal şi pronominal discursul narativ şi este reprezentată în text prin verbele şi pronumele de persoana a II-a „...” ± Pentru a stabili o tranziţie lentă înspre naratar, foloseşte pluralul inclusiv „...” făcându-l în acelaşi timp pe cititor părtaş la trăirea evenimentelor. In-stanţele concrete sunt autorul concret, creatorul real al operei literare, care adresează, ca emiţător, un mesaj literar cititorului concret, care funcţionează ca destinatar/receptor. Autorul concret şi cititorul concret sunt personalităţi istorice şi biografice, ce nu aparţin operei literare, însă se situează în lumea reală unde ele duc, independent de textul literar, o viaţă autonomă. În cazul acestui text, autorul concret este…...SE DAU DATE DESPRE AUTOR. Cititorul concret este orice lector prezumtiv al operei sale. O altă instanţă definitorie este person-ajul - se procedează alcătuind caracterizarea succintă a personajului

TIPURI DE NARATOR dacă textul este o poveste în poveste Textul este construit pe baza tehnicii „frame-story”, adică a

povestirii în ramă, de aceea este evidentă iniţial prezenţa a două tipuri de narator: naratorul generic, creatorul ramei, cel care imaginează cadrul desfăşurării poveştii, prezent în acest text de la „..” până la „...” şi naratorul secund, personajul care este înzestrat şi el cu funcţia de narare, în cazul acesta...(se numeşte personajul) prezent în acest text de la „..” până la „...”. Fiecare dintre aceştia vor cunoaşte mai multe ipostazieri. Astfel, naratorul generic este unul ....... ...(faci în continuare tipurile de narator care se regăsesc în textul ramă)

131

Naratorul secund reprezentat de personajul... este unul ..... ...(FACI ÎN continuare tipurile de narator care se regăsesc în textul din ramă)

PENTRU REALISM / PROZĂ REALISTĂ

(Proza realistă este proza apărută sub semnul realismului.) Realismul este o ideologie estetică, în care se pune accentul pe relaţia dintre artă şi realitate, apărând în secolul al XIX-lea, fiind anunţat de către Balzac în prefaţa la „Comedia umană”. Instrumentul indispensabil al artei autorului este observarea atentă a realităţii şi reflectarea ei veridică, obiectivă în creaţie. Una dintre trăsăturile caracteristice ale acestui curent, evidenţiată în acest text este interesul acordat de către scriitor raporturilor dintre om şi mediul în care trăieşte, dintre individ şi societate, în cazul acesta …(aici se fac toate ideile). Reflectarea veridică a realităţii, o a doua condiţie „sine qua non” a realismului se realizează aici în primul rând prin localizarea clară în timp şi spaţiu a diegezei, în acest caz în….la…Textul aparţine realismului şi datoritã tehnicii detaliului utilizat în descriere…(eventual dacă e descriere balzaciană se explică)...

PENTRU PARANTEZE Rolul acestor paragrafeme în interiorul cărora sunt enunţate nişte

explicaţii suplimentare vizează în primul rând dublul statut narativ. Astfel, în cadrul textului aferent, cel din afara parantezelor, este enunţată perspectiva contemporană asupra evenimentelor, trăirea imediată generată de aceste evenimente, în timp ce textul integrat parantezelor enunţă perspectiva ulterioră asupra acestora, adică aceea de prelucrare ulterioară a textului de către enunţător. Un prim rol al uzitării lor este astfel acela de validare a acestui tip de narator implicat dramatizat, implicat, adică cel care trăieşte afectiv în acel moment şi dramatizat cel care prelucrează ulterior informaţia deja livrată. Un al doilea rol vizează tehnica validată şi anume cea a dublei perspective asupra aceluiaşi eveniment narativ, sau a multiperspectivismului, tehnică folosită cu precădere în proza modernă

MODURILE DE EXPUNERE PREZENTE ÎN TEXT

Dintre cele patru moduri de expunere existente în plan literar, descrierea, naraţiunea, monologul şi dialogul, în acest text se evidenţiază naraţiunea, deoarece sunt prezentate întâmplări din viaţa lui.....într-o succesiune de momente, dialogul, deoarece este integrată conversaţia dintre....., descrierea…..monologul…

PERSPECTIVA NARATIVĂ –

132

Perspectiva narativă este una ♦ obiectivă sau heterodiegetică, totul fiind prezentat prin prisma unui narator neimplicat, detaşat total în raport cu diegeza, dovada fiind verbele la persoana a III-a „....”/ ♦ subiectivă sau homodiegetică, totul fiind prezentat prin prisma unui narator implicat ca personaj în diegeză, dovada fiind verbele la persoana I „...”PERSPECTIVA NARATIVĂ – pentru povestire în ramă – faci separat

PERSPECTIVA NARATIVĂ - Termenul de perspectivă narativă a beneficiat, datorită numeroaselor şcoli de teorie critică, de mai multe interpretări. Astfel, după Jaap Lintvelt perspectiva narativă este identificabilă cu tiparul narativ, adică relaţia pe care naratorul o întreţine cu povestirea. În cazul acestui text el este de tip ♦ auctorial, prezentarea evenimentelor creând impresia cunoaşterii deznodãmântului de cãtre un narator omniscient care cunoaşte toate amănuntele despre diegeză şi personaje, dovadă fiind aserţiunea „…” ♦ actorial, deoarece lumea este filtrată prin conştiinţa subiectivă a unui actor-personaj ca centru de orientare, cititorul având acces la informaţii doar prin prisma personajului, aspecte demonstrate de prezenţa acestui narator uniscient, adică cel care deţine informaţiile dintr-o unică perspectivă, cea a unui personaj implicat în diegeză în acel moment, percepţia lui fiind limitată la acel personaj, dovadă fiind aserţiunea „…” După Gerard Genette şi Tzvetan Todorov, perspectiva narativă este identificabilă cu focalizarea, respectiv cu viziunea, adică raportul dintre informaţia deţinută de narator şi cea deţinută de personaje, aceasta fiind în cadrul acestui text ♦ focalizare neutră sau zero, echivalentă viziunii „din spate”, naratorul ştiind mai mult decât orice personaj, dovadă fiind aserţiunea „..” ♦ focalizare internă, echivalentă viziunii „împreună cu”, naratorul ştiind cât un personaj, dovadă fiind aserţiunea „..” ♦ focalizare externă, echivalentă viziunii „din afară”, naratorul cunoscând mai puţin decât orice personaj, aspecte validate de următoarele aserţiuni: „..” După Northrop Frye perspectiva narativă este identificabilă cu modul de verbalizare a diegezei în funcţie de centrul de orientare, aceasta fiind în acest caz ♦ heterodiegeticã, nararea realizându-se la persoana a-III-a, dovadã stând verbele…♦ homodiegetică, nararea realizându-se la persoana I, dovadã stând verbele…În concluzie, perspectiva narativă este una ♦ obiectivă sau heterodiegetică, totul fiind prezentat prin prisma acestui narator neimplicat, detaşat total în raport cu diegeza./♦ subiectivă sau homodiegetică, totul fiind prezentat prin prisma acestui narator implicat ca personaj în diegeză.

PERSPECTIVA NARATIVĂ – pentru povestire în ramă - Termenul de perspectivă narativă a beneficiat, datorită numeroaselor şcoli de teorie critică, de mai multe interpretări. Textul fiind construit pe baza tehnicii „frame-story”, există evident două seturi de perspectivă narativă: unul în rama creată de naratorul generic de la „..” până la „...” şi unul în povestirea integrată ramei şi aparţinând naratorului secund identificat în personajul….., de la „..” până la „...”Astfel, după Jaap Lintvelt perspectiva narativă este identificabilã cu tiparul narativ, adică relaţia pe care naratorul o întreţine cu povestirea. În cazul acestui

133

text în ramă el este de tip ♦ auctorial, prezentarea evenimentelor creând impresia cunoaşterii deznodãmântului de către un narator omniscient care cunoaşte toate amănuntele despre diegeză şi personaje, dovadă fiind aserţiunea „…” ♦ actorial, deoarece lumea este filtrată prin conştiinţa subiectivă a unui actor-personaj ca centru de orientare, cititorul având acces la informaţii doar prin prisma personajului, aspecte demonstrate de prezenţa acestui narator uniscient, adică cel care deţine informaţiile dintr-o unică perspectivă, cea a unui personaj implicat în diegeză în acel moment, percepţia lui fiind limitată la acel personaj, dovadă fiind aserţiunea „…”.În povestirea integrată ramei el este de tip ♦ auctorial, prezentarea evenimentelor creând impresia cunoaşterii deznodãmântului de cãtre un narator omniscient care cunoaşte toate amănuntele despre diegeză şi personaje, dovadă fiind aserţiunea „…” ♦ actorial, deoarece lumea este filtrată prin conştiinţa subiectivă a unui actor-personaj ca centru de orientare, cititorul având acces la informaţii doar prin prisma personajului, aspecte demonstrate de prezenţa acestui narator uniscient, adică cel care deţine informaţiile dintr-o unică perspectivă, cea a unui personaj implicat în diegeză în acel moment, percepţia lui fiind limitată la acel personaj, dovadă fiind aserţiunea „…” După Gerard Genette şi Tzvetan Todorov, perspectiva narativã este identificabilã cu focalizarea, respectiv cu viziunea, adică raportul dintre informaţia deţinută de narator şi cea deţinută de personaje, aceasta fiind în cadrul acestui text în ramă ♦ focalizare neutră sau zero, echivalentă viziunii „din spate”, naratorul ştiind mai mult decât orice personaj, dovadă fiind aserţiunea „..”♦ focalizare internă, echivalentă viziunii „împreună cu”, naratorul ştiind cât un personaj, dovadă fiind aserţiunea „..”, iar în povestirea integrată ramei ♦ focalizare neutră sau zero, echivalentă viziunii „din spate”, naratorul ştiind mai mult decât orice personaj, dovadă fiind aserţiunea „..”♦ focalizare internă, echivalentă viziunii „împreună cu”, naratorul ştiind cât un personaj, dovadă fiind aserţiunea „..”. După Northrop Frye perspectiva narativă reperezintă modul de verbalizare a diegezei în funcţie de centrul de orientare, aceasta fiind în acest caz în ramă ♦ heterodiegeticã, nararea realizându-se la persoana a-III-a, dovadă stând verbele …♦homodiegetică, nararea realizându-se la persoana I, dovadã stând verbele…, iar în povestirea integrată ramei ♦heterodiegeticã, nararea realizându-se la persoana a-III-a, dovadã stând verbele…♦homodiegetică, nararea realizându-se la persoana I, dovadă stând verbele …În concluzie, perspectiva narativă este în ramă una ♦ obiectivă sau heterodiegetică, totul fiind prezentat prin prisma acestui narator neimplicat, detaşat total în raport cu diegeza./ ♦ subiectivă sau homodiegetică, totul fiind prezentat prin prisma acestui narator implicat ca personaj în diegeză, iar în povestirea integrată ramei una ♦ obiectivă sau heterodiegetică.....♦ subiectivă sau homodiegetică, totul fiind prezentat prin prisma acestui narator implicat ca personaj în diegeză.

INDICI SPAŢIALI MOMENTE ALE

134

Indicii spaţiali sunt reprezentaţi în acest text de

- toponimele, adică numele de localităţi „...”

- oronime, adică nume de munţi „...”

- hidronimele, adică nume de ape „...”

- hileonimele, adică nume de păduri „...”

- hedonimele, adică nume de drumuri „...”

Acestea au rolul de a spori autenticitatea operei, creând impresia de verosimilitate şi veridicitate, ele validând şi motivarea realistă a operei.

SUBIECTULUI(dacă nu se poate identifica un

singur moment clar)Textul ar putea include- expoziţiunea, deoarece în

incipit sunt enunţate date despre localizarea spaţială şi temporală a acţiunii.....

- intriga, deoarece momentul.... ar putea reprezenta cauza, momentul declanşator al acţiunii

- desfăşurarea acţiunii, deoarece faptele povestite....ar putea fi cele generate de intrigă - punctul culminant, deoarece momentul....ar putea reprezenta momentul cel mai tensionat al diegezei

ORALITATEA – CARACTERUL ORAL AL TEXTULUI - Oralitatea reprezintă acea trăsătură stilistică a unui text prin care se creează impresia cititorului că i se povesteşte prin viu grai în acel moment, procedeele uzitate reuşind să simultaneizeze momentul producerii fenomenelor cu cel al livrării lor. Această impresie de trăire autentică este realizată pe baza următoarelor procedee:

● muzicalitatea frazei este un efect al antepunerii epitetelor „...”, numelor predicative „...” temporalelor „...”, condiţionalelor „...”, consecutivelor introduse prin conjuncţia populară „de”(încât) „...”şi a completivelor directe cerute de un verb la gerunziu „...”

● plasticitatea limbajului este un efect al uzitării arhaismelor, regionalismelor, cuvintelor de factură populară „...”

● pentru a mări forţa de persuasiune a unei constatări personajul/naratorul apelează la o autoritate în materie prin sintagma „vorba ceea”, „vorba unei babe”, „se spune/zice”, urmată de un element de paremiologie populară (adică un proverb) „...”

● prezenţa dialogului dintre… şi a monologului, a verbelor la imperfect „...” şi la prezentul dramatic „...”

● jocul de voci locutoare în care se metamorfozează eul narativ/ descriptiv/ dramatic are ca rezultat schimbarea persoanelor verbale în cadrul aceluiaşi enunţ „...”(cauţi o frază cu toate cele trei persoane gramaticale) ● îmbinarea dialogului, adică a stilului direct cu cel indirect şi cu forma lor hibridă, stilul indirect liber....● prezenţa comparaţiilor „...”, a enumeraţiilor „...”, a repetiţiilor „...”● prezenţa propoziţiilor interogative şi exclamative retorice „...”● prezenţa „şi”-ului narativ ● prezenţa substantivelor în cazul

135

vocativ „...” şi a verbelor la imperativ „...” ● prezenţa stilului colocvial „...” ● prezenţa echivocului „...”● prezenţa verbelor la persoana I „...”.

TIMPUL POVESTIRII ŞI TIMPUL POVESTIT

În orice text narativ există un timp povestit sau al diegezei, adică timpul în care s-au petrecut evenimentele şi timpul povestirii, adică timpul verbal la care sunt expuse acestea. - (dacă textul este construit pe baza tehnicii povestiri în ramă) Textul fiind construit pe baza tehnicii „frame-story”, există evident două timpuri ale povestirii şi două timpuri ale diegezei. Astfel, în ramă - de la „..” până la „...” - timpul povestirii este prezentul, dovadă fiind verbele…., iar timpul povestit sau cel al diegezei este …….dovadă fiind aserţiunea „….”, raportul dintre aceste timpuri fiind unul de simultaneitate, sistemul verbal al timpului prezent creând impresia cititorului că evenimentele prezentate se petrec chiar în acel moment, că se derulează pe măsură ce sunt povestite, sau că pe măsură ce se petrec, ele sunt consemnate - evident o iluzie artistică. / trecutul, dovadă fiind verbele…, iar timpul povestit sau cel al diegezei este …….dovadă fiind aserţiunea „….”, raportul dintre aceste timpuri fiind unul de posterioritate, evenimentele fiind povestite după ce s-au petrecut, timpul verbal al naraţiunii demonstrând astfel acest lucru, el fiind construit prin sistemul verbal al trecutului, evenimentele precedă povestirea lor, povestirea fiind ulterioară desfăşurării evenimentelor./ viitorul, dovadă fiind verbele…., iar timpul povestit sau cel al diegezei este …….dovadă fiind aserţiunea „….”, raportul dintre aceste timpuri fiind unul de anterioritate, fiind prezentate nişte evenimente înainte ca ele să se petreacă. În povestea integrată ramei, cea realizată de naratorul personaj - de la „..” până la „...” - timpul povestirii este prezentul, dovadă fiind verbele…., iar timpul povestit sau cel al diegezei este …….dovadă fiind aserţiunea „….”, raportul dintre aceste timpuri fiind unul de simultaneitate, sistemul verbal al timpului prezent creând impresia cititorului că evenimentele prezentate se petrec chiar în acel moment, că se derulează pe măsură ce sunt povestite, sau că pe măsură ce se petrec, ele sunt consemnate - evident o iluzie artistică / trecutul, dovadă fiind verbele…, iar timpul povestit sau cel al diegezei este …….dovadă fiind aserţiunea „….”, raportul dintre aceste timpuri fiind unul de posterioritate, evenimentele fiind povestite după ce s-au petrecut, timpul verbal al naraţiunii demonstrând astfel acest lucru, el fiind construit prin sistemul verbal al trecutului, evenimentele precedă povestirea lor, povestirea fiind ulterioară desfăşurării evenimentelor./ viitorul, dovadă fiind verbele…., raportul dintre aceste timpuri fiind unul de anterioritate, fiind prezentate nişte evenimente înainte ca ele să se petreacă.

PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI BELETRISTIC sau ARTISTIC - GEN EPIC

136

Stilul funcţional, definit ca modul de a folosi limba, propriu unor grupuri de oameni care au o formaţie culturală comună şi activează în acelaşi domeniu, se regăseşte în acest text ca fiind cel beletristic. Acesta , are un domeniu propriu de manifestare: DOMENIUL ESTETICULUI şi se regăseşte ca atare în operele cu caracter literar. Textul literar scoate în evidenţă funcţia poetică a limbajului, deoarece scriitorul este foarte atent nu numai la ,,ceea ce spune”, ci şi la ,,cum spune”. Funcţia poetică, expresivă sau sugestivă, cea care subliniază însuşirile expresive ale limbii este astfel o particularitate definitorie a acestui stil, lucru demonstrat aici pe baza texturii stilistice. Sunt astfel prezente epitete….comparaţii………….(se scot toate figurile). O altă particularitate a stilului beletristic este prezenţa imaginilor artistice, vizuale….auditive…motorii….olfactive…sinestezice….

O altă particularitate a stilului beletristic este conferită de apartenenţa textului la genul epic, constantele definitorii ale acestuia fiind evidente. (faci în continuare tiparul, focalizarea, perspectiva, naratorul)

SCRISOAREA

Scrisoarea este o formă de corespondenţă folosită frecvent până în secolul al XX-lea doar în formă scrisă, din momentul apariţiei mijloacelor computerizate, ea beneficiind şi de variante electronice. A fost cunoscută sub numele de „carte”, „misivă”, „răvaş”, „epistolă”, până la forma actuală de „e-mail”. Ea aparţine genului epistolar, un gen de graniţă, deoarece corespondenţa privată dintre două persoane, atunci când acestea reprezintă nişte personalităţi şi corespondenţa lor este publicată, devine corespondenţă literară. În funcţie de natura destinatarului ea poate fi: scrisoare oficială, scrisoare familială sau scrisoare amicală, fiecare la rândul ei cunoscând mai multe forme de validare. Textul reprezintă un decupaj/ o scrisoare adresată de către….lui…şi reprezintă o scrisoare….. Convenţiile de redactare a unei scrisori sunt următoarele :

În partea dreaptă, sus a paginii se precizează data şi locul procesului de redactare a acesteia. În cazul acestui text este prezentă prin „...”/ În cazul acestui text nu este prezentă.

La câteva rânduri, mai jos, centrat, formula de adresare care poate fi una obişnuită sau inedită. În cazul acestui text este prezentă prin „...”/ În cazul acestui text nu este prezentă.

Conţinutul propriu-zis al scrisorii se organizează de regulă în trei alineate: conceperea unei părţi introductive care are rolul de a stabili relaţia de comunicare, de a motiva acţiunea de a scrie, de a anunţa scopul mesajului. În cazul acestui text este prezentă prin…./ În cazul acestui text nu este prezentă. Cuprinsul scrisorii este structurat astfel în funcţie de acest scop, detaliind problemele propuse de către emiţător. În cazul acestui text este prezent prin…./ În cazul acestui text nu este prezent. Partea finală poate cuprinde o informaţie, o

137

mulţumire, o promisiune, o urare…. În cazul acestui text este prezentă prin…./ În cazul acestui text nu este prezentă.(se procesează ideile la aceste părţi)

La câteva rânduri după cuprins, în dreapta, formula de încheiere şi semnătura emiţătorului. În cazul acestui text este prezentă prin „...”/ În cazul acestui text nu este prezentă

Scrisoarea poate beneficia în partea de jos a paginii, de la capăt de un „PS”, adică „post scriptum”, sau „N.B”., adică „nota bene”, care înseamnă „atenţie!”, paragrafem urmat de adăugarea unui amănunt ce a fost omis voit sau nu în conţinutul scrisorii. În cazul acestui text este prezent prin…./ În cazul acestui text nu este prezent

APARTENENŢA LA UN TEXT NARATIV/ GEN EPIC. O primă trăsătură ce demonstrează apartenenţa fragmentului la un

text narativ/ genul epic este reprezentată de modul de expunere dominant, naraţiunea, fiind surprinse câteva evenimente precum….SE FACE UN SCURT REZUMAT. Acţiunea este fixată în spaţiu şi se desfăşoară în timp, întâmplările surprinse în acest fragment fiind localizate în…..la….O altă trăsătură ce validează faptul că acest fragment este decupat dintr-un text narativ este constituită de prezenţa instanţelor comunicării narative autorul, cititorul, naratorul, naratarul şi personajele. Între acestea, cea mai importantă instanţă narativă este naratorul, adică intermediarul autorului la nivel textual, cel care comunică lumea narată cititorului fictiv, naratarului, „fiinţa de hârtie” care îşi asumă actul narării. În acest text naratorul este unul ...(FACI ÎN CONTINUARE TIPURILE DE NARATOR CARE SE REGĂSESC ÎN TEXT) /PERSONAJUL - se procedează alcătuind caracterizarea succintă a personajului. O altă trăsătură ce validează faptul că acest fragment este decupat dintr-un text narativ este constituită de prezenţa constantelor comunicării narative: tiparul, focalizarea, perspectiva narativă. (FACI ÎN CONTINUARE CONSTANTELE)

VORBIREA DIRECTĂ / DIALOG / STIL DIRECT / DISCURS REPRODUS

Vorbirea directă, ca orice situaţie de comunicare orală se va caracteriza printr-o serie de trăsături specifice cum ar fi :

Organizarea textuală pe baza de dialog, ca modalitate de expunere dominantă, integrând replicile colocutorilor structurate pe succesiunea întrebare „...” răspuns „...”

Prezenţa interlocutorilor în postura de emiţător şi receptor, cu diferenţa faţă de comunicarea scrisă că, în acest caz, fiecare dintre cei doi/n devine „à

138

tour de rôle”, emiţător, respectiv receptor. Astfel, dacă iniţial…este emiţător, ulterior şi…..are/au această calitate.

Prezenţa unui sistem de paragrafeme specifice acestui tip de comuni-care: linia de dialog, semnul întrebării, semnul exclamării, două puncte, paran-teze rotunde, puncte de suspensie, în text fiind prezente toate în afară de…..

Activarea funcţiei conative, cea care presupune centrarea mesajului spre destinatar, demonstrată prin sistemul verbal şi pronominal al persoanei a doua „...”

Prezenţa unor elemente care ţin de comunicarea nonverbală şi vizează sistemul de gesteme „...” şi sistemul de mimeme „...”.

Activarea funcţiei emotive, cea care presupune exprimarea unei atitudini a emiţătorului în raport cu aspectele discutate, în cadrul acestui text, fiind evidenţiată trăirea / sentimentul … de … faţă de … al …prin structuri ca „...”

Prezenţa unor elemente care ţin de comunicarea paraverbală vizând debitul verbal, tonul, ritmul, intonaţia, accentul „...”

Prezenţa unui regizor textual care fixează cadrul desfăşurării discuţiei şi-şi face simţită prezenţa prin propoziţiile incidente „...”

Structurarea textuală a discursului reprodus prin precedarea sau suc-cedarea fiecărei replici de antroponimul colocutorului, în cazul acestui text replicile sunt precedate/succedate de antroponimele „...”

Spre deosebire de comunicarea scrisă, canalul aici este aerul, fluxul sonor al cuvintelor – desigur intratextual. La nivel metatextual, evident că acesta este tot foaia scrisă, receptorul fiind orice potenţial lector al fragmentului.

Prezenţa unor elemente de oralitate, condiţie „sine qua non” a comunicării orale…….

CONVENŢIILE SCRIERILOR MEMORIALISTICE

Scrierea memorialistică se referă la însemnările asupra evenimentelor la care a participat o persoană. O prima condiţie a scrierii memorialistice este utilizarea sistemului verbal si pronominal al persoanei I „...”A doua convenţie este legată de raportul dintre timpul evenimentelor şi cel al reproducerii acestor evenimente, acesta fiind întotdeauna unul de posterioritate, deoarece sunt prezentate evenimente desfăşurate anterior momentului rememorarii, dovadă fiind verbele la timpul trecut „...”. O altă convenţie specifică scrierii memorialistice o constituie incapacitatea lectorului de a disocia aspectele reale de cele ficţionale, fiind ştiut faptul că într-un astfel de text de graniţă nu se poate cunoaşte niciodată proporţia dintre document şi literatură. Un alt lucru specific memorialisticii îl constituie calitatea instanţelor artistice doar ca referent uman, ele nemaifiind proiectate narativ, neinteresând acest lucru, eul narant având grijă de obicei să nu se erijeze în erou, în cazul acesta …care a fost ….în perioada…(se dau date despre autor) O ultimă

139

convenţie este reprezentată de necesitatea ca în text să se regăsească informaţii, date certe despre epoca respectivă.....(se scot ideile)

PLANURI PENTRU SUBIECTUL I SCRIS POEZIE

STIH = un rând dintr-o poezie, vers. EMISTIH = jumătatea unui vers.CEZURA = pauza ritmică ce împarte versul în două emistihuri.TEMA = ideea centrală la care se referă un textMOTIVUL = unitatea structurală minimală, constând dintr-o situaţie

tipică, având o semnificaţie şi putând prilejui trăiri şi experienţe exprimate într-o formă simbolică.

LAITMOTIVUL = motivul central care se repetă într-o operă. Poartă semnificaţia profundă a operei şi are funcţii de liant al imaginilor artistice din structura textului.

CLAUZULĂ = vers ultim. VERS LIBER = vers fără rimă şi ritm. VERS ALB = vers fără rimă.

LIRISMUL SUBIECTIV / PENTRU ÎNTREBAREA CU LIRISMUL/ MĂRCILE EULUI LIRIC

Lirismul reprezintă acea constantă definitorie a genului liric ce presupune o „vibraţie a interiorului”- Liviu Rusu şi se manifestă prin exaltarea subiectivităţii, desfăşurarea sensibilităţii şi a fanteziei, muzicalitatea discursului. În această poezie este evident lirismul subiectiv demonstrat de sufletul poetului ascuns în spatele versurilor, adică eul liric.

Prezenţa eului artistic, instanţa definitorie a comunicării poetice se realizează în acest discurs liric prin sistemul verbal şi pronominal al persoanei I singular „....”, care trădează prezenţa eului liric exprimat subiectiv. Pe de altă parte, prezenţa acestui enunţător liric subiectiv la nivel textual se validează şi prin prin sistemul verbal şi pronominal al persoanei a II-a „....”, care demonstrează prezenţa instanţei referenţiale, adică instanţa căreia i se adresează eul liric, identificată aici în persoana iubitei/ cititorului/divinităţii/imaginea personificată a....... /propria persoană, fiind o marcă a sinelui liric sau monologul în oglindă(SE SPECIFICĂ CINE E PERSOANA CĂREIA I SE ADRESEAZĂ POETUL. Vocea eului liric se evidenţiază şi prin verbele şi pronumele de persoana I plural „....”, acestea validând solidarizarea poetului cu iubita/ cititorul/ poporul/ umanitatea./ care demonstrează atitudinea de modestie a poetului care nu vrea să îşi aroge în mod gratuit nişte merite, el folosind aici pluralul academic sau cel al modestiei/ acestea având o valore simbolică pentru capacitatea poetului de a se identifica

140

ameţitor de adânc cu punctele de sprijin ale istoriei familiei/ poporului/ umanităţii/...

Toate aceste demonstrează prezenţa lirismului subiectiv.

Pentru întrebarea cu lirismul subiectiv în absenţa mărcilor eului liric, adică se cere să validezi lirismul subiectiv într-un astfel de text unde nu ai pers i sau a ii-a

Lirismul reprezintă acea constantă definitorie a genului liric ce presupune o „vibraţie a interiorului”- Liviu Rusu şi se manifestă prin exaltarea subiectivităţii, desfăşurarea sensibilităţii şi a fanteziei, muzicalitatea discursului. În această poezie este evident lirismul subiectiv demonstrat de sufletul poetului ascuns în spatele versurilor, adică eul liric. Lirismul subiectiv este un rezultat implicit al reflexivităţii textului poetic, poetul comunicându-se pe sine în mod indirect şi în absenţa unor indici de persoana I. Astfel, în această poezie, lirismul subiectiv este susţinut în primul rând prin conţinutul ideatic, ce coroborează imaginarul poetic (se dau ideile). Un al doilea argument ce susţine prezenţa acestui tip de lirism vizează faptul că imaginarul poetic nu se poate desăvârşi în absenţa unor elemente compoziţionale, aceste idei fiind susţinute de o textură stilistică variată, la toate nivelurile textului(se fac figurile de stil)

Pentru întrebarea cu mărcile eului liric, atunci când persoana i corespunde altcuiva decât poetului

Prezenţa eului artistic, instanţa definitorie a comunicării poetice se realizează în acest discurs liric prin sistemul verbal şi pronominal al persoanei I singular „....”, care ar trebui să trădeze prezenţa eului liric exprimat subiectiv, dar, de fapt, în această poezie, cel care îşi exprimă în mod subiectiv ideile este personajul liric evidenţiat de ...., lirismul fiind de fapt unul al rolurilor, eul liric fiind în postura unui „metteur en scene”.

PENTRU ÎNTREBAREA CU LIRISMUL OBIECTIV Lirismul obiectiv este evidenţiat în această poezie de sistemul verbal

şi pronominal al persoanei a III-a „....” , pentru intervenţiile eului liric care regizează această scenă lirică, el fiind în postura unui „metteur en scene”/ ar trebui să fie evidenţiat în această poezie de sistemul verbal şi pronominal al persoanei a III-a, pentru intervenţiile eului liric care regizează această scenă lirică, el fiind în postura unui „metteur en scene”, dar ele lipsesc. Un al doilea argument al prezenţei acestui tip de lirism este reprezentat de personajele lirice „....”, acestea demonstrând şi

- tipul de lirism al rolurilor, deoarece aceste personaje nu reprezintă nişte măşti ale eului liric, acesta fiind în postura unui „Dieu caché”/ „metteur en scene”

- tipul de lirism al măştilor, deoarece poetul îşi exprimă concepţiile prin prisma acestor personaje lirice, el fiind în postura unui „drag queen”.

141

PENTRU SCRIEREA CU MINUSCULĂ Noile forme de expresie căutate de

modernişti/neomodernişti/avangardişti au ca rezultat ignorarea regulilor încetăţenite. Astfel, scrierea cu minusculă la începutul versurilor este un semn clar al modernităţii prozodice, poetul modern/neomodernist abolind regulile versificaţiei clasice, el urmărind ordinea logică a ideilor, ingambamentul raportat la majoritatea versurilor demonstrând acest lucru.

PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI BELETRISTIC sau ARTISTIC – GEN LIRIC

Stilul funcţional, definit ca modul de a folosi limba, propriu unor grupuri de oameni care au o formaţie culturală comună şi activează în acelaşi domeniu, se regăseşte în acest text ca fiind cel beletristic. Acesta , are un domeniu propriu de manifestare: DOMENIUL ESTETICULUI şi se regăseşte ca atare în operele cu caracter literar. Textul literar scoate în evidenţă funcţia poetică a limbajului, deoarece scriitorul este foarte atent nu numai la ,, ceea ce spune”, ci şi la ,,cum spune”. Funcţia poetică, expresivă sau sugestivă, cea care subliniază însuşirile expresive ale limbii este astfel o particularitate definitorie a acestui stil, lucru demonstrat aici pe baza texturii stilistice. Sunt astfel prezente epitete „...”, comparaţii „...”(se dau toate figurile). O altă particularitate a stilului beletristic este prezenţa imaginilor artistice, vizuale „...”, auditive „...”, motorii „...”, olfactive „...”sinestezice „...”

O altă particularitate a stilului beletristic este conferită de apartenenţa textului la genul liric, constantele definitorii ale acestuia fiind evidente. Astfel, (se evidenţiază lirismul, eul liric, instanţa referenţială, elemente de prozodie, adică rimă, ritm, măsură)

PENTRU ÎNTREBAREA CU RIMA, MĂSURA, RITMULÎn această poezie, rima este ……, măsura este de …silabe, iar ritmul

este….

MODERNITATEA PROZODICĂ A TEXTULUI. Modernitatea prozodică a textului reiese în primul rând din nerespectarea elementelor de prozodie clasicǎ, versul fiind liber, fără rimă şi ritm, măsura variază de la…., la …silabe, potrivit ideii că lungimea versului şi rima lui interioară trebuie să fie în legătură cu ideea exprimată, apropiindu-se astfel de proză. Strofele sunt inegale, fiind prezente (aici alegi) un monovers, un distih, o terţină, un catren, o cvinarie, o senarie, o septimă, o octavă, o nonarie, o decimă, o polimorfă, ele nu au o structură prestabilită, fiind condiţionate de gândurile şi sentimentele exprimate. ± Dincolo de prozodie, modernitatea mai este susţinută şi de scrierea cu minusculă, cerută de prezenţa ingambamentului, raportat aici la versurile 123....

PENTRU COMENTAREA UNEI ENUMERAŢII

142

Enumeraţia este figura de stil care presupune o înşiruire de elemente, în scopul evidenţierii unor aspecte, ea activându-se la nivelul metataxelor, sau al figurilor de construcţie sintactică. Enumeraţia prezentă aici „……”, vizează to-talitatea….., fiind construită pe baza succesiunii unor metafore/ simboluri, fie-care desemnând…..Astfel metafora /simbolul „……” sugerează…..(îl faci pe fiecare separat)

ABSENŢA PREDICATELOR

Absenţa predicatelor contribuie la realizarea conciziei specifice poeziei moderniste/ neomoderniste care polemizează cu „poezia leneşă, refuzată de idee”, poetul îndepărtând din discursul liric cuvintele pe care mintea receptorului le poate recupera singură. In acelaşi timp absenţa acestora conferă ambiguitate discursului liric, cititorul fiind silit să gândească, poezia devenind astfel „un joc reglat” - Paul Valery, adică un joc al minţii. În acelaşi timp, prin eludarea predicatelor se susţine muzicalitatea, ingambamentul fiind evident şi implicit.

PENTRU APARTENENŢA POEZIEI LA GENUL LIRIC/ TEXT LIRIC –

Poetul, vorbind în numele lui, exprimând ideile şi sentimentele sale, conferă acestei opere statutul de poezie lirică, atitudinea eului fiind de implicare totală, pentru a sugera stări de suflet în imagini plastice. O primă dovadă a apar-tenenţei textului la genul/ textul liric este reprezentată de prezenţa texturii sti-listice. Astfel, la nivelul metagrafelor sau al figurilor de grafie se evidenţiază prezenţa sincopei „...”, la nivelul metaplasmelor, adică al figurilor fonice se re-marcă prezenţa aliteraţiei/ asonanţei…La nivelul metataxelor, adică al figurilor de construcţie sintactică sunt uşor identificabile ingambamentul raportat la ver-surile…, inversiunile „...”, anafora „...”, repetiţia „...”, simetria „...”, paralelis-mul sintactic între versurile…, ambele paliere având ca scop potenţarea în plan estetic muzical a ideilor conţinute. La nivelul metasememelor, adică al figurilor de sens, se observă transferuri semantice ale epitetelor „...”, comparaţiilor „...”, metaforelor „...”, personificărilor „...”, iar la nivelul metalogismelor, adică al figurilor de gândire se validează prezenţa simbolului „...”, alegoriei…, hiperbo-lei „...”, antitezei…., climaxului…, anticlimaxului… Toate acestea construiesc deosebite imagini artistice, vizuale „...” şi auditive „...”, motorii „...”, olfactive „...”, acestea validând apartenenţa textului la genul liric. La acelaşi lucru concu-ră transmiterea directă, cu ajutorul eului liric, a sentimentelor de…… , adică li-rismul (dacă nu a fost întrebare separată se detaliază) În al doilea rând, este uşor de sesizat că poezia este un pastel/ sonet/….. Poezia se încadrează genului liric şi prin folosirea elementelor de versificaţie, rima…., ritmul….., măsura…precum şi prin folosirea descrierii, ca principală modalitate de expunere.

143

PENTRU ÎNTREBAREA CU VERSUL REFREN/ NEOLOGISME/ CUVINTE CU REZONANŢĂ DEOSEBITĂ

Versul refren/ neologismele „...” realizează tehnica înfăşurătoare şi obsedantă/incantatorie a liricii lui……….. trădând credinţa acestui poet în ma-gia verbală, în forţa incantatorie a cuvântului.

PENTRU ÎNTREBAREA CU ARTA POETICĂ

Ca specie a genului liric, arta poetică este poezia în care autorul îşi ex-primă concepţiile despre creaţie, literatură în general şi rolul artistului în socie-tate. Un prim argument care coroborează statutul de ars poetica al acestei opere este conferit de imaginarul poetic. Astfel, poetul......consideră că......În viziunea lui.........poezia trebuie să.....(faci ideile formulate în stilul acesta) Un al doilea argument care statutează această operă ca poezie programatică este repezentat de textura stilistică în acord cu viziunea ideologică a lui.....(faci toate figurile de stil pe niveluri)

ÎNCADRAREA ÎN SIMBOLISM

Apărut în Franţa, la sfârşitul secolului al XIX-lea ca o reacţie antinatura-listă şi antiparnasiană, simbolismul este un curent literar care consideră existenţa reală mască a unei realităţi în care toate se confundă şi-şi răspund: „parfum, cu-loare, sunet se-ngână şi-şi răspund”, corespondenţele reprezentând astfel una din-tre inovaţiile simboliste. Simbolismul românesc, parte integrantă a simbolismului european, cunoaşte patru etape, fiecare dintre ele fiind marcată de activitatea unui scriitor. Astfel, participarea lui Al. Macedonski la revista „Literatorul” marchează prima etapă a simbolismului, momentul experienţelor şi al tatonărilor, el reuşind să transplanteze în plan românesc simbolismul francez. Cea de-a doua etapă, „di-recţia pseudosimbolistă”, este promovată de revista „Viaţa nouă” , apărută sub egida lui Ovid Densusianu care va promova o poezie citadină în care abundă ca motive oraşul, parcul, havuzul. „Simbolismul exterior minulescian” reprezintă cea de-a treia etapă, fiind caracterizată de poezia lui Ion Minulescu, poezie retori-că, ceea ce contravine principiilor simboliste. Ultima etapă, „simbolismul auten-tic, bacovian” aduce cea mai profundă schimbare în viziunea poetică asupra rea-lului şi implicit asupra conceptului de poezie. Poetul....se înscrie cu succes acestei ideologii estetice. O primă modalitate de evidenţiere a acestei estetici este reprezentată astfel de tema……..şi motivele tipice liricii simboliste………., ima-ginarul poetic construind un univers specific acestei ideologii şi uzând de cores-pondenţe, prin intermediul cărora se stabileşte relaţia între cadrul exterior….şi planul interior….(aici faci ideile) Apartenenţa poeziei la simbolism se motivea-ză şi prin sugestia…., sugestia fiind un instrument al tehnicii simboliste, fiind gre-fate simbolul…..şi al…..

144

O altă modalitate de evidenţiere a acestei estetici simboliste se manifestă la nivel prozodic şi anume renunţarea la rigorile prozodiei tradiţionale prin folosirea versului liber, cu rima şi măsura variabilă de la…..silabe, la…. Versificaţia este astfel una simbolistă, versul liber susţinând un ritm interior al mişcării spiritului, muzicalitatea versurilor fiind realizată şi prin tehnica refrenului…… Lexicul neologic…(dai neologismele din text)… concură şi el la muzicalitatea textului, trăsătură definitorie a simbolismului. O altă modalitate de evidenţiere a esteticii simboliste vizează textura stilistică. Astfel, la nivelul meta-grafelor sau al figurilor de grafie se evidenţiază prezenţa sincopelor……., la nive-lul metaplasmelor, adică al figurilor fonice se remarcă prezenţa aliteraţiei / aso-nanţei……La nivelul metataxelor, adică al figurilor de construcţie sintactică sunt uşor identificabile ingambamentul raportat la versurile……., inversiunile…, ana-fora….repetiţia….., simetria…, paralelismului sintactic între versurile…..,,ambe-le paliere având ca scop potenţarea în plan estetic muzical a ideilor conţinute. La nivelul metasememelor, adică al figurilor de sens, se observă transferuri semanti-ce ale epitetelor…… comparaţiilor… metaforelor… personificărilor….. , iar la nivelul metalogismelor, adică al figurilor de gândire se validează prezenţa sim-bolului….. , alegoriei…, hiperbolei…., antitezei…., climaxului…, anticlimaxu-lui…..

O altă modalitate de evidenţiere a acestei estetici simboliste este sineste-zia…….., artificiu preferat al simboliştilor, pentru marea ei forţă de sugestie…..

PENTRU ÎNCADRAREA ÎN ROMANTISM

Curent emblematic european apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea, romantismul se va afirma iniţial în Franta, fiind anunţat de Victor Hugo în prefaţa la drama   „Hernani”  în care acesta proclama necesitatea „liberalismului în literatură”, romantismul apărând ca un curent împotriva clasicismului rigid, el promovând deplina libertate a creatorului prin evadarea din cotidianul agresiv şi pătrunderea într-o lume a închipuirii. Romantismul se caracterizează prin cultivarea sensibilităţii, a imaginaţiei, a fanteziei creatoare, acestea fiind preferate în detrimentul raţiunii lucide.

Poetul....se înscrie cu succes acestei ideologii estetice, fiind un poet al spaţiului ………..

O primă modalitate de evidenţiere a acestei estetici este reprezentată astfel de tema……..şi motivele tipice liricii romantice………., imaginarul poetic construind un univers specific acestei ideologii…(aici se fac ideile)

O altă modalitate de evidenţiere a esteticii romantice vizează textura stilistică. Astfel, la nivelul metagrafelor sau al figurilor de grafie se evidenţiază prezenţa sincopelor……., la nivelul metaplasmelor, adică al figurilor fonice se remarcă prezenţa aliteraţiei / asonanţei……La nivelul metataxelor, adică al fi-gurilor de construcţie sintactică sunt uşor identificabile ingambamentul raportat

145

la versurile……., inversiunile…, anafora….repetiţia….., simetria…, paralelis-mului sintactic între versurile…..,,ambele paliere având ca scop potenţarea în plan estetic muzical a ideilor conţinute. La nivelul metasememelor, adică al fi-gurilor de sens, se observă transferuri semantice ale epitetelor…… comparaţii-lor… metaforelor… personificărilor….. , iar la nivelul metalogismelor, adică al figurilor de gândire se validează prezenţa simbolului….. , alegoriei…, hiperbo-lei…., antitezei…., climaxului…, anticlimaxului…..

O altă modalitate de evidenţiere a esteticii romantice este reprezentată de elementele de prozodie: rima este…., măsura de …silabe, iar ritmul este….

O altă modalitate de evidenţiere a esteticii romantice este reprezentată de lirism, acesta fiind unul subiectiv, dovadă fiind…..(se face lirismul)

PENTRU ÎNCADRAREA ÎN MODERNISM

Modernismul reprezintă direcţia literară promovată de revista „Sbură-torul" şi de cenaclul omonim conduse de E. Lovinescu. Inspirându-se din „Teo-ria imitaţiei" a lui Gabriel Tarde, acesta va fundamenta „principiul sincronismu-lui" şi va considera oportună reorientarea literaturii dinspre temele de extracţie rurală spre cele citadine, dinspre subiectiv spre obiectiv, cultivarea poeziei şi prozei obiective şi intelectualizarea acestora. Sub semnul acestor direcţii impuse de E. Lovinescu în studiul „Creaţia obiectivă" şi „Mutaţia valorilor estetice”, se vor remarca în această perioadă în proză Camil Petrescu, G.Călinescu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu şi în poezie Lucian Blaga, fundamentând modernis-mul filozofic, Ion Barbu, ca reprezentant al ermetismului şi Tudor Arghezi, ca reprezentant al modernismului clasicizant. Modernismul aduce noi concepţii, tematici, procedee şi abordări în literatură.

Poetul....se înscrie cu succes acestei ideologii estetice. O primă modalitate de evidenţiere a acestei estetici vizează

intelectualizarea emoţiei poetice aspect validat de tema……..şi motivele ……….tratate însă în stil modern, imaginarul poetic demonstrând acest lucru. (se fac ideile)

O altă modalitate de evidenţiere a acestei estetici moderniste se manifestă la nivel prozodic şi anume renunţarea la rigorile prozodiei tradiţionale prin folosirea versului liber, cu rima şi măsura variabilă de la…..silabe, la…. Versificaţia este astfel una modernistă, versul liber susţinând un ritm interior al mişcării spiritului fascinat de mister. O altă modalitate de evidenţiere a acestei estetici moderniste este folosirea ingambamentului, continuarea unei idei poetice în versul următor, raportat la versurile......fără a marca aceasta printr-o pauză, ci numai prin începerea versului cu literă mică. O altă modalitate de evidenţiere a esteticii moderniste vizează textura stilistică prin intermediul căreia poetul reuşeşte să escamoteze sensuri adânci, textul fiind dominant metaforic. Astfel, la nivelul metagrafelor sau al figurilor de grafie se evidenţiază prezenţa sincopelor……., la nivelul metaplasmelor, adică al figurilor fonice se

146

remarcă prezenţa aliteraţiei / asonanţei……La nivelul metataxelor, adică al fi-gurilor de construcţie sintactică sunt uşor identificabile ingambamentul raportat la versurile……, inversiunile…, anafora….repetiţia….., simetria…, paralelis-mului sintactic între versurile…..,,ambele paliere având ca scop potenţarea în plan estetic muzical a ideilor conţinute. La nivelul metasememelor, adică al fi-gurilor de sens, se observă transferuri semantice ale epitetelor…… comparaţii-lor… metaforelor… personificărilor….. , iar la nivelul metalogismelor, adică al figurilor de gândire se validează prezenţa simbolului….. , alegoriei…, hiperbo-lei…., antitezei…., climaxului…, anticlimaxului…..

PENTRU ÎNCADRAREA ÎN TRADIŢIONALISM

Tradiţionalismul, ca mişcare literară va fi promovat de revista „Viaţa românească” sub conducerea lui Garabet Ibrăileanu, orientarea acesteia fiind spre democraţia rurală, şi numărând printre colaboratorii săi scriitori ca: Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Octavian Goga. Se pune accent pe autentici-tate, specificul naţional înţeles ca dimensiune socială, important fiind poporul, considerându-se de asemenea că literatura este „expresia cea mai directă a sufle-tului unui popor, ea nu poate fi împrumutată”-Mihai Ralea. O exagerare a esteti-cii tradiţionale şi o deviere în acelaşi timp o va cunoaşte însă revista „Gândi-rea”, sub conducerea lui Nechifor Crainic, revista propunându-şi să deschidă traditionalismului o zare metafizică punând accent pe rolul ortodoxiei în confi-gurarea sufletului naţional. Operele literare publicate în paginile revistei „Gân-direa” surprind particularităţile sufletului naţional prin valorificarea miturilor autohtone, a credinţelor străvechi, printre colaboratori fiind Lucian Blaga şi Va-sile Voiculescu.

Poetul….. se integrează cu succes acestei ideologii estetice. O primă mo-dalitate de evidenţiere a acestei estetici vizează respingerea citadinului şi retra-gerea în spaţiul rural, aspect validat de tema……..şi motivele tipice liricii tra-diţionaliste………. Imaginarul poetic construieşte un univers autohton specific acestei ideologii…(aici se fac ideile) O altă modalitate de evidenţiere a esteticii tradiţionaliste vizează textura stilistică ce nu agresează mintea cititorului, acesta putând uşor descifra aceste elemente. Astfel, la nivelul metagrafelor sau al figu-rilor de grafie se evidenţiază prezenţa sincopelor……., la nivelul metaplasme-lor, adică al figurilor fonice se remarcă prezenţa aliteraţiei / asonanţei……La nivelul metataxelor, adică al figurilor de construcţie sintactică sunt uşor identifi-cabile ingambamentul raportat la versurile……, inversiunile…, anafora….repe-tiţia….., simetria…, paralelismului sintactic între versurile…..,,ambele paliere având ca scop potenţarea în plan estetic muzical a ideilor conţinute. La nivelul metasememelor, adică al figurilor de sens, se observă transferuri semantice ale epitetelor…… comparaţiilor… metaforelor… personificărilor….. , iar la nivelul metalogismelor, adică al figurilor de gândire se validează prezenţa simbolu-

147

lui….. , alegoriei…, hiperbolei…., antitezei…., climaxului…, anticlimaxului…..O altă modalitate de evidenţiere a esteticii tradiţionaliste este reprezentată de elementele de prozodie şi ele clasice: rima este…., măsura de …silabe, iar ritmul este….O altă modalitate de evidenţiere a esteticii tradiţionaliste este reprezentată de lirism, acesta fiind unul ……, dovadă fiind…..(se face liris-mul)

PENTRU ÎNCADRAREA ÎN NEOMODERNISM

Neomodernismul desemnează spiritul generaţiilor de autori care s-a manifestat în literatura română în anii 1960-1970. Tinerii poeţi ca Marin So-rescu, Ana Blandiana şi Nichita Stănescu au înnoit poezia, văzând în ea o stare lirică, o expresie metaforică a trăirilor, integrând în ea miturile şi visele. Poezia neomodernistă este poezia care se întoarce la izvoarele modernităţii interbelice, în care poeţii nu fac compromisurile morale, tematice şi stilistice cerute de poe-zia realist-socialistă, este o stare lirică, o expresie metaforică a trăirilor profunde ale fiinţei, integrând visul şi mitul.

Poetul....se înscrie cu succes acestei ideologii estetice. O primă modalitate de evidenţiere a acestei estetici vizează intelectualizarea emoţiei poetice, aspect validat de tema……..şi motivele ……….tratate însă în stil neomodernist, imaginarul poetic demonstrând acest lucru. (se fac ideile) O altă modalitate de evidenţiere a acestei estetici neomoderniste se manifestă la nivel prozodic şi anume renunţarea la rigorile prozodiei tradiţionale prin folosirea versului liber, cu rima şi măsura variabilă de la…..silabe, la…. O altă modalitate de evidenţiere a acestei estetici neomoderniste este folosirea ingambamentului, continuarea unei idei poetice în versul următor, raportat la versurile......fără a marca aceasta printr-o pauză, ci numai prin începerea versului cu literă mică. O altă modalitate de evidenţiere a esteticii moderniste vizează textura stilistică prin intermediul căreia poetul reuşeşte să escamoteze sensuri adânci, textul fiind dominant metaforic. Astfel, la nivelul metagrafelor sau al figurilor de grafie se evidenţiază prezenţa sincopelor……., la nivelul me-taplasmelor, adică al figurilor fonice se remarcă prezenţa aliteraţiei / aso-nanţei……La nivelul metataxelor, adică al figurilor de construcţie sintactică sunt uşor identificabile ingambamentul raportat la versurile……., inversiuni-le…, anafora….repetiţia….., simetria…, paralelismului sintactic între ver-surile…..,,ambele paliere având ca scop potenţarea în plan estetic muzical a ideilor conţinute. La nivelul metasememelor, adică al figurilor de sens, se obser-vă transferuri semantice ale epitetelor…… comparaţiilor… metaforelor… per-sonificărilor….. , iar la nivelul metalogismelor, adică al figurilor de gândire se validează prezenţa simbolului….. , alegoriei…, hiperbolei…., antitezei…., cli-maxului…, anticlimaxului…..

Limbajul nu mai este un simplu mijloc de expresie, ci o lume căreia poetul îi explorează frumuseţile şi valorile expresive, într-o dimensiune contem-

148

plativă, ambiguitatea limbajului fiind astfel un alt procedeu neomodern întâlnit în acest poem.(poţi face ambiguitatea, dacă nu a fost cerută)

PENTRU CARACTERISTICILE LIMBAJULUI POETIC

Una din caracteristicile limbajului poetic, care activează la nivel performant funcţia poetică, este EXPRESIVITATEA./REFLEXIVITATEA. Aceasta se conturează cu ajutorul tuturor figurilor de stil prezente în poezie, tex-tura stilistică fiind de fapt un rezultat al filtrării artistice a aspectelor prezentate/ sentimentelor transmise. Astfel, la nivelul metagrafelor sau al figurilor de grafie se evidenţiază prezenţa sincopelor ……., la nivelul metaplasmelor, adică al fi-gurilor fonice se remarcă prezenţa aliteraţiei….asonanţei……La nivelul meta-taxelor, adică al figurilor de construcţie sintactică sunt uşor identificabile in-gambamentul raportat la versurile ……, inversiunile…, anafora…., repetiţia….., simetria…, paralelismului sintactic între versurile…..,, poliptoto-nul…., parigmenonul….., ambele paliere având ca scop potenţarea în plan este-tic muzical a ideilor conţinute. La nivelul metasememelor, adică al figurilor de sens, se observă transferuri semantice ale epitetelor… , comparaţiilor… , meta-forelor… , personificărilor….. , iar la nivelul metalogismelor, adică al figurilor de gândire se validează prezenţa simbolului….., alegoriei…, hiperbolei…., antitezei…., climaxului…, anticlimaxului…..

AMBIGUITATEA – O caracteristică a limbajului poetic prezentă în poezia ……, este am-

biguitatea, caracteristică ce defineşte capacitatea limbajului poetic modern de a genera obscuritatea sensurilor sau pluralitatea lor. Poezia citată mizează pe am-biguitatea limbajului, care se reflectă în aproximarea gradată a imaginii…….. Metaforele…../exprimările metaforice „...”susţin acest proces de ambiguizare a mesajului poetic. Limbajul poetic al lui ….are o mare densitate de sugestii, am-biguitatea fiind susţinută astfel de structuri ca „…”, La (numele poetului) există dincolo de nivelul de suprafaţă, concret, un nivel de adâncime, abstract, astfel asociaţiile insolite de cuvinte…… ambiguizează imaginea……, conturată prin întrepătrunderea realului cu percepţia subiectivităţii.

SUGESTIA - Una din caracteristicile limbajului poetic, care activează la nivel performant funcţia poetică, este sugestia, caracteristică specifică simbolis-mului, presupunând exprimarea ideilor şi a sentimentelor într-un mod voalat, nu direct, ca la romantici. Poet simbolist, ……uzitează astfel această modalitate definitorie a curentului emblematic european de la sfârşitul sec.XIX, începutul sec.XX la toate palierele de receptare lirică. Aceasta se conturează prin folosirea simbolurilor, nu însă a celor cunoscute, tradiţionale, ci a simbolurilor noi, in-ventate de fantezia poetului, exemplificatoare fiind ……..La nivel stilistic, un rol important în această poezie îl au la nivelul metasememelor, adică al figurilor

149

de sens, metaforele….. epitetele…… , comparaţiile…, personificările, care, nu numai că înfrumuseţează limbajul poetic, dar îi şi conferă profunzime. Se su-gerează astfel senzaţia de……, senzaţie susţinută la nivelul metataxelor, adică al figurilor de construcţie sintactică prin ingambamentul raportat la versurile ……, inversiunile…, anafora…., repetiţia….., simetria…, paralelismului sintac-tic între versurile…..,, poliptotonul…., parigmenonul….., ambele paliere având ca scop potenţarea în plan estetic muzical a ideilor conţinute. Pe baza figurilor se stil se conturează imaginile vizuale: ……., auditive…., motorii…., olfacti-ve…, sinestezice…..întărite şi de muzicalitatea deosebită a versurilor, poezia simbolistă fiind astfel „muzică înainte de toate”– P. Verlaine. Muzicalitatea ca o condiţie „sine qua non” a sugestiei este realizată şi la nivelul metagrafelor şi metaplasmelor, adică al figurilor de sunet şi de grafie, cu ajutorul sincopelor……şi al versificaţiei, astfel încât rima este ….. şi măsura de x silabe/ versul fiind liber, fără rimă, ritm sau măsură fixă.

PLANURI PENTRU SUBIECTUL I SCRIS DRAMATURGIEPARTICULARITĂŢI ALE STILULUI BELETRISTIC sau

ARTISTIC– GEN DRAMATIC

Stilul funcţional, definit ca modul de a folosi limba, propriu unor grupuri de oameni care au o formaţie culturală comună şi activează în acelaşi domeniu, se regăseşte în acest text ca fiind cel beletristic. Acesta , are un domeniu propriu de manifestare: DOMENIUL ESTETICULUI şi se regăseşte ca atare în operele cu caracter literar. Textul literar scoate în evidenţă funcţia poetică a limbajului, deoarece scriitorul este foarte atent nu numai la ,, ceea ce spune”, ci şi la ,,cum spune”. Funcţia poetică, expresivă sau sugestivă, cea care subliniază însuşirile expresive ale limbii este astfel o particularitate definitorie a acestui stil, lucru demonstrat aici pe baza texturii stilistice. Sunt astfel prezente epitete….comparaţii………….(se fac toate figurile). O altă particularitate a stilului beletristic este prezenţa imaginilor artistice, vizuale….auditive…motorii….olfactive…sinestezice….

O altă particularitate a stilului beletristic este conferită de apartenenţa textului la genul dramatic, constantele definitorii ale acestuia fiind evidente: dialogul dramatic, regizorul textual, didascaliile.(se detaliază în continuare ca la dialog, didascalii, sau gen dramatic)

150

APARTENENŢA LA GENUL DRAMATIC

Genul dramatic cuprinde acele opere literare destinate reprezentării scenice. De aceea, opera dramatică impune anumite delimitări de structură.

O primă caracteristică a textului dramatic este prezenţa didascaliilor, a indicaţiilor scenice, sau regizorale. adică indicaţiile autorului destinate actorilor sau regizorului în vederea realizării spectacolului, sau cititorului pentru o imagine mai amplă asupra aspectelor legate de acţiune, personaje, decor. Acestea sunt în primul rând didascalii independente, cele nelegate de discursul actorilor şi ele la rândul lor pot fi: prefixe didascalice, adică titlul...., rematice sau de structură: actul x scena y, nominative sau de inventariere a personajelor...., funcţionale, cele care vizează calitatea personajelor, rolul lor....., didascalii ambientale de decor.....lumini......sunet...... Didascaliile integrate sau dependente pot fi. diegetice...., prosopografice..., ethopeice...., de spectacol care vizează sistemul de gesteme...., de mimeme......, de comunicare paraverbală, vizând tonul, ritmul, debitul verbal, intonaţia, accentul.... De asemenea există didascalii specializate, adică cele adresate în mod special actorilor şi scenografului în vederea montării piesei. (de enunţat se enunţă toate şi se dă exemplu doar la cele care sunt în text)

O altă trăsătură specifică genului dramatic o reprezintă prezenţa dialogului dramatic (detaliezi cu dialogul dramatic).

O a altă dovadă este structurarea textuală pe bază de replici, care, din punct de vedere grafic, sunt marcate prin două puncte şi nu prin linia de dialog.

O altă trăsătură specifică genului dramatic o reprezintă sistemul verbal al persoanei I pentru discursul actorilor………în validarea funcţiei emotive, fiind astfel evidenţiată atitudinea lui….de……prin structuri ca........(câţi emiţători sunt tot atâtea funcţii emotive).

O altă trăsătură specifică genului dramatic o reprezintă sistemul verbal al persoanei a II-a pentru validarea funcţiei conative, condiţie „sine qua non” a vorbirii directe.............. O altă trăsătură definitorie a genului dramatic este prezenţa monologului şi a regizorului textual.

DIALOG DRAMATICDialogul dramatic, ca orice situaţie de comunicare orală se va caracteriza

printr-o serie de trăsături specifice cum ar fi : Organizarea textuală pe bază de vorbire directă, ca modalitate de

expunere dominantă, integrând replicile colocutorilor structurate pe succesiunea întrebare…. răspuns….

151

Prezenţa interlocutorilor în postura de emiţător şi receptor, cu diferenţa faţă de comunicarea scrisă că, în acest caz, fiecare dintre cei doi/n devine „à tour de rôle”, emiţător, respectiv receptor. Astfel, dacă iniţial…este emiţător, ulterior şi…are/au această calitate.

Prezenţa unui sistem de paragrafeme specifice acestui tip de comuni-care: linia de dialog, semnul întrebării, semnul exclamării, două puncte, paran-tezele, în text fiind prezente toate în afară de……

Activarea funcţiei conative, cea care presupune centrarea mesajului spre destinatar, demonstrată prin sistemul verbal şi pronominal al persoanei a doua…..

Prezenţa unor elemente care ţin de comunicarea nonverbală şi vizează sistemul de gesteme …. şi sistemul de mimeme…..

Activarea funcţiei emotive, cea care presupune exprimarea unei atitudini a emiţătorului în raport cu aspectele discutate, în cadrul acestui text, fiind evidenţiată trăirea / sentimentul … de … faţă de … al …prin structuri ca….

Prezenţa unor elemente care ţin de comunicarea paraverbală vizând debitul verbal, tonul, ritmul, intonaţia, accentul….

Prezenţa unui regizor textual care fixează cadrul desfăşurării discuţiei şi-şi face simţită prezenţa prin didascalii…

Structurarea textuală a discursului reprodus prin precedarea sau suc-cedarea fiecărei replici de antroponimul colocutorului, în cazul acestui text replicile sunt precedate.de antroponimele...

Spre deosebire de comunicarea scrisă, canalul aici este aerul, fluxul sonor al cuvintelor – desigur intratextual. La nivel metatextual, evident că acesta este tot foaia scrisă, receptorul fiind orice potenţial lector al fragmentului.

Prezenţa unor elemente de oralitate, condiţie „sine qua non” a comunicării orale…….

DIDASCALIILE SAU INDICAŢIILE SCENICE SAU REGIZORALE/NOTAŢIILE AUTORULUI

Orice script dramatic este alcătuit din discursul actorilor, adică replicile personajelor şi discursul regizorului textual, adică didascaliile sau indicaţiile scenice, indicaţiile autorului destinate actorilor sau regizorului în vederea realizării spectacolului, sau cititorului pentru o imagine mai amplă asupra aspectelor legate de acţiune, personaje, decor. Acestea sunt în primul rând didascalii independente, cele nelegate de discursul actorilor şi ele la rândul lor pot fi: prefixe didascalice, adică titlul...., rematice sau de structură: actul x scena y, / textul reprezentând un decupaj dintr-o scenă a unui act, nominative sau de inventariere a personajelor...., funcţionale, cele care vizează calitatea personajelor, rolul lor....., didascalii ambientale de decor.....lumini......sunet...... Didascaliile integrate sau dependente pot fi. diegetice...., prosopografice...,

152

ethopeice...., de spectacol care vizează sistemul de gesteme...., de mimeme......, de comunicare paraverbală, vizând tonul, ritmul, debitul verbal, intonaţia, accentul..... De asemenea există didascalii specializate, adică cele adresate în mod special actorilor şi scenografului în vederea montării piesei. (de enunţat se enunţă toate şi se dă exemplu doar la cele care sunt în text)

MOTIVE DOMINANTEAPA = „apa este elementul care melancolizează”- Bachelard - lac =

„unire a contrariilor”, oglindire a astrelor, generatorul unui adânc sentiment de linişte, „oglindind stelele pentru că vrea să fie cer”- Lucian Blaga

„flora acvatică induce tentaţia de a visa”- Bachelard; izvorul = element acvatic primordial, simbol al creaţiei originare; râul = simbol al prezentului etern, al trecerii, al ireversibilităţii timpului; marea = simbol al vieţii dezlănţuite, al patimilor. FÂNTÂNILE = reprezentante ale perpetuei geneze cosmice, spaţiu al

eternei reîntoarceri.TOACA ŞI CLOPOTUL aduc nuanţa evocatoare a patriarhalului şi sunt

elemente ordonatoare ale timpului în spaţiul rural.INSTRUMENTE MUZICALE - alături de corn/bucium/fluier(la

Eminescu) / clavir/ vioară(la Bacovia) este o prezenţă privilegiată în registrul acustic eminescian / bacovian....fiindu-i specifică sonoritatea gravă, arhaică, / cristalină / aspră / .... generând un sentiment al nostalgiei depărtărilor, al integrării în marele circuit natural, / de disconfort, strident..../ al contopirii cu ritmurile veşnice ale naturii, reprezentând o chemare a lumii paradisiace, originare, în cadrul căreia natura, dar şi fiinţa umană îşi regăsesc unitatea, forţa integratoare şi splendoarea

CODRUL = singurul care înţelege glasul copilului netrecut prin filtrul civilizaţiei, spaţiu propice desfăşurării iubirii, spaţiu propice unei hierogamii, spaţiu specific poporului român, ipostaza genială.

DEALUL - un arhetip al „muntelui sacru”- M.Eliade, un liant cu transcendentul.

SALCÂMUL = alături de tei, brad, este o prezenţă privilegiată în cadrul vegetalului, se validează ca un axis mundi, ca un arbore sacru - M.Eliade.

Motivul SPECULAR sau AL OGLINZII = motivul dublului, sau reflex al macrocosmosului în microcosmos.

LUNA = apariţia astrului selenar marchează un moment al părăsirii clarităţii nete a contururilor realităţii şi pătrunderea într-o lume a închipuirii. Este un motiv proteic: spaţiu care facilitează inspiraţia, fantezia, gândirea, oniricul, element egalizator, de lumina ei bucurându-se oricine, spaţiu al ideilor, regăsire a paradisului pierdut, spaţiu care facilitează magia, ou cosmogonic, spaţiu al transcendentului, simbol al morţii, astru ocrotitor al iubirii, astru care facilitează fantezia, contemplaţia, transfigurarea, îmblânzind

153

durerea realităţii, un martor tăcut al vieţii oamenilor, luna este astrul ce deschide poarta spre meditaţie, anesteziind tribulaţiile indiferent de natura lor.

SEARA = marchează un timp al estompării clarităţii nete a contururilor realităţii, dureroase şi frustrante şi pătrunderea într-o lume a închipuirii, Este un semn al nocturnului, al aşteptării, marcând un moment de trecere, un timp suspendat, de excepţie, care face posibilă consonanţa dintre planul uman şi cel cosmic, un timp al abolirii limitelor dintre real şi ireal, dintre teluric şi cosmic, dintre prezent şi trecut.

VIAŢA CA VIS = visul este o soluţie aparentă pentru evadarea din cotidian. Presupune conceperea vieţii ca vis, ca o proiecţie a acesteia într-o altă lume. Aşa cum noi visăm şi în visele noastre trăim totul la modul real, tot aşa viaţa noastră ar putea reprezenta visul nostru sau de ce nu, al altora.

MOTIVUL LUMII CA TEATRU = cel care vrea să fie un om deosebit, este sfătuit să privească lumea ca pe o imensă scenă de teatru din care să înveţe ce e bine şi ce e rău. Motivul ar putea beneficia de mai multe interpretări printre care: lumea este o imensă scenă de teatru pe care fiecare om joacă un rol prestabilit de un regizor ascuns, fiecare om trebuie să-şi joace „rolul” cât mai bine pentru a fi „aplaudat” în final, fiecare om poartă o mască în spatele căreia se ascunde, rolurile se schimbă permanent.

CEASORNICUL = element ordonator al timpului individual obiectiv, devine o modalitate de convertire a timpului în spaţiu.

154

FIGURILE DE STIL

I - NIVELUL METAGRAFELOR ŞIAL METAPLASMELOR, ADICĂAL FIGURILOR DE GRAFIE ŞI DE SUNET

ALITERAŢIA= consoană repetată –explozive: b, c, d, g, p, t, x – zgomotul /fricative: f, j, s, ş, v, z - nevroza, disconfortul /vibranta r - stridenţa, duritatea /sonante m, n - tonul grav;lichida l - edulcorează imagineaASONANŢĂ = vocală repetată: deschisea, e/ închise o, u, îSINCOPA: dom`le, ţǎr`nǎ, se-ntoarce

III - NIVELUL METASEMEMELOR, ADICĂ FIGURILOR DE SENS

EPITETUL (orice A, NP, CCM):-cromatic, personificator, metaforic, hiperbolic,- antitetic, ornant - „(...)alb”

HIPOTIPOZA: mai multe epiteteCATACHREZA: picior de plaiCOMPARAŢIA: x ca yMETAFORA – implicită sau explicităPERSONIFICAREA(S +P)PROZOPOPEEA: poetul se adreseazăobiectului personificatMETONIMIA/ SINECDOCA - singularul pt. plural

IV - NIVELUL METALOGISMELOR, ADICĂ AL FIGURILOR DE GÂNDIRE

ALEGORIA: discurs construit cu dublu sens, unul literar şi altul figurat care se lasă subînţeles.

ANTIFRAZA: se spune exact inversul sensului propriuEUFEMISMUL: „ameţit”pentru „beat”.HIPERBOLA: exagerare în mareLITOTA: exagerare în mic, negarea contrariului.IRONIAPARADOXUL: „iubesc tradarea,dar urăsc pe trădători”-

I.L.CaragialeANTITEZACLIMAXUL: gradaţia asecendentăANTICLIMAXUL: gradaţia descendentă

II - NIVELUL METATAXELOR, ADICĂ AL FIGURILOR DE CONSTRUCŢIE SINTACTICĂ

ENUMERAŢIA: x, z, s...REPETIŢIA: x..., x, ..., xEPIZEUXIS: x, x, xANAFORA: x..../x..../x...EPIFORA: ......x/.....x/....x/SIMETRIA: începe şi se termină cu o

aceeaşi ideePARALELISMUL SINTACTIC = două

versuri cu aceeaşi topicăPARIGMENONUL: chem: chemarea –

două cuvinte din aceeaşi familie lexicalăPOLIPTOTONUL: om-omul – acelaşi

cuvânt cu două forme flexionareEPANADIPLOZA: x......./ .....xANADIPLOZĂ: ........x/x.........CONVERSIA: „Femeie între stele şi stea

între femei”-M.EminescuCHIASMUL: „Unii trăiesc ca să uite, alţii

uită ca să poată trăi.”-N.IorgaANTANACLAZA: „Pui, pui, pui/ Vin la

sânu-mi/ Să te pui.”POLISINDETONUL: repetiţia abundentă

a conjuncţiilor şi, nici, precum şi.INVERSIUNEA: complement în faţa

verbului, atribut în faţa substantivului, predicat în faţa subiectului, nume predicativ în faţa verbului copulativ.EXCLAMAŢIA RETORICĂAPOSTROFA: întreruperea expunerii pentru a se enunţa o întrebare, afirmaţie, exclamaţie adresată unei persoane.

INCITAREA RETORICĂ: îndemnINVOCAŢIA RETORICĂ: rugăciuneOPTAŢIA: dorinţa de a obtine ceva.OBSECRAŢIA: imploră ajutorul cuivaCOMINAŢIA: avertisment cu privire la o nenorocire iminentă.IMPRECAŢIA: dorinţă de pedepsire, blestemINTEROGAŢIA RETORICĂINGAMBAMENTUL: propoziţia se

continuă în versul următor

155

FIŞĂ DE CARACTERIZARE A PERSONAJULUI

Ca orice personaj literar şi....va fi construit pe baza a doi parametri: ca instanţă narativă/dramatică şi ca referent uman.

Ca instanţă narativă/dramatică, adică încadrarea estetică, personajul.....

este: pozitiv sau negativ ( dominant în basm ). real sau fabulos ( în literatura grefată pe constante ale fantasticu-

lui). principal sau secundar sau episodic (datorită ocurenţei în discur-

sul narativ/ în scriptul dramatic ). central/funcţional sau periferic/de fundal (graţie importanţei în

transmiterea mesajului operei). protagonist (centrând diegeza), deuteragonist face pereche cu

protagonistul având acelaşi interes), antagonist (se opune prin interese protago-nistului ).

tridimensional/rotund/mobil/atipic (deoarece evoluează pe par-cursul operei) sau bidimensional/plat/static/tipic (personajul care este dat în întregime de la început ).

actant(influenţează în mod pregnant prin acţiunile sale destinul altor personaje) sau pacient (personaj al cărui destin este influenţat în mod deci-siv de acţiunile altui personaj).

eponim(datorită relaţiei cu titlul) sau sugerat. romantic sau clasic sau avangardist etc reflector (personaj care interiorizează acţiunea, cititorul află fapte,

întâmplări din gândurile acestui personaj), informator (personaj din ale cărui replici cititorul află fapte, întâmplări nemenţionate de către narator sau regizor textual), narator(fiind înzestrat cu funcţia de reprezentare), absent (personaj absent în diegeză, dar care apare în cadrul discursului narativ sau dramatic prin rememorările sau menţiunile altor personaje), „raisonneur”(personaj căruia îi revine rolul de a comenta, afirma, infirma, lăuda, critica faptele altor personaje), „alter ego”(de cele mai multe ori este genul de personaj în care autorul se vede pe sine, sau un ochi al autorului în operă), „porta voce”(personaj care transmite în operă concepţii ale autorului), „port parole”, suprapersonaj (realitate sim-bolică la care se raportează majoritatea personajelor), artefact, compars(perso-naj nesemnificativ, care are doar rol de figurant), bonz(personaj de o solemni-tate ridicolă).

Ca referent uman, adică fiinţa pe care o imaginează, personajul benefi-

ciază de portret fizic şi portret moral/ ar trebui să beneficieze de portret fizic şi portret moral, dar prosopografia lipseşte.

156

Portretul fizic sau prosopografia este compus prin caracterizare directă, realizată de narator/ de personajul…./de dramaturg în didascalii..../de personajul…în monolog: „....”. Acesta este realizat pe baza interpretării fiziognomonice, deoarece detaliile fizice anticipează trăsături morale…/ tehnicii detaliului../ dilatării perfide a detaliului..../ reflectării poliedrice, fiecare personaj văzându-l diferit. Portretul fizic este astfel unul indirect, deoarece este realizat pe baza unui tablou/ mulaj/statuetă/ fotografii.

Portretul moral sau ethopeea este realizat pe baza caracterizării directe şi a celei indirecte. Astfel, trăsăturile morale ale personajului sunt evidenţiate în mod direct prin aserţiunile naratorului „....”/ regizorului textual în didascalii „....”/ prin aserţiunile personajului.... „....”/ prin autocaracterizare„....”. Se observă astfel tehnica reflectării poliedice, fiecare personaj văzându-l diferit. Partea cea mai amplă a portretului moral este realizată însă pe baza caracaterizării indirecte, trăsăturile morale ale personajului deducându-se prin ● mediu, fiind uzitată tehnica descrierii balzaciene, deoarece elementele de decor anticipează profilul moral al acestuia. Astfel detaliul „....” vizează....... ● indument, astfel detaliul „....” sugerează.... ● comportament, adică din fapte şi vorbe. Astfel faptul că....denotă...........

PLANUL CU VIZIUNEA DESPRE LUME A AUTORULUI

De la „Epopeea lui Ghilgameş” şi „Iliada” şi „Odiseea” lui Ho-mer până la poemele postmoderne şi suprarealiste de azi viziunea despre lume a autorului va rămâne în ciuda variatelor ei ipostazieri elementul care vertrebrează metatextual întreg arhipelagul literar. Ca element constituent al realităţii extra-lingvistice a unei opere, ea va rămâne asociată mereu cosmoviziunii, adică mo-dului de percepţie a existenţei într-o anumită perioadă, de o anumită generaţie, fiecare creator configurându-şi această percepţie în funcţie de natura sa interioa-ră şi, evident de perioada şi curentul sub semnul cărora s-a format. / Viziunea despre lume a unui autor se va configura întotdeauna în funcţie de epoca în care a trăit. ……..(numele autorului) nu face excepţie de la această regulă, el fiind un reprezentatnt al perioadei……

- date depre epocă - date despre autor - definiţia operei – geneza ope-rei eventual

Opera ………..ilustrează cu succes viziunea despre lume a autoru-lui, aceasta fiind una a scriitorului care…….

Această viziune ….este asociată temei…detaliere temă, spaţiu şi timp, conflict

Tema şi implicit viziunea autorului asupra lumii se configurează şi pe baza diegezei care……(se leagă trăsătura de la diegeză apoi SE FACE RE-ZUMATUL)

157

Viziunea despre lume a lui ……..nu se putea evidenţia în această operă în afara unor personaje care să transmită anumite mesaje dincolo şi prin text. ……(se leagă trăsătura de la personaje apoi – SE FACE CARACTERIZA-REA PERSONAJULUI)

Viziunea despre lume a autorului are ca rezultat şi modul său de a scrie, infrastructura narativă/dramatică demonstrând acest lucru. – detaliere IN-FRASTRUCTURA NARATIVĂ

Un punct de vedere personal în legătură cu modul în care se re-flectă în această operă viziunea despre lume aautorului ar fi acela că, G. Călinescu are dreptate când afirmă că „………..”, deoarece această operă,……

.PLANUL ESEULLUI DE CARACTERIZARE

Personajul literar, ca „fiinţă de hârtie” ce există doar în lumea fi -cţiunii, după cum opina Roland Barthes, a reprezentat întotdeauna o ipoteză de gândire, dar şi de lucru pentru toţi marii scriitori. Perioada ... nu face excepţie de la această tendinţă unanimă creatorilor de frumos.

- date despre epocă - date despre autor, ultima operă, cea aleasă - definiţia speciei în raport cu opera

- date despre geneza operei, temă, spaţiu şi timp, conflict... Această operă ocupă o poziţie singulară în cadrul literaturii române

prin caracterul ei...( se specifică tipologia operei alese), dar şi prin personajul..., tipul omului....Caracterul......al acestei opere .rezidă în.......

Ca orice personaj literar şi... va fi construit pe baza a doi parametri: ca instanţă narativă / dramatică şi ca referent uman. Astfel, primul parametru ce întregeşte portretul acestuia vizează încadrarea sa estetică. Din acest punct de vedere, personajul....este un personaj principal, deoarece........... Aceste trăsături definitorii ale personajului... se evidenţiază pe baza diegezei care gravitează în jurul său şi care (legi trăsătura referitoare la diegeză, apoi faci REZUMATUL).

Cel de-al doilea parametru pe care este construit personajul vizează statutul său de referent uman, fiinţa pe care o imaginează. Aceasta se va întregi în mod evident pe baza portretului fizic şi a celui moral. Portretul fizic al peronajului este realizat prin caracterizare directă din aserţiunile naratorului „...”. Acesta se bazează în conturarea trăsăturilor fizice pe tehnica......(se menţionează şi explică tehnica).Portretul moral este realizat iniţial prin caracterizare directă din aserţiunile naratorului „...”. Caracterizarea directă este realizată şi prin replicile altor personaje „….”care îl apreciază astfel ca pe un om..... Autocaracterizarea este însă succintă şi sporadică „….”. Personajul se autodefineşte ca un om .......Dar partea cea mai amplă a portretului moral se deduce prin caracterizare indirectă, trăsăturile morale ale personajului deducându-se din mediu/ indument/ fapte şi vorbe. Astfel.......

Dar personajul nu se întregeşte numai pe baza diegezei şi a nexurilor pe care le operează cu celelalte personaje, ci şi graţie tehnicilor şi

158

procedelor narative uzitate, menite a-l individualiza. Astfel, între acestea un loc deosebit îl ocupă tehnica basoreliefului, deoarece toate personajele, prin faptele şi replicile lor au menirea de a-l proiecta pe fundal.(se realizează în continuare pe scurt TEHNICILE NARATIVE, apoi infrastructura narativă şi elementele de stil şi limbaj)

Astfel, graţie tuturor acestor elemente compoziţionale, personajul ...ocupă o poziţie singulară în galeria personajelor..(se realizează o frază în care se enumeră principalele trăsături ale personajului, elogiind valoarea lui şi a operei.)

PLANUL ESEULLUI CU RELATIA DINTRE PERSONAJE

Personajul literar, „fiinţă de hârtie” care trăieşte doar în lumea ficţiunii, după cum opina Roland Barthes, nu se va construi numai singularizat, ci şi în asociere cu un complementar sau antagonist al său, între ei stabilindu-se astfel o relaţie sau formând un cuplu. Relaţia dintre personaje, ca element ordonator al operei, va deveni în timp o ipoteză de gândire şi de lucru pentru toţi marii creatori epici, indiferent de epoca sau curentul în care au fost integraţi. Epoca ..........nu a rămas opacă la această tendinţă unanimă tuturor scriitorilor.

- date despre epocă - date despre autor - definiţia speciei în acord cu opera – date despre geneza operei

Această operă şi-a câştigat un loc de frunte în patrimoniul literar românesc datorită caracterului......., dar şi datorită relaţiei stabilite între ......şi ....... Caracterul .........rezidă în...... Această relaţie dintre .....şi ......a este anticipată în primul rând prin tema ...... - DETALIERE

O primă modalitate de evidenţiere a acestei relaţii dintre ......şi .........o reprezintă conflictul, ca element ordonator al compoziţiei literare....................... - DETALIERE

Evoluţia relaţiei dintre .......şi ........este însă observabilă pe baza diegezei care.........., ....SE FACE REZUMATUL

Relaţia dintre aceste două personaje nu este evidenţiată însă numai în integritatea sa, ci şi disociat, prin modul de individualizare a părţilor sale componente, personajul ......şi personajul ......, evidenţiindu-se modul obiectiv de individualizare a acestora ca emblematice. Ca orice personaj literar, ambele vor beneficia de cele două componente intrinseci: instanţa narativă/dramatică şi referentul uman. Astfel primul parametru pe baza căruia sunt construite vizează încadrarea estetică. Din acest punct de vedere ambii au calitatea de personaj ..........Dar, dacă ......este .... , ......este ....... Cel de-al doilea parametru pe care sunt construite vizează referentul uman sau fiinţa pe care o imaginează. Aceasta beneficiază în mod normal de portret fizic şi portret moral. Dacă portretul fizic al lui .......este........, portretul fizic al ........este........ Ambii

159

beneficiază de portret moral realizat prin caracterizare directă. Astfel .......este caracterizat direct de către............, ........ de asemenea este considerată de către............

Partea cea mai amplă a portretului moral se compune prin caracterizare indirectă, trăsăturile morale ale personajelor deducându-se din comportamentul acestora. Astfel......CI.............CI ..........SE FAC SEPARAT

Dar personajele nu se întregesc numai pe baza diegezei şi a nex-urilor pe care le operează cu celelalte personaje, ci şi graţie tehnicilor şi pro-cedelor narative uzitate, menite a le individualiza. Astfel, între acestea un loc deosebit îl ocupă tehnica basoreliefului, deoarece toate personajele, prin faptele şi replicile lor au menirea de a le proiecta pe fundal.(se realizează în continuare pe scurt TEHNICILE şi apoi infrastructura narativă şi elementele de stil şi lim-baj)

ÎNCHEIEREA

DISCURS ARGUMENTATIV PENTRU IDEE

În contextul societăţii de azi, aflată permanent în schimbare şi suportând, voluntar sau nu, influenţe externe nu totdeauna benefice.......este o problemă de actualitate, îndelung dezbătută. Raportat la un cod etic/estetic personal, consider că .......................................are un rol covârşitor/ important/ negativ/ ......

În primul rând aş putea valida această teză prin aceea că.............................................................................Un exemplu care coroborează acest aspect este reprezentat de ...................................În al doilea rând, raportat la un alt palier de analiză, afirmaţia mea poate fi validată de faptul că....................................................Am putea exemplifica acest lucru prin..........................................................

Unii oameni aflaţi pe o treaptă ontologică inferioară ne-ar putea contrazice prin aceea că.........Considerăm total nepertinentă această afirmaţie, deoarece....................................................................................................................

În concluzie, putem afirma că..........................................................

- Nu foloseşti persoana a ii- a îţi, ţi, te, vă, v sau orice verbe de persoana a ii-a

- Foloseşti persoana i singular sau plural- Nu retorisme ?!- Scrii 30 de rânduri, nu mai puţin- La primul argument este preferabil să te ajuţi de un personaj, la al

doilea de un alt citat, dar după ce ai argumentat, nu la început- Un argument – cam 6, 7 rânduri.- Te raportezi la tema dată

160

REGISTRU STILISTIC/ LIMBAJ – Registrele stilistice al limbii române sunt: cel oral şi scris, cult şi popular,

regional, arhaic, colocvial, argotic, neologic, de jargon şi familiar. În textul de faţă decupat din… scris de… se identifică iniţial prezenţa registrului stilistic……. ( e de preferat cel scris,…sau cel cerut de cerinţă) Registrul scris, adică cel care implică prelucrarea modului curent de exprimare impunând de regulă uzul variantei literare a limbii. Deschiderea faţă de elementele regionale, argotice populare familiare este justificat prin intenţii de ordin artistic. Valorile stilistice sunt: corectitudinea, claritatea, fineţea, demnitatea, puritatea. (se procedează apoi ca la calităţi) Registrul oral este registrul care manifestă permeabilitate faţă de variantele teritoriale şi sociale ale unei limbi, rezultat al utilizării unor forme şi procedee specifice limbii vorbite. Valoarea stilistică dominantă este oralitatea. (se procedează apoi ca la oralitate) Registrul cult este registrul cultivat, aspectul cel mai îngrijit al limbii unei comunităţi, care se conformează în cel mai înalt grad tuturor normelor gramaticale fixate, folosit în scris şi în vorbirea oamenilor instruiţi. Valorile stilistice sunt: corectitudinea, claritatea, fineţea, demnitatea, puritatea. (se procedează apoi ca la calităţi – dai separat neologismele) Registrul popular este cel folosit de vorbitorii mai puţin instruiţi, indiferent de regiunea din care provin. Valorile stilistice sunt: oralitatea, spontaneitatea, expresivitatea, autenticitatea, jovialitatea, umorul, pitorescul, vivacitatea. (se procedează apoi ca la calităţi).Registrul de jargon presupune limbă deformată, cu multe elemente străine, utilizată de vorbitorii unui grup social pentru a se diferenţia de alţii. Aceştia folosesc împrumuturi până la abuz chiar dacă în limbă există cuvinte echivalente. În sensul mai nou defineşte orice limbaj tehnic cu o terminologie de specialitate, orice terminologie ştiinţifică. Valorile stilistice sunt: preţiozitatea, ambiguitatea, pitorescul. Registrul de argou înseamnă un limbaj codificat înţeles numai de iniţiaţi, utilizat de grupuri sociale reduse, relativ închise care se opun convenienţelor: elevi, studenţi, hoţi, ca grupuri care vor să se diferenţieze de alţi vorbitori. Presupune un lexic specializat şi structuri sintactice specifice prin care se asigură circuitul închis. Este schimbător pentru a se asigura imposibilitatea decodării de către ceilalţi.. Cuvintele sunt folosite cu alte sensuri decât cele arhicunoscute, fiind înţelese doar de membrii grupului. Valorile stilistice sunt: pitorescul, ambiguitatea, umorul, ironia, originalitatea, oralitatea, expresivitatea. (se procedează apoi ca la calităţi). Registrul arhaic este registrul ce presupune folosirea limbii dintr-o perioadă veche a limbii. Valorile stilistice sunt: culoarea temporală şi locală, pitorescul, melodicitatea, ineditul, livrescul, aspectul căutat literar, artificialitatea. (se scot arhaismele) Registrul regional implică folosirea cuvintelor dintr-o anumită zonă geografică a ţării. Valorile stilistice sunt: autenticitatea, oralitatea, umorul, pitorescul. (se scot regionalismele). Registrul colocvial este cel specific comunicării obişnuite, fără restricţii gramaticale şi lexicale. Valorile stilistice sunt: naturaleţea, spontaneitatea, oralitatea,

161

expresivitatea, autenticitatea. (se procedează apoi ca la calităţi). Registrul neologic este cel specific comunicării elevate, intelectuale, întâlnit în comunicarea oamenilor instruiţi. Valorile stilistice sunt: fineţea, puritatea, demnitatea.(se scot neologismele)

CALITĂŢILE STILULUI/ LA REGISTRE- LIMBAJ DEVIN VALORI STILISTICE

Claritatea este o calitate generală a stilului care se evidenţiază prin folosirea cuvintelor şi a expresiilor cu sensurile lor bine cunoscute, generalizate. Deoarece în textul de faţă nu sunt prezente abaterile de la claritate şi anume obscuritatea, ceea ce reprezintă un stil confuz, greoi, stilul echivoc ce presupune o confuzie de înţelesuri, şi nonsensul se poate afirma cu ajutorul argumentării prin negaţie că textul are proprietatea de claritate la nivelul conţinutului, iar la nivelul formei este dată prin lexeme ca:…(cuvinte ca „spintecă” din “râul spintecă oraşul”, de preferinţă substantive). Proprietatea reprezintă folosirea cuvintelor ce exprimă exact ideea, făcându-se apel la sensul propriu al cuvintelor adecvat contextului, dovadă fiind lexemele:…(se dau substantive) la nivelul formei, iar la nivelul conţinutului proprietatea se evidenţiază prin lipsa abaterii de la această calitate şi anume stilul impropriu. Precizia reprezintă întrebuinţarea cuvintelor strict necesare comunicării, lucru evidenţiat prin enunţuri precum:…(o propoziţie scurtă). Datorită faptului că în textul de faţă nu sunt prezente abaterile de la precizie şi anume stilul prolix, bombastic, difuz, greoi, digresiunile şi pleonasmul se poate afirma că textul are proprietatea de precizie şi la nivelul conţinutului. O altă calitate a stilului este corectitudinea, acea trăsătură ce se evidenţiază prin respectarea normelor limbii române: morfologice şi sintactice, de ortografie, ortoepice şi de punctuaţie. Cursivitatea, o altă trăsătură a stilului identificabilă în acest text, constând în curgerea firească a ideilor prin înlănţuirea logică, element asigurat prin activarea funcţiei fatice, este demonstrată în text prin prezenţa conectorilor:…O altă însuşire a stilului este puritatea care constă în utilizarea în vorbire şi scriere numai a cuvintelor admise de simţul cultivat al limbii. Naturaleţea, o altă calitate a stilului, este asigurată prin exprimarea firească, curgătoare, lipsită de ornamente căutate. O altă trăsătură a stilului este concizia ce presupune exprimarea concentrată, un stil lapidar care apelează numai la cuvintele absolut necesare, şi care presupun însă deschidere ideatică:…(cuvânt încărcat semantic).

Simplitatea, ce presupune nu numai utilizarea celor mai accesibile cuvinte, evitarea figurilor de stil care „încarcă” nejustificat comunicarea, ci şi un serios proces de selecţie în domeniul vocabularului, este o altă trăsătură a stilului. Este uzitat astfel un vocabular specializat în funcţie de domeniul la care se raportează, fiind astfel folosit un vocabular care vizează sfera …(câmp

162

semantic) prin lexeme ca…. . Armonia, o altă calitate a stilului, conferă sonoritatea firească sau în cazul onomatopeelor, se imită sunete din natură …(exemple de onomatopee, dacă există). Demnitatea este acea calitate a stilului care pretinde folosirea în vorbire şi în scriere numai cuvinte şi expresii cuviincioase. Ea conferă fineţe, delicateţe, discreţie şi eleganţa comunicării. O altă trăsătură a stilului este fineţea ce presupune utilizarea unor cuvinte ce exprimă în mod subtil ideea, sensul, aluzia, urmând să fie descoperite de cititori. Astfel naratorul preferă expresia......în loc de..... Eufonia este caracteristica stilului ce presupune muzicalitate.

DISCURS ARGUMENTATIV PT CITAT Încă din Antichitate problema.......a reprezentat, în ciuda variatelor ei

ipostazieri, o ipoteză de gândire şi de lucru pentru toţi marii gânditori, astfel încât s-a ajuns la ideea că: „......”, după cum afirma......Raportat la un cod etic/estetic personal, nu pot decât să subscriu acestei teze.

În primul rând aş putea valida această teză prin aceea că................................................................................................................În al doilea rând, raportat la un alt palier de analiză, afirmaţia este validată de faptul că...............................................................................................................................

Unii oameni aflaţi pe o treaptă ontologică inferioară ne-ar putea contrazice prin aceea că.........Considerăm total nepertinentă această afirmaţie, deoarece....................................................................................................................

În concluzie, putem afirma că..........................................................

FAMILIA

Familia este o instituţie sacră, în care îşi găsesc adăpost şi fericire părinţii şi copiii, un refugiu din faţa singurătăţii şi un spaţiu al perpetuării valorilor, al transmiterii lor din generaţie în generaţie. Chiar dacă de-a lungul timpului relaţiile în familie au suferit unele modificări, determinate de contextul istoric, social, economic şi familial, a receptat şi ea schimbările de mentalitate, anumite aspecte au rămas constante, parcă în afara timpului: iubirea, voinţa zămislirii, ordinea şi conştiinţa datoriei făcând parte dintre valorile eterne ale familiei. În plan literar familia este o temă cu o arie de propagare pe atât de vastă pe cât de diversă este modalitatea de evidenţiere a ei: ea reprezintă o preferinţă a scriitorilor indiferent de epoca sau curentul în care au fost integraţi. Perioada marilor clasici / interbelică / postbelică nu face excepţie de la această propensiune unanimă creatorilor epici.

IUBIREA

163

Literatura, ca artă definitorie a cuvântului frumos, se va desfăşura indiferent de multiplele ei ipostazieri sau metamorfozări generate de evoluţia la scară antropologică datorită unei varietăţi tematice în cadrul căreia iubirea, ca sentiment intrinsec umanului va ocupa întotdeauna o poziţie privilegiată. Această tema a reprezentat o ipoteză de gândire şi de lucru pentru toţi creatorii de frumos, indiferent de epoca sau curentul în care au fost integraţi.

FEMEIA / ŢĂRANUL / INTELECTUALUL Personajul literar, ca instanţă definitorie a comunicării narative,

„fiinţă de hârtie” cum îl statuta Roland Barthes, va beneficia de multiple ipostazieri pe parcursul evoluţiei literaturii. Între acestea ipostaza feminină/ ţăranul / intelectualul ocupă o poziţie privilegiată, ea/el fiind o ipoteză de lucru şi de gândire pentru toţi scriitorii, indiferent de epoca sau curentul în care au fost integraţi.

REALITATE FICŢIUNE Problema raportului dintre realitate şi ficţiune a fost teoretizată

în Antichitate de către Aristotel în celebra sa operă „Poetica”, filozoful grec fundamentând atunci cele două arhifuncţii ale artei: mimesisul, adică imitarea realităţii şi catharsisul, adică purificarea prin creaţie şi contemplaţie artistică. Aceste două concepte definitorii vor vertebra orice viitoare ipostaziere critică a acestei problematici, conducând întotdeauna la ideea că arta reprezintă în mod peremptoriu o transfigurare artistică a realităţii. Această metamorfoză dinspre realitate înspre ficţiune va fi tratată însă diferit în funcţie de epoca şi curentul integrator al operei şi autorului ei. Perioada....nu face excepţie de la această preferinţă a creatorilor epici.

ROMAN OBIECTIV Obiectivitatea, ca deziderat al prozei romaneşti în care factorul estetic

primează, a fost impusă în literatura română aproape ca literă de lege în perioada interbelică.

NUVELA PSIHOLOGICĂ / NUVELA REALISTĂ Sondarea vieţii interioare a personajelor, preocupare ce a avut ca

rezultat conferirea unei dimensiuni psihologice fenomenului literar a devenit o constantă a creatorilor epici începând cu perioada marilor clasici.

164

TIMP PSIHOLOGIC- TIMP CRONOLOGIC ÎN ROMAN SUBIEC-TIV- AL EXPERIENŢEI- MODERN

ULTIMA NOAPTE…DE CAMIL PATRESCU

Constantele comunicării narative – perspectivă, tipar, focalizare, na-rator, personaje, raportul dintre timpul cronologic şi timpul psihologic - ca pre-mise aplicative de naştere a unei opere epice au fost abordate în chip diferit în funcţie de epoca şi curentul integrator al autorului şi operei. Astfel, perioada interbelică va fi o perioadă de înnoiri ale prozei romaneşti. - date despre perioa-da interbelică - individualizat Camil Petrescu - definiţia romanului

Raportul dintre timpul cronologic şi timpul psihologic reprezintă coloana vertebrală a universului romanesc din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, întreg scriptul narativ fiind organizat pe baza acestui raport de inter-dependenţă.

1. acest lucru se evidenţiază în primul rând pe baza remei- detaliere rema clar

2. modul inedit de realizare a acestui raport dintre timpul cronologic şi timpul psihologic are impact deosebit în organizarea diegetică – SE FACE REZUMATUL

3. raportul dintre timpul cronologic şi timpul psihologic se evidenţiază şi în modul de construcţie al personajului-narator surprins în cadrul celor două poveşti: cea a iubirii şi cea a războiului – SE FACE CARACTERIZAREA

4. raportul dintre timpul cronologic şi timpul psihologic se evidenţiază şi în modul de construcţie al personajului feminin în cadrul celor două etape – înainte şi după naufragiul poveştii de iubire – SE FACE O CARCTERIZARE MINIMĂ A ELEI

5. raportul dintre timpul cronologic şi timpul psihologic nu ar fi putut fi validat în afara unor structuri narative pertinente acestui scop – SE FAC STRUCTURILE NARATIVE.

6. STILUL ANTICALOFIL OBLIGATORIU- concluzii finalul

COMEDIA - <gr. “comazo” – a merge în procesiune şi “ode” – cântec Apărută în Antichitate în sec. V î.Chr. din celebrul comos sau ser-

barea închinată lui Dyonisos, în procesiunea care îi urma, participanţii schim-bând glume cu un caracter satiric, comedia se va caracteriza întotdeauna printr-o „descendenţă exuberantă, licenţioasă, spectaculară, histrionică, dramatică în sens larg, deschisă bufoneriilor şi distracţiilor joase şi de circ”- A. Marino . În literatura română comedia va cunoaşte apogeul în perioada marilor clasici

NUVELA ISTORICĂ

165

Istoria, ca demers al actului narativ şi sursă de inspiraţie pentru creatorii lirici şi dramatici, va fi redescoperită în cultura română în perioada paşoptistă, perioada de naştere a romantismului românesc, un model al celui francez anunţat de către Victor Hugo în prefaţa la drama „Hernani” în care acest pleda pentru necesitatea „liberalismului în literatură”. Această perioadă va sta sub semnul direcţiilor impuse de către Mihail Kogălniceanu în programul „Introducţie” al revistei „Dacia literară” în care acesta sfătuia scriitorii să combată „traducţiile”, să elogieze idealul unităţii naţionale, să critice tarele societăţii contemporane şi ale celei anterioare şi să se inspire din frumuseţile patriei, folclor şi trecutul istoric. Sub imperiul acestor imbolduri de realizare a unei literaturi naţionale vor scrie Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Alecu Russo, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac, Ion Heliade Rădulescu, o poziţie privilegiată având-o Costache Negruzzi, creatorul nuvelei istorice româneşti.

FANTASTIC

Fantasticul în literatura română este foarte vechi. El apare în literatura populară în basme, povestiri despre strigoi, vampiri, descântece, vrăji, deoarece oamenii, neputând să-şi explice ştiinţific anumite fenomene apelează la modalităţi empirice, cred într-o lume metafizică ale căror forţe pot fi invocate pentru a acţiona asupra realului. În literatura cultă la Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Vasile Voiculescu se evidenţiază un fantastic la graniţa dintre real şi ireal, iar la Mircea Eliade un fantastic intelectualizat, apropiat de marile mituri ale existenţei moderne, care porneşte de la ideea ca sacrul se manifestă în aspectele cele mai banale existenţei. Spre deosebire de aceştia, la Mihai Eminescu va apărea un fantastic metafizic neexplicat prin conexiuni cu elementele folclorice.

PERSPECTIVA NARATIVĂ ÎN ROMAN OBIECTIV- ION DE LIVIU REBREANU

Constantele comunicării narative – perspectivă, tipar, focalizare, narator, personaje - ca premise aplicative de naştere a unei opere epice au fost abordate în chip diferit în funcţie de epoca şi curentul integrator al autorului şi operei. Astfel, perioada interbelică va fi o perioadă de înnoiri ale prozei romaneşti. - date despre perioada interbelică - date despre Liviu Rebreanu

Problema perspectivei narative, datorită variatelor ei ipostazieri, a suscitat în cadrul teoriei critice nu arareori contradicţii, lucru care a dus la imposibilitatea judecării acesteia într-un singur mod. Teoreticienii de vârf ai

166

domeniului nereuşind să ajungă la un consens, se impune astfel analiza ei din trei puncte de vedere diferite. Dupã Jaap Lintvelt perspectiva narativã este indentificabilã cu tiparul narativ, în cazul acestui roman obiectiv ea fiind de tip auctorial – condiţie sine qua non a romanului obiectiv, prezentarea evenimentelor creând impresia cunoaşterii deznodământului de către un narator omniscient care are o viziune de ansamblu asupra universului ficţional având acces la lumea interioară a personajelor şi care cunoaşte atât acţiunile trecute cât şi cele viitoare. Astfel, perspectiva narativă identificabilă în tiparul narativ auctorial este demonstrată în acest roman obiectiv pe baza unei diegeze construite de un narator extradiegetic, impersonal care are acces la întregul univers informaţional al actorilor, adică al personajelor.- se face rezumatul folosindu-se expresii ca : naratorul observă, naratorul livrează informaţii despre, naratorul compune apoi imaginea….

După Gerard Genette şi Tzvetan Todorov, perspectiva narativã este identificabilã cu focalizarea, respectiv cu viziunea, aceasta fiind în cadrul acestui roman obiectiv, zero sau neutră, naratorul ştiind mai mult decât orice personaj. Desigur că, privită din acest punct de vedere, perspectiva narativă are un impact deosebit asupra modului de construcţie şi individualizare a personajelor, cantitatea de informaţie deţinută de narator şi implicit de personaj răsfrângându-se indirect asupra acestor două instanţe ale comunicării. Cel mai interesant personaj în acest sens este Ion. SE FACE APOI CARACTERIZAREA PERSONAJULUI

După Northrop Frye perspectiva narativã este identificabilã cu modul de verbalizare a diegezei în funcţie de centrul de orientare, în cadrul acestui roman obiectiv, aceasta fiind heterodiegeticã, nararea realizându-se la persoana a-III-a, dovadã stând verbele ………- SE CITEAZĂ CONCEPŢIA AUTORULUI CITAT. Desigur că privită din acest punct de vedere, perspectiva narativă are un impact deosebit asupra infrastructurii narative. SE FAC TEHNICILE NARATIVE, NARATORUL ŞI RESTUL...Fiind un novator în arta romanescă, Liviu Rebreanu reuşeşte astfel crearea primului roman obiectiv din literatura română şi datorită uzitării unor tehnici deosebite, tehnici ce ţin şi de procesul de creaţie, de elaborare a acestei opere …

SE FAC ÎN CONTINUARE substratul antropologic, hipotext, infrastruc-tură

ROMAN SUBIECTIV/ AL EXPERIENŢEI/ MODERN –ULTIMA NOAPTE..DE CAMIL PETRESCU

167

Subiectivitatea, ca mod de livrare autentică a unor experienţe

definitive şi simultan condiţie sine qua non a modernităţii romaneşti, construită însă în paradigma livrării unei percepţii obiective a realităţii şi nu în sensul or-ganizării scriptului narativ, a fost valorificată deplin în perioada .......

INCIPIT FINAL ÎNTR-UN ROMAN – ION

Constantele prozei romaneşti – structură, compoziţie, infrastructură narativă - ca premise aplicative de naştere a unei opere epice au fost abordate în chip diferit în funcţie de epoca şi curentul integrator al autorului şi operei. Ast-fel, perioada interbelică va fi o perioadă de înnoiri ale romanului în literatura română.-date despre perioada interbelică - date despre opera lui Liviu Rebreanu -definiţia romanului în acord cu opera „Ion”

Raportul dintre incipit şi final reprezintă coloana vertebrală a univer-sului romanesc din „Ion”, întreg scriptul narativ, atât la nivel rematic, cât şi compoziţional, fiind organizat pe baza acestui raport de interdependenţă. La ni-vel rematic, adică din punctul de vedere al structurii acestui roman obiectiv, ra-portul dintre incipit şi final validează simetria şi circularitatea operei . Astfel, în fragmentul incipit descrierea drumului validează ucenicia în ale dramaturgiei a naratorului care înţelege că trebuie să pregătească scena şi să prezinte panora-mic şi personajele pentru a apela apoi la perspectiva focalizată, aceste pasaje fiind echivalentul primei pagini dintr-o piesă dramatică unde este prezentat decorul şi inventariate personajele. …DETALIERE DRUM …Despre „drumul" de la începutul lui „Ion” s-a afirmat că face legătura între lumea reală şi lumea ficţiunii: „urmărindu-l, intrăm şi ieşim, ca printr-o poartă din roman”-N. Mano-lescu – „Arca lui Noe”. Însuşi autorul dezvăluie rolul dominant pe carc-1 are acest personaj în organizarea internă a epicii sale afirmând despre opera sa că este un „roman conceput ca o figură grafică: o tulpină se desparte în două ramuri viguroase care-şi încolăcesc braţele din ce în ce mai fine în toate părţile”. Simetria este astfel realizată prin prezentarea în final a aceluiaşi drum, dar care pare altul, lucru care afirmă şi cronotopul acesei frumoase metafore a romanului rebrenian. DETALIERE ..Un alt element care validează simetria romanului prin raportul dintre incipit şi final este vizat de „o cruce strâmba" pe care se vede un .”Hristos cu faţa spălăcita de ploi" ce îşi „tremură jalnic trupul". În final : „pe crucea de lemn Hristosul de tinichea cu faţa poleită de o rază întârziată, parcă-i mângâia”. Viziunea crucii, diferită în incipit de cea din final validează de data aceasta satul ca un cronotop - un spaţiu cu anumite caracteristici iniţiale, schimbate de evenimente datorită trecerii timpului: o dată răul înlăturat, spaţiul este purificat, catharsis-ul fiind relevat aici prin lexemelc afectate ideii de divinitate şi aparţinând unui câmp semantic al beneficului.- la fel pentru hora din incipit şi final…..

168

La nivel compoziţional raportul dintre incipit şi final are valoare atât anticipativă, cât şi integratoare a diegezei. Astfel, încă din fraza incipit a romanului verbele de mişcare alertă „ aleargă”, „spintecă" , „dă buzna” dispuse gradat anunţă firul epic ce se va amplifica pe parcursul romanului. AICI REZUMATUL FOARTE PE SCURT

În prezentarea finală a drumului sunt prezente verbe de mişcare lentă: „Drumul trece prin Jidoviţa... şi pe urmă se pierde-n şoseaua cea mare şi fără început", încadrarea acţiunii în această traiectorie continuă validând astfel şi circularitatea romanului.

Tot la nivel compoziţional, elemente din incipitul romanului anticipează profilul personajului principal. Astfel, în fraza incipit, printr-un conotativ concretizator este anticipată pendularea personajului între pământ şi iubire, voinţe aferente celor două părţi ale romanului, drumul întovărăşind Someşul „când în dreapta, când în stânga”. AICI CARACTERIZAREA A NU SE UIATA DESCRIEREA CASEI descrierea casei lui Ion Pop Glanetaşu abundă în conotative: „uşa e închisă cu zăvorul", semn al unui suflet închis, imprevizibil, „acoperişul de paie parcă e un cap de balaur" sugerează caracterul virulent, nefast pe care-l va avea acest personaj asupra altora. EI va schimba în rău destinul a cel puţin cinci personaje, ”spărturile gardului” ar putea pune un semn de întrebare asupra hărniciei personajului traducând ideea că pe Ion îl interesează doar pământul, că nu va avea grijă de căminul său.. La nivel lexical bogăţia toponimelor Jidoviţa, Armadia Cişmeaua Mortului, prezente în incipit au rolul de a spori autenticitatea operei , prin ele realizându-se motivarea estetică a operei. Se observă de asemenea impersonalitatea şi detaşarea totală a naratorul faţă de evenimentele prezentate, validându-se astfel anumite structuri narative datorită acestui tip de incipit : SE FAC STRUCTURILE NARATIVE.

Perspectiva Narativă – În Roman Subiectiv- Al Experienţei- Modern Ul-tima Noapte…De Camil Petrescu

Constantele comunicării narative – perspectivă, tipar, focalizare, narator, personaje - ca premise aplicative de naştere a unei opere epice au fost abordate în chip diferit în funcţie de epoca şi curentul integrator al autorului şi operei. Astfel, perioada interbelică va fi o perioadă de înnoiri ale prozei ro-maneşti. - date despre perioada interbelică – date Camil Petrescu - definiţia ro-manului în acord cu opera „ Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”- autenticitate, substanţialitate – temele şi rema

Problema perspectivei narative, datorită variatelor ei ipostazieri, a suscitat în cadrul teoriei critice nu arareori contradicţii, lucru care a dus la im-posibilitatea judecării acesteia într-un singur mod. Teoreticienii de vârf ai domeniului nereuşind să ajungă la un consens, se impune astfel analiza ei din trei puncte de vedere diferite. Astfel, după Jaap Lintvelt perspectiva narativă este indentificabilã cu tiparul narativ, în cazul acestui roman subiectiv ea fiind

169

de două tipuri: actorial în capitolul întâi, şase al Cărţii I şi toate capitolele din Cartea a doua – condiţie sine qua non a acestui tip de roman - deoarece nara-torul cunoaşte faptele doar prin prisma eroului în care este implicat- Ştefan Ghe-orghidiu, el neavând acces decât la ceea ce vede, aude, simte, gândeşte acest personaj şi auctorial în capitolele 2,3,4,5 ale Cărţii I, prezentarea evenimentelor creând impresia cunoaşterii deznodământului de către un narator omniscient care are o viziune de ansamblu asupra universului ficţional având acces la lumea interioară a personajelor şi care cunoaşte atât acţiunile trecute cât şi cele viitoare, totul fiind retrospectiv, o rememorare a unei poveşti de iubire. Astfel, perspectiva narativă identificabilă în tiparul narativ este demonstrată în acest roman subiectiv pe baza unei diegeze construite de un narator permanent in-tradiegetic, deoarece este implicat în diegeză.- SE FACE REZUMATUL FOLOSINDU-SE EXPRESII CA : NARATORUL OBSERVĂ, NARATORUL LIVREAZĂ INFORMAŢII DESPRE, NARATORUL COMPUNE APOI IMAGINEA….

Fiind un novator în arta romanescă se poate uşor observa dublarea per-spectivei în cadrul acestei unităţi compoziţionale a romanului. Capitolele 1 şi 6 din „Cartea întâi” şi toate din „Cartea a doua” sunt contemporane naraţiei, prevalând verbele la timpul prezent şi viziunea analitică, tema fiind războiul. Capitolele 2,3,4,5 din „Cartea întâi” sunt retrospective naraţiei, prevalând ver-bele la timpul imperfect, un timp al memoriei, al retrospectivei narative, viz-iunea fiind viziunea obiectivă, tema fiind iubirea. Aceste capitole reactualizează povestea de iubire şi reprezintă o enclavă narativă în cadrul povestirii de război. Acest element i-a îndreptăţit pe unii critici să vorbească şi despre acea trăsătură de roman à tiroir (roman cu sertare) sau povestire în ramă sau frame-story - rama reprezentând-o războiul în spaţiul căruia este vizualizat eroul iniţial pentru ca apoi să fie inserată experienţa sa cu Ela, soţia lui, printr-un flash-back amplificat sau analepsa - rememorarea unui eveniment anterior. Coerenţa celor două cărţi luate independent afirmă astfel un oarecare holomorfism al operei.

După Gerard Genette şi Tzvetan Todorov, perspectiva narativã este identificabilã cu focalizarea, respectiv cu viziunea. Modernitatea romanului şi caracterul subiectiv al acestuia se evidenţiază şi în cadrul acestei constante narative, deoarece apare dublată: în capitolele afectate prezentării iubirii dintre el şi Ela, ea este zero sau neutră, naratorul ştiind mai mult decât orice personaj, Ştefan Gheorghidiu narând o poveste revolută, el fiind în cunoştinţă de cauză asupra tuturor evenimentelor pe care le reactualizează prin scris. În capitolele afectate poveştii de război ea este internă, naratorul ştiind atât cât personajul implicat în diegeză, cititorul având percepţia lumii romaneşti ca şi cum s-ar afla pe umărul lui Ştefan Gheorghidiu şi în mintea lui. Desigur că privită din acest punct de vedere, perspectiva narativă are un impact deosebit asupra modului de construcţie şi individualizare a personajelor, cantitatea de informaţie deţinută de narator şi implicit de personaj răsfrângându-se indirect asupra acestor două

170

instanţe ale comunicării. Cel mai interesant personaj în acest sens este Ştefan Gheorghidiu. SE FACE APOI CARACTERIZAREA PERSONAJULUI

După Northrop Frye perspectiva narativã este identificabilã cu modul de verbalizare a diegezei în funcţie de centrul de orientare. În cadrul acestui roman subiectiv aceasta fiind homodiegetică, nararea realizându-se la persoana I, dovadă stând verbele ……SE FACE NARATORUL – RAPORTUL Fiind un novator în arta romanescă, acest scriitor interbelic inovează şi în cadrul tehnicilor folosite, tehnici aferente romanului subiectiv : introspecţia, tehnica jurnalului… SE FAC ÎN CONTINUARE TEHNICILE ŞI STILUL AN-TICALOFIL

COMUNICAREA

171

Comunicarea, în sensul ei lingvistic, este un proces de transmitere a unui mesaj de la o sursă numită emiţător, la un destinatar numit receptor. Aceasta poate fi :

- comunicare verbală – orală sau scrisă- comunicare paraverbală integrând elemente care ţin de ton, ritm,

debit verbal intonaţie, accent- comunicare nonverbală integrând elemente care ţin de gesteme,

mimeme, indument.Din alt punct de vedere comunicarea poate fi unilaterală atunci când re-

ceptorul nu poate avea dreptul la replică, bilaterală este cea normală, când ambii interlocutori sunt a tour de role emiţător şi receptor. Din alt punct de vedere este interpersonală şi intrapersonală.Elemente componente :

Emiţător = cel care emite un mesaj, Receptor = cel care primeşte un mesaj, Mesaj = informaţia transmisă, Cod = ansamblul de semne lingvistice care face posibilă

înţelegerea mesajului, Canal = calea, modul, mijlocul de transmitere a mesajului.

Funcţiile comunicării după roman jakobson- Funcţia emotivă care presupune exprimarea unei atitudini a

emiţătorului.- corespunde emiţătorului. - Funcţia referenţială care presupune centrarea informaţiei pe un

acelaşi sens, pe o aceeaşi temă. – corespunde mesajului.- Funcţia conativă care presupune centrarea mesajului spre un des-

tinatar.- se realizează prin verebe şi pronume de persoana a doua şi prin orice mărci ale oralităţii.de multe ori include şi mijloacele persuasive.- corespunde receptorului.

- Funcţia fatică este cea care asigură şi verifică stabilirea comu-nicării, prelungirea şi întreruperea ei.- corespunde canalului.

- Funcţia stilistică sau poetică cea care presupune existenţa unor figuri de stil.- corespunde mesajului.

- Funcţia metalingvistică sau metalinguală cea care orientează mesajul asupra lui însuşi.- apare un termen care ulterior va fi explicat în text. – corespunde codului.

TEMA SI SCOPUL COMUNICARII In orice situaţie de comunicare, activarea funcţiei referentiale,

172

adică cea care presupune centrarea mesajului pe o aceeaşi temă, face ca ideile conţinute să conveargă într-un acelaşi sens. Textul............scris.......decupat.......din.....nu face exceptie de la această regulă. Activarea funcţiei referenţiale face uşor detectabilă tema care vizează în acest caz...

Aceasta este coroborată de coexistenţa următoarelor idei(se extrag ideile din text , se enuntă cu alte cuvinte şi se argumentează prezenţa lor prin citate din text)

Ştiindu-se că scopul unei comunicări poate fi informativ, per -suasiv, predictiv, în textul de faţă ......este urmărit scopul.......

a)INFORMATIV deoarece intenţia emiţătorului este aceea de a livra nişte informaţii/date despre...........(se extrag datele/informatiile cu alte cu-vinte argumentate prin citate)

b)PERSUASIV deoarece intenţia emiţătorului este de a convinge/persuada receptorul asupra credibilităţii aserţiunilor sale/veridicităţii datelor oferite , utilităţii achiziţionării acestui produs. Efectul scontat de emiţător se validează prin uzitarea unor figuri de stil, fiind activată aici funcţia stilistică a comunicării(se identifică figurile de stil existente, se argumentează prin citate şi se explică rolul lor).

c)PREDICTIV deoarece intenţia emiţătorului este de a anunţa înainte ca ele să se producă nişte: fenomene naturale/evenimente artistice , socio-culturale/aspecte ale realităţii. Scopul este validat prin prezenţa în text a verbelor la timpul viitor.......şi a adverbelor temporale…

SITUATIA DE COMUNICARE

Comunicarea, în sensul ei lingvistic, este un proces de transmitere a unui mesaj de la o sursă numită emiţător, la un destinatar numit receptor, aceasta putând fi comunicare verbală orală sau scrisă, comunicare paraver-bală, integrând elemente care ţin de ton, ritm, debit verbal şi comunicare non-verbală integrând elemente care ţin de gesteme, mimeme şi indument. În textul de faţă este prezentă comunicarea verbală scrisă. Ca orice situaţie de comuni-care şi acest text, decupat din …, scris de …, se bazează pe existenţa şi inter-condiţionarea unor elemente componente şi a funcţiilor acestui proces, funcţii inventariate de către Roman Jakobson. Astfel, emiţătorul, cel care emite un mesaj, este reprezentat în text de … , căruia îi corespunde la nivelul mesajului funcţia emotivă, adică cea care presupune faptul că enunţătorul este animat de o anumită atitudine faţă de aspectele prezentate. a)Textul de faţă urmărind livrarea obiectivă a unor informaţii impune din start lipsa acestei funcţii a comu-nicării (inserţiile accidentale ale verbelor şi pronumelor de persoana I se validează ca tehnici argumentative la care apelează emiţătorul pentru a-şi con-

173

tura deplin ideile în mintea cititorului) b)Textul de faţă sugerează astfel ati-tudinea de….,/ sentimentul de…..,/ trăirea …de… a emiţătorului faţă de ….

Receptorul, cel care primeşte un mesaj este reprezentat în cadrul acestui decupaj de un lector specializat, adică…..şi unul nespecializat, orice vorbitor de limbă română, potenţial lector al acestui fragment. Acestuia îi corespunde funcţia conativă care presupune centrarea mesajului spre un destinatar, real-izându-se de cele mai multe ori prin verbe şi pronume de persoana a doua şi prin orice marcă a oralităţii, de multe ori cuprinzând şi mijloacele persuasive(tehnicile argumentative). a)textul de faţă nu vizează în mod special un anume receptor, aşadar, această funcţie nu este activată. b)Activarea acestei funcţii este observabilă în acest text prin sistemul pronominal şi verbal de per-soana a doua (se dau verbele şi pronumele de persoana a doua), prin substan-tivele şi adjectivele în vocativ (se dau aceste subst. şi adjective)

Mesajul, informaţia transmisă, are drept corespondent la nivel textual funcţia referenţială care presupune centrarea informaţiei pe un acelaşi sens, şi care activată în acest text face uşor detectabilă tema (se numeşte tema), aceasta fiind coroborată de următoarele idei ( se dau ideile cu alte cuvinte şi se argu-mentează prin citate din text ). Un alt element component al situaţiei de comuni-care este codul, adică ansamblul de semne lingvistice care face posibilă înţelegerea mesajului. Acesta este în cadrul acestui text limba română. Funcţia corespunzătoare codului este cea metalingvistică sau metalinguală, ea pre-supunând orientarea mesajului asupra lui însusi (apare un termen care ulterior va fi explicat în text şi se explică acest lucru). A) funcţia este activată în cadrul secvenţei.....în care se dă explicaţia termenului....b) această funcţie nu este acti-vată..

Canalul, adică modul, calea, mijlocul de transmitere a mesajului este aici foaia scrisă, în speţă cartea (se dă titlul cărţii) şi are drept corespondent funcţia fatică, cea care asigură şi verifică stabilirea comunicării, prelungirea şi întreruperea ei şi se realizează pe baza conectorilor (se dau elementele de relaţie din text.).

a)Funcţia stilistică, cea care presupune transfigurarea artistică a realităţii nu este prezentă în acest text, deoarece scopul emiţătorului este de a livra obiec-tiv nişte informaţii care vizează gândirea şi nu sensibilitatea

b) Funcţia poetică, cea care presupune transfigurarea artistică a realităţii este prezentă în acest text prin textura stilistică (se dau figurile de stil prezente şi cuvintele, expresiile care le conţin)

STILUL COLOCVIAL (FAMILIAR, AL CONVERSATIEI UZUALE)

174

Stilul colocvial îndeplineşte funcţia de comunicare în sfera relaţiilor particulare, în planul vieţii cotidiene şi se manifestă în conversaţia uzuală, scrisori amicale, de rugăciune, de dragoste, de mulţumire, jurnal intim, diverse notiţe şi însemnări, în cazul acesta textul reprezentând…..

O primă trăsătură a acestui stil este reprezentată de prezenţa sistemului pronominal şi verbal al persoanei I, „.......” care demonstrează la nivel textual existenţa acestui eu subiectiv narant/descriptiv/ liric. De asemenea, se observă activarea funcţiei emotive a comunicării adică cea care presupune faptul că enunţătorul este animat de o anumită atitudine faţă de aspectele prezentate. Textul de faţă sugerează astfel atitudinea, sentimentul de…..trăirea de… a emiţătorului faţă de ……O altă trăsătură a acestui stil este activarea funcţiei conative care presupune centrarea mesajului spre un destinatar prezent sau de cel mai multe ori virtual, aspect observabil în acest text prin sistemul pronominal şi verbal de persoana a doua „.......”, prin substantivele şi adjectivele în vocativ „.......” O altă trăsătură a acestui stil este ocurenţa unor mărci ale stilului individual, care presupune un mod propriu de folosire a limbii „.......” (se dau expresii folosite de orice român) O altă trăsătură a stilului colocvial o reprezintă oralitatea, stilul colocvial păstrând însuşirile oralităţii chiar şi când se manifesta în scris, dovadă fiind……..O altă trăsătură o reprezintă naturaleţea şi degajarea ce reprezintă exprimarea firească, curgătoare, lipsită de ornamente căutate, acestea fiind evidenţiate de enunţuri ca……. La nivel lexical se remarcă îmbinarea registrelor stilistice: regional, neologic, popular, argotic….., aici fiind prezent ........prin lexeme ca....... ± şi a cuvintelor peiorative……, diminutivelor…..şi augmentativelor….. a mijloacelor nonverbale (gesturi, mimică)……, se folosesc superlative expresive,.... construcţii interjectionale..., vocative….., imperative..., clişee lingvistice…., abrevieri…., zicale şi proverbe…… Regulile şi normele sunt frecvent încălcate, dovada fiind enunţurile…

STILUL ŞTIINŢIFIC Stilul considerat de Buffon „l’homme meme” este maniera proprie de a

folosi limbajul, acesta clasificându-se în stiluri individuale şi stiluri funcţionale. Stilul funcţional, definit ca modul de a folosi limba, propriu unor grupuri de oa-meni care au o formaţie culturală comună şi activează în acelaşi domeniu, se regăseşte în acest text ca fiind cel ştiintific. Acesta este propriu creaţiilor ştiinţifice, cărţilor de specialitate, referatelor, expunerilor. Elemente aparţinând acestuia se găsesc în limba română şi înainte de 1830, dar după această dată, el se îmbogăţeşte şi se modernizează. Decupajul din…fiind un text ştiintific, îndeplineşte toate trăsăturile acestuia. Astfel claritatea, o primă trăsătură a acestui tip de stil se evidenţiază prin folosirea cuvintelor cu sensurile lor bine cunoscute, generalizate. Deoarece în textul de faţă nu sunt prezente abaterile de la claritate şi anume obscuritatea adică stilul confuz, greoi, stilul echivoc care presupune o confuzie de înţelesuri şi nonsensul, se poate afirma cu ajutorul

175

argumentării prin negaţie că textul are proprietatea de claritate la nivelul conţinutului, iar la nivelul formei acest lucru este demonstrat de lexeme ca…Totodată, o altă caracteristică este precizia. Aceasta este reliefată prin întrebuinţarea cuvintelor strict necesare comunicării, lucru evidentiat prin enunţurile….la nivelul formei, iar la nivelul conţinutului precizia este evidenţiată prin lipsa abaterilor de la această calitate şi anume: stilul prolix, difuz, bombastic, digresiunile şi pleonasmul. De asemenea, în textul ştiinţific se regăseşte prezenţa raţionamentelor, a deducţiilor şi teoriilor ştiinţifice. În cazul de faţă acest lucru este evidenţiat prin prezenţa teoriei referitoare la....lucru demonstrat de următorul enunţ deductiv....O altă caracteristică este simplitatea care presupune nu numai utilizarea celor mai accesibile cuvinte, evitarea fig-urilor de stil care  „încarcă”  nejustificat comunicarea, ci şi un serios proces de selecţie în domeniul vocabularului. In acest caz este folosit un vocabular spe-cializat în domeniul...lucru evidenţiat prin lexeme ca…. Proprietatea, adică folosirea cuvintelor ce exprimă exact ideea, prin apelul la sensurile lor proprii, denotative, adecvate contextului este evidenţiată prin lexeme ca…O altă trăsă-tură a acestui tip de stil este sobrietatea şi corectitudinea evidenţiată în text prin respectarea tuturor normelor gramaticale: sintactice, morfologice, ortografice, ortoepice şi de punctuaţie. Se regăsesc de asemenea restricţii de expresie, în sensul că un cuvânt are un anume sens şi numai pe acela, el neputând intra în alte combinaţii. Se observă astfel expresia…..care nu poate fi înlocuită cu… deşi cuvântul… e sinonim cu….Textul presupune astfel pe lângă impersonali-tate şi proprietatea de „tranzitivitate maximă’’ după cum o numeşte Tudor Vianu, textul căpătând astfel un ton obiectiv, ce ignoră deliberat imaginaţia citi-torului, el vizând gândirea şi nu sensibilitatea.

STILUL PUBLICISTIC Stilul considerat de Buffon “l’homme meme” este maniera proprie de a

folosi limbajul, acesta clasificându-se în stiluri individuale şi stiluri funcţionale. Stilul funcţional, definit ca modul de a folosi limba, propriu unor grupuri de oameni care au o formaţie culturală comună şi activează în acelaşi domeniu, se regăseşte în acest text ca fiind cel publicistic. Acesta este propriu mass-mediei, tuturor publicaţiilor periodice, televiziunii şi radioului, considerate ca mijloace de informare a publicului, articole sau emisiuni cu caracter politic, social sau cultural, fiind totodată completat de mijloace extralingvistice. Decupajul din…fiind un text publicistic, îndeplineşte toate trăsăturile acestuia. În general, în cadrul acestui tip de stil se îmbină elemente ale stilului beletristic precum tendinţa spre o exprimare expresivă, dorinţa de individualizare, originalitate, cu elemente ale stilului ştiinţific. În cazul acestui text A) nu sunt prezente astfel de elemente B) se evidenţiază aceste elemente prin îmbinări originale de cuvinte…. topica subiectivă…., iar la nivel stilistic apelându-se la figuri de stil…construcţii retorice…, întreruperi…elipsă…, toate având menirea de a potenţa diferite aspecte ale mesajului, astfel evidenţiindu-se şi funcţia

176

persuasivă a acestui tip de stil. Acestea se îmbină, după cum a fost specificat, cu elemente ale stilului ştiinţific. Textul se îndepărtează astfel de categoria literaturii artistice, beneficiind de o serie de caracteristici specifice textului nonliterar: claritate, obiectivitate, eliminarea oricărui mijloc lingvistic care ar periclita înţelegerea clară, precisă a mesajului transmis. Astfel claritatea, o primă trăsătură a acestui tip de stil se evidenţiază prin folosirea cuvintelor cu sensurile lor bine cunoscute, generalizate. Deoarece în textul de faţă nu sunt prezente abaterile de la claritate şi anume obscuritatea adică stilul confuz, greoi, stilul echivoc care presupune o confuzie de înţelesuri şi nonsensul, se poate afirma cu ajutorul argumentării prin negaţie că textul are proprietatea de claritate la nivelul conţinutului, iar la nivelul formei acest lucru este demonstrat de lexeme ca…Totodată, o altă caracteristică este precizia. Aceasta este reliefată prin întrebuinţarea cuvintelor strict necesare comunicării, lucru evidentiat prin enunţurile….la nivelul formei, iar la nivelul conţinutului precizia este evidenţiată prin lipsa abaterilor de la această calitate şi anume: stilul prolix, difuz, bombastic, digresiunile şi pleonasmul. Vocabularul nu-i este specific stilului publicistic, ci se apropie de al celorlalte stiluri, în funcţie de subiectul tratat. Astfel se observă că o altă caracteristică este simplitatea care presupune nu numai utilizarea celor mai accesibile cuvinte, evitarea figurilor de stil care ‘’încarcă’’ nejustificat comunicarea, ci şi un serios proces de selecţie în domeniul vocabularului. In acest caz este folosit un vocabular specializat în domeniul…lucru evidenţiat prin lexeme ca….Se observă astfel că fraza este în general simplă şi că se foloseşte un vocabular divers, bogat, fiind exclusă folosirea arhaismelor şi regionalismelor, precum şi a formelor populare. O altă calitate evidenţiată aici şi specifică stilului publicistic este proprietatea, adică folosirea cuvintelor ce exprimă exact ideea, prin apelul la sensurile lor proprii, denotative este evidenţiată prin lexeme ca… O altă trăsătură a acestui tip de stil este corectitudinea evidenţiată în text prin evitarea tuturor abaterilor de la normele gramaticale: sintactice, morfologice, ortografice, ortoepice şi de punctuaţie. (+-)Textul presupune astfel pe lângă impersonalitate şi proprietatea de ‘’tranzitivitate maximă’’ după cum o numeşte Tudor Vianu, textul căpătând astfel un ton obiectiv, ce ignoră deliberat imaginaţia cititorului, el vizând gândirea şi nu sensibilitatea.

STILUL JURIDICO-ADMINISTRATIV Stilul considerat de Buffon "L'homme meme" este maniera proprie de a

folosi limbajul, acesta clasificându-se în stiluri individuale şi stiluri funcţionale. Stilul funcţional, definit ca modul de a folosi limba, propriu unor grupuri de oameni care au o formaţie culturală comună şi activează în acelaşi domeniu, se regăseşte in acest text ca fiind cel juridico-administrativ. Acesta este propriu administraţiei de stat, dispoziţiilor, ordonanţelor, decretelor unui organ de administraţie şi textelor de legi. Elemente aparţinând acestuia poartă până în 1830 pecetea influenţei turceşti şi greceşti în Moldova şi Muntenia şi a influenţei

177

latino-germano-maghiare în Transilvania. In perioada Regulamentelor Organice se resimte influenţa rusească. Stilul juridico-administrativ a devenit tot mai neutru şi mai impersonal, constituindu-se în formele actuale după unirea din 1918. Decupajul din... fiind un text juridico-administrativ îndeplineşte toate trăsăturile acestuia. Astfel simplitatea, o primă trăsătura a acestui tip de stil se evidenţiază nu numai prin utilizarea celor mai accesibile cuvinte, evitarea figurilor de stil care "încarcă" nejustificat comunicarea, ci şi printr-un serios proces de selecţie în domeniul vocabularului. Este folosit astfel un vocabular specializat în funcţie de domeniul la care se raportează, textul conţinând în cazul de faţă cuvinte ce aparţin sferei ... de exemplu:... . O altă trăsătură a acestui stil este claritatea, care se evi-denţiază prin folosirea cuvintelor şi expresiilor cu sensurile lor bine cunoscute, generalizate. Deoarece în textul de faţă nu sunt prezente abaterile de la claritate şi anume obscuritatea, ceea ce reprezintă un stil confuz, greoi, stilul echivoc ce pre-supune o confuzie de înţelesuri şi nonsensul, se poate afirma cu ajutorul argumen-tării prin negaţie că textul are proprietatea de claritate la nivelul conţinutului, iar la nivelul formei, acest lucru este demonstrat prin cuvinte ca.... Pentru o mai bună înţelegere a textului se recurge la folosirea alineatelor, paragrafelor, articolelor, în textul de faţă fiind prezente ... . Stilul juridico-administrativ se mai caracterizează şi prin abundenţa de gerunzii ... /(care în textul de faţă nu se validează) şi a coex-istenţei termenilor vechi ... cu cei noi ..., toate acestea conferind textului unifor-mitate. De asemenea, textul juridico-administrativ are proprietatea de conserva-torism, fiind un păstrător de formule cunoscute, special consacrate, stereotipe......Totodată, o altă trăsătură este precizia, argumentată prin între-buinţarea cuvintelor strict necesare comunicării, lucru evidenţiat la nivelul formei prin enunţurile: .... Datorită faptului că în textul de faţă nu sunt prezente abaterile de la precizie, adică stilul prolix, difuz, bombastic, digresiunile şi pleonasmul, se poate afirma cu ajutorul argumentării prin negaţie că textul are proprietatea de precizie şi la nivelul conţinutului. Se regăsesc şi restricţii de expresie, în sen-sul că un cuvânt are un anume sens şi numai pe acela, neputând intra în alte com-binaţii. Se observă expresia ... ce nu poate fi folosită sub forma: ...,cu toate că ... este sinonim cu ... .Se validează astfel şi faptul că palierul semnificatului este mai mic decât cel al semnificantului, trăsătură de asemenea specifică stilului juridico-administrativ, deoarece pentru a fi înţeles mesajul de cititor este nevoie să se apeleze la mai multe cuvinte decât sensuri. Corectitudinea, o altă trăsătură a stilului juridico-administrativ, este evidenţiată în acest text prin respectarea tuturor normelor sintactice, morfologice de ortografie şi de ortoepie. De asemenea, stilul juridico-administrativ are însuşirea de proprietate, ceea ce presupune folosirea lexemelor care exprimă exact ideea, făcându-se apel la sensul propriu al cuvintelor, dovadă fiind lexemele.... Neregăsindu-se abaterile de la proprietate, cuvinte ce aparţin stilului impropriu, se poate afirma că textul prezintă caracteristica de proprietate la nivelul conţinutului. Textul presupune şi proprietatea de "tranzitivitate maximă" după cum o numeşte Tudor Vianu, astfel comunicările fiind obiective, impersonale, neutre expresiv, ignorând deliberat

178

imaginaţia cititorului, ele vizând gândirea şi nu sensibilitatea.

TEXTUL NONLITERAR În cadrul disocierii de structură lingvistică a stilurilor funcţionale se poate

observa clar că dacă stilului beletristic îi este specific palierul literarului, celorlalte trei, adică cel ştiinţific, juridico-administrativ şi publicistic, le incumbă categoria nonliterarului. În mod definitoriu prin text nonliterar se înţelege orice text care exclude implicit ficţionalul. Acesta se caracterizează printr-o serie de indicii ca : ipostază raţională, densitate logică ( laconism ), sinonimie finită, omonimie absentă (închidere ), artificial ( dat de simbolurile matematice ), general ( semnificaţia ştiinţifică are caracter universal traductibil ), absenţa texturii stilistice, fixitate în spaţiu, constanţă în timp, transparent, sens independent de structura muzicală, previzibil, luciditate, stereotipii generale, stă sub semnul rutinei, al standardizării. Acest text îşi demonstrează din start apartenenţa la textul nonliterar, deoarece reprezintă un interviu…dialog …reţetă de bucate, reclamă, prospect ….. De această distincţie între textul literar şi cel nonliterar s-a ocupat în mod deosebit Solomon Marcus în „Poetica matematica”, teoreticianul român identificând circa 100 de opoziţii între cele două modalităţi de organizare textuală. Textul de faţă decupat din… nu face excepţie de la regulă, trăsăturile caracteristice ale nonliterarurului fiind uşor identificabile. Astfel, dacă textului literar îi este specific caracterul alogic, celui nonliterar îi este caracteristic logicul, evidenţiat aici pe baza clarităţii. Claritatea, o primă trăsătură a textului nonliterar se evidenţiază prin folosirea cuvintelor cu sensurile lor bine cunoscute, generalizate. Deoarece în textul de faţă nu sunt prezente abaterile de la claritate şi anume obscuritatea adică stilul confuz, greoi, stilul echivoc care presupune o confuzie de înţelesuri şi nonsen-sul, se poate afirma cu ajutorul argumentării prin negaţie că textul are propri-etatea de claritate la nivelul conţinutului, iar la nivelul formei acest lucru este demonstrat de lexeme ca…………Dacă textului literar îi este specific conota-tivul, celui nonliterar îi este caracteristic denotativul (dat de funcţia iniţială fun-damentală a obiectului), evidenţiat aici pe baza proprietăţii. Proprietatea, adică folosirea cuvintelor ce exprimă exact ideea, prin apelul la sensurile lor proprii, denotative este evidenţiată prin lexeme ca…Dacă în textul literar sensul este dependent de context, în cel nonliterar sensul este independent, lucru evidenţiat pe baza restricţiilor de expresie. Se regăsesc astfel restricţii de expresie, în sensul că un cuvânt are un anume sens şi numai pe acela, el neputând intra în alte combinaţii. Se observă astfel expresia…..care nu poate fi înlocuită cu… deşi cuvântul… e sinonim cu….Dacă textului literar îi este specific caracterul semantic nonnumărabil, celui nonliterar îi este caracteristic numărabilul evidenţiat aici pe baza preciziei.. Aceasta este reliefată prin întrebuinţarea cuvintelor strict necesare comunicării, lucru evidentiat prin enunţurile………………….la nivelul formei, iar la nivelul conţinutului precizia

179

este evidenţiată prin lipsa abaterilor de la această calitate şi anume: stilul prolix, difuz, bombastic, digresiunile şi pleonasmul. Dacă textului literar îi este specific inefabilul, celui nonliterar îi este caracteristic explicabilul, evidenţiat aici pe baza simplităţii, trăsătură care presupune nu numai utilizarea celor mai accesibile cuvinte, evitarea figurilor de stil care ‘’încarcă’’ nejustificat comunicarea, ci şi un serios proces de selecţie în domeniul vocabularului. In acest caz este folosit un vocabular specializat în domeniul………..lucru evidenţiat prin lexeme ca….Textul presupune astfel pe lângă impersonalitate şi proprietatea de ‘’tranzitivitate maximă’’ după cum o numeşte Tudor Vianu, textul căpătând astfel un ton obiectiv, ce ignoră deliberat imaginaţia cititorului, el vizând gândirea şi nu sensibilitatea.

DISCURS ARGUMENTATIV

Încă din Antichitate omul a fost preocupat de expunerea fluentă şi armonioasă a ideilor sale, astfel încât acestea să ajungă în forma lor optimă în mintea receptorului. Astfel apare oratoria, artă considerată de Aristotel liberală, de fapt o ştiinţă a vorbirii frumoase la modul absolut. Cel care va fundamenta în mod definitiv structura discursului argumentativ va fi oratorul latin Cicero în Antichitate. De atunci şi până azi, toţi cei care au dorit ca ideile lor să capete conturul optim în mintea receptorului au respectat in nuce această structură. Astfel, se ştie că introducerea cuprinde trei enunţuri. Prima parte a introducerii este exordiul prin care emiţătorul doreşte să capteze bunăvoinţa receptorului, enunţ care se regăseşte / nu se regăseşte în acest decupaj...... Principium reprez-intă aserţiunea prin care emiţătorul anunţă tema, enunţ care se regăseşte în acest decupaj ........ / nu se regăseşte. A treia secvenţă a introducerii o reprezintă di-viziunea, partea în care sunt enumerate problemele ce urmează a fi discutate, nefiind prezent în textul de faţă / fiind prezentă prin ..... Cuprinsul discursului argumentativ sau dezbaterea include în partea sa amplă patru secvenţe. Prima este reprezentată de dezvoltarea problemelor enumerate în diviziune, parte nu-mită de Cicero “narratio” şi prezentă în acest text prin expunerea realizată de autor referitoare la..... (se fac ideile ca la comunicare) Următoarea parte a cuprinsului este “partitio” care presupune enumerarea argumentelor aduse în sprijinul ipotezei, parte care se regăseşte/ nu se regăseşte....., “confirmatio” în care emiţătorul dezvoltă argumentele invocate, parte prezentă / absentă..... şi “ reprehensio” care presupune respingerea sau contracararea unor posibile con-traargumente, parte prezentă sau nu... Finalul sau ”peroratio” este structurat în două părţi: o frază concisă ce concluzionează ideile enunţate...... şi pateticul, un enunţ construit de cele mai multe ori şi în scop emotiv, el fiind menit a-i lăsa pe receptori sub puternica influenţă a finalului

Pentru ca efectul scontat de emiţător să aibă o finalitate optimă, acesta apelează la o serie de mijloace persuasive, numite în cadrul acestui domeniu tehnici argumentative. Astfel, un prim procedeu persuasiv existent în

180

acest text este argumentul autorităţii ......scopul emiţătorului fiind să clarifice..să clasifice..Un alt procedeu persuasiv este evidenţa exemplificat prin....... scopul emiţătorului fiind să reliefeze nişte convingeri. Alt procedeu persuasiv prezent în text este implicarea, care urmăreşte să implice auditoriul, procedeu exemplifi-cat in decupajul de faţă prin......., îndoiala, având ca scop să determine auditoriul să problematizeze, exemplul personal care vizează folosirea experienţei person-ale, complicitatea care are ca scop să impiedice critica, emiţătorul însuşindu-şi ceea ce este acceptat unanim, generalizarea......

Coerenţa şi coeziunea textului, condiţie sine qua non a exprimării fluente şi armonioase sunt asigurate prin activarea functiei fatice a comunicării, fiind identificate următoarele raporturi. Un prim raport identificat în text, cel de analogie, însumare, identitate, asemănare este reprezentat la nivelul semnifican-tului prin conectori ca...... Un alt raport prezent în text disjunctie, separare, alter-nantţă, este exemplificat prin......Alt raport prezent în text este cel de apoziţie, obiectie, contradictie, fiind present prin formularea.......

Cuprins

Alexandru Lapusneanul...........................................................................................................................1

Baltagul..................................................................................................................................................8

181

“O scrisoare pierduta”...........................................................................................................................17

Dacia Literara si momentul 1848...........................................................................................................24

Perioada pasoptista..............................................................................................................................24

Junimea şi Titu Maiorescu.....................................................................................................................27

Enigma Otiliei........................................................................................................................................34

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii..................................................................................................44

Plumb...................................................................................................................................................47

Hanu Ancutei........................................................................................................................................49

Ion........................................................................................................................................................54

Iona......................................................................................................................................................63

La tiganci...............................................................................................................................................67

Luceafarul.............................................................................................................................................72

Morometii.............................................................................................................................................78

In dulcele stil classic..............................................................................................................................86

Moara cu noroc.....................................................................................................................................88

Povestea lui Harap Alb..........................................................................................................................96

Riga Crypto si lapona Enigel.................................................................................................................103

Testament...........................................................................................................................................107

Ultima noapte de dragoste. Intaia noapte de razboi............................................................................112

Subiectul I ………………………………………………………………………………………..113

182