Japonia

Japonia (în japoneză Nippon sau Nihon, sens literal: „originea soarelui”) este o țară insulară din Asia de Est, situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul Pacific și Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană. Denumirea oficială este Nipponkoku, textual „Țara de la originea soarelui” sau “Tara Soarelui Rasare”. A fost descoperită din întâmplare de către portughezi, între 1542-1543, când o ambarcaţiune deviată de un uragan a nimerit în insulele japoneze.

Mitul creației acestei tari fascinante are puțin din Facerea Lumii în creștinism, o notă de “Diniva Comedie” a lui Dante Alighieri amestecată cu spirit japonez și simboluri mitice din plin. Mitologia japoneză cuprinde un număr imens de povești, legende și credințe.

Pornind de la mitul creaţiei, primii zei, au faurit două fiinţe divine, una masculină, Izanagi, și una feminină, Izanami, pe care le-au însărcinat cu datoria de a crea pământul. Pentru a-i folosi la înfaptuirea primului tărâm, divinitatea supremă, i-a înmanat lui Izanagi o unealtă vrăjită sub forma unei suliţe (halebardă) bătută în pietre preţioase, numită şi Amanonuhoko care înseamnă „Halibarda divină a mlaştinii”. Izanagi şi Izanami au coborât din agitând apa cu Halebarda. Primii stropi de apă care au sărit din agitarea sulitei au format insula Onogoro, prima insula. Au hotărât să ridice un templu în semn de mulțumire pentru noul cămin, iar în mijloc ridicară o coloană înaltă pentru a se simți aproape și de vechea lor casă, Cerul. În final, ei hotărât să se împreuneze pentru a popula insula. Deoarece atunci cand s-au intalnit zeitatea feminina a fost prima care a vorbit, primii doi copii pe care i-au avut, avand un aspect neplacut, nu au fost considerati zeitati si au fost abandonati. Izanagi si Izanami au reluat ceremonia, de data asta zeitatea masculina vorbind prima, uniunea lor avand succes de aceasta data. Astfel au dat nastere la opt copii, care erau de fapt cele opt mari insule ale Japoniei Antice, numite şi Oyashima. Cu timpul, veniră pe lume mai mulți copii, printre care spiritul mării, al muntelui, spiritul ogorului, copacilor, râurilor și a celorlalte părți ale naturii. Izanami moare in timp ce da nastere lui Kagutsuchi, zeul focului. Izanagi, suferind foarte mult in urma mortii ei, isi omoara fiul, pe Kagutsuchi, si, in mania lui nemasurata, loveşte cu halebarda în apa oceanului, iar din stropii care au sarit se spune că s-au format celelalte insule mai mici, în numar de aproximativ 5000, care formează astăzi Arhipelagul Nippon.

Scurt istoricUneltele din piatra gasite in japonia arata ca oamenii traiau acolo dinaintea Glaciatiunii, desi

prima cultura recunoscuta poarta numele de Jomon, dupa metoda folosita pentru decorarea vaselor. a) Preistoria

- Jomon(= funie din pai ) – 10.000 i. Hr -300 i. Hr. Oamenii erau vanatori, pescari si culegatori.-Yayoi(= Primavara timpurie) – 300 i. Hr- 300 d. Hr. Coreeni migreaza in masa catre insula Kyushu

si aduc cu ei fierul, bronzul si cultura orezului, deschizand astfel drumul spre viitorul sistem feudal. b)Japonia timpurie

-Kofun(= Morminte vechi) – 300-552 . Au fost gasite numeroase movile funerare pe Honshu si Kyushu, ceea ce releva faptul ca sefii de trib au fost inlocuiti de puternice capetenii feudale ce conduceau zone intinse. Cele mai mari morminte aveau intrare in forma gaurii de cheie si erau inconjrate de un sant de apa , pastrand artefacte sofisticate precum haniwa(reprezentari in luta ale oamenilor, animalelor, obiectelor), oglinzi din bronz, armuri, sabii si bijuterii. Cel mai mare este mormantul imparatului Nintoku(sec. V) .

- Asuka(denumita dupa prima capitala a tarii)- 552-710. A avut loc o adoptare accelerata a culturii chineze – budismul, birocratia administrativa, medicina, geomantia(feng shui) , confucianismul si scrierea. Reforma Taika(Marea Schimbare) a introdus primul cod penal si civil, implemenatnd totodata si sistemul guvernarii regionale.

-Nara- 710- 794. Capitala era Heijo. S-a creat o noua retea de drumuri principale ce legau capitalele provinciilor.

-Heian – 794- 1185 . Capitala era Heian-kyo. Schimburile comerciale cu China au incetat si cultura japoneza a inceput sa se dezvolte singura. Arta si cultura au atins apogeul , literatura a inflorit prin aparitia jurnalelor personale si a primelor romane din lume si prin cronici- „Povestea lui Genji”- Murasaki Shikibu’s. c) Perioada medievala- samuraii

- Kamakura -1185-1333 . S-au ridicat multe temple, s-au construit mari castele( Osaka, Himeji). A aparut bushido( Calea razboinicului)- codul etic al samuraiului, de conduita si strategie. Rascumpararea unei infrangeri sau a unei greseli grave se face prin seppuku/hara-kiri( sinuciderea prin spintecarea burtii si taierea maruntaielor).

-Shogunatul Muromachi- Ashikaga – 1333- 1573. S-au redeschis cooperarile economice cu China, s-a infiintat teatrul Noh, cultura japoneza a fost influentata in special de pictura si ceramica chineza. A inclus secolul crestin inceput in 1543 cand o corabie portugheza a ancorat in Kyushu, aducand cu ea muschetele si convertind japonezi la crestinism.

-Azuchi- Momoyma- 1573-1603. S-a dezvoltat scoala de pictura Kano si a inflorit ceremonia ceaiului.

-Perioada Edo – 1603-1868. Samuraii se aflau in fruntea societatii, urmati de tarani, mestesugari si negustori, actorii, artistii si prostituatele eau considerati proscrisi , iar mai jos de ei se aflau surghiuntitii si criminalii.In aceasta perioada au fost ridicate orasele cele mai mari:Yoshiwara. A adoptat o politica marginalista, inchizand portile pentru toti vizitatorii, pastrand doar comertul cu China si Olanda.

-Meiji(Iluminismul)- 1868-1912. Edo a fost redenumit Tokyo. S-a abolit sistemul de caste cu samurai si s-a interzis purtarea sabilor, au adoptat calendarul solar, au introdus serviciul militar si invatamantul obligatoriu. Textilele erau cel mai important articol de export. S-a adoptat Codul penal francez si sistemul german de administrare, aparand si primele partide politice.La sfarsitul acestei peroade Japonia avea propria productie de filme.

-Taisho- 1912- 1926. Au fost introduse concepte straine precum socialismul, sindicatele, camapniile pentru votul femeilor si miscarile studentesti. In 1923 marele cutremur Kanto a avut efecte devastatoare asupra econimiei japoneze.

-Showa(Armonia Iluminismului) -1926-1989. A inceput atunci cand nationalisti au preluat puterea si a fost numita de japonezi kurai tanima- Valea intunericului. In 1946 au adoptat o constitutie in stil american , valabila si azi. d) Japonia moderna-1989- astazi.

Dupa razboi a aparut o diferenta frapanta intre generatii, accentuata de telefoanele mobile si de cyperspatiu. Crimele au scazut , insa a crescut delicventa juvenila datorita erodarii valorilor traditionale de catre materialism.

DemografiaJaponia are o populație de aproximativ 127 milioane de locuitori. Principalele grupuri etnice

sunt: japonezi 99%, alți(coreeni, chinezi, brazilieni, filipinezi,etc) 1%. Rata fertilității în Japonia este de 1,4 copii născuți/femeie. Rata natalității este de 9,37% iar rata mortalității este 9,17%. Îmbătrânirea populației este o problemă pe termen lung. În Japonia se află cea mai mare zonă urbană din lume. Conform statisticilor publicate de ONU, aglomerarea metropolitană din jurul capitalei nipone se află pe primul loc în lume ca număr de locuitori, începând din anii 1950, și se preconizează că va ocupa acest loc și în deceniile următoare. În anul 2005 zona metropolitană Tokyo avea aproximativ 35 de milioane de locuitori, depășind zonele Ciudad de México și New York, amândouă cu aproximativ 19 milioane de locuitori.

Economia

Cooperarea dintre guvern și industrie, o etică profesională solidă, înalta tehnologie și un segment de apărare redus(1% din PIB) au ajutat Japonia să avanseze cu mare rapiditate la rangul de a doua țară din lume sub aspect tehnologic(după SUA) și a treia la nivelul parității de cumpărare(după SUA și China). O caracterisitică notabilă a economiei este modul în care producătorii, furnizorii și distribuitorii lucrează împreună, în grupuri numite "keiretsu". O a doua caracteristică importantă este garantarea angajării pe viață pentru o mare parte din populația activă de la orașe. În prezent, aceste caracterisitici sunt în declin. Japonia este puternic dependentă de importul de materiale de construcții și carburanți. Micul sector agricol este masiv subvenționat și protejat, cu producții agricole printre cele mai mari din lume(valoare la hectar). De obicei cu rezerve suficiente de orez. Japonia trebuie să-și importe 60% din alimente, sub aspect caloric. Japonia menține una dintre cele mai mari flote de pescuit oceanic, realizând 15% din pescuitul de pe glob. Timp de trei decenii, Japonia a avut o creștere economică rapidă: 10% în anii 1960, 5% în anii 1970 și 4% în anii 1980. Datoria publică este de 17% din PIB.Sectoare economice: -agricultură: 1.6%; -industrie: 25.3%; -servicii: 73.1%;Sectoare agricole și zootehnice: orez, sfeclă de zahăr, legume, fructe, carne de porc și pasăre, lactate, ouă, pește;Industrie: motoare, construcții de mașini, echipamente electronice, oțel și neferoase, nave. chimicale, textile, procesare alimentară;Produse exportate: echipament de transport, motoare de vehicule, nave, chimicale, textile, procesare alimentară, echipamente electronice.

ReligiaPrincipalele religii din Japonia sunt budismul și șintoismul. Totuși, majoritatea japonezilor nu

sunt adepții unei singure religii, ci încorporează în viața lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii, într-un proces numit sincretism. Învățăturile budiste și șintoiste sunt adânc încorporate în viața zilnică din Japonia, deși japonezii pot să nu își dea seama de acest lucru. În general, este dificil pentru cei necunoscători să separe religia „adevărată” japoneză de superstițiile și ritualurile de zi cu zi, iar majoritatea japonezilor nu își pun problema să le separe.

Unele studii au sugerat faptul că doar 30% din populație se identifica ca aparținând unei religii. Într-un studiu, studenții din Universității Tokio (considerată cea mai bună universitate din Japonia, clasificată drept cea mai prestigioasă din Asia), au fost rugați să-și numească religiile. Răspunsurile au fost, după cum urmează: budiști, 50; creștini, 60; atei 1500, agnostici, 3000. Cu alte cuvinte, 4500 tinerii, au renunțat la credințele religioase naționale devenind atei sau agnostici.

Arta a) Servirea ceaiului- initial a fost doar un mod de a-i tine treji in timpul meditarii pe calugarii chinezi Zen , iar apoi a devenit un ritual numit de marii maestri chado sau chanoyu – „Calea ceaiului”. Camera pentru ceai este mica, simpla si curata. Contine un kakemono(=scriere adanca -care poate fii caligrafica-poem, sau o pictura in tus) si un aranjament floral in tokonoma(buchet). Vasele sunt simple si fascinante in acelasi timp . Chanoyu si artele corelative(ikebana- arta aranjamentelor florale) reflecta intotdeauna wabi(gustul tacut) si sabi(simplitatea eleganta), exprimand foarte bine principiul nipon cel mai important- „mai putin inseamna mai mult”. b) Arhitectura traditionala- Arhitectura japoneza se bazeaza pe lemn.Constructiile sfinte vechi au acoperisuri de paie, cu grinzi alternative, precum niste degete incrucisate puse sub piesa din varf. La capatul frontului in forma de triunghi al altarelor sintoiste, inclusiv la multe construite in stil chinezesc, exista ornamente distinctive chigi- mari grinzi incrucisate care patrund dinspre acoperis ca niste coarne.Incepand cu secolul al XVI-lea, capetele stalpilor de sprijin si ale grinzilor incrucisate erau sculptate , avand adesea ornamente din metale stralucitoare. Majoritatea altarelor si toate templele au fost ridicate pe fundatii din piatra si prezinta acoperisuri curbate , cu tigle din lut sau bronz, cu streasinile ridicandu-se spre cer. Multe complexuri de temple au o padoga , de obicei cu cinci etaje, potrivit principiilor geomantice chineze ale celor cinci elemente. Majoritatea castelelor, indiferent de numarul

de etaje, au tot cinci niveluri ale acoperisurilor in exterior.Aceste cladiri au fost ridicate fara a se folosi cuie. Casa traditionala este ridicata pe mici stalpi, uneori distantata fata de fundatie. Peretii aveau o structura din bambus , pusa intre piloni de sprijin si imbracata in lemn vopsit. Adesea casele erau varuite in alb pe dinafara, in timp ce inauntru peretii erau acoperiti cu pasta din hartie vopsita in culori intunecate.Acoperisurile erau fie abrupte si inguste, fie lari si cu panta mica.. c) Teatrul si dansul – Cel mai vechi dans este kagura- un dans sacru cu masti ce a luat viata din pantomima si are acompaniament muzical si vocal. Tipuri mai populare si distractive erau dengaku (muzica campeneasca, cu originea in dansuri taranesti) si sarugaku(muzica pentru copii), care a fost rafinat in Noh, ce avea sa devina apoi o importanta forma de teatru clasic.Are un repertoriu fix: folosind limbajul poetic si o distributie de trei interpreti costumati corespunzator, da viata povestilor cu zei, razboinici supranaturali, femei nebune si duhuri rele, fiind acompaniate de kyogen(interludiu comic). Initial a fost interzis oamenilor de rand, motiv pentru care in secolul XVII o femeie – Okuni, a prezentat un nou tip de drama dansanta pentru oamenii din Kyoto- kabuki, ce prezenta adesea nerusinarea prostitutiei, iar dupa ce a fost eliminat de shogunat, a revenit rapid co o distributie exclusiv masculina in care rolurile femeilor erau interpretate de onnagata(barbati deghizati). Avea costume tipatoare, decoruri spectaculoase si efecte speciale,actorii interpretau rolurile in limba contemporana si temele erau moderne.Aceleasi piese se interpreteaza si in teatrul de papusi – Bunraku, in care marionetele nu au sfori ci sunt manipulate de catrede trei papusari a caror prezenta este ignorata de spectatori.In afara dramaturgiei si a festivalurilor, dansul nu s-a dezvoltat ca forma de arta independenta pana cand gheisele si dansatoarele au creat dansul nihon buyo. d) Muzica- orchestra ce canta si astazi la ceremoniile imperiale budiste –gagaku, are ca instrumente principale biwa(o lauta mare in forma de lacrima), koto(o titera cu 13 corzi), flaute si tobe de umar tsuzumi, sau enorma dadaiko, tinuta vertical. In perioada Edo, biwa a fost inlocuita de samisen(o lauta cu trei corzi, cu o coada lunga si subtire si o cutie de sunet mica si rotunda acoperita cu piele de sarpe sau a unui alt animal). e) Artele vizuale

1) Pictura- La inceput , pictura era chineza ca forma si budista in continut. Printre cele dintai exemple sunt picturile murale din sala cea mare a templulu Horyu-ji(sec. VII).In perioada Heian, pictura a devenit mai nipona, cu peisaje si scene din viata de la Curte, ce decorau paravane si usi culisante;portretele si sulurile de hartie ilustrate au devenit foarte populare. In perioada Kamakura, arta de acest fel s-a numit yamato-e(pictura japoneza), fiind o forma directa de kara-e(picturile „straine” ale traditiei chineze). Aceasta a favorizat detaliul fin si culorile vii. Concentrandu-se pe alb-negru, kara-e a fost caracterizata de sumi-e(tablouri in tus). Mai intai s-au pictat peisaje imaginare, apoi peisaje reale(sec XV). Opozitia traditionalistilor fata de prima scoala cu influente apusene a dus la impartirea oficiala in ninhonga(pictura japoneza) si yoga(pictura occidentala).

2) Sculptura – Sapaturile arheologice au scos la iveala statuete din perioada Jomon si figurine sofisticate din lut din era Kofun. Acestea din urma, reprezentand oameni, animale si cladiri , au fost puse in mormintele-movile ale sefilor, dupa obiseiul chinezesc. Statuetele de bronz reprezentandu-l pe Buddha au fost introdusela inceput din Coreea, in secolul al VI-lea. Sculptura a izbutit si prin miniaturi. Sabiile si armurile etalau adesea decoratiuni fine din metal;multe netsuke, carlige folosite pentru agatarea cutiutelor cu medicamente de chimonouri , erau mici sculpturi de o maiestrie desavarsita. Mestesugurile a) Ceramica- Vasele nipone exista din vechime, din cultura antica Jomon, dar au ramas grosolane si doar utile pana ce s-au impus tehnicile din China si Coreea(sec VI). Ceramica din faianta a venit odata cu introducerea faiantei in trei culori(sec VII), dar s-a impus abia dupa ce noile contacte cu China au rafinat ceramica nipona. Industria in domeniu s-a concentrat in Seto, din zona centrala a insulei Honshu, de unde vine cuvantul japonez pentru olarit, seto-mono. Introdus in secolul XVII, portelanu s-a produs mai inatai in Arita, mai ales in culorile albastru-alb(si mai tarziu in policromie), denumit in mod

curent Imari. Alaturi de portelanurile policrome Satsuma, Imari este inca vazut drept cel mai reprezentativ din ceramica japoneza de astazi. b) Hartia- Suprafetele si rogojinile folosite in lucrarile realizate in creion si tus si in caligrafie sunt,in mod traditional, din washi- hartie artizanala facuta din pasta de lemn, mai ales din scoarta de dud. c) Textilele – Frumusetea textilelor nipone este legendara. Intrebuintand tipare facute de mana si pasta de orez aplicata pe tesatura, yuzen este o tehnica de colorare ce produce modele de mare complexitate, in special in Kyoto si Kanazawa. Modelele bingata, pline de culoare, vopsite manual, reprezentand adesea flori si pasari stilizate, sunt cele mai vestite in Okinawa. Textilele rustice din bumbac aizome, colorate in special cu indigo natural, sunt adesea minunat imprimate. d) Papusile- Hima-matsuri(3 martie) este Ziua Fetelor, sarbatorita in casele oamenilor prin etalarea de papusi(ningyo) reprezentand membri unei vechi Curti imperiale. Nefiind jucarii, ci mostenire de familie, asemenea papusi sunt frumos imbracate si lucrate. Sarbatoarea Baietilor din 5 mai isi gaseste echivalentul in mici armuri si papusi ale samurailor. Hagoita, betele folosite in vechiul joc cu fluturasi al fetelor, sunt decorate cu papusi de brocart in basorelief, reprezentand mai ales actori de Kabuki. Evoluand partial din figurinele kaniwa din perioada Kofun, papusile au fost utilizate multa vreme ca amulete si sunt des intalnite, reprezentand arta populara, in afara tarii. Cele mai primitve sunt cilindrice, din lemn, denimite kokeshi, dar modelele mai rafinate se produc si azi, mai ales in prefecturile Kyoto, Hataka si Saga.