*

,

;

t.:*

le.

'+L!.

5

g

':f.$

.Fq*. ]Et4

.s:Lr'ta

,}

HEIDI, FETITA MUNTILOR

)

Drumelele noastre ldsaseri in urmi valeacam de o o16, cind pitrunser6 in micul cdtunDorfli, aflat la jumitatea distantei dintre Ma-yenfeld qi imaquri. Era satul natal al tinereimuntence. Sdtenii o recunoscuri numaidecit,iar portile gi ferestrele incepuri si se deschidila tot pasul in calea ei; o strigau, o chemau.clr lc rispundea tuturor. fird si se opreasci.inainte de a ajunge pini in dreptul ultimeidintre cisulele risipite ale pitorescului cdtun.Aici, o voce ii strigi din pragul unei uqi des-chise:

- Stai pufin, Dete. Dacd mergi mai sus,te-ag insofi o bucati de drum,' ce zicil!

Dete be opri; in clipa aceea, fetiga iqi traseminuta din mina ei $i se asezi pe jos.

- Egti obositi, Heidi? o intrebd tovardgaei de drum.

- Nu, dar, gtii, mi-e cald, rispunse fetila.

- Ei, dacd ifi mai dai un pic de silinp iimai intinzi gi tu nilel pasul, intr.jo ori sintenrsus.

O tinere rotofeie Si drigilaSd lipni dc,,clirtadin cisuta cu pricina 9i'li se alituri drunre ;.'-lor noastre. Fetila se ridici 9i porni in urntafemeilor, care se apucard si discute cu insu-fletire, forfecindu-i pe toli locuitorii citunuluiqi pe cei din imprejurimi.

- Da' unde-o duci pe copila asta. Dete?intrebi, la un moment dat, noua venit6. Nu e

cumva micuta orfani rimasi dupi sora ta?

- Ba da, ea e qi o duc la Unchiul, undetrebuie sd rdminS.

- Ce tot spui? Ti-ai pierdut minfile.Dete?!! Cum pofi face una ca asta? Pun minain foc c[ bitrinul nici n-o si vrea sd audi de

a$a ceva gi o si te goneascd.

- Cu neputinp. E bunicul fetilei pi e de

datoria lui sd faci gi el ceva pentru ea. Pindazi, am tinut-o la mine, dar te asigur, Barbel.ci n-o si scap din pricina ei slujba ce mi se

oferi. Acum e rindul bunicului si facd ceva.

- Spune-mi, Dete, intotdeauna a fost bi-trinul atit de sdlbatic qi de temut'l

- Habar n-am. De unde s6 stiu? Molulare acum gaptezeci de ani, iar eu abia am im-plinit douizeci pi gase. Cu toate astea. dac,

Capitolul ISPRE MUNTII INALTI

Din veselul sat Mayenfeld, o potec6 suie,printre pajigti qi livezi, spre poalele munlilorce domini din aceasti parte intreaga vale. Se

;i simte aici mirosul pdtrunzitor al ierbii demunte, cici poteca e abrupti gi se pierde sus,in

^ pigunile alpine.

Intr-o dimineaJi senini de iunie, o mun-teanci tinlri gi voinici, ducind de mini o fe-tit6 cu obrajii apringi, pigea incet pe aceastipoteci. Fetila si fi avut cinci ani, dar adev6-rata ei staturi era greu de ghicit, cici, inciuda soarelui ce incepuse si dogoreasci,purta pe ea doui sau chiar trei rochile, iarpeste ele un gal gros de bumbac, de culoareroqie. infofoliti astfel gi incdllatd cu pantol'igroqi, bdtuli cu finte, pdrea mai voinici - irtEpturd durdulie care se cilira anevoie pe ptr-rirni5ul abrupt.

nu mi-ar fi teamd cd o sd le aud repetate intoatd valea, ti-al spune bucuroase unele lu-cruri, cdci, vorba ceea, maicd-mea gi cu elerau amindoi din Domleschg.

- Cum adic6, fdcu Barbel jignitd, ru nucrezi cd ag fi in stare sd pdstrez un secret? Teasi-9ur cd n-o sd-[i pari rdu dacd o sd-mi spui.

- Bine, dar bagi de seam6, o vorbd sd nusufli! $i Dete igi inttrarse privirea spre a se

cr)nvinge c[ Heidi n-o putea auzi. Copilulinsa ia-l de unde nu-i; de citeva clipe se des-prinsese de cele doud femei,, iar acestea., inttriul aprinsei discutii, nici nu-i simtiserdhpsa.

Dete se opri; pe prrteca ;;erpuitrrare nu erarrimeni gi se putea vedea pe ea pini laDirrfli...

- Gata, am ajuns, rdspunse Barbel. AmcL'\'a de vorbit cu mama lui Peter, paznicul decapre. $tii, in timpul iernii, toarce pentrumine. Drum bun, Dete, gi noroc!

DeI.' strinse mina tovardgei de drum gi rd-r-,r>r' pe loc s-o urmdreasci din ochi pind lair'.1.ula caband cafenie, aflatd la citiva pagi de::-,.rrginea potecii. Cabana, ce se indlfa la .lu-nrAlatea drumului dintre sat 9i pd;;uni, era atitJe veche gi atit de dirdpdnatS, incit marele ein!)rLrc era vdgduna in care se addpiistea. Cindrintul sufla cu putere, toate scirtiiau ;i tros-neau in ea. din incheieturi: ugile, f-erestrele gi

c:i'r gnnzile din acoperig. Dacd s-ar fl aflat-:i;,," ir-r rirful muntelui, vintul foehn ar f i:r- -.:- Jrn pamint $i ar fi prdvdlit-o la vale.

{r;r .,-.,.ura Peter cdprarul, un biiat de un-:t'i:ZiCi ani. care dis-de-dimineali cobora inD:n-ti si ra caprele spre a le duce la pdscut.\b,re spre seard se intctrcea el in sat, cu ca-pre 1e lur. Ajuns in pia15, vira dou5. degete in

-rurA ;r ;uiera gi, la acest semnal, copiii satu-1ui dAdeau fuga din toate pdr{ile s5-9i ia acasdcaprele: era., dealtfel, singurul moment al zileicind Peter se simfea mai aprrtape de semenii.iir. Acasd, ce-i drept, le avea pe mama gi pebunica rrarbd gi siracd, dar cum el pleca in.uirn ii nu se intorcea la vatrA decit seara tir-zru. nu-5i petrecea acasd, unde s-ar mai t'i pu-Iut bucura de t.rr arf,Sia altor c.rpii. decit rrnr-

pul cit sa-gi bca laptele ;i sa mdnince r) bu-catd de piine, gi ot)aptei. cind dormea. Tatillui, qi el c6prar in tinere1c. nrurise cu ciliraani in urmd. rapus intr-un accident dcmuncd, in padurc; manra. Bri_eitte. era cunos-cutd pretutindeni sub numele cle Cdprdreasa,iar bitrinci ii spuneau cu tofii. sirlplu, Bu-nica.

La inceput fetila il urmdri anevoie, sufocin-du-se in imbrdcdmintea ei prea grr)asd. Nuscr)tea insd r-r vorbS gi se uita cu uimire cindla Peter, care zburda desculf pe pajigteaverde' cind la caprele lui ce se cd;drau sprin-tene. cu picirrarele k)r sub;iri, pe pantaabruptdL., strecurindu-se ugor printre stinci gi

tuflsuri.Deodat[, Heidi se aSezh pe jos ;i, dupd

ce-qi scoase la iuteald pantofii gi ciorapii, se

ridicd din nou q;i incepu sd tropdie de bucurie;igi scoase apoi galul gi rochia de duminica pecare mitu;a Dete i-o pusese peste cea dettrate zilele, ca sd nu aibd nimic de dus. Cindse dezbrdcd $i de cea de a doua rochie, ri-mase numai intr-o fustitrd, iar brafele goale iiie;;eau din minecile scurte ale cirnagu[ei. im-pituri totul cu grija 9i se apuci sa sara 9i ea

in urma capreltrr, aldturi de Peter, la fel desprintend ca intreaga turma.

Peter n u apucase si vacld aceaste schim-bare dar, cind tr zhn pe Heidi in noua ei 1i-nut6., se strimbd $i intoarse capul intr-o parte.Uimirea lui crescu ;i mai mult vdzind grdmd-jt)ara aceea de haine; cisca gura pind laurechi, dar nu sufld o vr)rbd. Heidi se sim(eaacum nespus de uqoard 9i de libera 9i avea unchef nestdvilit de a sta de vtrrbd cu Peter.care se vdzu silit sd rdspundi la nenumdrateintrebdri. Fata voia sd ;tie tot: cite capre are,unde le duce 9i ce face toatd ziulica acolos us'/

$i aga' din vorba in vrrrb6' ajunserd in celedin urmd la caband., nu departe de locul undeii agtepta Dete. Cum ii zdri, Dete strigd ulu-I LA.

- Heidi. ce-ai facut'J Unde-i rochia de du-nrinica ;i cea de toate zilele'l Unde ai lisat sa-lul -.i panir,iii cei noi. pe care abia ti i-a nt

$!r

i

-1}it j

','.{;i&'

+;.

- Nefericito! strigd ea minioasa ( -

venit sa te dezbraci'l Ce inseamnd asta'pierc'lut minlile'l

- Nu mai am nevoie de haine, rA:;---Heidi, lbrd a pdrea citugi de pufin tulbLir"

- N-ai pic dc minte, copil neastinrparse vaita mdtuga. Cine o sd clrboare acunile aduc6'l Pind acolo c drum de o jumdtatc

ord. Hei, Peter, ce stai aici ca bf,tut in eL

dd fuga;;i adu pachctul...

- Nu pot'9i a;a sint in intirzierc'. :'

pur.rse Peter neclintit,, cu rniinile in buzui..,

- Dacd stai 9i te zgiie;;ti a;a la minc-. ;-,-.

alegi cu nimic, strigd rnatu;a Dcte . N{ai ^

"'ino-ncoace, si-tri clau ccva frunt.ls...

$i rostind aceste cuvittte. it arata ull b-i

stralucitttr. Aga stind Iucrurile. Peter p.'r:.vale zburind. de parca ar it ar ut artitiiutr' pircl.retttl 1a sttbsuoari )! :c itlLip. l'.l. r::-,::. ir,;it t:iAttt..i rl.. .'.r... '-t ;, -. :

-,-- ,--:. : .- -l':; -: :.,:.,.:. -i''I.':. :-. .l:'-.

'i;,li:.]

-1 1.1 1. Ljnde-s ciorapii trictrta!i ctt tllitla

JOHANNA SPYRI

Incet, incet copiii pi caprele o ldsard pe m6- - Treaba dumitale; nici pe mine nu m-a

I)upi trci sl'erturi de ori de mers, micu'upA aiunse la p[gunea de pe ctrama muntc-l. urrdc se afla cabana Unchiului, a$ezate ir)6taia rinturilor, dar gi a silarelui gi de undcrbralr5ai cu privirea intreaga vale. in spateleisulcr se inilfau trei brazi bdtrini, cu cren-ile mari gi stufoase, iar mai sus se intindeauIte povirniguri, acoperite de iarbd., ce se pier-eau departe in nigte stinci abrupte qi ple-Jve.Unchiul gedea pe o bancd in fala cabanei.'u pipa in guri 9i cu miinile pe genunchi, se

ita linigtit la cei ce urcau.

r;a Dete in urmd gi Heidi ajunse sus ceaintii. Se duse direct la bdtrin si intinzindu-irina ii spuse:

- Bund ziua, bunicule!

- Hm! Ce vrei sd spui? intrebi bdtrinurJ '--, \'urc€ asprd, stringindu-i minuta gi misu-l,l-,. indelung cu ochii lui iscoditori, de sub::.inc:neie stufoase.il;iCr ii infruntd privirea fdrd sd clipeascd.u ie mat situra sf,-l cerceteze pe acest bu-

:c cu barba lung6 gi cu sprincenele dese pilre . ce se imbinau la rdddcina nasului. intrc

- De ce-ai adus-trl intrebd tiios bdtrinul.lar tu, de colo, strigd la Peter, ce stai? Poti sa

pleci cu caprele tale, ;i aga ai intirziat. $r nuuita sd le iei qi pe ale mele.

Peter il ascultd fdri s5 cricneascd gi igi luanumaidecit tilpdgifa. Pricepuse din privireamogneagului ci nu mai era cazul si rimini.

- Acum e rindul dumitale s-o [ii, ris-punse Dete. La minc a stat patru ani. eumi-am fdcut datoria.

- Aha, flcu bdtrinul, aruncindu-i o pri-vire sfredelitoare. $i dacS micufa se plictiscgrccu mlne gr incepe sd pling6, ce md fac'l

ajutat nimeni cind m-am trezit cu ea pe capgi, vorba ceea, aveam gi aqa destule necazurrcu mama. Acum, ins6, trebuie sd plec li dum-neata egti ruda ei cea mai apropiatd. Daci nuvrei s-o trii, n-ai decit, faci cu ea ce vrei. Dacdmoare, dumneata o sd fii de vind gi n-o si fieasta singura ispravd pe care ai avea-o pe cu-get.

Dete era ugor tulburatd, se incilzise vor-bind pi o luase gura pe dinainte. La ultimelce'i cuvinte. bdtrinul se ridicd cie pe bancd gi trprivi atit de fioros, incit ea se sperie gi se d6ducu cifiva pagi inapoi. Bdtrinul ridici bragul qi

spuse poruncitor:Pleac6, gi sd nu te mai vdd

mp. sosl 5

n moment: intimple

- Bund ziua. Unchiule, rosti Dete, apropi-rdu-se de bitrin. Ji-am adus-o pe Heidi, fe-1a iur Tlrbtas 5i a Adelheidei. Cred cd nu irr.1r JiCUflt'r>tr. cdci n-ai mai vdzut-O de cind,-3 Un an.

r mltuga, insolitd de Peter, care ladat se oprise si vadd ce avea sd

Dete nu a$tepte sd i se spund de

- La revedere, Unchiule, laHeidi! strigd ea qi, intr-o clipd, ofugd li nu se mai opri decit inDiirfli...

na o;,-il

doud ori.revedererupse I:r

vale, la

HEIDI, FETITA MUNTILOR

Capitolul 2

LA BUNICUL

De inclata ce Dete se ficu nevizuti, buni-cul se aqez[ din nou pe banca lui. Trigearrdinc din pipd gi pufiia de zor, scolind in-truna nori mari qi albi de fum; in timpulacesta, stitea cu privirea atintiti in qlmint 9inici o vorb[ nu iegea din gura lui. In agtep-tare, Heidi se uita cu plicere in jurul ei. Maiintii, descoperi staulul caprelor, lipit de ca-ban6, qi bigi de seamd ci e pustiu. Merseapoi'mai departe cu cercetirile ei gi ajunse inspatele cabanei, la brazii cei falnici li bitrini.-\ici, vintul sufla tare gi se furiga printre ra-muri cu atita repeziciune, incit stirnea irlpreajma lor un freamit tinguitor.

Heidi se opri s6-l asculte. Vizind-o cum stinemigcati, bitrinul o intrebS:

- Ei, gi acum ce-ai vrea si facil

- Aq vrea si mi uit cum aratd cabana pe

dinduntru, rlspunse Heidi.

- Bine, vino! $i ridicindu-se in picioare,bunicul se indrepti spre intrarea in cabani.Dar ia-ti gi hainele, se gribi el si adauge, pe

un ton poruncitor.

- Nu mai am nevoie de ele, rbspunseHeidi.

Bunicul se intoarse cu mirare spre nepoata::- :ri cirei ochi negri, ce aldeau de nerib-;;rc- rridau dorinla ei nestivilitl de a afla ce

anume se ascundea in interiorul cabanei.

,,Nu e lipsiti de bun-simt", spuse el ingoaptl, apoi, cu voce tare, adiugi:

- De ce nu-ti mai trebuie?

- Fiindci mie imi place mai mult s6 fiuugoar6, ca si pot umbla a$a cum umbli ca-prele.

- Me rog, asta poli s6 faci, dar, pini una

alta, ia-\i hainele. O si le punem la pistrarein gifonier. Pricepi?

Heidi il ascult[.Bitrinul deschise uga gi rnltara amindLrr

intr-o odaie destul de incipitoare, ce se intin-dea pe toati lungimea cabanei. Heidi anirlthainele in qifonier cu atita nepisare, de parcaar fi vrut sd le amestece in vdlmigagul acela.spre a nu le mai gisi niciodati. Apoi. r.-'trr-du-gi privirea prin odaie, intrebe:

- Eu unde o si dorm. bunicule?

- Unde vrei, rdspunse bitrinul.Fetitei ii plicu rispunsul. Cerceti cu aten-

lie intreaga inc{pere qi deodati ochii ei des-

coperiri, lingi iiatul bunicului, o scirili. Se

sui pe ea gi pitrunse in pod, unde in dreptulunei grdmezi de fin proaspit, cu miros imbie-tor, se ridica o lucarni rotundd, prin care se

vedea intreaga vale.

- Aici vreau si dorm, buniculel stngaHeidi, fericitd. Vino 9i tu si vezi ce frum..s e

aici!

- $tiu, rispunse bitrinul, cu voce do-moa16.

- Vreau si-mi fac patul; nu-mi aduci un

ceargafl

- Pe| si-1i aduc, ce si fac... spuse bltri-nul, gi,scotocind cu rdbdare prin dulap, gisiin cele din urm6 o bucati de pinzl asprd. Se

sui cu ea in pod unde, intre timp, fetila i;ipregltise lingi lucarnd6rn culcuq de toatd fru-musefea.

- E bine ficut, spuse el; uite, ti-am adusqi un cearqaf, ia-l qi intinde-1.

Bucata de pinz6 era atit de grea, incit fetilaabia o putu ridica de jos. Cum era insl destulde mare, ii strecur6 marginile sub grimada de

fin. aga fel incit culcugul semdna acum cu utrpaf in toat6 regula.

- Dar ce-ai zice daca mai intii am mincaceva'l intrebd bunicul.

Prinsd cu pregititul patului, Heidi uitase detoate, dar vorbele bdtrinului avurd darul sd-iaduci aminte ci e lihnitd de foame. Dimi-neata, in zori, inainte de plecare, mincase irbucati de piine 9i bduse o ceagcd dc cafea culapte; de atunci, insi, bdtuse atita amar dedrum fdrd sd pund nimic in gurd ;i asra iistirnise r) pofte de mlnCare nemalp(rmenlta

sI se cttdeasca.De aceea spuse fdri- Da, n-ar fi rdu

- Atunci, dacd sintem de acecagi pirere,sd ctrborim...

Aluns in odaie, bunicul se apropie de va-trd, lui ceaunul mare gi in locul lui atirna unaltul mai mic, apoi se agezd pe un scdunel cutrei pici()are gi incinse un foc puternic, la alecdrui fl5cdri conJinutul ceaunului incepu re-pede sd fiarbi. Dupd aceea, infipse intr-tr fur-culild lungd o bucatd mare de brinzi qr seapucd sd o invirteasci incet deasupra focului,aga fel incit sd se moaie qi sd se rumeneascdpe indelete. Heidi il urmS.rea cu cea mai mareatentie; in timpul dsta ii veni in minte tr ideepi deodatd nu-qi mai gisi astimpdrul. Cindbunicul se intoarse gi se indreptd spre mas6,cu ceaunul aburind gi cu brinza in virful fur-culilei, masa era gata pusd. Cdci Heidi., is-teafe, nu stdtuse degeaba gi, in timp ce bdtri-nul trebdluia pe lingd vatrd,, ea scosese la iu-feal6 din dulap piinea, doud farfurii li doudcuf ite qi le agezase frumos pe masd.

- Me bucur cd. te-ai gindit la treaba asta,spuse bunicul intinzind brinza pe piine.

Cind vdzu ceaunul, Heidi isi d6du seamacd mai lipsegte ceva gi se repezi din nou ladulap. Negdsind in el decit o singurd ceagcd,mai lud qi un pahar.

- Foarte bine, o lSudi bunicul, vdd cd gtiisi te descurci: dar, ia spune tu. unde vrei sdstai?

Cum singurul scaun din casd era ocupat debitrin, Heidi trase de lingd vatrd sciunelul cutrei picioare qi se agezd pe el.

- Egti prea micd 9i nu ajungi pind lamasa, blgd de seamd bunicul qi, apropiincl

bde

scaunul lui de scdunelul fetilei, ii facu cr A_sufi numai pentru ea. Dupdo ceagci cu lapte cald gi-ipiine cu brinzd rumeniti, iar el se agez6. pe uncoltr al mesei gi o privi indelung. Fetita ;pucecea$ca gi o dddu peste cap dintr-o suflare,apol scoase un geamdt de mulfumire.

- Egti sigurd cd-gi place laptele dsta? o in_trebi bunicul

Niciodatd n-am mai bdut un lapte agaun.Atunci sd-f i mai dau o ceagcd.

- Mullumesc, bunicule, rdspunse Heidi,mugcind cu poftd din tartina cu brinzd.

Dupd cc isprdvira de mincat, bdtrinul seduse sd rinduiasci prin staul, iar Heidi il ur-mari cu atentie si vad6 cum mlturi gi a9-terne finul proaspet pentru caprele lui. In-trari apoi impreund intr-o mic6 magazic,unde bunicul lua trei betre frumos cioplite gi ..,

scindurd pdtrata in care ficu la reDezealir trcrgduri, gi in fiecare dintre cele trei gauri intrtr-duse cite un bdf. Cind rorul fu gara, Heidi rd_mase nrutd de admiralie vdzind in fafa ei unsciunel cu trei picioare, asemdndtor cu celdin odaie, atita doar cd era ceva mai inalt.

- Ce te uifi a;a'l rr intreba bdtrinul.

- Asta... esta e scaunul meu... ce reoedel-ai fdcut!...

Cu un ciocan gi citeva cuie in mind, buni-cul incepu apoi sd dea tircoale cabanei 9i, dincind in cind, mai bdtea pe ici pe colo cite uncui, ca sd intdreasci locurile mai slabe. Heidise linea dupd el pas cu pas gi nu-i scapa ni-mic din ceea ce fdcea bi"trinul...

in dreptul cabanei' turma se mai domoliun plc.

La un momcot dat, doud capre frunt.rase.una albd gi alta tdrcatd., se desprinsera din 5i-rul celorlalte gi,' apropiindu-se de bunic. ince-pura s6-i lingi miinitel ele gtiau ci, in fiecarcseari., bdtrinul le a$teaptd cu obiqnuitul drt,bde sare.

Peter nu mai zabor.i nici o clipd 9i igi razumai departe de drum, coborind spre Dirrfli cuzglobia sa turmd. Heidi. in culmea lcricirri.sdrea neastimpdrati de la.. capra la alta >r

aceea, ii umpludidu o felie de

l0

'&

'lcE. ,td-:'+F.-' 4ar|i.':

.H,t

nu $tla pe care s-o mingiie mai intii.- Astea-s caprele noastre, bunicule,l

Amindoud? $i-o sd stea tot timpul aici, cunoi? gi-o sf, doarmi aici, in staul? intreba eade zor, in timp ce bdtrinul abia mai pridideacu rdspunsurile la fiecare din intreb6rile ei.

Cind caprele incetari si-i mai lingi miinile,bunicul ii spuse nepoatei:

- Du-te in casd qi ad6 o can6 qi o bucatide piine.

Fetila il ascultd 9i intr-o clipitd fu inapoi.Bunicul incepu sd mulgd capra albi 9i, dupdce umplu cana cu lapte 9i tiie o felie de piine,ii spuse nepoatei sd bea gi sd m6nince, apoi

si meargi la culcare. ii uri noapre bund gi s,grdbi si adauge:

,- Yezi c[ mdtuqa Dete 1i-a ldsar un pachet cu nigte cimdgufe gi alte lucruri de imbricdminte. Sint jos, in dulap. Dacd, ai nevoirde ceva, ia de acolo. intre timp, eu mI durcu caprele in staul.

- Noapte bund, bunicule, noapte bund! $alergind in urma bdtrinului, care tocmai dis.pdrea_cu canrele in spatele cabanei, mai strigao dat6: Bunicule, bunicule, ai uitat si_mi spurcum le cheamd!...

- Pe cea albi o cheamd Fulg-de_nea, iarpe cea td,rcatd,, pestrifa...

t2

HEIDI, FETITA MUNTILOR

in citeva minute, cobori sciriga 9i iegi fuga infata cabanei. Peter era acolo, cu turma lui.iar bunicul tocmai dechidea staulul si iasd

Fulg-de-nea gi Pestrila. Alergd in intimpina-rea celor dou6 prietene, strigind de zoi'.

..Bun6 zi.ual"

- Vrei sd te duci 9i tu cu ele la pSscut? in-trebi bunicul.

Heidi siri in sus de bucurie.

- Atunci, mai intii du-te de te spal6, nude alta, dar aici, s5 gtii, trebuie si fii foartecurat6. daci vrei s6 nu ridl de tine soarele depe cer. Uite, totul e pregitit, spuse bitrinul,aritindu-i un lighean cu ap6.

Fetila zburd intr-acolo qi incepu si se spele

de zor.intre timp, bunicul intr6 in caband li-l

chemi pe Peter dup6 el.

- Hei, general al caprelor, vino incoaceadd qi sacul tiu de merinde.

Peter il asculti qi se duse.

- Deschide-l, ce stai! ii mai spuse buniculcu glas poruncitor 9i in clipa urmdtoare viriin sac un codru zdrav6,n de piine gi o bucatlmare de brinzi.

Peter cdscd ochii cit cepele, atit era de

uluit, cici numai porfia de piine era de nugtiu cite ori mai mare decit felia de piine nea-gri care alcituia prinzul siu amirit.

giCapitolul 3

LA PA$UNE

A doua zi, dis-de-dimineal[, un fluieratstrident o trezi pe Heidi din somn 9i, cinddeschise ochii, o razi strilucitore ce se stre-cura prin lucarni pini la culcugul ei fdcea ca

totul in pod s6 luceascd de parci ar fi fostpoleit cu aur. Se uite uimite in 'jurul ei, ne-maigtiind unde se afli. Cind auzi insd voceabunicului, iqi aduse aminte de toate intimpli- - Yezi, ai grij6, mai adiugi bunicul; larile din ajun, de urcugul pe panta abrupti a amiaz6, fetilei ii mai mulgi doui clni cu

muntelui gi, indeosebi, de momentul despirti- lapte, c6ci ea nu gtie si bea de la ugerul ca-

rii de bitrina mitugl Ursula, care asurzise prei. $i te mai rog si fii cu ochii in patru, sd

riu de tot qi vegnic se plingea de frig; de nu cadl . de pe stinci. M-ai inteles?

aceea mai tot timpul qi-l petrecea lingi focul ,ifi'aipa aceea apiru Heidi.din bucit[rie, ori lipiti de soba din odaia !;:Ei, ce zici, bunicule, acum o si mai rid6mare. Siricula nu mai auzea aproape deloc soarele de mine? intrebi ea cu mindrie.gi Heidi, ca si poatd fi supravegheat6, trebuia Se frecase bine cu o cirpi aspri, pe git, pe

si se joace mereu prin preajma ei; aga se face brate gi pe obraji, de i se rogise pielea ca ra-ci deseori copila se simtea incitugat6 gi nu o cul. Bunicul zimbi ugor.

dati fusese ispititd s-o zbugheascd in uli;6. - Nu, acum n-o si aib6 de ce sd ridi. DarCu atit mai mare ii fu bucuria cind se trezi in tine minte, deseari va trebui iar si te speli,noul ei cimin. Amintirea celor v[zute cu o zi cici, dupi o zi de zbenguialS cu caprele, o siinainte 9i gindul la ce avea si mai vadi ii um- te intorci acasi neagri ca smoala. Ei, ;i-a-pleau inima de bucurie. $i, mai ales, ardea de cum, la drum!neribdare si revadi cit mai repede cele doud Trupa porni cu voiogie pe povirnigul ce du-ciprile. Sdri sprinteni in picioare, se imbricd cea spre p6gune. Peste noapte, vintul risipise

dc- pe cer ultimii nori gi bolta avea aculrrcLrlr)are de un albastru fermecdtor.

Sus, sus de tot. acolo unde ai sa rezi in

Frumusefea sclipitoare avu darul s_o in_cinte pe Heidi in asemenea mdsurd. incit nrr_titicu rriti de Peter gi de capre. Se sintleaatrasd in toate pdrlile gi nu mai prididea cuculesul florilor, in dtrrinfa de a-gl imptrdobiodaia cu toate culorile pajigtei. Si nu se ldsapind cind nu-gi umplu poala gorfului cu flori.Peter avea destuld bdtaie de cap cu caprele.Sdreau, zvd,p6,iate,9i se imprdgtiau care inco_tro, incit sirdcuf ul era silit sd fluiere si sdpocneascd tot timpul din bici, ca sd le aduc6inapoi pe cele mai plimb6refe.

- Unde eqti, Heidi? strigd el deodatd, cutulburare in slas.

dati gi un vultur cloncdnitor...Incurajati: de aceast6 promisiune, Heid

vuti numaidecit, cu 9or1ul incdrcat de flori.,. DctrdatS:., micul pdstrrr incepu sd fluiere stsi strige ceva in gura mare. Heidi nu Stia ce

inseamni asta, in schimb caprele gtiau cdci in

vaz,u

I I ()fl

., -:^d ZIJ

Aici, ii rispunse o voce, dar peter nupe nimeni, cdci Heidi se agezase in spa_urrei movi le. in mijl,rcul unui cimp cuce imbdlsdmau aeru..Vino-ncoace, sd nu cazi d.ebunicul!

pe stinci, aqa

Heidin esaI,

- Dar unde sint stincile,/ intrebdfbrd si sc migte, tregind in piept, cuparf'urlrrl ame[itor al florilor.

't

" ,jt\ '

'3-'

1

,{

f.

'.!hir

'1."tl

clipa urmitoare sosir6 in goan6, una dupdalta. Turma era adunatd la un loc. Citeva ca-

pre pigteau liniqtite, altele parci de plictiseal6se hirjoneau izbindu-se ugor cu coarnele.Heidi didu fuga in mijlocul lor 9i nu mai pu-

tea de fericire vdzind ce frumos se joacd ant-malele. Se apropia de fiecare in parte, si le

cunoascd mai bine, cdci se deosebeau intreele,, fie printr-un semn, fie printr-o purtareaparte.

in acest timp, Peter se duse sd aducd sacul

cu merinde, a$ternu masa pe jtrs. aptli fdcuimpdrleald cinstiti, a$a cum primise porunc1,punind portiile mai mari in partea fetitei,portriile mai mici in partea lui qi cana la mijloc.

Dupd aceea, o mulse pe Fulg-de-nea gi um-plu cana de lapte proaspat 9i gustos. gi t-l

chemd pe Heidi, care nu se mai sdtura jucin-du-se cu caprele. Era atit de zglobie 9i zbur-dalnici, incit Peter fu nevoit sd mai repete de

citeva ori chemarea pind cind fetila, zdrindmasa intinsd pe iarb6, incepu si lopdie 9i mat

tare de bucurie.

- Haide, e timPul si mincdm, treci la

masi, ii porunci Peter.

- Laptele e pentru mine'l intreba Heidi.

- Da' Si buc[tile astea mari de piine qi

brinzd tot ale tale sint.Fetitra d[du cana peste cap, dintr-o rdsu-

flare, pi Peter i-o umplu din nou. Apoi Heidirupse piinea in doui qi-i intinse lui Peter bu-cata mai mare gi toati brinza. Bdiatul se co-dea, minunindu-se un pic, cici in viala lui nu

cdpitase dintr-o dati atita mincare.

- Ia, e pentru tine, mie imi ajunge cit am,ii spuse fetitra, cu o voce c(rnvingatoare.

Dindu-si seama ci tovariga lui nu glu-me$te, lud darurile gi., plecind fruntea in semn

de multrumire, minc[ pe siturate, cum nu maimincase vreodati un p6zitor de capre...

Deodatd Peter siri in picioare ca fript 9i olua la goand dupi zvipdiata Pestritra, careprrrnise in 'c[utare de iarbi mai fraged6, spre

:larginea prdpastiei. Se repezi s-o prind6, dar;Azu: atunci o apucd iute de un picior; mirati:: incercarea lui de a o opri din drum capra

incepu sd se zbatd. Speriat, Peter o chemi pe

Heidi in ajutor, nu de alta, dar afurisita trd-gea din risputeri ;i el nu avea cum sd se rr-

dice. Heidi rupse la iufeald un smoc de iarbigrasd gi il intinse Pestrilei, care se potoli ca

din senin gi incetd si se mai smuceascd. Pctet'

se sculd in picioare, mini capra salvatd spre

Irrcul unde p69tea intreaga turm6, apoi lud bi-ciul, pregdtindu-se s-o pedepseascd bine pe vi-novati. Pestrita tremura ca varga, atit era de

inspiimintal"d. Ydzind-o in halul dsta, Heidistrigd:

- Nu, Peter, nu da in ea, uite ce speriatae, siricuta!...

Trebuie siL-i dau lecfie, ca sd linimlnte.

Darcdldurd in glas:

- Nu, nu vreau,Vdzind privirea ei

ciul in jos pi spuse:

- Bine, nu-i fac nimic, dar pentru asta imt

dai qi miine porf ia ta de brinzd cu piineHeidi cdzu numaidecit la invoiald, ba. mar

mult, ii fdgddui s6-i dea in fiecare zi mincareaatit de mult rivnitl, cerindu-i in schimb sA ::u

mai batiL niciodatd caprele ei dragi. $i astr- .

micula poznagd se intoarse nepedepsitA ir,mij ltrc u I suratek)r ei.

Ziua trecu repede gi soarele, ce cobt)ra inasfintrit, se pregdtea sd se ascundd in spatele

muntrilor. Heidi se agezd din nou pe iarba' ca

Heidi nu-i didu rdgaz 9i izbucni cu

nu vreau s-o doarllrugitoare, Peter lisa bt-

u luat foc munlii! Urtc.totul arde acolo susl Ghelarul, cerul, stinctle.zdpada 9i brazii, toate sint in fliciri 9i foculs-a intins pind dincolo de stinci, unde sti vui-turul cloncinitor.

- Ala se intimpld aici in fiecare seara.

spuse Peter foarte linigtit.

- $i ce-i asta'l intrebd Heidi, invirtindu-sein loc ca si priveasci uriagul foc ce o inctrtr-jura.

- Nimic, ce si fie, e ce!'a ce vi ne de lli

Deodati insi feti[a sdn in

si admire inc[ o dat[ covorulpea in bdtaia ultimelor raze

et rl oc'

- Peter, Peter! A

de flori ce scli-ale z1lei.

sus gi incepu sA

sine, incercd s6-i explice ciobdnagul.Heidi nu mai putea de fericire c6 ii

dat sd vadi, intr-o singuri zi, atiteanoi gi interesante, incit la intoarcere

duia pe toate in mintea ei, fErd sdJsc.rat6 ovorb6. Cind, in sfirgit, zdi cabana, o ruDse lafugi, indreptindu-se spre bunicul ei caie se-dea pe banca de sub brazii cei bdtrini.

fuseseIucru rile rin-

r6

HEIDI. FETII'A MUNTILOR

Capitolul 4

LA BUNICA

Zilele treceau. Soarele risirea la fel destrilucitor ca in fiecare zi, iar ciobinagul Pe-ter venea mereu cu caprele lui s-o ia pe

Heidi, 9i, ca de obicei, sd meargi cu turma lap69une. Viaga in aer liber avu darul s-oschimbe pe Heidi, dindu-i o infiligare de co-pil robust $i s[nitos; era veseli gi fericiti capisirile de munte, ce triiesc in arbori sau pe

plaiurile verzi, iar obrajii i se rumeniseri inbitaia strilucitoare a soarelui de vari.

Dar iat6, trecu $i toamna gi iarna biteasteruitor la u96. Vintul incepu si pripdd pu-tere 9i sufla din ce in ce mai tare peste munti.Cind era mai vijelios, bunicul o oprea pe

Heidi acasi, spunindu-i:

- Azi nu te duci niciieri; rimii cu mine!Daci ai urca, vintul te-ar lua pe sus gi te-arazvirli in pripastie.

Peter se intristi la gindul zilelor pe care vatrebui, de acum incolo, si le petreaci singur,printre crestele inalte.

Dupi-amiazi, in timp ce Heidi ti buniculsteteau de vorbi, auzirh deodati un tropiitin pragul ugii. Cineva igi scutura de zor zL-pada bititoriti pe tilpile ghetelor. Apoi upase deschise gi in casi intri Peter pistorul, cuhainele acoperite de zdpadd inghetati.

- Ei, generale. dabi ai intrat in lupti, ai

nevoie si mai prinzi nilicd putere.

$i rostind aceste cuvinte, bunicul se in-drepti spre dulap, iar Heidi se grlbi si tragdscaunele mai aproape de masi. Acum aveauin casd mai multe scaune. cici bunicul fusese ,

silit si mai facd qi altele, nu de alta, darHeidi se tinea vegnic scai dupi el pi unde-lvedea lucrind, acolo voia s6 se ageze gi ea.

Ficuse chiar 9i o b6ncut6, pe care o bituse li-pitd de perete. Peter cisci ochii cit cepele deatita mirare cind zdi bucata groasi de sl6-nini pe o felie de piine tot atit de groas6, pe

care bitrinul i-o puse in fa1h. SirdLculul nu se

infruptase in viala lui cu atita sldnind la osinguri masi. Dupi ce mincari pe seturate $iveselia lui sfirgit, Peter ii mullumi buniculuipentru masi gi luindu-gi rimas bun de laamindoi, didu si plece, dar, cind sd treacipragul, igi mai aduse aminte de ceva gi se in-toarse:

- Mai vin eu pe aici, intr-una din dumi-nici, dar si tu, Heidi, ar trebui si vii o datdsd vezi pe bunica; mereu mi intreabi de tinegi ar vrea tare mult si te cunoasci.

Heidi era tulburati ti nu-ti mai gisea linig-tea la gindul ci cineva doregte s-o vad6. A5ase face ci a doua zi, cum se degtepti dinsomn, ii spuse bunicului:

- Azi trebuie si mi duc la bunica. Md as-teapt6.

- Nu se poate, zdpada e prea mare, ii ris-punse bitrinul, visitor.

Heidi insd nu se lis6 $i trei zile in gir re-peti aceleagi cuvinte.

A patra zi, zilpada din jurul casei se fdcuseca gheata gi un soare vesel igi strecura, prinfereastri, razele sale jucduge. De data asta,Heidi ii spuse 9i mai stiruitor bunicului citrebuie si meargi neintirziat s-o vadi pe bu-nica; nu-i frumos, adiugi ea, s-o facd si a$-

tepte atita timp. In cele din urmi, bunicul se

l6si induplecat gi,luind sacul de pe culcugulcopilei, spuse:

- Bine, atunci si mergem.Brazii erau imbrica[i intr-o haind de zi-

padi inghetatl ti sclipeau orbitor, in bitaiasoarelui.

sd coboare, ii spuse:

- LUm lncepe sa se

acasd, dar vezi, ai grili.intunece, te intorci

clrumul e prinrejdios.loc, porni la deal.,

- Bunicule, vino iute sd vezi! Brazii nostris-au acoperit de argint, strigi Heidi, sirind debucurie pe zdpada intdrirl de ger.

Bunicul scoase din magazie o siniutd inca-pdtoare gi, dupd ce se

brale qi o inveli in saculporniri. Siniu{a aluneca

aSezd.., lud fetila irrcel gros. in sfirgit,

la vale cu asemenea

rlsucindu-se insania dupd el.

Apoi,trdgind

Heidi

repeziciune, incit Heidi era incredintatd cazboard la iufeald ca pisdrile pi, de atita feri-cire, didea din picioare 9i nu-gi mai gisea as-

pere scundi: gi

se afla o vatrdEra bucitdria.

$lIn

o masdIUnOUt

impinse o ugi gi se trezi intr-o incd-intunec,:as5, in mi.jlocul cdreia

cu citeva cini pe ea.bucdtdriei se vedea o

timplrul. Bunicul opri siniu[a chiar in drep-alta utd. Heidi o deschise gi pe asta, $i astf cliiii dddu seama ci nu intrase intr-o cusi cle

tul casei lui Peter qi, dupi ce o ajutd pe Heicli

18

pastori. cu o singurd odaie mare si cu un pod

de fin deasupra. a5a cum era cabana Uri;i.::r- - Auzi, auzt ce spune mititica.?lui din munti, ci intr-o casa de oamenr :e- Povestirea copilei fu tulburatd de intrareartria5i. in a doua inc[pere, Heidi tr gasr pe lui peter, care, vdlnd-o pe Heidi, amufi demama lui Peter, cirpind ceva in fala unei ma_ uimire.sufe, iar intr-un coltr al oddii zari o batrinagirbovd, care lucra de zor la roata de rcrrs.Heidi se apropie de ea gi-i spuse:

- Bund ziua, bunico! Uite, am venit. m_aiagteptat mult?

Apoi apuci mina intinsd de batrina care.dupd ce stdtu un pic pe ginduri, incepu:

- Tu egti fetifa aceea care trdiegte acoltrsus, la bunicul? gi te cheami Heidi. nu_iaqa'/... Dar cum se f-ace ci ai miinile atit decalde? o intrebd ea, fericitd c-o avea De mr_cula Heidi in preajma ei.

Heidi ii povesti cum a coborit cu sania im-preund cu bunicul ei qi cu ce grij6 a infdqu_rat-o el in sacul cel mare gi gros, ca s6 nu_i

pd-amiaza atit de repede. Ei, cum a fost lagcoald? Mai ai mult pind ai s6 gtii s6 citeqti,/De cind trag eu nddejde c6 intr_o zi o sd in_vell carte gr o sd-mi citeqti imnurile aceleafrumoase, din cartea mea de cintece; s-a scursatita amar de vreme de cind nu le_am mai au_zit, incit aproape le-am gi uitat... pdcat ciL in_vefi a$a de greu alfabetul.

Cum, te-ai qi i- Lum, te-al ;l intors de la gcoald?! strigabunica miratd. De mult n-a mri rrcnrrr rl,,mult n-a mai trecut du_

Sd aprind lumina, spuse deodatd mama- ra aprrnct lumlna, spuse deodatd manlul reter, care tot mai gedea la masa ei Si cill -pea la hainele lui peter. Ca s6 vezi, s_a si in_tunecat... Dupd-amiaza asta a trecut gi pentrumine foarte repede...fie frig... La auzul

"..r-,;;;;"inte, Heidi se ridicd de- Hai, copila mea bund, vino aici sd-ti pe scaun, ii intinse mina bunicii gi, dup6 cespun ceva; eu, ce e drept, de vdzut nu mai iqi lud rdmas bun de la Brigitte 9i peter, se in-rdd' dar de auzit aud inci foarte bine, gi cu- dreptd spre ugd. Bunica Ii ,pur. lui peter:

r.tntele frumoase rostite de tine mi-au induio- - Du-te cu ea de-o insofegte gr vezi s6 nu9at inima. Hai, vino.gi te ageazd lingd mine gi cad6, qi, mai cu seamd, "t'rru, sd nu-i fiepoveste$te-mi ce faci tu acolo sus, la bunicul frig. Ai cu tine mdcar un ,uii i mar intrebdriu. bunica pe Heidi.

Pe vremuri, l-am cunoscut foarte bine, dar - N;, nu am, raspunse ea pregitindu_sede ani de zile nu mai gtiu nimic despre el, de- si plece, dar nu-1i fie teami, bunico, n-ocir ce aud de la peter. s[_mi fie frig. $i spunind astea, ie$i pe ugain sfirgit, Heidi se linigti qi spuse: afarit.

- o si-l rog pe bunicul ;5-fi dea inapoi Bunica, ingrijoratd cd fetilei o si i se facdvederea 9i sd-1i repare cabana ca sd poti frig pind ,ur'lu cabana bunicului, igi trase iutedormi in tihni 9i si nu-1i mai fie fricd nicio- rutui a. pe ea gi o rug6 pe Brigitte s-o a,ungadat6. din urme 9i s_o infigoare bine. Dar nici nuBunica ticea mullumitd, ascultind-o pe apucard copiii sd inainteze ciliva pagr pe po-Heidi cum ii poveste$te despre viala ei acolo teca inghepta, cind apdru bunicul, care o ludsus' in munfi, despre zilele lungi petrecute im- iute pe-Heidi in brale gi, dupi ce o inveti cupreund cu Peter 9i despre toate minuniliile pe sacul, ii spuse:care avea prilejul sd le vadi. Heidi ii mai po- - Bravo, e$ti o fetip cuminte, te-ai finutvesti apoi ce a fdcut bunicul in ceasurile inde- de cuvint!lungate, cind a stat ea tot timpul ling6 el; bao cegcufd, ba o lingurd, ba o iesle pentru fi_nul caprelor, gi tot a$a mereu f6cea cite ceva.$i-i mai spuse bitrinei cite mai aveau de fd-cut gi bdtrina o asculta cu atenfie gi numaiclin cind in cind ii spunea Brigittei:

Heidi lisnise atit de repedecii, incit Peter abia izbuiise

din odaia buni-si o urmeze gi,

totu$i, pi el qi Brigitte avura prilejul sd vaddcu citd griji o invelegte bunicul intr_un sacgros gi cdlduros.

Liniqtili, intrard amindoi in casd gi_i spu_

20

tt: lili. l. l. ! ;i '- 'rll 1r;:i | !:?

in timp ce urcau, Heidi ii vorbea buniculurfelul de lucruri, dei abia rbzbdtea

dar' infofolitd cumpind la urechile

- Stai pulin, fetilo, ai ribdare, ii spuse

bunicul, la un moment dat; o sd-mi poveste;titotul pe lndelete, de indati ce ajungem acas6'

In timpul mesei, Heidi incepu:

- Miine trebuie si mergem iar la bunica,dar te rog sd iei cu tine ciocanul 9i nigte cuie,sd-i bali oblonul pi si-i mai dregi un pic ca-bana, cbci, zbu, toate scirliie gi trosnescacolo.

- Cine fi-a spus asta'? intrebi bunicul.

- Cine si-mi spund'? Nimeni. Am v6zuteu, cu ochii mei, Nimic nu mai fine in casa

aceea, iar furtuna face acolo atita zgomot, cA

biata bunicb se ingrozegte la gindul cd o s[ lecadd casa in cap. Sdrmana, e tare necijit6...\u mai vede deloc ai nu are pe nimeni sd-irepare cabana, in afari de tine. Ce zici, buni-cule, nu-i aga ci ne ducem'l

Rostise aceste cuvinte cu atita cdlduri liarita incredere, incit bdtrinul o privi cu dra-goste $l spuse:

- Bine, bine, miine coborim impreuni 9idregem totul, ca si nu se mai sperie bunicaJe nimic.

Heidi siri in sus de bucurie gi incepu sd 1o-paie voioasl., repetind intruna vorbele buni-,'-ulur:

- Miine coborim! Miirre coborim! Miinc-

coborim! ...

Bunicul se finu de cuvint. A doua zi scoas.-

iar sania din magazie $i, intocmai ca inaintccu o zi, pornir[ la vale cu aceeagi vitezi ame-

litoare.Cind ajunserd in fala ugii, bunicul opri ;i-i

spuse nepoatei, la fel ca in ajun:

- Cum se intunecd, te int..trci.Heidi nici nu apucd sd intre bine in casi.

cind bunica strigd:

- A venit, a venitl...$i cind intinse miinile spre Heidi, mai-mar

sd ristoarne roata de tors, de atita bucurre.Copila se aqezi cuminte Iingd ea 9i incepu dinnou si povesteascd, ba de una, ba de alta. 9i

si-i puni tot felul de intrebiri.Deodat6, casa incepu si bubuie, zguduiti

de nipte lovituri nd.praznice, InspdimintatA.bunica izbucni:

serd bunicii de ce a fost intoarcerea lor atitde srabnicd. Bunica se ardtd foarte incintati;i repeti de citeva ori aceste cuvinte:

- Cinste lui, cinste lui cd se poarti aqa

frumos cu copilul! Ce bine ar fi s-o mat

aduc6! Fetila asta are o inimd de aur. $i ce

frumos gtie ea sd povesteascIl Acum am $l eu

de ce sd md bucur pe lumea astaBrigitte era de aceeagi pirere cu mama el,

iar Peter dddea din cap, in semn de incuviin-1are, gi murmura:

- Eu stiam mai de mult c6 e a;a.

despre totera, voceabdtrinului.

- Vai de noi! Ne cade casa in cap. N-amspus eu? Ce ne facem'?

Dar Heidi o prinse despunindu-i:

- Nu te speria, bunicrr.nicul meu care i[i repard

- Ai auzit, Brigitte? Aicu putinF? Parci nu-mi vine a crede... Du-te.Brigitte, du-te gi vezi dacd intr-adevdrroagi-l sd vini la mine s6-i mul;umescbunitatea lui.

Brigitte ieli afar[ 9i se aproprie de

care tocmai bdtea ni$te cuie mari incasei.

- Buni seara, Unchiule! Bunica 9i cu mineam vrea se-tri mullumim pentru fapta dumr-tale bund, cdci, crede-md, nu ne-a fost delrrc

ugor si gisim pe cineva sd ne dreagi 9i noudun pic cocioaba asta diripdnati. Bunica ar fitare bucuroasd se-ti mullumeascd personal.

- Se [6sim astal rdspunse ursuz bdtrinul.Apoi, intunecindu-se la fa1d, adiugd: vdd eu

qi singur ce-i de ficut...

miini pi o lin i;t r .

nu te speria, e bu-ob lon ul.auzit'l Sd fie oare

eel ;r

buntc.birnele

spune-ml te r0g,

- Bunicul? Eguri de lemn, ii

Tulburatprivindu-l

Domnul imbrdcat

Capitolul 5

larna trecuvar5, dulce,iat6, a doua iarni se

DOI OASPE'I'I

pe nesimtite. Trecu pi o primi-urmati de rl vard frumtlasS,, gi

aprupia gi ea de sfirsit.Hcidi era mereu la fel de fericitd ca pdsirilecc rului

Nu mai avea mult pini s6 implineasci optani gi invilase de la bunicul ei s6 fac6 o mul-lime de treburi mdrunte gi folositoare. printrealtele, dddea singuri de mincare caprekrr,care, c:ri de cite ori ii auzeau glasul, behiiaude bucurie...

ln timpul iernii, invifdtorul din Dirrfli i-atrimis bunicului vr:rbi prin peter ci fetila tre-buia inscrisi la tcoali. Supirat, Unchiul clinrnunti i-a rispuns invifitorului si vini singurdaci vrea si-i spuni ceva qi sd-qi ia gindul c6va da vreodati copilul la gcclal6. peter a dusrdspunsul intocmai...

Fericiti de reinvierea naturii. Heidi zburdavoioasd in jurul bitrinil,:rr copaci. lntr-o bundzi, nu lipsi mult si picezind in tatra ei ul') om

pe jos de frici, v6-

- Am de gind sd n-o trimit la gcoal6,spuse bitrinul.

Uluit de acest rdspuns, pasttrrul se uit6 in-delung la bunic, care, la rindul Iui, il priveacu bralele incrucigate la piept,

- $i-atunci, ce vrei s6 faci cu ea? intrebddin nou pastorul, dupi un timp de ticere.

- Ce si fac'l Nimic. Cre$tc la un loc cu

Acesta, dindu-q;i scama de spaima copitului. iispuse cu o voce blajina:

- Hai, nu{i fie team6, dd mina incoace siunde-i bunicul tiu?

induntru, cioplegte nigte lin-rlspunse Heidi linigtitd.

in negru era bdtrinulpastor din Ddrfli, care-l cunoscuse bine pebunicul, pe vremea cind acesta mai locuia insat. Pastorul pdtrunse in singura odaie a ca-banei gi, oprindu-se in fala bunicului ce sraaplecat asupra mesei de lucru, ii spuse:

- Bund ziua, vecine.

- buna zlua, domnule pasti)r. Ce vint vdaduce pe la noi? Daci vd face plicere si stali

Bund ziua, domnule Ce

pe un scaun de lemn, poftim, vi-l ofer pe almeu...

Pastorul lui loc, apoi incepu:

- E mult de cind nu ne-am mai vdzut, ve-cine, qi am si te rilg sd nu mi-o iei in numede rdu dacd te deraniez, dar am venit si stimde vorbd despre o treabis-ar putea sI $tii caremele!...

Deodat6, pastorul tdcula Heidi care, din pragulde curiozitate.

Heidi, du-te gi vezi dc capre, ii spusebunicul pe un ton mai apdsat; di-le sare girimii cu ele pin[ vin eu s6 te iau.

Fetifa pleci numaidecit.

- Copilul ar fi trebu^it s6 meargd la qcoaliincd de iarna trecut[. invifitorul [i-a trimisvorbi in doui rinduri, dar dumneata n-aivrut s[ dai urmare cererii lui.si faci cu fetita asta'l

Ce ai de gind

din munca lui, bunicul rdspunse,cu mirare;

frrarte imprrrtantS;e rostul misiunii

qi se uitd indelungupii, il privea plin6

imbricat in negru.

'r)

caprelc, ii mergc binc ;i e fericitd lingi acestc

ilnimale care, cel putin, n-rl invaid nimic riu.

- Dar bine, c.rpilul nu c nici capr6, rriei

pas6re, ci o fiinti omeneascal". Dacd e ade-rarat cd nu invafd nimic rdu de la aceste arti-:nale, e tot atit de adevirat cd nu invald ni-rnic altceva de la ele. Ar trebui totuqi sd se

instruiascd pi a ajuns la virsta cittd orice copile dator sd meargd la gcoald. Am linut s6-tispun din vreme acest lucru, ca si ai un tdgaz-

de gindire in timpul ve rii.

- Orice-ar fi, eu la pctrald n-o trimit, asta

si gtitri, spuse bunicul, f6rd induplecare '

- iti inchipui oare ci nu existd nici un

nii.j[ic de constrirtgere , dacd stirui in aceasta

h,.rtdrire'l De ce atita inddrdtnicie, tr-rcmai din

i)artea dumitale, care ai c,:lindat iumea 9i ai

.rvut atitea de invStrat'? Tc credeam mai in{c-ie ot. Unchiule.

j

L..

i"{;i*

-l

',,':',.:i .J:

,t::.:':

- Alr I'rea. poate, se rdsti bunicul tremu_rind de minie., a1i vrea pr)ate s_o trimit tLratdiarna, prin zdpadd, prin frig sau viscol. oeaceaste copild atit de gingagd, sd batd zilnicdrumul, pretr de doud ore, pind in vale?l Atriuitat-o pe Adelheid, mama ei? A1i uitat citera de nervoasi gi cum umbla noaptea ca osomnambuld? Nu credefi r)3r-e cd ,n ur..n._n.ea efort ar putea s-o nenoroceascd? Sa vindgi sd stea de vorbd cu mine cine_o pof.ti.Toate drepturile sint de partea mea gi_om ve_dea noi dacd m6 poate sili cineva s_o dau lagcoalS.

- Ai dreptate intru totul, spuse pastorul,pe un ton prietenos. V6d cd iubesti foartemult acest copil. Dar tr-rc1psi in numele aces_tei iubiri ar trebui s6 faci ceea ce trebuia, delapt, sd faci mai de mult. Coboard in sar ;;rtrdiegte din nou printre oameni. Ce viatr6 maie gi asta, in pustietatea munfilor, departe delume? Nu infeleg cum de nu te repune gerul;i cum de indurd copilul iernile astea grele.

Copilul are singele tinir qi o pitu16bund si se inveleascd, rispunse Unchiul cubunivoinJd, iar lemne, slavd Domnului, avemintotdeauna din belgug. putefi, dealtfel, sA vdconvingeti, dacd dorili. Magazia e ve$nlcpiind 9i in cabana mea focul aide toatd iarna,fird intrerupere...

Ridicindu-se in picioare, pastorul ii intrnsemina Unchiului din munfi 9i mai ad6ugd: Mdbizui pe infelepciunea dumitale pi sini sigurci la iarnd te vei intoarce printre noi gi vomIl lar prletent, a$a cum am fost odinioari.

Bunicul ii strinse mina cu putere gi_i ras_punse cu tdrie in glas:

- Avefi o pirere prea bund despre mrne,domnule pastor, gi vd mulfumesc pentru asta,dar sd nu vd agteptali c6-mi voi schimba ho_tirirea: nu, nu, copilul nu-l trimit la gcoatd ginici eu n-am de gind sd md duc se trdiesc insat.

- Azr. nu...Iar a doua zi:

- Se vedem.Nu apucard sa stringd bine masa, cind un

alt oaspete apdru in pragul ugii: m6tuga Dete,purtind o pdldne foarte frumoasd, cu penecolorate, gi o rochie lungd, care mdtura totulin urma ei.

. Bdtrinul o privea f6r6 s6 scoatd o vorbd,dar iatd cd mdtuga Dete ii aduse o vesrebund. Mai intii, se bucurd nespus ci Heidiardta atit de bine mai, mai si n_orecunoasci - mdrturisind in felul acesta grijacu care o crescuse bunicul. Apoi linu si_ispund cd s-a gindit mereu, in acegti ani decind nu se mai vdzuseri, cd nu e drept sd lasevegnic in seama lui povara unui copil atit demic, gi intr-o zi i-a venit ideea s_o duc6 inalt6 parte gi uite, chiar azi, s_a ivit o ocazienemarpomenitd. In casa cea mai frumoasddin Frankfurt, trd.ia o familie de oamenifoarte bogali. Aveau o fetite bolnavd, parali_zatd., sd,rmana, care igi petrecea tot iimpulintr-un scaun cu rotile. Nimic nu_i lipsea feti_1ei, avea tot ce-gi dorea gi invita u.ure, .u rnpreceptor; dar sdr6cu1a, se plictisea de moarteqi p6rintii ii cdutau o prieteni, care sd nu se_mene cu nici un alt copil, Mdtuga Dete le_adescris-o pe nepoata ei, le-a ardtat ce fire aregi dumnealor o aiteapre pe Heidi s6 vindneintirziat, la Frankfurt. Nepoata ar avea infala ei un viitor, cdci fetitra era foarte bolnavi;l pannlu el n-ar putea trei fdri un cooil inpreajma lor.

- Ai isprdvit? i-o t6ie scurt bunicul, carepini atunci o ascultase fdrd sd sufle o vorb6.

- Vai, izbucni Dete, te porfi cu mine deparcd aq fi o strdind care i1i indrugd nu $riuce bazaconii. Zdu dacd te mai inleleg. Nucred sd se gdseascd in toatd valea praitiganvreunul care s6 nu-i mullumeasci Domnuluipentru o asemenea veste...

- Din partea mea, pofi sd duci vestea astaunde poftegti; nu te impiedic! Eu, ins6. nicinu vreau s-o aud, o intrerupse morocdnos bu-nicul.

Apoi, buniculingindurat.

rimase multd vreme tdcut si

Dupd-masd., cind Heidi it intrebd:

- Mergem la bunica? eln os:

rdspunse morocd-

24

Dete sari in sus'' bosumflatd:

,4t

.{i .:

r$;q,.!,ls,

J.3$,:

+.

i:

i

,1.

j]

a

(

.i /.

.,

-€-'*r+.-.;,'.

- Ei bine. daca-i aga. atunci sd-1i spLrir _*r

cu ce gindesc: copila asta impiinegte indarAlpt ani ;;i nu ;;tie nimic; nu vrei sd invelr-' ;irle aceea n-rl trimiJi nici la gcoald, nici la bi-sericd. Tr)ate astca le-am aflat ios. in Ditrfli.Heidi e singurul copil al surr)rii mele qi nrasimt respunzdtoare fa!5 de ea. Acum ii suridcrrr)rt)cul $l nu vreau sa ldsdm acest nr)r()c satreaci pe lingi ea. De altfel, continui ea dince in ce mai supdratd, mie prea pulin imipasi de ce spui dumneata, toatd lumea e al6-turi de mine. Dacd fii neapdrat ca povestca sdajungd la tribunal, fr-rarte bine; afli ins6. Un-chiule, ci mai sint nigte prJvegti mai vechi decare, sint sigurd, nu-[i va face nici o placere

rorbind ca tine! strigd minirrs bdtrinul 9iatard. trintind uga in urma lui.

necdjit6.

c6-te gi

Nu-i nimicr-l nlmlc, se Inrgtegte el; hai., imbra-s6 mergem, o gribi Detc; unde-fi sint

lin igteqte hai,

ha ine le'l

nrca. \la a;reaprd.

- \u. nu. striga Dete spenara )i o apucamai tare de mind, ca sA nu se poati smulgcdin strinsoarea ei; nu de alta, dar se temea cilnu cumva, vazind-o pe bdtrinS, Heidi sd scrAzgindeascd gi sd nu mai vrea sd plece cu clrla Frankfurt.

Peter d6du buzna in odaie si trintichrul de nuielc cu atita putere, de setr)atd casa. Bunica se sperie ingrozitrrrolca ln plcloare.

- Ce s-a intimplat'l intrebe mamater, cu calmul ei obignuit.pdrat?

De ce eqti

- Ne-au luat-o pe Heidi, bolborosi el,gata sd plingd.

sa mal auzl Cum, cine'l intrebd bunica, ingrijtrratS.inteles numaidecit. Brigitte tocmai ii po-- Bine, ia-.r cu tine si stric-rrl Dar si nu

nlclea

rebr

r'6 mai vdd niciodati in ochii mei. oe vestlse cd mai devremc r) vazuse pe Dete trc-unai Asta mi-ar mai lipsi, s-.r aud qi pe In

t'e -

- L-ai fdcut pc bunicul sd fie riu, spuse - Dctel N r-r rrc t'ura fetitra!Heidi

menun-zgudr"r i

$l se n-

luia9a

Pe-su-

- Nu merg cu tine, rispunse Heidi. vidl f ipa Heidi.

- Cum poli se fii atit de proasrd qi de in-capifinati?! Nu l-ai auzit pe bunicul rdu stri-gind ci nu mai vrea sd te vadi niciodat[ in

cind spre cabana Unchiului din munii.-erabd 9i trcntrrrind din tot corpul, deschisereastra gi striga:

Detc bdnuia dc unde veneau aceste chemdr.rqi, stringind ca intr-un clegte mina copilei, otrase dupd ea, alergind la vale din risputeri.

Md striga bunica, trebuie neapdrat s-i)

Mdtuga insd. se impotrivi, spunindu-i cd tre-buie si-se grdbeascd dacd vor sd nu piardd

ochii lui'/ N-ai intrcles ce vrea sd pleci cu bindu-i intruna despre lucrurilc frumgase pemine'i Hai, nu te mai burzului agal Nici nu care avea sd le vad6 la Frankfurt gi dindu-iptii ce frumos e la Frankfurt... $i apoi, dac6 toate asigurdrile c6 se pr)ate intoarce oricind,n-tr s6-fi plac6;i n-() se-tri placi, te intorci gi la bunica, daci n-tl sa-i placi; in felul 6sta,gata povestea. Pind atunci, numai bine ii cel pulin o sa aibd prilejul si-i aduci buniciitrcce ;i bunicului supararea. ceva frumos, care sd-i laca pldcere. Convinsd,

- Me pot intoarce deseard? intrebd Hcidi. Heidi inccpu sd trini pasul cu ea.

- Cind vrci tu, ii rispur{se mdtuga, dar - gi ce i-ag putea aduce bunicii, de 11

acum grdbe;te-te, cdci vreau sd ajungent in Frankfurt? intrebd ea. dupd up timp.scara asta la Mayenfeld pi miinc, dis-de-dimi- - $tiu pi eu, de pildi rrr;re piinige din u..-

tre nul. ln cele drn urma, Dete tr linigti, vor-

neate, si ludm trcnul sprc Frankfurt. Ai s6 lca albc, cred cd i-ar prinde binc. si nu marvezi ce iutc mcrgcm cu trenu[ gi cc repede mdnince, sir6cuJa., atita piinc neagrd...pofi veni inapoi... - Da, da, ai drcptate. incuviinli Heidi.

- Unde te duci. Hcidi'? intrebd Percr cuuimire,, zlrindu-le ire cele dtru[ drumc[c.

- Trcbuic sd plec cu metu$a Detc litFrtrrtkf'urt, dar mai intii vreau s-o vdd Dc brr-

am vazut-o de multe ,.rri cum ii dddea bucataci de piine Iui Peter, fiindca era tarc pentrLrea. Hai sd fugim mai rcpede, ca sd-i porrrtlucc mirne citeva piinilc.

26

HEIDI, FETITA I\iUNTILOR

Capitolul 6

UN NOU CAPITOL$r ALrE iNrilvlprAnr

Aga cum ii povestise mdtuga Dete Unchiu-lui din munfi, micu]a Clara igi petrecea toatlziua intr-un scaun cu rotile, plimbindu-se decolo pin6 colo. in frumoasa casi a domnuluiSesemann, tatil ei. tn dimineala asta, se aflaintr-o odaie spafioasi, lingi sufragerie. Odaiaera mobilate cu tot felul db lucruri atrlgirtoare, ce-i dideau o infitipre plicuti, 9i se

vedea limpede ci acesta era locul preferat alcelor din casd. Datoriti unei biblioteci maricu geamuri, i se mai spunea li sal6 de studii.in fiecare zi, micuta Clara primea aici vizitaunui preceptor care o instruia, pe misura vir-stei gi a puterii ei de infelegere. Clara eratrasi la fati ti ochii ei albagtri se uitau cu ne-ribdare la ceasul din perete.

- E prea devreme? o intrebi ea pe domni-goara Rottenmeier, care stitea agezati la omasi de lucru qi tricota. imbricimintea dom-nigoarei pirea ciudate; purta o rochie cu unguler mare de tot 9i o pilirie in formi de clo-pot. Dupa moartea sotiei sale, domnul Sese-

mann, care obignuia s[ cilitoreasci foarte'rnult, ii incredinfase domnigoarei Rottenmeierconducerea casei, cu condilia si nu faci ni-rrric ce ar putea si nu fie pe placul fiicei saleClara.

a

in clipa in care micuta Clara o intreba pen-

tru a doua oari daci e prea devreme, Dete'ti-nind-o de mini pe Heidi, se afla la poarti gi-l

intreba pe vizitiul Johann daci poate s-tr

vadi pe domni$oara Rottenmeier'

- Asta nu e treaba mea, ii rispunse vizi-tiut; sunati-l pe Sebastian $i-o si v[ spunl el.

Dete suni qi peste putin timp veni Sebas-

tian, imbricat intr-o livrea cu nasturi mari 9i

rotunzi, 'aproape cit ochii lui.

- Ag vrea si intreb, repe6 Dete, dac[ opot vedea pe domnigoara Rottenmeier'

Sebastian ii didu acelapi rispuns:

- Asta nu-i treaba mea, apisati pe celilaltbuton qi sunali-o pe Tinette.

Dete suni pentru a doua oari.Tinette cobori cu o bonegicd albd in cap 9i,

de la mijlocul scirii, intrebi ce doregte. Detepuse a treia oari aceeagi intrebare. Tinette se

ficu nevdzuti, dar intr-o clipiti fu inapoi gi-i

spuse cu un aer de ugoard batjocuri:

- Sinteti a$teptate...Apoi, Dete qi Heidi o urmari pinl in drep-

tul silii de studii, unde se opriri respectuoasein pragul uqii. Dete o mai tinea qi acum dc'

mini pe Heidi, de teami ca nu cumva si facdvreo prostie, vhzind o casi atit de deosebitide cabanele cu care era ea obisnuiti.

Domnigoara Rottenmeier se ridici incet depe scaun gi, apropiindu-se de ele, o cercetd pe

viitoarea prietend a Clarei. Heidi isi pusese

rochita rogie gi pilirioara de pai. La primavedere, domnigoara Rottenmeier nu pirea a fimullumit6.

- Cum te cheami? o intrebi pe Heidi,care, la rindul ei, se uita cu atenfie la pildriaciudatl a' domnigoarei Rottenmeier.

- Heidi, rispunse ea, cu o voce limpede 5i

sonori.

- Cum ai spus? intrebi domnigoara Rot-tenmeier uluiti. Asta nu e nume. Cum ai fostbotezati?

- Nu $tiu... spuse Heidi cu seninitate.

- Ce rispuns! izbucni indignati domni-;;oara, cl6tinind din cap. Ascult6, Dete, tte'-

poata dumitale e zdpdciti sau prost crescuti'.'

- Eu am numai opt ani, interveni Hcicli,

in ciuda faptului cd mituga ei o zgillir drnnou gi ea, sdrdcu[a, nu intelegea de ce.

- Cum adici, opt ani?!'/ izbucni minioasddomnigoara Rottenmeier. Cu patru ani maipuiin decit Clara?!? Ce-ai invdtrat pini acuml$i la ce qcoali?

- La nrcl uua, rdspunse Heidi cu senin6-Iate.

- Cum?! Vrei poate s6 spui c6 nu gtii sdcitegti? !

- Nu, 9i nici Peter nu ;rie.

- Vai de noi, ce ne facem?! Poftim, nu$tie se citeascd! gi ce gtii?

- Nimic, spuse Heidi adevdrul adevirat.

- Dete, incepu din nou domnigoara Rot-tenmeier, dupd un scurt timp de ticere, fetilaasta nu e cum ne-am infeles! De ce mi-aiadus-o?

Dete insd nu se pierdu cu firea:

- Dimpotrivd, domnigoar6, spuse ea; eucred cd este intocmai aga cum afi cerut-o. AJisteruit foarte mult sd nu semene cu nici oaltd fetili. De aceea m-am gindit la ea, fi-rndc6, gti1i, la noi, pe misurd ce cresc, copiiiincep sd semene repede intre ei. Acum, ins6,vi rog sd mi iertafi, trebuie sl mi duc la st6-pinii mei. Dacd dumnealor o sd-mi dea voie,mai dau eu pe aici, sd vdd cum merg lucru-rile .

Apoi, fdcind o plecdciune, Dete pdrdsi in-ciperea qi porni gribitd sd coboare scdrile.Domnigoara Rottenmeier se ridicd iute de pescaun, cici, dacd fetila urma sd rimind, tre-buia sd pund la punct o mullime de lucruricu mituga ei.

Heidi stdtu un timp singur6, in pragul uqii,apoi se indreptd spre fotoliul Clarei, care iifacuse semn sa se apropie.

- Cum fi-ar plicea sd-1i spun, Heidi sauAdelheid? o intrebl micuta infirmd.

- Pe mine mi cheamd Heidi.

- Foarte bine, aga o sd-1i spun, degi n-ammai auzit niciodati numele dsta pind acum.$i nici o fetitrd ca tine n-am mai vdzut. Pdrul

- O, nu' dealtfel miine plec inapoi ca sd-iduc bunicii nigte piinile proaspete gi gustoase.

- Hm, cum vdd, e$ti intr-adevdr o fetitrdciudat6. Ai mei te-au chemat anume ca sd rd-mii cu mine 9i s6 invdtdm impreuni. La ince-put, o sd [i se pard foarte caraghios, fiindcdnu gtii sd citegti gi totul va fi nou pentru tine.Uneori, lecliile sint atit de lungi, incit dimi-neata pare fir6 de sfirgit gi preceptorul carevine zilnic de la ora zece pind, la prinz igiapropie cartea de ochi ca qi cum ar fi miop,dar gtiu cd la adipostul ei cascd pe rupte, gidomnigoara, din timp in timp, igi duce o ba-tistd mare la ochi, ca gi cum ar induioga-o cecitim, dar gi ea se ascunde ca si cagte. Dardacd, din nenorocire, casc Ai eu, ia imediat osticli cu unturd de pegte, zicind ci slSbesc. Eapa de groaznic la gust, ci prefer si-mi inghitciscatul,

Cind auzi Heidi cd e vorba si invete si ci-teasc6, clStinl trist din cap, Clara ii spuse:

- Firi discufie Heidi, trebuie sd qtii s6 ci-te$ti, ca toati lumea, preceptorul e tare bun,ai sd vezi, explicd totul foarte bine. Dar nu-inimic daci nu-l infelegi, cel mai bine e si airdbdare gi, mai ales, si nu-i pui intrebdri; sdtaci 9i cu cit ifi va da mai pufine explicagii, cuatit mai multe vei infelege; li, dupi ce ai in-v61at lecfia, incepi si te descurci foarte bine.ifi dai seama ce a vrut s6-tri spund...

A doua zi, cind deschise ochii, Heidi nu t'uin stare, multd vreme, sd se dezmeticeasci. isifrecd pleoapele, se mai uitd o dati gi incd odatd in jurul ei, dar de vizut vedea mereuaceleagi lucruri in sfirgit, se dumiri: dormiseintr-un pat mare, cu afternut alb, intr-o ca-merd inaltd 9i spalioasi. Lumina pdtrundeaacolo prin nigte ferestre mari, cu perdele fru-moase, tot albe. in fa;a ei. tin96 perete, seafla un divan de toatd splendoarea, iar ghi-vece cu flori, de o rari frumusete, inveseleauincdoerea.

I;i aminti c[ se afla la Frankfurt qi ziua deieri ii veni din nou in minte, pind la sfaturile9i explicaliile domniqoarei Rottenmeier.

Siri iute din pat, se imbrdcd qi incepu saalerge de la o fereastri la alta, in dorinta de a

a fost intotdearma a$a scurt gi cirlion[at?Cred cd da. rdspunse Heidi.IJi pare bine cd ai venit la Frankfurt?

28

ilt:.lt]t. I.[.t I 1,,\ NtuN"f lt.{)R

vedea cerul gi pimintul. In spatele perdeleloralbe., insi, se simfea ca o pasdre intr-o colivie.Incotro se uita, nu zbrea decit zidurile caselorvecine. De fapt, era incd foarte devreme. Lamunte se inv61ase, ce-i drept, sd se scoale cunoaptea in cap gi s6 iasi repede in pragulugii, de unde privea culoara cerului gi se uitasi vadd daci soarele poleia cu razele salecrestele stincoase si dacd floricelele au deschissi ele ochii.

Acum, Heidi avea simldmintul ci se afldinchisi intr-o colivie frumoasi de aur, ca opasire dornici s6-qi ia zborul spre indllimilealbastre. Dupi ce se incredin16 cd toatd strd-dania ei de a vedea imprejurimile era zadar-nicd, incepu sd chibzuiasce cum ar putea iegiafar6. ca si meargi sd vadd cimpia. Dar, daciigi aduce bine aminte, ieri, inainte de a intrain aceasti casd frumoasd, nu cilcase decit pepietre... Deodat6, se deschise uga 9i Tinette igiviri capul iniuntru, spunind scurt:

- Micul dejun e gata!... $i dispiru.Heidi nu intelese ci era invitatd la gustarea

de dimineatl ci, dimpotrivi, zdrind chipulriutdcios gi batjocoritor al cameristei, iqi in-chipui ci aceasta voise si-i spund se nu se

apropie de ea. Trase deci un scaun de lingimasd qi se agez6, a$teptind cu ribdare sivadd ce avea sb se mai intimple. La scurttimp dupd aceea, intrd in odaie, ca o vijelie,domnigoara Rottenmeier.

- Ce-i asta, Adelheid, se rdsti ea, nu gtiice-i micul dejun? Hai, repede!...

Heidi o urmd numaidecit in sufragerie,unde Clara a$tepta de citeva minute, dar osalutd bucuroasi. Era siguri c5 avea si asiste,ca gi ieri, la o mulfime de scene vesele. DarHeidi i9i minci foarte cuminte tartina, biucearul gi masa lui sfirgit in linigte. Apoi Se-bastian o duse pe Clara in sala de studii 9idomniqoara Rottenmeier o rugd pe Heidi sistea cu btrlnava pind avea sd soseascd dr)mnulpreceptor. De indati ce rimaserd singure,Heidi o intrebe pe colega ei cum ar puteatace si se uite un pic afard.

- Foarte simplu, rispunse ea, deschizi fe-::astra gi te ui1i.

Heidi incercd din rasuunteri sd deschidd te-reastra, dar nu izbuti.

- Lasd, las6, nu te mai obosi, ii spuseClara zimbindu-i prietenos; vid cd nu poti f r

nici eu nu pot si te ajut, dar cum.il gisegti pe

Sebastian, roag6-l pe el qi ai sd vezi cd 1i-.rdeschide cu pldcere.

Heidi era fericitd sd afle c6 ferestrc' pu-teau fi deschise: in felul [sta, cel putin. areaprilejul si priveasci gi ea, din cind in cind.imprejurimile...

lntf-O Zl L lafa ll Ceru lul Het ': sa l Dtlr\ i:-teasci despre felul cum trdia .'i : r a ca sA .

Heidi ii povesti tot ce qtia desp i e mun!uinalti, despre bunicul ei, despre bunica. des-pre Peter qi despre pdquni gi capre... intretimp, sosi gi preceptorul, dar domn:soaraRottenmeier nu-l conduse, ca de obicer. rlirectin sala de'studii, ci il invitd mai intii iri suira-gerie, ca s6-i poatd vorbi in linigte desprenoua venitd. ii aritd, inainte de toate in ce

incurcdturd se afla: nu de mult, i-a scris dom-nului Sesemann, care mai tot timpul gi-l pe-trecea la Paris, ci, de citeva luni miculaClara igi dorea o colegl de invafaturi :L -totodat[ - o camarad[ in timpul liber. Chra;ea, domigoara Rottenmeier, linuse sd menlitr-neze, in amintita scrisoare, cd o asemeneaprietend i-ar prinde bine Clarei, din toarepunctele de vedere. Domnul Sesemann i-ardspuns ci nu are nimic impotrivd, cu condi-lia ca viitoarea prieteni si fie de virsta fiicerlui, cdci pentru nimic in lume nu ar ingaduica un copil mic sd fie chinuit in casa lui.Domnigoara Rottenmeier considerd obser\a-fia de prisos (cui i-ar da prin minte sd chrnu-iasci un copil in aceaste casd?). $i continuAindignatd, spunind cum a fost ingelat5, cu .r

fetitd adusi de cineva qi, in incheiere, ii po-vesti preceptorului despre totala lipsd de edu-cafie a noii venite, f[cindu-l sd inleleaga ca rafi nevoie s-o invele nu numai alfabetul, ci ;icele mai elementare reguli ale bunei cuviinle.Singura salvare din aceastd situatrie nefericiriar fi, dupd pdrerea ei, ca domnul preceptor :Adeclare cu hotdrire cd doi cooii cu firr atit d:

.lrle rite nu pot invdfa impreuna. Asta ar fr dc

.riuns pentru ca d()mnul Sesemann sd trirtritA,-',,pilul inapoi, de unde venise. Acum ea lturrrai putea face nimic fdrd incuviinfarea dr)m-rrtrlui Scsemann. care gtie de venirea fetitei.

Domnul preceptr)r era un om t'oarte chib-zuit gi niciodatd nu se grdbea s6 judece lucru-rile, inainte de gti exact despre

domnigoaraspre ce esteR,.rttenmeier,vorba. O liniqti

ardtindu-i cd dac una din fetile e mai avan-sata la invdJiturd, asta nu inseamnd ci r) fie-ttrdd buni de predare n-ar putea sd o aducd'f,):irte curind,9i pe ccalaltd la acelagi nivel.

Vazind c6 preceptorul nu-i impdrtdqeqte pd-rerea, ba' mai mult, era dornic sd predca dinrrou alfabetul, domnigoara il pofti numaidecitin sala de studii. Ea, insi, nu rdmase, ci se re-

Domnul Sesemann i-a scris foarte clar cd fe-rlta va trebui s6 fie socotiti de-a casei gi

trrate lumea sd se oilarte frumos cu ea. Der)-datd, un zgomot cumplit, provncat de cddereaunor obiecte in sala de studii, urmat de i)\ occ deznedijduitd care-l chema in ajutor peSebastian, o smulse din meditalia ei adinca.Se repezi imediat intr-acolo', qi ce si vadd'l

- A: Micula dtrmnigoarAveasc6 afara, spuse Sebastian,pcde' in bra1e. rr urcd pe un

git6:vedeca se. De la

Heidi se intoarse repede spre el, dezan'ta-

vrea sa pf l-gi, luind-rr lc-scaun.

a

PU

a

-Nuse nlmlc, decit o stradd pietru-alti fereastr[ vedemire $i niFre

a ltceva'l

- Nir, rispunse Sebastian., vederea e acc-eagi, peste tot.

- $i de unde s-ar putea vedea pind clc-parte., in vale?

- Pentru asta ar tre bui sd vi urcatri i rr

t urla urrei biserici inalte. uitagi-vd, cum e ccade colo, cu o bil6 de aur in virful sigelii; deacolo se deschide o priveliqte frumtrasd a irr-tregului oraq qi puteli vedea qi imprejurimilc.

la ea. Dar nu cra aqa. Rdtdci un timp pe strd-zile Frankfurtului $i tr)t nu vizu nimic, incre-dinlatl cd treci.tclrii, cc pdreau foarte grdbili,n-aveau timp s6-i rispundi, se aprilpie de,.r-datl de un bdielandru ce stitea intr-un c,-r11,

tinind in brate un animal ciudat qi o flagnetdmlca ln sDlnarc.

trase repede in camera ei, nu de alta, dar ii Heidi cobori iute scara si. deschizinrlera sili sd mai asculte Dentru a nu stiu cila p()ilrta clddirii. se trczi direct in stradd. De litoard bolborr)sirea alfabetului. Umbla de crrlo f-ereastri, i se piruse cd turla e chiar in fala ei,pind coirr prin tldaie, frdmintatd de un singrrr gi n-avea decit si treacd strada ca sd ajungisind: cum se se Doarte servitorii cu Adelhcid.

tr cdlimariprelingea pe

z\,cea risturnati qi

podea gi pe covtrr.

Toate cirlile 9i rechizitele gcolare erau pe jr)s,

unile nu-i

- Ei, bravtr, nimic detrcab[! strigd ea cu reutate.

zis., frumrrasd

g.igule[ul de lucru, toate inecate in cerneald..Asemenea debandadd nu mi-a fost dat sd

rdd. A cui e isprava'l Fdrd indoiald, a neis-privitei, nu-i aSa'?

Preceptorul stdtea in picioare gi se uitadc plllluhclc pnclnulte...

- Unde e turla aceea inaltd ;i ascutritS'? il

cu o sageata in

Covorul, cirtile., Dc ar6tat ti-() ardt eu. dar mai intii trc-

Cum sd nu, gtiu...Atunci, hai pi mi-o arat6...

sa-ml spul ce-mrHe idi

p()za pe

eca mai mare fereastre; Heidic()l'.); dar era prea mici gi nupind la pervaz.

Sebastian. la rugdnrirrtea lui Heidi, deschisc - Dar ce vrei? il intrebd Heicli. luind in.,-

-f inea mult la aceastd prtzd., cdci o capd.tase inclar de la Clara; totu$i, i-o oferi.

Bdietandrul se uitd la pozd ti cldtind dincap', in semn de nemullumire.

i)ol poza.

- Bani, rdspunse bdiatul.

- Bani n-am. $i cit ai vrea'f

intrebi ea.

- Ce turl6'l Habar n-am.ce rnea [a se - Nu stii nici o biserici

Heidi ia-o de virf?

se scotrrci princare crau plcrall

dai in schimb.buzunare gi sclrase onigte trandafiri roqii.

nauc, spenat

alergi intr-l-ajungea decit

30

HEIDI. FETITA MUNTILOR

Porniri impreuni pe o stradi lungd cc

parc6, nu se rnai sfirgea. La un moment dal.Heidi il intrebd pe biiat ce duce in spate. pi

astfel afli ci povara lui era o fla$net6, carc,atunci cind invirteSti inanivela, cinti un citl De ce ati sunat?

tcc lrumos.In slirgit, ajunseri in fap unei'biserici cu

turla inalti.

- Cum si intru, daci ugile sint inchise'lintrebi Heidi.

- Habar n-am.

- Pei, douizeci de centimc.

- Bine. hai!- inci douizeci de centitrtc.in clipa aceea, se auzi un scirtiit de cheie in

broasc6, apoi uga se deschise gi in prag se iviun bitrin. Mai intii'se uiti mirat in jurul lui.apoi se indrepti amenintitor spre cei doi co-nii.

se risti el minios. Nuaici, desupra soneriei'lsi viziteze turla".

ititi se citili? Ce scrie.,Pentru cei ce doresc

Deodat[, Heidi ziri o sonerie gi trase decordon.

atteptidrumul rnapol.

ca sa

-Tum6 alcl, plna masi-mi ar6fi

-$i- Cit

cit imi daimai vrei'l

intorc, cami pierd.$i acas6'l

Altfelte duc

rara sa

cu degetulpaznlc $l-l

- $titri, de fapt, eu asta voiam, si md urcin tu116.

- Ce si faci acolo?! Si cine te-a trimis? in-trebi bdtrinul.

- Cum ce si fac? Vreau sd vdd priveligtea,atita tot. raspunse Heidi.

Bdtrinul crezu cd glumegte gi se rdloi la ea:

- Bagd de seamd, daci te mai prind pe ai-cea, o pileqti - ai infeles? gi, zicind acestecuvinte, se intoarse 9i didu si intre inapoi inbrsericl; dar Heidi fugi dupd el, apucindu-l dehain6., ii spuse cu o voce rugdtoare:

- Ldsa{i-md, numai de data asta...Induioqat de privirea blajind a copilei, bi-

trinul o lui de mind gi-i spuse pe un ton ve-sel:

spuni o vorbd, baielandrul aratispre Heidi. Aceasta se apropie despuse foarte cuviincios:

dacd trii atit de mult si urci, hai

nat. Minunindu-se de fetila rdmasd cu guracdscatd in fala acestui tablou ciudat, neobiS-nuit pentru ea, bitrinul paznic ii spuse:

- Hai, vino si-i vezi puii, dacd egti cumine, mama lor n-o seJi face nici un rdu.

La acest indemn, Heidi prinse curaj fi,apropiindu-se de coqul pisicilor, izbucni debucurie:

- Ah, ce drigule sint! $i ce frumos sejoacd!...

Nu mai putea de dragul miculelor animale,care sireau de zor gi cideau qrimadl unelepeste altele

- Vrei gi tu una? o intrebd paznicul zim.bind.

mlra

- Bine,cu mine.

Baiatul nu se ridicl de pe treapta scirii,unde se a$ezase intre timp, qi f6cu semn cumina ci el nu se duce.

Condusi de bdtrinul paznic, Heidi urcimai intii o mullime de trepte de lemn, la ca-pdtul cdrora incepea o scard inalti. Ajuns invirful ei, b[trinul o ridicd pe Heidi in brale gi

o sdltd in sus in dreptul unei ferestre man.De acolo, Heidi zdri in fala ei o invilm6-

5eal6 mare de acoperiguri, turle gi coguri. De-zamd,git6,, intoarse capul gi spuse:

- Nu asta md agteptam eu si vdd.

- Ce poate infelege un copil de virsta tadintr-o priveligte atit de frumoasi? mormiibitrinul paznrc. Hai, coboar6, 9i altd datd sdnu te mai prind ci suni la u;a bisericii.

La intoarcere, trecura prin dreptul clmdru-;ei in care locuia paznicul. in mijlocul ei,Heidi ziri o pisicd toldnitd intr-un coqulel denuiele. Cind se apropie de ea, pisica incepu sIse zbirleascd, de parci ar fi vrut si-i atragiatenfia sd nu se apropie prea mult. Heidi se

opri gi se uitS la ea, cu ochii fermecafi: numai vizuse niciodati o pisicd atit de grasi. incoquleI se lSfbiau, inghesuindu-se una in alta,opt pisicufe, care parcd, se intreceau in mieu-

Una numai pentru mine?! gi de tot? seHeidi, nevenindu-i si cread6.

tine. $i dac6 vrei, 1isd ai unde sd le 1ii,

- Da, numai pentrule dau pe toate, numaispuse paznicul, fericit sd scape de ele f6rd a finevoit si le arunce ori si le inece.

- in casa noastri e loc destul, il asigurdHeidi. Vai, ce-o sd se mai bucure Clara cindo si vadi nigte pisicufe atit de drdgilaqe!Cum ag putea si te iau? gi fdri sd mai a$tepterbspunsul, Heidi apuci vreo doui in mini,dar mama pisicilor se repezi la ea, furioasi.

- Dd-mi adresa qi 1i le aduc eu, miine di-mineafi, spuse paznicul, in timp ce-gi mingiiacu gingdgie vechea prieteni, care, de ani dezlle, trd,ia aldturi de el, in bisericd, unde gdseazilnic cel puiin o duzini de gobolani qi dato-ritS acestui osp61 era atit de mare gi de gras6.

- Locuiesc la domnul Sesemann, ii ex-plicd Heidi, adiugind cd deasupra porfii seafld un cap mare de ciine cu un inel de aur inguri.

Bdtrinul paznic,, care trdia de atifia ani inturnul bisericii, cuno$tea mai toate casele dinora$, ca si nu mai vorbim de faptul cd eraprieten bun cu Sebastian.

- O gtiu, rispunse el, dar de cine si in-treb? Cdci nu egti tu domnigoara Sesema,nn.

- Nu, dar Clara o sd se bucure grozavcind o si vadi pisicutele astea atit de dr6gi-lage.

32

Bdtrinul ar fi vrut sd coboare. dar Heidi nu

..*'a

H."#

- fei!I

.!,.c,J.{it;;!i

ri-l.;

'1's,,.",: '

*{{1

,"a.:.:+r;":t

. ' ;;:

i t 'frr,., .,- ;ia ; li F

: -t*

* ' fg:,*i-" *

'-,' ' &," -*' ., - J.ot .fi --f

I ; k '! q.*".t"ifr 6j , slf ': 'i

4q , .:d *-':i . ::*

f

t

- Ag vr'ea sd iau doud acuma. una DenrruClara gi una pentru mine. Se prlate? intrebdea.

Momind-o cu o strachind cu lapte, bdtrinulo scoase pe mamd din odii$, ldsind-o peHeidi s6 aleagd doi puigori. in culmea ferici-rii, lud unul galben pi unul alb pi-i bdgd in bu-zunarele de la gorf. Cind iegi in stradd, il rugdpe micuJul flagnetar s-o duc6 acasi, la dom-rrul Sesemann.

voie gi ai colindat strdzile ca un copil ai ni-mdnui. Aga ceva nu s-a mai pomenit...

,,Miau!" se auzi deodatd qi dtrmni5oaraRottenmeier amuti. Apoi, sdrind in sus de f.ri-

se malpisicilor.

- Habarispunse b

Heidi se

despre casatar rdsucea

sltura prrvind jocul neastimpdrat al

rie,

Iacl

izbucni:Cum?! Dupi ce cd egti vinovatd, mai

ca nu gtie

- Stai putin, incepu si-i explicc Heidi -cind te uili pe fereasrri afard, vezi o clddircmare. cu acoperigul aga. $i desen6, cu ardti-torul, () curbd mare in aer. Muzicantul rr infe-Iese, Heidi il urm6, gi nu mult dup6 aceeaa.iunserd in fala casei.

Heidi apisd pe butonul srrneriei si Scbas-tian veni numaidecit si deschidd. O lds6 siintre gi, in aceeagi clipd, trinti iute uga, stri-eind;

- Pleaci, pleacd repede!Flagnetarul rdmase trdsnit.

mlc.Nu pricepea ni-

- Pleacdl reped Sebatian,, in timp ce urcascdrile. Toatl lumea e la masd gi domnigoarairoastrd e ca un butoi de pulbere , gata si cx-plodeze. Apoi. cu o vocc' ntai bla jind, addLrgri:Ce idee gi pe dumneavoastrl, miculd domni-s;ard, sd batetri strizile aga, tira nici unf rlSt.. .

Heidi intrd in sufragerie. Dr)mni$oara R()t-tenmeier nici nu se uitd la ea, in timp ceClara nu scotea un cuvint. Tlcerea lor o spe-rie un pic. Abia dupi ce se agezi la masd,domnigoara se intoarse spre ea gi-i spuse cuasprime in glas:

r n-am unde vine aceaste cas6, iidiatul, ridicind din u meri.apucd atunci s6-i spuni tot ce $tiain care locuia, dar micuJul flagne-intruna din cap, dindu-i a inJelege

- Nu fac... incepu Heidi, dar n-apucdse-$i rosteasci gindul pind la cap6t, cind fuintreruptd de alte doud miorldituri.

Lui Sebastian mai-mai sd-i scape platouldin min5, atit de tare il pufnise risul.

- Ajunge! tripd domnigoara Rotrenmeier.Ridicd-te gi p6rdsegte imediat sufraseria.

- De ce nu incetezi cu miorlditul, dacivezi c6, asta o supird pe domnigilara ntrastrd?intrebd Clara, uitindu-se la Heidi cu blindele.

Nu eu miorldi, pisicu1ele... izbuti in celedin urmi si ingaime biata Heidi.

- Cum?! Pisici in casa asta?!lngrrrzrtA, d()mni$r)ara strigi sd vini Tinette

si Sebastian.

- Luafi animalele astea oribile qi gonili-le,strigd ea, apoi se retrase in sala de studii siincuie uga cu cheia, cdci, pentru ea, pisicileerau vieluitoarele cele mai fir.)roase din lume.

Sebastian intrd in sufragerie cu zimbetul pebuze. ln tlmp ce o servea pe Heidi, bigase deseami cam despre ce-i vorba gi, prevdzdtorcum era, iegise, cdutindu-si de lucru la bucd-tirie. Nu de alta, dar, gtiind ce avea sd se in-timple, se temea cd nu va fi in stare sd-qi st6-pineasci risul. Acum, in sufragerie, domnea olinipte desdvirqitd. Heidi si Ctara se iucau fie-care cu pisicula ei.

- Spune-mi, te rog, dr)ntnule Sebastian,rru $tii un loc unde am putea ascunde pisicu-lcle, aga fel incit domniqoara s6 nu le vad6? ilintrebe Clara. O sI ne iucdm cu ele numaicind sintem singure.

- Se n-aveti nici o grua, OOmnl$()araClara; le duc eu intr-un loc ferit unde doam-nele fricoase nu se duc niciodaf. Vd rog sdavetri incredere in mine, o asigurd Sebastian.rizind

gi glume proaste'? Bagd de seam6..,

pe sub mustafe. Era bucuros in sineasupd.rarea domnigoarei Rottenmeier si

c6 asemenea momente hazlii vor mai fi

- O sd stau de vorbi cu tine, maiAdelheid; deocamdati vreau sd-tri spun

ti rziu,ci te lui de

t'e ric itporfi foarte urit. Ai iesit din casd flrd s6 ceri

34

HEIDI. FETITA MUNTILOR

si in viitor, cu duiumul.Tirziu de tot, cind se apropie ora de cul-

care, domnigoara Rottenmeier cripi u$a su-

frageriei Si intrebi daci fioroasele animale au

dispirut din casl. Sebastian o ihcredinti cd

porunca a fost indepliniti intocmai 9i, luindin grabi pisicufele, dispiru cu ele intr-o cli-

pit6. Heidi scipi deocamdatl de mustrareapromisi, cici istoviti de emotiile 9i necazurilepricinuite de purtarea micu;ei domnigoare,guvernanta amini discutia pentru a doua zi'

Se retrase, tlcut6, in camera ei, iar fetilele se

duseri gi ele si se culce, bucuroase cd pisicu-

;ele aveau un culcug bun 9i sigur'