Din jurisprudenþa recentã în materia organizãrii ... · 1/6/2010 · Hotãrârii Plenului...

Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 1/2012 211

1. Înscrierea, în vederea participãriila un concurs de promovare, cuopþiunea „promovãrii efective” sepoate realiza doar în condiþiile în careexistã, la momentul înscrierii, posturivacante alocate la instanþa, respectivparchetul pentru care se opteazã prinînscrierea la concurs.

(Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie,Secþia de Contencios Administrativ ºiFiscal, Decizia nr. 3597 din 21 iunie 2011,Dosar nr. 3855/1/2011)

1. Circumstanþele cauzei. ConþinutulHotãrârii Plenului Consiliului Superior alMagistraturii ce formeazã obiectulrecursului

Prin Hotãrârea nr. 236 din 28 aprilie2011 a Plenului Consiliului Superior alMagistraturii, s-a respins contestaþiaformulatã de doamna judecãtor B.C.împotriva Hotãrârii nr. 292 din 19 aprilie2011 a Secþiei pentru judecãtori aConsiliului Superior al Magistraturii.

Pentru a pronunþa aceastã soluþie,Plenul Consiliului Superior al Magistraturiia reþinut cã, prin Hotãrârea nr. 292/19.04.2011, Secþia pentru judecãtori aConsiliului Superior al Magistraturii arespins contestaþia formulatã de doamnaB.C., judecãtor la Tribunalul Bucureºti,împotriva Hotãrârii nr. 17/12.04.2011 aComisiei de organizare a concursului depromovare a judecãtorilor ºi procurorilorîn funcþii de execuþie din data de 8 mai2011.

În adoptarea hotãrârii contestate încauzã, Secþia pentru judecãtori a avut învedere cã, prin Hotãrârea nr. 17/

12.04.2011 a Comisiei de organizare aconcursului de promovare a judecãtorilorºi procurorilor în funcþii de execuþie dindata de 8 mai 2011, a fost respinsãcererea de înscriere la acest concurs,formulatã de doamna B.C., judecãtor laTribunalul Bucureºti, pentru lipsaposturilor de judecãtor alocate la concursCurþii de Apel Bucureºti - Secþia a II-aPenalã.

Examinând dispoziþiile legale inci-dente, respectiv art. 43 alin. 1 ºi 5 dinLegea nr. 303/2004, art. 1, art. 4 alin. 2 ºi3 ºi art. 6 alin. 1 ºi 2 din Regulamentulprivind organizarea ºi desfãºurareaconcursului de promovare a judecãtorilorsi procurorilor, Secþia pentru judecãtori areþinut cã, distinct de îndeplinireacerinþelor legale de participare la concurs,prevãzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004, republicatã, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare, pentru a fi posibilãparticiparea la concurs, este necesarãalocarea de cãtre Plenul Consiliului a unuipost vacant, la secþia ºi specializareapentru care a optat judecãtorul princererea de înscriere.

Or, Secþia pentru judecãtori aconstatat cã la Curtea de Apel Bucureºti- Secþia a II-a Penalã pentru care a optatrecurenta nu a fost scos la concurs niciunpost de execuþie de judecãtor, astfel cuma rezultat din lista posturilor vacantescoase la concurs.

În ceea ce priveºte susþinereadoamnei judecãtor conform cãreia întrenoþiunea de promovare ºi cea departicipare la concurs nu existã identitate,Secþia pentru judecãtori a reþinut cãcererea doamnei judecãtor a fost respinsã

Din jurisprudenþa recentã înmateria organizãrii judecãtoreºti

ºi a statutului magistraþilor

212 Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 1/2012

pentru lipsa posturilor de judecãtoralocate la acest concurs Curþii de ApelBucureºti - Secþia a II-a Penalã, ºi nupentru faptul cã aceasta nu ar fi îndeplinitcerinþele prevãzute de art. 44 alin. 1 dinLegea nr. 303/2004 pentru a puteaparticipa la concurs.

2. Motivele de recurs formulate derecurenta B.C.

Împotriva Hotãrârii nr. 236 din 28aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superioral Magistraturii, a declarat recurs d-naB.C., în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior alMagistraturii, criticând-o pentru nelega-litate ºi netemeinicie. Prin motivele derecurs dezvoltate ºi precizate, recurenta,solicitând anularea hotãrârii recurate ºiimplicit a Hotãrârii Secþiei pentruJudecãtori ºi a Comisiei de Organizare aConcursului de promovare în funcþiile deexecuþie din data de 8 mai 2011 ºi, pecale de consecinþã, constatarea dreptuluisãu de a participa la concursul din 8 mai2011 dar ºi obligarea intimatului lavalidarea rezultatului obþinut la concursulsusþinut în sesiunea mai 2011, ca ºi lapromovarea într-o funcþie de execuþie laCurtea de Apel Bucureºti - Secþia a II-apenalã, a înfãþiºat urmãtoarele critici ºiaprecieri în susþinerea nelegalitãþii actuluicontestat:

- încãlcarea vãditã a dispoziþiilor art.43 din Legea nr. 303/2004, republicatã ºiale art. 6 alin. 1-3 din Regulamentul deorganizare ºi desfãºurare a concursuluide promovare a judecãtorilor ºi procu-rorilor în funcþii de execuþie, (”Regula-mentul”), derivând dintr-o interpretareconfuzã a acestor texte de lege;

- particularitatea speþei derivã dininterpretarea sintagmei în limita posturilorvacante existente la tribunale ºi curþi deapel, dupã caz, la parchete, cu privire lacare Plenul Consiliului Superior alMagistraturii ºi Curtea de Apel Bucureºtiau oferit interpretãri diferite;

- clarificarea situaþiei postului pentrucare a optat reclamanta ºi cu privire la

care nu avea certitudinea cã nu estevacant în momentul înscrierii la concurs,a avut loc dupã data anunþãrii concursului,respectiv la data de 28 aprilie 2011, potrivithotãrârii nr.254 a Plenului ConsiliuluiSuperior al Magistraturii prin care s-adecis ocuparea pe o perioadã nedeter-minatã a douã dintre posturile vacante aleCurþii de Apel Bucureºti;

- nu s-a pus problema imposibilitãþiiocupãrii unui post devenit vacant dupãdata anunþãrii concursului, fie în urmavalidãrii concursului, fie prin procedeulvalorificãrii rezultatului obþinut la examen,astfel dupã cum rezultã ºi din cuprinsuldeciziei nr.1785 din 17 mai 2006 a ÎnalteiCurþi de Casaþie ºi Justiþie – Secþiacontencios administrativ ºi fiscal;

- în contextul conturãrii rolului ºiatribuþiilor Consiliului Superior alMagistraturii, pe larg enunþate derecurentã, s-a apreciat cã în exercitareaatribuþiei administrative prevãzutã dedispoziþiile art. 35 lit. c din legea deorganizare, Consiliul Superior alMagistraturii a adoptat un comportamentde naturã sã provoace prin el însuºi oconfuzie admisibilã în percepþia unuijustiþiabil de bunã credinþã;

Postul pentru care a optat recurentaa fost declarat vacant dupã data anunþãriiconcursului, respectiv la 28 aprilie 2011,deºi solicitarea Curþii de Apel Bucureºtiîn sensul scoaterii la concurs a avut locîn data de 2 martie 2011, înainte deadoptarea Hotãrârii nr. 32/3 martie 2011a Plenului Consiliului Superior alMagistraturii;

- ilegalitatea sãvârºitã de intimatulConsiliul Superior al Magistraturii rezidãtocmai în adoptarea acestei deciziidiscreþionare, neargumentate pe aspectulprezentat;

- recurenta a precizat cã nu a fãcutdecât sã depunã diligenþe pentru a urmãrisituaþia postului pentru care a candidat ºicare a fost declarat susceptibil de a fiocupat prin promovare la o datã ulterioarã


concursului, nesocotirea exigenþelor deaccesibilitate ºi previzibilitate deorganizare a concursului de promovarecu referire specialã la situaþia postuluipentru care a candidat, fiindu-i imputabilãexclusiv intimatului Consiliul Superior alMagistraturii.

3. Apãrãrile intimatului ConsiliulSuperior al Magistraturii

Prin întâmpinarea formulatã, intimatulConsiliul Superior al Magistraturii asolicitat respingerea ca nefondat arecursului declarat de recurenta B.C., înesenþã pentru motivele reþinute ºi încuprinsul Hotãrârii Plenului ConsiliuluiSuperior al Magistraturii nr. 236 din 28aprilie 2011. S-a arãtat cã d-nei B.C. i-afost respinsã cererea de înscriere laconcurs pentru lipsa posturilor dejudecãtor alocate la respectivul concurs,Curþii de Apel Bucureºti – Secþia a II-apenalã, instanþã pentru care a ales sãcandideze.

4. Soluþia ºi considerentele instanþeide control judiciar

Recursul a fost privit ca nefondat.Examinând actele ºi lucrãrile dosarului

ca ºi hotãrârea atacatã în proceduraspecialã prevãzutã de art. 29 alin. 7 dinLegea nr. 317/2004, republicatã, ÎnaltaCurte a apreciat cã nu subzistã în cauzãnici un motiv de nelegalitate care sãimpunã admiterea recursului ºi anulareaactului atacat, în sensul arãtat derecurentã.

Actele ºi lucrãrile dosarului atestã,incontestabil, cã d-na C.B., judecãtor încadrul Tribunalului Bucureºti s-a înscrisla data de 23 martie 2011 la concursul depromovare a judecãtorilor ºi procurorilordin 8 mai 2011, optând pentru promovareefectivã la Curtea de Apel Bucureºti –Secþia a II-a penalã, specializarea dreptpenal.

La data de 3 martie 2011, PlenulConsiliului Superior al Magistraturii aaprobat organizarea concursului depromovare efectivã a judecãtorilor ºi

procurorilor în funcþii de execuþie, stabilitpentru data de 8 mai 2011, ocazie cu cares-a reþinut cã la Curtea de Apel Bucureºti- Secþia a II-a penalã nu au fost scoase laconcurs posturi de judecãtor (Anexa 2 laHotãrârea Plenului Consiliului Superior alMagistraturii nr. 92 din 3 martie 2011).

Înalta Curte a apreciat cã nu pot fiprimite criticile recurentei vizândmodalitatea în care atât comisia deorganizare a concursului de promovaredin data de 8 mai 2011 (Hotãrârea nr. 17/12 aprilie 2011), Secþia pentru judecãtoria Consiliului Superior al Magistraturii(Hotãrârea nr. 292/19 aprilie 2011) cât ºiPlenul Consiliului Superior al Magistraturii(Hotãrârea nr. 236/28 aprilie 2011) auinterpretat prevederile art. 43 ºi 44 alin. 1din Legea nr. 303/2004, privind condiþiilece se cer a fi îndeplinite de judecãtorii ºiprocurorii ce doresc sã participe laconcursul de promovare.

Este adevãrat, din perspectivãsemanticã, cã între noþiunile de „promo-vare” ºi, respectiv, de „participare” nuexistã identitate. Nu mai puþin însã, într-ointerpretare logico-juridicã a textelorsus-arãtate, este evident cã intenþialegiuitorului a fost în sensul reglementãriiºi organizãrii concursurilor la nivel naþio-nal, ca unicã modalitate de promovare ajudecãtorilor ºi procurorilor, prin partici-parea la astfel de concursuri, în limitaposturilor vacante existente la tribunaleºi curþi de apel, sau, dupã caz, la parchete.

Aºa fiind, împrejurarea cã o astfel decerinþã, a existenþei posturilor vacante, nuse mai regãseºte menþionatã distinct înenumerarea criteriilor stipulate în art.44din Legea nr. 303/2004, nu poate conducela concluzia cã înscrierea în vedereaparticipãrii la astfel de concursuri depromovare, cu opþiunea „promovãriiefective” se poate realiza chiar în condiþiileîn care nu existã, la momentul înscrierii,posturi vacante alocate la instanþa,respectiv parchetul pentru care seopteazã prin înscrierea la concurs. Toate


elementele de fapt enumerate derecurentã, în sensul justificãrii opþiunii salede înscriere la un concurs de promovarechiar în lipsa posturilor vacante, alocatela instanþa, secþia ºi specializarea pentrucare a optat judecãtorul, apar ca lipsitede relevanþã din perspectiva conþinutuluiºi sensului textelor legale susenunþate.

Mai mult, prevederile legale arãtate,sunt reluate ºi în art. 1, art. 6 alin. 1 ºi 2,art. 4 alin. 2 ºi 3 din Regulamentul privindorganizarea ºi desfãºurarea concursuluide promovare a judecãtorilor ºiprocurorilor, aprobat prin HotãrâreaPlenului Consiliului Superior alMagistraturii nr. 621/21 septembrie 2006,cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.

Nici invocarea de cãtre recurentã aunei alte decizii pronunþate de Înalta Curtede Casaþie ºi Justiþie - Secþia contenciosadministrativ ºi fiscal, cu nr. 1785/17 mai2006, nu prezintã relevanþã îndemonstrarea nelegalitãþii Hotãrârii PlenulConsiliului Superior al Magistraturiiatacatã pe calea prezentului recurs, cuatât mai mult cu cât, prin acea decizie despeþã instanþa s-a pronunþat asupra uneicereri de valorificare a unui rezultat obþinutla un concurs de promovare, organizat înanul 2003, sub incidenþa unei altereglementãri, ce nu mai este în vigoare,respectiv a Legii nr. 92/1992, republicatã,ºi a unui ordin, cu nr. 2958/C din 10decembrie 2011, emis de MinistrulJustiþiei.

Faþã de toate cele mai sus arãtate,apreciind cã hotãrârea atacatã nu esteafectatã de nici un viciu de nelegalitate,fiind adoptatã cu respectarea ºi aplicareaprevederilor legale incidente, Înalta Curtea respins ca nefondat recursul de faþã.

2. Condiþii participare la concurs depromovare. Discriminare inexistentã.Deºi judecãtorii militari sunt inde-pendenþi ºi inamovibili ºi au drepturileºi obligaþiile prevãzute de Statutulmagistratului, totuºi, pentru încadrarea

ca judecãtor militar este necesarãdobândirea calitãþii de ofiþer activ încadrul Ministerul Apãrãrii Naþionale, iarpromovarea se poate face numai încadrul instanþelor militare.

(Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie,Secþia de Contencios Administrativ ºiFiscal, Decizia nr. 4327 din 23 Septembrie2011, Dosar nr. 3667/1/2011)

Prin Hotãrârea nr. 240 din 28.04.2011pronunþatã de Plenul Consiliului Superioral Magistraturii a respins contestaþiaformulatã de recurentul C.C., judecãtor încadrul Tribunalului Militar TeritorialBucureºti, împotriva Hotãrârii nr. 296 din19.04.2011 pronunþatã de Secþia pentrujudecãtori a C.S.M.

Soluþionând contestaþia formulatã deC.C., Plenul C.S.M. a reþinut urmãtoarele:

Prin Hotãrârea nr. 296 din 19.04.2011,Secþia pentru judecãtori a C.S.M. arespins contestaþia formulatã de domnuljudecãtor C.C. împotriva Hotãrârii nr. 32din 12.04.2011 a Comisiei de Organizarea concursului pentru promovarea în funcþiide execuþie a judecãtorilor ºi procurorilordin data de 8 mai 2011, având în vederecã, la data înscrierii la concursul depromovare pentru Curtea de ApelCraiova, în calitate de judecãtor militar,deþine statutul de militar activ.

S-a mai reþinut, în cuprinsul Hotãrârii,cã domnul C.C., judecãtor la TribunalulMilitar Bucureºti s-a înscris la concurs ladata de 24.03.2001, în termen legal,pentru promovare efectivã la Curtea deApel Craiova – Secþia penalã ºi pentrucauze cu minori, specializarea dreptpenal.

Din evidenþele Direcþiei ResurseUmane ºi Organizare s-a reþinut cã C.C.funcþioneazã la Tribunalul Militar TeritorialBucureºti din data de 01.06.2010.

Anterior transferului în funcþia dejudecãtor la Tribunalul Militar TeritorialBucureºti, a îndeplinit timp de 9 ani ºi 9


luni funcþia de judecãtor la JudecãtoriaConstanþa ºi Tribunalul Bucureºti. A maiconstatat Plenul cã, domnul C.C.,judecãtor la Tribunalul Militar Bucureºti,la data înscrierii, avea statutul de ofiþeractiv în cadrul Ministerului ApãrãriiNaþionale, condiþie prevãzutã de art.32alin.1 din Legea nr.303/2004, privindstatutul judecãtorilor ºi procurorilor,republicatã cu modificãrile ºi completãrileulterioare, pentru a ocupa o funcþie dejudecãtor militar.

Prin Hotãrârea Secþiei pentru jude-cãtori a Consiliului Superior al Magis-traturii, nr. 488/29.04.2010, C.C. a fosttransferat de la Tribunalul Bucureºti laTribunalul Militar Teritorial Bucureºti,începând cu data de 01.06.2010.

În respectiva hotãrâre s-a menþionatîn mod expres ordinul Ministrului ApãrãriiNaþionale prin care C.C. a fost chemat înactivitate în corpul ofiþerilor cu gradul delocotenent-colonel, în justiþie militarã,specialitatea militarã nr.116 – magis-traturã militarã, fiind pus la dispoziþiaDirecþiei Instanþelor Militare în vedereaîncadrãrii.

Faþã de cele expuse, Plenul Con-siliului Superior al Magistraturii a apreciat,în ceea ce priveºte promovarea domnuluiC.C., de la o instanþa militarã la o instanþãcivilã, cã datoritã existenþei statutului decadru militar activ, aceasta este posibilãnumai la o instanþã ierarhic superioarã,respectiv la o instanþã militarã.

În susþinerea acestui argument au fostinvocate ºi dispoziþiile art.44 alin.1 dinLegea nr.303/2004, republicatã, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare.

Împotriva Hotãrârii nr. 240 din 28aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superioral Magistraturii C.C. a formulat recurs întemeiul art. 29 alin. 7 din Legea nr. 317/2004, republicatã, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare.

În motivele de recurs s-a arãtat cãhotãrârea atacatã este nelegalã ºinetemeinicã, fiind incident cazul de

casare prevãzut de art. 304 alin. 1 pct. 9C.pr.civ. pentru cã este datã cu încãlcareaºi aplicarea greºitã a legii, respectiv a art.43 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, art. 44din Legea nr. 303/2004, art. 6 ºi art. 34din Regulamentul aprobat prin Hotãrâreanr. 621/2006 a Plenului C.S.M.

Legea instituie 3 condiþii, în art. 44 alin.1 din lege, pentru participarea la concursulde promovare: condiþii privind calificativulla ultima evaluare, condiþii privind lipsasancþiunilor disciplinare în ultimii 3 ani ºicondiþii de vechime în funcþie.

Dispoziþiile art. 32 din lege nu instituieo altã condiþie pentru participarea laconcursul de promovare, respectiv ca unjudecãtor de la instanþa civilã care vreasã participe la concursul de promovarepentru o instanþã militarã sã dobân-deascã, anterior înscrierii la concurs,calitatea de ofiþer activ în M.Ap.N., ori caun judecãtor militar de la o instanþã militarãcare vrea sã participe la concursul depromovare pentru o instanþã civilã sãrenunþe, anterior înscrierii la concurs, lacalitatea de ofiþer activ în M.Ap.N.

A fost invocatã jurisprudenþa ÎnalteiCurþi – Decizia nr. 1979 din 12.04.2007 ºis-a apreciat, în motivele de recurs, cãdacã un judecãtor de la o instanþã civilãpoate participa la un concurs de promo-vare pentru o funcþie de judecãtor militarla o instanþã militarã, întrucât condiþiaprevãzutã la art. 32 din lege trebuieîndeplinitã la data numirii în funcþie, nu ladata participãrii la concurs, în aceleaºicondiþii, un judecãtor militar de la instanþãmilitarã poate participa la un concurs depromovare pentru o funcþie de judecãtorla o instanþã civilã, întrucât renunþarea lacalitatea de cadru militar activ, printrecerea în rezervã, trebuie sã operezela data numirii în funcþie, nu la dataparticipãrii la concurs.

De asemenea, s-a considerat cã aufost încãlcate dispoziþiile O.G. nr. 137/2000 ºi cele prevãzute de art. 14 dinConvenþia europeanã pentru apãrareadrepturilor ºi libertãþilor fundamentale.


Recurentul a arãtat cã îndeplineºtecondiþiile prevãzute de art. 44 alin. 1 lit. b)ºi alin. 2 din lege, a solicitat promovareaîn gradul imediat superior celui pe care îldeþine, la o instanþã imediat superioarã,toþi judecãtorii care deþin gradul profe-sional de judecãtor de tribunal, inclusivjudecãtorii militari, pot participa laconcursul de promovare pentru curtea deapel. În sprijinul acestei idei au fostinvocate prevederile art. 1 din Legea nr.304/2004, art. 56 din Legea nr. 304/2004,iar menþionarea distinctã în Legea nr. 304/2004, republicatã, a instanþelor militarefaþã de instanþele civile nu înseamnã cãele sunt parte a unui alt sistem juridicdecât cele civile.

Dacã s-ar accepta punctul de vedereal C.S.M. s-ar ajunge ca nici un judecãtormilitar sã nu poatã accede la funcþia dejudecãtor la instanþa supremã, deºi prinDecizia nr. 866 din 28.11.2006 CurteaConstituþionalã a admis excepþia deneconstituþionalitate a dispoziþiilor art. 52alin. 1 din Legea nr. 303/2004.

Diferenþa de tratament între judecãtoriicare funcþioneazã la o instanþã civilã ºicei care funcþioneazã la o instanþã militarãnu se bazeazã pe o justificare rezonabilãºi obiectivã având în vedere cã:

- judecãtorii militari au, ca ºi judecãtoriide la instanþa civilã, acelaºi statutconstituþional;

- judecãtorii militari sunt numiþi înfuncþie tot la propunerea C.S.M. careîmplineºte ºi rolul de instanþã de judecatã;

- judecãtorii au acelaºi incompatibilitãþica ºi judecãtorii de la instanþele civile,acelaºi drepturi ºi îndatoriri.

Prin respingerea participãrii se încalcãºi principiul egalitãþii în drepturi prevãzutde art.16 alin.1 din Constituþie printratamentul discriminatoriu ce l-a impusacestora la promovarea în funcþia dejudecãtor la o instanþã civilã deoarece s-astabilit o nouã condiþie pentru promovare,inexistentã în actele normative carereglementeazã procedura promovãrii în

funcþii de execuþie a judecãtorilor.Concursul este organizat la nivel

naþional ºi la 08.05.2011 nu se orga-nizeazã douã concursuri de promovare,unul pentru funcþiile vacante la instanþelecivile la care pot participa doar judecãtoriide la aceste instanþe ºi altul pentrufuncþiile vacante la instanþele militare, lacare pot sã participe doar judecãtoriimilitari.

S-a solicitat admiterea recursului,casarea Hotãrârii nr. 240 din 28.04.2011a Plenului C.S.M. ºi, pe cale deconsecinþã, sã fie anulatã Hotãrârea nr.296 din 19.04.2011 pronunþatã de Secþiapentru judecãtori a C.S.M. ºi Hotãrâreanr. 32 din 12.04.2011 a Comisiei deorganizare prin care a fost respinsãcererea sa de înscriere la concurs pentrupromovarea efectivã la Curtea de ApelCraiova – Secþia penalã ºi pentru cauzecu minori ºi sã se constate cã îndeplineºtetoate condiþiile de participare la concursulorganizat la 8 mai 2011.

S-a depus la dosar Decizia nr. 1979/2007 a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie– Secþia contencios administrativ ºi fiscal,copia cererii de înscriere la concurs, copiaHotãrârii nr.296 din 19.04.2011 a C.S.M.– Secþia pentru judecãtori, Hotãrârea nr.240 din 28.04.2011 a Plenului C.S.M.,tabelul cu candidaþii judecãtori care auparticipat la concursul de promovareorganizat la 8 mai 2011.

Consiliul Superior al Magistraturii aformulat întâmpinare ºi a solicitatrespingerea recursului ca nefondat ºi adepus documentaþia care a stat la bazaemiterii Hotãrârii nr. 240/2011 a PlenuluiC.S.M.

Dupã examinarea motivelor de recurs,a dispoziþiilor legale incidente în cauzã,Înalta Curte a respins recursul pentruurmãtoarele considerente:

Recurentul este judecãtor la TribunalulMilitar Teritorial Bucureºti ºi s-a înscrispentru participarea la concursul depromovare în funcþia de execuþie din 8 mai


2011 pentru un post la Curtea de ApelCraiova – Secþia penalã ºi pentru cauzecu minori, dar cererea sa a fost respinsãprin actele ce se contestã în prezentacauzã.

Dintre condiþiile de participare la acestconcurs, Consiliul Superior al Magistraturiia apreciat cã sunt îndeplinite cele privindvechimea, evaluarea, lipsa sancþiunilor,gradul profesional, însã, refuzul participãriila concurs a vizat faptul cã recurentul, fiindjudecãtor în cadrul instanþelor militare,deci, fiind ºi cadru activ, nu poate participala concurs decât pentru un post la oinstanþã militarã ierarhic superioarã.

Pentru a stabili dacã respingereacererii este legalã sau nu, trebuie amintiteprevederile legale ce reglementeazãaceastã materie. Potrivit art. 43 alin. 1 dinLegea nr. 303/2004, promovareajudecãtorilor ºi procurorilor se face princoncurs organizat la nivel naþional, înlimita posturilor vacante existente latribunale ºi curþi de apel, sau, dupã caz,parchete, iar conform art. 4 alin. 1 dinacelaºi act normativ, judecãtorii ºiprocurorii pot participa la concursul depromovare la instanþele sau pacheteleimediat superioare.

În Hotãrârea Plenului ConsiliuluiSuperior al Magistraturii nr. 64/2006, cumodificãrile ulterioare, în art. 4 alin. 1 seprevede cã „Promovarea judecãtorilor ºiprocurorilor în funcþie de execuþie sau peloc, se face în gradul imediat superior celuipe care îl deþine judecãtorul sauprocurorul, pânã la nivelul curþii de apel,pentru judecãtori, respectiv pânã la nivelulParchetului de pe lângã Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie, pentru procurori”.

În art. 4 alin. 3 din aceeaºi hotãrâre,se prevede posibilitatea ca judecãtorii ºiprocurorii sã poatã candida pentrupromovare efectivã la oricare dintreinstanþele ºi, respectiv, parchetele pentrucare s-au stabilit posturi vacante,indiferent de instanþa sau parchetul la carefuncþioneazã.

Din interpretarea acestor dispoziþii,precum ºi în raport de prevederile art. 34din Hotãrârea Plenului Consiliului Superioral Magistraturii nr. 621/2006 de aprobarea Regulamentului de organizare ºidesfãºurare a concursului pentrupromovarea judecãtorilor ºi procurorilorcare prevãd cã dispoziþiile din acestregulament se aplicã ºi judecãtorilor ºiprocurorilor militari, rezultã cã promovareajudecãtorilor de la instanþele militare sepoate face la instanþa imediat superioarã,dar tot militarã.

Nu era necesar ca în lege sã seprevadã condiþia negativã aceea de a nufi cadru militar activ pentru situaþia în careun judecãtor militar doreºte sã participela concursul organizat pentru ocupareaunei funcþii vacante ce face parte dinorganigrama unei instanþe civile deoarecechiar art. 44 alin. 1 din Legea nr. 303/2004ºi art. 4 alin. 3 din Regulamentul aprobatprin Hotãrârea Plenului ConsiliuluiSuperior al Magistraturii nr. 621/2006 sereferã la instanþele ºi parchetele imediatsuperioare.

Tot în baza aceloraºi dispoziþii a fostposibilã înscrierea unor judecãtori de lajudecãtorie, dar cu grad de tribunal, pentruocuparea posturilor vacante la curþile deapel ºi chiar dacã acestea erau încircumscripþia altei curþi decât cea undeîºi desfãºura activitatea.

Plecând de la dispoziþiile amintite, sededuce faptul cã recurentul, fiind judecãtorla tribunalul militar, putea sã participe laconcursul de promovare pentru un postvacant la o instanþã imediat superioarã,dar tot în cadrul instanþelor militare.

Prin hotãrârea atacatã nu se încalcãdispoziþiile art. 2 din Legea nr. 304/2004ºi nu se acrediteazã ideea cã în Româniafuncþioneazã douã sisteme judiciare, unulcivil ºi unul militar.

Într-adevãr, în art. 2 din Legea nr. 304/2004 se prevede cã: „(1) Justiþia seînfãptuieºte în numele legii, este unicã,imparþialã ºi egalã pentru toþi. (2) Justiþia


se realizeazã prin urmãtoarele instanþejudecãtoreºti: a) Înalta Curte de Casaþieºi Justiþie; b) curþi de apel; c) tribunale; d)tribunale specializate; e) instanþe militare;f) judecãtorii”, dar în structura legii seprecizeazã cã în cadrul instanþelor militarefuncþioneazã, potrivit art.56 din Legea nr.304/2004, tribunalele militare, TribunalulMilitar Teritorial Bucureºti ºi CurteaMilitarã de Apel Bucureºti, iar instanþelemilitare au statut de unitate militarã.

Toate acestea dovedesc cã deºijudecãtorii militari sunt independenþi ºiinamovibili, au drepturile ºi obligaþiileprevãzute de Statutul magistratului, totuºiaceºtia, pentru încadrarea ca judecãtormilitar este necesarã dobândirea calitãþiide ofiþer activ în cadrul Ministerul ApãrãriiNaþionale, iar promovarea se poate facenumai în cadrul instanþelor militare.

Nici interpretarea datã de Înalta Curtede Casaþie ºi Justiþie într-o decizie despeþã (decizia nr. 1979/2007 a ÎnalteiCurþi) nu prezintã relevanþã pentru cãsituaþia în cadrul acelui litigiu viza o cerereformulatã de un judecãtor de la o instanþãcivilã care a participat la un concursorganizat pentru un post vacant la oinstanþã militarã ºi viza interpretarea art.32 din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce priveºte încãlcarea dispo-ziþiilor O.G. nr. 137/2000 ºi ale art. 14 dinConvenþie, criticile din motivele de recurssunt nefondate.

Mai întâi, trebuie subliniat cã premisade la care porneºte recurentul în stabilireacazului de discriminare este greºitãdeoarece acesta nu are statut dejudecãtor, ci de judecãtor militar. Dacã arfi fost judecãtor la tribunal nu i s-ar firefuzat participarea odatã cu îndeplinireacelorlalte condiþii prevãzute de lege, larecursul de promovare în funcþia de exe-cuþie pentru un post vacant de judecãtorla curtea de apel, ci refuzul s-a datoratfaptului cã este judecãtor militar.Respingerea cererii nu s-a fundamentatnici pe considerentul cã recurentulfuncþioneazã la o instanþã care nu se aflã

în circumscripþia instanþei în a cãreiorganigramã se aflã postul vacant pentrucare s-a înscris la concurs ci, aºa cums-a arãtat mai sus, respingerea s-adatorat faptului cã recurentul estejudecãtor militar ºi a dorit sã participe laconcursul de promovare pentru un postla curtea de apel, instanþã civilã.

Prin urmare, recurentul nu se aflãîntr-o situaþie comparabilã cu cei faþã decare invocã discriminarea ºi, deci, nusuntem în prezenþa unei discriminãri.

Este adevãrat cã se organizeazãconcursul de promovare la nivel naþionaldar, din interpretarea textelor, aºa cums-a subliniat, rezultã cã judecãtorii militaripot participa la concursul de promovarenumai pentru posturile vacante lainstanþele ierarhic superioare care pot finumai instanþele militare.

Nimic nu-l împiedicã pe recurent, încazul în care doreºte sã participe laconcursul de promovare efectivã la oinstanþã civilã, sã solicite transferul de lao instanþã militarã la una civilã ºi va puteaparticipa la concurs. De altfel, anteriornumirii ca judecãtor militar, recurentul afost judecãtor la instanþele civile ºi în urmasolicitãrii sale de transfer ºi ca urmare aîndeplinirii condiþiilor prevãzute de lege afost transferat la o instanþã militarã.

Apreciind cã actele atacate sunt emisecu respectarea prevederilor legale, înbaza art.312 Cod procedura civilã raportatla art.20 din Legea nr.554/2004, a fostrespins recursul ca nefondat.

3. Rãspundere disciplinarã. Pres-cripþia rãspunderii disciplinare împie-dicã o analizã pe fond, sub aspectulexistenþei/inexistenþei faptelor sesi-zate, a urmãrilor acestora ºi a altor ele-mente relevante în stabilirea existenþei/inexistenþei vinovãþiei persoanelor cuprivire la care s-au desfãºurat verifi-cãrile prealabile/cercetarea discipli-narã.

(Curtea de Apel Bucureºti, Secþia aVIII-a Contencios Administrativ ºi Fiscal,


Sentinþa civilã nr. 5481 29.09.2011, Dosarnr. 9031/1/2010)

Prin acþiunea înregistratã pe rolulÎnaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie sub nr.17/2010, reclamanta L.L.V., judecãtor laCurtea de Apel Bucureºti, a declaratrecurs împotriva Hotãrârii Secþiei deJudecãtori a Consiliului Superior al Magis-traturii nr. 1098/28.10.2010, de respingerea contestaþiei formulatã împotriva Rezo-luþiei nr. 137/CDJ/10.06.2010, invocândnerespectarea procedurii prevãzute delege, art. 46 alin. 3 ºi art. 47 din Legea nr.317/2004, care a condus la: selectareaarbitrarã a persoanelor ºi faptelor pentrucare s-a fãcut cercetarea, stabilirea uneisituaþii de fapt nereale faþã de persoanelecercetate privind existenþa indiciilor desãvârºire a abaterii disciplinare prevãzutede art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004de cãtre judecãtorii care au pronunþatDecizia penalã nr. 93/16.04.2009,cercetarea disciplinarã pentru o abatereprevãzutã de art. 99 lit. e) din Legeanr.303/2004 ºi pronunþarea unei rezoluþiide prescripþie a rãspunderii disciplinarepentru douã abateri prevãzute de art.99lit. e) ºi h) din Legea nr. 303/2004.

La data de 24.11.2010, reclamanta aformulat motive de recurs, susþinând, înesenþã, urmãtoarele:

I. Existenþa unui interes al contestaþiei,respectiv a recursului împotriva soluþiei derespingere a contestaþiei, în cazul soluþieide clasare pe considerentul prescripþieirãspunderii disciplinare.

În cadrul cercetãrii prealabileInspecþia Judiciarã a stabilit cã „existenþaindiciilor privind sãvârºirea abateriidisciplinare poate fi reþinutã, în accep-þiunea noastrã (n.n. a inspecþiei judiciare)cu referire la abaterea disciplinarãprevãzutã de art.99 lit.e) din Legea nr.303/2004, în condiþiile în care instanþa afost sesizatã prin rechizitoriu la data de14.05.1999, iar dosarul a fost soluþionatdefinitiv la data de 16.04.2009, respectivdupã 9 ani ºi 11 luni de la momentul

sesizãrii”.Deºi a stabilit cã dosarul a avut un

interval de soluþionare de 9 ani ºi 11 luniºi patru cicluri procesuale, InspecþiaJudiciarã a apreciat cã depãºireatermenului rezonabil este determinatã deconduita profesionalã a judecãtorilor careau soluþionat cauza în al patrulea cicluprocesual. Termenul de soluþionare acauzei a fost de 2 luni ºi 11 zile, subtermenul de 6 luni recomandat ca termenrezonabil de C.S.M. pentru soluþionareacãilor de atac, acordându-se douãtermene de judecatã, unul pentruneîndeplinirea procedurii de citare ºi celde-al doilea pentru imposibilitate deprezentare a apãrãtorului uneia dintrepãrþi.

Deºi Inspecþia Judiciarã a fãcutcercetãri cu privire la circuitul dosarului ºiexistenþa unei contestaþii la executare,aspectele ce þin de durata procesului pefiecare ciclu procesual nu au fost avuteîn vedere, considerându-se cã eleincumbã exclusiv judecãtorilor care aupronunþat hotãrârea care a rãmasdefinitivã.

Interesul constatãrii unei cauze deexonerare proprii, faptul cã durata dosa-rului nr. 1103/27/2009 nu a fost nerezo-nabilã ºi nu creeazã indiciile unei abateridisciplinare, decurge din faptul cã indiciileprivind existenþa abaterii disciplinareafecteazã independenþa sau imparþia-litatea ori ar crea suspiciuni cu privire laacestea.

II. Încãlcarea art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magis-traturii. Încãlcarea normelor privitoare lacompetenþa dupã materie a Secþiei dejudecãtori, cu consecinþa nulitãþii actelorde procedurã (art. 105 C.pr.civ.).

Contestaþia întemeiatã pe art. 46 alin.13 din Legea nr. 314/2004 a fostsoluþionatã de Secþia de judecãtori, darnu în materie disciplinarã. Contestaþia afost înregistratã pe rolul secþiei pe o listãseparatã, alãturi de cereri care aveau ca


obiect cariera judecãtorilor. Înregistrareacererii pe o listã separatã nu a constituito eroare materialã, având în vedere cãnu au fost respectate normele proceduriispecifice în cazul contestaþiilor carevizeazã domeniul rãspunderii disciplinare.

Conform art. 134 alin. 2 din ConstituþiaRomâniei, Consiliul Superior alMagistraturii îndeplineºte rolul de instanþãde judecatã, prin secþiile sale, în domeniulrãspunderii disciplinare a judecãtorilor ºia procurorilor, potrivit procedurii stabiliteprin legea sa organicã.

Procedura stabilitã prin Legea nr. 317/2004, republicatã, privind ConsiliulSuperior al Magistraturii (art. 46) permiteformularea unei contestaþii împotrivasoluþiei de clasare.

Rolul de instanþã de judecatãpresupune cã litigiul va fi soluþionat într-omanierã obiectivã ºi imparþialã, precumºi cã:

- nu se poate hotãrî asupra unei cereridecât dupã citarea sau înfãþiºarea pãrþilor,afarã numai dacã legea nu dispune altfel(art. 85 C.pr.civ.);

- cererile ºi toate actele de procedurãse comunicã din oficiu (art. 86 C.pr.civ.);

- existã cãi de atac specifice (în speþã,recursul la completul de 9 judecãtori).

Obligaþia pãrþilor de a îndeplini actelede procedurã în ordinea ºi termenelestabilite de lege sau de judecãtor, de a-ºiexercita drepturile procedurale conformart. 723 alin. 1, precum ºi de a-ºi probapretenþiile ºi apãrãrile se poate realizadoar în condiþiile respectãrii cadruluiprocesual prevãzut de lege, respectivaccesul la întregul dosar (de exemplu, nua fost comunicat punctul de vedere alDirecþiei de legislaþie privind aplicareaunor texte de lege în legãturã cu solu-þionarea cauzei).

Una dintre urmãrile soluþionãrii con-testaþiei într-o altã procedurã decât ceaprevãzutã de lege o constituie ºiîncãlcarea art. 49 din Legea nr. 317/2004,cu consecinþã directã asupra motivelor de

recurs ce pot fi invocate (deºi aîncunoºtinþat la 2.11.2010, ConsiliulSuperior al Magistraturii asupra declarãriirecursului, transmiþând, prin fax, o copiede pe declaraþia de recurs).

III. Încãlcarea art. 46 alin. 3 din Legeanr. 317/2004 privind Consiliul Superior alMagistraturii

a). Nerespectarea dispoziþiilor deprocedurã în cazul cercetãrii prealabile.

Legea nu prevede o procedurãderogatorie în cazul pronunþãrii unei soluþiide clasare.

În cadrul procedurii prealabile nu a fostcitatã. A luat cunoºtinþã de faptele recla-mate cu ocazia comunicãrii Rezoluþiei nr.137/CDJ/10.06.2010. O parte a actelor(mai puþin punctul de vedere al Direcþieide legislaþie), respectiv nota nr. 1159/IJ/891/SIJ/2010 ºi cererea formulatã decãtre petent, domnul Iliescu Gheorghe,i-au fost comunicate la 05.10.2010, înurma solicitãrilor formulate în scris, dupãintroducerea contestaþiei.

În fapt, din Rezoluþia nr. 137/CDJ/10.06.2010 rezultã cã s-a formulat oplângere de cãtre un petent, apelant îndosarul nr. 1103/2/2009, care a invocatsãvârºirea abaterilor prevãzute de art. 99lit. e) ºi h) din Legea nr. 303/2004 privindstatutul judecãtorilor ºi procurorilor.

Din memoriul transmis MinisteruluiJustiþiei de cãtre domnul IliescuGheorghe, rezultã solicitarea de acordarea unei audienþe, de trimitere a cauzei lainstanþa de fond, cercetarea aspectelorprezentate în memoriu ºi reluareajudecãþii pe fond pentru a-ºi dovedinevinovãþia.

Inspecþia judiciarã s-a sesizat înlegãturã cu sãvârºirea unei abateridisciplinare (nerespectarea în mod repe-tat ºi din motive imputabile a dispoziþiilorlegale privitoare la soluþionarea cuceleritate a cauzelor, art. 99 lit. e), iarcomisia de disciplinã a pronunþat o soluþiecu privire la douã abateri disciplinare, ceaprevãzutã de art. 99 lit. e) ºi cea prevãzutã


de art. 99 lit. h), exercitarea funcþiei,inclusiv nerespectarea normelor deprocedurã, cu rea – credinþã sau din gravãneglijenþã, dacã fapta nu constituieinfracþiune.

Nerespectarea procedurii prevãzutede lege, art. 46 alin. 3 din Legea nr. 317/2004, anterior întocmirii Notei ce a stat labaza Rezoluþiei nr. 137/CDJ/10.06.2010ºi a rezoluþiei în cauzã a condus la :

- selectarea arbitrarã a persoanelor ºifaptelor pentru care s-a fãcut cercetarea;

- prezentarea unei situaþii de faptnereale privind existenþa indiciilor desãvârºire a abaterii disciplinare prevãzutede art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004de cãtre judecãtorii care au pronunþatDecizia penalã nr. 93/16.04.2009(judecata a durat 2 luni ºi 11 zile);

- cercetarea disciplinarã pentru oabatere prevãzutã de art. 99 lit. e) dinLegea nr. 303/2004 ºi pronunþarea uneirezoluþii de prescripþie a rãspunderiidisciplinare pentru douã abateri prevãzutede art. 99 lit. e) ºi h) din Legea nr. 303/2004.

b). Încãlcarea obligaþiei de stabilire afaptelor, împrejurãrilor în care au fostsãvârºite, precum ºi orice alte dateconcludente din care sã se poatã apreciaasupra existenþei sau inexistenþei vino-vãþiei (art. 46 alin. 3 din Legea nr. 317/2004), având în vedere selectareaarbitrarã a persoanelor ºi faptelor pentrucare s-a fãcut cercetarea ce a stat la bazaRezoluþiei nr. 137/CDJ/10.06.2010 ºi aNotei nr. 1159/IJ/891/SIJ/2010.

Din memoriul trimis de domnul I.Ghe.Ministerului Justiþiei, Inspecþia Judiciarãa selectat doar decizia menþionatã înultimele douã pagini ale memoriului,Decizia Curþii de Apel Bucureºti nr. 93/16aprilie 2009, rãmasã definitivã prinnerecurare. În realitate, cauza a avut maimulte cicluri procesuale, dosarul fiinddisjuns pentru o parte a infracþiunilor,pronunþându-se o decizie definitivã în anul2002 (Decizia C.S.J. nr. 5595 din 17decembrie 2002).

În rezoluþie ºi în nota ce a stat la bazaemiterii acesteia nu se face vorbire desprecelelalte aspecte sesizate de petent înmemoriul transmis Ministerului Justiþiei.

c). Încãlcarea obligaþiei de stabilire afaptelor, a împrejurãrilor în care au fostsãvârºite, precum ºi orice alte dateconcludente din care sã se poatã apreciaasupra existenþei sau inexistenþeivinovãþiei (art. 46 alin. 3 din Legea nr. 317/2004), având în vedere situaþia de faptstabilitã în mod nereal. Inspecþia afirmãîn mod nereal cã, în raport de datapronunþãrii Deciziei penale nr. 93/16.04.2009, existã îndeplinite indiciilepentru existenþa abaterii disciplinareprevãzute de art.99 lit.e) din Legea nr.303/2004, pentru judecãtorii care ausoluþionat cauza în cel de-al patrulea cicluprocesual, cã termenul de un an pentruexercitarea activitãþii disciplinare esteîmplinit. Au fost fãcute cercetãri faþã dejudecãtorii care au pronunþat Decizia nr.93 din 16.04.2009, decizie pronunþatã la2 ani ºi 11 luni de la înregistrareadosarului. Nu au fost cercetaþi alþijudecãtori.

Din motivarea deciziei, aflatã însistemul Ecris, rezultã cã dosarul a avutpatru cicluri procesuale, la instanþelemilitare, la o altã curte de apel din þarã ºila instanþa supremã. La completul cercetatla Curtea de Apel Bucureºti, dosarul a fostînregistrat doar în februarie 2009, caurmare a unei soluþii pronunþate deÎ.C.C.J., prin care pe baza unui regulatorde competenþã ºi a unei cereri destrãmutare s-a stabilit competenþasoluþionãrii cauzei de cãtre Curtea de ApelBucureºti. Cauza a fost soluþionatã la16.04.2009, hotãrârea fiind definitivã prinnerecurare.

d). Încãlcarea obligaþiei de a exista ocercetare disciplinarã pentru ambeleabateri în raport de care se pronunþãComisia de Disciplinã, prevãzutã de art.46 alin. 3 din Legea nr. 317/2004. Comisiade Disciplinã a fost sesizatã cu o singurã


abatere disciplinarã, iar Rezoluþiaconstatã prescrisã rãspundereadisciplinarã pentru douã abateri(cercetarea disciplinarã pentru o abatereprevãzutã de art. 99 lit. e) din Legea nr.303/2004 ºi pronunþarea unei rezoluþiipentru douã abateri prevãzute de art. 99lit. e) ºi h) din Legea nr. 303/2004.

Cea de-a doua abatere nu a fostdescrisã în Notã, iar în rezoluþie arecaracter neclar. În notã se menþioneazãcã aspectele sesizate de petiþionar nu sereferã la contestaþia la executare sau lasoluþia pronunþatã în acest dosar ºi cãanaliza eventualelor aspecte de legalitateale hotãrârii pronunþate nu este posibilã,aceste atribuþii aparþinând exclusivinstanþei de control judiciar. Acesteconsiderente nu s-au aplicat ºi instanþeide apel, formularea unei contestaþii laexecutare fiind consideratã ca suficientãde cãtre Comisia de Disciplinã pentruexistenþa abaterii prevãzute de art.99 lit.h)din Legea nr. 303/2004.

Pentru considerentele expuse, s-asolicitat admiterea recursului, anulareaHotãrârii Secþiei de judecãtori a C.S.M.nr. 1098/28.10.2010, admiterea contes-taþiei ºi respingerea sesizãrii Comisiei deDisciplinã prin Nota nr. 1159/IJ/891/SIJ/2010, constatându-se cã nu au fostrespectate normele de procedurã privindascultarea celor în cauzã ºi cã nu existãvinovãþia persoanelor cercetate.

Prin încheierea nr. 2 din 28 februarie2011 pronunþatã de Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie – Completul de 9Judecãtori s-a dispus scoaterea cauzeide pe rol ºi trimiterea dosarului având caobiect recursul declarat de L.L.V.,judecãtor la Curtea de Apel Bucureºti,împotriva Hotãrârii nr.1098/28 octombrie2010 a Consiliului Superior al Magis-traturii, Secþia pentru judecãtori, sprecompetenþã soluþionare la Curtea de ApelBucureºti – Secþia de contenciosadministrativ, reþinându-se cã actul emisde Consiliul Superior al Magistraturii, ce

constituie obiectul „recursului”, nu faceparte din categoria hotãrârilor prevãzutede art. 49 alin. 1 din Legea nr. 317/2004,republicatã, prin care s-a soluþionat oacþiune disciplinarã ºi nu are caracterjurisdicþional.

La Curtea de Apel Bucureºti – Secþiaa VIII-a Contencios Administrativ ºi Fiscalcauza a fost înregistratã la data de25.03.2011, sub nr. 9031/1/2010.

În cauzã s-a administrat proba cuînscrisuri.

Analizând actele ºi lucrãrile dosarului,Curtea a reþinut urmãtoarele :

Prin Rezoluþia nr. 137/CDJ/10.06.2010a Comisiei de disciplinã pentru judecãtoridin cadrul Consiliului Superior alMagistraturii s-a dispus, în temeiul art. 46alin. 12 din Legea nr. 317/2004 privindConsiliul Superior al Magistraturii,republicatã ºi modificatã prin O.U.G. nr.59/2009, clasarea cauzei cu privire lasãvârºirea abaterii disciplinare prevãzutede art. 99 lit. e) ºi h) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecãtorilor ºiprocurorilor, reþinându-se cã, pentrupretinsa faptã invocatã de cãtre petentulI.Ghe. s-a împlinit termenul de prescripþiea acþiunii disciplinare.

Împotriva acestei Rezoluþii a formulatcontestaþie doamna L.L.V., judecãtor laCurtea de Apel Bucureºti, Secþia I Penalã,în temeiul art. 46 alin. 13 din Legea nr.317/2004, solicitând admiterea contes-taþiei, schimbarea temeiului respingeriisesizãrii ºi motivarea Rezoluþiei, având învedere cã faptele sesizate nu au legãturãcu dosarul nr. 1103/2/2009.

Prin Hotãrârea nr. 1098/28 octombrie2010 a Consiliului Superior al Magistraturii– Secþia pentru judecãtori s-a dispusrespingerea contestaþiei împotrivaRezoluþiei nr. 137/CDJ/10.06.2010,reþinându-se cã, în mod corect, Comisiade disciplinã pentru judecãtori a reþinutcã în cauzã termenul de prescripþie aacþiunii disciplinare ce ar fi putut fiexercitatã pentru pretinsa faptã invocatã


de petent s-a împlinit ºi, în consecinþã,nu mai este posibilã analiza mãsurilordispuse de judecãtori în dosarul nr. 1103/2/2009, din perspectiva respectãriinormelor de procedurã la întocmireadispozitivului deciziei ºi, de asemenea,nici din perspectiva tergiversãriisoluþionãrii fondului cauzei.

Împotriva acestei Hotãrâri a declaratrecurs contestatoarea L.L.V., recurs ce afost calificat de Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie ca fiind acþiune în anulare actadministrativ, ce revine în competenþãsoluþionare Curþii de Apel Bucureºti –Secþia a VIII-a Contencios Administrativºi Fiscal.

Curtea, examinând legalitatea hotãrâriicontestate, prin prisma motivelor invo-cate, în raport de actele ºi lucrãrile dosa-rului ºi de dispoziþiile legale aplicabile, aconstatat cã acþiunea promovatã de recla-mantã este neîntemeiatã, în considerareaurmãtoarelor argumente:

Este neîntemeiat motivul de nelega-litate ce vizeazã încãlcarea art. 47 dinLegea nr. 317/2004, a normelor privitoarela competenþa dupã materie a Secþiei dejudecãtori ºi a normelor de procedurãspecifice în cazul contestaþiilor îndomeniul rãspunderii disciplinare.

Dispoziþiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior alMagistraturii prevãd urmãtoarele:

„(1) În procedura disciplinarã în faþasecþiilor Consiliului Superior al Magis-traturii, citarea judecãtorului sau procu-rorului împotriva cãruia se exercitãacþiunea disciplinarã este obligatorie.Judecãtorul sau procurorul poate fi repre-zentat de un alt judecãtor ori procuror saupoate fi asistat ori reprezentat de unavocat.

(2) Judecãtorul sau procurorul ºi, dupãcaz, reprezentantul ori avocatul sãu audreptul sã ia cunoºtinþã de toate acteledosarului ºi pot solicita administrarea deprobe în apãrare.

(21) Dispoziþiile art. 46 alin. (5) ºi (6)se aplicã în mod corespunzãtor.

Suspendarea se dispune, prin încheiere,de secþia corespunzãtoare a ConsiliuluiSuperior al Magistraturii.

(3) Secþiile Consiliului Superior alMagistraturii, în cazul în care constatã cãsesizarea este întemeiatã, aplicã unadintre sancþiunile disciplinare prevãzutede lege, în raport cu gravitatea abateriidisciplinare sãvârºite de judecãtor sauprocuror ºi cu circumstanþele personaleale acestuia.

(4) Dispoziþiile din prezenta lege cereglementeazã procedura de soluþionarea acþiunii disciplinare se completeazã cudispoziþiile Codului de procedurã civilã”.

De asemenea, art. 46 alin. 13 dinacelaºi act normativ stipuleazã cã :

„Împotriva soluþiei de clasare poate fiformulatã contestaþie de persoanaindicatã la art. 451 alin. 1, de persoanavizatã sau de inspectorul judiciar care aefectuat cercetarea la secþia corespun-zãtoare a Consiliului Superior al Magis-traturii, în termen de 30 de zile de lacomunicarea rezoluþiei”.

Prevederile legale enunþate au fostrespectate la emiterea Hotãrârii nr. 1098/28 octombrie 2010, întrucât hotãrârea afost adoptatã de „secþia corespunzãtorea Consiliului Superior al Magistraturii”,respectiv de Secþia pentru judecãtori, iarfaptul cã, pe rolul acestei secþii,contestaþia a fost înregistratã pe o listãseparatã nu are relevanþã sub aspectullegalitãþii hotãrârii contestate.

Dispoziþiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 reglementeazã obligativitatea citãriijudecãtorului sau procurorului împotrivacãruia se exercitã acþiunea disciplinarã,precum ºi dreptul acestora de a luacunoºtinþã de toate actele dosarului ºi dea solicita probe în apãrare.

În speþã, nu se poate reþine încãlcareaacestor norme de procedurã, întrucâtîmpotriva judecãtorilor care au soluþionatdosarul penal nr.1103/2/2009 nu a fostpromovatã acþiunea disciplinarã, peconsiderentul cã s-a împlinit termenul de


prescripþie a rãspunderii disciplinareprevãzut de Legea nr. 317/2004, anteriormodificãrilor aduse de O.U.G. nr. 59/2009.

Dispoziþiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 instituie obligativitatea citãriijudecãtorului sau procurorului împotrivacãruia se exercitã acþiunea disciplinarã înprocedura disciplinarã în faþa SecþiilorConsiliului Superior al Magistraturii, nu ºiîn situaþia în care se pronunþã soluþiaclasãrii de cãtre comisia de disciplinã,astfel cã nu era obligatorie citareareclamantei în cadrul proceduriiprealabile.

În mod legal a fost respinsã contestaþiaformulatã de reclamantã împotriva Rezo-luþiei nr. 137/CDJ/10.06.2010 a Comisieide disciplinã pentru judecãtori, întrucâtsolicitarea acesteia, de schimbare atemeiului respingerii sesizãrii formulate depetentul Iliescu Gheorghe ºi de motivarea Rezoluþiei, având în vedere cã faptelesesizate nu au legãturã cu dosarulnr.1103/2/2009, ar fi presupus efectuareade cercetãri în privinþa aspectelor invocateîn sesizare, ceea ce ar fi fost nelegal,întrucât la momentul sesizãrii ConsiliuluiSuperior al Magistraturii, respectiv30.04.2010, termenul de prescripþiepentru exercitarea acþiunii disciplinare eraîmplinit.

Prevederile art.47 alin. 4 din Legea nr.317/2004 stipuleazã expres faptul cã :

„Dispoziþiile din prezenta lege cereglementeazã procedura de soluþionarea acþiunii disciplinare se completeazã cudispoziþiile Codului de procedurã civilã”.

Or, art. 137 alin. 1 Cod procedurã civilãprevede obligaþia soluþionãrii cu prioritatea excepþiilor de fond ºi de procedurã carefac de prisos, în totul sau în parte,cercetarea în fond a pricinii.

Prin urmare, în mod legal, fapteleinvocate de petentul I.Ghe. nu au fãcutobiectul cercetãrii pe fond, atât timp cât aintervenit prescripþia rãspunderiidisciplinare.

Neexistând o analizã pe fond, subaspectul existenþei/inexistenþei faptelor

sesizate, a urmãrilor acestora ºi a altorelemente relevante în stabilirea existenþei/inexistenþei vinovãþiei persoanelor vizatenu se poate vorbi de o selectare arbitrarãa persoanelor ºi faptelor pentru care s-afãcut cercetarea ori de stabilirea uneisituaþii de fapt nereale, astfel cã suntneîntemeiate susþinerile reclamantei înacest sens.

În concluzie, pentru toate acesteconsiderente, Curtea a constatat cãacþiunea promovatã de reclamantã esteneîntemeiatã ºi a dispus respingereaacesteia.

4. Formator I.N.M. Calitatea dejudecãtor ºi de procuror, membru alesal C.S.M. este compatibilã cu funcþiade formator în cadrul I.N.M., activitatece poate fi desfãºuratã fãrã a finecesarã detaºarea.

(Curtea de Apel Bucureºti, Secþia aVIII-a Contencios Administrativ ºi Fiscal,Sentinþa civilã nr. 7164 din 29 noiembrie2011, Dosar nr. 4860/2/2011)

Prin acþiunea înregistratã sub nr. 4860/2/2011 din data de 25.05.2011 reclamantaL.A.C. a chemat în judecatã pe pârâtulConsiliul Superior al Magistraturiisolicitând: anularea Hotãrârii PlenuluiC.S.M. nr. 204/7.04.2011 ºi, pe cale deconsecinþã, completarea Hotãrârii nr. 205/7.04.2011, în sensul includerii sale pe listaformatorilor aprobatã de Plenul C.S.M.,în calitate de formator cu normã întreagãpentru formarea continuã la disciplineledrept penal ºi drept procesual penal.

În motivarea acþiunii reclamanta aarãtat cã a fost selecþionatã formator cunormã întreagã la disciplinele „Drept penalºi procesual penal” în cadrul I.N.M., încadrul unei proceduri derulate înconformitate cu reglementãrile legale ºiregulamentare aplicabile în materie înperioada 26.10.2010 – 10.11.2010,finalizatã cu Hotãrârea Consiliului ªtiinþifical I.N.M. nr. 1/25.01.2011.


În ºedinþa plenului C.S.M. din data de07.04.2011 au fost supuse dezbaterii NotaDirecþiei Resurse Umane ºi Organizarenr. 3/2882; 4350; 5370/1154/2011 privindaprobarea listei formatorilor I.N.M. ºi NotaDirecþiei legislaþie, documentare ºicontencios nr. 6773/1154/2011 referitoareposibilitatea unui membru ales de C.S.M.de a desfãºura activitatea de formator cunormã întreagã la I.N.M.

Prin Hotãrârea nr. 204/2011 atacatãîn prezenta cauzã, Plenul C.S.M. aapreciat cã membrii C.S.M. nu pot desfã-ºura activitate de formator cu normãîntreagã în cadrul I.N.M., iar prinHotãrârea nr. 205/2011 a C.S.M. a fostaprobatã parþial lista formatorilor pentruformarea continuã nou recrutaþi, din cadrulcãreia reclamanta a fost exclusã.

Reclamanta a arãtat cã Hotãrârea nr.204/7.04.2011 a Plenului C.S.M. estenelegalã, problema de drept ce se impunedezlegatã fiind aceea dacã funcþia demembru ales al C.S.M., judecãtor sauprocuror, permite desfãºurarea conco-mitentã a activitãþii de formator cu normãîntreagã la I.N.M.

Având în vedere dispoziþiile art. 23 alin.3, 5 din Legea nr. 317/2004 din carerezultã cã suspendarea vizeazã numaiactivitatea de judecãtor sau procuror,respectiv funcþia de conducere ocupatãla instanþã sau parchet, fãrã a avea efectasupra statutului de magistrat, reclamantaapreciazã cã pãstrându-ºi calitatea dejudecãtor, îi sunt aplicabile dispoziþiileLegii nr. 303/2004 privind statutuljudecãtorilor ºi procurorilor, precum ºidispoziþiile art. 108 din Legea nr. 304/2004.

De asemenea, a arãtat reclamanta cãdetaºarea judecãtorilor ºi procurorilor pefuncþii de personal de instruire la I.N.M.este doar o opþiune („pot fi detaºaþi”),activitatea de formator putând fi desfã-ºuratã fãrã a fi necesarã detaºarea, deciºi din poziþia de membru al C.S.M.

Prin întâmpinarea formulatã la data de03.10.2011 (fila 29 dosar) pârâtul C.S.M.

a solicitat respingerea acþiunii caneîntemeiatã arãtând cã, întrucât C.S.M.numeºte ºi revocã directorul ºi directoriiadjuncþi ai I.N.M., desemneazã judecãtoriiºi procurorii ce vor face parte din Consiliulªtiinþific al I.N.M., aprobã structuraorganizatoricã, statele de funcþii ºi statelede personal, s-a apreciat cã esteinacceptabil ca un membru al C.S.M. sãfie la rândul sãu angajat ca personal încadrul I.N.M. Aceastã împrejurareconstituie o situaþie clarã de conflict deinterese potenþial, creând cel puþinaparenþa cã membrii C.S.M. îºi pot folosiautoritatea pe care o au asupra conduceriiI.N.M. pentru a obþine calitatea deformator cu normã întreagã.

Analizând actele ºi lucrãrile dosarului,Curtea a reþinut urmãtoarele :

Reclamanta, judecãtor membru alesal C.S.M. a fost selectatã ca formator cunormã întreagã la disciplinele „Drept penalºi procesual penal” în cadrul I.N.M.,conform Hotãrârii Consiliului ªtiinþific alI.N.M. nr. 1/25.01.2011.

În ºedinþa din data de 07.04.2011,Plenul C.S.M. a pus în discuþie, în raportde dispoziþiile legale în vigoare,posibilitatea unui membru ales al C.S.M.,judecãtor sau procuror, de a desfãºuraactivitate de formator cu normã întreagãla I.N.M. S-a subliniat cã problema dedrept analizatã a fost generatã de faptulcã, în ceea ce îi priveºte pe membriiC.S.M. aleºi în adunãrile generale alejudecãtorilor ºi procurorilor, nu existãdispoziþii legale care sã reglementeze înmod expres posibilitatea sau interdicþiadesfãºurãrii activitãþii de formator I.N.M.,iar soluþia la care s-a ajuns a fost aceeamembrii Consiliului Superior alMagistraturii aleºi în cadrul adunãrilorgenerale ale judecãtorilor ºi procurorilornu pot desfãºura activitate de formator cunormã întreagã în cadrul I.N.M. (Hotã-rârea C.S.M. nr. 204/7.04.2011).

În consecinþã, conform Hotãrârii nr.205/7.04.2011 Plenul C.S.M. a aprobat


parþial lista formatorilor pentru formareacontinuã nou recrutaþi ºi lista formatorilorI.N.M. 2010 – 2011 conform Anexei lahotãrâre, prin excluderea reclamantei dinlistã.

Curtea a apreciat Hotãrârea C.S.M. nr.204/7.04.2011, ca nelegalã, pentruurmãtoarele considerente :

Astfel, aºa cum s-a menþionat ºi încuprinsul hotãrârii atacate problema dedrept analizatã a fost generatã de faptulcã, în ceea ce îi priveºte pe membriiC.S.M. aleºi în adunãrile generale alejudecãtorilor ºi procurorilor, nu existãdispoziþii legale care sã reglementeze înmod expres posibilitatea sau interdicþiadesfãºurãrii activitãþii de formator al I.N.M.

Potrivit art. 23 alin. 3, 5 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior alMagistraturii:

(3) Preºedintele ºi vicepreºedinteleConsiliului Superior al Magistraturii nuexercitã activitatea de judecãtor sauprocuror. Judecãtorii ºi procurorii aleºi camembri ai Consiliului Superior alMagistraturii îºi suspendã activitatea dejudecãtor, respectiv de procuror, referi-toare la prezenþa judecãtorilor în completede judecatã, respectiv efectuarea actelorde urmãrire penalã de cãtre procurori. Laîncetarea mandatului, cei care au optatpentru suspendarea activitãþii îºi reiauactivitatea de judecãtor sau procuror.

(5) Funcþiile de conducere deþinute dejudecãtorii sau procurorii aleºi ca membriai Consiliului Superior al Magistraturii sesuspendã de drept la data publicãriihotãrârii Senatului în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I. Membrii aleºi aiConsiliului Superior al Magistraturii cedeþin o funcþie de conducere la instanþeori parchete, la data intrãrii în vigoare aprezentei legi*), pot opta pentrususpendarea din funcþia de conducererespectivã în condiþiile alin. (3).

Rezultã, aºadar, cã membrii C.S.M.aleºi în cadrul adunãrilor generale alejudecãtorilor ºi procurorilor îºi pãstreazã

statutul de magistrat, suspendarea vizândnumai activitatea de judecãtor sauprocuror, respectiv funcþia de conducereocupatã, nu ºi calitatea de judecãtor ºiprocuror cu toate drepturile, obligaþiile,interdicþiile ºi incompatibilitãþile pe care lepresupune acest statut, aºa cum suntreglementate de dispoziþiile Legii nr. 304/2004 privind statutul judecãtorilor ºiprocurorilor.

Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din Legeanr. 304/2004 funcþiile de judecãtori ºiprocuror, magistrat-asistent ºi asistentjudiciar sunt incompatibile cu orice alefuncþii publice sau private cu excepþiafuncþiilor didactice din învãþãmântulsuperior, precum ºi a celor de instruiredin cadrul I.N.M. ºi al ªcolii Naþionale deGrefieri.

În acest sens sunt ºi prevederile art.108 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 carestatueazã cã „Personalul de instruire alInstitutului Naþional al Magistraturii esteasigurat, de regulã, din rânduljudecãtorilor ºi procurorilor în funcþie, carepot fi detaºaþi în condiþiile prezentei legi,cu acordul lor, în cadrul Institutului, cuavizul consiliului ºtiinþific al Institutului.”

Din interpretarea textului legal sedesprinde concluzia cã, calitatea dejudecãtori ºi procurori, membrii aleºi aiC.S.M. este compatibilã cu funcþia deformator în cadrul I.N.M., activitate cepoate fi desfãºuratã fãrã a fi necesarãdetaºarea, aceasta constituind o opþiunepotrivit legii.

Curtea nu a putut reþine susþinereapârâtului în sensul cã funcþia de membruC.S.M. presupune o activitatepermanentã, fiind exclusã posibilitateaangajãrii în acelaºi timp într-o altãinstituþie, având în vedere cã majoritateaformatorilor din cadrul I.N.M. suntjudecãtori ºi procurori în cadrul instanþelorºi parchetelor unde desfãºoarã o activitatepermanentã ºi nu sunt detaºaþi.

De asemenea, legea nu distinge întreformatorii cu normã întreagã ºi cei cu


normã parþialã, astfel cã nu pot fi reþinutenici considerentele pârâtului legate deimposibilitatea ca magistraþii ce ocupãfuncþie de formator cu normã întreagã sãpoatã ocupa o altã funcþie publicã sauprivatã.

În ceea ce priveºte susþinerea pârâ-tului în sensul creãrii unei „situaþii clarede conflict de interese potenþial”, prinaceea cã directorul ºi directorii adjuncþi aiI.N.M. sunt numiþi ºi revocaþi de PlenulC.S.M., iar Consiliul ªtiinþific al I.N.M. esteprezidat de directorul acestei instituþii,ceea ce ar conduce la o relaþie desubordonare administrativã a conduceriiI.N.M. faþã de Plenul Consiliului Superioral Magistraturii, Curtea apreciazã cã însituaþiile respective existã instituþiaabþinerii de la vot de care reclamantapoate uza atunci când sunt dezbãtuteprobleme legate de activitatea I.N.M.

Mai mult decât atât, aceeaºi situaþiede „conflict de interese potenþial” se poateivi ºi în cazul categoriei formatorilor cunormã parþialã, astfel cã pentru egalitatede tratament ar trebui ca ºi cu privire laaceºtia sã se considere cã este inaccep-tabil sã deþinã calitatea de membru C.S.M.

În consecinþã, pentru cele expuse maisus, Curtea a apreciat acþiuneareclamantei ca întemeiatã ºi, în temeiuldispoziþiilor art. 1, 18 din Legea nr. 554/2004 a admis-o, a anulat HotãrâreaC.S.M. nr. 204/7.04.2011 urmând careclamanta sã fie inclusã în listaformatorilor aprobatã de Plenul C.S.M.prin Hotãrârea nr. 205/2011, în calitate deformator cu normã întreagã pentruformare continuã la disciplinele dreptpenal ºi drept procesual penal.

5. Indemnizaþia pentru maternitatese calculeazã ºi se plãteºte de cãtrefiecare angajator pentru persoaneleasigurate în sistemul de asigurãri desãnãtate ce îºi au domiciliul sau reºe-dinþa în România, ºi care desfãºoarãactivitatea la mai mulþi angajatori, pe

bazã de contract individual de muncãsau în baza raportului de serviciu.

Pentru repararea prejudiciuluimoral suferit ca urmare a faptei angaja-torului de a nu achita indemnizaþia dematernitate, reclamantul este þinut a-idovedi câtimea, potrivit art. 1169 dinCodul civil.

(Curtea de Apel Bucureºti, Secþia aVII-a Civilã ºi pentru cauze privindConflicte de Muncã ºi Asigurãri Sociale,Decizia civilã nr. 4701/01 septembrie2011, Dosar nr. 11726/3/2010, 890/2011)

Prin sentinþa civilã nr.7644/27.10.2010pronunþatã în dosarul nr.11726/3/LM/2010, Tribunalul Bucureºti - Secþia a VIII-aConflicte de Muncã ºi Asigurãri Sociale aadmis în parte cererea de chemare înjudecatã formulatã de reclamanta J.C. încontradictoriu cu pârâtul Institutul Naþionalal Magistraturii ºi a obligat pârâtul sã-iplãteascã reclamantei indemnizaþia dematernitate pe perioada 01.01.2010-28.02.2010 în cuantum de 85% lunar dinmedia veniturilor brute pe ultimele 6 lunianterioare perioadei menþionate mai sus;a respins ca neîntemeiat capãtul decerere ce are ca obiect daunele morale.

Pentru a pronunþa aceastã sentinþã,prima instanþã a reþinut urmãtoarele:

Între reclamantã ºi pârât existã rapor-turi de muncã potrivit Hotãrârii Consiliuluiªtiinþific al I.N.M. nr. 1/30.01.2008aprobatã prin Hotãrârea Plenului C.S.M.nr. 353/10.04.2008, astfel cã s-a înlãturatca neîntemeiatã susþinerea InstitutuluiNaþional al Magistraturii din întâmpinarereferitore la inexistenþa raporturilor demuncã dintre pãrþi. Potrivit art.1 alin.1 lit.a din O.U.G. nr. 158/2005 persoaneleasigurate în sistemul de asigurãri desãnãtate ce îºi au domiciliul sau reºedinþaîn România au dreptul la concediimedicale ºi asigurãri sociale de sãnãtatedacã desfãºoarã activitãþi pe bazã decontract individual de muncã sau în bazaraportului de serviciu. Pentru a beneficia


de indemnizaþie pentru maternitate,condiþia impusã de art. 2 alin. 1 lit. c ºiart. 7, cât ºi art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr.158/2005 este de fi realizat un stagiuminim de cotizare de o lunã în ultimele 12luni anterioare lunii pentru care se acordãconcediul medical, în baza certificatuluimedical eliberat de medicul curant potrivitreglementãrilor în vigoare. Indemnizaþiilese calculeazã ºi se plãtesc de fiecareangajator pentru persoana asiguratã carese aflã în douã sau mai multe situaþiiprevãzute de art. 1 alin. 1 lit. A ºi B ºi caredesfãºoarã activitatea la mai mulþiangajatori conform art. 33 din O.U.G. nr.15872005. Reclamanta a fãcut dovada cucopia certificatelor medicale nr. 0487068ºi nr. 0487083 potrivit art. 1169 Cod civil,cã în perioada 01.01.2010-31.01.2010 ºi01.02.2010-28.02.2010 a fost în concediumedical. Prin sentinþa civilã nr. 1978/08.03.2010 pârâtul a fost obligat faþã dereclamantã la plata indemnizaþiei pentruincapacitate temporarã de muncã pentruperioada 01.09.2009-24.09.2009 ºi aindemnizaþiei de maternitate cuvenitãpentru perioada 26.10.2009-31.12.2009.

În raport de motivarea expusã s-adispus admiterea în parte a cererii dechemare în judecatã ºi obligarea pârâtuluisã-i plãteascã reclamantei indemnizaþiade maternitate pe perioada 01.01.2010-28.02.2010 în cuantum de 85% lunar dinmedia veniturilor brute pe ultimele lunianterioare perioadei menþionate mai sus.

Capãtul doi din acþiune referitor ladaunele morale a fost respins ca neînte-meiat cu motivarea cã, reclamanta nu afãcut dovada, potrivit art. 1169 Cod civil,a câtimii prejudiciului moral suferit caurmare a faptei pârâtului de a nu-i achitaindemnizaþia de maternitate pe perioada01.01.2010-28.02.2010, astfel cã nu suntîndeplinite prevederile art. 269 din Codulmuncii coroborate cu prevederile art. 998Cod civil.

Împotriva acestei sentinþe au declaratrecurs în termen legal ambele pãrþi,

criticând-o pentru nelegalitate pentruconsiderente diferite.

Invocând temeiurile de modificareprevãzute de art. 304 pct. 8, 9 Codprocedurã civilã, recurentul InstitutulNaþional al Magistraturii a susþinut înesenþã pronunþarea sentinþei atacate cuinterpretarea greºitã a actului juridicdedus judecãþii ºi normelor de dreptsubstanþial incidente în cauzã.

În motivarea recursului formulat,recurentul-pârât a arãtat cã, în susþinereacererii sale, reclamanta a invocat art. 33din O.U.G. nr. 158/2005, potrivit cãruia,pentru persoana asiguratã care se aflã îndouã sau mai multe situaþii prevãzute laart. 1 alin. 1 lit. A ºi B ºi care desfãºoarãactivitatea la mai mulþi angajatori,indemnizaþiile se calculeazã ºi se plãtescdupã caz de fiecare angajator. În acesttext de lege, la care se face trimitere (art.1alin. 1 lit. A ºi B din O.U.G. nr. 158/2005)se aratã care sunt persoanele care audreptul la concedii medicale ºi laindemnizaþii de asigurãri sociale desãnãtate, ºi anume cele care: A .desfãºoarã activitãþi pe bazã de contractindividual de muncã sau în baza raportuluide serviciu; B. desfãºoarã activitãþi înfuncþii elective sau sunt numite în cadrulautoritãþii executive, legislative ori jude-cãtoreºti, pe durata mandatului, precumºi membrii cooperatori dintr-o organizaþiea cooperaþiei meºteºugãreºti, ale cãrordrepturi ºi obligaþii sunt asimilate, încondiþiile prezentei legi, cu ale persoa-nelor prevãzute la lit. A.

A arãtat recurentul cã reclamanta, încalitatea sa de formator în cadrul I.N.M.,nu a încheiat un contract de muncã ºi nicinu are un raport de serviciu cu acesta.Conform art. 108 din Legea nr. 304/2004privind organizarea judiciarã, salarizareapersonalului de instruire al I.N.M. seface prin sistemul plãþii cu ora, înfuncþie de numãrul de ore de seminar saucurs susþinute, de indemnizaþia brutãlunarã a funcþiei de judecãtor la Înalta


Curte de Casaþie ºi Justiþie ºi de normadidacticã.

Având în vedere cã formatorii I.N.M.îºi desfãºoarã activitatea într-un cadrulegal specific, propriu situaþiei lor, aceºtianu încheie contracte individuale demuncã ºi nu se aflã în raporturi deserviciu cu I.N.M.

Referitor la principiul invocat de cãtreaceeaºi reclamantã potrivit cãruia formascrisã a contractului de muncã nu este ocondiþie „ad validitatem”, acesta nu arerelevanþã în cauzã, deoarece îºi gãseºteaplicabilitate doar în cazurile în care,contrar prevederilor legale, nu s-a încheiatun contract de muncã scris. Or, în cazulde faþã, tocmai legea este cea carereglementeazã o altã modalitate destabilire a raporturilor dintre I.N.M. ºiformatori, prin alte modalitãþi decât prinîncheierea unui contract individual demuncã.

În motivarea recursului formulat,recurenta-reclamantã J.C. a aratat cã, prinsentinþa recuratã, instanþa de fond,constatând refuzul nejustificat al pârâtuluide a plãti indemnizaþiile cuvenite, a admisîn parte acþiunea, obligând pârâtul la plataindemnizaþiei de maternitate pe perioada01.01.2010-28.02.2010, în cuantum de85% din media veniturilor brute pe ultimele6 luni.

A solicitat recurenta admiterearecursului ºi obligarea pârâtului ºi la platadaunelor morale în cuantum de 1.000 lei,astfel cum a solicitat prin acþiuneaintroductivã. Totodatã, solicitã a secenzura reþinerile instanþei de fond, potrivitcu care “reclamanta nu a probat potrivitart. 1169 Cod civil câtimea prejudiciuluimoral suferit”, fiind unanim cunoscut cãdaunele morale, spre deosebire de celemateriale, nu suportã o cuantificare acâtimii lor, ci ele se acordã prin apreciereainstanþei.

În acest sens, a învederat cã faptailicitã a pârâtului a fost reþinutã chiar deinstanþa de fond, iar prejudiciile morale ºi

legãtura de cauzalitate nu se dovedescîn sensul clasic al termenului, aplicabilprejudiciilor materiale, ci se acordã prinapreciere, în raport de circumstanþelespeþei.

În aprecierea prejudiciului moral pecare l-a suferit reclamanta, în afaraîmprejurãrii, cã declanºarea oricãruiproces este susceptibil de a crea o starede frustrare pãrþii nedreptãþite, aceasta asolicitat a se avea în vedere douãaspecte:

În primul rând, circumstanþele perso-nale în care s-a aflat în perioada01.09.2009- 24.09.2009 pentru care i s-aacordat concediu de risc maternal, fiindsub ameninþarea de a pierde sarcina.

Este lesne de intuit, în aceste condiþiiparticulare de sãnãtate, cât de mult auafectat-o deplasãrile repetate la instituþiapârâtã ºi la notar, deoarece pentru fiecarelunã a fost nevoitã sã depunã o nouãcerere la I.N.M., însoþitã de o copielegalizatã la notar de pe fiecare certificatde concediu medical în parte, cu fiecareocazie fiind tratatã de o manierã cu totulsub demnitatea sa, prin discuþiile avutecu reprezentanþii pârâtului, care, evitânddin motive neºtiute decât de domniile loraspectele de dreptul muncii ºi alasigurãrilor sociale învederate, au axatdiscuþiile în principal pe materia pe carerecurenta-reclamantã o predã în cadrulI.N.M., ºi anume, Metodologia actului dejustiþie.

Un alt aspect abordat în discuþii dereprezentanþii pârâtului a fost cel alnumãrului de ore predate, mic în opiniadomniilor lor, aspect pe de o partenerelevant, întrucât consecinþa ar fi fostcã indemnizaþiile s-ar fi plãtit în acest cazîntr-un cuantum mic, iar pe de altã partenereal, întrucât în general nu i-au lipsitdoar câteva ore pe lunã pentru a o puteadetaºa cu totul de la instanþã la I.N.M.,fiind opþiunea sa exclusivã de a rãmâneºi în cadrul Tribunalului sã îºi desfãºoareactivitatea profesionalã de bazã, aceeade judecãtor.


Deplasãrile repetate, acest soi dediscuþii ºi formularea de cereri de chemareîn judecatã, în perioada în care ar fi trebuitsã se bucure de venirea pe lume a unuicopil ºi în contextul în care indicaþiilemedicale au fost acelea de repaos la patºi evitarea stresului sub ameninþare deavort, respectiv de naºtere prematurã (ase observa din înscrisurile medicalestarea sarcinii, aceea de “placentã praeviacentralã”, caz în care se recomandarepaos absolut la pat), sunt de naturã acrea imaginea prejudiciului moral suferit.

Corelativ, este de apreciat asuprasentimentelor de nedreptate ºi de strespe care le-a încercat, având în vedere ºicalitatea pârâtului, de instituþie specia-lizatã care asigurã pregãtirea viitorilormagistraþi, fiind presupus cã acþioneazãcu bunã credinþã în raporturile salejuridice.

În acest context, recurenta a învederatcã pârâtul a înþeles sã plãteascã de bunãvoie concediul de maternitate altor colegeformator, ba chiar ºi celor care activeazãla aceeaºi catedrã.

În raport de împrejurãrile expuse,respingerea cererii privind daunele moralesolicitate nu s-ar putea justifica prinîmprejurarea cã a obþinut parþial satisfacþieprin recunoaºterea dreptului, întrucât pede o parte, nu s-a îndoit niciun momentde existenþa dreptului, iar pe de altã parte,acest drept nici nu i-a fost contestat deinstituþia pârâtã prin vreun argument deordin juridic; mai mult, ºi buna sa credinþãprocesualã este discutabilã, întrucât nu adepus nici mãcar întâmpinare în dosarulde fond (e adevãrat însã cã a depus unînscris, ce ar putea primi aceastã califi-care, prin care s-a opus la cererea depreschimbare a termenului).

De asemenea, recunoaºtereadreptului prin sentinþa recuratã nu a avutniciun efect în privinþa conduitei pârâtului;astfel, cu toate cã sentinþa esteexecutorie, ea nu a fost executatã pânãîn prezent, astfel încât, în ceea ce o

priveºte, sentimentul de nedreptatepersistã.

Potrivit art. 6.1. din Carta europeanãprivind statutul judecãtorilor, exerci-tarea ca profesie a funcþiilor judiciareimplicã remunerarea judecãtorului la unnivel stabilit în aºa fel încât sã-l fereascãde presiuni ce vizeazã sã influenþezesensul deciziilor sau în general compor-tamentul sãu jurisdicþional, afectându-iastfel independenþa ºi imparþialitatea.

Potrivit art. 6.3. statul are obligaþia dea adopta mãsuri privind asigurareajudecãtorului de profesie împotriva riscu-rilor sociale legate de boalã, maternitate,invaliditate, bãtrâneþe ºi deces.

A subliniat recurenta cã indemnizaþiapentru risc maternal, ca ºi cea pentrunaºtere ºi lãuzie înlocuiesc veniturile cucaracter salarial ºi, prin urmare, lipsirealor în mod nejustificat este de naturã înmod evident a afecta nivelul de traiobiºnuit al persoanei îndreptãþite,persoanã care de altfel, atunci cândstarea sãnãtãþii i-a permis, ºi-a îndeplinitcu pasiune activitatea în cadrul instituþieipârâte ºi a cotizat sume respectabile cãtrebuget.

Nu s-au administrat probe noi în caleade atac a recursului.

Examinând sentinþa civilã atacatã, subaspectul criticilor aduse, a actelor ºilucrãrilor dosarului, normelor de dreptmaterial incidente în cauzã, Curtea aapreciat nefondate recursurile, pentruconsiderentele de fapt ºi de drept ce sevor înfãþiºa în cuprinsul prezentei motivãria deciziei.

Criticile formulate de recurentul Insti-tutul Naþional al Magistraturii, întemeiatepe dispoziþiile art. 304 pct. 8, 9 Codprocedurã civilã sunt nefondate, primainstanþã realizând o corectã interpretarea actului juridic dedus judecãþii ºi normelorde drept material incidente în cauzã.

Astfel, dreptul la indemnizaþia dematernitate solicitat prin acþiunea pendinteºi acordat prin sentinþa atacatã se cuvine


recurentei-reclamante J.C., în baza art.33 din O.U.G. nr. 158/2005, dispoziþiipotrivit cãrora persoana asiguratã care-ºidesfãºoarã activitatea la mai mulþiangajatori, la fiecare dintre aceºtia fiindasiguratã, conform ordonanþei de urgenþãsus enunþate, indemnizaþiile se calculeazãºi se plãtesc, dupã caz, de fiecareangajator.

Ori, recurenta în cauzã a prestatactivitatea atât la Tribunalul Bucureºti, câtºi la Institutul Naþional al Magistraturii,indemnizaþia fiind datoratã separat defiecare angajator, dat fiind faptul cã ºicontribuþiile au fost reþinute ºi virate indivi-dualizat la fiecare angajator.

De altfel, conþinutul în date aladeverinþei nr. 3147/14.09.2009 ataºatãla dosarul cauzei în probaþiune, atestã cãrecurentul Institutul Naþional al Magis-traturii a reþinut ºi virat contribuþia deasigurãri sociale de sãnãtate în cuantumullegal.

În cauzã, este îndeplinitã ºi condiþiaprevãzutã de art. 1 alin. 1 lit. a) din actulnormativ aplicabil în cauzã – O.U.G. nr.158/2005, întrucât între pãrþi au existatraporturi de muncã concretizate prinprestarea muncii ºi plata salariului,salarizare care se realizeazã conform art.44 alin. 2 din Hotãrârea C.S.M. nr. 127/2007 ºi art. 80 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.Raportul juridic existent între pãrþi este unraport juridic de muncã, ce nu necesitãexistenþa unei convenþii, cum nelegalpretinde recurentul Institutul Naþional alMagistraturii, întrucât potrivit art.79 alin.3din Legea nr. 128/1997 – conþinutulconcret al normei didactice se menþio-neazã în fiºa individualã a postului, ceconstituie anexã la contractul individualde muncã.

Cu toate acestea, contractul individualde muncã îmbracã formã scrisã, respectivHotãrârea Consiliului ªtiinþific I.N.M. nr.1/30.01.2008 aprobatã prin HotãrâreaPlenului C.S.M. nr. 353/20.04.2008.

Faptul cã plata indemnizaþiei serealizeazã în funcþie de numãrul de ore ºiseminarii nu implicã inexistenþacontractului de muncã.

Criticile formulate de recurenta recla-mantã sunt, de asemenea, neîntemeiate.Este adevãrat, cã în materia daunelormorale, principiul reparãrii integrale aprejudiciului nu poate avea decât uncaracter aproximativ, fapt explicabil înraport de natura neeconomicã a respecti-velor daune, imposibil a fi echivalatebãneºte, nelegale fiind susþinerile primeiinstanþe, în sensul cã reclamanta „nu ar fiprobat câtimea prejudiciului moral suferit”,pe aspectul în discuþie. În schimb, sepoate acorda victimei o indemnizaþie cucaracter compensatoriu, tinzând laoferirea unui echivalent care, poate fi osumã de bani ce-i permite sã-ºicompenseze rezultatul dezagreabil alfaptei ilicite. De aceea, ceea ce trebuieevaluat în realitate este despãgubireacare vine sã compenseze prejudiciul, nuprejudiciul ca atare. Din acest motiv,instanþa sesizatã cu reparareaprejudiciului nepatrimonial trebuie sãstabileascã o sumã necesarã nu atâtpentru a repune victima într-o situaþiesimilarã cu cea avutã anterior, cât de a-iprocura satisfacþii de ordin moralsusceptibile de a înlocui valoarea de carea fost privatã.

Recunoaºterea unui drept dedespãgubire nu se poate explica decâtprin voinþa de a oferi o satisfacþie carepoate contrabalansa efectul vãtãmãrii ºifãrã ca aceastã satisfacþie sã aibã o realãcorespondenþã cu prejudiciul, astfel cã,la cuantificarea sumei, accentul trebuiepus pe importanþa prejudiciului din punctde vedere al victimei.

Este de netãgãduit cã declanºareaunui proces este susceptibil într-adevãrde a crea o stare de frustrare pãrþiinedreptãþite, numai cã, admiþându-i-seacþiunea, reclamantei s-a realizat osuficientã ºi justã reparaþie a prejudiciuluimoral suferit.


Totodatã, ca orice pretenþie dedusãjudecãþii, prejudiciul moral trebuie dovedit,pentru ca instanþa sã poatã apreciaasupra cuantumului indemnizaþieipecuniare, prin care se recunoaºterealizarea unei reparaþii adecvate,obligaþie neîndeplinitã de reclamantã.Aceasta a indicat cuantumul daunelormorale, însã nu a dovedit vãtãmareaprodusã, sens în care, Curtea va menþinemãsura respingerii acestei cereri caneîntemeiatã, întrucât actele medicaleanexate la dosar, deºi atestã riscul uneinaºteri premature în cazul reclamantei,nu confirmã neapãrat legãtura de cauza-litate între acest risc ºi traumele psihicepretinse de reclamantã a fi suferite, caurmare a deplasãrilor repetate, a deselorcereri formulate pentru plata indemnizaþiei

de maternitate de la recurentul pârâtInstitutul Naþional al Magistraturii,considerând cã prin admiterea acþiunii s-arealizat o suficientã ºi justã reparaþieprejudiciului suferit, aºa cum s-a maiarãtat.

Faþã de aspectele de fapt ºi de dreptmai sus redate, Curtea, în baza art. 312alin. 1 prin raportare la art. 304 pct. 8, 9Cod procedurã civilã, a respins recursurileca nefondate, menþinând ca legalãsentinþa atacatã, fiind datã cu interpre-tarea corectã a actului juridic dedusjudecãþii ºi normelor de drept substanþialincidente în cauzã.

Rubricã realizatã dejudecãtor Paula Andrada Coþovanu,

Curtea de Apel Piteºti

Din jurisprudenþa recentã în materia organizãrii ... · 1/6/2010 · Hotãrârii Plenului...

Documents

Transcript of Din jurisprudenþa recentã în materia organizãrii ... · 1/6/2010 · Hotãrârii Plenului...