Istoria Jocurilor Olimpice

Cultura fizică şi sportul sunt mijloace esenţiale de dezvoltare completă şi armonioasă a personalităţii; competiţiile sportive, şi mai ales - Jocurile Olimpice – au un rol semnificativ în acest sens. Jocurile Olimpice au devenit o arenă în care sunt reprezentate realizările naţionale, acestea ocupă un loc important în viaţa tuturor locuitorilor planetei, contribuind la răspândirea sportului, precum şi a unităţii oamenilor.

Jocurile Olimpice din Grecia antică.Apariţia în Grecia antică, în orăşelul Olympia, a concursurilor de putere şi agilitate, este asociată cu multe legende si mituri. Primele Jocuri Olimpice ale grecilor antici sunt considerate jocurile din 776 î.Hr., dar concursurile din Olympia, au avut loc cu mult înainte, devenind o mare sărbătoare grecească. Festivalul Olimpic se sărbătorea în "luna sfîntă", începând cu prima lună plină după solstiţiul de vară. Sărbătoarea se repeta la fiecare 1417 zile, ceea ce reprezenta "Olimpiada" - anul olimpic grec. De-a lungul "lunii sfinte", pe teritoriul elen era declarată"sfânta pace", se înceta războiul, şi elenii, care nu demult se considerau duşmani, concurau paşnic pentru dreptul de a fi numit cel mai puternic, agil şi rapid dintre greci. Deşi Jocurile Olimpice reprezentau un semn al păcii, în acelaşi timp acestea erau un spectacol al puterii militare a diferitor state individuale greceşti. La competiţiile Olimpice participau doar grecii liberi. Nici sclavii sau barbarii (străinii) nu aveau dreptul să facă acest lucru. De asemenea, femeile nu participau la concursurile olimpice, fiindu-le interzise chiar sub pedeapsa cu moartea, prezenţa la concursuri în calitate de spectatori. O excepţie a fost făcută pentru o femeie, care putea participa la jocuri - preoteasa zeiţei Demeter. În anul V î. Hr., în cinstea victoriei elenilor asupra perşilor, în Olympia a fost construit templul lui Zeus. Înaintea căruia erau efectuate ceremoniile care precedau Jocurile Olimpice. Aici sportivii aduceau în daruri jertfele lor, şi depuneau jurământul olimpic. În partea de est a Olympiei era o pistă mare, unde aveau loc cursele de cai. Nu departe, în valea râului Alpheus, era plasat un stadion olimpic, din marmură, cu 50 de mii de locuri pentru spectatori şi o arenă pentru competiţii. În diferite concursuri olimpice evoluau diferiţi sportivi, dar câştigătorul coroanei de măsline era doar unul din ei. Fiecare Olimpiadă trebuia să aibă un singur câştigător, al cărui nume, mai târziu, îl primea. La festivităţile olimpice poeţii recitau poezii, cântau imnuri, compuse în onoarea jocurilor, iar oratorii le proslăveau în discursuri. Jocurile Olimpice nu au încetat, chiar şi atunci când puterea Greciei a început să scadă şi ţinuturile greceşti erau subjugate de către Roma. În perioada a 1168 de ani în Olympia, în mod regulat, la fiecare 4 ani, au avut loc competiţiile antice sportive. În 394 î.Hr. Împăratul roman Teodosiu I, văzând în ritul Jocurilor Olimpice ceva păgân, a emis un decret special care interzicea petrecerea lor.

Renaşterea Jocurilor Olimpice

Primele încercări de a renaşte Jocurile Olimpice antice, au fost făcute către mijlocul secolului al XIX-lea. în Grecia. În 1859, 1870, 1875 şi 1889 la Atena, au avut loc concursuri de alergat, sărit, aruncare, gimnastică etc, care implicau sportivi greci. La sfârşitul secolului al XIX-lea. creşterea rapidă a relaţiilor economice şi culturale internaţionale, se reflectă în dezvoltarea sportului. Au fost create primele asociaţii de sport internaţionale, concursuri care aveau loc prin participarea sportivilor din diferite ţări. O dată cu trecerea sportul pe arena internaţională a apărut nevoia orgănizării unor evenimente complexe, centre de învăţământ ce vizau mişcarea sportivă internaţională. În aceste condiţii, francezul Pierre de Coubertin a venit cu propunerea de a renaşte Jocurile Olimpice. El considera că ideea unei mişcări olimpice va inspira umanităţii "spiritul de libertate, de concurenţă paşnică şi perfecţionare fizică " [2, 16] şi va promova cooperarea culturală între naţiuni. În iunie 1894 la Paris s-au întâlnit fondatorii Congresului Internaţional de Sport, la care au participat reprezentanţii a 34 de ţări. La congres s-a decis să se reînvie Jocurile Olimpice, fiind fondat Comitetul Olimpic Internaţional (IOC) şi aprobată Carta Olimpică, care explica scopurile şi principiile Mişcării Olimpice moderne, precum şi regulile de bază de desfăşurare ale Jocurilor Olimpice. Dreptul de găzduire a primelor jocuri a fost acordat Greciei - ţara Jocurilor Olimpice antice. În aprilie 1896, în Atena, pe stadionul de marmură Panafinysk, a avut loc prima Olimpiadă modernă. Motto-ul mişcării olimpice era format din trei cuvinte: "Mai repede, mai mare, mai puternic. Motto-ul a fost propus de Coubertin în 1913 şi aprobat de către Comitetul Olimpic Internaţional. Motto-ul Olimpic nu simbolizeaza doar victoria în competiţii, dar, de asemenea, implică fixarea rezultatelor obţinute de sportivi, precum şi înregistrarea recordurilor. Această caracteristică încurajează îmbunătăţirea permanentă a competenţelor sportive şi a locaţiilor de concurs.