Hepworth & Larsen, 1986, „Direct Social Work Process: Theory and Skills”, pag. 83-95

Eliminarea pattern-urilorNeproductive de comunicare

Impactul pattern-urilor neproductive de comunicare

Pentru a se introduce această parte s-a ales focalizarea pe numeroase pattern-uri de comunicare verbală şi nonverbală care înhibă procesul de intervenţie (de ajutorare). Repertoriile comunicaţionale ale practicienilor, încă aspiranţi, de obicei includ pattern-uri de răspunsuri care inhibă-blochează curgerea firească-liberă a informaţiilor şi au un impact negativ în relaţiile de asistenţă. Aceste răspunsuri împiedică progresul de fiecare dată cînd se întâmplă,dând naştere:tăcerii sau chiar ostilităţii. O utilizare consecventă a acestor răspunsuri pot să blocheze dezvoltarea, creşterea, conduce la o finalizare prematură sau cauzează o deteriorare în modul de a fi a clientului. Atingerea competenţei necesită învăţarea şi stăpânirea modului de a evita aceste tipuri de mesaje şi comportamente. Acest capitol îţi va da posibilitatea să identifici şi să elimini din propriul repertoriu astfel de moduri neproductive de comunicare verbală şi nonverbală.

Eliminarea barierelor nonverbale din comunicarea efectivă

Comportamente nonverbale influenţează puternic interacţiunile dintre oameni. Importanţa acestui mod de comunicare este subliniată de rezultatele cercetărilor lui Cleiborn (1979) şi Tepper and Haase (1978) referitor la efectul comportamentului nonverbal al consilierului ,din timpul interviului ,asupra ratelor de eficienţă ale acţiunii acestuia. Indicele nonverbale, care conduc la conformarea sau neformarea mesajului transmis verbal,sunt în cea mai mare parte dincolo de conştientizarea participanţilor. De fapt indiciile nonverbale pot produce „scurgeri” prin transmiterea unor informaţii pe care emiţătorul nu a intenţionat să le comunice. Expresiile faciale,cum ar fi înroşirea, zâmbetul sau o privire şocată-înspăimântată,transmite mai mult despre atitudinea asistentului decât ceea ce spune acesta. Dacă există o descrepanţă între comunicarea verbală şi nonverbală a practicianului,este o mai mare probabilitate ca asistentul descrediteze mesajul verbal.Pentru că persoanele care au învăţat din diferite tranzacţii comunicaţionale cu alţii,indiciile nonverbale indică mai uşor sentimentele decât o fac vorbele.

Asistarea Fizică

Asistenţii începători sunt de cele mai multe ori relativ nepregătiţi cu privire la comportamentul nonverbal şi nu au învăţat cum să utilizeze conştient aceste

1

comportamente,astfel încât să-i avantajeze în transmiterea-difuzarea înţelegerii,respectului,grijei,etc. Astfel stăpânirea asistării fizice ,o abilitate primordială şi esenţială în procesul de asistare este o primă sarcină de învăţat. Asistarea fizică a unei alte persoane este comunicată printr-un comportament receptiv,cum ar fi contactul faţă-în-faţă, menţinerea contactului vizual,rămânerea într-o stare de relazare ,calm. Asistarea mai solicită asistenţilor să fie pe deplin prezenţi ,asta însemnând să se menţină în contact moment cu moment printr-o atenţie disciplinată.

Nuanţele culturale ale indicatorilor nonverbali

Pentru a utiliza conştient comportamentul nonverbal şi cu un maxim rezultat în relaşiile transculturale,asistenţii trebuie să fie atenţi la apartenenţa culturală datorită semnificaţiilor variate pe care le pot avea anumite tipuri de comportamente nonverbale. Contactul vizual este aşteptat în majoritatea situaţiilor de comunicare din America.Oamenii care evită contactul vizual (faţă-n-faţă) pot fi văzuţi ca neserioşi sau ivazivi. Americanii autohtoni ,apreciază contactul direct ca o tulburare a intimităţii şi este important în consecinţă să se menţină un contact vizual minimal cu acest scop cultural. Negri tind să prefere un contact vizual redus ,mai ales când sunt în rolul de ascultător. Astfel de greşeli de înţelegere a diferenţei pot da naştere unor interpretări eronate (greşite) ale indicatorilor nonverbali, McNeely and Badami (1984) au explicat: Un negru cînd experimentează o privire insistentă de la un ascultător alb, nu va recunoaşte pattern-ul de ascultare atentă şi politicoasă, ci va considera că acea persoană manifestă o ostilitate prin acea privire intensă.Persoana albă ,de cealaltă parte, va percepe răspunsul ascultătorului negru ca o reacţie discrepantă dacă acesta nu se va angaja într-un contact vizual aşteptat. Alte Comportamente Nonverbale

Barierele care îngreunează contactul psihologic vizual cu clientul pot fi cauzate de preocuparea pentru judecăţi şi evaluări ,sau de ptresupuneri interioare lansate pentru a se soluţiona imediat problema asistatului . Focalizarea redusă pe client poate rezulta din preocuparea faţă de sine între timp ce sunt practicate noi abilităţi. Astfel ,zgomotul exterior ,un telefon sunând ,o cameră de interviu ,lipsa unei intimităţi ,pot să interfereze cu prezenţa psihologică a practicianului. Lipsa grijei pentru client poate fi transmisă prin numeroase comportamente indezirabile şi prin dezvoltarea unor indicatori posturali. De exemplu ,uitatul pe fereastră ,privirea frecventă la ceas ,căscatul,mişcarea neastâmpărată a mâinilor,transmite o lipsă de atenţie ,interes sau o postură rigidă poate comunica anxietate ,furie,etc. Aceşti şi mulţi alţi indicatori propagă mesaje cum ar fi lipsa de interes ,dezaprobarea ,şocul sau condamnarea sunt foarte bine percepute de către majoritatea clienţilor ,în mare parte de aceea care prezintă o sensibilitate crescută la critică sau respingere orice formă ar lua acestea.

2

Inventarul comunicării nonverbale a asistentuluiDEZIRABIL INDEZIRABIL

Expresii faciale: -contactul vizual direct (cu excepţia faptului dacă este prescris cultural); -căldura şi grija reflectate în expresiile faciale; -privirea la acelaşi nivel cu a clientului; -expresii faciale variate şi animate; -gura relaxată-zâmbete ocazionale.

Expresii faciale: -evitarea contactului vizual; -nivelul privirii mai sus sau mai jos decât a clientului; -privirea insistentă şi fixă pe persoană sau spre un obiect; -ridicarea critică a sprâncenei; -căscatul; -expresii faciale rigide –îngheţate; -zâmbete neadecvate-ofensatoare; -încreţirea sau mişcarea buzelor.

Postura: -braţele şi mâinile aşezate moderat expresiv,gesturi adecvate momentului; -corpul poziţionat drept şi uşor în faţă,atent dar relaxat.

Postura: -poziţia corpului rigidă ,braţele încrucişate,corpul poziţionat la un alt unghi decât cel al clientului; -mişcarea inadecvată a mâinilor; -legănarea cu scaunul; -mâinile sau degetele peste buze.

Voce: -clară dar nu tare; -caldă; -voce modulată astfel încât să accentueze nuanţele-trăirile,în ton emoţional; -un tempo moderat al discuţiei.Proximitate fizică: -3-5 picioare între scaune.

Voce: -monotonă; -erori gramaticale frecvente; -un discurs şovăielnic; -linişte prelungită; -un discurs excesiv animat; -râs zgomotos,nervos; -vorbit tare,mormăitul.Proximitate fizică: -distanţiere sau apropiere excesivă; -vorbit peste masă sau alte bariere.

Inventarul răspunsurilor pattern-urilor nonverbale ale răspunsurilor

Prin privirea tabelului prezentat mai sus trebuie reţinute trei sarcini esenţiale: -evaluarea pragurilor comportamentale nonverbale; -eliminarea stilurilor nonverbale care afectează comunicarea efectivă; -susţinerea şi/sau dezvoltarea comportamentelor nonverbale dezirabile.

Eliminarea Barierelor Verbale Din Comunicare

Multe tipuri de răspunsuri verbale ineficiente împiedică clienţii de la explorarea problemei şi de la împărtăşirea liberă cu asistentul.

3

Unele răspunsuri sunt distructive ,acestea au o influienţă negativă în procesul de asistenţă. Impactul destructiv al comunicării ineficiente poate fi văzut imediat în reacţiile clientului.Astfel de reacţii sunt :cearta ,trecerea la un subiect banal,etc. Următoarea listă identifică barierele verbale comune care au un efect negativ imediat asupra comunicării şi care împiedică clientul de la destăinuirea unor informaţii pertinente şi de la centrarea pe probleme; 1. Moralizarea; 2. Sfătuirea şi oferirea unor sugestii sau soluţii premature; 3. Permisiunea sau oferirea unor argumente logice ,instruirea ,prelegerea,etc; 4. Judecarea,criticarea,blamarea; 5. Analiza,diagnosticul,interpretările dogmatice; 6. Scuzarea,consolarea,simpatizarea,liniştirea; 7. Folosirea sarcasmului sau umorului,care tulbură sau face mai uşoară problema clientului; 8. Ameninţarea,contraatacul sau avertizarea. Efectul negativ ale acestor tipuri de răspunsuri nu este întotdeauna aparent pentru că asistatul nu manifestă reacţiile negative în acel moment sau din cauza efectului întârziat cu privire la procesul de asistare,nu poate fi observat în cadrul unei singure întâlniri. Pentru a evalua efectul răspunsurilor ,asistentul trebuie să determine frecvenţa dăunătoare a răspunsurilor şi să estimeze impactul acestor tipuri de răspunsuri asupra procesului de asistare. Utilizarea frecventă a acestor tipuri de răspunsuri de către asistent indică prezenţa unor pattern-uri neproductive cum ar fi: 9. Utilizarea unor întrebări nepotrivite; 10. Întreruperea inadecvată sau excesivă; 11. Dominarea interacţiunii; 12. Sprijinirea interacţiunii sociale; 13. Oferirea de răspunsuri rare; 14. Repetarea sau folosirea excesivă a unor fraze sau clişee; 15. Insistarea asupra trecutului îndepărtat; 16. Utilizarea inacdevată a dezvăluirii de sine. Aceste pattern-uri de comunicare sunt dezvoltate în rândurile următoare.

Barierele Verbale Ale Comunicării Efective

1.Moralizarea şi folosirea lui :”ar trebui” „a se cuveni”Exemple: „Nu ar fi trebuit să faci asta”. „Esti prea tânăr ca să te căsătoreşti”. „Ar trebui să înţelegi poziţia părinţilor tăi.Ei chiar îţi vreau binele”. „Trebuie să-ţi plăteşti facturile”. Moralizarea, avertizarea sau judecarea determină clientul să răspundă defensiv şi să se închidă în sine.Mesajele care conţin :”ar trebui”sau „se cuvine”exprimă faptul că asistatul are o obligaţie faţă de o autoritate externă şi mai puţin clară.Astfel de mesaje sunt adesea utilizate de către ceilalţi, semnificative pentru al face pe client să se simtă obligat şi vinovat.(De fapt, acest lucru poate fi o cauză esenţială pentru problemele clientului şi unul din motivele pentru care caută ajutor).

4

Răspunsurile moralizatoare au acelaşi efect când sunt utilizate de asistent, dau naştere unor sentimente de vină şi resentimente similare cu cele trăite de către clienţi în cadrul altor relaţii. Astfel de mesaje transmit lipsa de încredere: ”Îţi spun ceea ce trebuie să faci pentru că nu eşti suficient de înţelept ca să ştii ”. Când experimentăm astfel de critică şi o lipsă de încredere în abilităţile lor de judecată, clientii nu mai sunt receptivi în evaluarea propriei lor poziţii sau în considerarea celorlalţi. 2.Sfătuirea şi oferirea de sugestii sau soluţii prematureExemple: „Cred că ai nevoie să încerci noua aprofundare cu fica ta.Lasă-mă să-ţi sugerez....”. „Cred că aşa ar fi cel mai bine pentru tine...”. „Dacă prietenul tău este nepotrivit de ce nu încerci să-ţi găseşti pe altcineva ”. În loc să-ţi satisfaci clienţii şi să te străduieşti să ajuţi relaţia ,sfaturile inoportune adeseori au efecte adverse ,determinând rezistenţă şi chiar revoltă. „Tu chiar nu înţelegi?” „Nu-mi place să mi ce spună ce să fac”. Astfel de reacţii sunt cauzate de soluţii premature.Interesant ,chiar când clienţii solicită sfaturi în primele faze ale procesului de asistare ,ei adeseori reacţionează negativ,când primesc sfaturi ,pentru că recomandarea unor soluţii bazate pe informaţii minime–superficiale ,de multe ori nu se adresează adevăratelor nevoi ale clienţilor. Clienţii fiind supersolicitaţi şi preocupaţi cu anumite conflicte, sentimente,presiuni mai puţin înţelese,ei nu sunt gata să ia poziţii faţă de propriile probleme. Pentru aceste motive ,după sfătuirea prematură ,asistenţii pot observa răspunsurile clienţilor care vor fi:”Da,dar deja am încercat asta ”sau”Nu a mers”. Asistenţii adeseori distribuie sfaturi premature pentru că simt o presiune în a da răspunsuri rapide ,sau soluţii pentru clienţi ,care în mod nerealist aşteaptă răspunsuri magice şi soluţii care să-i scoată din dificultate cu care s-au confruntat o perioadă mai lungă de timp. Asistenţii începători de asemenea experimentează o presiune interioară de a oferi soluţii la problemele clienţilor ,gândind greşit că noul lor rol este să prescrie un tratament ,ca în cazul medicilor.Aceştia îşi asumă riscul de a sfătui înainte de a fi ajuns prin explorare la problemă. Un rol esenţial al asistenţilor sociali este să creeze şi să contureze procesul împreună cu clienţii.Asistatul şi asistentul s-au angajat într-o descoperire a problemei şi a soluţiilor,o muncă care are nevoie de un efort susţinut şi timp.În procesul de asistenţă planificarea timpului şi a modului de organizare a recomandărilor sunt foarte importante.În genaral ,sfatul trebuie oferit cu cumpătare ,doar după explorarea problemei şi a ideilor clientului cu privire la problemele soluţii. Presiunea de la clienţi influienţează asistenţii să distribuie prematur sfaturi ,acestea trebuie organizate prin accentuarea faptului că problemele nu sunt simple şi că sfătuirea bazată pe o informare superficială ,va deprima clientul de la dezvoltarea unei soluţii corespunzătoare.Asistenţii trebuie să-i ajute pe clienţi să găsească acea soluţie care li se potriveşte problemelor lor unice. Asumarea unei poziţii superioare şi asigurarea unor soluţii rapide pentru probleme ,fără a încuraja clienţii să-şi formuleze posibile moduri de acţiune ,dă naştere unei dependenţe şi conturează dezvoltarea unei gândiri creative.

5

Distribuirea unor idei gata confecţionate minimalizează şi/sau ignoră potenţialul clientului şi mulţi clienţi ar putea să răspundă cu un resentiment interior.Cînd sfatul nu dă un remediu problemei,cum de multe ori nu o face ,clienţii pot blama asistenţii şi pot transfera responsabilitatea pentru un rezultat nedorit.

3. Oferirea unor argumente logice: prelegerea, instruirea, intelectualizarea.Exemple: „Să privim faptele cu privire la droguri ”; „Aminteşte-ţi că ai anumite responsabilităţi pentru a...”; „Acea atitudine nu te va conduce nicăieri ”. Oferirea unor argumente logice,instrucţie de multe ori provoacă defensiva şi contraargumentarea clienţilor.Eforturile persuasive ale asistenţilor sunt zadarnice şi îi determină pe clienţi să îşi apere poziţiile mai mult şi mai puternic.Pentru unii clienţi aprobarea ideilor asistentului este văzută ca pierderea individualităţii şi a libertăţii. Prin argumentarea accerbă ,asistenţii ignoră sentimentele şi perspectivele clienţilor ,focalizându-se astfel pe ideea „de-a avea dreptate ”,care poate genera resentimente ,înstrăinare şi ostilitate.

4. Judecarea, criticarea, sau blamareaExemple: „Greşeşti în privi9nţa aceea ”; „Fugind de acasă a fost o mare greşeală ”; „Nu gândeşti bine ”. Răspunsurile care evaluează şi arată dezaprobarea sunt dezavantajoase pentru clienţi şi pentru procesul de asistare.Clienţii de obicei răspund defensiv şi uneori contraatacă,când sunt puşi în dificultate prin critică de către asistenţi.Totodată ei rup orice comunicare semnificativă cu asistentul. Intimidaţi de o expertiză foarte bună din partea asistentului unii clienţi acceptă evaluarea negativă ca reflecţii clare ale unor prejudecăţi slabe sau lipsa de valoare şi de importanţă. Prin aceasta ,asistenţii atacă-violează una din valorile esenţiale ale muncii de asistent social şi aceea de a nu judeca atitudinile ,şi de a accepta. 5. Analiza, diagnoza, etichetarea, interpretarea dramaticăExemple: „Te comporţi aşa pentru că eşti furios pe soţia ta ”; „Acela este un comportament agresiv-pasiv ”; „Eşti chiar ostil azi ”. Chiar şi interpretările clare,care sunt focalizate pe scopuri şi înţelesuri ale comportamentului,dincolo de nivelul de conştientizare a clientului ,produc rezistenţă şi sunt condamnate la eşec.(Speisman,1959).Când postulăm dogmatic („Ştiu ce se întâmplă cu tine” ;sau „...cum te simţi ”;”...care sunt motivele tale de fapt...”)-interpretările prezintă o teamă pentru clienţi ,făcându-i să se simtă expuşi şi prinşi. Când le este dată o interpretare rapidă ,clienţii adeseori îşi canalizează energiile în informarea interpretării,explicându-şi,motivându-se ori abătându-se asupra interpretării,decât să lucreze la problemă. Mesajul „aici este ceea ce ai nevoi ”, aşează asistentul social într.â-o poziţie neserioasă şi-l defineşte pe client ca fiind o persoană care are nevoie de o corecţie.Folosind jargonul asistenţei sociale,cum ar fi :fixare ,transfer ,rezistenţă ,încurajare ,represiune ,pasivitate şi o mulţime de alţi

6

termeni pentru a descrie comportamentul clientului în prezenţa acestuia ,este distructiv pentru procesul de asistare, de multe ori încurcăm şi se crează rezistenţa. Aceşti termeni semnifică fenomene complexe şi mecanismele psihice şi clienţii stereotipi,astfel distrug unicitatea .Aceste tipuri de generalizări nu asigură definiri-operaţionalizări a problemelor clienţilor ,nici măcar nu sugerează căi de modificare a comportamentului. Etichetarea stereotipă de obicei determină individul să se vadă pe sine ca fiind bolnav ,iar situaţia lor e fără speranţă ,provocându-le o scuză pentru a nu mai lucra la probleme. 6. Scuzarea, consolarea, simpatizarea, liniştireaExemple: „Te vei simţi mai bine mâine ” ; „ Stai liniştit ,lucrurile vor merge mai bine”; „Probabil n-ai făcut nimic care să agraveze situaţia ”; „Chiar îmi pare rău pentru tine ”. Când utilizăm selectiv şi cu justificare ,o explorare organizată putem declanşa mai multe nevoi de suport şi de speranţă.Prin „lucrurile vor merge de la sine ”,”toată lumea are probleme ”,sau ”lucrurile nu sunt aşa negre precum par ”asistenţii evită explorarea sentimentelor clienţilor,stimulând furia,deznădejdea ,nesiguranţa,etc. Decât să se lustruiască sentimentele clienţilor şi a se încerca să se evite disconfortul ,este o practică a asistentului social să exploreze trăirile chinuitoareşi să asiste clientul în înţelegerea realităţii dureroase.Liniştirea prematură a clientului sau fără o bază esenţială ,adeseori funcţionează mai mult pentru asistent decât pentru client ,şi asistenţii se vor bate de replici cum ar fi:”este uşor pentru tine să zici asta,dar nu şti cât sunt de speriată”, sau ”spui asta doar ca să mă simt eu mai bine”. Răspunsuri care scuză clientul („Nu este de condamnat”)sau simpatizează cu el( „Văd exact de ce te simţi aşa ,cred că aş fi făcut aproximativ la fel ”)au efectul de a întării comportamente nedorite-neadecvate sau reducerea motivaţiei şi a interesului de a lucra la probleme.

7. Utilizarea sarcasmului sau a umorului care tulbură sau fac problemele mai uşoare.Exemple: „Crezi că ai o problemă...”; „Te-ai trezit pe o parte greşită a patului ”. Umorul este un instrument terapeutic esenţial,oferă consistenţă şi uneori perspective asupra muncii,care poate fi tensionată.Utilizarea excesivă a umorului, tulbură ,ţine conţinutul întâlniri la un nivel superficial şi se interferează cu obiectivele terapeutice.(Sarcasmul o ostilitate nerecunoscută până la o). Sarcasmul reiese dintr-o ostilitate nerecunoscută şi tinde să provoace o contraostilitate la clienţi. 8. Ameninţarea, contraatacul şi avertizarea.Exemple: „Dacă nu...vei regreta ”; „Dacă ai şti ce e mai bine pentru tine ,ai...”; „Ai face bine...sau...”. Aceste răspunsuri adeseori produc o rezistenţă activă ,o revoltă şi o comunicare răzbunătoare.Recunoscând aceste efecte adverse ale acestor răspunsuri anterapeutice

7

cei mai mulţi practicieni trec prin mai multe încercări pentru a le stăpânii în asistarea lor.Pentru a câştiga competenţe este important ca să fie stăpânite propriile reacţii defensive şi să fie dezvoltate moduri de-a face faţă sentimentelor negative.Comunicarea empatică ,de exemplu,produce o înlăturare a trăirilor negative şi permite o explorare emoţională mai raţională a factorilor care susţin trăirile clientului. A învăţa să răspunzi empatic (care necesită atât respect cât şi înţelegerea poziţiei clientului )poate să te ajute în a te simţi în siguranţă şi fără teama provocărilor.

9. Folosirea inadecvată a întrebărilor Când întrebările sunt potrivite, ţine tema focalizată şi interferează cu alte răspunsuri, acestea sunt de o valoare considerabilă pentru practica asistenţei sociale şi pentru explorarea fructuasă a problemei clientului. Când sunt utilizate nepotrivit sau în construcţii slabe ,întrebările au un efect nepotrivit în procesul de asistare şi sunt responsabile ,în mare parte pentru frecventa schimbare de teme. Din acest motiv este necesar să se evalueze relevanţa şi intenţia scopului pentru care s-a întrebat. Ineficienţa utilizării unor întrebări generale cad sub următoarele categorii generale: a) Utilizarea excesivă a întrebărilor închise - întrebările cu final dat - închise de obicei solicită un răspuns scurt şi limitat ,dar în deschise permit clientului să extindă tematica după cum doreşte .Exemple: „Te simţi bine în şcoala ta ”;-răspunsul poate fi doar în termeni de:”da,nu chiar”.Dar întrebând :”Te rog spune-mi ce-ai experimentat din momentul în care ai ajuns la şcoală,ieri ”.Acest mod de întrebare va solicita expresii extinse şi bogate în informaţii. Întrebările închise trebuie folosite pentru a se solicita un răspuns factual esenţial. b) O mulţime de întrebări - în explorarea problemelor ,asistenţii trebuie să folosească întrebări facile care să-l determine pe client să destăinuie informaţii detaliate despre o anumită arie problematică. Când asistenţii întreabă câteva întrebări succesive , ei difuzaeză centrarea pe anumite zone de conţinut,dând naştere la confuzie.Exemple: „Când simţi că nu ai control asupra situaţiei,ce se întâmplă în interiorul tău?Ce crezi despre asta?Ce faci?” Astfel clientul nu se mai focalizează pe o întrebare ci răspunde superficial şi nespecific la toate întrebările asistentului,omiţând astfel informaţiile importante. c) Întrebări cu agendă ascunsă - astfel de întrebări sunt construite pentru a induce clientului o anumită perspectivă sau adoptarea unei soluţii care după asistent pare a fi cea mai potrivită pentru client.Exemple: „Nu ai vrut să faci acel lucru,nu?” „Nu eşti prea tânăr ca să te uiţi singur ?” „Nu crezi că făcând aşa vei fi pe drumul reconcilieri cu soţul tău?” Asistenţii tăinuiesc propriile sentimente şi opinii ,prezentându-le sub forma unor soluţii:”nu crezi că se cuvine...”în speranţa că întrebările vor conduce la concluzii dezrabile.

8

Este o eroare a aprecia faptul că asistenţii nu vor sesiza aceste manevre.Clienţii adeseori descern motivele şi rezistă încercările de a le fi impuse anumite perspective. Astfel pentru a evita conflictul sau controversa cu asistentul ,ei pot exprima un consens,o aprobare temporară sau pur şi simplu pot conduce conversaţia către o altă temă-subiect.

10. Întreruperea inadecvată sau excesivă Pentru a asigura focalizarea pe problemele relevante,asistenţii trebuie la timp să întrerupă clienţii.Pentru a fi eficiente ,întreruperile trebuie să fie cu scop bine chibzuit ca şi timp. Întreruperile sunt dezavantajoase pentru procesul de asistare când sunt abrupte şi tulbură clientul de la explorarea zonelor problematice. Utilizate frecvent întreruperile tind să enerveze,să înhibe explorarea problemelor. 11. Dominarea interacţiunii Asistenţii pot domina interacţiunea prin faptul că vorbesc prea mult sau prin utilizarea întrebărilor închise, ei îşi asumă această iniţiativă în discuţie decât să plaseze acestă responsabilitate clienţilor . Comportamentul dominant al asistentului social include totodată utilizarea frecventă a sfaturilor ,prezentarea unor argumente extinse pentru ai convinge pe clienţi,întreruperea frecventă a acestora. Unii asistenţi tind să sre comporte ca şi cum ar fi omniscenţi, omnipotenţi sau infailibili, eşuînd în a le transmite clienţilor respectul, perspective sau capacităţi de rezolvare a problemelor . Acest tip de comportament, dogmatic şi autoritar, descurajează clienţi de la o exprimare adecvată a sinelui lor şi a problemelor lor . Asistenţii ar trebui să monitorizeze distribuirea relativă a participanţilor cu toate persoanele care sunt implicate în sesiunile individuale ,familiale sau de grup. Clienţii trebuie să consume mai mult timp în vorbire ,decât asistenţii în procesul de asistare.Uneori asistenti nu respectă obiectivela terapeutice ale grupului sau ale sesiunii ,datorită faptului că domină interacţiunea prin discuţiile cu membrii,focalizarea mai mult asupra anumitor membri. Asistenţii care nu verbalizează neapărat pot să domine sesiunea prin anumite rezerve ,tăcere sau pasivitate.Este necesar să se examineze stilul de relatare a discuţiilor privind propriile relaţii şi pentru a fi analizate trăirile experimentate la un moment dat.Poate fi necesar ca asistentul să se centreze pe explorarea comportamentului pasiv sau nondeclarativ astfel încât să stabilească un obiectiv comun cu clientul privind participarea activă de rezolvare de probleme .

12. Sprijinirea interacţiunii sociale. Păstrarea discuţiei focalizată pe anumite subiecte sigure ,subiectele pot exclude trăirile şi minimaliza dezvăluirea de sine,utilizând astfel rezolvarea problemelor. Discuţiile despre vreme ,ştiri,hoby-uri tind să susţină o relaţie socială mai mult decât o relaţie terapeutică. Interacţiunea socială trebuie să fie evitată .Trebuie notate două excepţii privind utilizarea interacţiunii sociale: 1) Poate fi utilizată în cazul copiilor şi adolescenţilor pentru a minimaliza atitudinea defensivă.

9

2) Propagarea unei scurte discuţii convenţionale poate uşura comunicarea şi încălzii atmosfera în virtutea relaţiilor de asistare ulterioare.

13. Răspunsurile pasive Ca asistent social ai responsabilitatea etică de a utiliza plenar contactul temporar limitat în vederea îndeplinirea obiectelor terapeutice.Pentru a fi de un maxim ajutor ,asistenţii trebuie să ofere o structură pentru procesul de asistare prin dezvolterea unui contract în care să fie specificate responsabilităţile ambelor părţi,angajând astfel clienţii într-un proces de identificare şi explorare a problemelor,formularea scopurilor ,stabilirea sarcinilor pentru a fi depăşite respectivele dificultăţi. Interacţiunea în relaţiile cu clienţii contribuie la procese neproductive şi eşecuri în rezolvarea problemelor.Un aspect nedorit este faptul că clientul îşi pierde încrederea în asistent ,atunci când acesta nu intervine să-şi ajute clientul în situaţiile distructive pentru ei sau pentru ceilalţi.

14. Repetarea sau folosirea excesivă a unor fraze sau clişee Repetarea unor fraze – mesaje adesea au un efect evitant asupra clienţilor.Este important ca asistentul social să folosească cuvinte noi astfel încât să surprindă esenţa mesajelor şi să le includă în perspective potrivite. Utilizarea frecventă a unor fraze cum ar fi:”you know”,”ok”-pot fi foarte deranjante pentru unii clienţi.O greşeală frecventă mai este utilizarea în exces a jargonului adolescentin,acesta mai mult stopează dezvoltatea unei relaţii funcţionale.

15. Insistarea asupra trecutului îndepărtat. Este esenţială focalizarea pe momentul prezent ,oricum clienţilor se poate acţiona numai pe circumstanţele prezente ,comportamente şi trăiri.Astfel vor fi evitate anumite duelări cu aspecte dureroase din trecut care nu au legătură cu procesul de rezolvare a problemei. 16.Utilizarea inadecvată a dezvăluirii de sine. Dezvălurea de sine poate fi benefică pentru că scoate în evidenţă asistentul ca fiind o persoană reală la care clientul se poate raporta .Dezvăluirea de sine excesivă este neproductivă ,datorită faptului că asistenţii pot fi văzuţi ca indiscreţi ,preocupaţi doar de sine,etc. Alt punct sensibil este acela că asistentul social poate fi considerat de către client ca având nevoie de ajutor la fel ca un client .Dezvălzuirea de sine este adecvată doar în momentul în care asistentul social este sigur de modalităţile în ca sre „expune”astfel încât clientul poate să beneficieze din experienţe relatarea sa.

10