*

,

;

t.:*le.

'+L!.

5

g

':f.$

.Fq*. ]Et4

.s:Lr'ta

,}

HEIDI, FETITA MUNTILOR

)

Drumelele noastre ldsaseri in urmi valeacam de o o16, cind pitrunser6 in micul cdtunDorfli, aflat la jumitatea distantei dintre Ma-yenfeld qi imaquri. Era satul natal al tinereimuntence. Sdtenii o recunoscuri numaidecit,iar portile gi ferestrele incepuri si se deschidila tot pasul in calea ei; o strigau, o chemau.clr lc rispundea tuturor. fird si se opreasci.inainte de a ajunge pini in dreptul ultimeidintre cisulele risipite ale pitorescului cdtun.Aici, o voce ii strigi din pragul unei uqi des-chise:

- Stai pufin, Dete. Dacd mergi mai sus,te-ag insofi o bucati de drum,' ce zicil!Dete be opri; in clipa aceea, fetiga iqi trase

minuta din mina ei $i se asezi pe jos.

- Egti obositi, Heidi? o intrebd tovardgaei de drum.- Nu, dar, gtii, mi-e cald, rispunse fetila.- Ei, dacd ifi mai dai un pic de silinp iimai intinzi gi tu nilel pasul, intr.jo ori sintenr

sus.O tinere rotofeie Si drigilaSd lipni dc,,clirta

din cisuta cu pricina 9i'li se alituri drunre ;.'-lor noastre. Fetila se ridici 9i porni in urntafemeilor, care se apucard si discute cu insu-fletire, forfecindu-i pe toli locuitorii citunuluiqi pe cei din imprejurimi.

- Da' unde-o duci pe copila asta. Dete?intrebi, la un moment dat, noua venit6. Nu ecumva micuta orfani rimasi dupi sora ta?

- Ba da, ea e qi o duc la Unchiul, undetrebuie sd rdminS.- Ce tot spui? Ti-ai pierdut minfile.Dete?!! Cum pofi face una ca asta? Pun mina

in foc c[ bitrinul nici n-o si vrea sd audi dea$a ceva gi o si te goneascd.

- Cu neputinp. E bunicul fetilei pi e dedatoria lui sd faci gi el ceva pentru ea. Pindazi, am tinut-o la mine, dar te asigur, Barbel.ci n-o si scap din pricina ei slujba ce mi seoferi. Acum e rindul bunicului si facd ceva.

- Spune-mi, Dete, intotdeauna a fost bi-trinul atit de sdlbatic qi de temut'l- Habar n-am. De unde s6 stiu? Molulare acum gaptezeci de ani, iar eu abia am im-

plinit douizeci pi gase. Cu toate astea. dac,

Capitolul ISPRE MUNTII INALTI

Din veselul sat Mayenfeld, o potec6 suie,printre pajigti qi livezi, spre poalele munlilorce domini din aceasti parte intreaga vale. Se;i simte aici mirosul pdtrunzitor al ierbii demunte, cici poteca e abrupti gi se pierde sus,in

^ pigunile alpine.

Intr-o dimineaJi senini de iunie, o mun-teanci tinlri gi voinici, ducind de mini o fe-tit6 cu obrajii apringi, pigea incet pe aceastipoteci. Fetila si fi avut cinci ani, dar adev6-rata ei staturi era greu de ghicit, cici, inciuda soarelui ce incepuse si dogoreasci,purta pe ea doui sau chiar trei rochile, iarpeste ele un gal gros de bumbac, de culoareroqie. infofoliti astfel gi incdllatd cu pantol'igroqi, bdtuli cu finte, pdrea mai voinici - irtEpturd durdulie care se cilira anevoie pe ptr-rirni5ul abrupt.