www.editu

rauniv

ersita

ra.ro

2685

Hotãrârile CEDOîn cauzele împotriva României

2011

Vol. VII

www.editu

rauniv

ersita

ra.ro

2686 Hotãrârile CEDO în cauzele împotriva României - 2011

MIHAELA VASIESCUjudecãtor, Curtea de Apel

Tîrgu Mureº

PAULA-ANDRADACOÞOVANU

Inspecþia judiciarã – C.S.M.

FLORIN MIHÃIÞÃjudecãtor, JudecãtoriaSectorului 4, Bucureºti

CRISTINEL GHIGHECIjudecãtor, Judecãtoria

Tribunalul Braºov

AUTORII

Dragoº CÃLIN (coordonator),judecãtor, Curtea de Apel Bucureºti

IONUÞ MILITARUjudecãtor, JudecãtoriaTribunalul, Bucureºti

LUCIA ZAHARIAjudecãtor, JudecãtoriaSectorului 5, Bucureºti

CRISTINA RADUjudecãtor, Judecãtoria

Constanþa

Roxana LÃCÃTUªUjudecãtor, JudecãtoriaTribunalul, Bucureºti

LAVINIA CÎRCIUMARUjudecãtor, Judecãtoria

Constanþa

PETRICÃ GHERGHEªANUjudecãtor, JudecãtoriaSectorului 4, Bucureºti

CARMEN BALACIjudecãtor, JudecãtoriaTribunalul Bucureºti

Proiect susþinut de Asociaþia Magistraþilor Europeni pentru Drepturile Omului, Centrul deStudii de Drept European (CSDE) al Institutului de Cercetãri Juridice din cadrul AcademieiRomâne, Asociaþia Forumul Judecãtorilor din România ºi Revista Forumul Judecãtorilor.

www.editu

rauniv

ersita

ra.ro

2687

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti

NEDELCU ELENA

Hotãrârile CEDOîn cauzele împotriva României

2011

Vol. VII

AnalizãConsecinþe

Autoritãþi potenþial responsabile

www.editu

rauniv

ersita

ra.ro

2688 Hotãrârile CEDO în cauzele împotriva României - 2011

Colecþia ................... este coordonatã de ....................

Referenþi ºtiinþifici:

Redactor: Gheorghe IovanTehnoredactor: Ameluþa ViºanCorector: Ionuþ MilitaruCoperta: Angelica Mãlãescu

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.)

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastã lucrare nu poatefi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare

Copyright © 2012Editura UniversitarãDirector: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: redactia@editurauniversitara.ro

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 CARTEcomenzi@editurauniversitara.roO.P. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiHotãrârile CEDO în cauzele împotriva României - 2011 :

analizã, consecinþe, autoritãþi potenþial responsabile /coord.: Dragoº Cãlin. - Bucureºti : Editura Universitarã,2012Bibliogr.ISBN 978-606-591-350-9

I. Cãlin, Dragoº (coord.)

341.231.14(498)341.645.5(4:498)

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786065913509

www.editu

rauniv

ersita

ra.ro

2689

NOTA AUTORILOR

În urma numeroaselor condamnãri ale României, în opinia publicã s-a transmis cu o siguranþãspecificã, de cãtre oamenii politici, presã ori de cãtre reprezentanþi ai autoritãþilor publice, ideeacã judecãtorii poartã vina exclusivã a acestor condamnãri, desigur, în planul cauzalitãþii fiind ultimaverigã înainte de trimiterea unei cauze pe rolul Curþii Europene a Drepturilor Omului. O astfel deopinie se bazeazã pe argumente speculative, iar nu pe o cercetare ºtiinþificã amãnunþitã.

În aceastã lucrare am urmãrit sã rezumãm fiecare cauzã în care România a fost condamnatãde Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, sã gãsim autoritãþile potenþial responsabile, necruþândîn vreun fel puterea judecãtoreascã, ºi sã observam în ce mãsurã acestea s-au conformat ºi aureacþionat concret, dupã pronunþarea hotãrârilor.

Utilitatea practicã a culegerii de jurisprudenþã de faþã rezidã în faptul cã sunt tratate toatehotãrârile de condamnare pronunþate de Curtea europeanã în cauzele împotriva României, de la1 ianuarie 2011 ºi pânã la 31 decembrie 2011, inclusiv cele nepublicate în Monitorul Oficial alRomâniei ºi cele pentru care nu s-a realizat o traducere neoficialã la care cei interesaþi sã poatãavea acces.

Rezumarea hotãrârilor ºi extragerea argumentelor relevante din motivarea Curþii, cu risculasumat de a afecta – câtuºi de puþin – acurateþea textului original, constituie totuºi un avantajdeoarece culegerea permite parcurgerea în timp scurt a întregii jurisprudenþe CEDO ºi devine uninstrument util în biblioteca oricãrui teoretician sau practician al dreptului, deziderat cãruia îi serveºteºi modul în care a fost conceputã indexarea dupã cuvinte cheie, cu trimitere la toate cauzelerelevante din anul 2010.

Nu în ultimul rând, motivele expuse în analiza fiecãrei speþe privind autoritãþile potenþialresponsabile, deºi emanã de la autorii culegerii, dar pe baza aprecierilor Curþii europene, constituieun punct de reper pentru activitatea celor obligaþi, în virtutea funcþiei sau profesiei, sã respectesau sã garanteze exerciþiul drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omului. De aceea, nu a fostomisã nici evoluþia dreptului intern, pozitivã sau negativã, autorii indicând – acolo unde au fostidentificate – consecinþele hotãrârii, care ar trebui sã foloseascã celor interesaþi pentru a descoperiremediile interne actuale.

Scopul acestui studiu ºi metodologia aleasã au plecat tocmai de la o analizã foarte atentã asituaþiei de fapt, a motivãrii fiecãrei hotãrâri pronunþate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omuluipe fond, pentru a identifica mecanismul care a condus în final la încãlcarea dreptului fundamentalrespectiv.

Astfel, avem la dispoziþie, într-un demers ºtiinþific ºi nepãrtinitor, o serie de concluzii ºi dateconcrete privind condamnãrile României la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului.

Pentru anul 2011, puterea executivã este responsabilã în 65,51% dintre cauzele în cares-au pronunþat hotãrâri de condamnare (38 din 58), puterea legislativã este responsabilã în 62,06%(36 din 58), puterea judecãtoreascã în 53,44% (31 din 58), iar Ministerul Public pentru 39,65%(23 din 58).

Raportând calculul la suma totalã a responsabilitãþilor, între puterile indicate, pentru anul2011, ierarhia are pe primul loc puterea executivã (29,68%) ºi puterea legislativã (28,12%),puterea judecãtoreascã (24,21%) ºi Ministerul Public (17,96%).

În proporþie covârºitoare, responsabilitãþile sunt concurente între cele trei puteri (legislativã,executivã ºi judecãtoreascã) ori între douã dintre acestea (legislativã ºi judecãtoreascã, legislativãºi executivã, executivã ºi judecãtoreascã).

În anul 2011, puterea judecãtoreascã rãspunde, singurã, pentru 5 condamnãri, putereaexecutivã pentru 7 condamnãri, iar puterea legislativã nu rãspunde singurã pentru vreo condamnare.

Ca atare, deºi responsabilitatea judecãtorilor din România nu poate fi exclusã, aceastanu este singura cauzã a condamnãrilor. De cele mai multe ori, România nu a fost condamnatãpentru încãlcarea regulilor procesului echitabil, ci pentru fapte sãvârºite de alte autoritãþi publice,

www.editu

rauniv

ersita

ra.ro

2690 Hotãrârile CEDO în cauzele împotriva României - 2011

din cadrul puterii executive (spre exemplu, pentru neexecutarea hotãrârilor judecãtoreºti) saulegislative (spre exemplu, pentru exces de reglementare, nesistematizare, reglementãricontradictorii etc.).

Pentru întreaga perioadã 1994 – 2011, raportat la totalul de 775 de cauze soluþionate deCurte, puterea legislativã este responsabilã în 81,80% dintre cauzele în care s-au pronunþat hotãrâride condamnare (634 de cauze), puterea judecãtoreascã în 67,87% (526 de cauze), putereaexecutivã este responsabilã în 60,64% (470 de cauze), Ministerul Public pentru 18,32% (142 decauze), iar Curtea Constituþionalã este responsabilã pentru 0,38% din condamnãri (3 cauze).

Mulþumim domnului prof. univ. dr. Marin Voicu, primul judecãtor român la Curtea Europeanãa Drepturilor Omului, care a prefaþat lucrarea, prin prisma experienþei deosebite ºi a privirii deansamblu asupra întregului fenomen.

Autorii

www.editu

rauniv

ersita

ra.ro

2691

CUVÂNT ÎNAINTE

Volumul cuprinzând hotãrârile Curþii Europene a Drepturilor Omului pronunþate în cauzeleîmpotriva României în anul 2011, ca ºi primele 6 volume (1998-2010), acoperã o necesitate demare importanþã în viaþa judiciarã, în primul rând, în activitatea autoritãþilor publice precum ºi înmediile universitare, relevând un interes general semnificativ pentru întreaga societate.

De la început, observãm cu plãcere cã “materia primã” este rânduitã cu pricepere ºi cumigala judecãtorului devotat misiunii sale ºi încadratã în tiparele textelor Convenþiei, respectândcu fidelitate dispozitivul fiecãrei hotãrâri.

Aceasta ordine metodicã face ca accesul la temele ºi hotãrârile interesate, în mod concret,sã fie facil ºi rapid, iar publicarea la începutul acestui an a tuturor hotãrârilor contra României,pronunþate în perioada ianuarie-decembrie 2011, de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, estemerituoasã ºi lãudabilã pentru tinerii judecãtori, coordonaþi de domnul judecãtor Dragoº Cãlin, câtºi pentru Editura Universitarã, sub auspiciile prof. univ. dr. Mihai ªandru.

Promptitudinea elaborãrii ºi publicãrii acestui volum, în continuarea celorlalte, rezolvã, pentruviaþa judiciarã, legislativã ºi executivã, problema informãrii operative asupra jurisprudenþei recentea Curþii, în condiþiile în care, de regulã, publicarea obligatorie în Monitorul Oficial a acestor hotãrârise face cu foarte mare întârziere.

Remarcabile, sunt, însã, observatiile ºi concluziile, relevând cele mai semnificative rezolvãriºi considerente din hotãrâri, pe care, autorii punând în valoare cultura lor asupra dreptului Europeanal drepturilor omului ºi a jurisprudenþei CEDO, le integreazã armonios ºi elocvent în acest tezaurde jurisprudenþã.

Dar, concluziile nu se opresc numai aici; adevãratul lor merit ºi marea utilitate stau în evaluareacauzelor care au generat încãlcãrile stabilite de Curte, punând în evidenþã cu exigenþã ºiimparþialitate, imperfecþiunile ºi gravele disfuncþii de ordin legislativ, judiciar ºi din practicileadministraþiei publice precum ºi unele din soluþiile adoptate în anul 2011.

Constat ca în concluzii se formuleazã clar ºi rãspicat câteva observaþii (pe care le-am fãcutºi noi încã din august 2003, în mod repetat în numeroase lucrãri ºi luãri de poziþie) vizând problemestructurale ºi de o profundã gravitate, frecvent subliniate în hotãrârile Curþii:

- ”România este printre puþinele state din Europa fãrã un cadru legislativ” privind existenþaunei proceduri interne de recurs efectiv pentru asigurarea termenului rezonabil de judecatã acauzelor, ceea ce a relevat ºi Raportul Comisiei de la Veneþia”;

- “Practica judecãtoreascã neunitarã a instanþelor judecãtoreºti reprezintã, fãrã îndoialã, oproblemã de sistem sancþionatã frecvent de Curte (hotãrârea Zelca ºi alþii din 6 septembrie 2011),un instrument eficient fiind recursul în interesul legii, a cãrui compatibilitate cu garanþiile din art. 6par. 1 depinde de “promptitudinea cu care este folosit ºi de claritatea conþinutului hotãrârii date”;

- ”Soluþiile Curþii din cauzele Mihãieº ºi Senteº, pronunþate la 6 decembrie 2011, extrem deimportante pentru instanþele interne, sunt de naturã sã punã capãt controversei legate derespectarea drepturilor garantate în contextul reducerii cu 25% a salariilor, ca urmare a aplicãriiLegii nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar” ºialtele.

Relativ la aceste douã decizii, însã, apreciem cã recunoaºterea, de principiu, a marjeinaþionale de reglementare, nu poate fi “discreþionarã”, ci ea trebuie sã fie exercitatã în acord cuprincipiile stabilite în jurisprudenþa Curþii; aºa fiind, în cele douã cauze, Curtea a constatat cãstatul român nu a depãºit marja de apreciere ºi nu a rupt justul echilibru între cerinþele de interesgeneral ale colectivitãþii ºi protecþia drepturilor garantate ale individului, întrucât mãsura reduceriisalariului lunar cu 25%, pe o duratã de timp scurtã, de numai 6 luni (3 iulie - 31 decembrie 2010),în scopul asigurãrii echilibrului bugetar ºi în circumstanþele speciale de crizã economico-financiarã,nu a fost o sarcina disproporþionatã ºi excesivã pentru reclamanþi.

www.editu

rauniv

ersita

ra.ro

2692 Hotãrârile CEDO în cauzele împotriva României - 2011

Numai astfel, soluþiile Curþii sunt ºi pot rãmâne de principiu, fiind aplicabile doar în asemeneacircumstanþe ºi cu respectarea criteriilor jurisprudenþei CEDO relative la interpretarea art. 14-15din Convenþie ºi, ca atare, la aplicarea art. 53 din Constituþia României, relative la restrângereaexerciþiului unor drepturi fundamentale. Or, Curtea nu a ascultat sau nu a vrut sã audã de faptul cãaceste restrângeri, în realitate, s-au aplicat nelimitat ºi în mod definitiv, cu nesocotirea Legii nr.118/2010, declaratã constituþionalã tocmai pentru cã restrângerea (reducerea) era limitatã la operioadã de numai 6 luni. De asemenea, Curtea a inserat în considerentele deciziei Mihãieº ºiSenteº o simplã trimitere la hotãrârea din cauza Mureºanu c. României (din 15 iunie 2010, nr.12821/05), în care ingerinþa relativã la salariul neacordat a fost calificatã ca o încãlcare a art. 1par. 1 din Protocolul adiþional nr. 1 la Convenþie.

Un capitol important ºi foarte bogat în date actualizate este acordat în concluzii “efectelor”hotãrârii pilot din 12 octombrie 2010 în cauza Maria Atanasiu ºi alþii c. României, formulându-selimpede observaþia cã “pânã în prezent (dupã 1 an ºi 4 luni) nu au fost adoptate mãsuri legislativecu caracter general” impuse de aceasta hotãrâre, ceea ce accentueazã starea de incertitudine ºidepresie socialã constantã de mulþi ani ºi relevã sentimentul cã soluþiile eventuale ce vor fi luatede puterea executivã ºi cea legislativã nu vor putea satisface exigenþele Curþii ºi nici aºteptãrilejustiþiabililor.

În sfârºit, cu privire la activitatea CEDO din anul 2011, concluziile sunt meritorii cãci neînfãþiºeazã principalele elemente ºi date statistice de naturã a edifica pe cititor asupra roluluiacestei instanþe europene, care, datoritã volumului exagerat de mare de cauze este, în fapt,blocatã ºi se prezintã ca fiind “victima propriului succes”.

A devenit o problemã pentru europeni sã accepte cã la Curte se respectã cu fidelitate drepturilefundamentale, procedurile garantate de Convenþie, în condiþiile în care întreaga procedurã esteinternã ºi “invizibilã”, se pãstreazã tãcerea ani la rând ºi, apoi, se pronunþã o decizie deinadmisibilitate, fãrã cale de atac, dupã 7-10 ani, de “arhivare” a cererii se judecã, în sfârºit ºi seconstatã încãlcarea de cãtre o instanþã naþionalã a dreptului la un proces într-un timp rezonabil(care a judecat în 6 ani, de exemplu un litigiu privind asigurãri sociale ºi pensii) sau a dreptului laun proces echitabil ori a unui drept salarial, º.a.

Ca fost judecãtor la aceastã instanþã europeanã, în perioada când Curtea era “sesionarã” ºifuncþiona încã filtrul Comisiei, cunosc eforturile ce s-au fãcut în interiorul mecanismului CEDO,dar, prea puþin s-a realizat relativ la viitorul clar ºi eficient al Curþii, mai ales în circumstanþele noi,în care, Uniunea Europeanã va deveni probabil în scurt timp “Înalta parte” la Convenþie ºi se vasupune jurisdicþiei Curþii.

prof. univ. dr. MARIN VOICU,primul judecãtor al

României laCurtea Europeanã a Drepturilor Omului

www.editu

rauniv

ersita

ra.ro

2693

LISTA PRINCIPALELOR ABREVIERI

alin. alineat

APADOR-CH Asociaþia pentru Apãrarea Drepturilor Omului în România ComitetulHelsinki

art. articol

A.N.P. Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor

A.N.R.P. Autoritatea Naþionalã pentru Restituirea Proprietãþilor

A.V.A.B. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare

A.V.A.S. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

B.N.R. Banca Naþionalã a României

c. contra

C.A.S. Casa de Asigurãri de Sãnãtate

C.civ. Codul civil

C.com. Codul comercial

C.fam. Codul familiei

C.pen. Codul penal

C.pr.civ. Codul de procedurã civilã

C.pr.pen. Codul de procedurã penalã

CEDO/Curtea Curtea Europeanã a Drepturilor Omului

Comisia Comisia Europeanã a Drepturilor Omului

Convenþia Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului

C.N.C.D. Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii

C.N.V.M. Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare

C.N.S.A.S. Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii

CPT Comitetul European pentru Prevenirea Torturii ºi Tratamentelor sauPedepselor Inumane sau Degradante

C.S.M. Consiliul Superior al Magistraturii

C.S.J. Curtea Supremã de Justiþie

D.G.F.P. Direcþia Generalã a Finanþelor Publice

D.G.P.M.B. Direcþia Generalã de Poliþie a Municipiului Bucureºti

D.N.A. Direcþia Naþionalã Anticorupþie

D.S.V. Direcþia Sanitar Veterinarã

Ed. Editura

www.editu

rauniv

ersita

ra.ro

2694 Hotãrârile CEDO în cauzele împotriva României - 2011

etc. etcetera („ºi celelalte”)

EUR euro

FRF franci francezi

H.G. Hotãrârea Guvernului României

I.G.P.F. Inspectoratul General al Poliþiei de Frontierã

I.G.P.R. Inspectoratul General al Poliþiei Române

I.N.M.L. Institutul Naþional de Medicinã Legalã

I.P.J. Inspectoratul de Poliþie al Judeþului

Î.C.C.J. Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie

lit. litera

M.Ap.N. Ministerul Apãrãrii Naþionale

[MC] Marea Camerã

M.J. Ministerul Justiþiei

M. Of. Monitorul Oficial al României

mp metri pãtraþi

nr. numãrul

O.G. Ordonanþa Guvernului

O.U.G. Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului

p. pagina

P.N.A. Parchetul Naþional Anticorupþie

par. paragraful

pct. punctul

R.A.A.P.P.S. Regia Autonomã a Administraþiei Patrimoniului Protocolului de Stat

ROL lei româneºti vechi

RON lei româneºti noi

subl. ns. Sublinierea noastrã (a autorilor)

S.C. societatea comercialã

S.A. societate pe acþiuni

S.P.P. Serviciul de Pazã ºi Protecþie

S.R.I. Serviciul Român de Informaþii

S.R.L. societate cu rãspundere limitatã

U.N.B.R. Uniunea Naþionalã a Barourilor din România

urm. urmãtoarele

USD dolar american

www.editu

rauniv

ersita

ra.ro

2695

CAUZE CIVILE

www.editu

rauniv

ersita

ra.ro

2696 Hotãrârile CEDO în cauzele împotriva României - 2011

www.editu

rauniv

ersita

ra.ro

2697Cauza Vergu împotriva României

CAUZA VERGU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Hotãrârea Secþiei a III-a din 11 ianuarie 2011Cererea nr. 8209/06

Încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie, prin aceea cã ocuparea terenuluireclamantei de cãtre Administraþia Naþionalã a Drumurilor ºi limitãrile aduse dreptului de proprietate,în absenþa unui act formal al transferului de drept, au reprezentat pentru reclamantã o ingerinþãincompatibilã cu principiul legalitãþii ºi, prin urmare, i-a fost încãlcat dreptul la respectarea bunurilor.

1. Situaþia de faptÎn anul 2000, Administraþia Naþionalã de Drumuri a declanºat procedura de reabilitare a DN

2 Urziceni-Buzãu. Studiul tehnic a evidenþiat cã extinderea drumului necesitã ocuparea unui terenagricol de 5.853 mp, aparþinând unei societãþi comerciale. La 10 august 2000, Autoritatea Naþionalãde Drumuri a cumpãrat terenul ºi a efectuat înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciarã.

La 20 februarie 2001, Consiliul Judeþean Buzãu, bazându-se pe studiul tehnic ºi avizelefavorabile emise de autoritãþi, a eliberat Administraþiei Naþionale a Drumurilor autorizaþie deconstrucþie pentru reabilitarea drumului naþional. Lucrãrile au început la o datã nespecificatã, întoamna anului 2002.

La data de 15 octombrie 2002, reclamantul ºi soþia sa au cumpãrat 2/3 din douã terenuriagricole cu o suprafaþã totalã de 20.000 mp, care se suprapuneau în parte cu autostrada naþionalãºi cu terenul cumpãrat de Administraþia Naþionalã de Drumuri ºi au înscris dreptul de proprietate încartea funciarã.

La data de 16 iulie 2003, un executor judecãtoresc angajat de cãtre soþii Vergu a notificatAdministraþia Naþionalã de Drumuri cã societatea angajatã sã efectueze lucrãrile a ocupat în modabuziv o parte din terenurile lor. Executorul judecãtoresc a solicitat oprirea lucrãrilor ºi aducereaterenului la starea iniþialã.

Având în vedere lipsa unui rãspuns, la 26 august 2003, reclamantul ºi soþia sa au introdus oacþiune împotriva Administraþiei Naþionale a Drumurilor ºi a contractantului lucrãrilor,solicitând restituirea terenului lor, în starea iniþialã. Ei au susþinut cã cei doi pârâþi au efectuat lucrãride extindere a drumului pe o porþiune din terenul lor, fãrã acord.

Instanþa a dispus o expertizã, care, la solicitarea pãrþilor a fost completatã de douã ori. Raportula concluzionat cã o parcelã de 903 mp, situatã pe marginea drumului ºi aparþinând soþilor Vergu, afost complet ºi permanent ocupatã de pârâþii care au construit o reþea de evacuare a apelorpluviale. Expertiza a arãtat cã ºi alte pãrþi ale terenului au fost distruse în timpul lucrãrilor, inclusivdin cauza trecerii vehiculelor de pe ºantier, dar cã prejudiciul este reparabil.

Prin hotãrârea din 18 martie 2005, instanþa a admis în parte acþiunea ºi i-a obligat pe pârâþisã readucã terenurile degradate prin trecerea maºinilor de pe ºantier, la starea iniþialã, în cazcontrar, sã plãteascã soþilor Vergu suma necesarã pentru a efectua munca de reabilitare aterenului, estimatã la un milion de lei vechi.

www.editu

rauniv

ersita

ra.ro

2698 Hotãrârile CEDO în cauzele împotriva României - 2011

În ceea ce priveºte terenul de 903 mp, instanþa a constatat cã acesta a fãcut parte din zonade protecþie a drumului, potrivit O.G. nr. 43/1997. În interpretarea art. 17 din aceastã ordonanþã,instanþa a ajuns la concluzia cã domeniul public pe care se aflã drumul naþional beneficiazã de oservitute legalã de trecere în ceea ce priveºte parcela în litigiu ºi cã, prin urmare, soþii nu se potopune ridicãrii construcþiilor necesare amenajãrii drumului.

Apelul soþilor Vergu a fost respins printr-o decizie din 21 iunie 2005, curtea de apel menþinândhotãrârea tribunalului. Recursul a fost respins, de asemenea, printr-o decizie irevocabilã din 11octombrie 2005 a curþii de apel. Aceasta din urmã a considerat cã restituirea terenului este imposibilãºi cã pentru a redobândi dreptul lor de proprietate, soþii Vergu pot pretinde despãgubiri ºi dauneinterese.

Cu toate acestea, Curtea a observat cã o astfel de cerere nu a fost fãcutã.

2. Aprecierile CurþiiReclamantul s-a plâns de imposibilitatea de a redobândi dreptul de folosinþã a parcelei de

903 mp, teren confiscat ilegal ºi fãrã nicio despãgubire, cu încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 laConvenþie.

2.1. Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la ConvenþieA. AdmisibilitateCurtea a constatat cã argumentul principal al Guvernului este acela cã reclamantul ar putea

pretinde în faþa instanþelor civile plata unei despãgubiri pentru atingerea adusã dreptului sãu deproprietate.

Curtea a reiterat cã examinarea modalitãþii de compensare necesitã aprecierea “justuluiechilibru” între cerinþele interesului general al comunitãþii ºi imperativul protecþiei drepturilorfundamentale ale individului ºi, în special, a raportului de proporþionalitate rezonabilã între mãsuraîn cauzã ºi scop (Kozacioðlu c. Turciei, par. 64). Aceastã chestiune, fiind strâns legatã de fondulplângerii, ar trebui sã se alãture obiecþiei Guvernului pe fond (a se vedea, mutatis mutandis,Burghelea c. României, 27 ianuarie 2009, par. 31).

În ceea ce priveºte argumentele Guvernului cu privire la neexecutarea hotãrârii din 18 martie2005 ºi omisiunea reclamantului de a solicita anularea autorizaþiilor de construcþie, Curtea a constatatcã suma acordatã în urma judecãþii a fost destinatã pentru reabilitarea unui alt teren decât parcelade 903 mp ºi cã autorizaþia de construcþie nu a inclus terenul respectiv. Sub acest ultim aspect,Curtea a constatat cã plângerea reclamantului nu poartã asupra legalitãþii autorizaþiei de construire,dar, prin ocuparea acestei parcele, Administraþia Naþionalã a Drumurilor a depãºit limitele autorizaþieide construire impuse de activitatea de reabilitare a drumului.

Prin urmare, Curtea a considerat cã nici executarea hotãrârii din 18 martie 2005, nici anulareaautorizaþiei de construire nu au putut remedia încãlcarea dreptului de proprietate, pretinsã dereclamant.

În plus, Curtea a constatat cã plângerea nu este vãdit nefondatã în sensul art. 35 par. 3 dinConvenþie, trebuind declaratã admisibilã.

B. Pe fonda) existenþa unei ingerinþeCurtea a reamintit cã, pentru a stabili dacã a existat o privare de proprietate în sensul celei

de-a doua norme, nu ar trebui sã examineze numai dacã a existat o deposedare sau o expropriereformalã, ci trebuie sã vadã dincolo de aparenþe ºi sã analizeze realitatea situaþiei în cauzã. Convenþiavizeazã apãrarea drepturilor “concrete ºi efective”, de aceea este important sã cerceteze dacãsituaþia echivaleazã cu o expropriere de facto (Sporrong ºi Lonnroth c. Suediei, 23 septembrie1982, par. 63).

Curtea a notat cã, în acest caz, solicitantul a pierdut total ºi definitiv parcela în litigiu dincauza ocupãrii sale de cãtre Administraþia Naþionalã a Drumurilor, care a transformat-o ireversibil,prin construirea unui sistem de evacuare a apelor. Deºi nu a existat niciun act oficial de expropriereºi reclamantul ºi-a pãstrat posibilitatea teoreticã de a vinde acest teren, Curtea a considerat cã

www.editu

rauniv

ersita

ra.ro

2699Cauza Vergu împotriva României

limitãrile aduse dreptului sãu de proprietate au fost atât de severe, încât ele pot fi asimilate uneiexproprieri de fapt, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul 1 (a sevedea, mutatis mutandis, Belvedere Alberghiera S.R.L. c. Italiei, par. 54).

În consecinþã, a existat o ingerinþã în dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale.Pentru a fi compatibilã cu art. 1 din Protocolul 1, ingerinþa ar trebui sã opereze “pentru utilitate

publicã”, în condiþiile prevãzute de lege ºi principiile generale ale dreptului internaþional. Ingerinþatrebuie sã respecte un “just echilibru” între cerinþele interesului general al comunitãþii ºi imperativulde salvgardare a drepturilor fundamentale ale individului (Sporrong ºi Lonnroth, par. 69). În plus,necesitatea de a examina problema justului echilibru nu poate fi antamatã decât atunci când s-aconstatat cã ingerinþa a respectat principiul legalitãþii ºi nu a fost arbitrarã (Iatridis c. Greciei, par.58; Beyeler c. Italiei, par. 107 ºi Belvedere Alberghiera S.R.L., par. 55).

b) Respectarea principiului legalitãþiiCurtea a reamintit cã art. 1 din Protocolul nr. 1 impune, înainte de toate, ca amestecul

autoritãþilor publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor sã fie legal. În special, principiullegalitãþii presupune existenþa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise ºi previzibileîn aplicarea lor (Hutten-Czapska c. Poloniei, par. 163).

În speþã, în ceea ce priveºte temeiul juridic al ingerinþei, Guvernul a susþinut cã art. 17 dinO.G. nr. 43/1997 instituie asupra terenului în litigiu o servitute în favoarea domeniului pe care s-audesfãºurat lucrãrile. În plus, el a afirmat cã, în temeiul Legii nr. 213/1998, sistemele de canalizareºi terenul aferent fac parte din domeniul public.

Curtea a notat, însã, cã art. 17 din O.G. nr. 43/1997 prevede cã terenurile situate în zona deprotecþie a drumului rãmân în administrarea proprietarilor lor.

În plus, Curtea a constatat cã, potrivit Codului civil, cel în favoarea cãruia este stabilitã oservitute are dreptul de a face lucrãrile necesare în vederea utilizãrii ei, cu condiþia de a nu faceasupra fondului aservit lucrãri care sã agraveze starea acestuia.

În speþã, Curtea a constatat cã terenul a fost transformat în mod ireversibil ºi cã reclamantula pierdut controlul dupã ocuparea acestuia de cãtre Administraþia Naþionalã a Drumurilor. Prinurmare, chiar presupunând cã terenul a fost grevat de o servitute, Curtea a reþinut cã, prin ocupareaireversibilã ºi fãrã informarea reclamantului, autoritãþile au depãºit cadrul legal stabilit de Codul civilºi de O.G. nr. 43/1997 pentru exercitarea normalã a servituþii ºi ºi-au apropriat un bun fãrãrespectarea regulilor exproprierii.

În ceea ce priveºte al doilea argument, vizând aplicarea prevederilor din Legea nr. 213/1998,Curtea a observat cã reþeaua de canalizare nu a existat înainte de achiziþionarea terenului de cãtrereclamant, ci a fost realizatã mai târziu, dupã ocuparea terenului de cãtre Administraþia Naþionalã aDrumurilor. Or, aceastã ocupaþie nu a avut niciun temei legal din punct de vedere al modurilor detransfer al bunurilor în domeniul public, din cele prevãzute de Legea nr. 213/1998, spre exemplu:donaþia, vânzarea sau exproprierea.

În consecinþã, Curtea a concluzionat cã aceastã lege nu a putut constitui un temei legalpentru ocuparea terenului.

Având în vedere aceste considerente, în absenþa unui act formal al transferului de proprietate,Curtea a constatat cã situaþia reclamantului nu poate fi consideratã ca fiind “previzibilã” ºi carãspunzând exigenþei “securitãþii juridice” (a se vedea, mutatis mutandis, Burghelea, par. 39).

În ceea ce priveºte argumentul Guvernului, în sensul cã reclamantul ar putea cere instanþeisã-i repare prejudiciul suferit, Curtea a constatat cã acesta a indicat doar un exemplu de jurisprudenþã,ºi anume decizia din 31 martie 2009 a instanþei din Craiova, pentru posibilitatea de a solicitacompensaþii pentru ocuparea permanentã a terenului în cadrul lucrãrilor de amenajare a drumurilor.

Pe lângã faptul cã aceastã hotãrâre a fost pronunþatã dupã ºase ani de ocupare a terenului înlitigiu ºi la mai mult de trei ani de la soluþionarea acþiunii introduse de soþii Vergu, având în vederestãpânirea de cãtre stat a acestui teren ºi lipsa de “previzibilitate” în care reclamantul s-a aflat prinfaptele imputabile autoritãþilor, Curtea nu a putut imputa reclamantului cã nu a încercat, dupã acþiuneainiþialã de a-ºi recupera terenul, o nouã procedurã în despãgubire, al cãrei rezultat ar fi fost incert (ase vedea, mutatis mutandis, Belvedere Alberghiera S.R.L., par. 68 ºi Burghelea, par. 40).