Istoria jocurilor Olimpice

MITOLOGIA JOCURILOR OLIMPICE

ANTICE

1

CUPRINS

Istoria Jocurilor Olimpice………………………………………………....3

Debutul Jocurilor Olimpice……………………………………………..…5

Probele sportive ale Jocurilor Olimpice Antice………………………..….6

Jocurile Olimpice – punte peste veacuri………………………………..…10

De la Jocurile antice la Olimpiadele modern…………………………..…12

Atletii antici : Amatori sau Profesionisti ?..................................................13

Erau Jocurile Olimpice doar pentru barbati ?..............................................14

Importanta politica a Jocurilor Olimpice Antice……………………….…16

Desfasurarea Olimpiadelor modern……………………………………….18

Bibliografie……………………………………………………………...…35

2

Istoria jocurilor Olimpice

O data la 4 ani cei mai buni sportivi din lume se intrec intr-un concurs numit Olimpiada - de unde

vine numele si cum a aparut acest concurs?

Numele de Olimpiada vine de la numele orasului Olimp, faimos pentru frumusetea templelor in

care locuiau Zeussi Hera impreuna cu ceilalti zei.

Primele intreceri olimpice au avut loc – dupa spusele arheologilor – in anul 776 i.H., ele cuprindeau

o serie de intreceri sportive si erau organizate in cinstea zeilor, initial avand un caracter

religios; Jocurile se desfăşurau la fiecare patru ani, vara, în zilele sărbătorilor lui Zeus, în nord-vestul

Peloponesului, în câmpia Olimpia. Participau doar bărbaţii de origine grecească în timp ce femeilor

nu le era permisă prezenţa nici ca spectatoare. De asemenea, doar cetăţenii liberi erau admişi, sclavii

fiind excluşi.

Organizarea jocurilor, judecarea rezultatelor şi decernarea premiilor se făceau de către magistraţi

numiţi Helladonike. Jocurile durau cinci zile şi începeau cu o procesiune solemnă şi cu jertfe, cu

defilarea concurenţilor şi jurământul olimpic. În ziua a doua avea loc întrecerea tinerilor de 18-20 ani

după care, în ziua a treia întreceri de alergare, lupte, pugilat şi pancraţiu. Cea mai disputată probă,

cea de pentatlon avea loc în ziua a patra urmată de întrecerile „hoplitodorilor” (oameni înarmaţi),

alergările de care şi călăria. De-a lungul timpului, ordinea întrecerilor s-a modificat de nenumărate

ori. În ziua a cincea erau premiaţi învingătorii (Olimpionike, învingător la Olimpia) care primeau o

cunună din ramuri de măslin sălbatic. Cei care îşi menţineau titlul de campion la mai multe ediţii

succesive sau erau câştigători a mai multor jocuri care se desfăşurau pe teritoriul Greciei se

numeau periodonikes.

Jocurile Olimpice au fost cele mai vechi dintre cele patru evenimente atletice naţionale care făceau

parte din jocurile periodos, sau de “circuit”. Celelalte trei au fost: Jocurile Pytice din Delphi, Jocurile

Istmice din Corint şi Jocurile din Nemeea.

O deosebire importantă dintre Jocurile greceşti şi cele moderne este că toate evenimentele atletice

indiferent de gradul de importanţă erau orgamizate sub patronajul unei divinităţi. La Delphi era

onorat zeul Apollo, iar în Corint şi Nemeea zeul Poseidon. Se credea că zeii le dau atleţilor forţa

3

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pentatlon

http://ro.wikipedia.org/wiki/Zeus

http://ro.wikipedia.org/wiki/Zi

http://ro.wikipedia.org/wiki/Var%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/An

fizică şi abilitatea necesară pentru a putea participa cu succes la Jocuri, şi drept urmare, atleţii se

închinau la zeităţile respective.

În timpul jocurilor olimpice încetau orice conflicte politice şi militare dintre cetăţile greceşti,

instituindu-se aşa-zisa „pace olimpică”. Intervalul dintre două ediţii se numea „olimpiadă”.

Evenimentele importante din istoria acestei perioade sunt exprimate prin numărul de ordine al

Olimpiadei: de exemplu, lupta de la Termopile a avut loc în primul an al Olimpiadei 75 (480 î.Hr.).

Tradiţia spune că începând cu anul 720 î.Hr. atleţii concurau dezbrăcaţi .

Ultima ediţie a jocurilor a avut loc în anul 392, fiind interzise doi ani mai târziu printr-un edict

al împăratului roman Teodosiu I, din prejudecată religioasă (acesta era creştin, iar membrilor acestui

cult le repugnau toate tradiţiile legate de religiile păgâne), el ordonând distrugerea clădirilor

Olimpiei. Până la acest moment final, timp de 12 secole Jocurile Olimpice s-au desfăşurat

neîntrerupt o dată la patru ani; au avut loc 293 de ediţii . În anul 426, Teodosiu al II-lea a ordonat

distrugerea edificiilor din Olimpia.

Jocurile Olimpice simbolizau o ofranda adusa zeilor pentru toate lucrurile bune pe care le faceau

pentru pamanteni.

Jocurile Olimpice ocupau un loc important in viata Greciei antice, toata populatia de gen masculin,

indiferent de cat de bogata sau saraca, avea voie sa participe la intreceri; de asemenea, fetele

necasatorite aveau voie sa priveasca intrecerile; femeile maritate insa, nu aveau voie nici sa participe

nici sa priveasca competitia!

In urma intrecerilor, castigatorii erau rasplatiti cu o coroana impletita din ramuri de maslini si erau

priviti de ceilalti participanti sau spectatori ca adevarati eroi.

Unul din cele mai importante lucruri pe langa faptul ca invingatorii deveneau cunoscuti in toata

Grecia era ca aceste intreceri nu puneau in valoare doar forta fizica a sportivilor ci si modul in care

ei isi puneau in valoare forta, vointa si inteligenta imbinandu-le – trebuie sa mentionam ca intrecerile

sportive in antichitate erau mult mai dure decat cele de astazi iar forta fizica deosebita era necesara.

Cu timpul au aparut asa cum era si firesc reguli noi si alte sporturi noi asa ca intreaga competitie nu

mai tinea doar o zi ci cinci zile si se desfasura numai vara, in cea mai calda perioada a anului.

Asa cum se obisnuieste si astazi in prima zi a jocurilor se aprinde flacara olimpica, ea arde pe toata

durata competitiei.

4

http://ro.wikipedia.org/wiki/Teodosiu_II

http://ro.wikipedia.org/wiki/426

http://ro.wikipedia.org/wiki/Teodosiu_I

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8Emp%C4%83rat_roman

http://ro.wikipedia.org/wiki/392

http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Termopile

Flacara era adusa in Olimp de trei oameni anume alesi, care purtau pe cap coroane din

ramuri de maslin; pana sa ajunga in Olimp ei calatoreau 3 luni prin intreaga Grecie, nimeni nu avea

voie sa stinga flacara sau sa faca vreun rau unuia din purtatorii ei; asta insemna ca il nesocotea chiar

pe Zeus, cel caruia ii erau dedicate aceste intreceri.

Jocurile Olimpice au mai continuat inca 12 secole (1200 de ani) pana cand, in anul 393 d.H.

imparatul Theodosius a considerat ca acestea sunt jocuri pagane fara caracter educativ sau sportiv si

care nu fac altceva decat sa incurajeze violenta asa ca pana in anul 1896 cand au aparut Jocurile

Olimpice moderne aceste intreceri nu au mai avut loc.

Debutul Jocurilor Olimpice

Jocurile Olimpice antice erau la început o parte a unui festival religios în onoarea lui Zeus,

tatăl tuturor zeilor şi zeiţelor greceşti. Festivalul şi jocurile se ţineau la Olympia, sanctuar rural din

partea de vest a Peloponezului. Grecii veneau la Sanctuarul lui Zeus de la Olympia împărtăşind

aceleaşi credinţe religioase şi vorbind aceeaşi limbă. Atleţii erau toţi cetăţeni bărbaţi ai oraşelor-state

din toate colţurile lumii greceşti, începând cu îndepărtata Iberia (Spania) din vest şi până la Marea

Neagră (Turcia) în est.Sanctuarul a fost numit în antichitate după muntele Olympos, cel mai înalt

munte din Grecia continentală. În mitologia greacă, muntele Olympos era casa celor mai mari zei şi

zeiţe greceşti.

Jocurile Olimpice antice au început în anul 776 î.d.Hr., când Koroibos, un bucătar dintr-o

localitate vecină cu oraşul Elis, a învins în turul de stadion, o alergare pe lungimea de 600

picioare.Conform cu izvoarele literare ale vremii, aceasta a fost singura probă atletică a jocurilor la

primele 13 Jocuri Olimpice, până în anul 724 î.d.Hr.Contrar evidenţei, atât literare cât şi arheologice,

este posibil ca jocurile să existe la Olympia mult mai devreme decât această dată, probabil de prin

secolele 10 sau 9 î.d.Hr.

5

Probele sportive ale Jocurilor Olimpice Antice

Intrecerile ecvestre

Cele mai dorite victorii de la Jocurile olimpice erau cele obţinute în cursele de care.

În cadrul curselor de cai s-au desfăşurat două curse separate: cu care trase de 2 cai şi cu care trase de

4 cai. O altă cursă a fost cea în care carul era tras de 2 catâri. Cursa se desfăşura de-a lungul a 12 ture

de stadion (circa 4800 m). Cursa de călărie era realizată prin parcurgerea a 6 ture făcute în jurul

stadionului.

Numai oamenii bogaţi îşi permiteau să plătească pentru antrenamentul, echipamentul şi

hrana, atât a călăreţului, cât şi a calului. Pentru aceasta proprietarul era cel care primea creanga de

măslin cuvenită învingătorului, în locul celui care conducea calul la victorie în cursă.

Pankration

Acest eveniment sportiv a fost o combinaţie de lupte şi box. A fost introdus la Jocurile Olimpice în

648 î.Hr.

Termenul pankration înseamnă „cu toate puterile”. Regulile erau simple, toate loviturile erau

permise doar băgarea degetelor în ochi şi muşcăturile erau interzise, arbitrul folosindu-se de un băţ

pentru a impune regulile.

Nu au existat runde sau limite de timp, lupta se încheia în momentul în care unul dintre concurenţi

ridica braţul declarându-se învins sau era declarat inconştient. Decesele au fost frecvente, mai ales

prin strangulare, pentru că mulţi luptători au refuzat să renunţe după ce au fost prinşi într-o

strânsoare.

Mitologia spune că cei care au inventat pankration au fost eroii Heracles şi Tezeu, care au

utilizat luptele şi boxul în confruntările avute cu adversarii lor. Tezeu s-a folosit de abilităţile sale

extraordinare în pankration pentru a-l învinge pe temutul Minotaur în labirint. Heracle (Hercule) a

supus leul Nemean folosindu-se de pankration. Cu toate că pankration a fost mai mult un

eveniment în competiţii atletice ale lumii antice greceşti, el a făcut, de asemenea, parte din arsenalul

soldaţilor greci – inclusiv al hopliţilor, faimoşii soldaţi spartani şi din falanga macedoneană a lui

Alexandru cel Mare.

6

Victoriile în competiţia pankration au devenit legendare în analele întrecerilor olimpice.

Povestirile despre campioni din trecut, care au fost considerate fiinţe invincibile, ne-au transmis

numele unora dintre aceştia: Arrhichion, Dioxippus, Polydamas de Skotoussa.

Pentatlonul

Este o combinaţie formată din 5 probe sportive: cursa de alergare în viteză, aruncarea suliţei,

aruncarea discului, săritura în lungime şi boxul.Prima documentare a pentatlonului a avut loc în

708 î.Hr. în Grecia antică, la Jocurile Olimpice antice. Numele provine din cuvintele greceşti

pentru cinci competiţii. Evenimentul s-a dovedit popular şi a fost mult ilustrat pe ceramică.

Mitologia greacă spune că mitic eroul Perseus, îndeplinind profeţia Oracolului, l-a ucis din

greşeală pe Acrisius cu un disc în timp ce concura la pentatlon. În mitologie, Jason este creditat cu

inventarea pentatlonului, el declarându-l pe prietenul său Peleus, primul câştigător al evenimentului,

după victoria sa în lupte. Abilităţile necesare pentru a concura la pentatlon au fost cele care cereau

cele mai multe calităţi fizice. Aristotel a remarcat frumuseţea fizică a unui atlet de pentatlon, în

Retorica: „un organism capabil să facă faţă tuturor eforturilor, fie pe pista de concurs fie în lupte

corporale ... Acesta este motivul pentru atleţii în pentatlon sunt cei mai frumoşi”.

Formatul întrecerii pentru pentatlon olimpic antic a variat în funcţie de program şi evenimente.

Întrecerea de alergare viteză a fost uneori înlocuită cu box sau pankration.

Aruncarea discului

În antichitate, grecii considerau că la aruncarea discului, ritmul şi precizia aruncării discului era

la fel de importantă ca şi forţa cu care era aruncat. Arheologii au descoperit că discul a fost iniţial

realizat din piatră, iar mai târziu din fier, plumb sau bronz. Discul avea forma unui cerc al cărui

diametru a variat între 17 şi 32 cm. Discul cântărea între 1,3 şi 6,6 kilograme. Dimensiunile discului

erau variate pentru că nu se pretindea din partea băieţilor să arunce aceeaşi greutate ca şi bărbaţii.

Discul era aruncat de pe o platformă ridicată, fiecare concurent având dreptul la 5 încercări, din

care era luată în considerare cea mai bună. Locul unde cădea discul era marcat cu un ţăruş înfipt în

pământ.

7

Saritura in lungime

În săritură în lungime atletul se ajuta de două greutăţi din piatră sau plumb, care îl ajutau în

propulsare la efectuarea săriturii. Tehnica folosită cerea ca greutăţile să fie ţinute în faţa sa în timpul

ascensiunii şi duse în spate în timpul coborârii pentru a-l ajuta la propulsare în continuare.

Greutăţile cântăreau între 1 şi 5 kilograme.

Aruncarea sulitei

Suliţa a fost făcută din lemn şi a avut lungimea unui corp uman mediu, iar grosimea era cea a

unui deget. Suliţa avea fie un capăt ascuţit, fie avea ataşată o bucată de metal. Avea ataşată şi o curea

de piele, numită amentum, care forma o buclă ce făcea mai uşoară prinderea. Situată lângă centrul

de greutate al suliţei aceasta a avut rolul de a creşte precizia şi distanţa de zbor (se dubla sau tripla

bătaia aruncării). Aruncarea suliţei la Jocurile olimpice cunoştea două tipuri de întrecere:

aruncarea la distanţă şi aruncarea la ţintă.

Cursele de care

Au fost patru tipuri de curse de alergare. Întrecerile se desfăşurau pe stadionul din Olimpia, cel

mai vechi realizat pentru întreceri sportive. Una din curse era cea în care se alerga în viteză pe

distanţa de un stadiu (192 de metri) lungimea stadionului. Alte curse au fost: cea de alergare pe două

stadii (384 m) şi cea de alergare pe distanţe mai lungi care a variat între 7 şi 24 de stadii (1344 –

4608 m).

Şi pentru că aceste curse nu erau suficiente, grecii au creat o întrecere de alergare în armură pe

distanţe de 2-4 stadii (384 – 768 m). Această probă era deosebit de importantă pentru pregătirea

militară a grecilor, mărindu-le capacitatea de viteză şi rezistenţă în lupte. Dacă considerăm că armura

standard a unui hoplit (coif, scut şi apărători) cântărea circa 23 – 27 kilograme, ne putem da seama

ce efort fizic se făcea în această cursă.

Atleţii alergau goi, desculţi, având braţele strânse pe lângă corp, cu mâinile înainte. Cursa se

desfăşura la răsăritul soarelui. Se alerga în grupuri de 4 sau 5 atleţi, ordinea fiind trasă la sorţi. Era

interzis să îţi opreşti adversarii cu braţele sau să-i faci să cadă.

8

Lupte

La Jocurile Olimpice, luptele au avut loc într-o groapă de nisip, aflată lângă Templul lui Zeus.

Luptele şi aruncarea discului au avut, în esenţă, acelaşi format ca în versiunile lor moderne (deşi

tehnica propriu-zisă şi regulile pot avea diferite).

În întrecerea de lupte atletul trebuia să-şi arunce adversarul în afara terenului de joc sau să-i

fixeze la pământ umerii şi spatele. Pentru a câştiga un meci era necesar să se realizeze aceasta de 3

ori. Nu erau permise muşcăturile, băgarea degetelor în ochi şi loviturile în zonele genitale. Atacurile

care se soldau cu ruperea degetelor erau permise.

Boxul

Boxul a devenit tot mai brutal de-a lungul secolelor. Iniţial, până în jur de 500 î.Hr., mâinile şi

degetele mâinii erau înfăşurate cu o piele moale (himantes) lungă de 3 – 3,7 metri, dar în jurul anului

400 î.Hr. a început să fie folosită o piele tare întărită şi mai grea (sphairai). Aceasta a fost înlocuită

cu mai multe benzi de piele groasă (oxys) care înconjurau de o parte, încheietura mâinii, şi de

cealaltă parte antebraţul. O banda de lână a fost plasat pe antebraţ pentru ca boxerul să se şteargă de

sudoare.

Luptele nu a avut nici perioade de repaus şi nici limite de timp.

Au fost acceptate orice lovituri cu mâna, dar nu a fost permisă băgarea degetelor în ochii

adversarului. Meciul a continuat până când un boxer a renunţat, sau a fost în incapacitate de a mai

lupta, sau a murit. Cu toate acestea, uciderea unui adversar nu a fost acceptată ca un lucru bun,

boxerul mort a fost, în mod automat, declarat câştigător.

Nu au existat categorii de greutate, adversarii fiind aleşi prin tragere la sorţi. Arbitrii sancţionau

abaterile de la reguli prin lovirea celui vinovat cu un băţ.

Luptătorii puteau opta în cazul în care lupta a durat prea mult timp la un schimb de lovituri lipsite de

apărare.

Maratonul NU A FOST probă la Jocurile Olimpice antice. Cursa de maraton este o probă modernă

şi a fost introdusă pentru prima dată la Jocurile Olimpice Moderne din 1896 de la Atena, o cursă de la

Marathon, din nord-estul Atenei la Stadionul Olimpic, pe o distanţă de 40 kilometri. Cursa

comemorează alergarea lui Pheidippides, un curier antic, care a dus vestea debarcării perşilor la

9

Marathon în anul 490 î.d.Hr. la Sparta (o distanţă of 149 mile) cu cererea de a trimite ajutor pentru

bătălie. Conform relatărilor istoricului grec antic Herodot, Pheidippides a dus vestea Spartanilor a

doua zi.Distanţa maratonului modern a fost standardizată la 26 mile şi 385 yarzi sau 42,195 kilometri

în 1908, când Jocurile Olimpice s-au desfăşurat la Londra. Distanţa a fost măsura exactă între castelul

Windsor şi linia oficială de start/finiş a cursei din stadionul White City.

Jocurile Olimpice – punte peste veacuri

Dintre cele patru mari jocuri panelenice - numite astfel pentru că la ele participau locuitorii tuturor

cetăţilor greceşti - Jocurile Olimpice erau renumite în Grecia Antică. În istoria şi cultura umanităţii

nu a existat nici o orânduire, nici un imperiu, nici o filosofie care să fi durat atât cât Jocurile Olimpice

antice: 12 secole, neîntrerupt.

Cronologia istorică a poporului grec începe în anul 776 î.Hr., când a fost atestată documentar prima

ediţie a acestor jocuri. Jocurile Olimpice aveau loc din patru în patru ani şi durau cinci zile, începând

din prima săptămână cu lună plină după solstiţiul de vară. Intervalul dintre două ediţii ale jocurilor se

numea Olimpiadă. Jocurile se celebrau în onoarea lui Zeus. În cei 1 172 de ani au avut loc 293 de

ediţii. În anul 394, printr-un edict al împăratului roman Teodosiu I, jocurile sunt desfiinţate. În anul

426, Teodosiu al II-lea ordonă distrugerea edificiilor din Olympia.

Jocurile Olimpice antice se desfăşurau în Olympia, locul sacru devenit simbolul vieţii greceşti. În

centrul ei a fost ridicat măreţul templu al lui Zeus, patronul jocurilor, iar în interior, statuia zeului,

opera marelui sculptor al antichităţii, Phidias, devenită una dintre cele şapte minuni ale lumii antice.

Alături se afla măslinul sacru, sădit de Hercules, din ramurile căruia se împleteau cununile

învingătorilor, simbolul victoriei supreme. În jurul templului s-au ridicat construcţiile palestrelor,

gimnaziului, stadionului, hipodromului, a edificiilor administrative, altare şi statui închinate zeilor şi

eroilor jocurilor. Numele învingătorilor, începând cu prima ediţie a jocurilor, erau înscrise în

Tabelele de onoare, Olimpiada ce urma purtându-le numele. Altarul zeiţei Hera a rămas locul în care,

şi azi, după un ritual neschimbat, se aprinde de la soare flacăra olimpică. Întreg complexul

arhitectural, deosebit de măreţ, a fost întregit prin plantaţii de arbori, porticuri şi fântâni cu bazine. În

timpul jocurilor veneau aici în pelerinaj peste 40 000 de vizitatori de pe tot întinsul Eladei.

10

Jocurile Olimpice antice durau cinci zile, dintre care prima şi ultima erau consacrate ceremoniilor

religioase şi premierii; celelalte erau rezervate concursurilor propriu-zise. În prima zi avea loc

procesiunea concurenţilor şi depunerea jurământului în templul lui Zeus, în jurul rugului de

sacrificiu, în faţa senatului elenilor. A doua zi se trăgea la sorţi ordinea în care atleţii intrau în

concurs şi începeau întrecerile. În programul jocurilor figurau următoarele întreceri: alergarea,

pugilatul, pancraţiul, cursele de care în hipodrom şi pentatlonul, o încoronare a jocurilor,

învingătorului acestei probe complexe decernându-i-se cel mai valoros premiu.

Admiterea concurenţilor se făcea după reguli stricte, pregătirea lor reprezentând un lung şi riguros

proces de antrenament. Erau acceptaţi doar cetăţeni liberi, bărbaţi de origine grecească, femeile

nefiind admise nici ca spectatoare. În preajma începerii jocurilor, concurenţii erau supuşi unor

examene şi teste care le dădeau dreptul de a fi trecuţi pe listele de concurs. Conducerea jocurilor era

încredinţată unor magistraţi învestiţi cu un an înainte, care se bucurau de un mare prestigiu: erau

îmbrăcaţi în purpură şi purtau coroane de lauri. Învingătorul la Olympia însemna obţinerea titlului de

erou naţional, un fel de semizeu. La reîntoarcerea în cetatea de origine, el se bucura de o intrare

triumfală, i se compuneau ode, poeţii îi închinau versuri, sculptorii îi ridicau statui. Era scutit pe viaţă

de impozite, primea pensii şi locuri de onoare la festivităţi, iar din partea cetăţii pe care a reprezentat-

o la întreceri primea sclavi, vase, cupe de aramă, veşminte şi bani.

În secolul I î.Hr. romanii cucereau Grecia. Anii ce au urmat au consemnat declinul Jocurilor

Olimpice antice. Împăratul Nero participa la jocuri mistificând rezultatele. Apar atleţi profesionişti.

Grecii se îndepărtează tot mai mult de gimnaziul şi stadionul olimpic, locul lor fiind ocupat de

concurenţii din Asia Mică, Alexandria şi Roma. După edictul lui Teodosiu al II-lea, invazia

vizigoţilor ce pradă Olympia, cutremurele, adoarme în uitare timp de 1 500 de ani.

Declanşarea primei campanii de explorare a Olympiei a avut loc în 1875, la iniţiativa germanilor

Gustav Hirschfeld şi Adolf Botticher. Au urmat alte cinci campanii de săpături şi studii arheologice,

care au permis scoaterea la lumină a vestigiilor unei lumi apuse. Între anii 1936 şi 1966, acţiunea de

dezgropare a ruinelor de la Olympia se intensifică, stadionul fiind degajat în întregime. În 1961,

Comitetele Naţionale Olimpice ale Greciei şi Germaniei au inaugurat solemn stadionul olimpic din

Olympia.

Paşii decisivi în renaşterea Jocurilor Olimpice aparţin baronului Pierre de Coubertin. El prezintă la

Sorbona, la Paris, la congresul din iunie 1894, propunerea sa cu privire la reluarea J.O. Şi astfel, după

11

o întrerupere de 15 secole, se hotărăşte înfiinţarea Comitetului Internaţional Olimpic, la 23 iunie

1894, însărcinat cu dezvoltarea Mişcării olimpice. Cea dintâi misiune a fost organizarea primei ediţii

a J.O. moderne, din 1896, de la Atena. Ceea ce a marcat, practic, naşterea Olimpismului modern.

Astăzi, această supremă întrecere transmite, o dată cu flacăra olimpică, nobilul mesaj al păcii şi

armoniei pe tot cuprinsul lumii, armonie pe care o visase, cu milenii în urmă, Platon, vizionarul

Greciei Antice. Din patru în patru ani, în alt oraş de pe harta lumii au loc J.O. Fiecare gazdă preia

steagul olimpic pentru a-l păstra solemn şi mândru în propriul oraş, până la ediţia următoare. În acest

timp, oamenii visează, construiesc, dovedind că civilizaţia continuă, peste care cel mai simplu steag

şi dătător de speranţă din lume, steagul alb cu cercurile olimpice, sperăm, se va mai ridica în

veacurile ce vin.

Începând cu anul 776 î.d.Hr., Jocurile Olimpice s-au ţinut în Olympia la fiecare 4 ani vreme de

aproape 12 secole.Probe atletice adiţionale au fost adăugate treptat până când, din sec. 5 d.Hr.

festivalul religios se desfăşura timp de 5 zile. Probele atletice includeau:3 curse de alergare stadion ,

diaulos şi dolichos deasemenea pentatlonul 5 întreceri: aruncarea discului,aruncarea suliţei, săritura

în lungime, luptele şi cursele) pugme (box) pale (lupte) pankration şi hoplitodromos.

Probe suplimentare, ecvestre şi pentru oameni, au fost adăugate de-a lungul istoriei Jocurilor

Olimpice. Probele ecvestre se ţineau pe hipodrom şi erau o importantă parte a Jocurilor Olimpice

antice. Din sec. 5 î.d.Hr. au fost incluse curse cu un cal şi cu 4 cai.

Jocurile Olimpice – de la antic la modern

Deşi jocurile antice s-au desfăşurat la Olympia, în Grecia, din anul 776 î.d.Hr. până în anul 393

d.Hr., a fost nevoie de 1503 ani pentru a fi reluate. Primele Jocuri Olimpice moderne s-au ţinut la

Atena, Grecia, în 1896. Omul responsabil pentru renaşterea lor a fost un francez, baronul Pierre de

Coubertin, care şi-a prezentat ideea în 1894. După părerea sa, trebuia ca jocurile moderne să se reia

iniţial în 1900 în oraşul său natal Paris, dar delegaţii din 34 de ţări unde el şi-a susţinut ideea l-au

convins să organizeze jocurile începând cu anul 1896, iar prima gazdă să fie Atena.

12

Steagul olimpic modern cu 5 cercuri înlănţuite, fiecare dintr-o culoare primară utilizată în steagurile

ţărilor participante la jocuri, a fost introdus în 1908. Nu există o bază pentru simbolul modern.

Flacăra olimpică. Ideea torţei olimpice şi a flăcării olimpice a fost inaugurată la Jocurile Olimpice

din 1932, de la Los Angeles. Construcţia Colosseumului de la Los Angeles includea o facilitate

pentru o mare flacără. Nu se cunoaşte nici-o relatare despre transmiterea torţei la Jocurile Olimpice

antice. Totuşi, se ştie că se practica transmiterea de torţe la alte festivaluri atletice antice greceşti,

inclusiv la acela ţinut la Atena. Transmiterea torţei la Jocurile Olimpice moderne s-a introdus pentru

prima dată în anul 1936, la Jocurile Olimpice de la Berlin.Jurământul olimpic a fost introdus în

1920.

Atleţii antici: Amatori sau Profesionişti?

Una dintre problemele discutate despre Jocurile Olimpice moderne este cea a amatorismului sau

profesionalismului atleţilor. Aceasta nu a fost o preocupare pentru grecii antici până când atleţii au

început să primească în mod regulat premii substanţiale în bani. În realitate, cuvântul athlete în greaca

veche însemna "cineva care concurează pentru un premiu" şi provenea din alte două cuvinte greceşti,

athlos însemnând "întrecere" şi athlon însemnând "premiu".

O primă privire fugară despre organizarea jocurilor atletice la greci ne este dată în cartea a 23-a a Iliadei

Homer, unde Achille organizează jocuri funerare pentru prietenul său Patrokle, care a fost ucis în

războiul troian. La fiecare din cele 8 probe desfăşurate pe câmpia Troiei, au fost oferite premii

materiale fiecăruia dintre competitori, incluzând vase din bronz (tripod), metale preţioase, boi şi

femei.

Bunuri materiale erau date ca premii la cele mai multe dintre festivalurile atletice în toată lumea

greacă. Pe timpul sec. 8 şi 7 î.d.Hr. o mulţime de probe atletice se desfăşurau ca parte a unor festivaluri

religioase în cinstea unor eroi, zei sau chiar bătălii victorioase. Atleţii care câştigau la oricare din

jocurile pan-helenice putea fi siguri de o mare bogăţie atunci când se reîntorceau acasă. Conform

relatărilor unui istoric roman, Plutarh, un învingător la Olimpiadă care era cetăţean al Atenei se putea

aştepta să primeasca în anul 600 d.Hr. un premiu în bani, toţi odată, de 500 drahme, o adevărată comoară.

Un învingător Isthmian putea primi 100 drahme. Dintr-o inscripţie ateniană din sec. al 5-lea d.Hr.,

13

cunoaştem că un învingător olimpic atenian a primit mâncare gratuită în piaţa oraşului pentru tot restul

vieţii sale, un fel de pensiune zilnică. Mai târziu, în epoca helenistică şi romană, pensiunile atleţilor au

devenit mai formale şi puteau fi cumpărate sau vândute. Aceasta sugerează că atleţii din Grecia antică

nu erau nici amatori, dar nici profesionişti în înţelesul de mai târziu, deci nu se făcea distincţie între

cele două categorii, toţi erau pur şi simplu atleţi. Conceptul de "atlet amator" dezvoltat în sec. al 19-lea

d.Hr. a fost străin grecilor antici până când câştigarea unor premii prestigioase a devenit o determinare în

a deveni atlet.

Premiile atleţilor

vase de bronz ; scuturi ; mantii de lână ; ulei de măsline

Totodată, la cele mai prestigioase festivaluri atletice (festivaluri pan-helenice), singurele premii date erau

crengi cu frunze: de măslin la Olympia, de lauri la Delphi, de pin la Isthmia, şi de pătrunjel la Nemea.

Conform lui Phlegon, un istoric roman din sec. al 2-lea d.Hr., o creangă de măslin a devenit premiu pentru

câştigătorii de la Olympia începând cu anul 752 d.Hr., la sfatul Oracolului din Delphi.

14

15

Erau Jocurile Olimpice antice doar pentru bărbaţi?

Pe timpul întrecerilor atletice desfăşurate în vechea Olympia, concomitent şi separat se ţinea un festival în

onoarea Herei (soţia lui Zeus). Acest festival includea curse de alergare pentru fete nemăritate. Deşi nu se

cunoaşte cât de vechi era acest festival, este posibil ca el să fie aproape la fel de vechi ca şi festivalul

pentru băieţi şi bărbaţi.Se ştie câte ceva despre acest festival de la Pausanias, un călător grec din sec. al 2-

lea d.Hr. El menţionează în descrierea sa templul Herei din Sanctuarul lui Zeus, şi spune că jocurile erau

organizate şi supervizate de un comitet din 16 femei din oraşul Elis. Festivalul se ţinea aici la fiecare 4 ani,

când în templu era prezentată Herei o nouă mantie exterioară desfăcută.Pe timpul festivalului Herei, fetele

nemăritate concurau în 3 grupe de vârstă la curse de alergare pe o singură distanţă (aproximativ 5-6

lungimi de statdion pentru bărbaţi şi ţinute pe acelaşi piste folosite pentru întrecere de băieţi şi bărbaţi).

Fetele victorioase la aceste curse de alergare puteau avea imagini dedicate (probabil pictate) în altis

(pădurice) pentru a comemora victoriile lor şi puteau participa la sacrificiul vacilor în onoarea Herei.

Pausanias ne face o descriere a unei fete participante la jocurile Herei din sec. 2 d.Hr. Fata purta părul

legat, lăsat liber pe spate şi era îmbrăcată cu o tunică lungă până la genunchi şi care acoperea numai

umărul stâng. Costumul descris de Pausanias era un costum tradiţional la Olympia şi în Grecia de secole.

Fetele nemăritate aveau anumite avantaje la Olympia. Ele nu numai că aveau propriile lor întreceri atletice

la festivalul Herei, dar aveau voie să se uite la întrecerile băieţilor şi bărbaţilor de la festivalul lui Zeus.

Femeile (măritate sau nu) nu puteau să participe la întrecerile atletice de la festivalul Herei şi erau

pedepsite cu moartea dacă se duceau la Sanctuarul lui Zeus pe timpul competiţiei atletice masculine. Nu se

cunoaşte dacă femeile erau lăsate de bărbaţi măcar să privească întrecerile fetelor!

Probele pentru femei au fost adăugate pentru prima dată la Jocurile Olimpice moderne în anul 1900 la

Paris.Probele de călărie sunt singurele sporturi olimpice unde bărbaţii şi femeile concurează ca egali.

Primul maraton feminin s-a desfăşurat la Jocurile Olimpice din 1984 de la Los AngelesSoftballul şi-a făcut

debutul olimpic la Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta. Este o probă numai pentru femei.Echipa de

hochei feminină a SUA a făcut istorie la Jocurile Olimpice de iarnă din 1998 de la Nagano, câştigând

prima medalie de aur la debutul olimpic al hocheiului feminin.

Introduse în anul 2000 la Sydney: polo feminin; săritura cu prăjina pentru femei; sărituri de la trambulină

pentru femei; înot sincron pentru femei; aruncarea ciocanului pentru femei.

http://www.upenn.edu/museum/Olympics/olympicglossary.html

IMPORTANŢA POLITICĂ A JOCURILOR OLIMPICE

Pentru cetăţenii greci risipiţi prin oraşele-state celebrarea Jocurilor Olimpice în antichitate era o

ocazie de a se reuni. La jocuri ei discutau probleme politice importante, celebrau victorii militare

comune şi chiar erau încheiate alianţe politice şi militare. Dar jocurile nu erau numai un prilej de a

discuta evenimentele politice; ele erau, deasemenea, cauza unor conflicte politice.

Controlul asupra Sanctuarului şi a jocurilor aducea prestigiu, avantaje economice şi, cel mai

important, influenţă politică. Mai dinainte de sec. 7 d.Hr. se cunoaşte despre disputa asupra

controlului Sanctuarului lui Zeus din Olympia între oraşul Elis (30 mile la nord) şi micul oraş vecin

Pisa. În anul 665 d.Hr., conform aceluiaş Pausanias, puternicul tiran a lui Argos (numit Pheidon) a

fost angajat de oraşul Pisa să captureze Sanctuarul lui Zeus de la oraşul-stat Elis. Pheidon, cu armata

sa bine antrenată de hopliţi (soldaţi cu armură), a mărşăluit de-a latul Peloponezului, a capturat

Sanctuarul pentru oraşul Pisa, şi personal a prezidat peste conducerea jocurilor. Dar controlul

oraşului Pisa asupra Sanctuarului a fost scurt: anul următor Elis a recâştigat controlul.

Armistiţiul olimpic a fost instituit de oraşul-stat Elis pentru a se proteja împotriva incursiuinilor

militare care puteau întrerupe jocurile. La fiecare 4 ani , soli speciali din Elis erau trimişi în toate

colţurile lumii greceşti pentru a anunţa apropierea festivalului de la Olympia şi a jocurilor. Împreună

cu aceste ştiri, ei anunţau şi armistiţiul olimpic, care proteja atleţii, vizitatorii, spectatorii şi trimişii

oficiali care veneau la festival şi erau implicaţi în conflicte locale.

Probabil că cel mai notabil incident militar petrecut pe timpul Jocurilor Olimpice antice a fost

cel din anul 364 d.Hr. În acel an, Elis avea pierdut controlul asupra Sanctuarului lui Zeus în

favoarea oraşului vecin, Pisa, care a organizat el festivalul şi Jocurile Olimpice. Elis a ales exact

acea perioada pentru a ataca Sanctuarul lui Zeus. Xenofon, un istoric contemporan din sec. al 4-lea

d.Hr., ne relatează primele impresii despre situaţie:

Cursa de cai era terminată, ca şi probele de la pentatlon care se ţineau în dromos. Finaliştii de la

pentatlon calificaţi pentru lupte concurau în spaţiul dintre dromos şi altar ... Atacatorii eleani

urmăreau aliaţii inamici ... Forţele aliate s-au luptat sub bolţile porticos-ului ... până când eleanii au

fost împinşi pe teren plat. --Hellenica A urmat o lungă zi de luptă în care au fost implicaţi mii de

16

Erau Jocurile Olimpice antice doar pentru bărbaţi?

Pe timpul întrecerilor atletice desfăşurate în vechea Olympia, concomitent şi separat se ţinea un festival în

onoarea Herei (soţia lui Zeus). Acest festival includea curse de alergare pentru fete nemăritate. Deşi nu se

cunoaşte cât de vechi era acest festival, este posibil ca el să fie aproape la fel de vechi ca şi festivalul

pentru băieţi şi bărbaţi.Se ştie câte ceva despre acest festival de la Pausanias, un călător grec din sec. al 2-

lea d.Hr. El menţionează în descrierea sa templul Herei din Sanctuarul lui Zeus, şi spune că jocurile erau

organizate şi supervizate de un comitet din 16 femei din oraşul Elis. Festivalul se ţinea aici la fiecare 4 ani,

când în templu era prezentată Herei o nouă mantie exterioară desfăcută.Pe timpul festivalului Herei, fetele

nemăritate concurau în 3 grupe de vârstă la curse de alergare pe o singură distanţă (aproximativ 5-6

lungimi de statdion pentru bărbaţi şi ţinute pe acelaşi piste folosite pentru întrecere de băieţi şi bărbaţi).

Fetele victorioase la aceste curse de alergare puteau avea imagini dedicate (probabil pictate) în altis

(pădurice) pentru a comemora victoriile lor şi puteau participa la sacrificiul vacilor în onoarea Herei.

Pausanias ne face o descriere a unei fete participante la jocurile Herei din sec. 2 d.Hr. Fata purta părul

legat, lăsat liber pe spate şi era îmbrăcată cu o tunică lungă până la genunchi şi care acoperea numai

umărul stâng. Costumul descris de Pausanias era un costum tradiţional la Olympia şi în Grecia de secole.

Fetele nemăritate aveau anumite avantaje la Olympia. Ele nu numai că aveau propriile lor întreceri atletice

la festivalul Herei, dar aveau voie să se uite la întrecerile băieţilor şi bărbaţilor de la festivalul lui Zeus.

Femeile (măritate sau nu) nu puteau să participe la întrecerile atletice de la festivalul Herei şi erau

pedepsite cu moartea dacă se duceau la Sanctuarul lui Zeus pe timpul competiţiei atletice masculine. Nu se

cunoaşte dacă femeile erau lăsate de bărbaţi măcar să privească întrecerile fetelor!

Probele pentru femei au fost adăugate pentru prima dată la Jocurile Olimpice moderne în anul 1900 la

Paris.Probele de călărie sunt singurele sporturi olimpice unde bărbaţii şi femeile concurează ca egali.

Primul maraton feminin s-a desfăşurat la Jocurile Olimpice din 1984 de la Los AngelesSoftballul şi-a făcut

debutul olimpic la Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta. Este o probă numai pentru femei.Echipa de

hochei feminină a SUA a făcut istorie la Jocurile Olimpice de iarnă din 1998 de la Nagano, câştigând

prima medalie de aur la debutul olimpic al hocheiului feminin.

Introduse în anul 2000 la Sydney: polo feminin; săritura cu prăjina pentru femei; sărituri de la trambulină

pentru femei; înot sincron pentru femei; aruncarea ciocanului pentru femei.

http://www.upenn.edu/museum/Olympics/olympicglossary.html

soldaţi. Deşi Elis ar fi putut eventual recâştiga controlul asupra Sancturarului, Jocurile Olimpice din

anul 364 î.d.Hr. şi-au pierdut legitimitatea până când eleanii au părăsit Sanctuarul şi l-au predat în

mâinile pisanilor pe timpul festivalului.

Mai târziu, tiranii politici ai sec. 7 şi 6 d.Hr. au încercat să capete influenţă prin metode mai

pacifiste. Ei participau la întrecerile atletice şi ecvestre de la Jocurile Olimpice dedicate lui Zeus

aducându-i ofrande excesive în zilele cu jocuri.

Orice violare a armistiţiului Olimpic era pedepsibilă cu o amendă substanţială în numele zeului

olimpian Zeus. În sec. 5 istoricul Tucidide ne dă detalii despre o astfel de circumstanţă:

În 420 d.Hr. spartanii au început manevre militare pe teritoriul oraşului Elis pe timpul armistiţiului,

folosind 1.000 hopliţi. Ca rezultat şi conform legii, spartanii au fost amendaţi cu 200 drahme pentru

fiecare hoplit, un total de 200.000 drahme. Spartanii au refuzat să plătească amenda, invocând că

manevrele lor au fost pregătite şi începute înainte ca armistiţiul olimpic să fie anunţat oficial. Ca

rezultat, participanţii din Sparta nu au fost primiţi la Jocurile Olimpice din acel an. Mai înainte de

sec. al 5-lea şi al 4-lea î.d.Hr. victoriile cucerite de atleţi erau puternic sărbătorite. Poeţii erau deseori

puşi să celebreze aceste victorii în ode, iar sculptorii erau angajaţi să redea înfăţişarea atletului

victorios. În plus, se emiteau monede prin care se comemorau victorii ecvestre.

17

DESFĂŞURAREA JOCURILOR OLIMPICE MODERNE

În 1911 s-a aprobat pentru prima dată să se desfăşoare Jocuri Olimpice de iarnă separate, începând

cu anul 1916, dar, din cauza primului război mondial, aceasta nu s-a putut face până în anul 1924,

când ele s-au desfăşurat la Chamonix. Începând cu Lillehammer, din 1994, s-a decis ca fiecare an

par să fie olimpic (cu Jocuri Olimpice de vară şi de iarnă alternativ), ele desfăşurându-se la fiecare 4

ani. Toate acestea din cauza programului reţelelor TV şi a audienţei

Atena 1896 - Jocurilor Olimpice moderne se reiau, dupa ce imparatul roman Teodosiu I le-a

interzis in anul 393

Oras gazda: Atena (Grecia) ;Tari participante: 14 ;Sportivi participanti: 241 ;Probe: 43 din 9 sporturi

Festivitatea de deschidere: 6 aprilie / Festivitatea de inchidere:15 aprilie

Jocurile au fost deschise oficial de George I al Greciei

Stadion: PanathinaikosNumarul de spectatori la ceremonia de deschidere a fost de aproximativ

80.000.Mai mult de jumatate din totalul sportivilor inscrisi in concurs au apartinut Greciei.Pierre de

Coubertin a fost initiatorul modern al Jocurilor Olimpice. Pe 23 iunie 1884, el a organizat un congres

international la Sorbona in care a propus reluarea vechilor Jocuri Olimpice din Grecia. Dupa acest

congres a fost creat si Comitetul International Olimpic al carui secretar general va deveni chiar

Coubertin.Disciplinele olimpice din 1896 au fost atletism, ciclism, scrima, gimnastica, tir, natatie,

tenis, haltere, lupte. Conform Comitetului International Olimpic, la aceasta editie au participat 14

tari: Australia, Austria, Marea Britanie, Bulgaria, Chile, Danemarca, Elvetia, Franta, Germania,

Grecia, Italia, SUA, Suedia si Ungaria.

Podiumul pe medalii:

1. Statele Unite 11 aur, 7 argint, 2 bronz, total 20

2. Grecia 10 aur, 17 argint, 19 bronz, total 46

3. Germania 6 aur, 5 argint, 2 bronz, total 13

18

Paris 1900 - Prima editie la care a participat un sportiv roman

Oras gazda: Paris (Franta)

Tari participante: 24

Sportivi participanti: 997 (22 femei, 975 barbati)

Probe: 95 din 19 sporturi

Festivitatea de deschidere: 14 mai

Festivitatea de inchidere: 28 octombrie

Stadion: Velodrome de Vincennes

A fost prima editie in care au concurat si femeile si, totodata, una dintre cele mai lungi Olimpiade

din istorie.

Scrima s-a desfasurat la Tuilleries, gimnastica la Vincennes, ciclismul in Parc des Princes, iar

atletismul in Bois de Boulogne. Invingatorii nu au primit medalii pentru performantele lor, ci

obiecte.La aceasta editie, Charlotte Cooper a cucerit primul titlu olimpic feminin, la tenis.

Americanul Alvin Kraenzlein a castigat patru medalii olimpice de aur in probele individuale.

Podiumul medaliilor:

1. Franta 26 aur, 41 argint, 34 bronz, total 92


3. Marea Britanie 15 aur, 6 argint, 9 bronz, total 30

La Paris este consemnata si prima participare romaneasca la Jocurile Olimpice. George A. Plagino,

viitorul membru al CIO pentru Romania, a participat la tir, proba de talere. Din cei 51 de concurenti,

el a ocupat locul 13, cu 11 talere lovite din 20 posibile.

Saint Louis 1904 - Un oras prea indepartat pentru natiunile din Europa, care a oferit americanilor

sansa de a domina competitia

Oras gazda: St. Louis (Statele Unite)


Sportivi participanti: 651


Festivitatea de deschidere: 1 iulie

Festivitatea de inchidere: 23 noiembrie

19

Jocurile au fost deschise oficial de David Francis

Stadion: Francis Field

Odata cu Olimpiada de la St. Louis au aparut si doua sporturi olimpice noi: baschetul si boxul.

Gimnastul american George Eyser a castigat sase medalii desi piciorul stang era din lemn.




3. Cuba 4 aur, 2 argint, 3 bronz, total 9

Londra 1908 - Romania nu a participat oficial, dar romanul Stefan Somodi a obtinut medalia de

argint la saritura in inaltime, concurand sub drapelul Ungariei, deoarece Transilvania era in acel

moment parte a Imperiului Austro-Ungar

Oras gazda: Londra (Marea Britanie)


Sportivi participanti: 2.008 (37 femei, 1.971 barbati)


Festivitatea de deschidere: 27 aprilie


Jocurile au fost deschise oficial de Regele Edward al VII-lea

Stadion: White City

Pentru prima data s-a folosit prajina de bambus.La aceasta editie au aparut si sporturi noi: barci

cu motor, polo calare, rackets, tenis in sala, jeu de paume, patinaj artistic.




3. Suedia 8 aur, 6 argint, 11 bronz, total 25

Stockholm 1912 - Ultima editie la care au fost oferite medalii din aur masiv

Oras gazda: Stockholm (Suedia)


20




Festivitatea de inchidere: 22 iulie

Jocurile au fost deschise oficial de Regele Gustav al 5-lea al Suediei

Stadion: Olimpic





Anvers 1920 - Suedezul Oscar Swahn (72 de ani) castiga medalia de argint la tir

Oras gazda: Anvers (Belgia)




Festivitatea de deschidere: 20 aprilie

Festivitatea de inchidere: 12 septembrie

Jocurile au fost deschise oficial de Regele Albert I al Suediei

Stadion: Olimpic

Juramantul atletilor a fost depus de Victor Boin.

A VI-a editie a Jocurilor Olimpice s-a desfasurat la Anvers. Ca pedeapsa secundara, Germania,

Austria, Ungaria, Bulgaria si Turcia nu au fost invitate sa participe.

Aceasta a fost prima editie la care a fluturat steagul olimpic, proiectat in 1913 de Pierre de

Coubertin, si a fost rostit juramantul olimpic.





21

Paris 1924 - Ultima editie a Jocurilor Olimpice organizata sub presedintia CIO a lui Pierre de

Coubertin

Oras gazda: Paris (Franta)





Festivitatea de inchidere: 27 iulie

Jocurile au fost deschise oficial de presedintele Gaston Doumergue

Stadion: Olimpic Yves-du-Manoi

Juramantul atletilor a fost depus de Georges Andre.Pentru aceasta editie au candidat Amsterdam,

Berlin, Los Angeles, Rio de Janeiro si Roma.

A fost introdusa deviza olimpica "Citius, Altius, Fortius" (Mai repede, mai sus, mai puternic).

Pentru prima data, sportivii au fost reuniti in Satul Olimpic. Pentru ceremonia de inchidere a

fost introdus ritualul ridicarii drapelelor CIO, ale tarii gazda si ale tarii ce urmeaza sa

organizeze editia viitoare.

Ca si la Olimpiada de la Anvers, tarile invinse in primul razboi mondial, Germania, Austria,

Ungaria, Bulgaria si Turcia, n-au fost invitate.



2. Finlanda 14 aur, 13 argint, 10 bronz, total 37


Amsterdam 1928 - Ceremonialul aprinderii flacarii olimpice are loc pentru prima oara

Oras gazda: Amsterdam (Olanda)





Festivitatea de inchidere: 12 august

Jocurile au fost deschise oficial de Printul Hendrik

22

Stadion: Olimpic

Juramantul atletilor: Harry Denis




3. Finlanda 8 aur, 8 argint, 9 bronz, total 25

Romania a fost reprezentata numai de atleti si scrimeri, din cauza faptului ca rugbiul, tenisul si tirul

nu au mai figurat in programul acestor Jocuri Olimpice. Dintre scrimerii romani s-a remarcat Mihai

Savu, care a ajuns pana in semifinale. Atletii au fost eliminati in serii si calificari

Los Angeles 1932 - Cele mai scurte Jocuri Olimpice

Oras gazda: Los Angeles (Statele Unite)


Sportivi participanti: 1.332 (126 femei,1.206 barbati)




Jocurile au fost deschise oficial de Charles Curtis

Stadion: Coloseumul din Los Angeles

Juramantul atletilor: George Calnan

Apare cronometrul la 1/100 secunde si este utilizata fotografia de sosire in mod frecvent.

Ceremonia de decernare a premilor este fixata: podium, ridicarea drapelelor, imnul national. Aceasta

ceremonie are loc dupa desfasurarea probei sportive, si nu la ceremonia de inchidere. Podiumul pe

medalii:


2. Italia 12 aur, 12 argint, 12 bronz, total 36


23

Berlin 1936 - Prima Olimpiada care a provocat proteste politice

Oras gazda: Berlin (Germania)




Festivitatea de deschidere: 1 august


Jocurile au fost deschise oficial de Adolf Hitler

Stadion: Olimpic

Juramantul atletilor: Rudolf Ismayr

Flacara olimpica a fost aprinsa de Fritz Schilgen

Proba de maraton a beneficiat de repere kilometrice, care permiteau permanent concurentilor

sa-si dozeze efortul.




3. Ungaria 10 aur, 1 argint, 5 bronz, total 16

Romanul Henri Rang (calarie, dresaj individual) a obtinut medalia de argint, dupa ce a fost nevoie de

o intrecere de baraj pentru desemnarea campionului.

Londra 1948 - Jocurile Olimpice sunt organizate din nou, dupa o pauza de 12 ani cauzata de cel de-

al doilea Razboi Mondial

Oras gazda: Londra (Marea Britanie)






Jocurile au fost deschise oficial de Regele George VI

Stadion: Wembley

24

Juramantul atletilor: Donald Finlay

Flacara olimpica a fost aprinsa de John Mark

Germaniei si Japoniei li s-a interzis sa participe, fiind considerate raspunzatoare pentru declansarea

celui de-al doilea razboi mondial. Romania s-a aflat si ea printre tarile care n-au fost prezente,

motivul invocat de autoritati fiind starea dezastruoasa a economiei nationale, secatuita de razboi.

SUA au avut cea mai numeroasa delegatie (415 sportivi), fiind urmata de Marea Britanie (348). De

altfel, americanii au dominat aceasta editie a JO, mai ales la atletism si natatie.

Pentru prima data in istoria JO, tara gazda nu s-a clasat in top 10.





Helsinki 1952 - Romania a obtinut prima medalie olimpica de aur prin Iosif Sarbu la tir

Oras gazda: Helsinki (Finlanda)






Jocurile au fost deschise oficial de presedintele Finlandei, Juho Kusti Paasikivi

Stadion: Olimpic

Juramantul atletilor: Heikki Savolainen

Flacara olimpica a fost aprinsa de Paavo Nurmi si Hannes Kolehmainen



2. URSS 22 aur, 30 argint, 19 bronz, total 71

3. Ungaria 16 aur, 10 argint, 16 bronz, total 42

Romania a ocupat pozitia a 23-a in clasament, cu 4 pe medalii (1 aur, 1 argint, 2 bronz):

25

Melbourne 1956 - Nicolae Linca a castigat primul titlu olimpic la box, performanta ce nu a mai

fost egalata de nici un roman

Oras gazda: Melbourne (Australia)




Festivitatea de deschidere: 22 noiembrie

Festivitatea de inchidere: 8 decembrie

Jocurile au fost deschise oficial de Ducele Philip de Edinburgh si Regele Gustav VI Adolf al Suediei

Stadionul: Melbourne Cricket Ground

Juramantul atletilor: Heikki Savolainen

Flacara olimpica a fost aprinsa de Hans Wikne si Ron Clarke




3. Australia 13 aur, 8 argint, 14 bronz, total 35

Romania s-a clasat pe pozitia a 9-a, obtinand 13 medalii (5 aur, 3 argint, 5 bronz).

Roma 1960 - Iolanda Balas a devenit prima campioana olimpica a atletismului romanesc

Oras gazda: Roma (Italia)






Jocurile au fost deschise oficial de presedintele Italiei, Giovanni Gronchi

Stadion: Olimpic

Juramantul atletilor: Adolfo Consolini

Flacara olimpica a fost aprinsa de Giancarlo Peris.


26



3. Italia 13 aur, 10 argint, 13 bronz, total 36

Iolanda Balas, supranumita "La grande bionda", a sarit pe rand 1,77, 1,81 si 1,85 metri la

inaltime din a treia incercare, devenind prima campioana olimpica a atletismului romanesc.

Romania a obtinut locul 11 in clasament, cu 10 medalii (3 aur, 1 argint, 6 bronz)

Tokyo 1964 - Asia intra pe harta Jocurilor Olimpice

Oras gazda: Tokyo (Japonia)




Festivitatea de deschidere: 10 octombrie


Jocurile au fost deschise oficial de Imparatul Hirohito

Stadion: Olimpic

Juramantul atletilor: Takashi Ono

Flacara olimpica a fost aprinsa de Yoshinori Sakai

Editia din 1964 a consemnat mai multe recorduri: de participare - 95 de tari, dintre care 12 si-au

facut debutul olimpic la Tokyo; pe plan valoric - numeroase performante deosebite: 45 de recorduri

mondiale, 76 olimpice si nenumarate nationale, ceea ce a sugerat denumirea :"Tokyo- Olimpiada

recordurilor".Podiumul pe medalii:



3. Japonia 16 aur, 5 argint, 8 bronz, total 29

Atletismul a fost singurul sport in care romanii au cucerit medalii de aur, prin Iolanda Balas (saritura

in inaltime) si Mihaela Penes (aruncarea sulitiei). Penes, inca o necunoscuta pe plan international (la

numai 17 ani), a furnizat poate cea mai mare surpriza a Jocurilor, devenind campioana olimpica, cu

o performanta de 60,54 metri, care a intrecut cu aproape un metru si recordul mondial.Printre

protagoniste s-a aflat, de asemenea, Lia Manoliu, care a cucerit medalia de bronz la aruncarea

27

discului, dar a intrecut doua foste campioane olimpice, Olga Fikotova si Nina Ponomareva. Tot la

atletism, Viorica Viscopoleanu a obtinut un onorant loc 5 la saritura in lungime.

Romania s-a clasat pe locul 14, cu 12 medalii (2 aur, 4 argint, 6 bronz)

Mexico City 1968 - O femeie a aprins flacara olimpica pentru prima data in istorie

Oras gazda: Mexico City (Mexic)




Festivitatea de deschidere: 12 octombrie


Jocurile au fost deschise oficial de presedintele Mexicului, Gustavo Diaz Ordaz

Stadion: Olimpic Universitar

Juramantul atletilor: Pablo Garrido

Flacara olimpica a fost aprinsa de Norma Enriqueta Basilio de Sotelo




3. Japonia 11 aur, 7 argint, 7 bronz, total 25

Romania a ocupat locul 10 in clasamentul general, cu 15 medalii (4 aur, 6 argint, 5 bronz):

Munchen 1972 - 11 atleti israelieni au fost rapiti si ucisi de organizatia terorista "Black September"

Oras gazda: Munchen (Germania)


Sportivi participanti: 7.170 (1.095 femei, 6.075 barbati)




Jocurile au fost deschise oficial de presedintele RFG, Gustav Heinemann

28

Stadion: Olimpic

Juramantul atletilor: Heidi Schuller

Flacara olimpica a fost aprinsa de Gunther Zahn



2. SUA 33 aur, 31 argint, 30 bronz, total 94

3. Germania de Est 20 aur, 23 argint, 23 bronz, total 66

Romania a ocupat pozitia a 13-a, cu 16 medalii (3 aur, 6 argint, 7 bronz):

Montreal 1976 - Gimnasta Nadia Comaneci a obtinut sapte note de 10 si 3 medalii de aur la

doar 14 ani

Oras gazda: Montreal (Canada)






Jocurile au fost deschise oficial de Regina Elizabeta a II-a a Marii Britanii

Stadion: Olimpic

Juramantul atletilor: Pierre St.-Jean

Flacara olimpica a fost aprinsa de Stephane Prefontaine si Sandra Henderson

Aprinderea flacarii olimpice la aceasta editie constituie un fapt inedit. Purtata de tineri sportivi

greci, flacara a ajuns la Atena, pe stadionul unde s-au desfasurat intrecerile primei editii a JO

moderne din anul l896. De aici, printr-un sistem special de raze laser, a fost transmisa, via satelit,

direct in Canada, aprinzandu-se intr-un creuzet construit anume pentru aceasta ceremonie. Dupa

deschiderea Jocurilor Olimpice, in urma unei furtuni, flacara s-a stins, iar un mebru al staff-ului a

aprins-o cu o bricheta. Organizatorii au stins din nou torta si au aprins-o cu ajutorul unei flacari de

rezerva.


2. RDG 40 aur, 25 argint, 25 bronz, total 90

29


Nadia Comaneci, gimnasta de 14 ani, a obtinut sapte note de 10, fiind pentru prima data in

istoria gimnasticii mondiale cand nota 10 a fost acordata. Din cele 4 medalii de aur ale

Romaniei, 3 au fost obtinute de Nadia Comaneci. De altfel, presa internationala a denumit

intrecerile de la Montreal "OLIMPIADA Nadia Comaneci".

Este cea mai buna evolutie din istoria participarii sportivilor romani la intrecerile olimpice. Delegatia

Romaniei a cuprins 166 de sportivi (107 barbati si 59 femei), participand la 11 sporturi: atletism,

box, kaiac-canoe, canotaj, gimnastica, haltere, handbal, lupte, natatie, scrima si tir. Gimnastica se

situeaza pe primul loc, cucerind aproape 30% din numarul de puncte si de medalii obtinute de

intreaga delegatie.

Romania a ocupat locul 9 in clasament, dupa ce a obtinut 27 de medalii (4 aur, 9 argint, 14 bronz).

Aur - Nadia Comaneci (gimnastica, paralele inegale, barna, individual compus), Vasile Diba (kaiac

canoe, 500 m)

Moscova 1980 - Cea mai numeroasa delegatie a Romaniei din istorie, 239 de sportivi

Oras gazda: Moscova (URSS)






Jocurile au fost deschise oficial de presedintele URSS, Leonid Brejnev

Stadion: Central Lenin

Juramantul atletilor: Nikolay Andrianov

Flacara olimpica a fost aprinsa de Sergei Belov




3. Bulgaria 8 aur, 16 argint, 17 bronz, total 41

Delegatia Romaniei a fost cea mai numeroasa din istoria olimpismului romanesc, avand 239 de

30

sportivi.

Romania a obtinut locul 7 in clasament, cu 25 de medalii (6 aur, 6 argint, 13 bronz):

Los Angeles 1984 - Romania a ocupat locul 2 cu 20 de medalii de aur

Oras gazda: Los Angeles (Statele Unite)






Jocurile au fost deschise oficial de presedintele Statelor Unite, Ronald Reagan

Stadion: Los Angeles Memorial Coliseum

Juramantul atletilor: Edwin Moses

Flacara olimpica a fost aprinsa de Rafer Johnson


1. SUA 83 aur 61, argint, 30 bronz, total 174

2. ROMANIA 20 aur, 16 argint, 17 bronz, total 53

3. RFG 17 aur, 19 argint, 23 bronz, total 59

Romania a fost reprezentata de 127 de sportivi si a obtinut un record de medalii 53 (20 aur, 16

argint, 17 bronz):

Seul 1988 - Atletul canadian Ben Johnson a fost depistat pozitiv de trei ori

Oras gazda: Seul (Coreea de Sud)




Festivitatea de deschidere: 17 septembrie


Jocurile au fost deschise oficial de presedintele Coreei de Sud, Roh Tae-woo

31

Stadion: Olimpic

Juramantul atletilor: Hur Jae and Shon Mi-Na





Romania s-a clasat pe locul 8, cu 24 de medalii (7 aur, 11 argint, 6 bronz):

Barcelona 1992 - Africa de Sud revine la Olimpiada dupa 28 de ani

Oras gazda: Barcelona (Spania)






Jocurile au fost deschise oficial de Regele Juan Carlos I al Spaniei

Stadion: Olimpic Lluis Companys

Juramantul atletilor: Luis Doreste Blanco

Flacara olimpica a fost aprinsa de Antonio Rebollo..


1. Ex-URSS 45 aur, 38 argint, 29 bronz, total 112



Romania s-a clasat pe locul 14, cu 18 medalii (4 aur, 6 argint, 8 bronz):

Atlanta 1996 - Olimpiada de exceptie umbrita de un atac terorist

Oras gazda: Atlanta (Statele Unite)



32




Jocurile au fost deschise oficial de presedintele SUA, Bill Clinton

Stadion: Olimpic Centennial

Juramantul atletilor: Teresa Edwards

Flacara olimpica a fost aprinsa de Muhammad Ali. Pe 27 iulie, la Stadionul Olimpic Centennial a

avut loc un atac cu bomba in urma caruia a murit un spectator, Alice Hawthorne, si au fost raniti alti

111. Podiumul pe medalii:


2. Rusia 26 aur, 21 argint, 16 bronz, total 63


Romania s-a situat pe pozitia a 14-a, cu 20 de medalii (4 aur, 7 argint, 9 bronz):

Sydney 2000 - Romania a fost implicata in cel mai controversat caz de dopaj, cel al gimnastei

Andreea Raducan

Oras gazda: Sydney (Australia)




Festivitatea de deschidere: 15 septembrie


Jocurile au fost deschise oficial de Guvernatorul general al Australiei, Sir William Deane

Stadion: Olimpic

Juramantul atletilor: Rechelle Hawkes

Flacara olimpica a fost aprinsa de Cathy Freeman




3. China 28 aur, 16 argint, 15 bronz, total 59

33

La aceasta editie, delegatia Romaniei a fost implicata in cel mai mare scandal de dopaj din istoria sa.

Comitetul International Olimpic a decis sa retraga medalia de aur la individual compus gimnastei

Andreei Raducan, dupa ce a fost depistata pozitiv la testul antidoping. Raducan fusese tratata

impotriva racelii de medicul echipei cu un medicament ce continea pseudo-efedrina.

Atleta Mihaela Melinte a fost exclusa de la Olimpiada deoarece a folosit nandrolon, o substanta

interzisa de Comitetul International Olimpic. Melinte era campioana mondiala in proba de aruncarea

ciocanului si detinea recordul mondial.

Federatia Romana de Haltere a fost aproape de a fi exclusa din competitie dupa ce doi componenti ai

lotului, Traian Ciharean si Adrian Mateas, au fost depistati pozitiv cu nandrolon. S-a platit o amenda

de 50.000 de dolari pentru ca ceilalti halterofili sa poata concura.

Romania a ocupat locul 11, cu 26 de medalii (11 aur, 6 argint, 9 bronz):

Atena 2004 - Jocurile se intorc acasa dupa 108 ani

Oras gazda: Atena (Grecia)






Jocurile au fost deschise oficial de presedintele Greciei, Costis Stephanopoulos

Stadion: Olimpic

Juramantul atletilor: Zoi Dimoschaki

Flacara olimpica a fost aprinsa de Nikolaos Kaklamanakis

Atena a gazduit din nou Olimpiada de vara, dupa 108 ani de la primele jocuri olimpice moderne.



2. China 32 aur, 17 argint, 14 bronz, total 63


Romania s-a clasat pe locul 14, cu 19 medalii (8 aur, 5 argint, 6 bronz)

34

BIBLIOGRAFIE

35

Istoria jocurilor Olimpice

Documents

Transcript of Istoria jocurilor Olimpice